Curs 1 AMG - Epiteliu - Conj - 2023-2024

HISTOLOGIA
-ANATOMIA MICROSCOPICĂ-
STUDIUL ŢESUTURILOR
 Corpul uman conţine aproximativ 200 de

tipuri diferite de celule
 Patru tipuri de ţesuturi
 Histologia (anatomia microscopică)
 studiul ţesuturilor (generală)

 studiul organelor (specială)
2
TEHNICI
Prelucrarea preparatelor histologice
 prelevare
 fixare
 secţionare (4-6 μ)
 colorare şi montare a lamelor
Secţionarea şi etalarea unui fragment de organ pe lamă

reduce structura tridimensională la o structură
bidimensională – pierde cea de a treia dimensiune!!!!!!!!!!!!
3
Secţionarea celulei
1 2 3 4 5 • În secţiunile
1 & 5 lipseşte
gălbenuşul/nu
cleul celulei
1 5
•În secţiunile 2
&4,
2
3 gălbenuşul/
4
nucleul celulei
este mai mic
decât în
secţiunea 3
4
SECŢIONAREA ŢESUTULUI
A B • Imaginea A reprezintă
o secţiune transversală
prin macaroane, ca
principiu asemănătoare
vasului de sânge, unui
fragment de intestin sau
oricărui organ tubular
• Imaginea B reprezintă o
secţiune longitudinală
prin glanda sudoripară,
în general printr-un tub
5
TIPURI DE SECŢIUNI
• Longitudinală
• Secţiune într-un plan
paralel cu lungimea
• Transversală
• Secţiune într-un plan
perpendicular pe
lungime
• Oblică
• Secţiune într-un plan ce
realizează un unghi<90
cu secţiunea
longitudinală &
transversală
6
TIPURI DE SECŢIUNI
TEMĂ!
• Încercaţi să
identificaţi tipul
secţiunii din
diagramă?
• Cum va arăta oul
secţionat în
celelalte tipuri de
secţiuni?
7
TIPURI DE ŢESUTURI FUNDAMENTALE
1. Epitelial
2. Conjunctiv
3. Muscular
4. Nervos
8
ȚESUTUL EPITELIAL
Șef lucr. dr. Roxana Avădănei

ŢESUTUL EPITELIAL
Diversitate morfologică
Forme celulare
cilindrică
poliedre (columnară,
prismatică)
cubică
turtită
(scuamoas
ă,
pavimento
asă)
Forme nucleare
ovoidal
rotund
turtit/
lenticular
ŢESUTUL EPITELIAL
Diversitate funcţională
 Formează învelişurile membranare

 Asigură transport selectiv de substanţe
 Intră în structura organelor solide-spongiooase
 Rol secretor
 Rol senzorial
ŢESUTUL EPITELIAL
Diversitatea proprietăţilor morfofuncţionale
 densitatea celulară crescută

 prezenţa a numeroase şi variate joncţiuni
intercelulare
 frecvenţa moleculelor de adeziune
 polarizarea
 capacitatea de regenerare
 lipsa vascularizaţiei
 inervarea
 relaţia strânsă cu ţesutul conjunctiv
CLASIFICAREA EPITELIILOR
 Epitelii de tapetate/suprafaţă
 Epitelii secretorii (glandulare)
 Epitelii senzoriale
EPITELII DE TAPETARE
CARACTERISTICI GENERALE
 Format din unul sau mai multe straturi de celule, strans
joncţionate între ele
 Suprafaţa apicală a celulei este expusă la mediu, tapetând
exteriorul corpului sau cavităţi din interiorul său
 Se sprijină pe o membrană bazală
 Ce ancorează epiteliul la ţesutul conjunctiv subjacent
 (Nutriţia) avascular!!!!
CT
16
EPITELII DE TAPETARE
Clasificare:
1. după numărul de straturi celulare (crit. histoarhitectonic)
2. după forma celulelor (crit. citologic)
A. Epitelii simple B. Epitelii stratificate

- pavimentoase - pavimentoase
• cheratinizat
• necheratinizat
- cubice - cubice
- cilindric - cilindric
e e
VARIETĂŢI
ALE ŢESUTULUI EPITELIAL DE TAPETARE
18
EPITELIU SIMPLU PAVIMENTOS/SCUAMOS
 Structura → un singur stat de celule extem de
aplatizate (↓0,2μm), mase celulare suprafaţa mare (15-
20 μm), nucleu lenticular
 MO → organitele celulare puţine
microvilozităţi scurte la polul apical
joncţiuni de tip aderent şi ocludent
 Funcţie → permite difuzia rapidă a diferite substanţe;

secretă fluid seros
 Localizare
• în alvelolele pulmonare
• capsula glomerulară, ureche internă şi medie
• endoteliu (vase de sânge, limfatice şi cord)
• suprafaţa seroaselor (pleură, pericard, peritoneu)
19
EPITELIU SIMPLU PAVIMENTOS
20
EPITELIU SIMPLU CUBIC/PRISMATIC JOS
 Structura → un strat de celule
cubice, cu nucleul sferic situat
în centrul geometric al celulei;
frecvent cu microvili
 MO → joncţiuni celulare mai
dezvoltate, organite celulare şi
citoschelet mai bine
reprezentate încep să se
manifeste o polarizare!
 Funcţie → absorbţie şi
secreţie, produce mucus
 Localizare
• ficat,tiroidă, stratul pigmentar al retinei
• glanda mamară
• glande salivare
• tapetează bronhiole şi tubii renali, ovarul 21
EPITELIU SIMPLU PRISMATIC ÎNALT
/COLUMNAR/CILINDRIC
 Structura → un strat de celule înalte, orientate vertical, cu
nuclei fuziformi, bastoniformi sau ovalari situaţi în
jumătatea bazală a celulei
 Funcţie → absorbţie şi secreţie; secreţie de mucus
 Localizare
• mucoasa tractului GI de la stomac până la anus
• căile biliare extrahepatice şi vezicula biliară
• uterul şi trompa uterină
• unele zone ale căilor aeriene superioare
23
Epiteliul simplu
cilindric gastric
 realizează epiteliul de
suprafaţă şi epiteliul
criptelor gastrice
 epiteliu de tip secretor
omogen
 toate celulele au
proprietatea de a produce
un material glicoproteic,
numit mucoid
 mucoidul se acumulează
în 2/3 apicale ale celulei,
care apare palidă în
coloraţia de rutină;
coloraţii speciale pozitive
(PAS, albastru alcian)
 mucoidul este eliminat
permanent pe suprafaţa
mucoasei gastrice,
asigurând protecţia
celulară faţă de aciditatea
sucului gastric
Epiteliul simplu
cilindric intestinal
 vilozităţilor intestinale în
intestinul subţire
 epiteliu de tip secreto-absorbtiv
heterogen: enterocitul şi celula
caliciformă
 enterocitul: prezintă o
importantă dezvoltare a
microvilozităţilor şi un labirint
bazal mai puţin evident; rol în
absorbţie
 celula caliciformă, secretoare de
mucus: concentrare a citoplasmei
nucleului şi organitelor celulare
la polul bazal; 2/3 apicale
conţind granule de mucigen cu
tendinţă de fuzionare între ele
poate fi pus în evidenţă prin
coloraţii speciale (mucicarmin,
PAS, albastru alcian); rol de
protecţie şi lubrifiere
Epiteliul simplu cilindric ciliat
 Localizare: cavitatea uterină şi trompele uterine, unele segmente ale căilor
pulmonare şi sinusurile paranazale
 trăsătura distinctivă: kinetocili la polul apical al celulelor
 rol: mobilizarea unor fluide prezente în lumen
Epiteliul simplu cilindric epididimal

 Localizare: epididim
 trăsătura distinctivă: stereocili la polul apical al celulelor
 rol: procese de resorbţie şi secreţie
 Printre celulele cilindrice înalte apar destul de frecvent celule mici bazale, de
regenerare. Întrucât ambele tipuri celulare sunt ataşate membranei bazale, acest
epiteliu poate fi încadrat şi în categoria de epiteliu pseudostratificat
EPITELIU PSEUDOSTRATIFICAT
 Structura → un singur strat de celule, aşezate pe membrana

bazală, nucleii fiind situaţi la înălţimi diferite aspecte ce
induc senzaţia de falsă stratificare (bazal, intermediar,
superficial)
 Localizare:
• căile respiratorii (la nivelul traheei şi a bronşiilor supralobulare),
• canalele mari ale glandelor exocrine
• anumite porţiuni ale uretrei membranoase şi spongioase ductul
deferent
• conductul auditiv
• parte din cavitatea timpanică, sacul lacrimal
27
DE TIP RESPIRATOR
 cavitate nazală, trahee şi bronşii

 cili vibratili, număr mai mic,
microvilozităţi
 caliciforme (secretoare de mucus),
similare celor prezente în epiteliul
intestinal
Gartner, Hiatt, 2007

de tip RESPIRATOR
EPITELIU TRANZIŢIONAL SAU UROTELIU
 Structura → epiteliu aparent stratificat, cu celule
superficiale rotunjite “in dome”
• vacuitate ≠ distensie
 Funcţie → plasticitatea
 Localizare
• tractul urinar la nivelul rinichiului
• ureterelor
• vezicii urinare
• părţi din uretră
Gartner, Hiatt, 2007
30
EPITELIU TRANZIŢIONAL SAU UROTELIU
http://canvasworksneedlepoint.com
EPITELIU STRATIFICAT
• Compus din rânduri suprapuse de celule

• NUMAI stratul bazal contact direct MB
• Denumire  forma celulelor situate cel mai superficial
 tip pavimentos, cubic, columnar
• Structura celulelor diferă în raport cu poziţia lor şi cu
gradul de diferenţiere
32
EPITELIUL STRATIFICAT PAVIMENTOS (SCUAMOS)
Localizare:
- regiuni în contact direct cu mediul exterior, adaptat funcţiilor
de protecţie a ţesuturilor subjacente
- umectat permanent prin produşii de secreţie ai unor glande exocrine
ataşate: varietatea fără keratinizare
- cavitatea orală
- epiglotă
- oro-faringe, esofag, canalul anal
- porţiunea terminală a uretrei
- vagin
- corzi vocale adevărate
- conjunctiva, faţa anterioară a corneei
- zone insuficient umectate: varietatea cu keratinizare
- piele (epiderm)
Straturile superficiale suferă o serie de transformări ce au în final
ca rezultat înlocuirea citoplasmei cu o scleroproteină – keratina.
Din punct de vedere histoarhitectonic, primele două straturi celulare au o structură
similară la ambele varietăţi de epiteliu stratificat pavimentos, keratinizat sau
nekeratinizat.
Epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare / cu keratinizare
Stratul bazal (regenerator)

- ataşat membranei bazale
- 1 rând: celule cubice / cubico-prismatice, citoplasmă bazofilă, nucleu rotund / ovalar
central, organite celulare bine reprezentate, citoschelet în curs de formare (filamente de
citokeratină)
Stratul spinos
- rânduri de celule poliedrice, citoplasmă eozinofilă, nucleu central
- celulele
- expansiuni spiniforme, cu vârfuri în raport cu vârfurile
expansiunilor din celulele vecine; ME: desmozomi
- citoplasmă:
- filamente de citokeratină (tonofibrile)
- granule lamelare (0,1-0,4 μm, învelite de o membrană,
conţin o structură lamelară densă, cu aranjare paralelă
ordonată)
- incluzii de glicogen
- spaţiu extracelular evident, conţine o matrice complexă, favorabilă difuziunii
EPITELIUL STRATIFICAT PAVIMENTOS
(SCUAMOS)
• Epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare
Stratul superficial
- celule spinoase: progresiv celule pavimentoase
- citoplasmă: mici cantităţi de keratină,
sub formă de granule
- nuclei picnotici
- expansiuni spiniforme reduse  dispariţie
• Epiteliu stratificat pavimentos cu keratinizare
Stratul granulos
- celule spinoase  aplatizare progresivă  celule
romboidale: granule bazofile (keratohialină) citoplasmatice
Stratul lucios
- celule romboidale  aplatizare  celule pavimentoase:
- nuclei bastoniformi
- nuclei absenţi
- citoplasma - masă omogenă, intens acidofilă,
refringentă = eleidină
Stratul cornos
- celule pavimentoase: keratină 
 dispariţie nucleu, organite celulare, desfacere joncţiuni intercelulare 
descuamarea continuă
Diferitele straturi prezente în epiteliul stratificat pavimentos reprezintă în fapt stadii

evolutive în cadrul procesului de diferenţiere, prin care o celulă trece de la celula suşă
(de regenerare, bazală) până la celula superficială descuamantă.
EPITELIUL STRATIFICAT CUBIC
- epiteliu bistratificat
- strat bazal, strat superficial: celule cubice
Localizare limitată:
- canalele de excreţie ale glandelor sudoripare
- unele canale ale altor glande exocrine
Funcţii: absorbţie şi secreţie

EPITELIUL STRATIFICAT CILINDRIC
- strat bazal regenerator: celule cubice / poliedrice joase

- strat superficial: celule cilindrice înalte
- intermediar: rânduri de celule poliedrice
Localizare:
• anumite porţiuni ale uretrei membranoase şi spongioase
• conjunctivă
• mici arii ale mucoasei anale
• canalele mari ale unor glande exocrine
• mici suprafeţe în laringe
• - tranzitoriu: esofagul fetal (caracter ciliat)
Funcţii: protecţie, secreţie şi absorbţie.

CARACTERISTICILE CELULELOR EPITELIALE
*particularizare pentru ţesutul epitelial de tapetare
*operaţionale şi pentru ţesut epitelial secretor
(glandular) şi senzorial
1. DENSITATEA CELULARĂ
- abundenţă de celule, cu foarte puţin material intercelular
Identificare microscopică
- nucleii celulelor, foarte numeroşi şi apropiaţi între ei
- limite celulare dificil de distins (grosime membrana plasmatică < limita
de rezoluţie a microscopului optic)
JONCŢIUNILE INTERCELULARE
- coeziune, adezivitate, comunicare intercelulară  funcţionare coordonată
• CLASIFICARE
 joncţiuni ocludente / strânse (lat. zonulae occludentes);

 joncţiuni de ancorare / aderente (lat. zonulae adherentes, maculae
adherentes);
 joncţiuni comunicante / distanţate (eng. gap, nexus).
• zonulă: joncţiune care se întinde ca o centură sau ca un cadran pe toată

suprafaţa celulei, la un anumit nivel
• maculă: joncţiune care apare numai din loc în loc, sub formă discontinuă
CAPACITATEA DE REGENERARE
Celulele epiteliale:
- durată de viaţă limitată
- eliminate în mod continuu (exfoliere / apoptoză)  înlocuite cu alte celule rezultate
prin diviziunea mitotică a unor celule stem (suşă)
Celulele stem
- capacitate de proliferare prin mitoze simetrice şi/sau asimetrice
- durată lungă de viaţă (stadiu prelungit în faza G0)
- generează celule pe o anumită direcţie de diferenţiere
Repartiţia celulelor de regenerare

- diferită în raport cu varietatea de epiteliu de tapetare
- izolate printre celulele diferenţiate
- grupate sub forma unui strat regenerator = strat bazal
- zone de regenerare (zone germinale), în care sunt grupate celulele stem (epiteliu
gastric, epiteliu intestinal)
Control
- factori intrinseci (hormoni, factori de creştere, numeroase citokine cu efecte în special
paracrine)
- factori extrinseci (temperatură, radiaţii, droguri antimitotice)
REGENERAREA EPITELIILOR
- celule stem izolate -
INERVAŢIA EPITELIILOR
- Senzitivă
! Absenţa terminaţiilor nervoase
pentru durere:
• epiteliul gastric şi intestinal
• epiteliul colului uterin
- Motorie
ŢESUTUL EPITELIAL
SECRETOR (GLANDULAR)
SECREŢIA
- proprietate fundamentală a celulei vii

- proces complex  celula
 preluare molecule simple din mediul extracelular
 sinteză (etape de biosinteză intracelulară, consum energetic)
 eliminare în exterior
Ţesut epitelial  proces de diferenţiere 

 celule izolate / grupe de celule  proprietăţi secretoare, prin
dezvoltarea unora dintre organitele implicate în procesul de sinteză 
 ţesutul epitelial secretor (glandular)
Organizare
 celule izolate
 grupe celulare
 organe secretoare constituite
1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
HISTOGENEZĂ
 epiteliu de suprafaţă – puncte:

 celulele bazale
- proliferează
- deprimă membrana bazală
- pătrund adânc în ţesuturile
subjacente  „mugure epitelial” 
extremitate distală  diferenţiere (dezvoltarea organitelor şi enzimelor
implicate în sinteză)  componenta secretoare - adenomer
 adenomer - suprafaţa epitelială de origine

masă celulară compactă  structură tubulară cu lumen bine
definit  sistemul tubular (canalicular)
Adenomer, sistem tubular

– separate de ţesuturile vecine printr-o membrană bazală, în continuitate
directă cu membrana bazală a epiteliului de suprafaţă
Ca şi în cazul ţesutului epitelial de tapetare, în structurile ţesutului

epitelial secretor exocrin se pot deosebi câteva tipuri celulare ce intră
în structura adenomerelor şi, respectiv, în structura canalelor.
Clasificarea glandelor exocrine  criterii:

 tipuri celulare în raport de natura chimică a produsului de secreţie
 histoarhitectonica adenomerelor şi a canalelor
 modalităţile de eliminare
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL EPITELIULUI

EXOCRIN
- 4 grupe mari, în raport de procesul de sinteză şi secreţie a

materialului elaborat: - celule sintetizante de polipeptide-proteine
- celule sintetizante de glicoproteine
ADENOMER - celule sintetizante de lipide
- celule transportoare de ioni
- * celule mioepiteliale – deosebite sub raport funcţional, dar descrise
aici, datorită existenţei lor în unele tipuri de adenomere
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL EPITELIULUI

EXOCRIN
 Celula sintetizantă de polipeptide-proteine

- histologia clasică: CELULĂ ZIMOGENĂ: produsul elaborat  granule de
zimogen
- localizare: adenomere glande salivare mixte / de tip seros (parotidă),
pancreas
MO
- citoplasma celulară evident bazofilă (2/3 bazale),
cu o zonă ceva mai palidă, supranucleară
- 1/3 apicală: granulele de zimogen, fine,
diametru 1-1,5 μm; număr dependent de etapa
funcţională (activitate, repaus)
- nucleu rotund (1/3 bazală), nucleol proeminent
central – rar doi nucleoli
1. ŢESUTUL EPITELIAL
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE SECRETOR EXOCRIN
LA NIVELUL EPITELIULUI EXOCRIN
 Celula sintetizantă de polipeptide-proteine
ME
- structură tipică consecinţa dezvoltării
importante a organitelor implicate în sinteza şi
eliminarea de polipeptide sau proteine, cu
proprietăţi enzimatice
- polarizare evidentă
- PA: microvilozităţi diferit dezvoltate
- PB: labirint bazal modest
- RER bogat  cisterne / pachete de
cisterne, numeroşi ribozomi liberi, polizomi
- mitocondrii alungite, cu creste bine
 Funcţii: sinteză proteică
dezvoltate, printre cisternele RER
- complex Golgi bine dezvoltat supranuclear  - trei etape importante:
vezicule de transport: delimitate de (i) CAPTAREA precursorilor
unitate membranară, conţinut omogen / (aminoacizi)
fin granular, densitate electronică  (ii) ASAMBLAREA sub formă
- complexe joncţionale de polipeptide sau proteine,
- PA: ocludente, aderente, desmozomi după tiparul sintezei proteice
- lateral: aderente, distanţate (iii) STOCAREA
în vacuole golgiene
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL
EPITELIULUI EXOCRIN
 Celula sintetizantă de glicoproteine
- histologia clasică: CELULA MUCIGENĂ  produce

un material vâscos  mucus
- localizare: adenomere glande salivare mixte /
de tip mucos, glande pilorice, glande endocervicale
- 3 tipuri distincte de celule mucigene:
(i) cu pol mucos deschis (celula caliciformă –

epiteliul intestinal)
(ii) cu pol mucos închis

(acinii glandelor salivare, glanda pilorică)
(iii) cu pol mucos închis

de tip mucoid (epiteliul de tapetare gastric)
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE Funcţii: sinteză glicoproteică
LA NIVELUL EPITELIULUI EXOCRIN – etape similare celulă zimogenă
(glicozilare  glicozil-transferaza)
 Celula sintetizantă de glicoproteine
Celula cu pol mucos închis
MO - coloraţia de rutină
- 1/3 bazală, perinuclear: citoplasma bazofilă
cantitativ redusă
- 2/3 apicale: citoplasmă
- foarte palidă – incoloră  aglomerare granule de mucus
- intens colorată - tehnici speciale
(mucicarmin, PAS, albastru alcian)
- nucleu aplatizat, paralel PB;
cromatina mai puţin dispersată, nucleol mai puţin
proeminent, comparativ cu celula zimogenă
ME
- celulă polarizată - caracteristici ale PA / PB, prezenţa şi
distribuţia joncţiunilor similar cu celula
zimogenă
- RER extrem de bine dezvoltat în zona bazală
- complexul Golgi – supranuclear
EPITELIULUI EXOCRIN
 Celula sintetizantă de lipide (sebum)
- exclusiv glanda sebacee

- structura: variabilă în raport cu gradul de diferenţiere şi maturizare:
stadii diferite (MO, ME)  periferie  centru  zona de eliminare
- celula bazală (puţin diferenţiată): încarcare progresivă

cu vacuole lipidice: cresc în volum, fără fuzionare
- celula intermediară:
- formă aproximativ poliedrică
- nucleu central
- citoplasmă acidofilă, aspect spumos, spongios  incluzii lipidice
(MO, HE: aspect de „sticlă pisată” / „burete”: picături lipidice complet
incolore  dizolvare solvenţi organici (tehnică);
* coloraţii speciale pentru lipide
- ME: organite celulare: RER, mitocondrii, REN 
EPITELIULUI EXOCRIN
 Celula sintetizantă de lipide (sebum)

- acumulare lipide:
volum 
organite
citoplasma înlocuită progresiv cu numeroase incluzii
lipidice  NU fuzionează (citoschelet – tonofilamente)
 accentuare aspectul spumos
- celula matură:
- nucleu  modificări degenerative
(cariopicnoză, cariorexis, carioliză)
- organitele celulare dispar complet
- eliminare celulară  distrugere membrană
plasmatică  lipide eliberate pe suprafaţa epitelială
Alte celule:
- celule de susţinere = keratină  travee subţiri, cloazonate, între celulele
sintetizante de lipide

EPITELIULUI EXOCRIN
 Celula transportoare de ioni

- transport activ de ioni contra gradient de concentraţie
- localizare:
- glande sudoripare
- mucoasa gastrică (celula parietală)
- segmente canale de excreţie glande exocrine
- glande sudoripare: 2 varietăţi

 ecrine (adevărate, localizate pe toată suprafaţa corpului)
 apocrine (denumire improprie, localizare: axilă, regiunile organelor genitale)
EPITELIULUI EXOCRIN
 Celula transportoare de ioni

 glande sudoripare ecrine
MO
- citoplasmă acidofilă (celulă clară), nucleu central,
cu cromatină omogenă, fără nucleol vizibil,
aspect striat al polului bazal
ME
- polarizare manifestată
- labirint bazal dezvoltat  pompe ionice
- microvilozităţi apicale  enzime (ATP-ază)
- feţe laterale  pliuri  absorbţie apă, electroliţi
- organite celulare: REN dezvoltat,
numeroase mitocondrii
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE
LA NIVELUL EPITELIULUI EXOCRIN Funcţii:
control neurovegetativ
 Celula mioepitelială - tip celular particular şi hormonal
- localizare: adenomere / canale glande exocrine de  expulzare granule
origine ectodermică (excepţie glanda sebacee) de secreţie
MO
- nucleu turtit sau bastoniform, plasat din loc în
loc între polul bazal al celulelor secretoare şi
membrana bazală
ME
- corp celular aplatizat  prelungiri filiforme fine
 invaginare printre celulele secretoare, până la
nivelul complexelor joncţionale apicale
(prelungirile “îmbrăţişează” celulele secretoare)
- filamente contractile: actină, miozină – similar celulă
musculară netede
- filamente intermediare: desmină
- joncţiuni: desmozomi
 1.2. CICLUL SECRETOR
Definiţie:
t proces de secreţie: captare precursori  eliminare produs de
secreţie
- unele glande: ciclul secretor = ciclul celular

(celula producătoare de lipide din glanda sebacee)
- majoritatea glandelor: 2-3 cicluri secretoare = 1 ciclu celular

 Etape:
- captarea precursorilor: PB, difuziune activă (canale şi pompe), endocitoză
mediată de receptori;
- sinteza materialului: mecanism variabil în raport cu natura chimică a
produsului de secreţie;
- definitivarea compoziţiei de secreţie: complex Golgi  granule formate:
concentrare şi/sau proteoliză produs inactiv  produs activ / precursor
 peptide diferite;
- transportul produşilor de secreţie: microfilamente, microtubuli, enzime
transportatoare membranare (ATP-aza);
- eliminarea produsului de secreţie
Tipuri:
 secretor CONSTITUTIV
- eliminare CONTINUĂ, pe măsura sintezei intracelulare
- celule nespecializate în secreţie - eliminare de proteoglicani şi
glicoproteine ale matricei extracelulare
 secretor REGLAT
- specific celulelor secretoare specializate
- eliminare DISCONTINUĂ, ca urmare a unui semnal molecular (hormon
neuromediator) care reprezintă ligandul specific faţă de un receptor
- celulele: stocare produşi de sinteză în granule de secreţie (vacuole
golgiene)
1.3. MODALITĂŢI DE ELIMINARE A PRODUSULUI DE SECREŢIE
CLASIFICARE
 Eliminarea MEROCRINĂ
- nu afectează membrana celulară
- ME: se realizează prin EXOCITOZĂ
 Eliminarea HOLOCRINĂ
- expulzarea unei celule glandulare, mai mult sau mai puţin modificate,
în totalitatea sa (glanda sebacee)
 Eliminarea APOCRINĂ - HOLOMEROCRINĂ
- considerată iniţial ca o formă intermediară, în care eliberarea
produsului de secreţie se realizează cu o pierdere a polului apical al
celulei
- specifică celulelor epiteliale secretoare de la nivelul glandei mamare
- ME : - substanţele proteice şi solubile din secreţia lactată se elimină
prin EXOCITOZĂ
- incluziile lipidice  pol apical  înconjurate de un strat
proteic citoplasmatic foarte subţire, care fuzionează cu membrana
apicală şi apoi se elimină, cu o mică pierdere de citosol şi membrană
plasmatică, foarte repede refăcută însă de celula secretoare
 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE
ADENOMERUL - componenta secretoare propriu-zisă
CLASIFICARE:
- tubular
- acinos/alveolar
- sacciform
Adenomerul tubular
- structură de tub, “deget de mănuşă”
- perete: celule cubice sau cubico-prismatice, situate pe o membrană
bazală
- celulele realizează un lumen situat în centrul adenomerului, care se va
continua cu lumenul canalului
- citologic: un singur tip celular, două sau mai multe tipuri celulare
Adenomerul tubular
- traiect
 rectiliniu (adenomer tubular drept – glanda intestinală Lieberkühn)
 ramificat (adenomer tubular ramificat – glanda pilorică)
 sinuos (adenomer tubular sinuos – glanda fundică)
 întortocheat, sub formă de ghem (adenomer tubular glomerulat – glanda sudoripară)
Adenomerul acinos/alveolar
- structură sferică (acin) sau alungită elipsoidală (alveolă)
- celule în formă de trunchi de piramidă, cu un pol bazal mai larg
şi un pol apical ceva mai redus  lumen de dimensiuni diferite 
continuare canal
- după natura produsului de secreţie: acin seros, mucos, mixt
Acinul seros
- celulele secretoare de tip zimogenic (citoplasmă bazofilă)
- lumen central, mic şi stelat, datorită distanţării polurilor
apicale ale celulelor secretoare, deasupra complexelor
joncţionale apicale
- localizare: pancreas exocrin, parotidă, glande salivare mixte
Acinul mucos
- celule de tip mucigen (cu pol închis) (citoplasmă palidă)
- lumen mai larg comparativ cu acinul seros, şi aparent rotund
- localizare: glande salivare mixte, glanda palatină
Adenomerul acinos/alveolar
Acinul mixt
- format majoritar din celule mucigene (în număr de 4-5) şi din câteva
celule seroase (în număr de 1-5) ce coafează de obicei, sub forma unei
semilune – semiluna Gianuzzi, un pol al adenomerului
- localizare: glandele salivare mixte
Observaţie:în toate tipurile de acini sunt prezente, între polul bazal al

celulelor şi membrana bazală, celule mioepiteliale.
Adenomerul alveolar
- variantă morfologică a celui acinos
- localizare limitată: glanda mamară, prostată
- citologic: celule cubico-prismatice
- natura produsului de secreţie complexă = nu este posibilă încadrarea
celulelor, ca şi tip secretor, în categoria seros sau mucos
Adenomerul sacciform
- glanda sebacee
- formă de sac, fără lumen, alcătuit –
în cea mai mare parte – din celule
sintetizante de lipide
- MB periferică
- strat de celule cubico-prismatice cu rol de strat generator
- straturi suprapuse de celule poliedrice, în stadii progresive de încărcare
lipidică şi degenerare:
! porţiunea de deschidere a glandei sebacee – celule cu
citoplasmă de aspect spumos, fără nuclei
- în interior, travee intens colorate (ca nişte septuri): coloane de celule
keratinizate  diferenţiere din strat generator, rol de susţinere
- canal de excreţie propriu-zis = NU: adenomer  porţiune îngustată,
(„gâtul glandei”), tapetată de un epiteliu stratificat pavimentos în
continuitate cu
- teaca epitelială externă a foliculului pilos (dacă glanda este ataşată la folicul)
- stratul bazal şi spinos al epidermului (dacă glanda este independentă de folicul şi se
deschide direct la suprafaţa pielii)
1.5. TIPURI MORFOLOGICE DE CANALE
Canalele de excreţie
- structuri tubulare ce leagă adenomerele de o suprafaţă epitelială,
permiţând eliminarea şi scurgerea produşilor de secreţie
- delimitate de o membrană bazală pe care se găsesc celule epiteliale
cu multiple joncţiuni intercelulare
- după diametru, epiteliul de tapetare poate fi:
simplu cubic
simplu prismatic
bistratificat cubic
pseudostratificat
stratificat cilindric
- în anumite glande, unele segmente sunt formate din celule

transportoare de ioni (rol în formarea produsului de secreţie -
glande salivare, căile biliare)
- histoarhitectonic:
(i) simple (unul sau mai multe adenomere îşi varsă
conţinutul într-un canal unic);
(ii) compuse, atunci când canalele ramificate converg
progresiv spre un canal principal
1.6. VARIETĂŢI DE GLANDE EXOCRINE
CRITERII
- numărul de celule secretoare componente:
glande unicelulare / glande multicelulare
- tipul celular
- modalitatea de excreţie
- localizarea în raport cu epiteliul de tapetare
- histoarhitectonica adenomerelor şi a canalelor
Glande unicelulare
- celule secretoare dispersate în grosimea unui epiteliu
- exemplul caracteristic: celula caliciformă
- celulă mucigenă cu pol mucos deschis
- epiteliu respirator, epiteliu digestiv
- glandă intraepitelială
MO
- PB: nucleu, citoplasmă, majoritatea organitelor celulare
- 2/3 apicale: citoplasmă fină periferică („teacă”), în interior o
multitudine de granule de mucigen, care conferă un aspect
palid în coloraţia de rutină
ME
- 2/3 apicale: vacuole de origine golgiană, delimitate de unităţi
membranare, cu conţinut glicoproteic
Glande multicelulare
- marea majoritate a glandelor exocrine
În definirea şi caracterizarea unei glande exocrine se iau în considerare

toate criteriile de clasificare.
Exemple de utilizare a nomenclaturii:

- glanda parotidă: glandă extraepitelială, multicelulară, tubulo-acinoasă
compusă, seroasă (tip celular – celulă sintetizantă de
proteine/polipeptide), merocrină;
- glanda mamară: glandă extraepitelială, multicelulară, tubulo-alveolară
compusă, apocrină;
- glanda sebacee: glandă extraepitelială, multicelulară, sacciformă, tip
celular – celulă sintetizantă de lipide, holocrină;
- glanda intestinală Lieberkühn: glandă extraepitelială, multicelulară,
tubulară simplă dreaptă;
- glanda pilorică: glandă extraepitelială, multicelulară, tubulo-ramificată,
mucoasă (tip celular – celulă sintetizantă de glicoproteine);
- celula caliciformă: glandă intraepitelială, unicelulară, mucoasă (tip
celular – celulă sintetizantă de glicoproteine), merocrină;
2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
- varietate de epiteliu alcătuit din celule

secretoare endocrine
- produsul de secreţie este eliminat direct în
mediul intern, fără a mai fi
transportat printr-un sistem canalicular
HISTOGENEZĂ
- toate cele trei foiţe embrionare
- apare ca şi epiteliul exocrin:
 muguri dezvoltaţi pe seama epiteliului de suprafaţă 
 cordoane celulare compacte / structuri tubulare
 legătura celulară cu zona de emergenţă dispare  mase celulare

izolate, în ţesut conjunctiv foarte bogat în capilare sanguine
CLASIFICARE (după tiparul histogenezei)
 ansambluri de celule endocrine structurate sub formă de ORGANE

INDEPENDENTE CONSTITUITE, cunoscute sub denumirea de glande endocrine
(adenohipofiza, tiroida, paratiroida, suprarenala);
 GRUPE DE CELULE ENDOCRINE, prezente în structura altor organe (insule
Langerhans / pancreas, celule Leydig / testicul);
 CELULE ENDOCRINE IZOLATE printre celulele altei varietăţi de ţesut
= sistem endocrin difuz (epiteliul mucoasei gastrointestinale, a căilor
respiratorii)
2.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL

EPITELIULUI ENDOCRIN
- 4 grupe, în raport de proprietăţile funcţionale:

celule sintetizante de polipeptide
celule sintetizante de steroizi
celule sintetizante de amine biogene (biologic active)
* categorie aparte: celula sintetizantă de hormoni tiroidieni
2.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA
NIVELUL EPITELIULUI ENDOCRIN
 Celula sintetizantă de polipeptide

MO
- formă şi dimensiuni diferite, în raport cu
histoarhitectonica fiecărei glande endocrine
- citoplasma moderat bazofilă, nucleu central
- tehnici speciale şi imunohistochimie: granule de
secreţie
ME
- polarizare neevidentă: eliminarea produşilor de
sinteză are loc pe toată suprafaţa celulei, cu
zone preferenţiale în vecinătatea capilarelor
sanguine
- organite celulare:RER, ribozomi, polizomi
- vacuolele golgiene reprezintă granulele de
secreţie
- forma, dimensiunile (diametru 150-350 nm),
structura,densitatea şi omogenitatea
vacuolelor variază de la glandă la glandă
- elemente de citoschelet celular (microtubuli,
microfilamente)
 Celula sintetizantă de steroizi

MO
- formă poliedrică, nucleu central, citoplasmă
cu aspect evident spumos sau spongios
(“spongiocite”)
ME
- REN foarte bine dezvoltat, sub forma unei
largi reţele de tubi şi cisterne anastomozate
- numeroase mitocondrii de diferite dimensiuni
- complex Golgi bine dezvoltat, paranuclear,
care însă nu prezintă vacuole golgiene
(granule de secreţie)
- lizozomi, peroxizomi, RER redus, câţiva
ribozomi, incluzii lipidice şi pigment
lipocrom
 Celula sintetizantă de amine biogene

- structură şi mecanism de sinteză similare
celulei sintetizante de polipeptide
ME
- element caracteristic: structura granulelor
de secreţie: mai mici, delimitate de
membrană, conţin un miez electron-dens
în jurul căruia există un halou clar
 Celula sintetizantă de hormoni

tiroidieni
- existentă în structura foliculilor tiroidieni
- implicată în elaborarea hormonilor
triiodotironină şi tetraiodotironină
- morfologie şi histofiziologie caracteristică,
funcţionând concomitent după modelul
unei celule exocrine şi, respectiv,
endocrine
2.2 HORMONI ŞI RECEPTORI PENTRU HORMONI
Hormonii
- molecule cu structură chimică diferită, care au proprietatea ca
în cantităţi mici să acţioneze la distanţă asupra unor celule ţintă, la nivelul
cărora se găsesc receptori specifici
CHIMIC 2 categorii:
- HORMONII HIDROFILI / HIDROSOLUBILI
- peptide, polipeptide, proteine sau glicoproteine, amine
biogene;
- sintetizaţi sub formă de precursori (prohormoni)  proces
de clivaj  stocaţi în vacuole golgiene (formă de granule de secreţie)
 eliberare prin exocitoză, în raport cu semnalele primite de celula
secretoare;
- HORMONII HIDROFOBI / LIPOFILI
- clasa steroizilor
- principalul precursor: colesterol  etape biochimice, sub
efectul unor sisteme enzimatice (REN, mitocondrii)
- NU sunt stocaţi sub formă de vacuole golgiene
- acţiune lentă, durabilă
* hormonii tiroidieni - non-lipidici, hidrofobi: acţiune rapidă, de scurtă

durată
Raport spaţiu celula epitelială endocrină - celula ţintă

 modalităţi de acţiune:
- INTRACRINIA: molecula semnal acţionează asupra unui receptor

intracelular (nuclear), localizat chiar în celula sintetizantă
- AUTOCRINIA: molecula semnal părăseşte celula, dar acţionează tot
asupra ei, prin intermediul unui receptor de membrană, realizând de
regulă un feed-back;
- PARACRINIA: molecula semnal DIFUZEAZĂ în mediul intercelular şi
acţionează asupra unei celule imediat învecinate; şi în acest caz,
receptorul este de tip membranar;
- JUXTACRINIA: molecula semnal rămâne LEGATĂ de membrana celulei
sintetizante şi, prin contact intercelular, vine în raport cu un receptor
membranar al celulei ţintă;
- ENDOCRINIA: transportul la distanţă a moleculelor semnal, pe calea
vaselor sanguine şi limfatice; se ajunge la o celulă ţintă care posedă un
receptor corespunzător
Receptorii pentru peptide şi amine biogene

- proteine transmembranare: extremitate extracelulară
(recunoscută de hormon), segment transmembranar, segment
Intracitoplasmatic (transmiţător de semnal)
- reactivitatea celulei ţintă - dependentă de numărul de receptori
Receptorii pentru steroizi

- liposolubili
- traverseaza liber membrana plasmatică  recunoscuţi de un receptor
din superfamilia receptorilor intracelulari
- localizaţi la nivelul nucleului: domeniu de recunoaştere ADN, domeniu
transactivator al transcripţiei
2.3. HISTOARHITECTONICA EPITELIULUI SECRETOR ENDOCRIN
Datorită lipsei canalelor de excreţie, organizarea structurală a ţesutului

epitelial endocrin este mult mai simplă, comparativ cu cea a ţesutului
epitelial exocrin
TIPURI
- organizare cordonală
- organizare foliculară
- organizare difuză
Organizarea cordonală
- mod de aranjare în cordoane celulare
- fiecare cordon: unul sau mai multe şiruri de celule, delimitate periferic de
o fină membrană bazală, prin care se realizează raportul cu ţesutul
conjunctiv bogat în capilare sanguine
Organizarea cordonală reticulată
- cordoane celulare în reţea anastomozată, care prezintă în ochiurile ei ţesut
conjunctiv şi numeroase vase sanguine
- specifică pentru adenohipofiză, paratiroidă, glanda suprarenală – zona reticulată,
pancreas endocrin
Organizarea cordonală glomerulată

- cordoane celulare aranjate în vârtejuri, ghemuri şi/sau arcuri de cerc - specifică
pentru glanda suprarenală – zona glomerulată
Organizarea cordonală fasciculată

- cordoane celulare aranjate mai mult sau mai puţin paralele între ele, respectând
orientarea într-o anumită direcţie
- specifică pentru glanda suprarenală – zona fasciculată
Organizarea cordonală
reticulată
glomerulată
fasciculată
Organizarea foliculară
- caracteristic pentru glanda tiroidă
- foliculul tiroidian: celulele epiteliale endocrine (tireocite)
aranjate pe un singur rând
polul bazal pe o membrană bazală
polul apical delimitând un lumen
puternic legate prin joncţiuni
Organizarea difuză
- sistemul endocrine difuz: celule de tip endocrin ce conţin granule de
secreţie, prezente izolat sau în mici grupuri printre celulele epiteliale ale
tubului digestiv şi ale căilor respiratorii
IHC: celulele sintetizează peptide biogene cu activitate predominant

paracrină, implicate în activităţi locale; au capacitatea de a capta precursori
ai aminelor pe care îi decarboxilează, de unde şi denumirea de sistem
APUD
MEMBRANA BAZALĂ
- structură histologică specială: TE / TC

- neidentificabilă în coloraţia de rutină HE
- denumită complex bazal  aspect ultrastructural
- formată din 3 lamine:

lamina lucida
lamina densa
lamina reticularis
- lamina lucida + lamina densa

 lamina bazală 
sintetizată de ţesutul epitelial
- lamina reticularis
 sintetizată de ţesutul conjunctiv
MEMBRANA BAZALĂ
Lamina lucida
- zonă aparent clară, 45 nm grosime
- conţine condensări moderate în zonele corespunzătoare
hemidesmozomilor = filamente foarte fine = filamente de
ancorare - traversează lamina lucida
- biochimic: glicoproteine:
- laminină
- entactină
- antigenul pemfigoidului bulos
- glicoproteina de membrană bazală
- proteine transmembranare din familia integrinelor
care se proiectează din
membrana celulară epitelială în lamina bazală
MEMBRANA BAZALĂ
Lamina densa
- strat de material fin granular sau filamentos, de 50 nm grosime
- organizare moleculară:
- laminină
- colagen tip IV
aranjate sub formă de “gard de plasă metalică”
şi înconjurate de proteoglicani (perlecan)
- componente extrinseci:
- fibronectină
- colagen tip V
- molecule de adeziune din familia integrinelor
- colagen tip VII - anse mici de fibrile bandate fin = fibrile de ancorare, prin care
trec fibrilele de colagen tip I şi III din lamina reticularis
- ataşament flexibil
Lamina reticularis
- colagen tip I
- colagen tip III
- interacţionează, sunt legate la microfibrilele de
fibrilină şi la fibrilele de ancorare din lamina densa
ŢESUTUL CONJUNCTIV
ŢESUTUL CONJUNCTIV
- sensul de ţesut de conexiune este limitat, deoarece nu reflectă

adevărata complexitate morfo-funcţională
 Structură histologică:
- matricea extracelulară
- componentă afibrilară (amorfă) – substanţa fundamentală
- componentă fibrilară (fibrele)
- celule
- proprii (fixe)
- migrate (libere)
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 Caracteristici generale morfo-funcţionale:
(1) originea mezenchimatoasă (mezo şi ectomezenchim)
(2) producerea unei mari cantităţi de macromolecule extracelulare ce
alcătuiesc o matrice complexă
(3) structurarea unora dintre macromolecule sub formă de fibre
(4) dispersarea celulelor în matrice şi, în consecinţă, lipsa joncţiunilor
intercelulare
(5) adeziunea celulelor cu matricea extracelulară, rezultând o interacţiune
celule-matrice
 Acest ţesut cuprinde multiple varietăţi tisulare, distincte sub raportul

populaţiei celulare şi al materialului extracelular
 Clasificare
- ţesut conjunctiv propriu-zis (lax, dens)
- ţesut conjunctiv cu proprietăţi speciale
- ţesut conjunctiv specializat
ŢESUTUL CONJUNCTIV
1. COMPONENTELE ŢESUTULUI CONJUNCTIV
1.1 MATRICEA EXTRACELULARĂ
- sinteză: celulele proprii ţesutului conjunctiv
- permanentă reînnoire: producere / degradarea de molecule constitutive
- organizare fizico-chimică:
matricea (substanţa) amorfă
matricea fibrilară (fibre)
 MATRICEA AMORFĂ
- substanţă fundamentală / matrice nefibrilară
- in vivo: material translucid
- gel înalt hidratat, alcătuit dintr-un sistem coloidal dispersat într-o fază
apoasă
- sistemul coloidal → macromolecule:
GLICOZAMINOGLICANI
PROTEOGLICANI
GLICOPROTEINE DE ADEZIUNE
ŢESUTUL CONJUNCTIV
GLICOZAMINOGLICANII
- histologia clasică: mucopolizaharide
- polimeri lineari, formaţi din subunităţi dizaharidice repetitive
- 1 unitate dizaharidică: 1 HEXOZAMINĂ (N-acetil-glucozamina/galactozamina) +
1 ACID URONIC (glucuronic/ioduronic)
- două tipuri:
- nesulfataţi (acid hialuronic)
- sulfataţi (keratansulfat, heparansulfat, condroitin-4-sulfat, condroitin-6-sulfat,
dermatansulfat)
Greutate moleculară Legătură covalentă

Glicozaminoglicani Unităţi dizaharidice repetitive Hexozamine sulfatate
(Da) cu proteine
Acid hialuronic 107-108 acid glucuronic, N-acetil-glucozamină absente absentă
Keratansulfat 10.000-30.000 galactoză, N-acetil-glucozamină N-acetil-glucozamină prezentă
acid glucuronic (acid ioduronic), N-acetil-

Heparansulfat 15.000-20.000 N-acetil-galactozamină prezentă
glucozamină
Condroitin-4-sulfat 10.000-30.000 acid glucuronic, N-acetil-galactozamină N-acetil-galactozamină prezentă
Condroitin-6-sulfat 10.000-30.000 acid glucuronic, N-acetil-galactozamină N-acetil-galactozamină prezentă
acid glucuronic (acid ioduronic), N-acetil-

Dermatansulfat 10.000-30.000 N-acetil-galactozamină prezentă
galactozamină
ŢESUTUL CONJUNCTIV
PROTEOGLICANII
- legare covalentă: glicozaminoglicanii sulfataţi -
molecule proteice
- aspect comparat cu o perie: miezul proteic = tija,
glicozaminoglicanii orientaţi lateral tridimensional =
ţepii periei
- acidul hialuronic NU formează legături covalente cu
molecule proteice, pentru a forma proteoglicani
- prin intermediul unor molecule speciale de legare,
proteoglicanii deja formaţi se pot lega indirect de
acidul hialuronic  macromolecule gigante =
PROTEOGLICANI AGREGAŢI – aggrecan compus
- 2 categorii:
extracelulari
asociaţi suprafeţei celulare
- exemple:
Decorin
Sindecan
Versican
Fibromodulina
Biglican
Perlecan
CD44
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 MATRICEA FIBRILARĂ
Clasificare
- morfologic + proprietăţile tinctoriale: 3 tipuri
- fibre de colagen
- fibre reticulare
- fibre elastice
- chimic, 3 tipuri de fibre  organizarea 2 molecule:
- colagen (fibre colagen, fibre reticulare)
- elastina (fibre elastice)
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 MATRICEA FIBRILARĂ - Fibrele de colagen

Colagenul
- familie de scleroproteine dure, inelastice, fibrilare, de natură glicoproteică
- > 15 tipuri de colagen - 20% proteine organism
MO
- coloraţie standard HE:
- mănunchiuri (diametre 0,5-10 μm), lungime nedefinită
- acidofile
- traiect ondulat
- nu se ramifică, nu se anastomozează
- trec dintr-un mănunchi în altul
- orientare variată, în raport cu varietatea de ţesut conjunctiv
ŢESUTUL CONJUNCTIV

Colagenul
- coloraţii speciale:
- van Gieson (roşu)
- tricrom Mallory (albastru)
- tricrom Masson (verde)
- în lumina polarizată fibrele: birefringente  subunităţi submicroscopice, orientate
paralel în axul lung al fibrei
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 ME
- fibrile (unităţi fibrilare) de 20-100 nm, aranjament
paralel
- fibrila:
- structură aproximativ cilindrică
- secţiune longitudinală: periodicitate axială 
alternanţă de zone (benzi) electron-dense /
electron-clare, repetate ordonat (distanţă 67 nm)
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 Structură şi organizare moleculară

- unitatea fibrilară  polimerizare molecule colagen
(tropocolagen)
- 1 fibrilă  asamblare bine organizată:
- serii ordonate de 5 subunităţi de molecule
(microfibrile) (280-300 nm lungime, 1,5 nm
diametru)
- direcţie precisă, manieră cap-coadă
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 Structură şi organizare moleculară
- paralele între ele
- dispuse în aranjament tip “scară”  deplasare
laterală constantă (cu o pătrime de moleculă =
67 nm) a fiecărei unităţi faţă de celelalte
- spaţiile dintre capetele şi cozile moleculelor
succesive dintr-un singur şir = regiuni gap,
lacunare sau libere, repetitive (35 nm)
- suprapunerile capetelor şi cozilor din şirurile
vecine (suprajacente, subjacente) sunt în
alternanţă unele cu altele, formând regiunile
de suprapunere
- odată aliniate, microfibrilele pierd complet, sub
acţiunea unei procolagen-peptidaze, porţiunea
restantă a capătului aminoterminal
Periodicitatea colagenului traduce alternanţa

dintre regiunile gap/libere şi regiunile de
suprapunere
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 Degradarea colagenului
- enzime = metalo-endoproteinaze de matrice  fibroblaste, macrofage, neutrofile
- colagenaza - rol esenţial - acţionează iniţial asupra colagenului normal, neafectat, fiind
capabilă să cliveze triplul helix la un pH neutru
- gelatinaza, ¾-colagen endopeptidaza - intervin în finalizarea degradării colagenului
deja modificat
 MATRICEA FIBRILARĂ - Tipuri de colagen

- 19 tipuri de colagen aşa-zis clasice
- 10 tipuri de proteine ce conţin, în structura lor, domenii cu organizare
caracteristică colagenului
În fiecare tip de colagen există posibilitatea ca cele trei lanţuri α să fie identice
sau să difere între ele
ŢESUTUL CONJUNCTIV
Criterii de organizare (morfologice, chimice etc.)  8 categorii:

- colagen de tip fibrilar: tip I, II, III, V, XI
- colagen de tip nefibrilar: tip IV, VIII, X
- colagen asociat colagenului fibrilar: tip IX
- colagen de tip perlat: tip VI
- colagen de ancorare: tip VII
- colagen transmembranar: tip XIII, XVII
- colagen cu funcţii necunoscute: tip XV, XVIII
- molecule proteice care conţin teritorii triplu helicoidale
ŢESUTUL CONJUNCTIV
COLAGEN DE TIP FIBRILAR

 Colagenul de tip I
- fibrile mai groase → mănunchiuri şi fascicule mari (10-300 nm diametru)
- specific TC propriu-zis
- fibroblaste, osteoblaste, odontoblaste, cementoblaste
- localizare: cea mai largă răspândire – 90% din colagenul din
dermul pielii
ţesutul osos
dentină, cement
tendoane
ligamente
fascii
capsule
- 2 lanţuri α1 identice şi un lanţ diferit, α2 = [α1(I)]2α2(I)

- foarte evidentă periodicitate axială
- legături: proteoglicani, glicoproteine de adeziune
- funcţie de rezistenţă la forţă, tensiune şi întindere

ŢESUTUL CONJUNCTIV

 Colagenul de tip II
- fibrile fine, suple, aranjate izolat, fără a forma fibre groase sau mănunchiuri
- condroblaste
- localizare:
- ţesut cartilaginos (hialin şi elastic)
- corpul vitros
- nucleul pulpos al discurilor intervertebrale
- adeziune  proteoglicani → asociat cu cantităţi mari de matrice amorfă

- 3 lanţuri α1 identice = [α1(II)]3
- funcţie: rezistenţa la presiune

ŢESUTUL CONJUNCTIV

 Colagenul de tip III - RETICULINĂ
- fibre mai subţiri (0,5-2 μm diametru), anastomozare
- MO: PAS, impregnare cu săruri de argint (fibre argirofile)
- fibroblaste, celule reticulare, celule musculare netede, celule Schwann, hepatocite
- localizare
- TC lax
- dermul pielii
- pereţii vaselor
- stroma organelor interne cavitare (plămâni, cord, ficat, vezica urinară, TD, uter)
- reţea de susţinere organer limfohemopoetice (limfoganglion, splină, măduvă osoasă )
- glicozilare  - lizina < hidroxilată, > resturi glucidice
- adeziune ridicată proteoglicani
- trei lanţuri α1 identice = [α1(III)]3
- funcţie: suport structural, elasticitate

ŢESUTUL CONJUNCTIV
 MATRICEA FIBRILARĂ - Fibrele elastice
- molecula predominantă: elastina

MO
- coloraţii speciale:
orceină
rezorcină-fuxină
aldehidă-fuxină
- fibre individualizate, fine (1-3 μm)
- ondulate
- nu formează fascicule
- tendinţă de ramificare şi anastomoză, rezultând reţele cu ochiuri largi
- lamele de tip fenestrat (pereţii arterelor de tip elastic) de diferite dimensiuni, dispuse în
manieră concentrică = lamine elastice
- localizare: alveolele pulmonare, ligamentul galben al coloanei vertebrale, tunica medie
a aortei
ŢESUTUL CONJUNCTIV
1.2 CELULELE ŢESUTULUI CONJUNCTIV
- origine embrionară  două categorii de celule: proprii şi migrate
 CELULE PROPRII
- celule mezenchimale - REZIDENTE
- fibroblaste - REZIDENTE
- fibrocite - REZIDENTE
- adipocite (origine mezenchimală) - REZIDENTE
 CELULE MIGRATE
- macrofage - REZIDENTE
- plasmocite ! TRANZITORII
- limfocite ! TRANZITORII
- mastocite - REZIDENTE
- eozinofile ! TRANZITORII
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE PROPRII
 Celula mezenchimală
- specifice vieţii embrionare
- formă stelată sau uşor alungită
- citoplasmă abundentă, cu numeroase
prelungiri, relativ săracă în organite
- nuclei mari, ovali sau elongaţi, palizi, cu
cromatina dispersată
- se diferenţiază în
 celule proprii ale ţesutului conjunctiv
 celule endoteliale
 fibre musculare netede
- puţine rămân în stadiu nediferenţiat
 celule pluripotente (mezenchim embrionar
restant)
 asociate capilarelor sanguine (pericite)
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 CELULE PROPRII
 Fibroblastul – fibrocitul
- fibroblastul
- prezent în toate varietăţile
- origine în celula mezenchimală nediferenţiată
- funcţie: sinteza şi degradarea matricei extracelulare
- fibrocit – fibroblast → activitate de sinteză 
Fibroblastul şi fibrocitul sunt aceeaşi celulă în etape funcţionale diferite

ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULELE PROPRII
 Fibroblastul
MO
- celulă alungită, fuziformă sau stelată, diametru
20-30 μm  5-10 μm
- citoplasmă bazofilă, cu expansiuni neregulate ca
formă şi dimensiuni
- nucleu mare, central, ovalar sau rotund, hipocrom,
cromatină fin granulară dispusă periferic şi un
nucleol adesea evident
- motilitate  (1 μmminut): integrine → molecule ale

matricei extracelulare
Miofibroblastul
- actină (fascicule – alfa-SMA), miozină non-
musculară
- fibronexus – sistem mecanotransductor
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 Fibroblastul
Tipuri particulare
- vilozităţi intestinale:
localizare între epiteliu şi capilare
tip dendritic → multiple expansiuni citoplasmatice
- interstiţiul renal
- aranjament cordonal, paralel cu tubii colectori
- joncţiuni tip aderent, tip comunicant
- citoplasmă: vacuole cu matrice omogenă
→ funcţii endocrine
- nervi periferici
- celule lamelare joncţionate
→ barieră de separare faţă de mediul conjunctiv şi endoneural
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 Fibrocitul
MO
- celulă filiformă alungită
- citoplasmă eozinofilă
- nucleu bastoniform, cromatină condensată,
fără nucleol evident
ME
- cantităţi reduse de RER
- abundenţă de ribozomi liberi
- puţine mitocondrii
- aparat Golgi slab dezvoltat aliniate pe traiectul fasciculelor
fibrelor de colagen
- lizozomi
- câteva elemente de citoschelet
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE PROPRII
Funcţii
- produc matrice extracelulară şi menţin echilibrul între sinteză şi liză
- posedă receptori pentru LDL (proteine implicate în geneza ateromatozei); prin
endocitoză mediată de receptori, fibroblastul catabolizează LDL, realizând şi un
transfer al colesterolului pe HDL (proteine neimplicate în procesul de ateromatoză)
- produc interferoni (IFNβ), substanţe cu rol important în apărarea naturală
- produc factori chemotactici, cu rol în reacţia de apărare nespecifică
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE PROPRII
Rol în reparare: mitoze, proliferare, sinteză

Rol în vindecare plăgi: contracţie
Patologic
- supraactivare → sinteză matrice în exces (fenitoină, ciclosporină A, nifedipină)
- potenţial osteoformator
- încărcare Li
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE PROPRII factor de creştere adipocitic
17-β-estradiolul
 Adipocitul
- celulă diferenţiată: stocare şi eliberare de lipide (trigliceride)
- în dezvoltarea embrionară: adipoblaste, din care rezultă ulterior două varietăţi celulare:
- adipocitul alb
- adipocitul brun
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 Adipocitul alb (unilocular)
- celulă izolată sau în grupuri mici - în ţesutul conjunctiv lax

- aglomerări importante: varietate particulară – ţesutul adipos
- celulă complet diferenţiată

- NU suferă diviziune celulară
- determinism genetic al numărului de adipocite
!!! grad nutriţie, tip metabolism

→ adipocite imature (adipoblaste, precursori)
→ maturizare → noi adipocite → obezitate
ŢESUTUL CONJUNCTIV

MO
- celulă sferică (rotundă pe secţiuni), diametru 80-100 μm
- periferic: mic halou citoplasmatic eozinofil (1-2 μm grosime)
- central: incluzie lipidică mare, rezultată ca urmare a coalescenţei
unor picături mai mici (în principal trigliceride)
- nucleu împins la periferie
În tehnicile histologice de rutină, datorită utilizării solvenţilor organici, incluzia trigliceridică dispare
şi celula apare goală. Nucleul împins la periferie şi aspectul optic gol determină compararea clasică
a adipocitului cu un “inel cu pecete”. Pentru menţinerea incluziei se indică utilizarea secţiunilor prin
congelare şi folosirea unor coloranţi liposolubili (Sudan III, IV, Scharlach, Albastru de Nil etc.)
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE PROPRII
Funcţie
- realizează, în echilibru dinamic, un proces de lipogeneză (sinteză şi stocare de
trigliceride) şi de lipoliză
Lipogeneza INSULINA
- sursa: chilomicroni, VLDL, acizi graşi liberi (sânge)
- adipocitul:
- Rec insulină, hormoni de creştere, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, CA
- lipoprotein-lipaza → endoteliu capilare → hidroliză chilomicronii, lipoproteinele →
eliberare glicerol (inutilizabil, NU glicerol-kinază) şi acizi graşi
- endocitoză mediată de receptori → preluare acizi graşi
- insulină → incorporare glucoză → fosforilare glucoză → glicerofosfat
! glicerofosfat + acizii graşi → producere de trigliceride
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE PROPRII
 Adipocitul brun (multilocular)
- celulă caracteristică pentru mamiferele hibernante şi, în cadrul speciei umane, pentru
nou-născut
MO
- celulă poliedrică, 20-30 μm
- citoplasmă de aspect spumos sau spongios,
aspect datorat incorporării de multiple incluzii
lipidice mici, care nu confluează
- nucleu central
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 CELULE MIGRATE
- macrofage
- plasmocite (diferenţiate local din limfocitele B)
- limfocite
- mastocite
- eozinofile
- rol important în reacţiile de apărare specifică şi nespecifică, în special de

cauză bacteriană  apar în special în zonele invadate de microorganisme
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE MIGRATE
 Plasmocitul
- limfocite B activate ca urmare a unei
stimulări antigenice
MO
- formă uşor ovalară
- 20 μm
- citoplasmă bazofilă
- nucleu rotund, plasat excentric, cu halou perinuclear, nucleol proeminent central,
dispoziţie caracteristică a cromatinei, sub formă de grămezi condensate la periferie
(aglomerări de heterocromatină alternante cu zone de eucromatină)  “spiţe de
roată”, “cadran de ceasornic”
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 CELULE MIGRATE
 Macrofagul
- din punct de vedere numeric, în multe varietăţi de ţesut conjunctiv,
macrofagul se plasează pe locul doi, după fibroblast
- histiocite
- origine în monocitele circulante  semnal  migrare din sistemul vascular în ţesutul
conjunctiv  maturizare  durată de viaţă 60 de zile
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE MIGRATE
 Macrofagul
- 1970, van Fourth: conceptul de sistem mononuclear fagocitar - trei compartimente:

- compartimentul central: precursorii monocitopoezei (măduva osoasă
hematogenă)
- compartimentul de distribuţie: monocite circulante (cu o durată de
existenţă în sânge de aproximativ 72 ore)
- compartimentul tisular: rezultat din migrarea monocitelor maturizate în
perioada circulantă, la nivelul diferitelor ţesuturi
Toţi membrii acestui sistem

- origine: celule stem ale măduvei osoase hematogene
- lizozomi
- FAGOCITOZĂ
- Rec Fc Ig, complement (C3b)
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 CELULE MIGRATE
 Macrofagul
Compartimentul tisular :
- histiocitele sau macrofagele ţesutului conjunctiv
- celulele Kupffer hepatice
- macrofagele organelor limfopoetice (splină, limfoganglioni)
- macrofage pulmonare
- microglia sistemului nervos central
- celulele dendritice epidermice – Langerhans
- osteoclastele ţesutului osos
Forme ale macrofagelor

- în repaus
- în activitate
- fixe (existente într-un ţesut conjunctiv dat)
- libere (rezultate în urma acţiunii unui stimul exogen care facilitează migrarea lor în
locul respectiv)
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE MIGRATE
 Macrofagul
MO
- macrofagul în repaus - diferenţiat cu dificultate de fibroblast
- formă neregulată, stelată sau de fus, diametru între 10-30 μm
- citoplasmă bazofilă sau acidofilă (în raport cu stadiul funcţional al celulei)
- nucleu central, mic, hipercromatic, cromatină frecvent dispersată, nucleol uneori
prezent
- macrofagul în activitate - funcţie principală: fagocitoză

- suprafaţă celulară neegală, cu prelungiri cu aspect diferit (fie scurte şi boante, fie de
tip filopodia, digitiforme, lungi), invaginări şi falduri membranare
- nucleul frecvent indentat pe o latură, reniform
- în unele situaţii şi localizări, citoplasma prezintă vacuole şi incluzii variate: material
lipidic, pigmenţi endogeni (bilirubină, hemoglobină, hemosiderină) sau pigmenţi
exogeni (particule de carbon, siliciu etc.)
ŢESUTUL CONJUNCTIV
Paul Ehrlich
 CELULELE MIGRATE
 Mastocitul (germ. mastzelle)
- origine la nivelul măduvei osoase
hematopoetice: precursor care se
dezvoltă în paralel cu precursorii celorlaltor serii
sanguine (factor de creştere specific, SCF)
MO
- celulă rotundă sau ovală, diametru 20-30 μm
- nucleu central, sferic, relativ mic comparativ cu
dimensiunea celulei, cu 1-2 nucleoli evidenţi şi
cromatină fin granulară
- citoplasmă bazofilă, ocupată de numeroase
granule, intens bazofile, delimitate de
membrană, dimensiuni 0,3-0,8 μm, frecvent
maschează nucleul
- granulele: sinteză / stocare produse biologic
active → exocitoză
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULELE MIGRATE
 Mastocitul
- greu de identificat în coloraţia de rutină,
necesită coloraţii speciale: datorită
conţinutului în heparină (glicozaminoglican
sulfatat – heparansulfat), granulele sunt
metacromatice (culoarea virând din albastru
în roşu magenta) în cazul utilizării de
coloranţi derivaţi ai anilinei
ME
- conţinut redus în organite celulare:
- RER dispersat
- puţine mitocondrii
- complex Golgi mic
- granule: diferenţe în formă, dimensiuni şi
conţinut - variaţii în aceeaşi celulă
ŢESUTUL CONJUNCTIV
1.2 CELULELE ŢESUTULUI
CONJUNCTIV
 CELULE MIGRATE
 Mastocitul
Biochimic – conţinut granule
- mediatori primari sau preformaţi:
- heparină (factor anticoagulant, lipolitic)
- histamină
- condroitinsulfat
- serin-proteaze: triptază , chimază
- alte enzime:, aril-sulfatază (inactivator pentru
leucotrienele C, limitând răspunsul inflamator),
β-glucuronidază, catepsină G
- mediatori secundari sau neoformaţi:
*sinteză precursori acid arahidonic membranar
- leucotriene C4 şi D4
- prostaglandine D2
- TNF alfa
- IL-4,3,5,6,8,16
- GM-CSF
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE MIGRATE
 Mastocitul
- receptori de suprafaţă membranară: receptori IgE de mare afinitate
- populaţia mastocitară: 2 tipuri diferite (localizare, conţinut granule):

mastocite ale ţesutului conjunctiv propriu-zis
condroitinsulfat > heparansulfat, triptază
maturare: IL-3
durată medie de viaţă 40 zile
intens producător de leucotriene (C4)
mastocite ale mucoaselor
heparansulfat, triptază şi chimază
maturare: FGF
durată medie de viaţă: luni - ani
intens producător de prostaglandine (D2)
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 CELULE MIGRATE
 Mastocitul
Funcţii
- activitate de sinteză şi stocare a unor produse biologic active:
mediatori preformaţi
mediatori neoformaţi (sintetizaţi pe seama fosfolipidelor membranare)
- eliberare prin exocitoză
Degranulare fiziologică
Degranulare patologică: persoane atopice (hiperproducţie de IgE faţă de unele
substanţe)
! eliberarea masivă de mediatori preformaţi şi neoformaţi
→ creştere  permeabilitate capilară
→ contracţie  musculatură netedă
→ hipersecreţie mucoasă
→ aflux leucocite
→ reacţii alergice: şoc anafilactic, urticarie, rinite, conjunctivite, boală astmatică
ŢESUTUL CONJUNCTIV
2. VARIETĂŢI DE ŢESUT CONJUNCTIV
- localizare, structura şi funcţii  multitudine de varietăţi
 Clasificare didactică: trei tipuri principale

- ţesut conjunctiv propriu-zis
- ţesutul conjunctiv cu proprietăţi speciale (???)
- ţesut conjunctiv specializat
 Ţesutul conjunctiv propriu-zis

- cantitate relativă de matrice extracelulară nefibrilară, fibrilară şi de celule
- diferenţele cantitative ale raportului acestora variază în raport cu localizarea, existând
o corelaţie între histoarhitectonică şi funcţie
- ţesutul conjunctiv lax
- ţesutul conjunctiv dens
- ţesutul conjunctiv reticular
- ţesutul conjunctiv elastic
- ţesutul conjunctiv mucos
ŢESUTUL CONJUNCTIV
 Ţesutul conjunctiv specializat

- varietăţi
- ţesutul cartilaginos
- ţesutul osos
- celulele proprii, matricea extracelulară  specializate  funcţia de susţinere a
organismului / structura scheletului
- ţesutul adipos
ŢESUTUL CONJUNCTIV
2.1. ŢESUTURI CONJUNCTIVE PROPRIU-ZISE
 ŢESUTUL CONJUNCTIV LAX
- proporţii aproximativ egale a celor trei componente:
- celule
- fibre
- matrice extracelulară nefibrilară
- alte denumiri:
- areolar – după modul de aranjare a fibrelor
- difuz – după larga lui distribuţie
- celular – datorită prezenţei în număr relativ mare,
atât a celulelor autohtone, cât şi a celor migrate
ŢESUTUL CONJUNCTIV

Caracteristici:
- fibre de colagen, reticulare şi elastice dispersate sau organizate într-o reţea
tridimensională, determinând existenţa unor spaţii areolare, care conţin substanţă
fundamentală abundentă şi celule
- colagenul nu formează mănunchiuri groase de fibre – fibrele sunt individualizate,
realizează traiecte sinuoase şi au orientări variate
- celulele proprii şi migrate se găsesc în raport diferit, dependent de funcţionalitatea
ţesutului: predomină fibroblastele şi macrofagele, iar în unele teritorii sunt prezente
şi adipocite albe solitare sau în grupe mici
- prezenţa de fibre nervoase mici şi de numeroase capilare sanguine – asigură
schimburile hidroelectrolitice, gazoase şi nutritive între sânge şi diferite celule
ŢESUTUL CONJUNCTIV

Localizare
- cea mai răspândită varietate în corpul omenesc
- participă la edificarea stromei diferitelor organe (uneori ca septuri care delimitează
lobuli)
- prin intermediul membranei bazale vine în contact cu ţesutul epitelial de tapetare,
formând lamina propria (corionul mucoaselor) şi dermul superficial (papilar)
- intră în alcătuirea seroaselor care formează marile cavităţi naturale (peritoneu, pleură,
pericard), precum şi a meningelui moale
- realizează teci conjunctive în jurul fibrelor nervoase şi tunica externă (adventicea)
vaselor sanguine.
ŢESUTUL CONJUNCTIV

 ŢESUTUL CONJUNCTIV DENS
- predominanţa fibrelor ţesutului conjunctiv, frecvent
organizate sub formă de mănunchiuri
- două subtipuri:
- dens neregulat sau semiordonat (mănunchiurile
de fibre cu orientări diferite)
- dens regulat sau ordonat (mănunchiurile de fibre
cu organizare paralelă între ele)
ŢESUTUL CONJUNCTIV
•Ţesutul conjunctiv dens semiordonat
- format, în principal, din colagen (> tip I), organizat sub
formă de fibre care formează fascicule groase,
orientate spaţial în mod variat, printre care apar
dispersate reţele fine de fibre elastice
Localizare
- dermul profund al pielii
- capsulele conjunctive care tapetează unele organe
interne (splină, testicul, ficat, rinichi, limfoganglioni) şi,
uneori, septurile, care compartimentează interiorul
acestora
- dura mater
- tecile nervilor mari
ŢESUTUL CONJUNCTIV
•Ţesutul conjunctiv dens ordonat
- format din fascicule grosolane de colagen de tip I,
împachetate strâns şi orientate pe direcţia de
acţiune a forţelor mecanice de tracţiune, ceea ce
conferă astfel o rezistenţă maximă
- matrice extracelulară nefibrilară prezentă în
cantitate redusă, celule puţine (fibrocite, dispuse
printre fibre, cu axul lung paralel cu fasciculele
de collagen)
Localizare
- structuri rezistente de susţinere şi protecţie:
- tendoane
- ligamente
- aponevroze
- cornee
- capsule de înveliş ale organelor
ŢESUTUL CONJUNCTIV
2.1. ŢESUTURI CONJUNCTIVE PROPRIU-

ZISE
 ŢESUTUL CONJUNCTIV RETICULAR
- predominanţă a fibrelor reticulare (colagen de
tip III), organizată într-o reţea tridimensională,
cu ochiuri mai mici (strânse) sau mai mari
(largi)
Localizare
- trama de susţinere (stroma) - organe
hematopoetice, limfoide
- cadrul arhitectural al sinusoidelor ficatului,
ţesutului adipos, muşchilor netezi şi al
insulelor Langerhans pancreatice
ŢESUTUL CONJUNCTIV
2.1. ŢESUTURI CONJUNCTIVE PROPRIU-
ZISE
 ŢESUTUL CONJUNCTIV ELASTIC

- abundenţa fibrelor de tip elastic, organizate
- ca atare
- ca lamele elastice
Varianta fibrilară
- fibre individualizate, bine reprezentate printre
fibrele de colagen, formând uneori fascicule
Localizare:
- septurile interalveolare pulmonare
- lamina propria a vezicii urinare
- dermul pielii
Varianta lamelară
- fibre aranjate paralel, rezultând foiţe subţiri sau
membrane fenestrate
Localizare:
- vase sanguine mari (tunica medie, de tip
elastic)
- ligamentul suspensor al penisului
ŢESUTUL CONJUNCTIV
2.2. ŢESUTURI CONJUNCTIVE SPECIALIZATE

 - ţesut adipos alb
 - ţesut adipos brun
ŢESUTUL CARTILAGINOS
- varietate de ţesut conjunctiv specializat
- matrice extracelulară (amorfă şi fibrilară) cu o consistenţă particulară
- celule: condroblaste  condrocite  condroblaste
- avascular
- neinervat
 HISTOGENEZĂ: mezenchimul embrionar
 CLASIFICARE
- cartilagiul hialin
- cartilagiu elastic
- cartilagiu fibros (fibrocartilagiu)
- diferenţe în raport de cantitatea şi natura fibrelor prezente în matricea
extracelulară
 FUNCŢII
- susţinere
- rezistenţă faţă de forţe mecanice de compresiune şi tracţiune
- cartilagiul hialin: osificare, reparare ţesut osos
1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN
- macroscopic: aspect omogen, alb-cenuşiu, cu o oarecare transluciditate
 LOCALIZARE
- dezvoltare embrionară: schelet cartilaginos  schelet osos
- adult:
- extrascheletal: căi respiratorii (fose nazale, laringe, trahee, bronşii),
cartilagii costale, trompe Eustachio
- scheletal: suprafeţe articulare, cartilagiu de creştere (joncţiunea între
epifizele şi diafizele oaselor lungi), în perioada de creştere
 PERICONDRU
- periferic
- foiţa internă condrogenă  creştere apoziţională
- foiţa externă fibrovasculară  nutriţie
- excepţie: suprafaţa articulară a cartilagiilor  nutriţie: lichid sinovial

 CREŞTEREA APOZIŢIONALĂ
- condroblaste (celule alungite asemănătoare fibroblastelor):
- celule active: potenţial mitotic + capacitate de sinteză
matrice 
 incorporare în matrice  condrocite
 CREŞTEREA INTERSTIŢIALĂ
- condrocite:
 mitoze succesive simetrice  clone de condrocite în
condroplast = serii izogene:
aranjament axial (condrocite suprapuse pe un ax)
aranjament coronar (condrocitele aranjate în coroană)
- condrocite serie izogenă  sinteză matrice  depunere în pereţii
condroplastelor = arie teritorială
- matrice anterior produsă = arie interteritorială
CONTROL HORMONAL
- stimulare: hormoni somatotropi, tiroidieni, testosteron
- inhibare: hormoni glucocorticoizi, estrogeni
Structură
- In vivo, matricea cartilaginoasă: 70-80% apă, 20-30% substanţe organice
- matrice extracelulară amorfă
- matrice extracelulară fibrilară
Matricea amorfă
- proteoglicani sulfataţi (60% condroitinsulfaţi, 40% keratansulfaţi)
- 1 moleculă de proteoglicani (aggrecani): lanţul proteic central, pe care
se ataşează până la 100 de molecule de condroitinsulfat şi 50 de
molecule de keratansulfat, într-un aranjament radiar, perpendicular pe
centrul proteic
- proteoglicani agregaţi: ataşare 100-200 de molecule de proteoglicani de-
a lungul unei molecule de acid hialuronic, prin intermediul unei
proteine de legătură
- molecule glicoproteice de adeziune: condronectina, ancorina CII,
proteina de matrice cartilaginoasă, condrocalcina
Matricea fibrilară
- colagenul tip II (40-70%)
- fibre de 15-45 nm diametru, nu se asociază în mănunchiuri, ci mai frecvent
se
întretaie
- orientare preferenţială, paralelă cu suprafaţa articulară în zonele superficiale
şi
sub formă de arcuri gotice, în profunzime
- colagen de tip IX, X şi XI (5-10%)
Matricea teritorială
- 50 μm
- mai puţin colagen
- cantitate importantă de glicozaminoglicani (condroitinsulfat) – intens
bazofilă, PAS pozitivă
Matricea interteritorială
- mai bogată în colagen
- mai săracă în proteoglicani - slab bazofilă
Celulele specifice
- celulele condrogenice
- condroblaste
- condrocite
Celulele condrogenice
- derivate din celule mezenchimale
- localizate în stratul celular intern al pericondrului
- fuziforme, citoplasmă redusă, nucleu ovalar, cu 1-2 nucleoli
- diferenţiere în condroblaste sau, în anumite condiţii, în celule
osteoprogene
ME:
RER, ribozomi liberi, complex Golgi mic, puţine mitocondrii
Condroblastele
- celule globuloase
- citoplasmă bazofilă
- nucleu central
ME:
- organitele celulare implicate în sinteza proteică: RER, complex Golgi
bine dezvoltate
- numeroase mitocondrii
- multiple vezicule secretoare
Condrocitele
- formă sferică/ovoidală, uneori neregulată, dimensiuni medii
- localizate izolat sau în grupuri aranjate liniar (serii izogene liniare)/radiar
(serii izogene coronare), în spaţii lacunare săpate în substanţa
fundamentală cartilaginoasă – condroplaste
- citoplasmă intens bazofilă
- nucleu rotund, unic, central, cu cromatină densă, 1-2 nucleoli
ME: organite celulare foarte bine reprezentate:

- RER
- aparat Golgi
- mitocondrii
- numeroase vacuole secretorii cu material fibros (precursori colagen) şi
amorf (agregate de proteoglicani, glicoproteine)
- uneori incluzii lipidice, de glicogen, pigmentare
- pe suprafaţa celulară – microvilozităţi numeroase, care plutesc într-un
spaţiu bogat în gag, între suprafaţa condrocitului şi condroplast
- funcţie: sinteza matricei cartilaginoase
2. ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC
- localizare: pavilionul urechii, conductul auditiv extern şi intern, epiglota,

laringe (cartilagiul cuneiform)
- macroscopic: opac, flexibil, culoare galbenă
- organizarea generală histologică, creşterea şi nutriţia sunt relativ
asemănătoare cartilagiului hialin
aspecte particulare:
- în pericondru, stratul extern este bogat în fibre elastice
- condrocitele solitare sau în serii izogene, situate în condroplaste, sunt
mai numeroase şi mai mari
- matricea extracelulară amorfă este mai puţin abundentă
- fibrele elastice: dense, încât matricea extracelulară amorfă devine greu
de identificat; devin mai rare, mai subţiri, mai fine spre periferie
3. ŢESUTUL CARTILAGINOS FIBROS
- amestec de ţesut conjunctiv dens (ordonat sau semiordonat) şi

cartilagiu hialin, fără o linie precisă de demarcaţie
- localizare: zonele de inserţie a ligamentelor şi tendoanelor în ţesutul
osos, inelul fibros al discurilor intervertebrale, simfiza pubiană
- conferă maximă rezistenţă faţă de compresiune şi tracţiune
- nu prezintă un pericondru
MO:
- mici zone sau insule de cartilagiu, aliniate printre fascicule de fibre de
colagen de tip I
- condrocitele (în condroplaste) au aspect de serii izogene axiale, fiind
dispuse în şiruri paralele, cu puţină matrice cartilaginoasă în jurul lor =
arii teritoriale
- ariile interteritoriale = fascicule de fibre de colagen
ŢESUTUL OSOS

- componente structurale specifice:
- matrice extracelulară mineralizată
- celule
funcţii:
- susţinere
- protecţie a corpului
- realizează în ansamblu piese osoase, individualizate anatomic, care,
împreună cu ţesutul cartilaginos, formează scheletul organismului
- adaptează permanent structura macroscopică şi microscopică, prin
procese de osteogeneză şi osteoliză menţinute în echilibru
ŢESUTUL OSOS
Oasele lungi
- formate din diafiză şi două epifize
diafiza:
- în principal os compact
- o zonă redusă de os spongios în jurul cavităţii medulare centrale măduvă
osoasă hematogenă
epifizele:
- în principal ţesut osos spongios, care include măduvă osoasă hematogenă
- periferic există o lamă subţire de ţesut osos compact
- perioada de creştere, între diafiză şi epifize  ţesut cartilaginos - placă
epifizară sau cartilagiu de de creştere
Metafiza:
- zona de contact dintre diafiză şi placa epifizară
- os spongios organizat sub formă de coloane
- placa epifizară şi metafizele asigură creşterea în lungime a osului
Oasele plate şi scurte

- exterior şi interior: tăblii de os compact
- central: os spongios = diploe
ŢESUTUL OSOS
Macroscopic
- două tipuri de os:
(i) os compact, care apare ca o masă compactă, omogenă
(ii) os spongios, format dintr-o multitudine de spaţii de diferite dimensiuni,
delimitate de pereţi fini, uneori incompleţi, numiţi trabecule osoase
Periostul
- ţesut conjunctiv localizat periferic
- foiţă internă celulară, cu potenţial osteogenic
- foiţă externă fibrovasculară
Microscopic
- dezvoltare ţesut osos
- osul reticular (imatur)
- osul lamelar (matur)
- osul lamelar (matur) înlocuieşte osul imatur
- adult: os lamelar
- compact (lamele concentrice)
- spongios (lamele paralele)
- corespund celor două tipuri macroscopice de os
ŢESUTUL OSOS
Osul lamelar
- lamele suprapuse (4-7 μm grosime)
- formate din matrice extracelulară mineralizată
- printre lamele sau ocayional în grosimea lor, dispersate uniform: spaţii
lacunare lenticulare = osteoplaste
- 1 osteoplast găzduieşte 1 osteocit
osteoplastul
- emite în toate direcţiile o multitudine de canaliculi care se găsesc în
continuitate morfologică cu canaliculii osteoplastelor vecine  sistem
labirintic, communicant  asigură accesul materialelor necesare către
osteocite
osteocitul
- formă celulară perfect adaptată la osteoplaste
- corp celular situat în osteoplast
- multitudine de fine prelungiri citoplasmatice extinse în canaliculi 
comunicare inter-osteocite (joncţiuni gap)
ŢESUTUL OSOS
1. ŢESUTUL OSOS COMPACT

- format din subunităţi cilindrice, cu un aranjament particular al lamelelor,
numite sisteme haversiene, sisteme osteonice sau osteoane
Sistemul Havers
- formă cilindrică, cu diametru până la 1 mm şi lungime de câţiva
centimetri
- străbătut de un spaţiu vascular numit canal haversian (sau canal
central), cu un diametru de aproximativ 80 μm, tapetat cu endost şi
care conţine un fascicul neurovascular şi ţesut conjunctiv asociat
- în jurul canalului Havers - 5-20 de lamele organizate concentric
- 1 lamelă: fascicule de fibre de colagen paralele, dar orientate
perpendicular pe lamelele adiacente, existând un aranjament
helicoidal de-a lungul osteonului
- între canalele Havers: canale Volkmann: mai largi, orientate transversal
sau oblic, asigură conectarea canalelor Havers între ele, precum şi
conectarea cu canalul medular, tapetate cu endost, conţin vase
sanguine
Sisteme interhaversiene sau sisteme interstiţiale
- spaţii ce conţin lamele incomplete suprapuse, care apar sub formă de
arce de cerc - urmare a procesului de remodelare osoasă
1. HISTOARHITECTONICA ŢESUTULUI OSOS

- componente structurale specifice:
 matrice extracelulară
 celule
Tehnici de prelucrare
- demineralizare
- şlefuire pe suprafeţe abrazive
Dezvoltare
- aspecte microscopice:
 osul reticular (imatur)
 osul lamelar (matur)
 Osul reticular (imatur)

- matrice extracelulară amorfă mai puţin mineralizată, fibre de colagen
cu o dispoziţie neordonată, încrucişată, ondulată şi o mai mare
densitate a celulelor (corp mare şi rotund); tranzitoriu, cu excepţia
suturilor calotei craniene, zonelor de ataşament al tendoanelor şi
alveolelor dentare
 Osul lamelar (matur)

- matricea extracelulară mineralizată
- fibrele de colagen: dispoziţie particulară, organizată, formând lamele
dispuse într-un aranjament concentric sau paralel
- în fiecare lamelă, fibrele de colagen sunt paralele între ele şi au o
anumită orientare, care diferă de orientarea din lamelele învecinate
- celulele: mai puţin dense, corp mai mic, formă mai neregulată
 Osul lamelar (matur)

- la adult, două forme microscopic diferite:
ŢESUT OSOS COMPACT (lamele concentrice)
ŢESUT OSOS SPONGIOS (lamele paralele)
care corespund celor două tipuri macroscopice de os
- lamelele: 4-7 μm grosime
 OSTEOPLAST:
- spaţiu lacunar de printre formă lenticulară, localizat intre lamele sau,
ocazional, în grosimea lor, găzduieşte o singură celulă – OSTEOCIT
- periferic - multitudine de canaliculi în continuitate morfologică cu
canaliculii osteoplastelor vecine - sistem labirintic, comunicant (acces
materiale)
Os compact – sistem Havers format din lamele osoase

concentrice, organizate în jurul unui canal Havers
– os demineralizat (HE, x 200)
Os compact – sisteme Havers şi sisteme interhaversiene

– os şlif (HE, x 100)
Osteocite în osteoplaste, în interiorul unui sistem Havers (os compact) -

os şlif (HE, x 400)
Osteocite în osteoplaste, în interiorul unui trabecul (os spongios)

- os şlif (HE, x 400)
1.1 HISTOARHITECTONICA
ŢESUTULUI OSOS COMPACT
Osteon – schemă în MO
Organizarea concentrică a lamelelor osoase în structura
osteoanelor – schemă după (Poirier, Cohen, Bernaudin, 1997)
Sisteme Havers şi sisteme interhaversiene

– os compact (HE, x 200)
canal Volkmann
Sisteme Havers şi sisteme interhaversiene

– os compact (slif, x 100)
ŢESUTULUI OSOS SPONGIOS
- organizare lamelară la nivelul trabeculelor osoase 

anastomozate între ele, delimitând spaţii areolare largi
TRABECULELE
- segmente dintr-un cilindru
- aspect de arce de cerc care se continuă unele cu altele, formând
numeroase ogive cu vârful îndreptat înspre direcţia din care
acţionează forţele de compresiune  maxim de rezistenţă în
special pe anumite direcţii, cu un minim de material
- tapetate pe ambele feţe cu endost
- suprapunere de lamele
SPAŢIILE AREOLARE
- măduvă hematogenă, bogată în vase sanguine
ŢESUTULUI OSOS SPONGIOS
Os spongios – schemă în MO
Os spongios (HE, x 200)

Curs 1 AMG - Epiteliu - Conj - 2023-2024

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Curs 1 AMG - Epiteliu - Conj - 2023-2024

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

HISTOLOGIA

 Corpul uman conţine aproximativ 200 de

 studiul ţesuturilor (generală)

Secţionarea şi etalarea unui fragment de organ pe lamă

Șef lucr. dr. Roxana Avădănei

 Formează învelişurile membranare

 densitatea celulară crescută

A. Epitelii simple B. Epitelii stratificate

 Funcţie → permite difuzia rapidă a diferite substanţe;

Epiteliul simplu cilindric epididimal

 Structura → un singur strat de celule, aşezate pe membrana

 cavitate nazală, trahee şi bronşii

Gartner, Hiatt, 2007

• Compus din rânduri suprapuse de celule

Stratul bazal (regenerator)

• Epiteliu stratificat pavimentos fără keratinizare

Diferitele straturi prezente în epiteliul stratificat pavimentos reprezintă în fapt stadii

Funcţii: absorbţie şi secreţie

- strat bazal regenerator: celule cubice / poliedrice joase

Funcţii: protecţie, secreţie şi absorbţie.

 joncţiuni ocludente / strânse (lat. zonulae occludentes);

• zonulă: joncţiune care se întinde ca o centură sau ca un cadran pe toată

Repartiţia celulelor de regenerare

- proprietate fundamentală a celulei vii

Ţesut epitelial  proces de diferenţiere 

 epiteliu de suprafaţă – puncte:

 adenomer - suprafaţa epitelială de origine

Adenomer, sistem tubular

Ca şi în cazul ţesutului epitelial de tapetare, în structurile ţesutului

Clasificarea glandelor exocrine  criterii:

 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL EPITELIULUI

- 4 grupe mari, în raport de procesul de sinteză şi secreţie a

 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL EPITELIULUI

 Celula sintetizantă de polipeptide-proteine

 Celula sintetizantă de glicoproteine

- histologia clasică: CELULA MUCIGENĂ  produce

- 3 tipuri distincte de celule mucigene:

(i) cu pol mucos deschis (celula caliciformă –

(ii) cu pol mucos închis

(iii) cu pol mucos închis

 Celula sintetizantă de lipide (sebum)

- exclusiv glanda sebacee

- celula bazală (puţin diferenţiată): încarcare progresivă

 Celula sintetizantă de lipide (sebum)

 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL

 Celula transportoare de ioni

- glande sudoripare: 2 varietăţi

 Celula transportoare de ioni

 1.2. CICLUL SECRETOR

- unele glande: ciclul secretor = ciclul celular

- majoritatea glandelor: 2-3 cicluri secretoare = 1 ciclu celular

 1.2. CICLUL SECRETOR

 1.2. CICLUL SECRETOR

ADENOMERUL - componenta secretoare propriu-zisă

 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE

Observaţie:în toate tipurile de acini sunt prezente, între polul bazal al

- în anumite glande, unele segmente sunt formate din celule

1.6. VARIETĂŢI DE GLANDE EXOCRINE

1.6. VARIETĂŢI DE GLANDE EXOCRINE

În definirea şi caracterizarea unei glande exocrine se iau în considerare

Exemple de utilizare a nomenclaturii:

- varietate de epiteliu alcătuit din celule

 legătura celulară cu zona de emergenţă dispare  mase celulare