dialogul

DIALOGUL
-formă de comunicare în cadrul căreia emițătorul și receptorul își schimbă periodic rolurile

Evident, trebuie îndeplinite unele condiții:

*emitătorul –sa vorbeasca in mod corect, clar

*receptorul- sa fie atent
*referentul- sa fie interesant
*codul-comun
*canal- deschis
În funcție de contextul în care se desfășoară, dialogul poate fi catalogat drept:

FORMAL INFORMAL
* la scoala * in familie
* la serviciu * intre prieteni
DIALOGUL FORMAL
-se desfășoară într-un context public sau oficial, între persoane care adoptă o anumită normă de politețe reciprocă.
Limbajul respectă normele de politețe, de adresare și de exprimare proprii limbii literare, folosindu-se registrul solemn (oficial) sau standard.

,, - Bună ziua, sunt plutonierul X de la Brigada Rutieră a IPJ Călărași. Vă rog să prezentați actele la control.
-Bună ziua! Sigur! S-a întâmplat ceva?
- Nu. Totul este în ordine, e doar un control de rutină.
-Poftiți actele.
-Mulțumesc!”
Discurs oficial (registru solemn) – Regele Mihai în Parlamentul României -2011 (! Monolog)

,, Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate
războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și
consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă
dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne
totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri .
Așa să ne ajute Dumnezeu!”
https://www.youtube.com/watch?v=HuBUfdoJdTc
DIALOGUL INFORMAL
-se desfășoară într-un context familiar, între prieteni, rude sau persoane apropiate
Limbajul folosit este, de obicei, unul colocvial (obișnuit, nepretențios)
ex.,, -Salutare, frate!
-Salut, băi!
-Ai fost la noua sală de escape?
-Daaa! Tare, bro!
-Super tare, nu-i așa? Cel mai cool de până-acum!
-Păcat că noi am fost cam varză...”
În operele literare – DIALOGUL reprezintă un tipar textual care reproduce convorbirea directă dintre două sau mai multe personaje.
Prin urmare, el poate apărea într-un text epic sau dramatic (în acesta, el reprezintă chiar tiparul textual dominant!)

Rolul dialogului în textele literare:

-ajută acțiunea să progreseze și îi conferă dinamism (o face mai vie și mai sugestivă)
– pune în lumină relațiile dintre personaje și limbajul acestora
BABA SAFTA: Jupâne! (îl zgâlțâie.) Jupâne!
IANKE: Ce vrei? Iar săpun? N-am săpun!
BABA SAFTA: Nu, stafide!
― E timpul să-l lăsăm pe Allan să se odihnească,
spuse mr. Sen, strângându-mi mâna.
― Venim şi noi acum, adăogă Harold, luându-şi

IANKE: Ihî! Cât? rămas-bun de la inginer şi de la Maitreyi (pe care, de

altfel, nu ştia cum s-o salute).
BABA SAFTA: O jumătate de kilogram pentru o colivă!
După ce plecară, fetele se apropiară bufnind de patul
IANKE: Ce vorbești? Îți faci coliva de pe acu? meu şi începură să mă felicite ironic.

BABA SAFTA: Eh! Pomană, maică, pomană.
IANKE: Dar eu nu dau de pomană.
BABA SAFTA: Știu, maică, dar poate lași mai ieftin.
― Hei, Allan, eşti pierdut, băiete! vorbi Geurtie.
― Dar nu e urâtă, spuse în treacăt Clara, numai că mi
se pare murdară, ca orice indiană. Cu ce-şi dă pe păr?

IANKE: Mai ieftin! Decât cine mai ieftin?

BABA SAFTA: Ia, decât dom' Take aista. Tare s-a mai
scumpit și el. Parcă n-ar fi suflet de creștin.
Dialogul evidențiază anumite trăsături morale ale personajelor :
*personajele se caracterizează prin ceea ce spun și prin modul lor de a vorbi- v. ticurile verbale, greșelile de limbă etc.;
* sunt redate sentimente, atitudini (fie în mod direct, fie prin maniera de comunicare a personajelor: întreruperi, ezitări ale personajelor

OBS! Dialogul poate deveni și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate sau prin diferența dintre ceea ce este și ceea ce vrea să pară personajul.
 .
CAȚAVENCU (zâmbind asemenea) : Dă-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este
dator, mai ales în împrejurări ca acele prin care trece patria noastră, împrejurări de natură
a hotărî o mișcare generală, mișcare (mângâie și umflă cuvintele distilându-și tonul și
accentul) ce, dacă vom lua în considerație, trecutul unui stat constituțional, mai ales un
stat tânăr ca al nostru, de abia ieșit din...

TIPĂTESCU (bătând impacient din călcâi și întrerupându-l) : Ei! să lăsăm frazele, nene
Cațavencule! Astea sunt bune pentru gură-cască... Eu sunt omul pe care d-ta să-l îmbeți
cu apă rece?... Spune, unde să fie! bărbătește: ce vrei de la mine? (se ridică fierbând.)

CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi

se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani,
unde sunt cel d-întâi... între fruntașii politici...
În cadrul unui dialog, mesajul este oferit nu numai de elementele verbale, ci și de cele paraverbale și nonverbale

*VERBALE- Cuvintele utilizate (atenție la alegerea lor!)

*PARAVERBALE – intonația, accentul (pronunțarea deosebită a unei anumite porțiuni din mesaj)
ex.
Jupân Dumitrache :,, Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! ’I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlicuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții laie după dumneata. Un ăla... un prăpădit de
amploiat, n-are chiară în pungă și se ține după nevestele negustorilor, să le spargă casele, d-le! ”
(Caragiale - ,,O noapte furtunoasă”)
*ELEMENTE NONVERBALE (mimică, gestică, postură)
Posturi:
Relaționarea corporală cu celălalt
Gesturi
 TEMĂ

Scrieți câte o replică/ gând potrivit

fiecărei căsuțe-portret
 TEMĂ

Scrieți câte o replică/ gând potrivit

fiecărei căsuțe-portret