Cateheză despre rugăciune

 Definiție
 Dimensiunile cultului
 Temeiuri scripturistice
 Temeiuri patristice
 Felurile rugăciuni
 Însușirile rugăciuni
 Definiție

,,Rugăciunea este vorbirea

minții cu Dumnezeu”-
Evagrie Ponticul
Etimologic termenul vine din limba latină
(rogatio-onis) şi este interesant de observat că
primul sens al acestui substantiv este
"propunere", al doilea "cerere", al treilea
"întrebare"; iar la verb ("rogo-are"): 1. a întreba;
2. a cere...
 Dimensiunile cultului

 Comuniunea cu Dumnezeu se realizează prin cult. Structurii

psiho-fizice a omului îi corespund cele două dimensiuni ale
cultului: intern şi extern.
 Cultul intern este concentrat în cele trei virtuţi teologice (sau
cardinale), credinţa, nădejdea şi dragostea.
 Cultul extern se manifestă în două moduri: public (sfintele slujbe)
şi particular (rugăciunea).
 Temeiuri scripturistice

 Modelul Suprem şi în privinţa rugăciunii ni-l dă

Mântuitorul Iisus Hristos, Care S-a rugat îndeosebi în
locuri retrase: "În zilele acelea, Iisus a ieşit la munte să Se
roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu" -
Luca 6, 12.

 De asemenea, Mântuitorul a îndemnat la rugăciune:

"Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită" (Matei
26, 41); i-a învăţat pe ucenici "Tatăl nostru" (Matei 6, 9-
13).
 Temeiuri patristice
 Sf. Ciprian: "Aceia pot dobândi ce cer de la Dumnezeu, pe care El îi vede că

veghează la Rugăciune";
 Sf. Macarie cel Mare: "Lucrul cel mai de căpetenie este stăruinţa, la vreme, în

rugăciune";
 Sf. Ioan Gură de Aur: "Oamenii se supără când sunt grămădiţi de cereri.

Dumnezeu însă iubeşte pe cel care stăruie...". Şi tot el zice: "Dacă voiţi să

aflaţi cunoştinţa voii lui Dumnezeu, dacă voiţi să aflaţi esenţa înţelepciunii

duhovniceşti, aceasta se poate numai prin rugăciunea necurmată".

 Evagrie Ponticul: "Precum cel mai de preţ dintre toate simţurile este vederea,

aşa cea mai dumnezeiască dintre toate virtuţile este rugăciunea".

 De câte feluri este rugăciunea?

De două feluri: particulară și obștească.

Rugăciunea particulară este cea pe care o face

credinciosul acasă sau în altă parte, singur sau
împreună cu alții, prin grai sau numai în gând.
Rugăciunea obștească este cea pe care o fac
credincioși adunați la Sfânta Biserică, în
duminici și sărbători.
 După cuprinsul lor, rugăciunile, atât
cele particulare, cât și cele obștești,
sunt:

 de preamărire(laudă);
 de mulțumire;
 de cerere.
 Rugăciunea de preamărire(sau laudă)
Prin aceasta credinciosul dă grai cinstirii și
închinării sale înaintea lui Dumnezeu, Creatorul și
Stăpânul a toate. La temelia acesteia stă credința
că puterea lui Dumnezeu este nemărginită.
Credinciosul îl preamărește și îl laudă, împlinind
cuvântul psalmistului:,,Lăudați pe domnul întru
sfinții Lui. Lăudați-l pe El întru puterile Lui.
Toată suflarea să laude pe Domnul!” (Psalm 150,
1-2)
 Rugăciunea de mulțumire
Prin aceasta creștinul își arată
recunoștința față de Dumnezeu pentru toate
binefacerile primite. Dumnezeu este cel mai
mare binefăcător și ocrotitor al nostru.
După îndemnul Sf. Ap. Pavel:"Neîncetat
vă rugaţi! Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta
este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru
voi" (I Tes. 5, 17-18)
 Rugăciunea de cerere
Credinciosul aduce înaintea lui Dumnezeu
dorințele lui și ale altora, încredințat că acestea îi
vor fi ascultate și împlinite. În săvârșirea
rugăciunilor de cerere, credinciosul ia îndemn
puternic, mai ales din cuvintele Mântuitorului:
,, Cereţi şi vi se va da; căutați și veți afla, bateți și vi se
va deschide”(Matei 7,7).
"Toate câte veţi cere în rugăciune, crezând, veţi lua!"
(Matei 21, 22).
 Însușirile rugăciunii
 să izvorască din inimă curată şi să fie făcută cu
atenţie;
 - să fie făcută cu dragoste faţă de Dumnezeu şi
de aproapele;
 -să nu conţină cereri care să contravină moralei
creştine şi bunului simţ;
 -să fie numai pe linia voii lui Dumnezeu (de
aceea se spune, cu toată dreptatea, că cea mai
scurtă şi mai înţeleaptă rugăciune este:
"Doamne, facă-se voia Ta cu mine!").
 Foloasele rugăciunii
 Comuniunea cu Dumnezeu şi dobândirea asemănării cu
El;
 luminarea minţii,
 bucuria inimii,
 întărirea voinţei.
 Iar Sfinţii Părinţi se întrec în a le descrie:
 cheia vistieriei darurilor dumnezeieşti (Fer. Augustin),
 cununa virtuţilor (Sf. Maxim Mărturisitorul),
 doctorie mântuitoare, împiedicând păcatele şi
vindecând nelegiuirile (Sf. Ioan Gură de Aur),
 leacul mâhnirii şi urâtului (Sf. Nil Sinaitul),
 rodul bucuriei şi al mulţumirii (Evagrie Monahul).
 Cum trebuie să ne rugăm?

 Se cuvine ca la rugăciune să fim cu sufletul plin

de cel mai adânc respect atât față de Dumnezeu,
cât și față de rugăciunea însăși.
 Să avem o înfățișare cuviincioasă. Credinciosul
care este cu gândul împrăștiat se arată a fi un
fățarnic, cinstindu-l pe Dumnezeu numai cu
buzele, nu și cu inima.
 Rugăciunea să o facem cu smerenie, adică să ne
recunoaștem nevrednicia în fața lui Dumnezeu.
 Sa fim stăruitor în rugăciunile noastre, adică să
nu deznădăjduim.
Când și unde trebuie să ne rugăm?
 Se cuvine să ne rugăm mai ales dimineața, la
amiază și seara, precum și înainte și după masă.
În popasurile acestea de rugăciune lăudăm,
mulțumim și cerem Tatălui ceresc să ne aibă
mereu sub permanenta Sa ocrotire.
 Locul rugăciunii este oriunde ne duc treburile
vieții, dar mai ales în Sfânta Biserică.
Care sunt condițiile pentru ca rugăciunea
să ne fie ascultată?
 Fiecare din noi dorim ca Dumnezeu să asculte rugăciunile și cererile
noastre și să ne dea tot ceea ce Îi cerem. Pentru ca Dumnezeu să asculte
rugăciunile noastre și să ne împlinească cererile, trebuie ca și noi să
ascultăm poruncile Lui și să împlinim voia Lui. Pentru a fi noi ascultați
de Dumnezeu, trebuie:
 1) Să fim noi vrednici darului Lui prin ascultarea, păzirea și împlinirea
cuvântului Lui. Trebuie să fim vrednici darului pe care îl cerem; iar nu
nevrednici.
2) Să ne rugăm după legile și voia lui Dumnezeu.
3) Să ne rugăm pururea: în orice vreme și în orice loc.
4) Să nu cerem vreun lucru putred, pământesc, vătămător de suflet.
5) Ceea ce cerem să nu fie numai spre folosul nostru; ci pentru binele
tuturor creștinilor, spre mântuirea, fericirea sufletelor și spre slava lui
Dumnezeu.
6) Să nu ne rugăm pentru a deveni nefericiți vrăjmașii noștri, nici pentru
pieirea lor; ci pentru mântuirea lor.
Vă mulțumesc pentru
răbdare....

Pr. Vasile