Reanimarea

neonatală

Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea

UMF Tg. Mureş
Conf. Univ. Dr. Maria Livia Ognean
ULB Sibiu
Introducere:
de ce şi când e nevoie de reanimare neonatală
La nivel mondial
• 10% din cei 130 milioane de nou-născuţi/an au nevoie de intervenţii
imediate (reanimare la naştere) pentru a supravieţui
• 25% din cele 4 milioane de decese/an se datorează asfixiei la
naştere
Campbell H et al, Epidemiology Reference Group of, W. H. O. Unicef: Global, regional, and national causes of child
mortality in 2008: a systematic analysis. Lancet 2010, 375(9730):1969–1987
• Asfixia perinatală reprezintă afectarea fătului sau nou-născutului
datorită scăderii oxigenului sangvin (hipoxie) şi/sau fluxului sangvin
(ischemie) în diferite organe cu o intensitate şi durată suficiente
pentru a produce mai mult decât modificări funcţionale sau
biochimice trecătoare
• Reanimarea neonatală reprezintă totalitatea procedurilor,
manevrelor şi terapiilor medicale utilizate pentru a ajuta nou-
născutul în tranziţia de la viaţa intrauterină la cea extrauterină sau în
cazul în care în timpul perioadei neonatale apare insuficienţa cardio-
respiratorie, previzibilă sau imprevizibilă
Ghidul Reanimarea Neonatală, 2011
• Prognosticul nou-născuţilor poate fi ameliorat prin reanimare
promptă şi eficientă
Introducere:
principii
Resuscitarea neonatală vs resuscitarea adultului
 A – airway (poziţionare şi eliberarea căilor aeriene)
 B – breath (asigurarea respiraţiei)
 C – circulation (asigurarea circulaţiei şi oxigenării)
 (D) – drugs (medicaţie)

 La adult secvenţa priorităţii este C-A-B

 La nou-născut secvenţa priorităţii este A-B-C-(D)
 De ce: la nou-născut cauza compromiterii este aproape întotdeauna o
dificultate de respiraţie

Consecinţa: la nou-născut asigurarea

respiraţiei este cea mai importantă şi
mai eficientă manevră de reanimare

Veni, vinti, vinci

Introducere:
principii
Nou-născutul:
- Este ud de aceea are risc de hipotermie
- Are plămâni ne-expansionaţi, plini cu
lichid Resps Primary Terminal © Northern Neonatal Network

apnoea apnoea
- Are nevoie de câteva minute pentru a Pa O2
se oxigena bine
Pa CO2
- Înainte de stopul respirator prezintă E xce
ss ac
id

câteva respiraţii agonice (gasp) – 160

apneea secundară – o “şansă” pentru 120

Heart
rate

ventilaţie şi reluarea respiraţiei 80

- Are relativ suficientă energie pentru 40

menţinerea activităţii cardiace

BP
0
0 10 20 30 40 minutes

- Are o cale vasculară de acces

convenabilă, rapidă – vena ombilicală
 Introducere:
principii
Evaluare la naştere 100%
şi îngrijiri de rutină

Căldură, curăţarea CR,

poziţionare, uscare, stimulare
Imposibil de prezis
care din nou-născuţi VPP cu mască şi balon
au nevoie de ajutor
Compresiuni toracice, medicaţie
Introducere:
principii
Reanimarea neonatală trebuie să urmeze un algoritm clar:
• Organizare
• Focus pe paşii iniţiali pentru promovarea respiraţiei
• Încurajarea evaluării rapide
• Iniţierea la timp a ventilaţiei cu presiune pozitivă
• Asigurarea echilibrului între tranziţia naturală şi apariţia
asfixiei şi leziunilor post-asfixice
• Instrument de învăţare
Introducere:
metodologie
Foruri de experţi internaţionali:
- identifică subiectele care necesită re-evaluare
- evaluează literatura de specialitate
- formulează şi clasifică recomandările în baza studiilor existente
- au întâlniri de consens pentru re-evaluarea recomandărilor existente
În lume: - International Liaison Committee on Resuscitation (ILCOR) –
Neonatal Task Force
În SUA: American Heart Association şi American Academy of Pediatrics
Ultima revizuire a recomandărilor: 2015
În România – revizuirea Ghidului Reanimarea
neonatală este în curs
Algoritmul de reanimare
neonatală (2015)
Reanimarea neonatală:
- Concepte noi
• Promovarea unei tranziţii fiziologice la
viaţa extrauterină (asistare, sprijinire vs
intervenţie)
– menţinerea temperaturii
– întârzierea clampării cordonului ombilical
– minimalizarea folosirii oxigenului
suplimentar
– management expectativ al lichidului
meconial
• Îmbunătăţirea monitorizării
– monitorizarea temperaturii
– EKG
• Funcţionarea echipei şi comunicarea în
echipă
Reanimarea neonatală:
- minutul de aur
Minutul de aur
- marchează finalizarea paşilor
iniţiali, re-evaluarea şi iniţierea
reanimării
- este păstrat şi marcat în noul
algoritm
Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale

Paşii iniţiali:
• Evaluare iniţială:
– naştere la termen?
– tonus bun?
– respiră sau plânge?
• Încălzire
• Poziţionarea căilor aeriene
• Uscare şi stimulare
• Evaluare
 Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale

Naşterea la domiciliu sau la

cabinet:
• pentru uscare: scutece, prosop,
pături, haine, orice material moale
curat, de preferat cald
• curăţarea secreţiilor:
– iniţial din gură apoi din nas (G/N)
– cu batistă curată, şerveţele curate
înfăşurate în jurul index-ului
– se pot folosi pompiţe de aspiraţie
sau aspiratoare de secreţii nazale
– aspirare blândă
• poziţionarea pentru facilitarea
respiraţiei: poziţia de adulmecare
 Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale

Naşterea la domiciliu sau la

cabinet:
• stimularea respiraţiei:
– lovirea uşoară a tălpilor
– masaj blând al spatelui sau
abdomenului
• NU:
– stropire cu apă rece
– lovire cu palma
– ţinerea copilului cu capul în jos
– scuturare
– manevre traumatizante de orice
fel
Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale - importanţă

Acidoză
Metabolism Vasoconstricţie
anaerob pulmonară

Hipertensiune
Hipoxie
pulmonară
tisulară

Shunt dreapta-
Hipoxemie stânga
Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
• Temperatura nou-născutului
trebuie documentată ca
predictor al prognosticului dar
şi ca indicator de calitate
– hipotermia se asociază cu
morbidităţi serioase:
agravarea problemelor
respiratorii, hipoglicemie,
infecţii cu debut tardiv

• Temperatura nou-născutului
fără asfixie trebuie menţinută
între 36,5 şi 37,50C după
naştere, pe durata reanimării şi
stabilizării
Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Intervenţii pentru menţinerea
temperaturii nou-născutului în
sala de naştere
• folosirea radiantului termic şi a
pungilor de plastic care acoperă
şi capul – ameliorează dar nu
elimină riscul de hipotermie la
prematuri
• gaze umidifiate
• creşterea temperaturii în cameră
(23-250C)
• căciuliţă
• saltea termică, caldă

• Evitarea hipertermiei (T>380C)

Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Menţinerea normotermiei în situaţii
cu resurse limitate
• Pentru menţinerea temperaturii
corpului sau pentru prevenirea
hipotermiei pe durata tranziţiei
(primele 1-2 ore de viaţă), la nou-
născutul sănătos, se pot folosi
pungi alimentare de plastic curate
până la nivelul gâtului şi înfăşarea
după uscarea tegumentelor
• Altă opţiune: contact piele-la-piele
cu mama (îngrijire de tip cangur)
 Reanimarea neonatală:
- menţinerea temperaturii normale
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• pungi alimentare de plastic curate până
la nivelul gâtului – mai ales pentru
prematuri
• acoperirea capului
• înfăşare după uscarea tegumentelor în
scutece, prosoape, pături, haine curate
• contact piele-la-piele cu mama şi
acoperire cu pături, haine curate
Reanimarea neonatală:
- hipotermia terapeutică
Hipotermia terapeutică poate fi
luată în considerare în situaţii
cu resurse limitate (lipsa
personalului calificat,
echipament neadecvat, etc.) şi
se poate efectua dar în condiţiile
unor protocoale clinice bine
definite, similare celor din
studiile clinice publicate, în
unităţi capabile de îngrijiri
multidisciplinare şi de urmărire
longitudinală
Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial
Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial
Dacă nou-născutul prezintă tonus
muscular diminuat şi efort
respirator neadecvat:
• Paşii iniţiali de reanimare se
efectuează sub radiant termic
• Se iniţiază ventilaţie cu presiune
pozitivă dacă:
– nu respiră sau
– FC < 100 bătăi/minut după
efectuarea primilor paşi ai
reanimării
• Lichidul meconial rămâne un factor
de risc pentru o tranziţie anormală şi
echipa trebuie să se asigure că
există un membru cu abilităţi pentru
managementul avansat al respiraţiei
şi resuscitării (intubaţie, cateterizare,
medicaţie)
Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial
• Nu există dovezi suficiente în
studiile efectuate la om care să
susţină intubaţia de rutină a
traheei pentru aspiraţia
meconiului la nou-născuţii care
nu sunt viguroşi născuţi cu
lichid amniotic meconial

• Aspiraţia meconiului din trahee,

pe sonda de intubaţie, a fost
recomandată anterior la nou-
născuţii apneici şi hipotoni (care
nu erau viguroşi)

• Intervenţii sugerate: intubaţie şi

ventilaţie
Reanimarea neonatală:
- lichid amniotic meconial
Naşterea la domiciliu sau la
cabinet:
• curăţarea secreţiilor din gură şi
nas
• dacă nou-născutul este viguros
(tonus muscular bun,
reacţionează la dezobstrucţie,
bine colorat)
– poziţionare pentru facilitarea
respiraţiei
– stimularea respiraţiei
• dacă nou-născutul nu este
viguros, nu respiră:
– respiraţie artificială gură la gură şi
nas (sau gură la gură dar cu
pensarea nărilor) – atenţie la
etanşeitate
Reanimarea neonatală:
- monitorizarea frecvenţei cardiace
• La nou-născuţii care necesită
resuscitare, EKG oferă o estimare
mai rapidă şi mai acurată a
frecvenţei cardiace (3 canale)
• DAR – Utilizarea EKG nu
înlocuieşte nevoia evaluării
saturaţiei oxigenului din sânge
prin pulsoximetrie (evaluarea
oxigenării)

• Creşterea frecvenţei cardiace este

cel mai bun indicator al eficienţei
reanimării neonatale
Reanimarea neonatală:
- monitorizarea frecvenţei cardiace

• Electrozii EKG sunt plasaţi mai

rapid decât senzorul de
pulsoximetrie (20 vs 36 sec) şi
semnalul este prins mai
repede (4 vs 32 sec)
(Katheria et al; Pediatrics, 2012)

• Frecvenţa cardiacă măsurată

prin pulsoximetrie poate fi
semnificativ mai mică faţă de
cea măsurată cu monitor EKG
în primele 2 minute de viaţă
Van Vonderen et al, J Pediatics; 2014
Reanimarea neonatală:
- monitorizarea frecvenţei cardiace
Naşterea la domiciliu sau la
cabinet:
• auscultarea inimii cu stetoscopul
• palparea pulsurilor:
– la nivelul cordonului ombilical
– palparea ariei precordiale
– palparea pulsului vaselor mari de la
nivelul gâtului
– palparea pulsului femural, brahial
• observarea ameliorării coloraţiei
Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere

1. Se recomandă folosirea
pulsoximetriei:
• atunci când resuscitarea
poate fi anticipată
• când se administrează
ventilaţie cu presiune
pozitivă
• când există cianoză centrală
persistentă după 5-10
minute de viaţă
• când se administrează
oxigen suplimentar
 Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere

2. [La nou-născutul la termen resuscitarea se iniţiază cu

aer.] Dacă nu este disponibil un amestec de aer şi
oxigen (blender) resuscitarea trebuie iniţiată cu
aer.
3. Resuscitarea prematurilor cu vârstă de gestaţie sub
35 săptămâni trebuie iniţiată cu concentraţie mică
de oxigen (21-30%) iar oxigenul trebuie titrat
pentru a obţine ţintele de saturaţie a oxigenului la
nivel preductal.

Pentru reducerea riscului de complicaţii asociate

hiperoxiei, concentraţia oxigenului suplimentar
trebuie redusă de îndată ce frecvenţa cardiacă
revine la normal
 Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere

După iniţierea ventilaţiei cu presiune pozitivă are loc o re-evaluare la

15 sec:
• Dacă nu există răspuns trebuie efectuată re-evalarea ventilaţiei
– M – ajustarea măştii, asigurarea etanşeităţii (48%)
– R – repoziţionarea căilor aeriene (poziţia de adulmecare)
– S – aspirarea secreţiilor din gură şi/sau nas (25%)
– O – deschide (open) gura puţin în timpul ventilaţiei
– P – creşte presiunea de ventilaţie gradual
– A – căi aeriene alternative
Schmolzer et al; Arch Dis Child; 2011

• După corecţia ventilaţiei, dacă nu există răspuns, se ia în

considerare obstrucţia CR şi se aspiră secreţiile din CR
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Ventilaţia cu presiune pozitivă poate
fi asigurată cu succes cu:
- balonul autogonflabil
- balonul de anestezie
- resuscitator cu piesă în T

Folosirea respiratoarelor mecanice

previne folosirea unor presiuni şi
volume excesive
Monitoarele de CO2 ajută la evaluarea
schimburilor de gaze pe durata
ventilaţiei cu balon pe mască
Dar ... nu s-a stabilit eficienţa acestor
aparate în ceea ce priveşte
prognosticele importante
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Ritmul ventilaţiei cu presiune pozitivă:
Ventilaţia asistată trebuie efectuată
cu un ritm de 40-60 respiraţii pe
minut pentru a obţine răspuns
rapid sau pentru a menţine o
frecvenţă cardiacă > 100
bătăi/minut
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie

3. Ghidajul ventilaţiei cu
presiune pozitivă
- ritm
- presiuni de insuflaţie
- respiraţii iniţiale
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie

Presiunile de inflaţie în ventilaţia cu

presiune pozitivă (VPP):
1. Când se efectuează VPP la nou-născut
se recomandă PEEP (presiuni pozitive
la sfârşitul expirului) de 5 cmH2O
- acest lucru se poate realiza cu
resuscitatorul cu piesă în T şi prin
adăugarea unei valve de PEEP la balonul
autogonflabil
2. O presiune de inflaţie de 20 cmH2O
poate fi eficientă dar unii nou-născuţi
la termen fără respiraţie spontană pot
avea nevoie de presiuni de 30-40
cmH2O
 Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
Respiraţiile iniţiale - plămânii nou-
născutului sunt plini cu lichid,
respiraţiile iniţiale cu durată şi
presiune mai mari pot facilita:
- recrutarea alveolară
- creşterea fluxului sangvin pulmonar
- scăderea rezistenţei vasculare
pulmonare
- eliminarea lichidului din alveole
- uniformizarea expansiunii pulmonare
- stabilirea capacităţii reziduale
funcţionale
- stabilizarea fluxului sangvin cerebral
- scăderea nevoii de oxigen
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie

Respiraţiile iniţiale:
NU există date suficiente privind siguranţa pe termen scurt şi
lung, durata şi presiunea de inflaţie care să sprijine aplicarea
de rutină a inflaţiei susţinute cu durată mai mare de 5
secunde la nou-născutul aflat în tranziţie la viaţa extrauterină
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
CPAP
Nou-născuţii prematuri cu respiraţie
spontană cu suferinţă respiratorie
pot fi susţinuţi iniţial prin aplicarea
presiunii pozitive continue mai
degrabă decât prin administrarea
ventilaţiei cu presiune pozitivă prin
intubaţie
- evitarea intubaţiei este benefică
- recomandarea nu include tehnica
INSURE atunci când e necesară
- alternative de administrare a
surfactantului:
- administrare minim invazivă, fără
intubaţie, pe cateter
- nebulizarea surfactantului
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie

1. Momentul intubaţiei

2. Folosirea măştii
laringiene
 Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie
2. Folosirea măştii laringiene
• Masca laringiană poate fi
considerată o alternativă la
intubaţie dacă ventilaţia cu balon
pe mască nu este eficientă şi/sau
intubaţia traheală eşuează sau nu
poate fi efectuată
• Informaţiile sunt limitate privind
folosirea măştii laringiene la
prematurii mai mici de 34
săptămâni sau cu greutate la
naştere sub 2000 g
 Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere

Naşterea la domiciliu sau la cabinet:

• oxigenul nu este disponibil, se
efectuează respiraţie artificială cu
aer
• frecvenţa respiraţiilor: 40-60/minut
• profunzimea respiraţiilor: atât cât
să se observe o ridicare a
toracelui în timpul inspirului,
ridicare similară cu cea din
respiraţia spontană normală
• poziţionarea: decubit dorsal cu
capul în poziţie de adulmecare
Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar şi compresiunile toracice

1. Deşi nu există studii clinice

disponibile privind folosirea
oxigenului în timpul
reanimării cardio-respiratorii,
se recomandă folosirea
oxigenului 100% ori de câte
ori sunt efectuate
compresiuni toracice

2. Se recomandă coordonarea
compresiunilor toracice cu
ventilaţia pentru a evita
suprapunerea acestor manevre

3. sunt necesari 2 reanimatori

 Reanimarea neonatală:
- compresiunile toracice
• Compresiunile toracice se
efectuează în 1/3 inferioară a
sternului, pe o adâncime de
cca. 1/3 din diametrul antero-
posterior al toracelui

• Întrucât tehnica celor 2 police

generează presiuni sangvine şi
presiuni de perfuzie coronară
mai mari cu mai puţină
oboseală din partea
reanimatorului – această
tehnică este preferată pentru
compresiunile toracice

• După iniţierea compresiunilor

prima evaluare are loc la 60 sec
Reanimarea neonatală:
- practici de ventilaţie – coordonarea cu MTE
MCE/MTE
• Trebuie să se permită toracelui re-
expansiunea completă în expir dar
degetele reanimatorului nu se mişcă
de pe torace
• Raport 3:1 – compresii : ventilaţie,
adică 90 compresii şi 30 respiraţii pe
minut pentru maximizarea ventilaţiei
şi o rată cardiacă care poate fi
obţinută
• Se pot folosi rate mai mari de
compresiune dacă se consideră că
stopul are origine cardiacă (dar la nou-
născut, în majoritatea cazurilor cauza
primară a colapsului cardio-respirator
este compromiterea schimburilor de
gaze)
 Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• tehnica celor 2 police când există
2 reanimatori
• tehnica celor 2 degete când există
un singur reanimator
• locul MCE, profunzimea
compresiilor şi coordonarea cu
respiraţia rămân aceleaşi
 Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• coordonarea cu respiraţia
Reanimarea neonatală:
- Adrenalina

• Doza:
0,01 – 0,03 mg/kgc sol. 1:10 000 i.v.
• O doză poate fi administrată pe
sonda endotraheală
0,05 – 0,1 mg/kgc
• Administrare pe:
– vena ombilicală
– intraosos
Reanimarea neonatală:
- Volum expanderi

• Doza:
10 ml/kgc şi se poate repeta
• De preferat ser fiziologic
• Alternativă: sânge integral O
negativ
• Exclus: Ringer lactat
• Calea preferată: vena
ombilicală
– alternativă: intraosos
• Se evită administrarea rapidă,
mai ales la prematuri: risc de
hemoragie intraventriculară
 Reanimarea neonatală:
- oxigenul suplimentar la naştere
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• administrarea medicaţiei (Adrenalină
diluată şi ser fiziologic) se poate face, în
extremis, prin injectare intrafuniculară în
vena ombilicală cu respectarea măsurilor
de asepsie şi antisepsie
• se practica în urmă cu mulţi ani în spitale
• injectare la circa 1-2 cm de inserţia
bontului ombilical, cu acul introdus maxim
2-3 mm în cordonul ombilical, atât cât să
pătrundă în venă dar să nu o spargă
• alternativă: o venă periferică cu
braunulă/fluturaş
 Reanimarea neonatală:
- clamparea cordonului ombilical

• Amânarea clampării cordonului

ombilical pentru peste 30 secunde
este rezonabilă atât la nou-născuţii
la termen cât şi la prematurii care
nu necesită resuscitare la naştere

• NU există suficiente dovezi pentru

a recomanda această abordare la
nou-născuţii care necesită
resuscitare la naştere

• NU se recomandă mulgerea de
rutină a cordonului ombilical la
prematurii mai mici de 29 de
săptămâni
 Reanimarea neonatală:
- clamparea întârziată a cordonului ombilical

Beneficii:
- Ameliorarea stabilităţii cardio-vasculare:
- stabilizarea tensiunii arteriale
- ameliorarea volemiei
- scăderea nevoii de transfuzie
- Scăderea riscului de:
- hemoragie intraventriculară
- enterocolită ulcero-necrotică
Risc: hiperbilirubinemie, nevoie crescută de
fototerapie
 Reanimarea neonatală:
- clamparea cordonului ombilical
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• dacă starea nou-născutului este bună –
respiră/plânge, reacţionează la stimulare, e
rozat – clamparea cordonului ombilical
poate întârzia 30-120 secunde (se
recomandă palparea cordonului şi ligatura
sa când pulsaţiile cordonului încetează)
• ligatura
– de preferat cu aţă chirugicală dar şi cu orice
fel de aţă mai groasă sau cu faşă bine
strânsă
– la circa 2 cm de inserţia c.o.
• secţionare: cu foarfecă bine dezinfectată cu
soluţie dezinfectantă pentru instrumentar
sau alcool sanitar
 Reanimarea neonatală:
- decizii etice
În cazuri individuale, în timpul consilierii familiei şi în evaluarea prognosticului
pentru supravieţuire la vârste de gestaţie sub 25 săptămâni, este
rezonabil să se ia în considerare variabile precum:
- acurateţea evaluării vârstei de gestaţie
- prezenţa/absenţa corioamniotitei
- nivelul de îngrijiri care pot fi acordate în unitatea respectivă

Este recunoscut că deciziile legate de resuscitare sub 25 de săptămâni sunt

influenţate de ghidurile specifice regionale
- în luarea acestei decizii o mare importanţă au dovezile despre o
abordarea prospectivă generalizată pentru schimbarea prognosticelor
versus ameliorarea retrospectivă a acurateţii şi politicile locale validate de
consiliere
- cele mai utile date pentru consilierea prenatală oferă cifre de prognostic
pentru copiii vii la debutul travaliului nu doar pentru cei născuţi vii sau
internaţi în terapia intensivă neonatală
 Reanimarea neonatală:
- decizii etice
La nou-născuţii cu scor Apgar 0 la 10 minute de resuscitare, dacă
frecvenţa cardiacă rămâne nedetectabilă, este rezonabil să se
oprească ventilaţia asistată DAR decizia de continuare sau oprire
a eforturilor de resuscitare trebuie individualizate
Variabile care pot fi luate în considerare:
- dacă resuscitarea este considerată optimală
- disponibilitatea unor metode avansate de îngrijire neonatală precum
hipotermia terapeutică
- circumstanţe specifice dinainte de naştere (precum cunoaşterea
momentului insultului)
- dorinţele exprimate de familie
• Atenţie: Când vârsta de gestaţie, greutatea la naştere sau
anomaliile congenitale se asociază cu deces cu mare certitudine
sau cu morbiditate inacceptabil de mare nu este indicată
resuscitarea: sub 23 sp., sub 400g, anencefalie, trisomie 13 şi 18
 Reanimarea neonatală:
- instruire

Instruirea pentru reanimarea neonatală

să aibă loc mai des de 2 ani.
- aceasta duce la performanţe psiho-
motorii, cunoştinţe şi încredere mai
mari deşi nu influenţează prognosticul
pacienţilor
 Notă
Scorul Apgar
• Scorul Apgar este un mod de evaluare a stării nou-născutului dar
adesea resuscitarea are loc înainte de prima evaluare Apgar de la 1
minut
• Scorul Apgar la 1 şi 5 minute trebuie în continuare înregistrat (reflectă
eficienţa măsurilor de reanimare) dar scorul nu este folosit pentru
luarea deciziilor în reanimare şi nu prezice prognosticul nou-născutului
 Reanimarea
neonatală - noutăţile:

• Subliniază importanţa menţinerii

temperaturii corpului nou-
născutului
• Adoptarea unor abordări noi
precum:
– întârzierea clampării c.o.
– managementul în prezenţa
meconiului în lichidul amniotic
– administrarea de oxigen la
prematuri
– monitorizarea frecvenţei
cardiace
• Îmbunătăţirea comunicării în
echipă, a abilităţilor şi
prognosticului reanimării
 Reanimarea neonatală:
- clamparea cordonului ombilical
Naşterea la domiciliu sau la cabinet:
• încă de la început se recomandă solicitarea de ajutor medical specializat:
112
• dacă naşterea are loc la cabinetul medical poate fi solicitat pentru ajutor şi
un coleg iar asistenta ajută mama la naştere
• nu trebuie uitat că la naştere e vorba întotdeauna de 2 pacienţi: mama şi
nou-născutul
• riscuri majore pentru nou-născut în naşterile în afara spitalului:
– sindroame de aspiraţie, asfixie, hemoragie pulmonară – travaliu/expulzie
dificile, conduse incorect, iniţierea tardivă, aplicarea greşită a manevrelor de
reanimare, lipsa echipamentelor speciale şi a oxigenului
– hipotermie
– infecţie
– aspiraţie de apă, asfixie – în cazul naşterilor acasă, în apă
Întrebări?