TRATAMENTUL ETIOLOGIC MANUAL

ŞI MECANIC AL BOLII PARODONTALE

-TEHNICI ȘI INSTRUMENTAR-

DISCIPLINA DE PARODONTOLOGIE
LP PENTRU ANUL III
Terapia parodontală duce la :
• eliminarea durerii, a inflamaţiei gingivale şi a

sângerării, reduce pungile parodontale şi elimină

infecţia,

• stopează formarea de puroi,

• opreşte distrucţia ţesutului moale şi a osului,

• reduce mobilitatea anormală a dintelui,

• restabileşte conturul gingival fiziologic necesar

prezervării parodontale,

• previne recurenţa bolii şi reduce pierderea dinţilor.

În cazul parodontitei marginale, tratamentul are 2 etape importante :

1) îndepărtarea factorilor etiologici pentru oprirea bolii în evoluție şi

2) terapie regenerativă cu scopul de a reface țesutul parodontal distrus .

Importantă în tratamentul bolii parodontale este terapia de menținere .

!! !! Detartrajul şi surfasajul sunt cele mai utilizate metode folosite pentru

îndepărtarea factorilor etiologici locali ai bolii parodontale .
La aceste mijloace locale de tratament se pot asocia substanțe adjuvante
(antibiotice,antiinflamatoare).
!! Prin detartraj, chiuretaj şi surfasaj se urmăreşte îndepărtarea plăcii dentare, a
tartrului dentar, a bacteriilor patogene şi debridarea cementului radicular
necrozat dar şi a țesutului moale afectat.
 • Detartrajul reprezintă una din cele mai importante proceduri ale
tratamentului bolii parodontale care constă în îndepărtarea tartrului şi
plăcii bacteriene asociate acestuia de pe suprafațele dentare supra şi
subgingivale.
• Chiuretajul radicular este manopera de îndepărtare a plăcii bacteriene şi
tartrului rezidual, a asperităților de la nivel radicular până ce se obține o
suprafață dentară netedă, dură şi curățată.

• Detartrajul supragingival se realizează cel

mai bine cu seceri, chiurete de detartraj,
ultrasunete.
• Detartrajul subgingival se face cu chiurete
universale sau speciale de detartraj. Se mai
pot folosi pile sau săpălige subgingivale,
răzuşe şi ultrasunete dar numai până la 3-4
mm sub marginea gingivală liberă.
• Detartrajul subgingival şi chiuretajul
radicular se realizează bine cu chiurete
universale sau speciale, specifice
suprafețelor radiculare.
Detartrajul se poate realiza cu :
- instrumente manuale
- intrumentar cu ultrasunete (US)
- instrumentar sonic
Instrumentarul pentru detartrajul manual :
- instrumentarul de examinare : sonde de
parodontometrie şi sonde exploratorii
- instrumente de detartraj şi chiuretaj radicular: foaia
de mirt (gheara), seceri, săpăligi, pile sau razuşe, chiurete
- instrumente de netezire fină şi lustruire a
suprafețelor dentare după detartraj : pâlnii de cauciuc, perii
rotative, benzi abrazive şi de lustruit
Instrumentele prezintă următoarele părți componente: o parte
activă, un gât şi un măner
Materialele din care sunt confecționate instrumentele sunt: oțel
carbon, oțel inoxidabil sau carbură de tungsten.
 SONDELE PARODONTALE
SONDE TRADIȚIONALE
Principiul sondelor
parodontale se bazează
pe modelul sondei
Williams. Deşi există mai
multe sonde
parodontale
convenţionale toate
respectă anumite
cerinţe: vârful sondei
trebuie să fie rotunjit şi
fin, marcajele de pe
sondă trebuie să fie uşor
lizibile.
SONDE COLORIMETRICE
Folosesc un cod de culori pentru uşurarea lecturii
deoarece elimină dificultatea de a număra
gradaţiile, plecând de la extremitatea vizibilă.
Dintre cele mai cunoscute sunt:
 sondele Hu – Friedy®, în variante cu mai multe
tipuri de gradaţii.
 sonda O. M. S. prezintă o gradaţie colorată în
negru corespunzând spaţiului între 3,5 – 5,5 mm.
Extremitatea sa este concepută sub forma unei
bile de 0,5 mm pentru a evita traversarea
ataşamentului epitelial. Se foloseşte curent în
studiile epidemiologice (CPITN).
Instrumentarul de examinare :
Se folosesc pentru: măsurarea adâncimii pungilor şi determinarea configuraţiei
acestora. În general, o sondă tipică este un instrument compus din mâner, tijă şi parte
activă, efilată, calibrată în mm, cu un vârf rotunjit bont.

Sondele de parodontometrie
Instrumentar pentru detartrajul manual supra- şi
subgingival

Instrumentar clasic de detartraj manual

Foaia de mirt (gheara)

- este un instrument nepereche, puternic
dar uşor adaptabil
- are parte activă sub formă de gheară cu 2
muchii laterale active cu care se ridică depozitele
de tartru situate în porțiunea coronară, mai ales în
zonele aproximale
- indicații :
o detartraj supra- şi subgingival al grupului
frontal maxilar şi mandibular
o detartrajul fețelor vestibulare şi orale ale
dinților laterali maxilari
o detartrajul spațiilor aproximale
o poate fi folosită pentru excizia unor
papile hiperplazice , a unor polipi gingivali
Instrumentar clasic de detartraj manual

Instrumente trapezoidale :
- sunt instrumente pereche
- au partea activă în formă
de trapez ascuțit la nivelul bazei
mari
- forma trapezului este uşor
asimetrică pe marginile laterale care
sunt inegale ca lungime astfel încât
baza mare este mai oblică față de
baza mică şi formează cu una din
laturi un unghi ascuțit care se
orientează în spatiul interdentar
- forma uşor concavă a cazei
facilitează adaptarea instrulentului
vestibulo-aproximal sau oro-
aproximal
- sunt folosite în detartrajul
supragingival
Instrumentar clasic de detartraj manual

Secera simplă ( instrumentul

universal)
are partea activă în formă de
seceră, ascuțită şi activă atât pe
marginea concavă care este
orientată spre mâner cât şi pe
marginea convexă, opusă
vârful ascuțit al instrumentului
poate fi folosit pentru fracturarea
blocurilor mari de tartru dar poate
fi insinuat şi subgingival pentru
îndepartarea tartrului
este numit instrument universal
deoarece acționează pe toate
fețele dinților atât supra cât şi
subgingival
Instrumentar clasic de detartraj manual

Secera cu dublă
cudură
- este
instrument pereche
care prin forma sa
permite
îndepărtarea
tartrului de pe fețele
aproximale ale
ultimilor molari,
situați cel mai distal
pe arcadă
Instrumentar clasic de detartraj manual

Săpăliga:
- are partea activă în
unghi de 99-100 ˚ față de
partea pasivă
- partea activă are o
margine ascuțită, rectilinie, în
unghi de 45 ˚, iar unghiurile
sunt bine exprimate
- indicații :
o la îndepărtarea
tartrului de la nivelul dinților
frontali dar şi de la nivelul
dinților laterali, poziția
instrumentului fiind diferită
o pentru îndepărtarea
tartrului supra şi subgingival
o pe fețele
aproximale ce limitează zona
de edentație
Instrumentar clasic de detartraj manual

Răzuşele
au o singură margine tăietoare bizotată
in unghi de 45 ˚
Pilele
au partea activă formată din mai multe
muchii ascuțite paralele, înclinate față
de bază la un unghi de 90-105 ˚
Pilele şi răzuşele sunt indicate pentru :
- îndepărtarea tartrului supra
şi subgingival când gingia este laxă
pentru a preveni apariția dilacerărilor
- îndepărtarea blocurilor mari
de tartu subgingival prin fracturarea sau
fragmentarea lor pentru a fi uşor scoase
cu ajutorul chiuretelor
- netezirea zonei de joncțiune
smalț-cement
- pentru îndepărtarea
materialului în exces în cazul obturațiilor
 Chiuretele parodontale

Sunt instrumentele indicate

• pentru detartrajul supra- şi subgingival,

• netezirea rădăcinii şi chiuretajul țesutului de granulație din pungile

parodontale datorită dimensiunilor reduse în grosime şi lățime care permite

inserarea chiuretelor în pungile şi spațiile interdentare cu uşurință deoarece

se adaptează la curbura suprafețelor coronare şi radiculare, obstacolele dure

şi rugozitățile.
 Chiuretele parodontale

Structura unei chiurete :

o partea activă :
 partea activă poate fi la unul din capete
sau ambele capete ( partea activă este imaginea
în oglindă a celuilalt capăt)
 are 2 muchii ascuțite care se unesc la tija
vârf după o curbură convexă în formă de lingură
 pe secțiune are formă aproape partea pasivă
semicirculară, cu o bază convexă
o partea pasivă:
 are o serie de curburi care ajută la
partea activă
aplicarea parții active corespunzător curburilor
rădăcinii
 primul segment al parții pasive trebuie
să fie ținut paralel cu axul vertical al dintelui
 mânerul are forme şi dimensiuni
variate, cu suprafața striată pentru o priză mai
bună dar poate prezenta un manşon de material
plastic, anatomorf, colorat diferit pentru
codificarea instrumentului
 Chiuretele parodontale

exista 2 tipuri principale de chiurete

Chiurete universale Chiurete speciale
 Comparație între chiuretele specifice Gracey şi
chiuretele universale ( după Carranza)

Chiuretele Gracey Chiuretele universale

Zona de Sunt mai multe chiurete pentru zonele şi O singură chiuretă pentru

utilizare suprafețele specifice toate zonele şi suprafețele

Muchia O muchie tăietoare Ambele muchii sunt tăietoare

tăietoare

Curbura Partea activă este curbată în 2 planuri : Partea activă este curbată într-

în sus şi lateral un singur plan : în sus

Unghiul lamei Fața părții active face un unghi de 60⁰ Partea activă face un unghi de

față de tija instrumentului 90⁰ față de tija instrumentului

 Chiuretele parodontale
Chiurete universale :
• partea activă face cu partea pasivă un
unghi de 90˚
• sunt indicate pentru detartrajul
supragingival sau a şanțului gingival la
persoanele sănătoase, fară pungi
parodontale, retracții gingivale sau
furcații descoperite
• pot fi folosite şi la pungile adevarate
acționând simultan asupra peretelui
dentar / radicular cât şi a celui moale
( gingival)
• vârful trebuie să fie plasat
interproximal, partea pasivă este
paralelă cu suprafața dentară; pentru
îndepărtarea depozitelor, partea activă
face un unghi de 85 ˚ cu suprafața
dentară; se aplică presiune atunci când
se realizează mişcarea de disclocare a
depozitelor de tartru
Deoarece acest tip de chiuretă parodontale a fost dezvoltat la
Universitatea Columbia, este, de asemenea, cunoscut ca și chiureta
Columbia.
 Chiurete speciale :
Indicații:
• detartrajul şanțului gingival
• detartrajul pungilor parodontale
• detartrajul de finițe ale depozitelor mici după îndepărtarea depozitelor de tartru cu
alte instrumente
• planarea suprafeței radiculare după îndepărtarea cementului necrotic (chiuretaj
radicular)
• chiuretajul țesutului de granulație de pe peretele moale al pungilor parodontale

sunt reprezentate în special de chiuretele Gracey care

spre deosebire de chiuretele universale au
următoarele caracteristici:
• partea activă face un unghi de 70 ˚ cu axul
longitudinal al mânerului
• are 2 margini tăioase dar numai 1 este activă,
cea îndreptată spre suprafața dentară
• sunt active numai în anumite zone ale
rădăcinii, din această cauză fiind codificate;
partea activă fiind curbată se adaptează foarte
bine la suprafețele curbe ale rădlcinii
• pentru acțiune eficientă prima parte a
porțiunii pasive trebuie să fie paralelă cu axul
dintelui
 chiuretele Gracey sunt codificate astfel :
• perechea 1 / 2 - pentru dinți frontali, fețele vestibulare şi
jumătate din fețele aproximale
• perechea 3 / 4 – completează acțiunea perechei 1 / 2
• perechea 5 / 6 – acționează la nivelul premolarilor
• perechea 7 / 8 şi 9 / 10 – pentru premolari şi fețele
vestibulare ale molarilor
• perechea 11 / 12 - pentru fețele meziale ale
premolarilor şi molarilor şi la nivelul furcațiilor
• perechea 13 / 14 – pentru fețele distale ale molarilor şi
premolarilor şi la nivelul furcațiilor

Recent, au fost concepute încă două perechi #15-16 şi #17-18, care

permit o mai bună adaptare la suprafeţele meziale ale dinţilor
posteriori.
Zonele de utilizare ale chiuretelor
Chiurete cu tijă alungită – Hu-Friedy After
Five®
Sunt modificări ale design-ului standard
Gracey, la care tija (colul) este mai lungă cu 3
mm, permiţând pătrunderea în pungile
parodontale mai profunde de 5 mm. În plus,
ele au o parte activă mult subţiată, existând
variante flexibile sau mai rigide.

Chiurete Mini-Bladed
Chiurete Hu-Friedy Mini Five®, sunt derivate din cele de mai sus, partea
activă având jumătate din lungimea chiuretelor standard. Aceasta permite o
inserţie mai uşoară şi adaptarea în pungi profunde şi înguste, furcaţii,
şanţuri de dezvoltare, unghiuri de linie, etc.