Cadrul conceptual al

normalizării și
armonizării
contabilității
 Reformele realizate în plan internaţional la începutul mileniului al
III-lea imprimă contabilităţii noi orientări care converg în trei
direcţii principale:
 satisfacerea nevoilor de informare ale companiilor multinaţionale;
 validarea informaţiei contabile în cadrul sistemului contabilităţii
naţionale;
 crearea unui sistem de indicatori financiari unitari la nivel
internaţional care să fie urmăriţi de toate statele.

Având în vedere aceste evoluţii şi tendinţe internaţionale, în

contabilitate s-au conturat în ultima perioadă alături de noţiunea
de globalizare, alte trei concepte specifice care vor influenţa
viitorul contabilităţii, demonstrându-i caracterul de ştiinţă, şi
anume: armonizare, convergenţă şi normalizare contabilă.
Normalizarea contabilă reprezintă procesul prin
care se definesc concepte, principii, reguli şi norme
contabile bazate pe o terminologie precisă şi
identică pentru toţi producătorii şi utilizatorii de
informaţii contabile aplicabile în totalitate sau
parţial la un ansamblu de ţări, entităţi sau specialişti
ai profesiei contabile.
 Normalizarea în domeniul
contabilităţii este o activitate de
cercetare ştiinţifică, de fundamentare
şi de perfecţionare a conceptelor,
procedurilor, instrumentelor,
tratamentelor şi regulilor specifice.
Prin procesul de normalizare se
urmareşte elaborarea, explicarea şi
aplicarea în practică a unor concepte,
metode, reguli şi proceduri privind
producţia şi utilizarea informaţiei
contabile, contribuind la
perfecţionarea practicii contabile.
 Normele contabile asigura consacrarea juridică a
conceptelor, principiilor generale, procedeelor şi
tratamentelor contabile, permţând soluţionarea
unitară a unor aspecte ale practicii contabile.
Obiectivele normalizării contabile sunt:
 elaborarea unei terminologii unitare şi a principiilor contabile
generale
 definirea şi caracterizarea informaţiilor prezentate în situaţiile
financiare
 stabilirea metodelor de prezentare a informaţiilor în situaţiile
financiare
 elaborarea planului de conturi şi a monografiei principalelor
operaţiuni
 stabilirea concordanţelor şi a regulilor de ţinere a contabilităţii
Principalele caracteristici ale standardelor care privesc normalizarea
contabilităţii sunt:
 a) pot fi recomandate sau impuse
 b) pot fi generale sau detaliate
 c) sunt profesionale şi etice
 d) sunt elaborate de stat, organisme profesionale sau organisme în
colaborare
Normalizarea contabilităţii poate fi abordată inductiv sau deductiv.
 Abordarea inductivă porneşte de la particular la general.
Instrumentele utilizate în cadrul abordării inductive sunt reglementări
contabile, planul contabil general, recomandările cu privire la
utilizarea principiilor metodelor şi a planului contabil, dicţionarul
contabil.
 Abordarea deductivă porneşte de la stabilirea şi definirea
obiectivelor contabilităţii în funcţie de necesităţile diferitelor categorii
de utilizatori şi continuă cu explicarea principiilor pe baza cărora se
elaborează normele care generează noi practici contabile.
 Instrumentele folosite de abordarea deductivă sunt: cadrul conceptual
general, standardele de contabilitate, ghidurile profesionale.
Armonizarea contabilă internațională
este procesul prin care regulile sau normele
naționale, diferite de la o țară la alta, uneori
divergente, sunt perfecționate pentru a fi
făcute comparabile.
Până acum un sfert de secol, contabilii nu
numai că vorbeau în limbi diferite sau
utilizau limbaje diferite, dar, de asemenea, ei
dădeau interpretări diferite acelorași
evenimente și tranzacții.
Astăzi, cuvântul de ordine pentru majoritatea
specialiștilor contabili din toate țările lumii
este "internaționalizarea". De fapt,
contabilitatea internațională s-a născut din
preocupările de armonizare internațională a
regulilor și practicilor contabile.
De-a lungul timpului s-au manifestat anumite temeri
legate de necesitatea și utilitatea aplicării Standardelor
Internaționale de Contabilitate la nivel național, știut
fiind faptul că influențele economice, culturale, sociale
i-au pus amprenta asupra filozofiei, doctrinei și
politicilor naționale de contabilitate.
 O serie de argumente hotărâtoare în favoarea Standardelor
Internaționale de Contabilitate se referă la accentuarea
globalizării economiilor naționale și a integrării piețelor
financiare și sistemelor informaționale.
 Prin urmare, atragerea capitalului internațional se va baza și pe
oferta de informații relevante, inteligibile și, mai ales,
comparabile, ofertă elaborată într-un limbaj contabil universal
înțeles. Standardele Internaționale de Contabilitate răspund
acestor cerințe.
Armonizarea contabilă este o necesitate ce emană din
cerințele utilizatorilor de situații financiare. Investitorii și
analiștii financiari trebuie să înțeleagă situațiile financiare
ale firmelor străine ale căror acțiuni ar dori să le cumpere.
Aceștia ar dori, de asemenea, să poată să compare situațiile
financiare ale unor firme localizate în țări diferite și să se
asigure că informațiile sunt relevante și autentificate prin
auditare.
De asemenea, firme care doresc să acceadă pe anumite piețe
naționale de capital vor fi obligate să elaboreze situații
financiare care să corespundă practicilor din țara respectivă.
Avantajele utilizării Standardelor Internaționale de
Contabilitate sunt resimțite mai pregnant de firmele care
doresc să aibă acces la finanțare internațională.
 Un alt grup implicat în armonizarea contabilă este cel al
companiilor multinaționale de contabilitate. Numeroși clienți
ai acestor firme au cel puțin o filială sau sucursală într-o altă
țară. Prin urmare, elaborarea, consolidarea și auditarea
situațiilor financiare ale acestor companii ar genera costuri și
respectiv onorarii mai reduse, o dată cu armonizarea
contabilă.
La nivelul autorităților fiscale există proceduri
complicate cu privire la impozitarea
veniturilor/profiturilor obținute în străinătate, datorită
metodelor diferite de determinare a bazei de impozitare
în țările de realizare.
Prin urmare, armonizarea ar reprezenta un avantaj și
pentru guvernele naționale, care ar putea urmări și
controla mai ușor operațiile companiilor multinaționale.
 În ceea ce priveşte cultura contabilă şi armonizarea la standardele
contabile internaţionale, literatura de specialitate evidenţiază mai
multe sisteme contabile, din care cele mai semnificative sunt
sistemul contabil continental şi sistemul de contabilitate anglo-saxon.
 Comparativ cu contabilitatea continentală al cărei principal obiectiv
este de a servi drept probă în justiţie şi de a determina veniturile
impozabile, contabilitatea anglo-saxonă are ca obiectiv prioritar
obţinerea de informaţii pentru investitori şi alţi utilizatori care să
permită luarea celor mai eficiente decizii, în special privind circulaţia
capitalului. Imaginea fidelă în sistemul contabil anglo-saxon are
drept caracteristică principală primatul realităţii economice în faţa
formei juridice, ceea ce presupune deconectarea contabilităţii de
fiscalitate.
 În ultima perioadă s-au făcut progrese în ceea ce priveşte apropierea
între sistemul contabil continental şi cel anglo-saxon, totuși
interpretarea conceptului de imagine fidelă rămâne principalul
obstacol în armonizarea structurilor contabile în plan internaţional.
 Consecvenţa aplicării noilor standarde financiare are drept scop să
reducă diferenţele dintre principalele standarde europene si cele
aplicate in SUA, facilitând astfel acceptarea conturilor străine de
către autorităţile de reglementare a pieţelor.