Professional Documents
Culture Documents
TESTUL DE EFORT
INTRODUCERE
Testul de efort este o electrocardiograma care urmareste schimbarile prin care trece inima in timpul efortului fizic. Unele anormalitati de functionare ale inimii nu pot fi observate in timpul unei electrocardiograme obisnuite, de aceea este necesar testul de efort.
In timpul testului de efort se masoara parametrii de functionare ai inimii cu ajutorul electrocardiografului in timp ce subiectul merge pe o banda de alergare sau pedaleaza pe o bicicleta medicinala.
Inima este o pompa musculara alcatuita din 4 camere. Camerele superioare se numesc atrii, iar cele inferioare se numesc ventricule. Un sistem autonom bazat pe impulsuri elctrice realizeaza contractia inimii, pompand astfel sange.
Un test de efort traduce cu ajutorul electrocardiografului activitatea electrica a inimii si o imprima sub forma unei linii pe o hartie speciala. Fluctuatiile acestei linii se numesc unde. O electrocardiograma obisnuita, in pozitia intins, se va face inaintea testului de efort pentru ca ulterior cele doua rezultate sa fie comparate.
In functie de modul de desfasurare: -teste continue - cu intensitate constanta - cu intensitate progresiv crescanda -teste discontinue, in trepte de 2-3 minute cu perioade de repaus intre ele
Prin coleralea valorilor din repaus cu cele obtinute in timpul efortului si prin coleralea perioadei de revenire cu intensitatea acesteia se pot trage concluzii asupra modului de adaptare al organismului.
Debitul cardiac variaza in cursul efortului fizic proportional cu intensitatea efortului Cresterea debitului cardiac se realizeaza prin : -cresterea frecventei -cresterea volumului sistolic
Capacitatea maxima aeroba -reflecta performanta inimii ca pompa, precum si eficienta distributiei sanguine -se stabileste prin masurarea consumului maxim de oxigen -depinde de masa musculara si de dimensiunile functionale ale sistemelor de transport al O
2
Catul respirator (CR) Pe baza eliminarii CO si a caonsumului de O se poate calcula catul respirator: CR= V CO / V O
2 2 2 2
In general, testul de efort poate diagnostica pana la 2/3 din bolile coronariene si are o acuratete de 50% in cazul obstructiei unei singure coronare si 80% in cazul obstructiei mai multor artere coronare. In 10% din cazuri se pot obtine rezultate fals pozitive (adica fals anormale). In urma rezultatelor testului de efort, medicul cardiolog poate stabili un diagnostic si va face recomandari in privinta tratamentului si a altor investigatii necesare (coronarografie, cateterism cardiac etc.).