DEFINITIE SI

CLASIFICARE
CE ESTE DEFINITIA?

Definiția este operația logică prin care se stabilește conținutul unei noțiuni. Se
numește definire și enunțul prin care se face această operație. Adesea
definirea unei noțiuni se face prin indicarea genului proxim și a diferenței
specifice: genul proxim este termenul de referință al definiției, cel mai apropiat
ca sens de noțiunea definită; diferența specifică este trăsătura caracteristică a
noțiunii, care o deosebește de celelalte noținui cuprinse în genul său proxim.
Conditii ale definitiei

Pentru ca o definiție să fie funcțională, ea trebuie să îndeplinească următoarele

condiții:
1. Să fie caracteristică;
2. Să nu fie circulară (un cuvânt nu se definește prin el însuși);
3. Să fie clară și precisă;
4. Să fie logic afirmativă;
5. Să nu conțină contradicții.
 Clasificarea definițiilor
1. După natura entității definite:
a. Definiție reală (definiția se referă la obiecte reale sau abstracte);
b. Definiție nominală (definiția se referă la termeni și în genere, la expresii);
c. Definiție formală (definiția se referă la obiecte formale, la elemente ale sistemului formal).
2. După natura definitorului:
a. Definiție de esență (definiția dă o caracteristică esențială sau mai multe ale entității definite);
b. Definiție genetică (se indică modul specific de generare a entității definite);
c. Definiție de relație (se determină sistemul de relații caracteristice entității, de exemplu relații spațio-temporale ș.a.);
d. Definiție operațională (după metoda de fixare practică, metodologică a obiectului, de exemplu înregistrarea efectelor, măsura,
comportare în situație experimentală ș.a.) A fost introdusă de Percy Bridgman.
3. După relația însușirii definitorii cu entitatea definită:
a. Definiție predicativă;
b. Definiție nepredicativă;
Tipuri de definitii

După natura definitului:

– definiţii reale: Într-o definiţie reală, definitul este o noţiune.
– definiţii nominale: În definiţiile nominale, definitul este un termen.
Definitii reale

Definiţiile reale se recunosc de regulă prin aceea că definitul este redat printr-un
substantiv

cu articol hotărît sau printr-o expresie substantivală cu articol hotărît, iar relaţia de

definire este redată prin cuvîntul este.

Exemplu: Triunghiul echilateral are toate laturile egale.

Definiţii nominale

Definiţiile nominale se recunosc de regulă prin aceea că termenul definit este pus între

ghilimele, iar relaţia de definiţie este redată prin expresii ca:înseamnă, desemnează, se

înţelege prin, etc.

Exemplu: „Histogeneză” înseamnă procesul de formare a ţesuturilor… etc.

CLASIFICAREA

Clasificarea este operația și metoda logică prin care obiectele

dintr-o mulțime dată sunt distribuite în submulțimi numite
„clase” în funcție de asemănările și deosebirile dintre ele.
Compararea obiectelor se face dintr-un anumit punct de vedere,
numit criteriu.
 Reguli ale clasificarii
Clasificarea este o operație ce se aplică asupra obiectelor, noi străduindu-ne să obținem clase reale sau cel puțin posibile. Fiecărei
clase obținute i se asociază o noțiune și respectiv un nume. Sistemului de clase reale sau posibile îi asociem un sistem de noțiuni,
respectiv de nume. Sistemul de noțiuni redă aproximativ sistemul de clase reale sau posibile. Se impune să nu fie confundate
clasificarea obiectelor cu clasificarea noțiunilor. Noțiunile nu posedă proprietățile obiectelor și deci asupra noțiunilor nu se poate face
aceeași clasificare.

Se pornește de la tipul ideal de clasificare care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. Orice obiect din universul supus clasificării satisface principiul terțiului exclus în raport cu proprietățile invocate. În
acest sens oricare obiect din mulțimea inițială ori posedă ori nu posedă proprietatea considerată drept criteriu de
distincție a obiectelor în clase, a treia posibilitate fiind exclusă. Simbolic se exprimă astfel:
2. {\displaystyle x(P(x)\lor -P(x))}
3. ;
4. Clasificarea este completă. Fiecare obiect din universul de clasificare este inclus în una din clasele rezultate.
Clasificarea nu lasă rest.
5. Clasele se exclud între ele. Niciun obiect inclus într-o clasă nu este inclus și în altă clasă. Nicio clasă nu include nici
parțial nici total altă clasă. Nicio clasă nu este inclusă nici parțial nici total în altă clasă.
6. Suma claselor rezultate este identică cu universul de clasificat. Suma claselor rezultate nu este nici mai mică nici mai
mare decât mulțimea inițială de obiecte care a fost supusă clasificării.
Tipuri de clasificari

După criteriul gradului de adecvare la realitate există clasificări:

● naturale – descrie clasele asa cum sunt în realitate
● artificiale – redă clasele așa cum sunt utile unor activități.
După rigoarea criteriului de clasificare există clasificare:
● teoretică – dă clase reale și posibile;
● empirică – redă numai clase reale.
După numărul criteriilor există clasificări monocriteriale și multicriteriale.
În funcție de criteriul naturii obiectelor clasificarea poate fi:
● exactă – plasează fiecare obiect al universului de clasificat într-o clasă despre fiecare putând spune
cărei clase îi aparține;
● inexactă – derivă din imposibilitatea distincției proprietății la obiect pentru a-l putea plasa sigur într-o
clasă.
Elementele clasificării

1. obiectul clasificării – mulţimea de noţiuni ce vor fi supuse operaţiei de clasificare

2. clasele obţinute în urma operaţiei de clasificare (ex. de la porc, câine, urs, mistreţ,
avem clasele animal domestic şi animal sălbatic)
3. criteriul clasificării (diferenţa specifică sau fundamentul clasificării) –
proprietăţile pe baza cărora se realizează clasificarea (traiul pe lângă om – clasa
animalelor domestice)
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Clasificare

https://classroom.google.com