Fiziologia sângelui

Conf. Dr. Andrei Neamțu

neamtuandrei@gmail.com
Sîngele = ţesut fluid specializat, circulant, care are ca principal rol
transportul substanţelor necesare susţinerii vieţii către
toate celulele organismului precum şi deplasarea
reziduurilor nefolositoare către organele de excreţie.
 Funcţiile sîngelui
• Funcţia circulatorie
• Funcţia respiratorie
• Funcţia excretorie
• Funcţia nutritivă
• Funcţia de menţinere a echilibrului hidro-electrolitic şi
acido-bazic
• Funcţia de termoreglare
• Funcţia de apărare
• Funcţia de reglare a principalelor funcţii ale organismului
• Asigurarea unităţii organismului
 COMPOZIŢIE

Plasmă (55%) 90% apă

Elemente figurate
45% v/v 1% subst. anorg. 9% subst. org.

Proteine plasmatice

Albumine Alfa1, alfa2, beta, Fibrinogen Proteine

serice gamma – globuline reglatoare Lipoproteine
 PLASMA SANGUINĂ
COMPOZIŢIA ÎN PROTEINE
 Funcțiile proteinelor plasmatice
7 g/dl (proteinemia)

• Albuminele (3.5-5.0 g/dl) (~ 55%): produse de ficat; rol în transportul

diferitelor substanțe in sânge inclusiv medicamente, menținerea balaței hidrice contribuid
la realizarea presiunii oncotice (25 mmHg – 70-80% realizată de albumine).

• Globulinele (2.0 – 2.5 g/dL) (~ 38%): transportori proteici (de ex. tiroxina,
cortizol), enzime, gamma globuline și anticorpi. Fracțiii: alfa, beta și gama. Toate globulinele
sunt produse în ficat cu excepția gama globulinelor care sunt sintetizate și eliberate de limfocite

• Fibrinogen (0.2-0.45 g/dL) (~ 7%): implicat în coagularea sângelui (Factorul

I)

• Proteinele reglatoare ( < 1%)

• Factori ai coagulării ( < 1%)
 Volumul sanguin total (volemia)
5 - 5,5 l
6,9 – 7,7 % greutatea corporală
3,2 l/m2

V. S. de rezervă V. S. circulant
(55% – 60%) (40% – 45%)

Volemia Volemia
• efort fizic
• temperatura ambiantă crescută • vărsături
• altitudine • diaree severă
• ingestia de lichide • hipoproteinemie nefrotică
• emoții puternice • hemoragii
• în a 2-a jumătatea a sarcinii
 Reglarea volumului sanguin

Reglarea volumului Reglarea volumului

plasmatic globular

• variaţia apei din organism • variaţia cantităţii de oxigen

• reflexe vasculare • mecanisme reflexe neuro-umorale
• proteinele sanguine
• integritatea membranei dializante
 Menţinerea echilibrului hidro-electrolitic
Difuziune

Schimburile de fluide Filtrare

la nivel capilar
Pinocitoză

Echilibrul Starling

Distribuţia fluidelor prin filtrare între spaţiul interstiţial şi spaţiul

intravascular rezultă din balanţa forţelor de presiune hidrostatică şi a
forţelor de presiune coloid-osmotică (oncotică)
 Reglarea echilibrului acido-bazic
pH-ul plasmei: 7,35 – 7,42

Mecanisme fizico-chimice Mecanisme biologice

• Plămîni
Sisteme tampon
• Rinichi
• Pielea
• Ficatul
• Tubul digestiv
• Aparatul cardio-vascular
 Sisteme tampon plasmatice
Plasma este o soluție apoasă de baze și acizi care disociază,
eliberând ioni de hidrogen și hidroxil

Sistemul tampon acid carbonic –

bicarbonat (de sodiu sau de potasiu)

Sistemul tampon al fosfaților:

• Fosfatul monosodic – acid slab
• Fosfatul disodic – bază slabă

Fosfații reprezintă principalii anioni

intracelulari.
Sisteme tampon plasmatice
• Proteinele plasmatice se comportă ca sistem tampon datorita
grupărilor libere carboxil și amino

Moleculă de albumină serică

• Grupările amino și carboxil sunt
colorate în albastru și respectiv
roșu
• Suprafața cu aspect translucent
corespunde reziduurilor neutre
 Rezerva alcalină
• Cantitatea de bicarbonați din circulațe = rezervă alcalină (RA)
• Reflectă capacitatea organismului de a combate tendința la
acidoză
• Raportul între cantitatea de bicarbonați din sânge și cantitatea
de acid carbonic este constant:

𝐶𝑂 3 𝐻𝑁𝑎 60 𝑣𝑜𝑙 . 𝐶𝑂 2
= =20
𝐶𝑂 3 𝐻 2 3 𝑣𝑜𝑙 . 𝐶𝑂 2

• Valorile normale ale RA: 55 - 60 volume de CO2%

Sistemul tampon al hemoglobinei

• hemoglobina conține 38 de
reziduuri de histidină

• sistemul tampon
funcționează pe baza
disocierii grupărilor imidazol
ale reziduurilor de histidină
Mecanisme biologice de menținere a echilibrului acido-bazic
Resiprația tisulară
• Plămânii – elimină CO2
Tamponarea acizilor
nevolatili

Secreția de H+ și a acizilor și bazelor slabe

• Rinichii Eliminarea de NH3
Eliminare acid uric, uree
• Pielea – transpirația elimină excesul de sarcini alcaline sau
acide (echivalentul funcțional al unui rinichi!)

Funcția proteoformatoare
• Ficatul Funcția de oxidare a acidului lactic
Sulfo- și glicuronoconjugare a cataboliților acizi
• Tubul digestiv Digestia intestinală → pierdere de bicarbonați
Digestia gastrică → eliminare de H+

• Aparatul cardio-vascular – omogenizarea și transportul

sarcinilor în exces catre organele de excreție
 Variațiile fiziologice ale pH-ului sanguin
• Digestia gastrică → ALCALOZĂ (pierderea unei mari cantități de H+)
• Digestia intestinală → ACIDOZĂ (pierderea unor mari cantități de bicarbonați)

• ACIDOZA DE SOMN : acumularea de CO2 (mai ales spre sfârșitul nopții)

• Vârstele tinere și foarte tinere se caracterizează printr-o tendință spre ALCALOZĂ

(pH 7,4 -7,42 și o rezerva alcalină de 72 CO2% → anabolismul și procesele de
creștere (Legea lui Peters)

• Vârstele înaintate se caracterizează printr-o tendință spre ACIDOZĂ (↓ hematoza

pulmonară și schimbul tisular)

• Efortul fizic → ACIDOZĂ (acid lactic) (acidoza de efort): efortul exagerat și constant
→ subdezvoltare fizică și psihică
Variațiile patologice ale pH-ului sanguin
• ACIDOZELE gazoase: acumularea de CO2 în circulație
• Afecțiunile respiratorii cu reducerea suprafeței de schimb alveolo-capilar
• Obezitatea det. scăderea excursiilor cutiei toracice
• ACIDOZELE negazoase: scăderea rezervei alcaline
• Transpirații abundente (ex. Hipertiroidism)
• Vărsături incoercibile (ex. sarcină)
• Diaree
• Insuficiență renală
• Diabet (acizi produși în cantități mari)
• ALCALOZELE gazoase: eliminarea excesivă de CO2
• Hiperpneea voluntară din explorările EEG
• Hipocapnia hipoxică din SARS-CoV-2
• ALCALOZELE negazoase: origine metabolică
• Hipokalemii (la nivel renal Na+ se va reabsorbi exclusiv la schimb cu H+)
• Regim vegetarian exagerat (conținut mare de substanțe alcaline)
Hematopoieza = procesul de formare a elementelor figurate sanguine.
Eritropoieza = procesul de formare a hematiilor necesare transportului de oxigen la nivelul ţesuturilor.
Granulopoieza = procesul de formare a granulocitelor.
Trombopoieza = procesul de formare a trombocitelor.
 Seria eritrocitară
• Hematia → element celular anucleat cu rol în transportul gazelor respiratorii

• Număr: 5 100 000 ± 500 000 la bărbat

4 600 000 ± 500 000 la femeie

Creșterea numărului Scăderea numărului

de hematii/mm3 de hematii

Fiziologice Patologice Fiziologice Patologice

• Vârstele tinere (bolile însoțite de • Hemodiluție (ingerarea • Hemoragii
• Viata la altitudine hipoxie tisulară) unor mari cantități de apă)
• Icter hemolitic
• Efort fizic • Insuficiență • Hiperbarism • Anemii
• Emoții cardiacă (mineri, scafandri) (ex. anemia
• Deshidratare • Tuberculoză feripriva, anemia
pulmonară pernicioasă,
anemiile
hemolitice)
 Date funcționale de hematopoieză
Filogenie: pe scara animală hemoglobina apare la paramecium!
Ontogenie:
• Etapa mezoblastică (0-2 luni): hematiile nucleate mari se formeză în țesutul
mezenchimatos al sacului vitelin
• Etapa hepatică (2-5 luni): hematopoieza este preluată de ficat, splină, timus
și ganglionii limfatici (hematii anucleate)
• Etapa medulară (din luna 5): hematopoieza
este preluată în totalitate de măduva
osoasă roșie (hematogenă); la naștere 70-
80 g, la adult 2500 g.
• Măduva hematogenă activă este localizată
la nivel de: Vertebre
Stern
Coaste
Epifizele proximale
ale femurului și tibiei
 1. Etapa de diviziune
ERITROPOIEZA 2.
3.
Etapa de maturare
Lansarea în circulaţie
1. Celule stem hematopoietice pluripotente capabile de auto-
regenerare (LT-HSC)

2. Celule stem hematopoietice pluripotente (ST-HSC) (progenitori,

nu sunt capabile de auto-regenerare)

3. Celule progenitoare pluripotente megacariocitare/eritroide (MEP)

4. Unități formatoare de colonii eritroide de tip “exploziv” (BFU-E)

(primele care exprimă EPO-R!)

5. Unități formatoare de colonii eritroide CFU-E

6. Proeritroblast (pronormoblast)

7. Eritroblast bazofil

8. Eritroblast policromatofil

9. Eritroblast ortocromatic

10. Reticulocit

11. Eritrocitul matur

 REGLARAEA ERITROPOIEZEI
Transportul O2 CO2 Flux sanguin normal
Cantitatea totală
de eritrocite
Principalul reglator al producției de
eritrocite este OXIGENAREA TISULARĂ
Hormoni:
• Tiroxina
Disponibilitate scăzută a O2 tisular • Prolactina
• Glucocorticoizi
Secreție de ERITROPOIETINĂ • ACTH
(EPO: 10 mU/ml în ABSENȚA anemiei • STH
EPO: 10 000 mU/ml în STRESUL HIPOXIC)

Rinichi 90% Ficat 10%

(celule peritubulare,
fibroblaste interstițiale +
celule epiteliale tubulare
mari consumatoare de O2)

Stimularea producției medulare de proteritroblaști din celulele CFU-E

Funcțiile hematiilor – transportul gazelor respiratorii
Hemoglobina → metaloproteină cu o structura cuaternară tetramerică: 2α + 2β + 4 HEM
 Comportamentul alosteric al hemoglobinei
asigura eficacitatea funcției respiratorii
Starea “T” Starea “R” Curba de legare a O2 pe hemoglobină
(tensionată) (relaxată) (aspect sigmoidal → fenomene de cooperativitate!)
Hemoglobina fetala
α2γ2
 Molecule implicate în homeostazia celulară a oxigenului

SÂNGE ȚESUTURI

Mioglobina (16,9 kDa; 153 AA)

Hemoglobina (fibrele musculare)
(65 kDa)

Neuroglobina
(16 kDa; 151 AA)
(sistem nervos, în neuroni!)

α: 141 AA, β: 146 AA

Citoglobina (20,9 kDa; 190 AA)
Total: 574 AA
(toate celulele organismului)
 Indicii eritrocitari

Volumul eritrocitar mediu (MCV):

Hemoglobina eritrocitară medie (MCH): pg

Concentrația medie a hemoglobinei eritrocitare (MCHC):

 Aspecte patologice legate de
compartimentul eritrocitar
Anemiile: scăderea reală a cantității de hemoglobină (Hb) din sânge sub valoarea
minimă corespunzătoare vârstei și sexului respectivului subiect
< 13 g/dl bărbați
• Hb scăzută < 11,5 g/dl femeie
< 15g nou născut
• Ht scăzut
• Nr. Hematii scăzut
Hipoxie tisulară
• Indici eritrocitari scăzuți

Exemple: Alterări directe Reacții compensatorii

• Anemia feriprivă
• Hipoxie SNP – parestezii
• Anemia pernicioasă • Hipoxie hepatică
• Anemiile hemolitice • Hipoxie gastrică și
• Anemia megaloblastică intestinală
• Hipoxie cerebrala, oboseală
• Hipoxie miocardică, crize
anginoase
• Hipoxie musculară – astenie
fizică
• Creșterea prod.
eritropoietină
• Modificări vasoactive de tip
adrenergic (rec. alfa – piele,
rinichi, intestin) (rec. beta
creier cord)
• Tahicardie creșterea forței
de contracție
 Afectarea de origine genetică a hemoglobinei –
alterări cantitative
Talasemiile: boli sanguine autosomale recesive care
afectează formarea hemoglobinei • anemie
• nivel crescut de fier
• splenomegalie, icter
• slabiciune, oboseala,
α - talasemiile ameteală
• Afectarea în grad variabil a sintezei de • Tahicardie, dispnee
lanțuri α
• Alterează producția de Hb atât in viața β - talasemiile
fetală cat și postnatal
• β –talasemia minor → sinteza de lanțuri
• Fetus: Hb γ4 (Bart) - moderat insolubilă,
β este doar ușor compromisă
afinitate extremă pentru oxigen →
• β –talasemia intermedia → lanțurle β se
eliberare de O2 redusă
sintetizează în cantități reduse
• Postnatal: Hb β4 (HBH) - afinitate extremă
• β –talasemia major → nu se sintetizează
pentru oxigen → eliberare de O2 redusă
deloc lanțuri β – anemia Cooley, pacienții
• Susceptibilitate crescută la hemoliză de obicei nu ajung la vârsta adultă
 Afectarea de origine genetică a hemoglobinei –
alterări calitative
Anemia celulelor falciforme
- Drepanocitoza
Glu 6 → Val 6
• Dureri severe
• Anemie
• Dureri în piept și greutate în
respirație
• AVC
• Dureri articulare, artrită și
infarct osos
• Blocajul fluxului sanguin în
splină și ficat
• Infecții severe

Risc crescut de deces

Malaria – afectează 400 - 500 milioane de oameni anual
Plasmodium falciparum și Plasmodium vivax
• Febră,
• Anemie,
• Simptome de tip gripal: frisoane,
transpirație, tuse uscată, oboseală musculară,
dureri musculare
• Splenomegalie

netratată
Eritrocite infectate cu Plasmodium (protozor)
Comă urmată de deces

Drepanocitoza și telasemiile determina un anumit grad de rezistență la malarie!

Metabolismul hemoglobinei
Eritrocitele îmbătrânite  distruse în
sistemul reticulo-endotelial = hemoliză
fiziologică

Complexul Haptoglobină-Hb
Fe2+

Hem-oxigenaza

HEM Biliverdina
 METABOLISMUL FIERULUI

Hepcidina – hormon
care inhibă eliberarea
ionului de fier stocat
intracelular

Fpn – feroportina
(transportor membranar
de fier, canal ionic)
 Hemostaza
Rolurile trombocitelor

• Hemostaza fiziologică reprezintă fenomenul de oprire a

hemoragiei (extravazarea sangelui prin peretele vascular
lezat) ca urmare a lezării vaselor mici şi mijlocii.

• Hemostaza medicamentoasă / chirurgicală este necesară în

cazul lezării vaselor mari.
 Trombocitele

Trombocitele = celule anucleate provenite din

fragmentarea megacariocitelor

• diametru = 2 - 5 μm,
• grosimea = 0.5 - 1 μm,
• volumul mediu = 5.8 μm3.
 Trombocitele
- Nr. trombocite circulante = 150.000-400.000/mm3
- Durata de viaţă = 8-10 zile
- La subiectul normal:
2/3 în circulaţia generală
1/3 în splină = rezervor de trombocite
- La nivelul splinei:
- trombocitele cu volum şi funcţii trombocitare ↓, sunt degradate de către macrofagele splenice
- fiziologic, sunt distruse doar trombocitele îmbătrânite
 PLACHETELE SANGUINE
STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE

Membrana plasmatică: lipide (fosfolipide, colesterol și

glicolipide), carbohidrați, proteine și glycoproteine.
• Glicoproteinele, alcătuiesc un strat de acoperire a membranei
plachetare, previne aderența plachetelor la nivelul endoteliului
vascular normal, accelerează aderența la nivelul colagenului
expus in cazul lezării peretelui vascular.
• Fosfolipidele plachetare conțin factorul plachetar-3 → rol
activator în cascada coagulării.
• Membrana prezină sistemul canalicular.
• Receptorii membranari recunosc diferite substnțe, cum ar fi
colagenul și fibrinogenul.
• Precursori ai unor substanțe cum ar fi tromboxanul A2
(stimulează activarea și agregarea plachetară), prostaglandine,
leukotriene.

Microtubulii: formeză mănunchiuri compacte de tubulină, prezentă imediat sun bembrana plasmatică plachetară.
Sunt responsabile de menținerea formei normale discoidală a plachetelor circulante.
 PLACHETELE SANGUINE
STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE

Citoplasma:
• Reticolul endoplasmatic si aparatul Golgi. Sintetizează numeroase
enzime și stochează mari cantități de calciu.
• Mitocondriile. Sintetizează ATP și ADP.
• Proteinele contractile includ actina, miozina și trombostenina.
Determină motilitatea și capacitatea de a se contracta a
trombocitelor, fiind răspunzătoare de retracția chegului.
• Alte proteine:
– factorul stabilizator al fibrinei,
– Factorul de creștere derivat din plachete (PDGF)
– Factorul Von Willebrand.
• Granulele prezente în citoplasma plachetelor conțin variate
substanțe precum: fosfolipide, trigliceride, colesterol, ATP, ADP și
serotonină (5HT), factori ai coagulării și PDGF.
• Enzimele prezente în citoplasma trombocitelor includ adenozin-
trifosfataza și enzimele necesare sintezei de prostaglandine.
PLACHETELE SANGUINE
PROPRIETĂȚI ȘI FUNCȚII

Proprietăți:
Adezivitatea plachetară: proprietate a trombocitelor de a
adera in vitro la o suprafata de sticla sau in vivo la fibrele
de colagen. Factorii responsabili: colagenul, trombin, ADP,
tromboxanul A2, ionii de calciu, factorul von Willebrand

Agregarea plachetară. Fenomen consecutiv aderării

plachetare la colagen care constă în formarea de agregate
plachetare („lipirea” reciprocă a plachetelor). Fenomenul
este guvernat de ADP și tromboxanul A2.

Aglutinarea trombocitelor: se datorează acțiunii

aglutininelor plachetare.
PLACHETELE SANGUINE
PROPRIETĂȚI ȘI FUNCȚII
Funcții:
Atunci când sunt activate, plachetele sanguine îndeplinesc următoarele funcții:

1. Rol în hemostază - procesul spontan de oprire a sângerării în urma lezări vaselor mici și mijlocii:

• Rol în formarea cheagului de sânge. Procesul de coagulare implică o serie de evenimente

complexe. Trombocitele joacă un rol important în formarea activatorului intrinsec al
protrombinei, element central al cascadei coagulării.

• Rol în retracția cheagului. Retractia cheagului reprezinta ultima etapa a coagularii in care
cheagul se retracta eliminand o mare parte din ser, fenomen care rezulta in consolidarea
trombusului si posibil in favorizarea vindecarii plagii. Se realizează printr-un mecanism contractil
care implică participarea proteinelor contractile: actinei, miozinei și a trombosteninei
plachetare.

2. Rol în repararea peretelui vaselor lezate. PDGF-ul prezent în citoplasma trombocitelor joacă un rol
important în repararea endoteliului și a altor structuri ale vaselor de sânge lezate/deteriorate.

3. Funcția de transport și stocare. Serotonina (5HT) este stocată în trombocite și transportată la locul
leziunii unde este eliberată → inflamație
 Hemostaza

ETAPE

(1) spasmul vascular,

(2) formarea dopului plachetar

(3) coagularea

(4) fibrinoliza (disoluția cheagului)

 Reacţia vasculară hemostatică

constricţia vaselor lezate

vasodilataţia din
teritoriile învecinate
spasm miogen
vasoconstricţie reflexă simpatică

histamina
serotonina (5HT),
Mediatori TXA2,
adrenalina,
fibrinopeptidul B (FPB)

• Spasmul este mai puternic când aria lezată este mai întinsă
• În cazul acumulării interstiţiale a sângelui, creşterea presiunii tisulare → efect hemostatic.
Formarea dopului plachetar
Adeziune plachetara

Trombocitele contin variate substante

cu rol in formarea dopului plachetar si
initierea cascade coagularii

• Factori de coagulare, ADP, ATP, Ca2+,

serotonina. Activare
• Factorul XIII plachetara si
• Thromboxanul A2 degranulare
• mitocondrii;
• Factorul de crestere derivat din
trombocite (Platelet-derived
growth factor (PDGF)), -
determina proliferarea endoteliului
vascular

Agregare
plachetara
 Coagularea sangelui
Coagularea este realizata printr-o cascada enzimatica in cadrul careia fiecare factor
activeaza mai multe molecule din urmatorul, intr-o secventa bine determinata.

Calea extrinseca sau intrinseca conduce la

formarea protrombinazei.

Protrombinaza converteste protrombina

(formata in ficat) in trombina

Trombina converteste fibrinogenul in fibrina.

 Mecanismul general al coagulării
Funcția principală a coagulării este de a menține hemostaza.
Hemostaza primară rezultă în agregarea trombocitelor care formează un dop la nivelul leziunii
peretelui vascular → dopul plachetar.
Hemostaza secundară include cele două căi principale de declanșare a coagulării, intrinsecă și
extrinsecă, care dau naștere căii commune a coagulării.
Calea comună activează în cele din urmă fibrinogenul în fibrină. Subunitățile de fibrină prezintă
afinitate una pentru cealaltă și polimerizează în filamente de fibrină care stabilizează dopul
trombocitar → formarea trombusului.

Activatorul protrombinei se formează pe două căi:

(1) calea intrinsecă declanșată de factori sanguini
(2) calea extrinsecă declanșată de lezarea vasului de
sânge și a țesuturilor înconjurătoare
Factorii coagulării
 Calea INTRINSECĂ de declanșare a coagulării
• reprezintă calea cea mai lungă a hemostazei secundare.

• începe cu activarea factorului XII care devine factor XIIA

(o serin protează activată) după expunerea la colagenul
endotelial. Colagenul endotelial este expus numai atunci
când apar leziuni endoteliale.

• factorul XIIA acționează ca un catalizator pentru a activa

factorul XI în factorul XIA.

• factorul XIA continuă apoi să activeze factorul IX în

factorul IXA.

• factorul IXA continuă să servească drept catalizator

pentru transformarea factorului X în factor Xa.

• în procesul de activare al factorului X un rol important îl

are și factorul VIII care este activat de trombină în VIIIA

• Fenomenele descrise au loc in cascadă. Când fiecare

factor este activat, el activează mai mulți factori în
următorii pași. De exemplu, concentrația factorului IX
este mai mare decât cea a factorului XI.

• Când trombina se activează fie prin cale intrinsecă, fie

prin cale extrinsecă, acționează printr-un feedback
pozitiv asupra factorilor V, VII, VIII, XI, XIII. Acest lucru
face ca factorul XII să fie mai puțin critic; pacientii pot
prezenta o bună coagulare și fara factorul XII.
Calea EXTRINSECĂ de declanșare a coagulării
• Calea extrinsecă este calea mai scurtă a hemostazei secundare.

• Odată deteriorarea vasului de sânge, celulele endoteliale,

plachetele și țesutul subendoteilial eliberează factorul tisular
(factorul – III) care va activa factorul VII în factorul VIIa.

• Factorul VIIa activează factorul X în factorul Xa.

Calea COMUNĂ
• Această cale începe cu factorul X activat în factorul Xa. Procesul
de activare a factorului Xa este o reacție complexă. complexul care
scindează factorul X în factorul Xa are două forme: extrinsecă,
constând din factorul VII, factorul III (factor tisular) și Ca2+, și
intrinsecă, alcătuită din cofactorul VIII, factorul IXA, un fosfolipide
și Ca2+.
• factorul Xa transformă protrombina în trombină (factorul IIa). De
asemenea, factorul Xa necesită factorul V ca cofactor pentru a
scinda protrombina în trombină. Factorul IIa (trombina) transformă
fibrinogenul în fibrină.
• Trombina activează și alți factori din calea intrinsecă (factorul XI),
precum și cofactorii V și VIII și factorul XIII.
• Subunitățile de fibrină polimerizează pentru a forma filamente de
fibrină, iar factorul XIII acționează asupra acestor filamente pentru
a forma o ”plasă reticulată” de fibrină prin formarea de legături
covalente între monomerii de fibrină → stabilizarea dopului de
plachetar.
 Mecanisme anti-hemostatice

Sisteme anti-coagulante Sistemul fibrinolitic care

care limitează formarea de dizolvă trombii deja formați
fibrină

Antitrombina Calea Proteinei-C Sistemul

plasminogen/plasmină
 Mecanisme anti-coagulante care limitează formarea de fibrină
Calea proteinei C de inhibare a coagulării si
Substanțe anti-coagulante circulatorii:
de inducere a fibrinolizei

• Heparina
o inhibă transformarea protrombinei în
trombină
o inhibă acțiunea trombinei pe
fibrinogen
o amplifică acțiunea antitrombinei

• Antitrombina
o inactivează trombina, IX,X,XI,XII

• Proteina C
o component principal al mecanismului
de feedback negativ de fibrinoliză

Trombina legată de trombomodulina de pe suprafaţa celulelor endoteliale activează proteina C, care in

prezenţa proteinei S inactivează factorul Va şi factorul VIIIa. Proteina C activă mai inhibă coagularea şi
prin blocarea unui inhibitor al activatorului tisular al plasminogenului (TPA).
 Controlul coagulării şi fibrinoliza

Celulele endoteliale
Plasminogen

Factorul tisular activator al

plasminogenului
Plasmină

Hidrolizează fibrina,
limitând extinderea
cheagului
 Alte mecanisme anti-hemostatice
Interrelația cu sistemul kinină – kalikreină (KKS)

Sistemul kinină-kallkreină este un sistem

hormonal care constă din proteine ​
plasmatice care joacă un rol important în
inflamație, controlul tensiunii arteriale,
coagulare și durere. Principalii săi
mediatori, bradikinina și kalidina, sunt
substanțe vasodilatatoare și mediatori ai
inflamației.