Elemente de Metrologie istorică

Obiectul de studiu al Metrologiei

❑ Metrologia istorică – disciplina ce studiază:

✔ măsurile și greutățile fixe sau viariabile,
✔ instrumentele și procedeele de măsură,
✔ evoluția lor în timp și adaptarea lor la sistemul modern,
✔ activităţile legale privind păstrarea şi reproducerea etaloanelor.
⮚ Metrologia este indispensabilă studierii surselor, dar și istoriei economice.
NB! Numele provine de la cuvântul grecesc metron = măsură, iar logos =
vorbire, studiu.
⮚ Societatea umană a folosit pentru măsurare diferite valori, dar definitivarea
sistemelor s-a petrecut în perioadele greacă şi romană.
⮚ În Antichitate aproape toate popoarele au adoptat măsuri raportate la
membrele corpului omenesc, fie la produsele necesare traiului zilnic.
⮚ Acestea au fost multiplicate, după timp şi după loc, şi s-au aplicat tuturor genurilor
de măsuri: de lungime, de suprafaţă, de capacitate, de greutate.
NB! De-a lungul istoriei s-au constituit 3 sisteme de măsurare:
1) duodecimal – prima unitatea superioară etalonului are 12 unități (duzina);
2) sexazecimal – prima unitate superioară are 60 de etaloane;
3) zecimal – prima unitate superioară este un multiplu de 10.
❖ Sistemele de măsură s-au definitivat în Antichitatea clasică.
⮚ Cetăţile greceşti au avut un sistem bine organizat, exprimate prin dimensiuni ale
corpului omenesc (degetul, cotul, pasul etc.):
✔ 1 deget (dactylos)=19,3 mm; 1 palmă (palaisté)=4 degete=77,1 mm;
✔ 4 palme (palaistai)=16 degete=1 picior (pous)=308,4 mm;
✔ 1 cot = 1,5 picioare =460 mm;
✔ 1 pas = 2,5 picioare = 770 mm;
❑ În perioada medievală, sistemele de măsurare au fost diferite şi diversificate,
creînd probleme în convertirea lor.
⮚ Din secolul XVI s-a pus problema constituirii unui sistem mai simplu de calcul.
⮚ În 1766, francezul La Condamine a propus stânjenul peruvian ca etalon
pentru măsurarea gradelor meridianelor, idee respinsă atunci.
⮚ În 1790, savanţii francezi au hotărât ca unitatea de măsură pentru lungimi să
fie 1/10.000.000 parte din meridianul Parisului, porţiunea de la Ecuator la Pol.
⮚ Astfel s-a adoptat ca orice diviziune să se facă prin cifra 10. De aici a derivat
şi numele de sistem zecimal.
⮚ Această fracţiune a fost numită metru (metron), adică măsură, devenind
obligatorie din 1 ianuarie 1840.
❑ După propunerea metrului ca etalon de lungime s-a făcut şi propunerea unui
etalon de greutate, de volum, suprafață etc.
 Metrologia românească

⮚ Metrologia medievală românească era aproximativă, o serie de măsuri

variind de la o regiune la alta (mai ales cele legate de părţi ale corpului).
⮚ O parte din măsuri au origine latină (pas, palma, deget, falce, iugăr, cântar).
⮚ Altele – proveniență slavă (stânjen, pogon, vadră, merță etc.) sau turcească
(ocaua, chila, cântarul etc.).
❖ Domnia a încercat să reglementeze sistemul, stabilind limite de variație.
⮚ La răscrucea secolelor XVIII/XIX se trimiteau din capitale ţărilor măsurile
etalon de lungime, greutate şi capacitate.
⮚ În 1866 s-a introdus în Principate sistemul metric (cu multiplii şi
submultiplii), iar în Transilvania la 1876.
⮚ Unirea de la 1918 impune adoptarea unui sistem naţional unic de măsură.
 Măsuri de lungime
❖ Pasul – cea mai veche unitate. Atestat în surse la 1470.
⮚ Avea între 4 (= 0,980 m) - 6 palme; 1,515 m - Muntenia; 6 palme = 1,672 m, în Moldova.
❖ Stângenul – (multiplii săi: palma, degetul, linia, piciorul, şchioapa, ţolul) era măsura cea mai des
folostiă.
⮚ Stânjenul lui Șerban Cantacuzino de opt palme = 1,962m. În 1842 = 2m.
❖ Palma – lungimea egală cu distanța dintre vârful degetului mare și a celui mic, când palma este
deschisă la maxim.
⮚ Palma domnească - 1/8 stânjen (0,255 - 0,282 m Moldova), palma mică - 1/9.
❖ Prăjina – avea circa 3 stânjeni = 5,886 m (Muntenia) – 6,69 m (Moldova).
❖ Funia/otgonul – intens folosită în măsurarea moșiilor.
⮚ Varia între 12, 15, 20, 25, 30, 40 chiar 100 stânjeni (= 24 – 200m).
⮚ Cotul – 0,62 m, Transilvania; în Ţara Românească şi Moldova - 0,65 m.
Măsuri pentru distanțele mari:
❖ Ceasul de mers (pe jos, mersul calului, cu boul) – sec. XIX avea 4,5 km.
❖ Poșta – distanța la care se schimbau caii de poștă.
⮚ În sec. XVIII în Muntenia unitatea avea circa 7000 stânjeni = 15 - 20km.
❖ Leghea – măsura la 1795 circa 4000 pași (circa 6000 m).
 Măsuri de suprafață

❑ Măsurile de suprafață erau folosite pentru delimitarea moșiilor la vânzarea părții

(delnița, jirebia) sau la ieșirea din devâlmășie. Aveau dimensiuni aproximative.
⮚ Erau divizate în unități convenționale: ”ziua de arătură”, ”ziua de coasă”, ”cât
aruncă omul cu toporul/securea/băţul/măciuca”, ”cât trage omul cu
săgeata/puşca”.
❖ Plugul (Transilvania – 150 iugăre=107,49 ha), iugărul (Transilvania – 864
stânjeni = 7166 m2).
❖ Pogonul – folosit în Muntenia și Moldova din secolul XV la măsuratul viilor. Din
secolul XIX și la măsuratul terenurilor arabile. La 1864 - avea 5.012 m2, iar
falcea, 14.323 m2.
⮚ Muntenia - la mijlocul secolului XVII avea 576 stânjeni. Existau variații.
⮚ Moldova – la 1797 pogonul de vie, tutun, porumb avea 147 prăjini (6445m2).
❖ Falcea – suprafața ce putea fi secerată într-o zi.
⮚ În Moldova avea la 1797 320 prăjini sau 2880 stânjeni.
 ❑ Măsuri de mărime variabilă:
❖ Butea – vas de lemn de mărime mare și medie.
⮚ Transivania - butea mare avea cca 80-100 vedre (800-1000 litri);
⮚ Muntenia – butia varia (50, 60, 70, 100, 120, 180 etc.).
⮚ Moldova – butea era de două ori mai mare ca polobocul (1775).
❖ Polobocul - măsură pentru vin și miere, menționată mai des în Moldova.
Nu avea capacitate fixă.
❖ Buriul – butoi mic folosit în Muntenia. Avea 8-3 vedre = 100-360 litri.
❖ Berbânța – vas mic utilizat în cele trei țări românești (1/3 – 2/3 din butie).
❑ Măsuri de mărime mai precisă:
❖ Ciubărul (42 l) tina (42,4 l) acăul (52-54,3 l) utilizat în Transilvania.
❖ Vadra – utilizată în tot spațiul românesc.
⮚ Muntenia – vadra avea 10 ocale = 12,88 litri; Moldova – 10 ocale = 15,45 l
❖ Cupa – utilizată în Transilvania (cca 1/8 din vadră).
❖ Ocaua – împrumutată de la turci.
⮚ Ocaua de capacitate – diviza în 4 litri, 8 cinzeci, 16 ciocane, 400 dramuri.
⮚ Ocaua pentru lichide măsura 1,288 l; cinzeaca – 0,161 l; ciocanul – 0,081 l; dramul –
0,0032 l (Muntenia).
⮚ În Moldova ocaua avea 1,52 litri.
❑ Măsuri pentru materialele uscate (cereale)
❖ Ocaua – 1,698 litri; litra=0,4245 l; cinzeaca=0,2123; ciocanul=0,106 l.
❖ Găleata/câbla – folosită des în Transilvania, mai rar în Muntenia și Moldova.
⮚ La Cluj – 160 l; Oradea – 42,4 l.
❖ Merța – Transilvania (1820, 16 cupe=22,5 l); Muntenia – (22,3l, 80-100 l).
⮚ În Moldova – la 1684 = 24 l; în 1776 – 110 ocale = 64,78 litri.
❖ Chila – împrumutată din a doua jumătate a secolului XVI de la turci.
⮚ Chila de Constantinopol avea 22 ocale=33 l.
⮚ Muntenia – chila mare avea 352 ocale=207,3 l; chila mică – 88 ocale=51,82
⮚ Moldova – la 1742 198 ocale=116,6 l.
❖ Obrocul – avea sensuri de danie, dijmă, porție, măsură de capacitate.
⮚ Muntenia (sec. XVII) – obroace mici de 37,356 l; obroace mari – 112,068 l.
⮚ În Moldova s-a folosit ocazional.
⮚ Banița - utilizată în Muntenia cu mărime variabilă: 14, 18, 30, 40 ocale.
⮚ Dimerla are rolul baniței în Moldova (8, 11, 12 ocale).
 Măsuri de greutate

❖ Maja – în Muntenia (sec. XVI-XVII) era sinonimă cu carul tras de 6 boi.

⮚ În Moldova (sec. XV) majă era carul mare cu pește tras de 4-6 boi.
❖ Carul – măsură care a variat între 350 – 1000 ocale.
❖ Cântarul – Transilvania (cca 56 - 63,69 kg); Muntenia (55,96kg), Moldova (56,8 kg);
❖ Piatra – în Moldova unitate pentru ceară (12,15 kg); Muntenia – cereale (de la 1698
kg); Transilvania – 11,2 kg.
❖ Ocaua ( de greutate) – varia în Transilvani (1,260 kg), Muntenia (1,271 kg), Moldova
(1,291 kg).
❑ Cântărirea metalelor prețioase:
NB! Valoarea monedelor în Evul Mediu era calculată și după greutatea lor.
⮚ În Transilvania etalon era marca = 2/3 din libra romană.
⮚ Fiecare oraș folosea propria marcă: marca Transilvaniei (206,76 gr); marca maghiară
– de 210 și 242 gr.
⮚ Marca – 1/20 parte din cântar; se divizau în lothoni.
⮚ În Muntenia și Moldova s-a folosit cumpene. La 1842 greutatea - 65 grăunțe
❑ Pentru cântărirea medicamentelor se foloseau balanțe mici și precise.
⮚ Sistemul austriac – libra = 420 gr; uncia = 35 gr; drahma = 4,38 gr;
scrupulus = 1,46 gr; granum = 0,007 gr.
❑ Măsurile de volum:
❖ Stogul – măsură larg răspândită pentru aprecierea volumului fânului.
⮚ În medie – 15 stânjeni împrejur și 3 stânjeni ”peste cap”.
❖ Claia – în medie 25 de snopi.
❖ Carul cu fân – Transilvania (înălțimea și lățimea de câte 1 stânjen);
Muntenia – 5 stj. lungime, 4 stj. lățime.
❖ Stânjenul cubic – măsură aproximativă; echivalent cu metrul cub.
⮚ Stânjenul de Viena – 6,821 m3.