Integrare şi suveranitate
«Integration and Suveranity»

       

by Adrian Cioroianu; Liviu Ornea; Varujan Vosganian; Claude Karnoouh; Stela Giurgeanu

   

Source: Dilemma (Dilema), issue: 556 / 2003, pages: 7­11,20, on www.ceeol.com.

     

The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service 

 

 

7

INTEGRARE {I SUVERANITATE

Te t [ o i i d : Mariella CIUBOTA U ( x e t \ p o e ] a c p l l i q Ciprian CIUCU (analist politic) q P t r ECKSTEIN-KOVACS (senator UDMR) q S e a xe i pni e R epr n rtci oiuu) ee tl GIURGEANU q Claude KARNOOUH (profesor de filozofie) q Cristian MIHU (arhitect) q Barna N METHI (elev, Liceul ªSf\ntul Sava ) q Liviu ORNEA (matem t c a ) q Br\ndu[a PALADE (lector univ., SNSPA q Jonathan SCHEELE ([eful Delega]iei Comisiei Europene \n Rom nia) q Varujan VOSGANIAN (membru aiin ) \n Biroul Executiv al PNL) q Cornel Mihai UNGUREANU (jurnalist)
Deocamdat`, integrarea este mai curînd la nivel de zvonuri: va fi a[a sau pe dincolo, dar nu va mai fi ca acum. Acum, la ceas de vin nou [i în prag de S`rb`tori, cel mai grav ni se pare a fi c` viile hibrid vor fi smulse de pe p`mînturile noastre de baroana Nicholson în persoan` (dar tot ea ne va aduce vagoane de navete de Beaujolais, s` bem ca la nunta prin]esei minore Lumini]a Cioab`) sau c` porcii de Cr`ciun nu vor mai fi t`ia]i în b`t`tur`, pentru c` în calea cu]itului neao[ va sta îns`[i – a]i ghicit – Brigitte Bardot (care ne va aduce [i ea, în schimb, mun]i de bacon [i piramide de [unci de Praga). S-ar putea ca nici armata s` n-o mai facem – pentru c` în locul nostru vor pleca spre caz`rmi americanii belico[i din NATO, l`sîndu-ne lini[ti]i acas`; va fi o mic`, tranzitorie, criz` în stitu]ional, în Europa – numai c` s-ar putea ca atunci un director la care tocmai ai ajuns cu o pil` s` nu te mai poat` angaja la gr`mad` într-o regie de stat, iar cunoa[terea unei limbi str`ine de circula]ie ar putea deveni o condi]ie a supravie]uirii chiar la tine în ora[, în ciuda a ceea ce spune un senator care pîn` atunci va fi epuizat deja lista partidelor prin care prutea, nu-i a[a, trece. S-ar putea, bun`oar`, s` ajungem s` ducem dorul filmelor americane la TV [i s` descoperim dintr-o dat` ce lungmetraje bune fac belgienii; s-ar putea s` fim obliga]i s` impunem taxe yankeilor [i ei s` ne impun` alte taxe, în contrapartid`. E posibil s` fim obliga]i s` respect`m drepturile de proprietate intelectual`, iar solista de la restaurant s` nu mai poat` cînta orice hituri vrea laringele ei. S-ar putea ca programele noastre [colare s` fie armonizate cu cele din Uniune, iar un manual alternativ de francez` publicat de vreo editur` din Paris chiar s` cî[tige licita]ia pe pia]a noastr`, în dauna vreunei edituri neao[e favorizate de guvern. În fine, s-ar putea ca num`rul euroscepticilor s` creasc` [i la noi. Atunci înseamn` c` vom fi deja în pragul normalit`]ii, urmînd s` ne punem stelu]a pe steagul lor. Ar merita-o! (Adrian Cioroianu)

Cum va c n va \d
(argument)
muzica noastr` popular` (va disp`rea astfel o tem` peremptorie în domeniu, cîntecul de c`t`nie), b`ie]ii de la Vama Veche nu se vor mai întoarce b`rba]i – pentru c` nu vor mai avea de unde –, iar fabrican]ii de valize de lemn se vor reprofila [i ei, pentru c` s-a auzit c` francezii din Legiunea Str`in` ar avea nevoie de mici penare pentru pixurile Bic. Nici Carpa]i nu vom mai fuma, ci numai kentane [i trabuce Davidoff; nici m`m`lig` nu vom mai mînca, ci numai pîine toast din f`in` spaniol`, fr`mîntat` în Grecia, feliat` în Germania [i gata pr`jit` în Italia – de unde ne-o vor aduce în fa]a casei camioane Fiat în convoi. Sau poate nu va fi a[a. E posibil ca aceast` integrare spre care tînjim s` nu ne aduc` numai drepturi, ci [i responsabilit`]i. S-ar putea s` fim obliga]i s` muncim mai mult [i mai cu spor, altfel p`scîndu-ne primejdia de a o duce mai r`u decît acum (da, se poate). E posibil ca apartenen]a la UE s` ne impun` direc]ii de politic` extern`, noi politici fiscale, culturale sau demografice. Vom intra, in-

Brîndu[a PALADE

Cu bagaje proprii în gara Europei
na din remarcele cele mai frapante f`cute de istorici despre Otto von Bismarck este c` gre[eala lui fatal`, ce ar fi anulat toate virtu]ile sale, ar fi fost patriotismul lui prusac excesiv. Pre]ul „devo]iunii“ sale politice la adresa m`re]iei Germaniei unificate – manifestate foarte nesentimental prin celebra Realpolitik a cancelarului german – a fost fragmentarea Concertului Europei [i proliferarea unui stil de politic` na]ionalist` agresiv` de c`tre urma[ii [i „imitatorii“ s`i. Aceast` remarc` frapeaz` pentru c` pare s` descalifice, la limit`, oportunitatea oric`rei implic`ri patriotice în politica unui stat, cu argumentul c` patriotismul poate duce oricînd la consecin]e neprev`zute pentru al]i actori din proximitatea sa geografic`. Patriotismul [i un ata[ament prea robust fa]` de suveranitatea propriului stat ar fi, astfel, cutume nocive, parohiale, exersate în dispre]ul inevitabil al unei lumi în care respectul pentru ceilal]i [i reconcilierea pacific` s\nt norme obligatorii. Patriotismul ar fi, de aceea, nu doar congenital miop fa]` de diferen]`, ci [i susceptibil s` degenereze oricînd în celebrare fanatic` a „na]iei de excep]ie“. În plus, patriotismul prusac al lui Bismarck ar avea [i vina de a fi fost anti-european, subminînd [i chiar „sacrificînd“ pe termen lung schema clasic` de coeziune a Europei. Dac` privim îns` lucrurile din afara acestor acuze împotriva germanismului impun`tor al lui Bismarck, patriotismul poate însemna pur [i simplu un ata[ament neofensiv fa]` de o serie neîntrerupt` de contingen]e [i „familiarit`]i“ ce contureaz` inefabil reperele unei comunit`]i, în a[a fel încît ea s` poat` asimila schimb`rile, f`r` a ajunge s` fie de nerecunoscut pentru ea îns`[i. Iar aceste contingen]e, privite în densitatea lor empiric`, nu s\nt de obicei ni[te principii grandioase – sau cel pu]in aux portes de l’Orient nu par s` fie astfel. A fi patriot nu înseamn` aici neap`rat s` cultivi cu gravitate ideea unit`]ii na]ionale, prin dilatarea imaginar` a frontierelor ce ar recompune suprafa]a României Mari. Poate însemna, în schimb, o anumit` preferin]` pentru contingen]e ancorate de cîteva detalii „pitore[ti“, personale [i anecdotice, care au, ce e drept, o misterioas` putere de atrac]ie. Cu riscul de a p`rea c` trivializ`m un sentiment atît de în`l]`tor, poate c` patriotismul încarnat locuie[te confortabil în pl`cerea de a pronun]a un anumit cuvînt în limba proprie, cum e pronun]ia unic`, „vernacular`“ a cuvîntului tandrupeiorativ „cucoan`“, sau în savurarea mai patetic` a unor bucate din spectrul culinar al locului, ca, de exemplu, o tochitur` m`cel`reasc` sau o pl`cint` cu dovleac dup` o re]et` din Ialomi]a. Spre deosebire de varianta oficial` a na]ionalismului, patriotismul contingent de care vorbim se sustrage, s-ar p`rea, unor teoretiz`ri prea vaste sau prea ambi]ioase metodologic. El prinde via]` mai curînd prin preferin]ele noastre epidermice, încorporate în spa]iul din jurul nostru, decît printr-o abstrac]iune ca „unitatea na]ional`“. Dac` ideea mai modest` a nevoii de contingen]e repetabile nu ofenseaz` la fel de mult ca un na]ionalism grandios [i monolitic, e oare posibil s` admitem c` am putea lua în bagajele noastre, a[teptînd trenul în gara Europei, [i un patriotism blînd [i aproape intim? Sau nu cumva asta e doar o vorb`rie desuet`, cu inflexiuni de secol XIX? Mai ales c` (nu-i a[a?) trenul pe care-l a[tept`m ne conduce spre o civiliza]ie c`tre care am tot n`zuit, mai mult sau mai pu]in bovaric, de

U

vreo dou` secole încoace. În plus, haide s` fim pu]in one[ti: fa]` de ce contingen]e ne formul`m noi acum preferin]ele? Fa]` de vestigiile lag`rului comunist: blocurile proletare ce compun impersonal [i implauzibil peisajul urbelor noastre, sau ceea ce a supravie]uit dintr-o cultur` public` supus` abrupt canoanelor unei ideologii agresive? Care s\nt ingredientele prin care ne definim aria de familiarit`]i confortabile [i care ne fac inconfundabili fa]` de noi în[ine? Întrebarea e cu atît mai dificil` cu cît se adreseaz` [i unor genera]ii formate pe solul incert al metamorfozelor identitare din vremea comunismului [i post-comunismului. Dificultatea st` în faptul c` nu [tim ce contingen]e repetabile „legitime“ ar putea avea în bagajele lor cei care au acum 20 de ani [i care foarte probabil se vor îmbarca cu entuziasmele primei tinere]i în trenul c`tre civiliza]ia apusean`. Desigur, aceast` întrebare nu poate evita delicata chestiune a memoriei, în dimensiunea ei civic` [i contingent patriotic`. Pentru c` ata[amentele fa]` de „familiarit`]i“ repetabile nu se pot, fire[te, cristaliza în absen]a unei continuit`]i sau a unei conserv`ri, fie [i simbolice, a reperelor ce ne delimiteaz` locul unde ne mi[c`m cel mai degajat. Altfel spus, nu putem vorbi de memorie civic` [i de patriotism contingent dac` nu avem un „acas`“ în care ne sim]im bine. Iar în absen]a unui asemenea „acas`“ întrem`tor, o integrare european` reu[it` din perspectiva unei identit`]i abstracte [i anemice nu pare nici ea foarte plauzibil` – în afara situa]iei în care ne-am putea teleporta, ca într-un film SF, direct într-o galaxie multicultural`, f`r` ca noi s` apar]inem „legitim“ nici unei culturi. A vorbi cu sens despre un viitor „transna]ional“ în care am putea func]iona decent [i creativ pare astfel s` implice o con[tiin]` de sine retrospectiv`. Nu o nostalgie care ne pietrific` în gesturi comemorative, ci doar un sim], care poate fi [i ironic, al unei identit`]i inconfundabile. Pentru a respira o asemenea con[tiin]` de sine nu trebuie nici s` ne proiect`m în forme impresionante simbolic sau „emblematice“ (în genul poeziilor lui Eminescu sau al m`n`stirilor din nordul Moldovei). Am putea spune mai curînd, revenind la tema patriotismului contingent, c` identitatea comunitar` cea mai concret plauzibil` are încarn`ri nespectaculoase sau chiar ludice, private [i periferice. Acest „patriotism“ al micilor detalii prin care ne situ`m confortabil în lume pare un loc de întîlnire confirmator [i nevolatil între zestrea noastr` comunitar` [i preferin]ele noastre de indivizi irepetabili. Iar cît prive[te legitimitatea sa, ea e asigurat`, sper`m, de nevoia noastr` vital` de a ne consolida sentimentul unui „acas`“ locuibil. Integrarea european` nu poate însemna, a[adar, doar frisonul de a prinde un tren civilizator a[teptat de mai multe genera]ii, asociat, desigur, cu mirajul unei prosperit`]i economice plasate într-un viitor tangibil. Paradoxul acestui proces pare s` fie (cine ar fi crezut-o?) tocmai c` ne provoac` mai intens ca niciodat` s` ne tras`m mai matur reperele [i s` ne asum`m mai încrez`tor gusturile proprii. Altminteri, o integrare ce omite o recuperare a memoriei [i a predilec]iilor noastre legitime e expus`, ca zon` de experiment deschis, pentru o suit` de re]ete politice, economice [i culturale ce sosesc cu preten]ia discret [tiin]ific` a „garan]iei succesului“ pe

termen lung. Un succes care, ca în orice gîndire ce abuzeaz` de generalitate, pare s` omit` subiectul c`ruia i se adreseaz`. Pentru c` problema noastr` nu e doar: este integrarea european` o „solu]ie“ pentru dificult`]ile noastre de tot felul?, ci [i: noi, cei care vrem s` intr`m în prestigiosul mar[ european, cum ne definim pentru a ne putea recunoa[te [i peste 30 de ani? Sau, mai simplu: care s\nt lucrurile la care n-am vrea s` renun]`m, pentru ca integrarea noastr` european` s` nu semene cu o opera]iune de amputare?

v

aduse cu po[ta

Vasalii Europei
a romåni, voca]ia suveranit`]ii a ajuns doar istorie. Iar integrarea european` nu poate modifica esen]ial s\ngele nostru de vasali. Ne-am înv`]at s` cer[im, nu s` negociem, s` ne rug`m, nu s` fim diploma]i. S\ntem cu toat` lumea bun`, cu America, în special acum cu Europa, iar dac` nu ar fi fost presiunile prea mari, probabil c` am fi fost [i cu Saddam. În acte, s\ntem ce e drept suverani, dar la discu]ii ne plec`m umili [i zicem da c\nd cei mari zic da, iar împotrivirea noastr` e doar [u[oteal` pe la col]uri. Trebuie c` s\ntem un partener tare dificil de dialog. Admi]\nd totul, refuz\nd practic orice p`rere personal`, punem în încurc`tur` pe toat` lumea. {i doar la televizor, politicienii [i diploma]ii no[tri se dau importan]i. Cu baronii no[tri locali, suveranitatea Romåniei e limitat` la c\teva feude. Ce-i drept, puternice, pentru c` p\n` [i str`inii se tem de legea nescris` a mah`rilor din jude]e. Aici e [emecheria noastr` limitat`. La tribun` zicem ca ei cu toat` gura, iar în c`tun continu` s` curg` legea noastr`. Legea vasalilor marilor puteri, care ne face lei acas` [i mielu[ei în Europa sau oriunde în lume. A[a c`, la romåni, o discu]ie serioas` despre suveranitate [i integrare pare un non-sens. Din p`cate, aici nu intereseaz` pe nimeni cu adev`rat ce se pierde atunci c\nd ceva se c\[tig`, vorba lui Patapievici. Integrarea e un moft de moment, iar suveranitatea o chestiune de cumetrii politice. Nimic serios în toat` povestea asta. Poate doar bancul tragic cu cine pleac` ultimul stinge lumina, care pare s` aib` din ce în ce mai mul]i sor]i de izb\nd`. E felul omului simplu, s`tul de b\lciul politic, de a se integra în Europa [i de a trage un [ut în fund suveranit`]ii. În aceste condi]ii, mai înseamn` oare ceva cuv\ntul Romånia? Probabil c` va ajunge fosil` de dic]ionar, iar genera]ia urm`toare î[i va aminti de el prin filmele cu ]igani [i ho]i de buzunare. M`car, din dou` una. Chiar [i f`r` suveranitate, ne vom integra noi cumva. Chiar s` nu aib` Occidentul `sta vreun muzeu pentru o mahala din Balcani?

L

Bogdan PITARU
bogdanpitaru@yahoo.com

q Anul XI q n. 556 q 28 noiembrie — 4 decembrie 2003 q r

Access via CEEOL NL Germany

INTEGRARE {I SUVERANITATE
Claude KARNOUUH

8

Scap` cine poate!
înd cite[ti \n ziarele [i revistele romåne[ti numeroasele pamflete [i opinii produse de politicienii [i intelectualii români de-a lungul ultimilor ani, reiese imediat obsesia integr`rii europene, ceea ce nu înseamn` c` problema este analizat` cu seriozitate. Nici unul sau aproape nici unul nu pomene[te m`car unul dintre efectele majore determinate de aceast` integrare, pierderile imense din domeniile suveranit`]ii politice, economice, financiare, institu]ionale [i culturale. Desigur, chiar [i înainte de integrare, pierderea suveranit`]ii este patent`: constrîngerile politice impuse de Washington, constrîngerile economice impuse de FMI [i Banca Mondial`, Uniunea European`, marile b`nci interna]ionale. România e controlat`, [i nu fanfaronadele pre[edintelui Iliescu despre „m`re]ia“ României întruchipat` de cî]iva milionari în dolari vor schimba situa]ia. Integrarea în Uniunea European` presupune îns` o dependen]` mai strîns`: majoritatea legilor [i decretelor adoptate în ]ar` vor trebui s` se conformeze regulilor institu]ionale [i constitu]ionale formulate de cei de la Bruxelles [i de c`tre Parlamentul european. În Fran]a, la fel ca în Italia, Germania, Spania, Portugalia sau Benelux, peste 60% din legile [i decretele adoptate de parlamentele na]ionale trebuie s` fie în acord cu criteriile definite de UE. În sfîr[it, [i nu mai pu]in important, existen]a monedei comune este semnul tangibil al unei pierderi esen]iale a suveranit`]ii, deoarece de-a lungul secolelor baterea monedei a fost considerat` esen]a autorit`]ii suverane, a fi st`pîn pe moned` înseamn` s` fii st`pîn pe finan]ele publice ale entit`]ii politice. Pentru noi, europenii din UE, este din ce în ce mai evident c` aceast` suveranitate este supus` unei lente dispari]ii. {i, mai încolo, a[a va fi [i pentru români. În viitor, deciziile de la Bruxelles vor avea putere de lege în fa]a legilor na]ionale: universit`]ile vor putea fi serios interogate, studen]ii vor putea recurge la UE pentru condamnarea abuzurilor de putere, inexistente în UE, sau vor putea fi sanc]ionate abaterile de la o deontologie minimal`. Universitarii [i cercet`torii occiden-

C

tali vor putea intenta ac]iuni pentru plagiat [i vor avea oarecari [anse de cî[tig, inexistente în fa]a justi]iei române[ti. Odat` intrat` în UE, România nu va mai putea ac]iona ca ast`zi, adic` pref`cîndu-se c` adopt` formal enun]ul legilor f`r` a permite aplicarea lor, l`sînd praxisul s` evolueze sub imperiul corup]iei generalizate, al veniturilor necuvenite, al bac[i[urilor de toate felurile, al licita]iilor trucate, al falselor întreprinderi, al falselor ONG-uri… Pierderea suveranit`]ii va implica toate institu]iile. De exemplu, Biserica ortodox` nu va mai putea s` fac` uz de cine [tie ce protec]ie special`, punîndu-se la ad`post de jurisdic]ia civil`, cum a încercat recent s` o fac`. Pîn` la urm` va trebui s` dispar` chiar [i termenul de Biseric` na]ional`: statul va trebui s` protejeze toate bisericile [i modalit`]ile de practicare ale credin]ei, a[a cum le în]elege fiecare, în cadrul libert`]ii de con[tiin]` a fiec`rui cet`]ean. În fine, nu e cu adev`rat explicat cum va fi afectat` via]a cotidian` a oamenilor. Astfel, într-o ]ar` unde aproape 50% din popula]ie tr`ie[te din veniturile ob]inute din activitatea rural` [i unde un num`r de familii urbane cu venituri mai mult decît modeste, adesea la marginea s`r`ciei reale, supravie]uiesc datorit` rela]iilor de rudenie cu cei de la ]ar`, t`ierea porcului în familie cu ajutorul unuia mai priceput, de obicei un vecin mai competent, nu va mai fi permis`, deoarece conform regulilor de la Bruxelles, elaborate într-o lume unde ]`r`nimea tradi]ional`, s`rac`, nu mai exist`, trebuie aplicate normele de higien` veterinar` [i „umanitar`“ imposibil de realizat financiar de c`tre oamenii absolut incapabili s`-[i asume costurile, f`r` s` mai pomenim c` nici veterinari destui nu exist`. S-a ispr`vit [i cu distilarea local`, în familie, a ]uicii. Regulile de la Bruxelles interzic aceast` practic` abandonat` de mult în Fran]a (privilegiul tulburelului nu mai exist` [i nu mai poate fi mo[tenit). S-a terminat deci cu alcoolul fermierului p`strat în special pentru consumul în familie, pentru s`rb`torile rituale, pentru plata muncitorilor zilieri, pentru cadouri, vînzîndu-se ceea ce prisose[te.

Integrarea în UE va obliga pe toat` lumea s` se aprovizioneze de la pr`v`lii, s` cumpere vinul [i spirtoasele pl`tind regiei de stat impozitul indirect pe alcool. Cînd statul na]ional este supus unei entit`]i politice care îl domin`, pierderea suveranit`]ii atinge [i obiceiurile tolerate de statul na]iune: acestea trebuie s` dispar` în numele principiului superior al subsidiarit`]ii, chiar dac` se va da na[tere unor tulbur`ri [i conflicte pe care o gestiune mai lent`, mai atent` cu tradi]iile le-ar fi rezolvat mai abil. De exemplu, retorica de la Bruxelles tot sus]ine drepturile minorit`]ilor, dar devine anti-minoritar` de îndat` ce o minoritate afi[eaz` obiceiuri ancestrale, nerecunoscute de Bruxelles. Un exemplu emblematic a fost c`s`toria fetei „împ`ratului“ ]iganilor de la Sibiu. S-a v`zut c` Bruxelles-ul a ac]ionat la fel ca puterile coloniale europene de pe vremuri, în Africa, în America de Sud sau Asia de Sud-Est, cînd ele decretau ce obiceiuri locale erau bune [i care erau rele. Nu e nimic democratic aici [i respectul pentru cel`lalt lipse[te cu des`vîr[ire; confruntate cu faptele, temele obligatorii ale discursurilor se dovedesc mai curînd un instrument de presiune politic` decît o preocupare pentru adev`ratele diferen]e, ceea ce ne surprinde [i ne mir`, ba chiar ne [ocheaz`. Trebuie explicat neap`rat cet`]enilor români c` integrarea european` constituie o serie de pa[i spre hipermodernitate, ceea ce are întotdeauna un pre]. Pre]ul de pl`tit este pierderea suveranit`]ii statului-na]iune (poate c`, pe termen lung, dispari]ia sa va produce o nou` reorganizare economic`, întemeiat` pe alt decupaj regional) [i sfîr[itul tuturor tradi]iilor; pentru antropologul care am fost, ele erau dovada unei alterit`]i radicale. De ce s` ne mir`m? Nimic nu e nou sub soare în mar[ul implacabil al modernit`]ii: de cînd s-a pus în mi[care ma[ina modernit`]ii, ea a distrus tot ce-i stînjenea desf`[urarea. {i acum realiz`m c` statul-na]iune nu este o form` politic` etern`, ci un moment istoric al modernit`]ii politico-economice blocînd în prezent evolu]ia mondializ`rii. {i nimic nu i se poate opune, nici altermondiali[tii, care poate c` sînt alter, dar, în orice caz, mondiali[ti. Sînt convins c` trebuie preveni]i cet`]enii: s` r`mîn` lucizi [i aten]i la furtunile socio-economice care se vor n`pusti peste ei. Scap` cine poate!

v
Sub nici o form` nu putem vorbi despre o pierdere a suveranit`]ii, prin respectarea unor norme de integrare. S\ntem liberi s` alegem. S\ntem liberi s` ne ag`]`m de ce e al nostru, familiar [i ineficient, s` ducem cu noi acel balast arhaic, tradi]ional, s` ne purt`m ca o na]iune adolescent`, rebel` [i nedumerit`, în c`utarea propriei identit`]i, necoapt`, imatur`, care nu [tie înc` s`-[i asume responsabilitatea propriei reu[ite. Avem nevoie de o clas` politic` mai competent`, pentru c` numai prin voin]` politic` societatea se poate îns`n`to[i. Avem nevoie de decizii politice bune. Numai cu ajutorul lor pot fi stimula]i cei ce-[i pl`tesc impozitele [i pot fi pedepsi]i cei ce nu [i le pl`tesc, poate fi promovat un comer] cinstit [i o concuren]` loial`, pot fi descoperite acele priorit`]i de guvernare care s` serveasc` [i pe termen lung bun`starea noastr`. S\ntem liberi s` alegem acei oameni politici care s` ne reprezinte interesele, nu s` [i le fac` pe-ale lor. E ca-n pove[tile de iubire, s\ntem nevoi]i s` risc`m mereu, s` le acord`m încrederea noastr`, s-o lu`m de la cap`t c\nd s\ntem în[ela]i, pentru c` lipsa de ac]iune nu e cu nimic mai bun` dec\t o alegere gre[it`. Avem nevoie de acea înt\lnire [i de acea dezbatere de lung` durat` între oamenii politici, intelectuali [i reprezentan]ii Bisericii, înt\lnire pe care o propunea, cu vreo doi ani în urm`, chiar în paginile Dilemei, Teodor Baconsky, pentru a se g`si obiective concrete astfel înc\t ac]iunea social` s` aib` o oarecare coeren]` [i o oarecare armonie. Avem nevoie de o Biseric` dispus` s`-[i aduc` mesajul [i r\nduielile la zi, s` se adapteze vitezei în care tr`im, s` devin` atractiv` pentru doctori, profesori, economi[ti, nu doar pentru b`bu]ele habotnice. Avem nevoie de lideri de opinie mai în]elep]i [i de organiza]ii civice mai active. Avem nevoie de o reu[it` a politicii monetare de ]intire direct` a infla]iei, pe care o va promova Banca Na]ional` a Romåniei încep\nd cu anul viitor, sarcin` deloc u[oar`, în condi]iile sindicale de la noi, dar [i din cauza economiei naturale practicate în multe dintre satele noastre, locuri cu o circula]ie monetar` extrem de redus`. Avem nevoie, [i asta pare greu de înf`ptuit, s` ne reg`sim încrederea în noi [i încrederea în cel de l\ng` noi. Nu cred c` aderarea la Uniunea European` ar putea însemna o pierdere a identit`]ii, ci dob\ndirea unei identit`]i noi, în continu` îmbun`t`]ire. Nu s\ntem f`cu]i pentru stagnare. Dac` descoperim ce ne dorim cu adev`rat [i de ce ne putem dispensa, am f`cut deja primul pas. Nu [tiu dac` pa[ii urm`tori vor fi mai u[or sau mai dificil de f`cut, [tiu doar c` nu po]i s` mergi f`r` s` faci primul pas.

Cornel Mihai UNGUREANU

O na]iune adolescent`
La Oficiul de {omaj, s-au înt\lnit pentru a-[i ridica ajutorul lunar un absolvent de Drept [i un informatician. Pe unde mai dai cu sapa? – a întrebat primul. M-am specializat aici. – a r`spuns cel`lalt. (Romånia, 2003) ntegrarea Romåniei în Uniunea European` este o provocare care ne prive[te direct pe fiecare dintre noi, pentru c` va schimba în mod decisiv via]a noastr` [i a genera]iilor ce vor urma. Este o realitate c` majoritatea romånilor doresc, ast`zi, aderarea ]`rii noastre la structurile Europei unite. Acest lucru are puternice r`d`cini în nemul]umirea general` legat` de nivelul de trai de la noi, dar e legat` [i de decorul destul de sumbru în care tr`im. Corup]ie [i birocra]ie, miliardari [i evaziune fiscal`, privatiz`ri e[uate, greve, un sistem de pensii care poate cr`pa dintr-o clip` în alta, pre]uri care patineaz`, de[i se apropie un an electoral, o economie subteran` ajuns` la cote sublime [i apreciat` de b`tr\nul nostru pre[edinte pe motiv c` ar crea locuri de munc`. Ne dorim un pre[edinte care s` laude economia subteran` [i implicit munca la negru, evaziunea fiscal`? Ne dorim un prim-ministru care s` dea mii de miliarde de lei de la buget firmelor apar]in\nd prietenilor s`i politici? Ne dorim mini[tri corup]i? Vom privi [i pe mai departe resemna]i amestecul politicului în justi]ie, în via]a economic`, în via]a cultural`? S\ntem ner`bd`tori s` afl`m ce ispr`vi au mai f`cut baronii locali? St`m ore în [ir la cozi ca s` ne pl`tim impozitele, economisim cu greu c\teva milioane de lei pentru a ne monta apometre [i directorii Regiilor, împreun` cu primarii, hot`r`sc c` nu vor ]ine cont de ele. Ne debran[`m de la re]eaua de termoficare sau d`m tot salariul pe factura de între]inere? Hot`r\t lucru, lumea nu e dreapt`! Observ, cu amestec de mirare [i dezam`gire, cum oameni cumsecade, decen]i, se las`, în disperare de cauz`, dar f`r` ca asta s`-i scuze, p`c`li]i de promisiunile unui partid extremist! Asta ne lipse[te? Un lider cu grave probleme psihice [i comportamentale, un justi]iar autoproclamat, maestru al minciunii sfruntate, al b`l`c`ririi adversarilor politici, al devers`rilor soioase de l`turi [i m\zg` de sorginte securist`? ~sta e pre[edintele de care avem nevoie? Ce vrem, p\n` la urm`? Vrem s` progres`m. S` schimb`m ceva. Vrem s` intr`m în Uniunea European`, simbolic, formal sau din dorin]a s` ne mearg` mai bine? Ne dorim salarii mai mari, pre]uri [i tarife rezonabile, un sistem de asisten]` social` viabil, un buget mai mare pentru s`n`tate [i pentru educa]ie, servicii de calitate, o cunoa[tere deplin` a drepturilor noastre cet`]ene[ti [i respectarea lor, ca o prioritate absolut` pentru func]ionarii publici. Vrem s` avem o economie func]ional`, un mediu de afaceri favorabil, fabrici mai mici [i mai rentabile în locul mamu]ilor industriali (“m`re]ele realiz`ri” de alt`dat`), vrem s` fie reduse substan]ial corup]ia, birocra]ia, ponderea muncii la negru. Uniunea European` vine cu un sistem de norme, stabile[te criterii pe care trebuie s` le îndeplinim, dar nu poate face treaba în locul nostru. Nu se va amesteca în chestiunile interne, va l`sa puterea de la Bucure[ti s` ac]ioneze sau nu în direc]ii pe care organismele europene le-au verificat [i le-au omologat drept bune. Vom îndeplini sau nu acele criterii, este problema noastr`, ei ne pot l`sa în stand-by, a[a cum st`, de mul]i ani, Turcia.

I

© V. Dorol]i

v

q Anul XI q n. 556 q 28 noiembrie — 4 decembrie 2003 q r

9
Varujan VOSGANIAN

INTEGRARE {I SUVERANITATE

Pentru o abordare modern` a suveranit`]ii
ntegrarea Romåniei în Uniunea European` este un proces care presupune, prin natura lui, participarea ]`rii noastre la o serie de politici europene. Unele dintre acestea, cum ar fi cele din domeniul agricol, comercial, al transporturilor precum [i cel privind înf`ptuirea Uniunii economice [i monetare, necesit` un transfer de competen]e dinspre statele membre c`tre organismele comunitare. Domenii cum ar fi politica regional`, politica social` [i de s`n`tate, politica în domeniul cercet`rii, mediul [i protec]ia consumatorilor, energia [i coeziunea economic` [i social` presupun înf`ptuirea unor politici comunitare prin împ`r]irea competen]elor. Exist` [i domenii cum ar fi educa]ia, cultura ori mediul de afaceri, în care Uniunea European` devine un înso]itor al statelor membre, oferind fonduri structurale necesare moderniz`rii [i dezvolt`rii. Aceast` îmbinare între ac]iunile de cooperare [i ac]iunile de integrare, cu o pondere în cre[tere a celor din urm`, arat` c` procesul de transferare a unor competen]e este în evolu]ie. Exist` a[adar în cadrul Uniunii Europene un mecanism decizional care deosebe[te [i întrep`trunde competen]ele exclusive ale statelor membre cu compe-

I

ten]e în exercitarea c`rora se aplic` principiul subsidiarit`]ii (consacrat o dat` cu Tratatul de la Maastricht), dar [i competen]e exclusive ale UE (cum ar fi de pild` politicile comerciale comune). Într-o astfel de situa]ie complex`, dezbaterea privind redefinirea conceptului de suveranitate este îndrept`]it`. Este limpede c` modul clasic de în]elegere a suveranit`]ii, a dreptului statului de a decide liber în treburile sale interne [i externe presupune o nuan]are a acestei defini]ii. În raporturile din cadrul UE nu se pune problema c` statele nu mai s\nt suverane. Îns` în rela]iile lor din interiorul Uniunii, exerci]iul suveranit`]ii statelor derog` de la principiul clasic al suveranit`]ii unice, indivizibile [i exclusive. Exist` în aceast` privin]` c\teva realit`]i incontestabile. În cadrul Uniunii se recunoa[te efectul direct al dreptului comunitar [i superioritatea acestuia fa]` de dreptul intern. Trecerea la moneda unic` înl`tur` dreptul suveran al statelor de a bate moned`. Criteriile de convergen]` limiteaz` dreptul ]`rilor membre de a avea o politic` monetar` proprie [i creeaz` unele obliga]ii în ceea ce prive[te pozi]ia extern` [i politica bugetar`. În viitorul apropiat, anumite domenii cum

© S. Ivanoschi

ar fi For]a de Reac]ie Rapid` a UE, mandatul european de cercetare [i aducere, legisla]ia spa]iului aerian european sau pia]a comun` pentru domeniul cercet`rii [i dezvolt`rii vor fi probabil confirmate drept apanajul decizional al Uniunii. Statele membre au în]eles c` în procesul integr`rii suveranitatea nu-[i poate p`stra caracterul absolut [i c` prin participarea la tratatele UE au devenit mai puternice dec\t dac` ar fi ac]ionat pe cont propriu. Esen]a redefinirii suveranit`]ii se refer` la faptul c` restr\ngerea volitiv` a unor atribute ale acesteia [i transferarea lor c`tre organiza]ii sau institu]ii interna]ionale nu înseamn` o negare a suveranit`]ii ci, mai ales, înt`rirea dimensiunii sale func]ionale. O astfel de dezbatere nu s-a produs în mod serios în Romånia. De[i adoptarea noii Constitu]ii a presupus unele revizuiri pentru adaptarea suveranit`]ii clasice, cum ar fi introducerea unor dispozi]ii care permit renun]area la exerci]iul exclusiv al unor competen]e, eliminarea dispozi]iilor discriminatorii (de exemplu, în privin]a exercit`rii func]iilor publice [i de]inerea în proprietate de terenuri) ori acordarea dreptului de vot [i eligibilitate european`, semnifica]ia profund` a acestor modific`ri a r`mas neobservat`. Ceea ce trebuie s` fac` clasa politic` este s`-[i asume abordarea modern` a suveranit`]ii ce rezult` din specificul procesului de integrare, [i anume s` fie convins` de faptul c` partajarea atribu]iilor suveranit`]ii cu Uniunea European` este un c\[tig mult mai mare dec\t r`m\nerea în afara geografiei economico-politice [i decizionale europene [i captivitatea într-o retoric` patriotard` a izol`rii. S\ntem înc` departe de Statele Unite ale Europei, pe care le prefigura Victor Hugo în secolul al XIX-lea. Integrarea Romåniei urmeaz` s` se petreac` într-o Europ` a na]iunilor, [i c\t` vreme na]iunile vor d`inui, ele vor p`stra atributul suveranit`]ii. For]a Europei st` în diversitatea ei. Iar aceast` diversitate va exista înc` mult` vreme, cel pu]in at\ta c\t pe lume se vor na[te poe]i.

v

Peter ECKSTEIN-KOVACS

Ieri [i azi

A

tributul de suveranitate, al`turat` statului romån, apare în Constitu]ia din 1948, av\nd un parcurs mai scurt în istoria constitu]ional` dec\t atributul de indivizibilitate, ap`rut înc` din 1866. În subcon[tientul mai multor genera]ii de romåni, porne[te o band` magnetic` cu vocea inconfundabil` a lui Nicolae Ceau[escu, clam\nd „neamestecul în treburili interne ale altor ]`ri“ ca [i defini]ia, cea mai succint` [i exact`, a no]iunii de suvernanitate. Form` f`r` fond, la apari]ia ei în 1948, sintagma de suveranitate a cunoscut totu[i c\teva momente în care [i-a g`sit un con]inut efectiv, cel mai important fiind cel al invaziei Cehoslovaciei din 1968, c\nd Romånia, beneficiind de un consens cvasi-general din partea cet`]enilor s`i, s-a manifestat ca [i un stat suveran [i independent. Suveranitatea, capacitatea unui stat de a dispune f`r` îngr`diri asupra destinelor sale, a avut de suferit, pe parcursul istoriei moderne a Romåniei, cel pu]in din dou` motive, dac` privim problema din punctul de vedere al democra]iei liberale. Dou` mari puteri, Germania [i URSS, în epoci diferite, au limitat, uneori p\n` la anihilare, capacitatea puterii statale de a exprima o pozi]ie proprie fa]` de politica intern` [i extern` a ]`rii, iar pe de alt` parte, puterea statal` a fost nedemocratic`, impus` prin for]`, nereflect\nd voin]a cet`]enilor s`i. Romånia [i-a redob\ndit voca]ia de suveranitate dup` schimb`rile din decembrie 1989, trezindu-se într-o Europ` care-[i c`uta locul [i rostul ei în plin proces de globalizare. Constitu]ia din 1991 renun]` u[urat` la defini]ia de „republic` socialist`“, face s` reapar` sintagma de „stat na]ional“ [i p`streaz` nemodificat` „suveranitatea“. Euforia – cunoscut` de altfel de toate celelalte ]`ri foste socialiste din Europa-Central` [i de Est – de redob\ndire a unei suveranit`]i reale este estompat` de scepticismul (realismul) constituantei romåne[ti, care omite suveranitatea la articolul privind limitarea revizuirii Constitu]iei, p`str\nd desigur prevederile despre intangibilitatea caracterului na]ional, indepen-

dent, unitar [i indivizibil al statului romån. Comisia pentru revizuirea Constitu]iei a lucrat cu proiectul viitoarei Constitu]ii europene pe mas`. Nu s-a putut [i nici nu s-a vrut ocolirea unor subiecte care au vizat în mod direct modificarea concep]iei de suveranitate. Raporturile dintre legisla]ia na]ional` [i cea european`, sta]ionarea trupelor NATO sau tranzitarea teritoriului na]ional de c`tre acestea, dreptul de vot al cet`]enilor UE reziden]i în Romånia la alegerile locale [i cele europene au necesitat redactarea unui text care prevede „transferarea unor atribu]ii c`tre institu]iile comunitare, precum [i al exercit`rii în comun cu celelalte state membre a competen]elor prev`zute în aceste tratate“. Textul din Constitu]ie este în concordan]` cu prevederile primului articol din proiectul Tratatului constitu]ional al Uniunii Europene, care prevede c` statele membre confer` competen]e Uniunii pentru atingerea obiectivelor comune. „Exercitarea în comun a competen]elor“ face parte din frazeologia oficial` a Uniunii, mai-marii Europei nedorind s` încurajeze posibilele controverse ce s-ar putea isca în caz de afirmare în textele oficiale a unei suveranit`]i limitate. UE dispune de competen]` exclusiv` pentru stabilirea regulilor de concuren]` necesare func]ion`rii pie]ei interne, precum [i în domeniile politicii comerciale comune, uniunea vamal`, conservarea resurselor biologice ale m`rii \n cadrul politicii comune de pescuit [i politica monetar` pentru statele membre care au adoptat euro. În aceste domenii, legisla]ia european` face parte de drept din dreptul intern, parlamentele na]ionale neav\nd dreptul de a le lua în discu]ie. Lista domeniilor de competen]` comun` a parlamentelor na]ionale [i ale Uniunii este mult mai larg`, în aceste cazuri, parlamentele na]ionale adopt` acte normative în executarea legilor [i legilor cadru europene. În domeniul politicii externe [i de securitate, proiectul Constitu]iei europene prevede doar necesitatea ca statele membre s` „sprijine în mod activ [i f`r` rezerve politica extern` [i de securitate comun`“, neprev`z\nd

acte normative obligatorii pentru parlamentele na]ionale. Proiectul Constitu]iei europene prevede multiple garan]ii ca statele membre, chiar [i în condi]iile renun]`rii în majoritatea cazurilor la regula unanimit`]ii la luarea deciziilor în institu]iile europene, s`-[i poat` manifesta eficient voin]a. Astfel, exercitarea competen]elor Uniunii are la baz` principiile subsidiarit`]ii [i propor]ionalit`]ii. Potrivit principiului subsidiarit`]ii, Uniunea intervine numai [i în m`sura în care obiectivele ac]iunii preconizate nu pot fi atinse în mod satisf`c`tor de c`tre statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional [i local, dar pot fi, datorit` dimensiunilor [i efectelor preconizate, mai bine atinse la nivelul Uniunii. Parlamentele na]ionale s\nt informate „din fa[`“ despre proiectele de acte normative ale Uniunii, ele put\nd returna Comisiei Europene proiectele, dac` un num`r de state consider` c` Uniunea „a mers prea departe“, a nesocotit principiul subsidiarit`]ii, adic` încearc` s` legifereze într-un domeniu în care nu este mandatat prin Constitu]ia european`. Mai mult, statele se pot adresa Cur]ii de Justi]ie, dac` consider` c` Uniunea nu a respectat principiul subsidiarit`]ii. Ca o ultim` solu]ie, proiectul Constitu]iei europene prevede [i posibilitatea retragerii unui stat membru din Uniune. În aceast` situa]ie, statul în cauz` „scap`“ de limitarea suveranit`]ii pe care a acceptat-o desigur, anterior, benevol, prin aderarea la Uniune. Uniunea European` se bazeaz` pe respectarea demnit`]ii umane, a libert`]ii, a democra]iei, a egalit`]ii, a statului de drept [i pe respectarea drepturilor omului. Tot proiectul Constitu]iei europene prevede c` „Uniunea respect` identitatea na]ional` a statelor sale membre [i func]iile esen]iale ale statului, în special cele care se refer` la asigurarea integrit`]ii teritoriale, la men]inerea ordinii publice [i la ap`rarea securit`]ii interne“. Într-o lume globalizat`, b\ntuit` de terorism [i infrac]ionalitate transfrontalier`, concep]ia „clasic`“ a suveranit`]ii nu mai poate sta în picioare. Modelul propus prin proiectul Tratatului constitu]ional al Uniunii Europene pare a fi o solu]ie acceptabil` at\t pentru statele din noua, c\t [i pentru cele din vechea Europ`.

v

q Anul XI q n. 556 q 28 noiembrie — 4 decembrie 2003 q r

INTEGRARE {I SUVERANITATE
Stela GIURGEANU

10

EU [i UE
u, mi-ai zis într-o vineri bucure[tean`, pe la patru, în sta]ie la Universitate, de sub cozorocul pepit, am rezerve. C` stegule]ul cu 12 stele nu va flutura bunu] chiar din clipa integr`rii pe deasupra capetelor noastre, îmi puteam închipui [i singur`, dar, recunosc, ceea ce nu luasem în calcul era aceast` îngrijorare a ta. C` ai ie[it de sub tutela comuni[tilor [i intri sub o alta, este doar o parte. Faptul c` nu [tii prea multe despre legisla]ia UE te arunc` îns` [i mai mult în bra]ele acestei nelini[ti. Prea frumos, mi-ai zis cî]iva pa[i mai încolo, lîng` zidul Universit`]ii, încercînd s` evi]i al]i trec`tori [i s`-]i cau]i cuvintele (c` doar te d`deam la ziar), este prezentat totul, ca s` nu existe un dezavantaj, unul care s` anuleze sau cel pu]in s` ]in` serios balan]a cu beneficiile. Tu [tii, tu e[ti Stan P`]itu’. Uite, de pild`, întrebarea asta a mea, cu suveranitatea statului. Va fi, vorba aia… sublim`, [i-mi faci cu ochiul. De ce-ai spus asta? Pentru c` e logic, dac` ne integr`m va trebui s` ne aliniem la Constitu]ia european`. {i, f`r` s` bagi mîna în foc, dac` ]ineai tu bine minte, parc` o lege a noii Constitu]ii spune c`, în anumite condi]ii, dac` o lege de-a noastr` s-ar bate cap în cap cu una de-a lor, cî[tig` a lor. Deci, ce suveranitate s` mai fie? {i ai plecat destul de brusc, c` ]i-a venit nou`zeciul. Eu, ai reluat îns` discu]ia la pu]in dup` plecarea troleului, dar nu înainte de a te reg`si în spatele unei tarabe de flori, cu basma pe cap [i vorba chitit` s` m`

E

fac` s` cump`r un buchet, nu [tiu ce e aia suveranitate. Î]i oarecum explic, aha, dac`-i a[a, atunci mai bine ho]ii `ia decît `[tia. Am ridicat, deodat` amuzat` de franche]ea ta, atît sprîncenele [i col]urile gurii, cît [i întrebarea „de ce?“. C` pe-`[tia-i [tim de-o via]` ce le poate pielea, s`-i vedem [i pe-ai lor. A[a, a[a, ai preluat repede vorba flor`resei, sub chipul de client serios cu palton [i diplomat, care a tras îns` cu urechea la discu]ie. Domni[oar`, integrarea, dac` pot s`-i zic a[a ([i ai putut!), `sta ar fi singurul lucru care ar mai salva România. Ai pledat mai apoi pre] de cîteva minute pentru integrare, pentru dezvoltarea economic` pe care ar produce-o [i pentru legile noi pe care chiar speri s` le aduc`, s`n`toase [i utile eu-lui majoritar, legi care ar mai putea eradica din corup]ie [i ar aduce o brum` de bunsim]. Totul ne-ar ridica din stadiul în care ne afl`m, ai încheiat [i ai plecat entuziasmat, dar doar pe jum`tate. }i-ai adus aminte c` integrarea este totu[i ca „un vis de tinere]e…“ Eu nu în]eleg o treab`, te-ai revoltat pu]in mai tîrziu, în fa]a cofet`riei de cinci stele. Adic` e[ti de acord c`, la o adic`, integrarea asta va trebui s` ]in` cont, în ceea ce prive[te legisla]ia român`, de „recomand`rile“ (le-am pus între ghilimele, a[a cum mi-ai cerut) forumului european. Bun, e normal, dac` tot au ei sloganul „în uniune este for]a“ e normal s` fim cu to]ii de aceea[i parte a baricadei. Dar ]ie tare î]i e c` vor fi unii mai de o parte, adic` de aia mai bun`, decît al]ii. C` ni se vor impune ni[te chestii („ce chestii?“ întreb, „chestii!“, îmi r`spunzi pu]in agasat) de marile puteri ale uniunii, în beneficiul buzunarului lor. Apoi mai sînt [i chestii de ordin spiritual care poate vor contraveni serios cu mentalitatea noastr`. De exemplu, s`

iau partea cu religia. Noi ortodoc[i, ei catolici… Grecia e ortodox`, ]i-am sugerat. Las`-m`, dom’le, m-ai repezit, cu Grecia! Grecia e Grecia, România e România! Nici nu am îndr`znit s`-]i amintesc de Anglia. C` n-am v`zut [i cu euro? ~la clar atentat la suveranitate. {i nem]ii, cît sînt ei de nem]i, au renun]at pîn` la urm` la marca lor (iar n-am avut curajul s` amintesc de Anglia). Erai contra? Nu, nu chiar. De fapt, dac` ai stat s` te gînde[ti, statutul românului de rînd nu se va schimba, va r`mîne acela[i cal de b`tut… doar b`]ul îl va mînui altcineva… E o prostie inimaginabil`, mi-ai aruncat îns` zece minute mai tîrziu, aproape de Roman` [i aproape mînios (dintr-o dat`, c`ci îmi zîmbeai) cînd te-am întrebat dac` suveranitatea statului va avea de suferit, [i dac` integrarea, în general, are pe lîng` p`r]ile ei bune [i p`r]i negative. Eu spun c` integrarea va aduce cu sine spiritul european. Adic` civiliza]ie [i un grad de trai superior. Vor disp`rea locuri de munc`? Da, poate c` vor disp`rea acele locuri de munc` neproductiv`, se vor închide fabricile nerentabile. Dreptul angajatului va fi luat îns` în serios, de vreme ce legisla]ia va intra [i ea în Europa. Da, se vor acorda mai multe drepturi forma]iunilor minoritare, cu atît mai bine. Cu ce ne încurc`? La urma urmei ce-mi ofer` mie suveranitatea? m-ai mai întrebat, tot ca r`spuns. Constitu]ia neao[`? Pe care tu nici n-ai votat-o… Panicile unora vis-à-vis de integrare le traduci prin sloganul „nu ne vindem ]ara“ [i le g`se[ti de mult fumate sau ca pe ni[te gogori]e care nu au f`cut niciodat` nici un bine. D`, Doamne, s` intr`m în UE, mai zici [i m` la[i la semafor. Tu traversezi, eu r`mîn.

v

Ciprian CIUCU

Conformism, pu]in artificial
uveranitatea este un mit. Oric\t de tran[ant sun` aceast` afirma]ie, în condi]iile contemporane ale mondializ`rii, acesta este un fapt. Nostalgicii teoriei realiste, care pun la baza rela]iilor interna]ionale exclusiv statul (motiv pentru care ast`zi nu i-a[ numi tocmai reali[ti), se aga]` de conceptul de suveranitate juridic`, neglij\nd faptul c` se poate vorbi de suveranitate numai dac` condi]iile politice, economice [i militare o permit. Degeaba se invoc` principiul egalit`]ii în drepturi a statelor în rela]iile interna]ionale (formulat înc` din secolul XIII), din moment ce, f`c\nd un efort spre sinceritate, observ`m c` întregi ramuri ale economiei se bazeaz` pe subven]ii externe, iar donorii [i creditorii Romåniei s\nt printre ultimele speran]e ale guvernan]ilor [i poate ale noastre, ale tuturor. La o prim` privire, acesta ar p`rea un punct de vedere cinic. Nu voi încerca s` neg nuan]a cinic` a r\ndurilor de mai sus, at\ta timp c\t acestea redau un adev`r probat de comportamentul politic de zi cu zi. Suveranitatea este un concept care r`m\ne un subiect sensibil la noi, cu toate c` de cur\nd Guvernul PSD a reu[it s` cuprind`, f`r` prea multe b`t`i de cap date de consult`rile democratice, o serie de articole în Constitu]ie care s` permit` un transfer voluntar de competen]e politice Uniunii Europene în orizontul anului 2007. Aceast` chestiune a suveranin`]ii, care, în fond, ast`zi

S

pare c` ar ]ine mai mult de orgoliul na]ional, are în continuare un poten]ial polemic [i trebuie s` ne a[tept`m s` devin` tem` electoral` a unor partide ceva mai extremiste. Ironia vine din faptul c` majoritatea concet`]enilor no[tri î[i manifest` necondi]ionat încrederea în institu]iile (democratice) europene mai mult chiar dec\t cet`]enii Uniunii în[i[i. În acela[i timp, î[i manifest` lipsa de încredere în institu]iile democratice autohtone. Explica]ia, o [tim cu to]ii, nu-i a[a? Mizeria clasei politice de la noi etc., etc., etc. Polurile de opinie ne arat` c` romånii s-au s`turat de e[ecurile repetate, de scandalurile de corup]ie [i de frustr`ri permanente [i c` a[tept`rile lor se îndreapt` spre Domnii din Europa. Un eurobarometru din vara trecut` al organiza]iei Gallup, Budapesta ne spune c` romånii a[teapt` în primul r\nd de la Uniunea European` s` men]in` pacea [i securitatea în Europa, s` lupte împotriva s`r`ciei [i a excluderilor sociale [i s` combat` corup]ia. A[tept`rile, normale dac` ne g\ndim la lipsa de încrede în politicul autohton, ne mai arat` c` UE întruchipeaz` ast`zi mitul salvatorului sau cel pu]in înlocuie[te treptat mitul salvatorului american din anii ’50, a[a cum euro a început s` înlocuiasc` dolarul (79% dintre romåni s\nt pentru înlocuirea monedei na]ionale cu EURO). Dintre ]`rile candidate, Romånia ocup` primul loc în topul celor

care doresc ca Uniunea European` s` joace un rol tot mai important în via]a lor (79% dintre responden]i), în timp ce doar mai pu]in de jum`tate din cehi doresc acela[i lucru. Romånii î[i pun speran]e în institu]iile europene [i în politicienii europeni, taxînd astfel lipsa de eficien]` a institu]iilor romåne[ti [i a politicienilor romåni. Politica de securitate este în general considerat` ca fiind apanajul statului [i poate fi un indicator pentru autopercep]ia abstractului termen suveranitate. C\nd vine vorba despre aceast` politic` de securitate, doar 50% dintre romåni par a fi dispu[i s` o lase în seama Uniunii. Se pare c` doar jum`tate dintre romåni ar dori ca aceast` func]ie (a unui stat suveran) s` fie delegat` la nivel european. Totu[i, acela[i sondaj ne arat` c` nu mai pu]in de 92% dintre romåni consider` pacea [i securitatea o prioritate cheie a societ`]ii de ast`zi. Dar nu tot at\t de mul]i s\nt dispu[i s` o lase pe seama Europei. Romånii nu s\nt cu Europa pentru valorile europene de care se face at\ta caz oric\nd [i oriunde (oricare ar fi acelea – fiecare stat membru are o abordarea diferit` a acestor valori), ci alegerea lor este motivat` de alternativa pe care o reprezint` aceasta la diletantismul politic autohton.

v
s` poat` opta cet`]enii de na]ionalit`]i diferite [i care s` aib` reguli clare, atunci cînd se termin` luna de miere, despre cum anume se \mparte borcanul. Nu m-a[ mira ca în curînd s` se distribuie popula]iei bro[urele asemenea celor de promovare a metodelor contraceptive care s` spun` ce alte forme de convie]uire [i parteneriat de cuplu s-au mai legalizat prin Europa, ce avantaje sau dezavantaje aduce fiecare, ce siguran]` [i ce riscuri. Al]ii încearc` [i chiar au reu[it s` introduc` pe pia]` forme noi [i din ce în ce mai relaxate de mariaj precum PaCSul francez (Pacte Civil de Solidarité). Îmi [i imaginez primarul vreunui s`tuc fran]uzesc întrebînd cu emo]ie „cet`]ean`… vrei s` te solidarizezi cu cet`]enul…?“ „Da“, va zice ea relaxat` [tiind c` [i dac` într-o bun` zi se va r`zgîndi, desp`r]irea bunurilor rezultate din aceast` onest` rela]ie de parteneriat va fi mai u[oar` decît ar fi fost în cazul unui mariaj tradi]ional. Dup` o asemenea conferin]`, \]i trece bruma de idee care \]i mai venea din cînd în cînd despre cum ]i-ar fi pl`cut uneori s` faci o ciorb` [i s` aib` [i cine s` o m`nînce. Nu mai vrei decît s` mergi la biseric`, ca s`-i comunici Celui de Sus c` tocmai te-ai r`zgîndit [i nu-]i mai trebuie m`riti[. Mai departe înve]i c` via]a poate fi [i u[oar` [i frumoas`, chiar dac` sau mai ales dac` nu-]i g`se[ti jum`tatea! {i c` Europa e atr`g`toare, dar nu-i nici ea perfect`. A[a c` nu ne r`mîne decît s` muncim din greu pîn`-n 2007, iar atunci cînd ne-om cunoa[te mai bine concet`]enii continentali de pe o pozi]ie oarecum egal`, s` îi iubim cre[tine[te, dar s` r`mînem consecven]i [i hot`rî]i în crezul nostru. A[a c`, celibatari din toat` Europa, uni]i-v`!

Mariella CIOBOTARU

Mariaj în stil european
ocmai cînd pe-acas` se trezea lumea din be]ia nun]ii prin]esei Lumini]a, în cuvintele de revolt` ale baroanei Nicholson, avoca]i specializa]i în dreptul familiei de prin toat` Europa s-au adunat \n Luxemburg spre a-[i pune în]elepciunea la contribu]ie [i a se dumiri cum s`-i dezlege de certificate de c`s`torie [i de obliga]iile ce decurg din ele pe cet`]enii europeni de diverse na]ionalit`]i. }inînd în mod fundamental de cultur` [i mentalitatea unei ]`ri, regulile mariajului [i ale divor]ului s\nt v`zute drept embleme ale suveranit`]ii unui popor, iar uniformizarea lor într-un cod al familiei unic [i European ar stîrni probabil mai mult` revolt` decît moneda unic` ori alte compromisuri pe care le-au f`cut de amorul apartenen]ei la Uniune. În plus, institu]ia matrimonial` în sine începe s` cunoasc` forme noi, oarecum inevitabile dup` revolu]ia feminist`, dar [i dup` ce minorit`]ile sexuale se bucur` de tot mai multe drepturi. Cu alte cuvinte, fetele nu prea mai vor s` se m`rite (sau cel pu]in nu cum au f`cut-o mama [i bunica), dar dac`-i vorba de o rela]ie cu o persoan` de acela[i sex, vor. B`ie]ii, cam tot a[a. Iar acum, c` nici grani]ele [i nici monedele nu-i mai \mpiedic` s` c`l`toreasc` liber, lucrurile nu fac decît s` se complice. În c`utarea unui job, a unei burse, a unui iubit sau poate a unui mit, oamenii c`l`toresc, întîlnesc al]i oameni, se iubesc, se c`s`toresc. Cîteodat` fac [i (rost de) copii. {i de

T

parc` toate astea nu le-ar fi de-ajuns, din ce în ce mai mul]i dintre ei nu se opresc aici, ci sar în filmul vie]ii lor „a few years later“ [i… divor]eaz`. {i dac` mariajul nu a fost 100% neao[, evident lucrurile se complic`. Francezul ar l`sa-o pe italianc` [i englezoaica pe spaniol, dar problema avoca]ilor este conform c`ror reguli. Cum s` \mpart` compensa]iile, copiii [i alte bunuri s`vîr[ite într-un fel sau altul în comun. Dup` legea din ]ara doamnei, a domnului sau dup` legea ]`rii în care s-a s`vîr[it nebunia. S` fie divor] din vin` în stil italienesc sau din bun` în]elegere [i consens în stil suedez? {i ce te faci cu olandezul divor]at pe cale administrativ` în ]ara lui care se înc`p`]îneaz` s`-[i încerce norocul cu o cet`]ean` dintr-o alt` ]ar` în care divor]ul, dac` nu-i pronun]at la tribunal, e ca [i cum n-ar exista. {i dac` mai intr` [i copiii în ecua]ie, care în virtutea conven]iilor europene au dreptul s`-[i vad` ambii p`rin]i, singurele bucuroase din treaba asta nu pot s` fie dec\t companiile aeriene care-i zboar` în mod regulat de la mam` la tat` [i retur. Dorin]a de distribu]ie cinstit` a legislatorilor europeni a mers atît de departe încît unii judec`tori au decis ca locuin]a copilului s` fie o s`pt`mîn` la mama [i una la tata [i tot a[a pîn` la majorat. În tot acest haos, unii speciali[ti în dreptul familiei încearc` s` fie constructivi [i sugereaz` chiar introducerea unei noi institu]ii, c`s`toria de tip european, la care

v

q Anul XI q n. 556 q 28 noiembrie — 4 decembrie 2003 q r

11
Liviu ORNEA

INTEGRARE {I SUVERANITATE

Despre integrare, f`r` iluzii
ntegrarea european` este, în multe privin]e, o nebuloas`. Am b`nuiala c`, pentru mul]i, ea înseamn` „s` fie [i la noi ca la ei“ (numai, pu[chea pe limb`, s` nu ias` invers!). Ceea ce nu e, de fapt, chiar departe de adev`r. C`, în general, la noi nu e ca la ei [tie toat` lumea. Se [tie, îns`, mai pu]in c`, în cel pu]in un domeniu, sper s` nu fie singurul, la noi e, deja, cam ca la ei. E vorba de cercetarea [tiin]ific`. Aici, cel pu]in în matematic`, dar nu am de ce s` cred c` nu la fel stau lucrurile în alte [tiin]e fundamentale, sîntem, efectiv, sincroni: avem cam acelea[i preocup`ri, acelea[i teme de cercetare, aproape acelea[i surse de finan]are (ale lor, desigur), citim (cînd le avem) acelea[i c`r]i [i reviste, public`m în acelea[i limbi de circula]ie [i, cu excep]iile de rigoare, în acelea[i jurnale. Comunitatea [tiin]ific` ne apreciaz` cu exact acelea[i unit`]i de m`sur` ca [i pe ei. Am c`l`torit în ultimii zece ani destul de mult în Europa, am lucrat în mari universit`]i [i institute [i niciodat` nu m-am sim]it privit altfel decît ca un cercet`tor (sînt matematician). Nu am sim]it vreodat` c` se a[teapt` de la mine s` m` conformez unei scheme prestabilite, s` ilustrez o paradigm`, s` m` comport ca un exponent al Estului, s`-mi exhib r`nile l`sate de cei cincizeci de ani de comunism, s` fiu, în general, altceva decît sînt. Nu am trecut, din fericire, prin penibilele situa]ii descrise de Mircea C`rt`rescu. Întotdeauna am colaborat firesc cu colegii europeni, am avut proiecte comune, am f`cut cercetare împreun` [i am publicat împreun`. Diferen]ele dintre noi [i ei exist`, desigur, dar sînt normale (acela[i tip de diferen]e exist` [i în interiorul UE) [i nu sînt întotdeauna cu acela[i semn, ]in de nivelul [i de calitatea finan]`rii, de condi]iile de lucru din universit`]i [i labo-

I

ratoare, de mentalitate [i de calitatea cercet`torilor. Toate tarele, multe, de care sufer` cercetarea româneasc` (în aceast` privin]` se pot consulta cu mult folos studiile profesorului I. Haiduc, de exemplu, [i ale asocia]iei Ad Astra: www.ad-astra.ro) exist` [i în ]`rile UE, noi n-am inventat nimic. {i acolo exist` valori amestecate, universit`]i slabe, cu profesori naveti[ti, f`cute pe puncte sau din ra]iuni politico-sociale, exist` [i doctorate date pe te miri ce, exist` [i acolo finan]`ri dubioase, pseudocercet`tori, promov`ri scandaloase, reviste de doi bani care public` orice etc. Dar accentele, propor]ia [i „calitatea scandalului“ difer`. În aceste condi]ii, ceea ce a[tept de la integrarea noastr` în UE este numai o schimbare de accente. Sper s` fim

obliga]i s` adopt`m, în fine, [i s` aplic`m acele legi benefice, acele standarde de calitate constrîng`toare care, la ei, ajut` [i stimuleaz` cercetarea, nu o oprim`. Sper ca guvernele ulterioare integr`rii s` fie obligate s` finan]eze, în primul rînd ele, cercetarea româneasc` pentru ca s` ie[im o dat` din situa]ia absurd` de cercet`tori naveti[ti care lucreaz` numai pe bani din ([i, fire[te, în) Vest. De altfel, acela[i lucru îl sper pentru toate domeniile vie]ii sociale, calitatea cercet`rii neputînd fi mult diferit` de media celorlalte activit`]i. Nu îmi fac, în schimb, nici o iluzie cu privire la calitatea marilor no[tri oameni de stat. Nu cred c` sperata integrare îi va face mai de isprav`. Oricum, se pare c` tot cei care ne conduc acum vor semna [i documentele de integrare. Politicieni hulpavi, onero[i, mincino[i, arogan]i, ho]i, nemernici sînt [i la ei, în privin]a asta sîntem deja bine integra]i. Tot ce îmi doresc este ca repetatele contacte cu politicienii de acolo s` le dea [i alor no[tri acel lustru care s`-i fac` mai u[or de suportat. R`mîne vechea noastr` problem`: cum s` ne transport`m noi saricile pline cu identitate sur les grands boulevards [i în Trafalgar Square. Ei bine, în privin]a asta chiar nu am nici un fel de temeri. Dimpotriv`, am certituni. Vom continua s` fim ce-am fost, ba poate [i mai [i. Nu-mi pot imagina toaletele institu]iilor noastre curate ca în Germania (las’ c` nici prin sudul Italiei nu str`lucesc). Nu-mi pot imagina pere]ii Universit`]ii din Bucure[ti acoperi]i cu afi[ele lui Mussolini sau Le Pen. Sînt sigur c` [i peste dou`zeci de ani tot chipul angelic al lui Cornelu[ o s` m` priveasc` scrut`tor de pe toate zidurile din centrul Capitalei. {i, în general, nu-mi pot imagina.

© S. Ivanoschi

v

Cristian MIHU

|ntre mit [i legitimitate
conjunc]ie neutr` leag` cei doi termeni din titlul dezbaterii propuse de actualul num`r al Dilemei. Mai mult dec\t atît, termenul de integrare îi cedeaz` politicos primul loc în titlu celui de suveranitate, mul]umindu-se pentru sine cu pozi]ia secund`. Nici un semn de întrebare a[ezat la final nu vine s` tulbure aceast` amabilitate prudent`, care are mult din polite]ea acordat` de un tîn`r ner`bd`tor îns` nu lipsit întru totul de bun`-cuviin]` unei doamne b`trîne: trebuie s` îi arate deferen]`, chiar dac` nu este de acord cu ea, con[tient fiind c` ea este oricum lipsit` de putere [i c` nu o va mai duce înc` mult. Fiindc` cine mai reflecteaz` ast`zi la conceptul de suveranitate, cînd \n[i[i profesioni[tii iubirii de ]ar` se arat` îngrijora]i de ritmul integr`rii europene, pe care îl consider` prea sc`zut? Au apus vremurile lui „Noi nu ne vindem ]ara!“; acum, odraslele iubitorilor necondi]iona]i ai nevoilor [i neamului au alt` perspectiv`. Fiindc` se pare c` nimeni nu vrea s` le cumpere ]`ri[oara, iar momentul integr`rii acesteia în Uniunea European` este \nv`luit \n incertitudine, românii „de toate categoriile sociale“ nu mai au r`bdare [i „for]eaz`“ integrarea, muncind cu sutele de mii in str`in`tate. Suveranitatea pare a[adar un concept dep`[it, sau care va deveni în mod inevitabil unul, în contextul integr`rii europene [i al globaliz`rii. Nostalgicii nu au în fond îns` de ce s` se plîng` ([i în orice caz, compasiunea pe care ne-o stîrnesc ace[tia este minim`; suveranitatea pe care o invoc` este cea de tip comunist sau ceau[ist): în Europa r`mas` dup` r`zboi dincoace de Cortina de Fier, suveranitatea nu a fost altceva decît un subiect de propagand`. Cît despre Epoca de Aur, atunci era vorba de suveranitatea lui Ceau[escu, adic` despre autonomia sa fa]` de puterea de la Moscova. Autonomie care, la rîndul ei, era mai mult de fa]ad`. Dincolo de antipatia stîrnit` de personajul amintit, suveranitatea de tip personal este, în mod aparent paradoxal, singura autentic`. Este îns` perfect adev`rat c` acest tip de suveranitate nu are nimic de-a face cu în]elesul modern al conceptului. În sistemele politice tradi]ionale din Europa, suveranitatea era întruchipat` de o persoan`: monarhul era suveran. Sistemul juridic n`scut în urma Revolu]iei Franceze a proclamat transferul acestei suveranit`]i asupra intregului popor. Aceast` accep]iune juridic` a principiului suveranit`]ii îi relev` acestuia dimensiunea utopic`. Conceptul democratic de suveranitate a poporului, dincolo de similaritatea sup`r`toare a expresiei cu anumite slogane din perioada comunist`, este un mit (a[a cum îns`[i democra]ia, în în]elesul ei maximal, este un mit). În perioada modern`, o dimensiune ne-utopic` a termenului de suveranitate se refer` la suprema]ia puterii politice dintr-un anumit stat asupra a ceea ce se \nt\mpl`

O

\n interiorul acelui stat. {i exact acest tip de suveranitate statal` este cel care ar fi diminuat de procesul de integrare european`. S` fie distrugerea acestei suprema]ii ipotetice ceva regretabil? Sau faptul c` pentru reprezentativitatea politic` leg`turile etnice vor avea mai pu]in` importan]`, iar multe dintre decizii vor fi luate departe de grani]ele ]`rii (grani]e care la rîndul lor vor deveni simbolice)? De cele mai multe ori, nu. De multe ori în decursul istoriei recente, „ingerin]ele în treburile interne“, „înc`lcarea suveranit`]ii na]ionale“ sau chiar (anumite) prezen]e militare str`ine erau ceva a[teptat de un num`r deloc neglijabil de membri ai „poporului suveran“: vezi mult-rîvnita venire a americanilor, dup` r`zboi. În fine, în afara suveranit`]ii statale ar mai exista, în mod distinct din punct de vedere teoretic, [i suveranitatea na]ional`, care reprezint` (sau reprezenta) un sinonim

© V. Dorol]i

par]ial al no]iunii de independen]a na]ional`. Ce mai poate rezista din aceast` dimensiune non-statal` [i nonbirocratic`, în condi]iile globaliz`rii, care este caracterizat` tocmai de interconexiuni si interdependen]`, [i care ar putea fi importan]a ei? Si cum mai poate fi justificat` ast`zi în mod inteligent ideea de independen]` na]ional`? Limitarea suveranit`]ii na]ionale este adesea privit` drept o amenin]are la adresa unor specificit`]i culturale, dar [i a unor principii etice [i morale. Dar care ar fi specificit`]ile culturale? În primul rînd, ele nu au foarte mult` legatur` cu cultura, fenomen cu care sentimentele cet`]eanului nu par a intra în nici un fel de rezonan]`. Omul de rînd nu „vede“ utilitatea picturii, iar literatura nu îi mai intereseaz` nici pe studen]ii filologi; în acela[i timp, multe dintre casele vechi din ceea ce a mai r`mas nedemolat din ora[ele patriei s\nt desfigurate de prostul gust al noilor proprietari, iar acest lucru se înt\mpl` în indiferen]a generalizat` a celorlal]i. Mai dureros pentru mul]i este faptul c` integrarea [i globalizarea afecteaz` o sum` de cutume [i de obiceiuri care, la drept vorbind, au leg`tur` mai mult cu condi]iile (mizere) de via]` decît cu particularit`]i culturale. În lipsa altor tipuri de valori unanim acceptate, aceste obiceiuri (fie ele culinare, muzicale sau constructive) au fost ridicate de c`tre afec]iunea popular` la rangul de chintesen]` a sufletului na]ional. Iar orice atingere adus` lor este perceput` dramatic [i cu totul altfel decît ca o dorin]` de a elimina obiceiuri nes`n`toase sau produse alimentare de calitate îndoielnic`. {i totu[i… Aceste tipuri de reac]ii nu s\nt întru totul nefondate; ele sunt doar extrem de exagerate. Integrarea aduce cu sine într-adev`r o serie de provoc`ri [i de amenin]`ri, iar pentru specularea reac]iilor populare care iau na[tere vor exista întotdeauna demagogi [i oportuni[ti f`r` scrupule. {i, în ciuda grijii Uniunii Europene pentru culturile cele mai mici, pe termen lung s-ar putea ca grupuri etnice, dialecte sau chiar limbi s` dispar`. {i mai important` decît perspectiva extinc]iei unor anumite limbi este problema p`str`rii unor valori morale. Cum ar putea fi protejat` percep]ia sau pratica unor valori specifice, în cazul în care suveranitatea statal`, [i odat` cu aceasta [i protec]ia pe care ea o asigur`, devin inoperante? Astfel de preocup`ri par inexistente în România. Alta este situa]ia în alte ]`ri, în Polonia de pild`. Acolo, puterea politic` a stabilit preeminen]a legisla]iei na]ionale asupra celei europene pentru subiecte ce ]in de etic` [i moral`. Ce s-ar întampla în situa]ia în care puterea politic` nu ar mai avea posibilitatea unei asemenea atitudini r`mîne o întrebare la care numai viitorul poate da un r`spuns. Între febrilitatea preg`tirii pentru integrare, dificult`]ile economice aparent de nedep`[it [i apeten]a presei [i a publicului pentru senza]ional, dezbaterea lucid` [i deschis` a costurilor [i a provoc`rilor integr`rii nu [i-a g`sit înc` locul. Iar euroscepticismul, ni se spune, este un lux pe care nu ni-l putem permite. Cu toate acestea, n`d`jduim s` asist`m în curînd la multiplicarea unor puncte de vedere pe aceast` tem`.

v

q Anul XI q n. 556 q 28 noiembrie — 4 decembrie 2003 q r

INTEGRARE {I SUVERANITATE

20

„Aderarea are nevoie de cet`]eni responsabili“
— interviu cu Jonathan SCHEELE, [eful Delega]iei Comisiei Europene \n Rom nia —
Cît de adev`rat` este afirma]ia c`, în urma ader`rii la Uniunea European`, fiecare ]ar` membr` renun]` la anumite componente ale suveranit`]ii sale (în domeniul politicii externe, politicii economico-financiare)? Dup` mai mult de patru decenii de integrare european`, este de acum un lucru stabilit c`, prin aderarea la Uniunea European`, statele deleg` Uniunii exercitarea suveranit`]ii lor în anumite domenii, prev`zute în tratatele constitutive. Dup` aderare, în aceste domenii, toate statele membre accept` s` se supun` hot`r\rilor luate la nivelul Uniunii. În urma integr`rii ce va avea loc într-un viitor oarecare, trebuie romånii s` se team` de acest lucru în privin]a suveranit`]ii Romåniei? Nu cred c` trebuie s` vorbesc eu în locul romånilor. Cred îns` c` este de datoria mea s` sugerez ca fiecare romån s` reflecteze asupra acestei întreb`ri în cuno[tin]` de cauz`, în lumina a dou` considerente: q exercitarea în comun a atributelor suverane ia în primul r\nd forma legisla]iei din domeniile respective care, în loc s` fie adoptat` de fiecare stat membru în parte, e adoptat` la nivelul Uniunii de dou` mari institu]ii – Parlamentul [i Consiliul. În al doilea r\nd, Comisia este mandatat` de c`tre Consiliu s` îndeplineasc` anumite func]ii executive care, anterior, au apar]inut statelor membre. Popoarele statelor membre s\nt îns` reprezentate în Parlamentul European prin ale[i proprii. De asemenea, guvernele statelor membre, expresie a op]iunilor populare din statele lor, s\nt cele care alc`tuiesc Consiliul. Tot Consiliul controleaz` [i modul în care Comisia exercit` acele competen]e executive care îi s\nt delegate. Pe scurt, cet`]enii nu s\nt rup]i [i nu pierd controlul asupra a ceea ce se înt\mpl` la nivelul Uniunii, asupra modului în care atributele delegate s\nt exercitate. q al doilea considerent depinde de r`spunsul pe care îl d`m întreb`rii „ce (mai) pot face statele, mai ales cele mici [i mijlocii, în contextul actual al globaliz`rii proceselor politice, economice, culturale etc.?“ În mod logic, atunci c\nd singur este foarte dificil s` p`trunzi pe ter]e pie]e sau s` te faci auzit într-o organiza]ie interna]ional`, alternativa este s` î]i une[ti for]ele cu cei care împ`rt`[esc acelea[i valori ca [i tine. Acesta este unul din motivele importante pentru care Uniunea a fost creat`, [i pentru care ea nu numai continu` s` existe, dar este [i mereu înt`rit` de c`tre membrii s`i. Teama este un sentiment care nu e st\rnit doar de chestiunile mai complicate ale „renun]`rilor la suveranitate“, ci [i de lucruri care ]in de natura mai profund` a oamenilor. S\ntem datori ca – privindu-ne în ochi – s` vorbim [i despre aceste lucruri. Unii socotesc c`, ader\nd la Uniunea European`, î[i vor pierde identitatea na]ional` sau cultural`, în accep]iunea larg` a termenului de „cultur`“. Cred c` î[i vor pierde ethosul. Tot în mod sincer, opinia mea este c` astfel de temeri nu s\nt justificate. Uniunea nu e un proiect na]ional, în sensul c` ea nu î[i propune s` înlocuiasc` cet`]enia statelor membre cu cea a Uniunii, ci numai s` o completeze. Astfel, ea nu î[i propune s` înlocuiasc` popoarele statelor membre cu un singur popor – „poporul european“; ar fi absurd. Uniunea nu este nici un proiect cultural, în acela[i sens larg al termenului „cultur`“. Ea nu vizeaz` unificarea culturilor popoarelor sale, ci – dimpotriv` – î[i trage seva [i for]a tocmai din diversitatea cultural` a acestora. Cu alte cuvinte, premisa este c` po]i fi locuitor al „cet`]ii“ europene, po]i s` spui „Civis Europaeus sunt“, r`m\n\nd – în mod firesc, senin [i necontradictoriu – tot at\t de romån, de suedez, de italian sau de estonian. A existat aceast` team` [i în rîndul cet`]enilor altor state foste comuniste, aflate acum în procesul de integrare? În opiniile publice ale acestor state au existat segmente care s-au opus ader`rii. Acest lucru este ilustrat de rezultatele referendumurilor care au fost organizate în aceste state, dar în urma c`rora majoritatea participan]ilor a fost în favoarea ader`rii.

Care crede]i c` ar fi maniera cea mai bun` pentru ca mass-media s` prezinte avantajele [i responsabilit`]ile integr`rii în UE? Cred c` mass-media au un rol crucial \n preg`tirea popula]iei pentru aderare. Jurnali[tii s\nt cei care ar trebui s` [tie cel mai bine care s\nt subiectele care intereseaz` publicul, \n ceea ce prive[te aderarea la Uniunea European`. Totodat`, ei s\nt cei care pot „traduce“ informa]ia respectiv` din limbajul institu]ional, birocratic, „de lemn“, în cel pe în]elesul tuturor. Este clar c` termeni precum „acquis“ sau „construc]ie institu]ional`“ nu s\nt utiliza]i în limbajul frecvent. Aici mass-media poate ajuta foarte mult. De asemenea, este important ca subiectul ader`rii sa fie tratat echilibrat, cu avantajele [i costurile legate de acest proces, f`r` a c`dea nici în tenta]ia idealiz`rii, nici în cea a senza]ionalismului. De exemplu, costurile ader`rii nu trebuie comparate numai cu avantajele, ci [i cu costurile ne-ader`rii; o m`sur` precum obligativitatea avizului veterinar pentru produsele animale trebuie explicat` din perspectiva asigur`rii s`n`t`]ii publice, [i nu drept o m`sur` „impus` de Bruxelles“. Politicienii din toate ]`rile au tenta]ia de a plasa r`spunderea pentru m`suri nepopulare în afara sferei lor de ac]iune. |n Uniunea European`, statele membre g`sesc uneori c` este mai u[or s` scuze anumite politici, spun\nd c` ele s\nt cerute de Bruxelles. Un ziarist informat nu ar trebui s` accepte un astfel de argument, pentru c` ar trebui s` [tie c` deciziile se iau la Bruxelles chiar de c`tre statele membre, care au deci un cuv\nt greu de spus. Vi se pare credibil ca procentul de euro-sceptici s` creasc` în Romånia pe m`sur` ce se vor face pa[ii concre]i pe drumul integr`rii? Este posibil ca acest procent s` creasc`. Cunoa[terea [i în]elegerea unui lucru nu înseamn` îns` automat a-l refuza. Cunoa[terea [i în]elegerea atrag dup` ele diferen]ierea punctelor de vedere. În acest caz, cred c` majoritatea oamenilor – în]eleg\nd mai bine implica]iile ader`rii Romåniei la UE – nu va deveni ostil`. Dimpotriv`, cei mai mul]i vor fi în mod activ favorabili proiectului. Ei vor în]elege c` schimb`rile pe care preg`tirea pentru aderare [i aderarea ca atare le implic` s\nt pozitive [i pot fi valorificate de c`tre fiecare. Astfel, unii se vor opune, al]ii î[i vor exprima sprijinul necondi]ionat, iar al]ii vor r`m\ne favorabili chiar critic\nd unele aspecte sau implica]ii. În orice caz, aderarea are nevoie de cet`]eni responsabili, care s` î[i asume în cuno[tin]` de cauz` acest proces.

interviu realizat de Adrian CIOROIANU
sper`m înc` remediabil` — a estompat considerabil multe elementele pozitive ale acesteia. La fel se poate înt\mpla [i cu aderarea. Odat` accepta]i, vom lua tot ce e mai prost [i nepotrivit pentru noi din acel sistem [i îl vom perverti în stilul nostru propriu. Nu po]i s`-i dai cuiva ceva dac` nu e preg`tit s`-l accepte. Degeaba umpli pe cineva cu bani dac` mîine e din nou s`rac. Este nevoie de echilibru, în]elegere [i educa]ie pentru o experien]` pozitiv`. Politicienii vor ACUM, de[i corect ar fi c\nd VOM FI GATA. Dorin]a imediat` de putere [i justificarea ei prin aderare se va r`sfr\nge asupra popula]iei nepreg`tite, fie ea la ora[ sau sat, b`tr\n` sau t\n`r`. Lipsi]i de r`bdare, vom p`trunde pe autostr`zile europene cu c`ru]a, în loc s` demar`m m`car cu Dacia noastr` romåneasc`. Ce se va înt\mpla exact, vom tr`i [i vom vedea…

Barna NÉMETHI

Nu [tiu nimic!… :( Dar nici nu vreau! :)

D

e ce vrem s` ne integr`m? Pentru politicieni este deja un trofeu. Partidul care va finaliza integrarea este cel mai drept, necorupt [i în m`sur` s` conduc` ]ara; integrarea garanteaz` c\[tigarea alegerilor. E ca o medalie pentru care se lupt` cei de sus [i î[i pun be]e în roate unul altuia — motiv pentru care acest proces v\n`toresc dureaz` de at\ta amar de vreme, at\t prada c\t [i noi fiind istovi]i. Paradoxal este c` integrarea devine un premiu pe seama romånilor de r\nd. De ce? Pentru c` acest romån suveran crede c`, dac` într`m în structurile euro-atlantice, atunci p\inea va fi mai mare [i mai ieftin`, va primi un salariu mai mare [i va lucra de preferin]` mai pu]in, benzina va fi mai ieftin` [i de calitate, vor exista mai multe emisiuni gen „Leana [i Costel la Bloc in z` UE“ [i mai [tiu eu ce… Lumea nu [tie ce reprezint` acest proces. Nu în]elege diferen]a dintre UE [i NATO. Dar nici nu i se spune. Bombardat cu fraze de genul „Da pentru Europa“, romånul trece de starea de confuzie [i nel`murire [i ajunge în punctul în care nici nu mai dore[te s` afle vreodat`. Pe sistemul „muie]i-s posmagii“, pe oameni nu îi intereseaz` ce [i cum at\ta timp c\t s\nt alimenta]i „mur`-n gur`“ de propaganda puterii. Romånii au ajuns apatici [i analfabe]i politic. Dac` mai ad`ug`m [i înc`p`]\narea

mioritic` de a avea dreptate ajungem într-un impas. Aderarea f`r` în]elegerea procesului este un e[ec. Popula]ia care î[i urmeaz` orbe[te liderii, lu\nd ca adev`r absolut doctrina acestora, poate încuraja apari]ia premiselor totalitarismului — dovad` c` avem deja un partid extremist de luat în seam`. Înainte de unitatea politicoeconomic` este nevoie de una cultural`. Aici intervine [i suveranitatea. Romånia nu-[i poate sus]ine înc` ideile politice pe plan interna]ional. Sub nici o form` — politic`, militar` sau economic` — nu ne putem face respecta]i. Mai mult, avem nevoie de ajutor str`in ca de aer. Astfel, momentan nu putem vorbi despre o suveranitate a ]`rii. Oricum, pu]ine ]`ri mai beneficiaz` de suveranitate în vechiul sens al cuv\ntului. Consider c` ast`zi, în ajunul globaliz`rii, drumul spre suveranitate este în primul r\nd identitatea na]ional` [i cultural`. Aceast` identitate ar trebui s` fie baza pentru o educa]ie politic`. O însu[ire corect` a istoriei face mult mai accesibil` în]elegerea ideologiilor sau a unei structuri euro-atlantice. De ce este a[a de important s` ajung` lumea la un asemenea nivel — înc` îndep`rtat? Ca s` nu p`]im cu UE sau NATO ce am p`]it [i cu a[a-zisa democra]ie în care tr`im. Proasta în]elegere a regimului democratic — s`

v

CONSILIUL EDITORIAL: Augustin BUZURA, Andrei CODRESCU, Peter GROSS, Andrei PLE{U q R E DAC}IA: Magdalena BOIANGIU (redactor-[ef adjunct), Adrian CIOROIANU, Radu COSA{U, Cristian GHINEA, Andrei MANOLESCU, Matei MARTIN (secretar de redac]ie), Cezar PAUL-B~DESCU, Iaromira POPOVICI, Simona SORA, Dan STANCIU (prezentare grafic‘), Alex. Leo {ERBAN, Mircea VASILESCU (redactor-[ef) q RUBRICI: Ion BARBU, Alexandru C~LINESCU, Pavel C MPEANU, Andrei CODRESCU, Dan GOAN}~, Andrei GORZO, Augustin IOAN, Eugen ISTODOR, Vintil‘ MIH~ILESCU, Lucian M|NDRU}~, Robert TURCESCU, Daniel VIGHI, Sever VOINESCU q RESPONSABIL DE NUM~R: Adrian CIOROIANU q CORECTUR~: Gabriela MA{EK, Nina PRUTEANU q T E H N O R E DA C TARE COMPUTERIZAT~: Corina M|}~ q EDITA R E T E X T: Vali ANDREI q Redac]ia DILEMA: Aleea Alexandru 38, sector 1, 71273, Bucure[ti q Telefon/fax: 230.23.84 q e-mail: dilema@icr. o Internet: r http://www.algoritma.ro/dilema
Abonamentele interne se pot contracta la oficiile po[tale. Publica]ia se afl` la pozi]ia 149 \n Oferta 2003 a Rodipet. Pentru nereguli, adresa]i-v` redac]iei. Pentru Bucure[ti se pot face abonamente [i la MT PRESS, tel. 255.48.15, 255.48.16, 255.48.17 q Abonamentele pentru str`in`tate [i angajamentele de difuzare se pot \ncheia [i la sediul redac]iei, tel. 230.14.96 q Abonamente anuale \n str`in`tate: 100 $ SUA sau moned` convertibil` \n contul ICR nr. 2511.1–531.2 deschis la BCR, sucursala sector 1 q ISSN 1221-30-55

q Anul XI q n. 556 q 28 noiembrie — 4 decembrie 2003 q r

© H. Diaconescu

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful