MEDICAŢIA APARATULUI

RESPIRATOR
Aparatul respirator dispune de patru sisteme fiziologice de
apărare:
 tusea,
 strănutul,
 aparatul mucociliar şi
 cel al fagocitelor mononucleare.

 aceste sisteme de apărare au rolul de îndepărta corpii

străini şi organismele care pătrund în aparatul respirator.
Medicatie aparat respirator

MEDICAŢIA BRONHODILATATOARE ŞI
ANTIINFLAMATORIE

In general medicamentele care determină dilatarea

bronhiilor au şi acţiune antiinflamatorie.

Medicamentele cu acţiune bronhodilatatorie

 reduc capacitatea de contracţie a musculaturii netede de
la nivelul căilor respiratorii prin:
 creşterea adenozin-monofosfatului ciclic - AMPc,
 descreşterea guanozin-monofosfatului ciclic - GMPc
sau
 descreşterea concentraţiei ionilor de calciu.
Medicatie aparat respirator

In plus, aceste medicamente datorită capacităţii de a

reduce eliberarea mediatorilor celulari ai inflamaţiei
(TNFα, IL, interferon)
 determină regresarea edemului de la nivelul mucoasei
respiratorii şi a semnelor inflamatorii.

Medicaţia bronhodilatatoare cuprinde trei clase de

substanţe:
 antagonişti ai β-receptorilor,
 metilxantinele şi
 anticolinergicele.
Medicatie aparat respirator

Antagonişti ai β-receptorilor

Acţionează ca antagonişti ai constricţiei căilor respiratorii

 determinând lipsa de reacţie a acestora la stimuli.

Din categoria antagonişti neselectivi ai β-receptorilor

(stimulează atât receptorii β1 cât şi β2) care pot fi utilizaţi
atât în bolile acute, cât şi cronice ale aparatului respirator
fac parte:
 epinefrina,
 efedrina şi
 izoproterenolul.
Medicatie aparat respirator

Pentru obţinerea unui efect rapid se preferă administrarea

parenterală a epinefrinei şi izoproterenolului.
 acesta din urmă poate fi utilizat şi în bolile cronice
respiratorii alături de efedrină, caz în care medicaţia se
administrează pe cale orală.

Medicamentele din această categorie produc reacţii

adverse manifestate prin hipertensiune sistemică,
 reacţii care pot fi evitate în mare măsură dacă
administrarea se realizează sub formă de aerosoli.
Medicatie aparat respirator

Din categoria antagoniştilor selectivi ai β-receptorilor

există puţine medicamente utilizate în medicina veterinară:

 metaproterenolul (derivat al izoproterenolului),

 terbutalina,
 albuterolul şi
 isoetarina (sub formă de aerosoli)

 au fost utilizate ca medicaţie bronhodilatatoare la câine.

Medicatie aparat respirator

Derivaţi ai metilxantinei

Teofilina  reprezentat medicaţia de bază cu efect

bronhodilatator la animale.

Mecanismul de acţiune constă în inhibarea fosfodiesterazei

şi creşterea concentraţiei de AMPc.
 deoarece nu este hidrosolubilă, teofilina poate fi
administrată doar pe cale orală.
 în schimb, preparatele care conţin sarea de teofilină poate
fi administrată atât pe cale orală, cât şi parenterală.
→ spre exemplu, aminofilina conţine 80% teofilină iar
oxitrifilina conţine 65%.
Medicatie aparat respirator

Metabolizarea teofilinei are loc în ficat prin demetilare, la

unele specii rezultând un metabolit activ - teobromina.
 tot în funcţie de specie variază şi rata de metabolizare,
eliminare şi timpul de înjumătăţire al teofilinei.

Reacţiile adverse înregistrate în urma administrării de

teofilină constau în:
 excitarea SNC (tremurături, stare de agitaţie, convulsii),
 vomă,
 diureză crescută şi
 hipertensiune.
Medicatie aparat respirator

Anticolinergice

Mecanismul de acţiune al acestor medicamente constă

în competiţia cu receptorii acetilcolinei şi muscarinici.

La nivelul aparatului respirator determină:

 reducerea senzitivităţii receptorilor la factorii iritativi

şi
 antagonizează bronhoconstricţia mediată vagal.
Medicatie aparat respirator

Atropina
 administrată sub formă de aerosoli, acţionează în special
asupra căilor respiratorii centrale,
 iar pe cale i.v. şi asupra celor periferice.

Pentu a obţine o bronhodilatare mai bună → atropina poate

fi administrată în combinaţie cu antagonişti β-adrenergici sau
glucocorticosteroizi.

Efectele secundare care apar în urma administrării de

atropină constau în:
 tahicardie,
 midriază,
 tulburări digestive şi
 tulburări urinare.
Medicatie aparat respirator

Bromura de ipratropium

 este o substanţă sintetică anticolinergică.

 nu se absoarbe în cantitate prea mare după administrarea

sub forma de aerosoli → motiv pentru care nu determină
atât de multe reacţii adverse că atropina.

 la câine - efectul obţinut în urma administrării de bromură

de ipratropim este de două ori mai puternic decât cel
înregistrat după administrarea de atropină.
 în plus, nu afectează secreţia de salivă şi rata de
transport a aparatului mucociliar.
Medicatie aparat respirator

Glicopirolatul

 poate fi utilizat ca bronhodilatator la animalele de talie

mică.

 chiar dacă efectul se instalează mai târziu decât în

cazul atropinei  timpul de înjumătăţire este de 4-5
ore, în timp ce la atropină este de maximum 1-2 ore.

 în plus reacţiile adverse sunt minime în cazul

glicopirolatului.
Medicatie aparat respirator

Stabilizatori ai mastocitelor

Cromogilatul

 deşi mecanismul de acţiune nu este pe deplin elucidat

 se pare că inhibă influxul de calciu în mastocite

→ astfel încât previne degranularea, eliberarea de

histamină şi alţi mediatori ai inflamaţiei.
Medicatie aparat respirator

Alte medicamente antiinflamatorii

 In cazul inflamaţiei, din celule sunt eliminate leukotrienele

care reprezintă mediatorii acestui proces patologic.
 In medicină, pentru inhibarea eliminării de leukotriene,
respectiv în tratamentul astmului, se utilizează zafurlicast şi
zileuton.
 Dintre medicamentele antiinflamatorii nesteroide, în
prezent este utilizată cel mai frecvent aspirina, deoarece
chiar şi în doze relativ mici inhibă ireversibil tromboxanul.
 acesta are un rol important în vasoconstricţia arterelor
pulmonare în caz de tromboembolism.
Medicatie aparat respirator

ANTITUSIVE

 Inainte de administrarea oricărui medicament trebuie

identificată cauza care a determinat apariţia tusei.

 Cauza cea mai frecventă care determină tusea o

constituie bronhoconstricţia.

 Medicaţia antitusivă are scopul de a reduce frecvenţa

şi severitatea tusei fără a afecta însă mecanismul de
apărare al aparatului mucociliar.

 In cazul unei tuse productive trebuie evitată medicatia

antitusivă.
Medicatie aparat respirator

Reflexul de tuse poate fi blocat periferic:

 prin facilitarea îndepărtării cauzei iritante,

 situaţie în care sunt recomandate medicamente cu efect
mucolitic sau expectorant
sau
 prin blocarea receptorilor periferici
 consecinţa fiind efectul bronhodilatator.

Reflexul de tuse poate fi blocat şi central prin acţiunea

medicaţiei asupra centrului tusei din bulb.
Medicatie aparat respirator
Antitusive cu acţiune centrală

Din această categorie fac parte substanţele :

 narcotice şi
 non-narcotice.

Principalele substanţe narcotice care scad senzitivitatea

centrului tusei la stimuli sunt:
 codeina şi
 hidrocodona.
Codeina este cea mai utilizată şi eficientă substanţă din
această categorie, cu rol în inhibarea centrală a reflexului de
tuse.
 cele două forme de codeină - fosfat şi sulfat, pot fi folosite
separat sau în asociere.
Medicatie aparat respirator

In comparaţie cu morfina - codeina are acelaşi efect

asupra centrului tusei,
 dar nu inhibă alţi centrii din SNC şi
 nu determină constipaţie atât de gravă.

Efectele secundare care apar în urma utilizării codeinei

sunt traduse prin senzaţie de greaţă şi vomă.

Hidrocodona este mai frecvent utilizată la câine, deşi are

o capacitate mai redusă de inhibare a centrului tusei
decât codeina.
Medicatie aparat respirator

Din categoria antitusivelor non-narcotice fac parte:

 butorfanolul şi
 dextrometorfanul.

Butorfanolul

 este utilizat mai frecvent pentru efectul analgezic pe

care îl induce.

 este utilizat ca antitusiv la câine fiind de 100 de ori,

respectiv de 4 ori mai potent decât codeina şi morfina.
Medicatie aparat respirator

 după administrarea s.c.  concentraţia maximă se

înregistrează la o oră după administrare → timpul de
înjumătăţire este de 1,6 ore → efectul durând mai mult de
patru ore.

Efectele secundare care pot să apară în urma administrării

de butorfanol constau în:
 sedaţie,
 senzaţie de greaţă,
 diaree uşoară şi
 inapetenţă.

 tartratul de butorfanol poate fi administrat ca antitusiv

central, pe cale orală sau parenterală la câine şi pisică.
Medicatie aparat respirator

Dextrometrofanul

 este un derivat semi­sintetic al opiumului.

 efectul se instalează după aproximativ 30 de minute de
la administrarea orală.
 este recomandat la animalele de talie mică, inclusiv la
pisică, efectul fiind similar cu cel indus de codeină.

Noscapina

 este un alcaloid al opiumului cu efect antitusiv similar de

cel obţinut în urma administrării de codeină - însă este mai
rar recomandată în medicina veterinară.
Medicatie aparat respirator

Mucolitice

Aceste substanţe au rolul de a facilita îndepărtarea secreţiilor

de la nivelul aparatului respirator.
Acest efect se poate induce prin folosirea substanţelor
medicamentoase care stimulează activitatea aparatului
mucociliar (antagonişti ai β-receptorilor şi metilxantinele) sau
prin medicamente care reduc gradul de vâscozitate al
secreţiilor.
Reducerea vâscozităţii secreţiilor se poate obţine prin
hidratare (apa sterilă sau salină, administrate parenteral sau
sub forma de aerosoli) şi creşterea pH-ului (bicarbonat de
sodiu).
Medicatie aparat respirator

N-acetil-L-cisteina

 este una dintre substanţele cele mai utilizate în medicina

umană pentru efectul mucolitic pe care îl induce.

 după administrarea pe cale orală se absoarbe rapid de la

nivelul mucoasei gastro-intestinale  fiind distribuită în ficat,
rinichi şi pulmon, unde se şi acumulează.

Efectele secundare, înregistrate în urma administrării orale

de acetilcisteină la om, au constat în vomă şi anorexie, fiind
contraindicată la pacienţii cu afecţiuni hepatice.
Medicatie aparat respirator

Expectorante

Aceste substanţe au rolul de a creşte fluiditatea secreţiilor

respiratorii prin diverse mecanisme.
In majoritatea produselor comerciale cu efect expectorant, se
regăseşte în compoziţia acestora iodura de potasiu.

Secreţia bronşică poate fi ridicată:

 în urma reflexului vagal declanşat prin efectul iritativ al
sărurilor de iod la nivelul mucoasei gastrice,
 prin stimularea simpaticului sau
 prin diverse uleiuri volatile care se elimină parţial pe cale
respiratorie.
Medicatie aparat respirator

Preparatele expectorante pe bază de iod nu trebuie utilizate:

 la animalele cu hipertiroidism,
 la cele gestante sau
 la vacile şi oile în lactaţie.

Pentru stimularea expectoraţiei se utilizează substanţe

derivate din gudronul lemnului:
 guaiacol
sau
 guaifenezin
Medicatie aparat respirator

DECONGESTIONANTE ALE APARATULUI RESPIRATOR

Această medicaţie este indicată în:

 sinuzite de natură alergică, virală sau bacteriană,

 în suprimarea strănutului sau

 a altor complicaţii care pot să apară de la nivel

postnazal.
Medicatie aparat respirator

Majoritatea datelor referitoare la medicaţia cu efect

decongestionant provin din medicina umană → existând
două clase majore de substanţe care pot fi utilizate şi în
tratamentul animalelor:

 antagoniste ale receptorilor histaminici H1 - dimenhidrinat,

difenhidramina, clorfeniramina, hidroxizina
 simpaticomimetice - efedrina, pseudoefedrina, fenilefrina

Este recomandat ca aceste medicamente să fie utilizate sub

formă de soluţii locale  prevenind astfel efectele secundare
care ar decurge în urma administrării orale.