Elementele Si inscripțiile din

interiorul cadrului interior

NoTiunea de cadrul interior
 Cadrul interior - unde este reprezentarea grafică a spațiului analizat.
Cadrul interior se obține prin raportarea coordonatelor rectangulare plane (x,y), a colțurilor trapezului corespunzător foii de
hartă.
Inscripțiile din interiorul hărții formează scrierea hărții (denumiri de localități, ape, unități de relief etc.) și facilitează
interpretarea semnelor convenționale la care se referă. Scrierea hărților a constituit și constituie o preocupare permanentă
pentru specialiști, în ideea rezolvaării cât mai favorabile a acestei probleme. Astfel, pentru foile din hartă internațională la
scara 1:2 500 000, la a cărei realizare a participat și tara noastră, a fost adoptat alfabetul latin scris sub formă oficială a fiecarui
stat. În țările care folosesc alt alfabet (chirilic, grec sau o serie de dialecte) a fost utilizat tot alfabetul latin, prin transmiterarea
oficială, recunoscută pe plan. Un rol deosebit de important îl prezintă diferite caractere de litere utilizate pentru scrierea
denumirilor.
• Pentru localități: numele capitalei țării se scrie cu caracter roman, drept, majuscul; în cazul orașelor se folosește scrierea
bloc, drept, cu litere majuscule; pentru comune, tot scriere bloc, drept, dar minuscul; pentru sate, se foloseste scrierea bloc,
înclinat la dreapta, minuscul.
• Pentru denumirile unităților de relief se folosește scrierea bloc, înclinat la dreapta, minuscul.
• Numele pădurilor se scrie cu caracter bloc, drept, minuscul.
Cadrul interior al hartii
 Elemente din interiorul cadrului hartii

• Acestea sunt reprezentate prin rețeaua rectangulară, elemente de planimetrie, elemente de altimetrie și inscripțiile din
interiorul hărții.
a) Rețeaua rectangulară reprezintă un sistem de linii drepte paralele cu axele de coordonate adoptate, adică prezintă
proiecția ecuatorului și a meridianului axial al fiecarui fus.
Rețeaua rectangulară are aspectul unei rețele de pătrate (de unde și denumirea de rețea geometrică) trasate numai pe hărțile
topografice realizate la scarile 1: 25 000 - 1: 200 000. Laturile pătratelor, reprezentate printr-un numar întreg de kilometri
(fapt pentru care mai este cunoscută și sub numele de rețea kilometrică), diferă în funcție de scara hărții, după cum
urmeaza:
1. 4 cm pe hărțile la scara 1: 25 000;
2. 2 cm pe hărțile la scările 1: 50 000, 1: 100 000 si 1: 200 000.
• Valorile rețelei kilometrice sunt înscrise între cadrul interior și cel geografic, prin grupe de 4 cifre, la colțurile foii de
hartă. Între acestea se trec numai ultimele două cifre ale kilometrilor întregi. Pe laturile de nord și de sud ale hărții, prima
cifra din grupul celor patru arată numărul fusului, deci se iau în calcule numai urmatoarele 3 cifre.
b) Elemente de planimetrie se referă la proiecția pe orizontală a obiectelor și a suprafețelor de pe teren, a caror
reprezentare pe planuri și haărti se realizează cu ajutorul semnelor convenționale.

• Principiile care stau la baza alegerii și desenării semnelor convenționale sunt:

1. forma semnului să fie cât mai asemănatoare cu a obiectului pe care îl reprezintă;
2. semnul convențional să fie astfel ales, încât să se poată desena ușor;
3. toate lucrările în construcție, precum și cele din subteran (tuneluri, galerii etc.) se reprezintă prin linii întrerupte;
4. cu cât obiectul pe care îl reprezintă semnul convențional este mai important, cu atât semnul va fi redat mai pronunțat, cu
linii mai groase și invers.

• Elementele caracteristice semnelor convenționele sunt mărimea, forma și culoarea.

Mărimea arată importantă obiectului reprezentat, iar forma și culoarea, destinația acestuia.
Forma semnelor convenționale este variată. Aceste pot fi intuitive, adică să amintească prin forma lor obiectul reprezentat
sau geometrice, sub forma de cercuri, pătrate, dreptunghiuri etc.
• Culorile se folosesc pentru desenarea semnelor convenționale și ajută la interpretarea mai ușoară a hărții, ca de
exemplu:
1. albastru închis pentru malurile apelor, adâncimi, mlaștini, fântâni;
2. albastru deschis pentru suprafața apelor (lacuri, fluvii, mari și oceane);
3. maro pentru relief (curbe de nivel, altitudini sau adâncimi, râpe, etc);
4. verde pentru păduri și livezi;
5. portocaliu pentru autostrazi, șosele;
6. violet pentru frontiere de stat;
7. negru pentru restul detaliilor de pe hartă.
• Dupa modul de folosire semnele convenționale de planimetrie se pot gupa în: semne convenționale de contur, semne
convenționale care nu țin seama de scara și semne convenționale explicative.
• Semnele convenționale de contur sunt utilizate pentru a reprezenta pe hartă detalii ce pot fi redate la scara hărții, cum
ar fi păduri, grădini, mlaștini etc., ale căror limite se reprezintă prin figuri asemenea cu cele de pe teren.
• Semnele convenționale care nu țin seama de scară sunt reprezentate prin detalii de dimensiuni mici, care sunt
exagerate pentru a fi reprezentate, ca de exemplu rețeaua de comunicații, o fântâna, un izvor etc.
c) Elemente de altimetrie. Pentru ca planul sau harta topografică să exprime cât mai fidel realitatea de pe teren, este
necesar ca alături de elementele de planimetrie să fie reprezentate și formele de relief.
Reprezentarea reliefului pe planuri și hărți topografice se realizează prin mai multe metode, mai utilizate fiind
metoda curbelor de nivel, metoda tentelor hipsometrice și metoda hărților în relief.
• Metoda curbelor de nivel este cea mai utlilizată, mai expresivă și mai precisă metodă de reprezentare a reliefului,
permitând rezolvarea urmatoarelor probleme:
1. determinarea înfățisarii generale a reliefului;
2. densitatea fragmentarii reliefului;
3. diferența de nivel dintre punctele cotate;
4. înclinarea pantelor;
5. realizarea profilului topografic.
• Curba de nivel reprezintă proiecția în plan orizontal a liniei care unește punctele cu aceeași altitudine pe suprafața
terestră.
• Curbele de nivel mai sunt cunoscute și sub denumirea de curbe hipsometrice sau izohipse.
• Curbele de nivel se obțin prin intersecția imaginară a suprafeței terestre cu planuri de referință orizontale, situate la
înalțimi succesive, la disțante egale și paralele între ele.
• Proiectând conturul acestor planuri pe hartă se obțin curbele de nivel, care redau înfățisarea din natură a reliefului.
 Elementele Si inscripTiile din interiorul cadrului hArTii
 Coordonatele geografice ale celor patru colțuri ale trapezului se scriu în grade, minute și secunde.
 Rețeaua geografică divizată în funcție de scară în valori de ordinul secundelor, se marchează prin puncte pe
lungime grafică a segmentelor de 1 minut, pe latitudine și pe longitudine.
 Rețeaua rectangulară sau caroiajul kilometric, reprezintă un sistem de linii drepte paralele cu axele de
coordonate.
 Rețeaua rectangulară a fusului vecin, se marchează prin segmente trasate în afara cadrului ornamental, în
cazul hărților întocmite în proiecția Gauss.
 Inscripțiile din cadrul interior și cadrul geografic, se referă la elementele care au continuitate în foile vecine
de pe cele patru laturi.
 Nomenclatura foilor vecine, se înscrie în mijlocul cadrului geografic sau al cadrului ornamental.
 Cadrul hartii

Este reprezentat printr-un sistem de linii care mărginesc suprafața

cartografică. Acesta cuprinde: cadrul interior, cadrul geografic și
cadrul ornamental.
• Cadrul interior este constituit din paralele și meridiane care
delimitează suprafața cartografiată, în fiecare colț sau fiind
notate valorile acestora.
• Cadrul geografic se trasează la aproximativ 8 mm față de cadrul
interior și este alăatuit din două linii paralele, între care sunt
marcate, prin segmente, dimensiunile gradelor sau ale
fracțiunilor de grad, atât în latitudine, cât și în longitudine.
Datorită acestui fapt, cadrul geografic permite determinarea
coordonatelor geografice ale oricarui punct sau fixarea pe harta
a oricărui punct ale cărui coordonate geografice sunt cunoscute.
• Cadrul exterior se trasează foarte aproape de cadrul geografic,
mai mult pentru estetica hărții, de unde și denumirea de cadru
ornamental. Pe cele patru laturi ale hărții, la jumatate, cadrul
exterior este întrerupt pentru a fi trecută nomenclatura hărților
vecine.