Rev Fundatiilor Regale - 1947 - 07, 1 Jul Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

4
ANUL V
SERIE NOUA
4,-
N. 7
IULIE 1947
REVISTA
FUNDATHLOR REGALE
EV
- ION BARBU
Dedicatie
PUNCTE DE VEDERE
.
(1)
Pe unde trece pustiul (2)

.
Intre infra- si supra-structurk (14)
Literatura rosE elusion In lumina OccIdentului (26)
Versuri (42)
OVIDIU CONSTANTINESCU
ZEVEDEI BARBU
T. MOTILEVA
MARGARETA DORIAN
AL._ RO SETTI, Diverse (Moartea lui Laurentiu sau Desamagitii), 44 ;
.1
CORIN GROSU, Ambasadorii ordinei necesare, 46

,
COMENTARII CRITICS
Eugen Todoran; Humorul lui Ion Creanga; I, 51
Petru Comarnescu,
Pictura lui Luchian, interpretaa 'de Lassaigne, harm, Oprescu
si ,MVI; II, 70
1
CRO MCI
-
Un pictor modern In" cinquecento, de Mihnea Gheorghiu, 81 ; Memoriile D-nei ex-Verlaine, de Dumitru Panaitescu, 84 ; Un roman
taranesc polonez (4 Avantpostul , de Boleslaw Prus), de Alex.

Baciu, 87
LUMEA DE AZI
Fortunio
.
de Musset, la Teatrul National, de Alice Voinescu, 90 ;

Italia, 1947, II, de Silvio Guarnieri, 94
*,
4,1
NOTE
Intelectualii, SchimbAri de origin social In Limba -latinA, de Al. Rosetti ; e Biblioteci
comunale 6, de Camil Petrescu ; Recitalul Trude Kressel-Trixy Checais, de Ovidiu Constantinescu ; Studii despre Valery, Orase fr strazi, de Petru Comarnescu ; Aragon si Renasterea poe2iei franceze, de Corin Grosu
NIA
;;
FUNDATIA REGAL A PEN TRU LITERATURA 1$1 ARTA

-
:1
REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
LITERATURA- ARTA -CULTURA
CRITICA GENERALA
APARE LUNAR
Director
AL. ROSETTI
Redactor sS'ef : CAMIL PETRESCU
Secretor de Redactie: CORIN GROSU
REDACTIA SI ADMINISTRATIA
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA I ARTA
BUCURE$T1 III BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39
TEL EF ON 2.06.40
ABONAMENTUL ANUAL
1nstituVii publice i particulare
Lei 1.600.000
Studer*, Functionari, Particulari rurale
,,
760.000
ABONAMENTELE SE POT FACE $1 ACHITA PRIN ORICE

OFICIU POSTAL DIN TARA
REDACTIONALE
MANUSCRISELE, IN FORMA DEFINITIVA SI PERFECT LIZIBILE,
INSOTITE DE ADRESA EXACTA A AUTORULUI, SE VOR
TRIMITE D-LUI CORIN GROSU, LA REDACTIE.
MANUSCRISELE ACCEPTATE SE PUBLICA DUPA NECESITATI DE
ORDIN REDACTIONAL. ACCEPTAREA MANUSCRISELOR SE
VA COMUNICA IN CEL MULT SASE LUNI DELA PREZENTARE.
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE 1NAPOIAZA.
REVISTA NU PUBLICA EXTRASE.
REVISTA FUNDATIILOR REGALE

ANUL XIV, SERIE NOUA, Nr. 7, JULIE 1947
DEDICATIE
Falange le acelei oboseli
De alge deslegate calre sud,

A lamplei umbra din straine seri :
Cu drumul meu, atunci, le-am mai vazut.
La Dsseldorf, o cadra-in Bolkenstrasse.

In jill addnc, Evreul Botezat.
mainele, cascada unei rase,
In/aprau carbuncle uzat.
Stinse flaceiri. Arsd, struna
S'a ldsat in arcul lirei.

Carlea singurd mi-e urna
# Cu -cenuOle iubirii.
Tu salt, tu crefleri stdngi, urzicd-nalba

Acestui scris valah, ca din Sion
Ridici o neveizut de scumpd nalbd
Si
adiatd
boarea altui svon.
Un cant de mat argint al palei Nine

Mai greu ca orbul lunei ii socot.
Curdnd un glas vom /i suind in tine
Cum Heine suna intr'insul versul got..
ION Bit.REU
PE UNDE TRECE PUSTIUL

Mama aternuta cu nisip lucea stins ca un rail inghetat.
In fundul curtii sta casa, bloc de umbra intre umbrele ce se
micau tainic ale plopilor. Strapungand ca o iglit intunerecul,
un fir de lumina se prelingea pe sub marginea camuflajului unei
f erestre.
Inca nu doarme.
A uitat lumina aprins.
De unde tii?
Stiu. La zece e in pat, totdeauna.

Poate ea' i-a venit cineva, in seara asta.
Nu. A uitat lumina aprinsa.
Glasul se arata hotarit, dei vorbele fusesera spuse in oapta.
Un tignal uerd undeva, la cateva cotituri de strada mai

departe. Dudu tresari, maim lui prinsa de zabrelele gardului se
incleta mai tare, pentru o clipa.
Razia ?
Sst 1 Fii linitit ; mai bine cauta de sari dincolo.
Mircea ii prinse cotul i-1 impinse care gard. Prin panza
pantalonilor, genunchiul lui Dudu simti fierul cald Inca de arita
ce fusese peste zi; o senzatie buna, linititoare. Ar fi putut sa

toropeasca acolo, aninat de zabrele. Mircea, alaturandu-i-se i
mai mult, ii sufl repezit la ureche.
Hai. Cineva tot trebuie sa inceapd. Eu mai stau ca sa

pazesc strada.
La urma urmelor ... murmurd celdlalt.

Intre timp Juan ramasese de o parte cu privirea atintit
asupra erpuirii lucitoare din grading. Parca prindea sa lamureasca
fiece fir de nisip i fiece fir crestea i unduia cd un val desprins
gclin forfota marii. Se &idea Acasa e mama. Acasa e.rnama.

I-am spus ca dorm la Mircea. Acasa e mama. Dincolo este Ea ;
aici gradina. Pun piciorul intre zabrele i apoi ma salt, sprijinindu-ma in podul palmelor . Simti saritura pang in muchii
umerilor, simti toata Incordarea trupului din clipa cand acesta
avea sa fie svarlit ca de o pratie. i, fir cu fir, pe nisip, privirea-i
se depana catre blocul de umbra din fund. Tignalul gardianului
se auzi mai aproape. Ca din fundul oraului, ii raspunse un altul
i, intro aceste sunete, tustrei baetii Nth' prini ca intre doua
semne misterioase. Dudu ovaia Inca:
Dar cainele?
Teapan, in tufi. Clasa'ntai 1
Mircea surase stramb. Ii suna inca in auz chemarea batranei
Printi, baiatule, ce ai Printi? . Potaia se invartea pe loc, eautandu-i, parca, echilibrul, apoi se valise in tufiul de liliac i se
destinsese ca un arc. oricioaica ii Meuse efectul mai grabnic
decat i-ar fi inchipuit baiatul. Pandise, dela fereastra mansardei
sale, intreaga scena. 0 fi fost turbat, cucoana * spusese zarzavagiul ce se intamplase & -fie prin curte. Batrana se trasese
inapoi, speriatd. I-era teama de moarte. a I-era teama gandi
Mircea i simti cum i se strange pielea trupului ca i cum s'ar
fi scurtat dinteodata. Ii ghionti tovaraul:
Urea!
Din cele doug flancuri ale portii, ca la o coma ncla, Dudu i
Juan pornira sa se catare pe zabrele. Sgomot de pai i de glasuri
sosi din strada alaturata. Trecea razia. Ca smuls din loc, Mircea
se opinti spre gard, pe culmea caruia se afla din cateva micari.
Un picior ii mai spanzura Inca deasupra trotuarului.
Pe cerul intunecat, un reflector tesea ca un fel de nazuinta
spre lumina', de parc'ar fi palpait o lumanare inapoia unui zid
gros, din sare vanata. Juan luneca uor, ca o oparla, pe nisipul
aleii. Dudu veni, mai mult pravalit, sub tufa de liliac. Doar
Mircea incremenise In varful zabrelelor, cumpanit, la jumatate
de trup; 'Area sa fi uitat ceea ce avea de facut.
Ce faci? Sari jos 1 II sgaltai glasul lui Dudu.
Razia patrunsese in strada lor. Se auzeau pai, cearta, un
glas rugator. Gardienii facusera recolta imbelugata, culegand
pe toti 1ntArziatii de dupa orele zece. Fara a sti cum, Mircea

se aflA alaturi de ceilalti doi, In tufis. 0 lumina puternica fAlfai
ca o aripa, frangAndu-se in cotloanele zidurilor, oglindindu-se
in geamuri. VAnatoarea de oameni incepuse. Pasii macinau
asfaltul, In apropiere.
Pezevenghii dracului, ea ne ia pAinea dela gura 1
ocAri,
cu glas ragusit, o femeie de strada.

Tupilati, baietii asteptau, cu suflarea taiata, chibzuind distantele. Acasa e mama o gAndi Juan si ramase iar cu privirea
atintitil asupra fAsiei de nisip, vrajit, de parca aici s'ar fi aflat
toate tainele soartei lui. 0 soarta ce sfArga In umbra masiva a
cladirii din fund. Astfel i se IntAmpla intotdeauna : mintea-i
pornea sA lucreze cu toate rotitele deodata, ca un ceasornic, apoi
dupd cateva miscari neprecise si seci, se oprea. La fel se petreceau
lucrurile In orice imprejurare, de pilda la examene. 0 intrebare

ii stArnea cugetul ce pornea sa sbArnie ca pAnza de corabie in
suflarea vAntului; stia orice raspuns si rasbatea pada' in adAncul
lui. Dupa aceea se rasa asupra-i ca o ceata si rdmanea, nesimtitor,
sa cerceteze ferestrele ori vreun obiect din incapere.
Mircea 11 trase de mAna pe Dudu ce sta inghesuit lAnga el.
Ridicandu-se, acesta fact' un gest ca si cum ar fi vrut sa-si scuture,
hainele de tarana, apoi renunta. Calcat de picioarele lor, nisipul

se farAma lenes, cu un scrasnet ce rasbAtea In talpi.
Pe usa din dos ii indrumd Mircea. In fata e un Yale.
Pipai buzunarul dela piept: speraclul se afla la locul lui.

Ocolira casa ; mai mult bajbAiau. Sarpele potecii se ascunse,
acum, printre ierburi, se topi in balarii.
Aici.
Urcara, sprijinindu-se unul de altul, cele cAteva trepte. Mircea

cercetA cu varful degetelor canatul usii, cautAnd broasca.
Aprinde lanterna, dar cu bagare de seama.

Se ghemuira, alaturandu-se, pentru a dosi rotocolul de lumina
ce adulmeca tablia de lemn.
Stop I
Petecul luminos pAlpAi infiorat. Speraclul scArtAi, patrunzAnd
In maruntaiele de fier ale zAvorului. Maria calauzei se incorda,

se opinti. Juan privi pumnul acela strAns, dur si Simti cum toata,
rilcoarea noptii i se adunA In ceard. Mircea ar putea sA i ucid5.
se cutremurA el, ca in fata unei amenintri. Se gdsi, dinteodat,

singur, intre doi necunoscuti. Nu vreau i se starnir cuvintele
in ghtlej, dar limba, cerul gurii, buzele, pared i se cufundaser
intr'o baie cleioas. Stia ca-i pare rau dupd ceva, dar nu-i da
seama dup ce anume.
Canatul pocni surd, deslipindu-se de pervaz, scrAni pe ttni,
a poi se poticni.
A pus ceva in dreptul uii. Parc'ar fi un dulap.

Mircea strecuth bratul prin intredeschidere, pip6i.
E un dulap cu vase. Aici e bucgtaria.
Mestec6 intre dinti o Injurdturd. Porni a Impinge cu umdrul:
dinduntru Ii rspunse un clinchet de farfurii sdruncinate. Injur
iar, crunt.
Alta intrare nu mai exist? murmur5_ Dudu ateptnd,
in cumpn5, raspunsul, nkmaitiind ce anume n6d5jduia. Nu
se dumirea daca totul e un joc, o glurnA, cum i se 'Anise a fi
.mai Inainte, ori altceva.
Nu... glasul efului lor riguise, ciudos. Numai dacii...
Neraldtitor, coborl treptele.
Dd-mi lanterna I ii porunci lui Juan. Orbecaind, atinse
coltul casei, pall i se auzir din ce in ce mai in5huiti.
In ciuda atmosferei incropite, oraul pdrea Inghelat In tkere
i intunerec. Doar greerii de mai cutezau &a-1i zornale tipsiile,
prin iarb5. Bataia inirnilor era limpede i puternicA. Acas6 e
mama ii tot mesteca gandul lui, Juan. Dudu 1i plecase capul
pe spate. Cerul era instelat i statornic. Clipele de ateptare Ii
fticeau bine; tia c, macar acum, nu mai avea niciun gest de
implinit. Ar fi fost ispitit sd doarma si, prin fata ochilor, Ii trecu,
ademenitoare, imaginea unui pat cu aternut proaspt i rkoros.
Pentru Juan, MO, intelenirea aceasta devenea chinuitoare;
i-era frig.
Dudu I opti cutremurat i dibui cu mna, prin intunecimea
bea stedvezie, dup Insotitorul lui. Acesta se trezi:

Taci, nu fi bleg
Nu mai vreau vorbi Juan pripit Nu, mai departe,
mu! Voi m'ati dus I
1
Noi?
Voi... el... MIMI baiatul.

Ti-e teama ? se auzi, moale, glasul prietenului.
Mi-e groaza._ Mi-e groaza, Dudule Ce-o sa facem? gfr
I
Juan.
Mircea ne-a promis... incepu Dudu, spre a-1 convinge,

alene, cu o staruinta ce era, ea insai, lipsita de orice convingere..
Se apropiara pai. moi. Juan sta nehotarit, cu picioarele

sprintene i infiorate, ce nu vroiau s asculte decal de reflexele
spaimei.
Am gasit gura ferestrei dela pivnit rostea, infundat,

Mircea, care se intorsese. Putem cobori pe acolo. Am dat la a
parte sacii de nisip ce-o acopereau.
Juan amuti; glasul ciudat a lui Mircea 11 amortise. Porni
cu gatul incovoiat, urmandu-I, ca un caine stapanul. Cotir dupa,
colt, bajbaind. Lanterna se aprinse, luminand o Infundatura

Intunecata dela poalele zidului. Mircea Ii trecu lampa electrica
lui Dudu i \Tart picioarele In golul acela stramt, proptindu-se
in coate. Alla un sprijin inteun rand de lemne, pe jumatate
darfimat, ce captuea peretele pivnitei. De aci sari jos, cu o
bufnitura surda, pe fundul batatorit. Ceilalti doi II urmara,
dupg ce Mircea lua In primire lanterna, pentru a le uura coboraul. Petecul de lumina se sbenguia cercetand cotloanele. Mirosea
a mucegai. Nu se auzea cleat fonetul gandacilor, ce, surprini,

cautau ascunziuri grabnice printre tandari i rumegu. 0 viata
scarboasd momonea intre peretii rancezi. i, In timp ce baetii
se invarteau, in fata lor se cased un pervaz de ue ; golul incaperii
alaturate Ii isbi ca un oaspete neateptat.
Scara opti Mircea
duce Inteo salit de langa buctitarie. Mergeti Meet, treptele sunt de lemn. Nu va sprijiniti debalustrada, poate ca-i putreda.
Dadu s porneasca, dar se opri:
Manuile
facu el, alarmat.
Inteadevar, uitasera. Scotocira prin buzunare cu teama de

a nu le fi pierdut. Le Imbracara, refacnd fiecare, in minte,
aventura de pfina acum: nu vor fi lasat, cumva, amprente
Numarul treptelor le prinse, Insa, toata atentia. <Cinci o socoti
Mircea i treapta scanci ascutit. Ascultara un timp fril suflare,
dar nimic altceva nu se trezi inlauntrul cladirii. La capatul

scarii adulmecara din nou locurile cu antenele de lumina ale
lanternei. Aveau in fata un perete orb, pe laturi cate o ue, una
ce raspundea in bucatarie iar a doua ce da in sufragerie. Clanta
licari, perifid, impotrivindu-se. Manua de piele, cenuie ca un
guzgan, de pe mana lui Mircea, se IAA asupra ivarului i apasa
cu nespusa incetineala, cautand sd sugrume resorturile launtrice
ale broatei. Operatia dura un timp nemasurat. Fruntea baiatului
se umezi.
Dudu fi privea carnaradul, in lumina firava ce-i impanzea,

acestuia, chipul i paru ca acum II descopera pentru intaia oara :
un profil neted, alcatuit din linii simple, lunecoase, taiat de

dunga subtire a sprancenelor i de crangul ramuros al genelor ;
doar barbia se furia, len*, catand sa incheie cat mai de graba
figura. Privelitea atat de apropiata II preocup vreme indelungli
pe Dudu. E, poate, tot ceea ce voiu pastra ca amintire din seara
de acum . Clanta Inca nu cedase. Dicrul incepea sa devina

plicticos. Ii stapni un cascat intre flci. De s'ar gar*
o data .
Ua se desprinse, Med veste, de cercevele. Dudu tresari:

patrundeau din nou in necunoscut. Mircea scapa o injuratura
de multumire; prevederile batranei se oprisera la dulapul ce
astupa intrarea in bucatarie. De aci incolo aveau drum liber.
Canatul se desMcea, fara opreliti, spre o nou incapere. Faia
luminoasa colinda acum printre mobile cu luciu stins, tufatiand pe rand, franturi de obiecte. Erau atat de mune lucruri
i mai marl. i mai marunte, posace i amortite, de parc'ar fi
fost un bazar. Ceti, carafe, vase pantecoase de portelan, flori
din matase toate se depanau sub priviri, ca nite oameni somnoroi inteun azil, surprini in toiul somnului de care nite oaspeti
indiscreti. Apoi, de parca s'ar fi luminat o fereastra a ziug, dintr'o
oglinda se revarsa asupra camerei, un isvor de prafoase sclipiri.
Intunecimea se destrama, doar atat cat sa mijeasc o penumbra
fumurie, de care cei trei cautara sa profite pentru a se strecura
in odaie. Cel din urma, Juan, putu zari cum propriile lor ngluci
se perindau prin sticla oglinzii.
Partia luminoasil pe care o taia In bezna lanterna, fulgera

de-a-lungul tavanului. Mircea le facu semn sa vita alaturi de el.
Se aflara reuniti In jurul unui scrin ciudat, negru i lacuit, presarat cu felurime de forme argintii. Tatal Mr:Mei fusese pe vremuri capitan de vase i de prin peregrindrile lui peste mari adusese
o seama de inutile i desperechiate obiecte. De ce alegerea lui

Mircea se oprise tocmai asupra acestuia ?
De mult, de pe and Inca nu-i Incoltise gandul hesmetic pe
care-I punea acum In fapta, obiceiurile vecinei lui i se Intiparisera, cu Infatiarea lor nexhimbata i curioasd totodata. De
pilda, tia en' on le Cate ori batrana se tocmea cu cate un furnizor,
sta la fereastra sufrageriei, cu coatele rezemate de pervaz. Gaud

disparea, pentru a aduce suma ceruta de zarzavagiu ori de femeia
dela care targuia smantana i unt, lipsa ei dura foarte putin,

ca i cum ar fi avut banii la Indemana, pititi Inteo mobila din
preajma. Printi, catelul, asista i el, din bratele stapanei, la cumpa-
raturi. Ochii lui lacrimoi cautau cu oboseald i dispret la

fdpturile de sub fereastra.
Mircea nu avea o fire sentimental. Privelitea celor do ua
existente stinghere nu-i trezea nici milii, nici tristete. 0 viati
de huzur i libertate, ca a unei buruieni lasate sa creasca In
paragiva, huzur Intrerupt doar de obligatii marunte, expediate
la repezealii, Ii daruise de mic, doar satiu i acest satiu se
prefacuse treptat in cinism. Privirile-i erau reci i inima adormita,
ldsand frau slobod gandurilor sa socoteasc'6, nepripit, i curiozi-
tatii sa iscodeasca. Felul cum Ii Intocmise traiul batrana din

vecinatate ii devenise nesuferit prin monotonia lui zadarnica.
Atat potaia cu ochi umezi i puteri istovite cat i stapana acesteia,
fiinta stearpa i nevolnica, II umpleau de desgust. Parcul umbros
ce Impresura cladirea veche i se 'Area a fi un cimitir parasit in
mijlocul caruia ar fi dainuit un cavou Pe cale de a se darapana ;
Inlauntrul acestuia nite supravietuitori superstitioi cautau,
parca, a Intretine iluzia vietii, deretecand lucruri ce nu mai

puteau fi nimanui de folos. Astfel se inchega In sufletul lui an
fel de dumanie ascunsa fata de cele cloua fantome ce bantuiaa
cladirea funerara de alaturi. Si, In timp ce casa parinteasca se
sbuciuma de o viata Med nicio randuiala, la anume ceasuri din
zi, in cadrul ferestrelor de peste gard se iveau impreuna, profilul uscat al fiicei capitanului de vas i botul urduros al cainelui,
cu exactitatea unor figurine de ornic. Si atunci glasul hrjait,

lugubru, al batranei pornea sa-i strepezeasca auzul cu aceleasi
alintari caraghioase Printi, baiatule, stai frumos ea te vede
lumea Tu eti un copil bine crescut, nu? Mangaierile acestea
I
ii turburau, 11 nelinisteau. Copilaria lui cinica, satula, simtea ca o in-
frigurare trista, presimtind cum moartea i pustiul Ii dau tarcoale.

Iar acum, Mircea patrunsese in pling taing a criptei, inlauntrul
careia se aflau laolalta i tinta aventurii de asta noapte i inceputul
unor drumuri buimace, tasnite parca din insasi disperarea satiului
sau. Ii aflase, In sfarit, un rost, ori care ar fi fost el, fie pentru si
cateva zile, fie si pentru cateva ceasuri. Si apoi av ea i o scuza,
da, sigur o scuza i Inca una hotarItoare se &idea el, cu un
zambet de batjocura, adresat lumii intregi i siesi avea nevoie
de bani I .
Lumina lanternei se concentra, prinzand inteun cerc tot mai
uric broasca fina a saltarului de sus. De mult Inca, Ii Meuse

Mircea ucenicia in arta de a descatusa, cu un ac de siguranta,
asemenea mecanisme ubrede.
Deodatii, insd, simti cum mana lui Juan i se incleteaza in

brat. Se intoarse nemultumit, gata a-i inghionti complicele
fricos : Juan parc'ar fi vrut
arate ceva in intunerec, staruind
cu muta disperare. Atunci, ca i cum tustrei ar fi fost fulgerati
de un curent electric, incremenir cu fetele indreptate catre

acelai semn, patrunsi subit de intelegerea unui fapt extraordinar. Pe sub tablia uii ce da In dormitor, se prelingea o (I:Ara
subtire de lumina'. Cum de trecusera pe lane ea fara sa bage

de seama ? Clipele se indesau una intr'alta, se adunau Inteun
bulgare greu i neguros ce-i apasa in ceafa..Nu se simtea nici
umbra de miscare dincolo. A uitat lampa aprinsa , isi spuse
Mircea, amintinduli totodata ea mai rostise aceste cuvinte, ceva
rnai de vreme. Trebuia sa decida ceva i cat mai repede Inca,
dar ramasese ca vrajit de dunga aceea galbena ce tivea tablia

usii. Dincolo domnea o liniste grea i limpede ca un cristal. edeau astfel amutiti, baietii de o parte a nepatrunsei baricade
iar batrana de cealalta, spionandu-se, cu suflarea stinsa.
io
Niciunul dintre cei trei complici nu tiu cum se Cam darrupta bruse din loc, ca un petec .de hrtie smuls de vant ua
din fatd-le se topi in zid i lumina rabufni prin golul pervazului,
in camera in care se aflau. Dreapta, neclintit, i stra-
vezie, ca o aratare, batrana se inalt inaintea lor, in lumina

galbena, ce-i batea trupul dintr'o parte, a veilleusei. Jumatate
din faptura ei uscativa se imbala In aceasta lumina, In timp ce
jumatatea cealalta se Invaluia, misterios, in umbra. Parul centgiu Ii cadea ca o ploaie de sarme pe umeri, fruntea joas
strangea cu grija trei cute adanci, orbita se case% cetoasa, cu
o sclipire sinistra, ca luciul unui lac pe un fund de prapastie;
obrazul facea o paranteza, cazand mai apoi pe un povarni .
boltit deasupra gurii, gatul subtire tnea dintre clavicul, vanos,
sculptat de dalta vremii. Dela umeri in jos cobora ciimap cu falduri multe i epene, ca toga unei statui.
Se priveau Intre ei, femeia i cei care farmasera granitelestapanirii ei se priveau ca nite erpi ce s'ar fi intalnit lute&
rascruce i, ridicati In coada, ar fi stat gata de atac oH de NO..
Lanterna cazu cu sgomot din mainile lui Mircea, reflectanduli
razele, de jos, spre chipul baiatului, luminandu-i barbia, narile,.
arcadele ochilor. Tresarira cu totii, i-i aplecara privirile, o
clipa, nu mai mult, astfel ca niciunul sa nu piardd ceva din

gesturile celorlalti. Ochii batranei sclipir mai tare, se stinsera
din nou. Ii va fi recunoscut, oare, vecinul? Un fir de sudoare
iroi oblic pe spinarea lui Mircea, picurandu-i pe old. Si chiar
In clipa aceea, baia magnetica In care edeau cufundati cu totii,.
se tulbura. Mircea Incepu, s tremt re, abia simtit, pielea spatelui
i se increti de-a-latul, fiorul i se scurse in brate, in genunchi.
Se sbuciuma subtire, fin, dar fa'ra istov, ca frunzele de plop.
Camarazii simtira faptul acesta neobipuit, simtir alarma pe
care eful lor cauta s i-o frinabue, sa i-o ascunda. Amandoi
deodata intoarsera fetele spre el. Si atunci ii vazura, spaimantati,
mana tremuratoare, bolnava, ce cauta sa patrunda in buzunarul
hainei. Dar, cum manua-i impiedeca gesturile, Mircea trase
brusc de varfuri i. o arunca jos; degetele i se afundard apoi
In haina. Totul se petrecu uimitor de repede.
PE UNDE TRECE PUST1UL
II
Nul striga, mai mult gemu, Juan.

Un revolver mic, lucios, cu teava scurta, palpaia ca un fluture enorm In mana lui Mircea i deasupra lanternei.
Femeia pam c nu-i da seama de ceea ce se intampla. Teapang, pazea intrarea camerei sale. Niciun murhi nu i se dintise pe fata. Creturile i scobiturile obrazului drept, cel luminat,
ramasesera aidoma ca la inceput. Deodata, Insa, pieptii camaii
pornied s salte inteo micare vglurita, din ce In ce mai puter
nica. Semana cu acele manechine de panopticum Inteal caror
piept de mucava un mecanism Incearca a starni un sbucium de
agonie. Se auzi un gafait sacadat i adanc. Ca un clete ce se des--
chide brusc, falca de jos ii slabi incheieturile i o crestaturd

prelungd reteza de-a-latul chipul bdtranei. 0 serie de mirari
ciudate, mecanice Incepurd s'o framnte. Mana stangd i se lipi
de inima, cu un gest asemuitor celor pe care-1 fac marionetele
in scenele de dragoste. Bratul drept i se sbatu prin aer. Ochii
i se bulbucara, albi i rdscopti; doar limba, greoaie, umflata,
ii mai 'Astra, prin bolboroselile ei, ceva uman, acestei aparitii
nocturne. Bdtrana se data pe talpile goale i se prabui, icnind.
Sta acum Intins, intr'o band de lumina, cu sarmele parului rasfirate in jurul chipului, cu camaa Infaurata peste picioarele
scheletice, cu cele cloud umbre mari i caraghioase ale thlpilor
ce priveau spre intrui. Gatlejul Ii harai ca podidit de saliva,
apoi pieptul ii conteni framntarea. Doar falca ramase descle
tata, lasand vederii iragul de dinti ca nite piroane ce ar fi
arzat o granita cerului gurii.
Revolverul urma sd se sbuciume in mana Intinsd a lui Mircea
i degetele mai &gall i acum cocoul, neIntiintate Inca de

adevarul celor petrecute. Figura tangrului era lumina-Ca neclintit
de lanterna cazutd pe covor. Genele mari i rasfrante brdzdau

cu umbre i mai mari, i mai rasfrante, arcadele ochilor ; buzele
i aripile nasului i se desenau limpede i regulat.
Cat e ceasul? intreba Duck,. Era ultima curiozitate ce-i
mai ramasese. Mircea privi in netire bratara dela mand:
Douiisprezece i un sfert.
Aha, douasprezece, multumesc
raspunse Dudu i o porni

spre ua ce da in said i care ramasese deschisa. Parea grabit
& se duca la o intalnire unde ar fi fost ateptat. Iei cu un pas.
lunecos, aruncand un pie picioarele, ca i cum genunchii i-ar fi
muiat incheieturile. Se auzi mai apoi un sgomot din spre buca
tarie, ardtnd ea dulapul era sdruncinat, cu opinteli, dela locul
12
lui. Juan Isi duse pumnii la tample. Cdta in jos, aiurit, lipsit
de Intelegere. Tremurand, mana lui Mircea cobori spre buzunarul hainei, pentru a strecura revolverul Inauntru. # Batrana a
uitat lumina aprinsa , se gandi far a-si aminti ca.' aceeasi propozitie fi mai trecuse prin minte in doua randuri. Ochii lui Ned
cei dintai ce capatara simtul imprejurarilor, atintindu-se asupra
ti upului Intim pe podelele camerei alaturate; &idle Insa mergea
anapoda, ocolind pe cal nefolositoare Nu sta bine asa ; mortii
sunt scosi din cash' cu crestetul capului Inainte *. Apoi neincre&Tea ochilor ajunse 'Ana la cuget: Dacd se preface cumva ? .
Merse pang in pragul usii ce da In dormitor si cercet lacom

chipul pe care ani de zile-1 zarise doar din departare: o fata
useata, galbena, urItita si mai mult prin moarte. Albusul rascopt al ochilor si gura deschisa, cu dare de saliva la colturi, li
fura orice expresie figurii, lasandu-i In loc o schimonositura
absurda. Raiatul se trase deandaratelea spre iesire. # Lanterna
se gandi Juan, In timp ce-1 urma, nevolnic, dar nu se simti In
stare de nicio actiune, nici macar de a vorbi. De abia in capul

scarilor izbuti a smulge cuvantul din gatlej :
Lanterna 1
Mircea se opri, ratacit:

Lanterna, rosti ca bite() ameteala, da, da, lanterna. Dada
sa se Intoarca dar piciorul Ii ramase teapan. Sovai:
Hai cu mine 1 se hotari in sfarsit, abatut. Dup ce culese
de pe covor obiectul uitat isi aminti ea trebue & priponeasca
din nou dulapul pe care, iesind, Dudu il mutase din loc. Intepe-
nird si usa intrarii din dos. Coborira In pivnita, se strecurara

de-a-busilea afara, prin gura ferestruicii pe care apoi o astupar cu sacii de nisip. Recapatasera a nespusa limpezime a
si-nturilor.
Sarira gardul, lucru cu care erau deprinsi acum si se strecurara pe langa Imprejmuirea vecing, cercetand atent strada ;
cateva secunde mai apoi, se aflau in curtea locuintei lui Mircea.
Mergeau stransi unul laugh' altul, Infrigurati.
Ajunsera cu bine in camera dela mansarda lard a se fi Intalnit
cu vreunul dintre oamenii de serviciu. Se trantira de-a-curmezisul patului, tremurand, desi ferestrele Inchise pastrasera zaduful
de peste zi. Mircea adormi fail nicio svarcolire si Juan ramase
PE UNDE TRECE PUST1UL
13.
sa-1 vegheze, clap-land, ca un rest de apa pe fundul unui vas,

aceleasi vorbe ce adiau asupra cugetului Acasd e mama .
Uitasera amandoi de Du du care-si urma, halucinat, drumul,
purtat de piciorul deprins cu fiece cotitura a trotuarului, cu
toate hartoapele asfaltului. Intamplarea din noaptea aceasta ii
biciuise sufletul i acum, amortit, incerca s revina in matca
obisnuintei, asteptand ca urmele loviturii sa se tearga treptat.
Adolescent fiind, invatase de mult ali chibzui singur putina
existenta ce-i rilmnea inafara disciplinei scolare ori a celei
siesi impuse. Invatase de asemeni a se feri nu cu totul ci doar
atat cat li era necesar din calea oamenilor. Departe de rudele
lui vitrege, lard parinp, singur In miezul orasului, incercase
toate melancoliile ca i bucuriile marunte ale resemnarii. Indiferenta Ii daruise siguranta pe care i-o imprumuta, unei cetati,
santul sapat jur-imprejur.
Iata insa, ea, neasteptat, Mircea-i deschisese portile visului,
portile aventurii. 0 unica greutate ar fi fost de invins, o unica
oprelite de trecut; dar piedeca aceasta se dovedise anevoioas,
cu neputinta de urnit, cazuse ca o cortina de fier inainte-i, odata
cu trupul batranei. Nu putea ingadui moartea a oricui ar fi
fost ea
socotind-o ca un act ce trecea de intelegere, aproape
absurd, si pe care era mai cuminte sa-1 nege. Moartea-i clatinase increderea in sine, indiferenta. Fugise de langa acea cladire
funebra, cu tufisuri i alei de cimitir, cladirea ale card ziduri

ascundeau acum un cadavru, ca de un &alas al intunerecului
si al necunoscutului.
Hei, domnu', incotro ? Cam tarziu pentru plimbare.
0 lumina vie II izbi in fata, facandu-1 sa clipeasca, speriat.
Cand vazul i se mai obisnui, Ii dadu seama ea fusese Incoltit
de un gardian.
Ma duceam acasa.
Asa? Poftim matale s stai de vorba cu domnul comisar,

ca. eu n'am ochelarii la mine ca sa te legitimez. N'or fi paturi
prea moi in cusca noastra, da' del Ce sa-i faci? Asa-s vremurile.
Eu, ce sa mai spun, ca ma hodinesc toata nopticica doar pe opereche de pingele
...
INTRE INFRA - SI SUPRA - STRUCTURA

Studiind
evolutia
structuralizarea gAndirii se poate
constata cum aceasta se alcatuete treptat, pe mgsura unor

anumite transformdri necesare ale structurii societatii umane.
Cu alte cuvinte planul condifiunilor materialx ale societiitii se
resfrnge In planul gdndirii, sau al ideologiei: gAndirea umang,
in toate ramificatiile ei, se desvoltd 0 se hranete din conditiunile
materiale sociale, dup cum vegetatia In multiplicitatea formelor
colorilor sale, se desvoltd 0 se hranete din elementele naturii.
Dar este cazul, aceastd comparatie fiind retinut in toat amploarea ei, s ne intrebdm: care sunt rosturile gandirii, sau ale
factorului ideologic, Inteo viziune dialecticd asupra lumii?
Marx 0 Engels, au simtit c aici este o problemd dintre cele mai
-delicate. De0 ei stabilesc principial care este origina factorului
ideologic 0 care ar fi rostul su istoric, totu0 n'au apucat sg
elaboreze indeajuns aceast problem6, aa dup cum fcuser6 cu
alte probleme. Rdmasd Inteo atmosferd incert, problema factorului ideologic a Inceput, la unii, Inca pe and trgiau Marx
0 Engels, s se balab6neasca dintr'o margine In alta a dru-
mului, Vara sd-0 poat gasi un echilibru. Din acest motiv,

vedem pe autorii mai sus amintiti, Ca revin, cu mult asiduitate,
cu multe sublinieri i repetitii, asupra problemei raportului
dintre factorul material 0 cel ideologic 0 mai ales asupra
.rostului factorului ideologic in istorie.
In urma conceptici dialectic-materialiste a lumii, unii, elder
in epoca lui Marx 0 Engels, au neglijat factorul ideologic.

Aceastd situatie pornea dela o interpretare gre0f6 a marxismului.
Interpretarea pornea dela faptul
adevkat in principiu
ca
INTRE INFRA-$1 SUPRA-STRUCTURA
is
-Marx demonstrase cum factorul ideologic nu este altceva, in

ultjm instant, cleat un reflex al factorului material-economic.
Lu alte cuvinte, infrastructura este cauza suprastructurii. Greseala
de interpretare apare cand se face afirmatia ca, de vreme ce

istoria umand este determinat exclusiv de factorul economic,
factorul ideologic nu are nicio importanta. Deci ideologiile,
conceptiunile de pe orice plan al existentei umane, nu contribua
intru nimic la progresul societatii. Prin o astfel de interpretare,
nu i se acorrld lui Marx nimic mai mult decat de a. fi inversat
rapartul factorilor determinanti ai istoriei. Pe cand idealistii

explicau dinamica istoriei prin forta de atragere a ideilor,
-catre care societatea umanti se simte inclinata, marxismul
explica accasta dinarnica prin transformarea dialectica a conditiunilor economice ale societatii, pe care ideile nu Tac altceva
decat sa le oglindeasca. Deci Marx n'ar face altceva, cleat sa

transforme diruta in cal si calul in caruta, fiindca lui i s'ar pdrea
c lucrurile merg mai bine astfel.
Care este adevarul?
Este foarte adeva-rat cd Marx se revolta impotriva istoriei
idealiste, adica impotriva acelei istorii in care oarnenii traiesc,
se asociazd, poart razboaie, fac revolutii, progreseaza, etc., prin
simplul fapt Ca au idei in cap si doresc s realizeze aceste idei.
Un razboiu nou este o noud idee, sau ideologie, o revolutie sau
un pas inainte este iar o noua conceptie, etc. Marx sustine

ca a explica astfel istoria, este egal cu a te refugia in
domeniul abstractiunii si al iluziei. A cauta sa afli adevarata
structura a unei epoci, din modul in care ea se oglindeste in ideologia sa dovedeste o naivitate i este egal cu a crede ea o persoand
este identica cu ceea ce ea singura pretinde a fi: <cAlors que,

dans la vie ordinaire, tout boutiquier sait fort bien distinguer
entre ce que quelqu'un pretend tre et ce qu'il est rellernent,
notre historiographie n'est pas encore arrive a cette connaissauce banale. Elle croit sur parole toute poque pour tout ce
-qu'elle dit et s'imagine a son propre sujet . (Oeuvres philosophiques, tome VI, pag. 199). Istoria nu poate fi explicata decat
prin activitatea sociald concret a indivizilor spre a produce
propriile lor mijloace materiale de viata : (c Le premier fait histo-
16
REVISTA FUNDATHLOR REGALE
rique est done la production des moyens permettant de satisfake ces besoins, la production de la vie matrielle mme
(Oeuvres philosophiques, tome VI, pag. 165). Activitatea ideologicd nu este altceva decat reflexia, pe plan de gandire, a
acestei activitali fundamentale: La production des ides, des
representations, de la conscience est, en premier lieu, immdiatement impliquee dans l'activit matrielle et le commerce
materiel des hommes, et est la langue de la vie relle. L'acte
de se reprsenter, de penser le commerw spirituel des hommcs
apparaissent encore ici comme l'manation directe de leur attitude matrielle. C'est la mme chose pour la production spirituelle telle qu'elle est represent& dans la langue de la politique,
des lois, de la morale, de la religion, de la rntaphysique, etc.,
d'un peuple. Les hommes sont les producteurs de leurs reprsentations, de leurs ides, etc. n. (Oeuvres philosophiques, tome
VI, pag. 156-157).

Deci, in istorie avem un factor material, care se desfaoard
in diferitele forme de activitate practicd ale omului, i o continu transpozitie a acestui factor, intr'un plan ideologic. In
ceea ce privete raporturile factorului ideologic cu factorul mate-
rial economic, Marx sustine o dependera a primului de al doilea. Aceastd dependent are dou puncte de sprijin. Primul
punct de sprijin al acestei dependente const in afirmatia gene-
raid ea gandirea in primul rand nu este cleat o reflectie a

materiei. De aici urmeaza Ca factorul ideologic al unei societati
nu poate fi decal reflexiunea factorului material al acelei socictali. Al doilea punct de sprijin este afirmarea lui Marx and arata
existenta unui acord dinamic intre factorul material al istoriei
i factorul ideologic. Aceasta insemneazd c variatia structurald
desfaurarea in timp a factorului material se rtisfrng in

variatia structurald 1 desfdurarea in timp a factorului ideologic. Marx aratd cd, intr'o epoca oarecare, dominanta unei
i
forte economice i socialq aduce dup sine, in unitatea ideologic:A
a acelei epoci, dominanta unei ideologii adecvate fortei economice i sociale respective. Spre exemplu, predominanta sistc-
mului capitalist 0 a clasei burgheze aduce dupd sine predominanta unei ideologii adecvate intereselor acestei clase. Mai
INTRE INFRA-SI SUPRA-STRUCTURA
mult cleat atat, ideologia unei epoci primeste diferite structurari i orientari, care depind de nivelul de evolutie al factorului
material corespunzator. Astfel, alta este orientarea ideologiei
clasei burgheze incepatoare, alta a clasei burgheze mature si
alta a burgheziei decadente: <Les ides dominantes ne sont
rien d'autre que l'expression idale des conditions matriellcs.
dominantes, les conditions matrielles dominantes prises comme
ides #. (Oeuvres philosophiques tome VI, pag. 193).
Acest mod de a vedea lucrurile ne duce la o constatare foarte
importanta, i anume: societatca umana este o structura in
care diferiti factori stau inteun relativ acord corespunzator

puterii fortelor in lupta in epocil considerata. Factorul material
economic cu factorul ideologic, incadrati in structura generala a
istoriei umane, oglindesc in chip general diferitele aspecte ale
acestei structuri. Noi am intrebuintat, in alta parte, termenul
de raport dinamic intre factorul material si cel ideologic, si
accentuam din nou aceasta parere. Aceasta insemneazd c

pozitia factorului material fa-ta tie factorul ideologic se delineste, In prima linie, prin faptul ca ambii fac parte dintr'o struc-
tura, a carei caracteristica fundamentala este transformarea.

In acest proces de transformare a societalli umane, factorul
material cu cel ideologic se gasesc inteo continua interdepender.
Este foarte adevarat ca marxismul afirma, cal in istoria umana
se observa i dependenta a factorului ideologic fata de factorul
material. Insa raportul dintre acesti doi factori nu trebue vazut

numai Intr'un singur sens: dela factorul material la cel ideologic..
Dupa ce o ideologic s'a nascut din anumite conditiuni materiale
devine ea Insi un factor istoric activ, determinand modurile
de evolutie istopic. Marx a scos in evidenta In mod deosebit
puterea ideli in deslantuirea proceselor socialP. Ideia se materializeaza cand cuprinde multimea spune Marx. i, privind
lucrurile mai larg, nimeni nu poate nega Ca cultura a avut alaturi de conditiunile economice un rol important In procesul de
ridicare a clasei niuncitoare i, deci, nu rol important In promovarea acestei clase ca factor de progrcs in istorie.
In acest caz, trebue sa" recunoastem ca, tare factorul material social si intre factorul economic, nu poate fi vorba catusi
2
m8
de putin de un raport cauzal mecanic. Ambii factori, facand

parte dintr'o structura dinamica, care este societatea umana,
sunt ei lnsii inteo continua interdependenta. Engels simte greutatea acestei probleme, and scrie, plangandu-se c intentiunea
lui Marx si a sa, de a deriva factorul ideologic din factorul economic, a fost unilateral inteleas: ...Marx et moi nous sommes
partiellement responsables de ce fait que parfois nos disciples
ont insist sur les facteurs economiques plus qu'il ne fallait.

Nous tions forces d'insister sur leur caractere fondamental par
opposition a nos adversaires qui le niaient, et nous n'avions

pas toujours le temps, la place et l'occasion de rendre justice
aux autres facteurs dans les interactions reciproques du processus historique. ...Malheureusement ii n'arrive que trop souvent qu'une personne croie avoir compris completement une
thorie nouvelle et etre capable de l'appliquer quand elle a repris
ses ides fondamentales mme sous une forme incorrecte. Et
de ce reproche je ne puis excepter beaucoup de rcents marxistes >>.
Il est certain qu'ils ont produit une curieuse espece
d'absurdits . (La Conscience mystifie , par N. Guterman,

pag. 267, d'une lettre d'Engels a J. Bloch,
1890).
El ltimureste adevaratul raport intre cei doi factori intr'o

alt scrisoare (dare A. F. Mehring 1893): Puisque nous
avons ni que les diverses spheres idologiques, qui jouent un
role dans l'histoire, aient un dveloppement historique indpendant, on a suppose que nous niions leur elf icacite historique.
A la base de cela est la notion anti-dialectique ordinaire de la
cause et de l'effet, comme une relation polaire fixe, comme deux
opposes, et la negligence complete de la rciprocit. Ces messieurs oublient, presque expres, qu'un facteur historique, une fois
amen a l'existence par un autre, en definitive conomique
est
capable de reagir sur son milieu et meme d'affecter ses causes... *
Aceeasi problemh este fixata de nenumarate ori in acelasi mod.
'Ma un text dintr'o alt scrisoare a sa catre J. Bloch:
4...D'apres la conception matrialiste de l'histoire, le facteur

determinant dans l'histoire est, en derniere instance, la_production et la reproduction de la vie relle. Ni Marx, ni moi n'avons
jamais affirm davantage. Si, ensuite, quelqu'un torture cela
INTRE INFRA-SI SUPRA-STRUCTURA
19
jusqu'a dire que le facteur conomique est le sent determinant,

ii transforme cette proposition en une phrase vide, abstraite,
absurde. La situation conomique est la base, mais les diverses
parties de la superstructure ...exercent egalement leur action
sur le cours des luttes historiques et dterminent, de facon

prpondrante, la forme dans beaucoup des cas. II y a
-action et reaction de tous ces facteurs, au sein desquels le
mouvement economique finit par se frayer son chemin
comme quelque chose de force a travers la foule infinie de

hasards .
DupA toate acestea, este evident, c5, daca intre acesti doi
termeni este vorba de o cauzalitate, atunci aceast cauzalitate
trebue inteleas numai in chip dialectic. 0 opera culturald fasare
-din anumite conditiuni social materiale, insa ea se intoarce asupra
propriei sale cauze si20 influenteaz, ba mai mult: acea opera

ideologic6 poate deveni un factor determinant istoric. Nu trebue
s alergam prea cleparte spre a gasi exemple. S ne &Ian la
rolul pe care il poate avea orice descoperire stiintifica". Ideile
lui Newton, ale lui Descartes, ale lui Gall lei, etc., sunt constante
dovezi c factorul ideologic este un factor cu deplind eficienta
istoricA. Ideile acestor oameni au contribuit in blind parte la
progresul istoriei umane. In aceast privinta, putem spune ea'
factorul ideologic, desi rasare din factorul material este un
factor viu si activ in istoria uman6. Iar contradictia ce survine
la un mod al desvoltarii societatii intre structurd i supra
structura, in raportul dintre cei doi factori formeath o contradictie de bazd in transformarea societatii. Aceastd contradictie este una dintre conditiunile de evolutie ale istoriei umane.
Raportul de interactiune dintre factorul material si factorul ideologic, dintre teorie i practicg, dintre munca in birou i pe 'Artie
munca pe ogor i in fabrici, este un aspect foarte important
al dialecticei reale istorice.
Sa revenim: la comparatia noastr initiala. GAndirea umana
se desvolt si se hraneste, in toate ramificatiile ei din conditiunile materiale sociale, precum vegetatia, in multiplicitatea
formelor
sale, se desvolt si se
hra'neste
din
elementele
-naturii. Daca incercdm s determinam factorii generatori ai

2*
20
vegetatiei, vedem c ei sunt multipli: pgmnt, aer, ap etc.Deci ne izbim imediat de imposibilitatea de a stabili un raport
cauzal simplu, bite realitate atht de vast. Dar ceea ce este si
mai important e faptul eh" vegetatia, odath apAruth, devine un
element determinant intre celelalte elemente ale naturii. Si
aceasta se inthmpl, fard s inceteze nici un moment dependenta
ei de elementele mai sus amintite. Astfel, vegetatia ingrase p5manful, purific6 aerul, atrage ploaia. Deci efectul, care cste
vegetatia, are el insusi efecte. Vegetatia devine ea insgsi un factor-
determinant al naturii. Vegetatia se refer activ la naturA, iar

actiunca ei ajuth transformarea intregii naturi. Dar, repethm,
aceasth actiune a vegetatiei de transformare a naturii, exprimat
prin ingr4area i ingrosarea scoartei pmntului, prin purificarea aerului, prin atragerea ploii etc., nu neagd nimic din faptul
cg ea este determinat de elementele naturii. In felul acesta
trebucsc intelese raporturile diferitelor elemente, dintr'o structurd dinamic. Intre ele existh un continuu raport dinamicAcest raport dinamic tste determinat de natura structurii. Pe
de alth parte insg, modul de existenth si de evolutie al structurii
nu este altceva cleat raportul dinamic dintre elementele sti ucturale.
Dialectica materialista concepe istoria umand ca un oiganism
in evolutie. Factorul ideologic, desi este determinat de facleml
material economic, trebue privit in acest complex dinamic. El
se comporth, In organismul social in mod similar cu vegetr tia
in organismul naturii. Dialectica materialisth nu a luptat niciodath s'a" elirnine factorul ideologic din dinamica istoricg, asa dupd
cum pretind unii. Marx a luptat dupd cum am vdzut numai
pentru inlturarea grefelii de a face din faaorul idenlog.c sin-gurul resort al istoriei. El a luptat impotriva acelora care reduceau stiinta istoriei la studiul formelor juridicP, la ideologia diferitelor epoci, etc. Dialectica materialist arrt5, in prima lithe &
acest factor ideologic n-u reprezinth realitatea is torica integral, iar
In a doua linie, ea' el este o transpunere pe plan abstract a unci
realiati mai profunde, formath din activitatea practica a omului.
Dialectica iffaterialisth, departe de a scoate factorul ideologic

din istorie, nu a fcut altceva decAt s-1 incadreze real, in struc-
INTRE INFRA-$1 SUPRA-STRUCTUR 4.
21
tura integrala a istoriei. In felul acesta, istoria prime0e o expli--catie totala.

*
Din felul In care se pune problema raportului dintre factorul

material 0 factorul ideologic rasare o problema, care a facut 0
mai face mult valva. Este vorba de felul in care dialectica
materialista a rezolvat problema filosofiei. Interpretand in chip
izolat anumite afirmatiuni ale lui Marx 0 Engels, unii au anuntat
sfar0tul definitiv al oricarei filosofii. Foarte multi materiali0i,
de bung credinta, cand aud pronuntandu-se cuvantul de filosofie, nu-0 pot Impiedica o vadit du0nanie, la care se adaoga
cateodata 0 un dispret. Altii mai putin curajo0 In a lua atitudini radicale, se multumese sa evite sistematic intrebuintarea
cuvantului, 0 sa sutind ca, inteo viziune marxista asupra lumii,
nu existd loc pentru filosofie. Care este adevarata situatie?
Marx anuntei, in diferite ocaziuni, 0 cu el Engels, ea, in
dialectica materialista, filosofia se realizeaza pe sine ins50, devenind actiune practica. Insd cine explica aceasta afirmatie,
sustinand ea ea aduce cu sine suprimarea oricarei activitati

filosofice, cid dovada sigura cii nu a priceput ceea ce insemneaza, in general, evolutia dialectica, 0 in special, ce rost are
procesul de realizare. Filosofia la care se referd Marx era aceea
filosofie, care incerca sa determine omul 0 intrega realitate

in abstractiune, in idee. Aceasta filosofie
sau mai curand
spcculatie facea parte din procesul istoric pe care noi I-am
numit: instriiinarea omului de el insufi, sau procesul de desumanizare a omului. Noi am vazut ca acest proces 0-a atins culmea
In epoca capitalista, adica tocmai epoca In care Marx intuie0e
samburele idcologiei sale. Dupa cum, pe planul economic capitalismul provoaca instrainarea complete' a omului de sine insu0,
prin faptul ca nu-1 considera in calitatea sa de om, ci ca marfa
(pi oletariatul), tot astfel filosofia idealista define0e omul, nu

IA ceca ce este el de fapt, ci in idee, in gandire. Astfel, omul
incepe sa dispard total In propriul sau produs ; pe primul plan
II marfa, pe al doilea plan in idee. Marx arata mai departe

-cum, datorita actiunii proletariatului, acest proces de instrainare
22
REV1STA FUNDATI1LOR REGALE
se suprimA, se transformA intr'un proces de realizare a omuluE

(socialism). Ace lasi lucru se intAmplA cfind este vorba de filo-.
sofie: datoritA dialecticei materialiste, filosofia idealist, care,,
definind omul numai in i prin idee, a atins punctul maxim al
instrAingrii omului se realizeath si se transformA intr'un proces
de realizare a omului, (dialectica materialista). S vedem mai
deaproape ce insemneazA acest proces de realizare a filosofiei..
In prima linie, am vAzut cd nu este vorba de o suprimare
a activitatii filosofice in sine, ci este vorba de suprimarea acelei
activitAti filosofice care a pecetluit procesul de instrAinare a
omului de sine. Este vorba de acea filosofie, care, prin Hegel,
a inghitit in sine intreaga realitate, in sensul c orice aspect al
realitatii devenea un aspect al filosofiei: statul e redus la ideea
de stat, istoria la ideea de istorie, omul la ideea de om, i, in

ultima analiz, intrega lume la Ideea In sine. Ideea in sine, numai
filosofia o poate demonstra in chip adecvat. Deci, lumea este a
demonstratie filosoficA. Aceast filosofie InsemneazA gAndirea
lumii in gAndire, adicA gAndirea purA.
Dialectica materialistA combat aceastA filosofie. Engels nu-meste
pe drept cuvAnt momentul dialecticei materialiste
ca negatie a negatiei. Aceasta insemneazA, cA dialectica materialistA neagA idealismul, care la rAndul sAu este o negare a
reajitatii materiale. Ca negatie a negatiei, dialectica materialist
este un moment sintetic. Deci, faptul cA neaga o anumit filosofie
nu insemneazgi o omorire a ei. Sinteza InsemneazA totdeauna

depgsire i totodatA conservare. Dialectica materialistA absoarbe
filosofia inteo realitate superioar. Deci filosofia moare, dar

mohre ca sA se nascd sub alta forma'. Care este aceasta formd?
J. lumina dialecticei materialiste, filosofia rAmAne o conceplie generalg despre lume adaptat succesiv i sustinutd de
realifatile cunoscute prin mijlocirea stiintelor pozitive. Poate

pentru multa lame, aceastA fixare de pozitie nu este ceva nou.
De aceea trebue sA spunem, c nici flu s'a intentionat sA se spunA
ceva absolut nou, in aceast privint. Important este faptul, ca

prin accastd pozitie, filosofia, ca preocupare a gAndirii, face
o miscare salutar. In loc sA rAmAnA inchistat in sine, fAcAndu-se
pe sine propriul sau obiect (gandirea care gAndeste gAndirea),
INTRE INFRA 51 SUPRA-STRUCTURA
2 31
iese din sine, facnd din realitatea materiala adevgratul su

obiect. Astfel, adevarata filosofie nu-i mai poate justifica sco-
purile prin sine insi, ci prin realitatea pe care trebue s G

redea in generalitatea ei.
Din cele de mai sus se mai poate deduce i o altd nuantd
sub care poate fi privit procesul de realizare al filosofiei. Disparitia filosofiei mai poate insemna i faptul ca" o filosofie dispare
ca preocupare absolut autonom5, ca preocupare abstract4

prin care sa se elaboreze concepte ce nu au nici o legdtura cu
realitatea concretg, ba mai mult, se Indreapta Impotriva acestei
realitati. 0 astfel de preocupare filosofica, care vrea sa recldeasea lumea, Impotriva acestei lumi reale, s'a manifestat
In toate filosofiile sceptice i pesimiste. Aceste filosofii erau ant
de straine de viata i de problemele acesteia, incat propovaduiau
fuga de realitate i moartea.
Ca & devina ceva viu, filosofia trebuete incadrat ca

factor activ In mijlocul realitatii. Aceasta nu insemneaza catui
de putin ea ea renunta la caracteristica ei fundamentala, de a
fi o preocupare a gAndirii. Ea este tot o preocupare a gadirii,
dar, Incadrata hind complet in Intregul dinamic al realitiltii,
ea nu poate face altceva cleat sa exprime, pe plan de gandire,
structura i evolutia acestei realitati. In aceasta situatie, filosofia
devine un moment in dinamica vieii. Fara' Indoiald Ca' ea
se suprima ca filosofie pur, deoarece domeniul ei este
supus dinamicei intregului camp al vietii. Astfel trebuete

inteleas6 afirmatiunea ,lui Marx, & filosofia se materializeath
devenind actiune practica. Incadrat fiind in dinamismul
vietii, filosofia nu poate ssa se constitue, cleat in procesul
i framantarea vietii. In acest sens, mice idee reprezinta un

proces, o framantare, o actiune, etc. Numai o astfel de activitate filosofica poate crea idei, care sa devina actiun i practice,
aa cum pretinde Marx. Numai o astfel de activitate f ilosofica
poate afirma factorul ideologic ca factor de efieient istorica,
Intru -cat ideile, patrunthnd in mase din a c6ror viat5 au
izvorit pot determina aceste mase la actiune. Diirteo filosofie plamddit in unitatea dinamica a societalii pot izvori idei
a caror verificare s6 fie totdeauna actiunea practica" a acelei socic-
24
tki, iar pe de alt parte, actiunea practica a acelei societAti

&A fie verificata, la fiecare pas de structura sa ideologica.
Deci, dialectica, materialistil prin fartul ea pretinde realizarea filosafiei, nu impiedica reflexiunca filosofica. Dimpotriv,14,
noi credem c o indeamna. Dar cu o singui a conditiune: reflexi-
unea filosoficd sa nu fie considerata ca o activitate in sine 0

pentru sine. Aici trebue sa reamintim priml printipiu dialectic:
pilucipiul intregului. Consider And viata ca un intreg, reflexin-
nea filosofica nu poate fi decAt un moment, in acest intreg.

Astfel, filosofia primete un piedestal permanent. De abia atunci
este necesar, cAnd -devine un element al vietii. Conditiunea
oricarei filosofii este sa plece din viata concret i sa ajungrz,
prin nouile idei pe care le creiaz', la viata concreta. Aceasta nu
insemneaza altceva, decAt ca ea se formuleaza pe cale de refle-
xiune, din problemele vietii 0 se intearce apoi, ea reflexiune,

sit rezolve problemele vielii.
Dar astfel conceputa, reflexiunca filosofica nu traue confundata nicidecum cu o tehnica san o practica a vietii, in sensul
ca continuturile oferite de ea nu se Tidied mai sus de orientarea
cotidiand a individului in lupta pentru existenta. De asemeni,
reflexiunea filosofica nu se poate reduce nici numai la o cunoatere unilaterala a realitatii, lucru pe care ilfac cu prisosinta
tiintele de specialitate. Filosofia este o cunoatere globala a
realitatii. Ca sa ajunga la aceasta cunoatere, filosofia trebue
sa se ridice dela desfaurarea concreta a realitatii la o
formulare abstracta. Dar trebue sit accentuam ca aceasta abs-
tractiune nu poate fi altceva decat posibilitatea de a vedea,

la un moment dat, in chip concentrat, raporturile i formele de
cvolutie ce se gAsesc nedesvoltate empiric in fenomenele univer-
sului. Cand Marx spune: comunismul este negalia negatiei (a

capitalismului care este negatia omului) i pun aceasta el
insemneaia realizarea omului, el a facut o abstractiune, sau o
prevedere, deoarece comunismul nu era realizata Dar afirmatia
sa este verificata de evolutia istoriei. CAnd Lenin spune
cii imperialismul este ultima faza a capitalismului, prevazand
toate crizele i contradictiile capitalismului (printre care i fascismul), de asemeni face o abstractiune. Dar, atat afirmatia lui
INTRE INFRA-$1 SUPRA-STRUCTURA
25
Marx cat i afirmatia lui Lenin se gasesc in dialectica realitatii.

In momentul afirmarii, ramnea numai sa le verifice timpul, prin
cvolutia istoriei. Reflexiunea lor nu a insemnat altceva, cleat ca
au vazut inainte, prin evenimentele timpului lor. Ca sa poata

proceda astfel, ei au plecat dela viata, analizind real conditiunile
ci i apoi s'au tutors din nou la viata, in sensul, cii ideile -for au
fost adeverite de evolutia ernpirica a realitatii. Intre timp insa,
ideile lor, sub forma de teorie, au dat lupta pentru mobilizarca,
luminarea i indreptarea popoarelor pe calea progresului.
Acestea sunt conditiunile oricarei reflexiuni filosofice. Procedand astfel, filosofia, in loc sii rimand o fuga de realitate
un imperiu al a bstractiunilor moarte, devine o forta a vietii

i un resort al istoriei umane. In perspectiva dialectica, filosofia
s'a coborit din lumea fantomelor i, asernenea lui Antheu, s'a
trantit cu burta la parnint, sorbind viata.
ZEVEDEI BARBU
LITERATURA RUSA CLASICA

IN LUMINA OCCIDENTULUI
III
Poveste obinuita ca i o serie de alte creatiuni de seamg

ale realismului rus, a apgrut in preajma anului 1848. Se obinuiete
sa se pung in legaturg cu aceastg dat5 istoricg o serie de reforme

in desvoltarea literaturii apusene. Dar pang acum nu s'a acordat
o ateetie suficientg rolului pe care I-a jucat literatura rush' in

viata spiritualg a Europei din mijlocul veacului XIX.
Se obinuiete sg se vorbeascg despre treptata decgdere a
nivelului ideologic i artistic al literaturii europene posterior
anului 1848. Dar trebue s avem in vedere faptul ca literatura
rusg, devenit intre timp o participantg cu drepturi egale la pro
cesul de desvoltare al literaturii mondiale, incepe s-si manifeste
din ce in ce mai evident i mai incontestabil superioritatea in

comparatie cu literatura francezg, englezg, fgr a mai vorbi de
cea germang.
Literatura rusa a vibrat cu putere la toate problemele ridicate de revolutia europeang. Brandes spune despre Herzen : a El
este intruchiparea umang a anului 1848 .
Stabilind motivele istorice ce au generat drama sufleteascg a
lui Herzen, Lenin face o rezerv caracteristicg : Caracterul revolutionar al burgheziei democratice se stingea atunci (in Europa)...
In Rusia era vie in acel timp tendinta revolutionard in sanul

clasei targneti. i acest lucru a determinat diferenta principiala
in caracterul dramei spirituale, generate de evenimentele anului

1849, in felul in care ea s'a manifestat la Herzen i la scriitorii
apuseni contemporani lui .
I. Elsberg, in lucrarea sa despre Herzen, stabilete o serie de
spirituale paralele intre acesta i Heine. Inteadevar ambii
s'au situat la flancul extrem de still-1ga al micarii democratice din
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUL III
27
Europa, ambii in probleme capitale s'au ridicat mai presus de

ideologia burghezo-democratica contemporana lor, qi tocmai de
aceea falimentul iluziilor burghezo-socialiste, pe care 1-au trait
In anul 1848, nu le-a fost fatal. Ambii au exprimat temerea ea
In focul revolutiei, ce se anunta, vor arde comorile culturii
europene, i cu toate acestea i posterior anului 1848 erau gata
sa salute viitoarea revolutie social.
*i totui locul pe care-1 detine Herzen in istoria literaturii
i gandirii ruse este diferit de locul detinut de Heine In istoria
literaturii europene. Heine, care mai mult decat oricare din
scriitorii Apusului, cunoscuse din prima sursa ideile socialismului
tiintific, era un fenomen izolat i exceptional In literatura tarii
sale i a Europei. El n'a avut succesori (i nu este accidental

faptul ea cititorul democrat rus a apreciat i a Inteles mai mult
cleat compatriotii sal motenirea lui). In aceasta privinta, Herzen
este antipodul direct al lui Heine. Activitatea -i motenirea lui
au jucat un a rol imens In pregatirea revolutiei ruse (Lenin).
Tinand seama de locul pe care 1-a detinut Herzen In istoria
literara a Orli sale, el poate fi comparat cu mai multa justete

cu unul din scriitorii Apusului din aceeni genera-tie cu el, dei
unul din cei mai putin asemanatori lui, cu Flaubert. Dup cum
In Herzen i-au gasit Intruchiparea cele mai de seama tendinte
ale literaturii i gandirii ruse manifestate In cursul desvoltarii
ei ulterioare, tot astfel In Flaubert s'au intruchipat cele mai
caracteristice tendinte ce au aparut In cursul desvoltrii ulterioare a literaturii franceze, sau mai bine zis ale intregii literaturi
apusene. Atitudinea lui Herzen fata de revolutia din 1848 este
cea a intelectualului rus. In suferintele i creatiunea lui Flaubert,
s'a oglindit In chipul cel mai viu criza, pe care aceasta revolutie
a provocat-o In contiinta intelectualitatii apusene.
Exista o asemanare intre parerile formulate de Herzen i

Flaubert asupra evenimentelor anului 1848 aa cum s'au desfaprat ele In Paris. i unul i celalalt au considerat ciocnirea
dintre burghezie .1 proletariat ca o izbucnire de patimi egoiste.
Herzen, a privit ca iluminat parch' sufletul burghezului. i al
muncitorului i s'a Inspaimantat a. Flaubert ura din fundul
sufletului pe burghez dar 4 glontele proletariatului imbibat de
28
Dupd anul
1848, intelectualul occidental putea participa la transformarea
ur5 nu-i provoca decal neincredere
fric5 .
progresiv6 a societdtii numai alturi de proletariat. Dar drumul

spre proletariat, chiar pentru cei mai cinstiti dintre intelectualii
apuseni, este si ast5zi Inca' chinuitor de greu. Pentru Flaubert
si literatii contemporani lui (cel putin judecand subiectiv) el e
o imposibilitate.
Intelectualul rus din 'acea vreme mai putea avea speranta
unei miscAri populare generale democratice. Herzen, desiluzionat
de revolutia din Apus, isi aducea aminte: Eu in Rusia am
poporul meu 1 . Si In pranimea rush' punea scriitorul sperante
revolutionare mult mai reale decat in proletariatul .apusean.

Si tocmai aceasta credint5 In iureul fortelor poporului rus I-a
Impiedecat s'a ca (16 In desnadejdea care a determinat pe Flaubert
sil se inchid intr'un turn de fildes . Tocmai aceast credint5

in popor I-a Impiedecat pe Herzen i pe alti scriitori de seamg
ai Rusiei s5 cadd In indiferentismul social, s5 cunoascg acea
nep5sare care a cuprins intelectualitatea europeang din mijlocul
secolului XIX i a exercitat o influent atat de nefast asupra
desvoltrii artei apusene.
Indiferenta si scepticismul lui Flaubert au fost determinate
de o stare de disperare sincer si chinuitoare, o disperare
pentru care nu exist nici o posibilitate de scdpare, precum i
de ur5 fat de societatea burghez5. Indiferenta fat de viata

social5, manifestat de multi prieteni i admiratori ai lui Flaubert,
a fast generat de sentimente mult mai putin adnci si malt

mai putin tragice.
Lenin scria c5 scepticismul lui Herzen a fost o form6 de

trecere dela iluziile democratiei burgheze spre lupta de clas6 a
proletariatului. $i in acest sens Herzen a indicat calea de urmat
1ntregii literaturi ruse din a doua jumgtate a secolului XIX,

literatur In care scepticismul in aprecierea valorilor civilizatiei
burgheze i caricaturizarea acestei civilizatii purta un caracter
revolutionar obiectiv, preetind tranzitia spre conceptia de viata
socialistd i spre realismul socialist. GAndirii lui Herzen, Lenin li
opunea un alt fel de scepticism, servind drept punte de trecere
spre resemnarea liberald fat de societatea burgheld i de r5u1
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUL III
29
social. Aceasta caracterizare nu poate fi aplicata lui Flaubert,

dar este perfect aplicabila fratilor Goncourt.
Se -tie ca cercul Flaubert-Goncourt 11 considera pe Turgheniev
ea pe un om al sail.. Si totu0 cat de mare era deosebirea intre

Turgheniev i confratii sal francezi i In ce prives,te caracterul
crentiunilor sale 0 in ce prive0e conceptiile sale asupra misiunii
artistului I
Fratii Goncourt au fost primii In literatura apuseana, care

au Incercat In romanul Germinie Lesserte , a carui eroing este
o servitoare, sa prezinte chipul unui om din straturile de jos

ale poporului, i aceasta nu prin mijloace romantice, ci prin
procedee realiste, fara acea idealizare ce o intalnim, ca o trash.tura caracteristica, In operele lui Georges Sand, Hugo 0 in parte
0 la Dickens. (De altfel trebue s amintirn ca u Germine Lesserte
a aparut cu zece ani mai tarziu decal primele nuvele din Insem-
narile unui vanator , astfel c literatura rusa rezolvase prin

Turgheniev inaintea literaturii apusene problema artistica ce
pusesera fratii Goncourt). Aceasta figura democraticd atrasese pe
fratii Goncourt datorita In special noutatii sale, ei recursesera
la dansa din motive pur estetice. Atitudinea lor fata de tema
democratica este foarte expresiv redata de Edmond de Goncourt
in Jurnalul consacrat pictorului Degas. Aci Goncourt spune
ca dansatoarea i spalatoreasa sunt chipurile de femei cele mai
pitore0i ale epocei noastre
Acest corp trandafiriu, inconjurat
de albeata rufariei, Intr'un nour alburiu, laptos, este cel mai
bun motiv pentru a picta tonuri ginga.e i deschise .
Problema sociala, legata de prezentarea straturilor de jos ale
societatii, nu-i interesa pe autorii romanului o Germinie Lesserte
dup cum nu-1 interesa nici pe Flaubert, atunci and a scris

nuvela Un coeur simple . Acea atentie vie, incordata, fata de
soarta i suferintele poporului, caracteristica lui .Turgheniev In
toate productiile sale, incepand cu <<Horia i Kalinici s i terminand cu poemul In proza care este Pragul , aceasta atitudine
nu era Imparta0td de prietenii si francezi.

Din deosebirea in tratarea problemei populare, a rezultat in
chip inevitabil i diferenta de atitudini In alte probleme fundamentale ale vietii i creatiunii. Si nu arareori s'a ocupat critica
30
francel cu teds'aturile ce deosebesc pe Turgheniev de artitii

francezi, contemporani lui.
Iata ce scrie despre Turgheniev, in cartea sa, Andr Maurois:
a Prietenii sai (Flaubert, Goncourt, 0 de asemenea 0 Zola) erau
lipsiti de cunoaterea adevgrat a celor mai simple 0 mai adnci
sentimente umane o. In caracterul emotional al operelor lui
Turgheniev, In caldura 1 Intelegerea poetica a sufletului uman,
ce decurge ca o consecinta din prima caracteristica, vede Maurois
calitatea fundamental ce deosebete pe acest scriitor de prietenii
lui francezi.
Paul Bourget, caracterizand pkerile lui Turgheniev asupra

omului 1 vietii, vorbete despre sentimentul de tristete pe care-1
trezete In sufletul cititorului finalul romanelor lui Turgheniev:
meditatiile singuratecului Lavretchi, moartea lui Bazarov, sinu-
ciderea lui Nejdanov. a Dar iata In ce consta deosebirea intre

pesimismul lui Turgheniev i pesimismul primului dintre romancierii notri contemporani, marele i posomoritul Gustave Flaubert. Senzatia inutilitatii sfortarilor umane nu se transformg la
el niciodat In lira fard de oameni. Pesimismul lui devine uneori
foarte puternic, dar nu se transforma niciodat In mizantropie .
In genere, vorbind despre desvoltarea romanului rus 0 occidental, in cursul veacului XIX, criticii strini obinuiesc foarte
des s compare pe scriitorii rui cu Flaubert. Considerat izolat,
fiecare din aceste comparatii poate s ne apard ca arbitrard.

Dar privite in ansamblu, ele cal:ad o important principiala.
Flaubert e o figur extrem de expresiva 0 de tipicA. In el s'au
contopit ca Inteun focar toate problemele i contradictiile de
care este legat desvoltarea culturii europene din a doua jun1:-tate a secolului XIX. Iar compararea scriitorilor rui cu aceast
figur ne permite s vedem cu o deosebit claritate trasaturile

specifice ale realismului rus, trgsturi ce au constituit pentru
cititorul apusean noutatea i valoarea acestui realism.
Melchior de Vogue, In cartea sa e Romanul rus , pune pe
Akakii Akakievici, din opera lui Gogol, algturi cu tipurile de
oameni simpli din cartile lui Flaubert. a Dupal cum vedem, e
aproape exact acelai tip de cretin rar, care a fost creat de Flau-
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUI, III
31
bert. Dar tot aci se vadete i deosebirea esentiala, ce formeaza

o adevarata prapastie intre realismul rus i cel francez. La noi
caricaturistul Ii urate eroul, ii batjocorete, Ii defaimeaza i arunca
asupra lui toat ura sa Ka de prostia umana. Gogol, din contra,

ii persifleaza omuletul i o face cu o nuanta de mila, rade de el,
aa c um rade de naivitatea unui copil, cu o nog de gingaie

interioara parca. Pentru Flaubert omul sdrac cu duhul e un
monstru uricios ; pentru Gogol el apare In postura unui frate
nenorocit . Acest citat, i formularea pe care o contine cu
priNire la literatura rusa, este extrem de tipic pentru lucrarile
multor cercetatori apuseni. El vadete o nota de intelegere, dar
in acelai timp i de obtuzitate fata de sensul real al idealismului
rus. Pornind dela conceptia-i earacteristica despre resemnare,

mila i alte trasaturi ale sufletului rus *, Vogue ii acorda lui
Gogol, o nota de frateasca a gingaie Ltd de eroul salt ; in acest
fel, In interpretarea lui, nuvela
Mantaua capta o nuanta

de blanda resemnare, care in niciun caz nu-i apartine lui Gogol.
Dar criticul observa cu multa dreptate, ca, pe and Flaubert
a
nu simte in fata omului neinsemnat decal mizantropie, pentru

scriitorul rus, cel sarac cu duhul nu este un reprezentant caracteristic al prostiei umane ci o victima, care nu-1 determina s
tragd concluzil pesimiste asupra intregului neam uman.
-
Cercetatorul de arta Iulius Meyer-Greffe, autorul uneia din

cele mai substantiale monografii despre Dostoievski, stabilete
mereu in opera sa comparatii intre scriitorul rus i Flaubert.
El 11 considera ca reprezentanti ai unor principii estetice complet
,opuse, care se exclud unele pe altele. In acelai timp, el subliniaza ca. la Dostoievski, spre deosebire de multi scriitori apuseni,
tendinta spre perfectiunea artistica nu numai ca nu a produs

o limitare la sfera unor probleme de ordin pur artistic, ci din
-contra, aceasta tendinta a fost generata de sentimentul unei
stranse legaturi cu cititorul, cu oamenii, cu poporul. Trasatura
principala in opera lui Dostoievski o constitue instinctul rus
al colectivitatii , t morala adanc nobila , trasaturi din care
decurge forta de patrundere a scriitorului in lumea interna a
cmului. Analizand Crima i pedeapsa el scrie: Spre scena
1ui Flaubert se Indreapta un binoclu cu lentilele, ce maresc
32
cu foarte mult putere, intoarse. Oamenii ne apar mult indepartati, si ca o consecinta a acestui fapt, micsorati, dar fiecare
amanunt, fiecare miscare este sezisata cu mult preciziune. i
ceea ce admiram, mai ales, este caracterul artistic al acestei

reduceri de- dimensiuni, care respecta cu o consecventa dusa la
maximum proportiile odata stabilite. Dar noi nu ne putem

apropia de acesti oameni, nici nu simtim macar necesitatea de
a fi mai aproape de ei, inteatat ne subjuga experienta lui Flaubert ... Dostoievski ne situiaza chiar in mijlocul eroilor sal.
intre noi si ei se stabileste o legatura mult mai stransa cleat
se intampla chiar in realitate, intre oameni, si ca o consecinta
a acestui fapt descoperim in ei calitati umane, a caror existenta
o putem numai presupune, si Inca' in chip nelamurit in naturd.
Cui i-ar fi trecut vreodata prin minte sa participe la una din
numeroasele discutii despre Educatia simturilor ?. *i totusi cu
Rascolnicov discutam aceasta problema si nu numai cu el, ci cu
oricare dintre figuranti ... In romanele lui Dostoievski se pune
problema vietii si a mortii si se decide nu numai soarta eroului,
dar si a noastra insine. Autorul, om dintr'o tara indepartata,
ne descopera secretul propriei noastre vieti, ne cunoaste cele
mai tainice ganduri, de parch' ar fi trait cu noi sau poate cu
paYrntii nostri.... Meier-Greffe acordd tribut numai formularilor stereotipe despre Rusia considerata ca o Ora care nu
s'a lasat subjugata de civilizatie, Ora cu cel mai deschis suflet
din lume si este inclinat sa stabileasca o legatura directa
intre structura sufleteasca a omului rus si creatiunea lui Dostoiev-
ski, neglijand total factorii sociali si istorici. In schimb sunt

pline de adevar conceptiile sale dupd care interesul patimas
pe care-1 manifesta Dostoievski fata de soarta omului constitue
un teren mult mai fecund pentru creatiunea artistica cleat

indiferenta lui Flaubert. Meier-Greffe spune despre Flaubert:
Mania de colectionar mostenit dela Balzac se transformd in
cursul desvoltdrii sale intr'o necesitate a artei impersonale .
Il, ne faut pas conclure 1 Rezultatul a fost spleen-ul care a
pierdut pe un artist, in care Franta isi pusese cele mai mandre
sperante. Daca cineva s'ar fi adresat acestui autodistrugator
cu un apel de a-si indeplini datoria Ltd de popor,
el
ar fi
LITERATURA RUSA CI ASICA IN LUMINA OCCIDENTULUI, III
considerat acest lucru drept o barbarie
33
nici macar nu
ar fi socotit de demnitatea sa sa dea un raspuns .. ,
i din contra
glasul lui Dostoievski rasuna cu cea mai mare tarie, tocmai

acolo unde Flaubert se simte condamnat la tacere. *i u In locul
lui Flaubert putem aeza i. Intreg romanul occidental... .
Atari idei se nascusera cu multa prioritate cronologica In

mintea criticului englez Matthew Arnold la citirea romanului
t Anna Karenina . Arnold socotWe ca marile calitati artistice
ale romanului sunt conditionate de acea sensibilitate MO de
suferintele umane, care este Indeolnte caracteristica artei ruse:
4( Romancierul rus poseda un talent de vrajitor, cu ajutorul
caruia el poate descifra cu multa libertate toate tainele firii
umane, In manifestarile ei interioare i exterioare, gesturile i
manierele, In aceeai masura ca i gandurile i sentimentele.
Sensibilitatii i caldurii lui Tolstoi, Matthew Arnold ii opune
neinduplecarea obiectiva a lui Flaubert.. u Madame Bovary este
creatiunea unui suflet impietrit. Asupra ei apasa o atmosfera de
amaraciune, ironie, neputinta. In niciun personaj al acestei
carti nu pot gasi mangaiere sau bucurie, In ea nu exista izvoare
din care sa taneasca un sentiment de prospetime sau care sa

genereze chipuri stapanite de atare sentiment. Drumul in viata
al Emmei Bovary amintWe intrucatva pe cel al Annei. Dar
poseda oare Emma farmecul ei? Lui Flaubert li lipsWe acea
comoara de sentimente de mil, gingaie, de luciditate interioar
care, totu.5i, indiferent de villa i nenoroc, sunt singurele capabile
sa contribue la crearea farmecului. i tocmai acest lucru lipsWe
scriitorului francez. El este aspru. *i toga asprimea sentimentelor
sale impietrite, el o irevarsa asupra nenorocitei sale eroine. El o
urinal-We fara de mila, fara de odihna, ca i cum ar fi condus

de un iretlic, el o trateaza cu mult mai multa asprime cleat
ar fi Inclinat sa o faca oricare dintre cititori... .
Bine Inteles, ar fi cu totul greit sa tragem concluzia, ea toate
aceste comparatii, nascute complet independent unele de altele,
In operele diferitilor cercetatori de literatura de diferite nationalitati i apartinand unor generatii diferite, ar micora Infra
catva importanta lui Flaubert, care este unul din cei mai mari
artiti ai cuvantului din cati a cunoscut omenirea. Cercetatorii
3
34
straini in domeniul literaturii compara cu Flaubert pe Gogol,

Turgheniev, Tolstoi si Dostoievski, avand in vedere nu diferenta
de nivel a talentului, ci deosebirile fundamentale de principii

artistice. Asemenea comparatii istorice si estetice sunt justificate tocmai datorita faptului ca, fata de scriitorii rusi, se adopta
unitati de dimensiuni impozante si aceste comparatii faciliteaza
sezisarea deosebirilor principiale in desvoltarea realismului rus
din a doua jumatate a sec. XIX si inceputul sec. XX, fata de

realismul apusean.
Aceleiasi sfere de probleme ii apartin i reflectiile criticului
englez Edward Garnett despre diferentele dintre Cehov 1 Maupassant. Cercetand problemele vietii umane, acesti doi realisti
convinsi au creat opere strabatute de o patimase sete de adevar
si de sentimentul poetic al frumusetii. Dar in timp ce atmosfera
spirituala din operele lui Maupassant este precisa, bine conturata,
cu nuante reci si severe, Cehov s'a desvoltat inteun mediu mai
bland ... intr'un climat mai cald, mai favorabil. Dacd Maupassant ar fi scris schita Sufletelul , el ar fi tratat-o pe ignoranta Olenka cu mult mai putina toleranta si ar fi manifestat
mult mai mult cinism fata de usurinta cu cdre si-a uitat primul
si al doilea sot. Si inteadevar, o Olenka franceza ar fi fost mult
mai putin naiva decat eroina rush' si, datorita acestui fan mult
mai accesibild criticei .. Garnett isi da seama CA aci se pune
problema deosebirilor nu numai intre doua individualitati creatoare, dar si intre doua tipuri de realism national. Diferenta de
temperament intre un rus si un locuitor al Normandiei oglindeste
diferenta de traditii si valori spirituale, proprii civilizatiilor lor
nationale * ... Cehov, spune el in continuare,
trebuie judecat
tinand seama de ansamblul culturii ruse... Caldura sufleteasca
este o trasatura specifica Intregii literaturi ruse. Ea constitue, in
aceeasi masura ca si sinceritatea intelectual, o traditie spirituala
a marilor predecesori ai lui Cehov . Garnett merge si mai departe.
El cauta sa descopere motivele sociale ce au determinat aceste

trastituri proprii scriitorilor rusi: Noi trebuie sa mentionam dci
ca una dintre cele mai vitale trasaturi ale artei lui Cehov, ca si
ale marilor sai predecesori rusi, o constitue faptul c'd pe fondul
tablourilor sale se simte intotdeauna suflarea oceanului larg al
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUI, tLL
35
umanitarismului, al masselor taraneti, i aceasta Intrezarirea

unor adncuri fainuite face ca tablourile sale s'a se ridice deasupra
telor banale, limitate, din punct de vedere al problemelor de

clas, pe care le intalnim In beletristica apuseana... i tocmai
din acest fond, din aceast mare tainica i Vara de margini a
nate largimea
-orizontului rus, scara de apreciere a perceperilor emotionale i
vietii umane,
impresionante
tragice,
se
a valorilor morale, care este a-tat de diferit in Rusia In

tomparatie cu noi... o.
Dar farnne stabilit c aceasta comparatie a lui Cehov
cu Maupassant nu este de loe Indreptata spre reducerea importantei scriitorului francez. i aci se pune problema deosebirii de
tip i de locul detinut de artist In viata. Contrastul observat
de Garnett este numai un caz Intampldtor, In care se oglindete
insa o lege generala ce stabilete c inrudirea literaturii ruse cu
poporul sat' i-a dat o anumit superioritate Ltd de literatura

occidental din epoca moderna.
In deceniile ce au urmat anului 1848, inteo perioada cand

contradictiile sociefatii capitaliste deveneau din ce in ce mai
-acute, numeroi scriitori apuseni erau ptruni din ce In ce mai
mult de un sentiment de izolare social, stpniti de idei nihiliste, sugrumati de lipsa de perspectiva, de mizantropie. Aceasta
stare de spirit, care a lasat urme i In creatiunea unor artiti

man, precurn Flaubert i Maupassant, a deterrninat intru totul
drumul pe care au palit unii scriitori de importanta mai mica.
Acest fapt a contribuit In acelai timp la micorarea valorii
ideologice i morale a literaturii franceze, care In preajma anuIui
1848 era considerat ca literatura cea mai de seam6 din Europa.
Pe de al-Ca parte, in literatura germana i englezai in aceasta
din urma bine inteles la un nivel mai ridicat, scriitorii acelei
epoci manifestau adesea tendinta liberald de ignorare a antagonismelor de clash' i un didacticism sentimental, care cauta sal se
situeze deasupra dialecticei complicate a vietii. Aceasta tendinta
se observa in chip evident in operele unui mare maestru al roma-
nului realist ca George Eliott. In leetura cu aceast problem5,

o mare importanta prezint mentiunea lui Brandes, care spune
ca experienta de viata a lui Turgheniev nu 1-a facut sa devind
3*
36
cinic, ca multi scriitori francezi, i nici moralizator ca multi

englezi . i aceasta trasaturd specifica, sezisata de Brandes,_
este caracteristica lui Turgheniev tocmai ca scriitor rus. Clasicii
rusi, care oglindeau nemultumirile i lupta masselor democratice
din Rusia, descopereau In acelasi timp i criterii morale constante,
ce-i fereau de cinism, i ajungeau la o intelegere lucida a vietii,
ce-i punea la adapost de o didactica artificiala.
Dar s'ar putea obiecta : Turgheniev Inteadevar nu a fost un

moralist. Dar oare Tolstoi si Dostoievski nu au fost moralisti?.
Ce e drept, literatura rusa este ostild mizantropiei i cinismului,
dar este ea, oare, ferit de un alt exces : de propovaduirea insistenta.
uneori chiar plictisitoare, a umanitarismului? Acest lucru este

just, dar predica moralitatii, facuta de clasicii rusi, poarta un
caracter aparte, care o deosebeste fundamental de predicele
liberale de Impaciuire, des intalnite In literatura apuseana.
In literatura occidentala din sec. XIX, una dintre cele mai
importante opere generate de acest izvor de tendinte democratice-umanitariste este romanul o Mizerabilii de Victor Hugo (a
carui creatiune de dup 1848 s'a desvoltat independent de curentul
general literar din tara sa). Si nu odata criticii au simtit dorinta
sa compare acest roman cu operele scriitoriler rusi. Cea mai

desvoltata comparatie de acest gen a fost facuta fn articolul
lui Andr Le Breton, Intitulat Mila sociald In roman .
Critical,
afirma c romanul lui Hugo, care dup parerea sa este superior

prin forta compatimirii fata de cei nenorociti i nuvelelor lui
Georges Sand si romanelor lui G. Eliott i Vremurilor grele ale
lui Dickens, prin insusi suflul de care este strabatut, observa
puncte de inrudire cu literatura rusa, i fn special cu creatiunile
lui Tolstoi. Andr le Breton stabileste chiar o serie de cazuri
In care se poate vedea Intre <Mizerabilib> i Invierea o identi
tate de motive. Dar In acelasi timp, criticul vorbeste i despre
dcosebirile serioase de metodd Intre cei doi artisti. Daca Tolstoi
recta' cursul real al vietii cu o extrema simplitate si respect
pentru adevar , fn romanul lui Hugo evenimentele sunt pline
de cea mai mare neverosimilitate : aventuri, evadari, salvdri,
Intalniri fatale si impresionante . . Daca la Victor Hugo.
Jean Valjan se caieste in public In fata tribunalului, la Tolstoi
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUL Ill
37
pochinta lui Necliudov, inteo situatie aproape analoagg, imbraed

forme mult mai naturale, lipsite de efect. Ace lasi lucru i in ce
priveste transformarea care se opereazA in sufletul Katiusei,

in comparatie cu acelasi proces la Jean Valjean. Intr'un cuvnt,
spune Brandes, Hugo ne ridic deasupra realiati, Tolstoi ne
intoarce in sanul ei . Dar deosebirea esential nu este numai
de metoda artistic: Victor Hugo visa sd ridice clasele saTace
'Ana la nivelul celor bogate si cultivate si s6 fac din proletar
un cetatean i un burghez. Tolstoi sfaluieste pe bognasi s
Tenunte la avere, iar pe oamenii cult, sA inchid cgrtile i s' se
apropie de Oran, trind viata lui .
Criticul francez face in acest pasaj o serie de foarte juste
observatii despre diferentele existente intre cei doi realist,
diferente ce oglindesc deosebirile mai generale dintre romanul
rus i cel occidental. Si nu este de Mc intamplgtor faptul ca una
dintre cele mai mat si mai renumite opere din literatura apuseand,
care pe deasupra lua apararea mizerabililor , a apgrut inteo

perioada de triumf a realismului si a fost realizat prin mijloace
romantice, continuand astfel traditia lui George Sand. Un element de idil romanticd exista bine inteles si la Dickens si la
George Eliott. i tocmai numai pe .fondul extremei neverosimilit54i de situatii din romanul lui Hugo este posibild, din punct
tie vedere estetic, si figura jandarmului-binefAcdtor Javert

c ea a episcopului Myriel, in rolul de apostol al altruismului,
precum i toate transformsaTile prin care trece Jean Valjan.
Tocmat pe acest fond este posibila apararea calduroas i sincerrt
a acestor paria ai societtii burgheze fara ca din ea sa decurga
consecinte zdrobitoare pentru aceast societate. In formularea

lui Breton, idealul lui Hugo si al lui Tolstoi poarta un caracter
deopotriv5 de utopic. Dar idealul lui Hugo trece de granitele
relatiilor burgheze, pe cand utopia lui Tolstoi le este in mod
organic ostil. Autorul Mizerabililor ridica deasupra baricadelor Parisului o aureola pateticg, dar predica lui are resonante
impkiuitoare. Autorul Invierii recuza silnicia, dar predica lui
morald indreptat impotriva sociefatii burgheze poart un caracter
de subminare.
38
Acest exemplu ne permite sa intelegem in parte cauzelefurtunosului succes de care s'au bucurat in Apus romanele ruse
din ultimele decenii ale veacului XIX. Desvoltarea rapida a capi-
talismului in Rusia, dup reforma de desfiintare a iobagiei,

a contribuit la imbogatirea continutului literaturii ruse, dandu-i
un caracter de acuta actualitate din punct de vedere al temelor
tratate. In s Suflete moarte a sau in s Evghenii Oneghin , cititopul strain avea de a face cu o realitate indepartata, in parte
neinteleasa pentru el. In Crima i pedeapsa sau in < Anna
Karenina a el se loveste de fenomen si probleme de viata, care Ii
preocupd adanc si care in romanele clasicilor rusi erau in plus_
prezentate cu mult mai multa putere si adevar decat in car-tile
contemporanilor occidentali ai lui Tolstoi si Dostoievski. Cititorul apusean aprecia pe romancierii rusi in primul rand pentru
faptul ca erau deopotriva de straini si de cinism si de bigotia
liberala, pentru faptul ca nu se fereau sa ridice probleme mari
socialo-etice si In incercarile de a rezolva aceste probleme nu
evitau conflicte reale de viata .
Ideile sociale, progresive, care abunda in literatura rusa,

deschideau in acelasi timp acestei literaturi, uriase posibilitati
estetice. Patriotismul scriitorilor rusi, orizontul larg, general,
national, caracteristic lor, au constituit baza acelor trasaturi
epice ale realismului rus, pe care nu odata le-a mentionat cu
admiratie critica occidentala (in romanul occidental din sec. XIX,
in care actiunea se desfasura sub unghiul vietii private , o

atare largime epica nu era posibila). Caracterul democratic al
scriitorilor rusi, simtul adanc al incompatibilitatii antagonismelor sociale, care le e specific, a constituit terenul pentru zugrd-
virea incordata si dramatica, proprie realismului rus, a conflictelor, pentru infatisarea antagonismelor sociale acute cu ajutorul
unor figuri luate din viata cotidian. Umanitarismul scriitorilor
rui, atentia lor plina de dragoste fata de personalitatea omului,
tendinta lor de a lua apararea libertdtii si a demnitatii umane
au stat la baza maestriei lor de psihologi, a artei lor in continuu
progres de prezentare a complexului starilor sufletesti umane,.
de redare cu un accentuat lirism a sentimentelor individuale ale
oamenior.
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUZ I/I
39
Desvoltarea literaturii mondiale pune in fata scriitorilor problema 1rgirii granitelor realismului, a sporirii posibilitatilor de
cunoastere i redare a tuturor aspectelor variate ale vietii si
sufletului uman. Dar, in acelasi timp, in literatura occidentalli
dela sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, se desvoltau curente
ideologico-artistice decadente, care duceau realismul european
spre o criza. In arta rusa din aceasta perioada, realismul, din

contra, se imbogateste necontenit, se desvolt, se perfectioneaza
si sub pana lui Gorki se pregdteste s imbratiseze un aspect

socialist. Si nu este de mirare ca tocmai in arta rasa' s'au rezolvat
cu succes prob7emele estetice ridicate de intreaga desvoltare artisticif
a umanitcliii.
Mid Paul Verlaine scria in manifestul sail poetic: Da, ne

trebue numai nuante, numai nuante, si nu culori aceasta
cerere continea un caracter dual. Verlaine in poezie ca i
Flaubert in proza a sporit in chip considerabil nuantele artei
cuvantului, facand-o mai plastica, mai mobila, mai subtilL
Dar aceasta stapanire a artei nuantelor se desvolta la el, ca i
la multi din contemporaiiii sai occidentali, in schimbul renuntarii
la culori , a renuntarii la elementul principal, la patrunderea
si
redarea prin arta a legilor de bath ale vietii, la intelegerea
adanca a ei. Aceasta a fost tendinta generala in desvoltarea artci

europene dela sfarsitul secolului XIX.
Realismul rus din aceasta epoca devine din ce in ce mai

complicat, dar si mai elastic, ramanand in acelasi timp realism.
Aci se crea o arta ne mai intalnita in lume de redare a vietii

asa cum se prezinta ea: schimbatoare, variata, mereu in miscare,
fixand in acelasi timp trecatorul i insezisabilul, dar Ora a pierde
din vedere o clipa principalul: patrunderea i reflectarea fenomenelor sociale, tipice, esentiale, in scopul exercitarii unei influente
active asupra vietii sociale. Pentru clasicii rusi, precum Dostoievski, Tolstoi, Cehov, bogatia de nuante n a constituit nu scop
in sine, ci cel mai bun mijloc de a reda culorile de baza,
fiind in acelasi timp o forta impozanta, organic ostila decadentei
apusene.
Critica straina a opus nu odata clasicismul rus literaturii

europene deca dente dela sfarsitul veacului .
REVISTA FUNDATULOR REGALE
40
Acest punct de vedere este exprimat, spre exemplu, in urmatoarele rnduri ale lui Brandes : Tolstoi este un romantic adevarat
in sensul ea ii cauta idealul nu inaintea noastra, ci in urma noastra,
In cele mai de jos paturi sociale. El nu i-a pierdut complet lucre-
derea in viata, pentru ea in mica de negre culori ar vedea

situatia existenta, el tinde totu0 permanent spre infaptuirea
idealului sau i indeamna i pe altii la realizarea lui. Datorit
acestui fapt, pesimismul ce se observa in operele sale se deose-
bete fundamental de acel care domnete in zilele noastre in

literatura franceza i care are drept cel mai de seama reprezentant pe Huysmans, un artist contiincios, dar un om parasit de
orice speranta. Pesimismul lui se reduce la faptul c viata Ii
apare plictisitoare i desgustatoare. Totul ce vede i ce observa
Ii apare intolerabil de diform i de plat. Si tot ce apare in fata
.
ochiului sat]. 11 face sa sufere i sa se chinuie
Singurul lucru pe care-I apreciaza i iubesc aceti pesimi5ti
ai literaturii este arta... Unui amator de arta Ii place sa foloseasca drept material orice fenomen, oricat de josnic i de murdar
ar fi el, tocmai pentru a putea savura arta cu care este prelucrat

acest material. Spre deosebire de acetia, lui Tolstoi viata Ii
apare atat de serioasa i de inepuizabila, Inca dela inceputul
activitatii sale interesul sau MO de arta este cu totul infim in
comparatie cu interesul pe care i-1 trezeau problemele vietii ei
ale fericirii... Si daca el acorda totui artei o oarecare impor-
tanta, o face numai ca unui organ al unei conceptii de viata

sanatoasa, ca unei forte de educare a poporului... .
De Mg ur, aci Brandes reduce importanta pe care o detinea
arta in sistemul conceptiei esteitce a lui Tolstoi. Dar in alte privinte el are dreptate. In tendinta scriitorului rus de a-si realiza
idealul , i conceptia sa despre viata, considerata ca ceva serios
i inepuizabil , el vede calitati ce se situiaza la antipodul tendin-
telor nesdnatoase, care erau atat de accentuate in literatura

franceza i in genere in cea apuseana dela sfaritul veacului XIX.
Compararea unor scriitori de tipul lui Huysmans cu Tolstoi i

ou literatura rusa, ne permite sa vedem cu maximum de claritate
esenta
bolii de care
sufereau
aceti
scriitorii
lipsa
de
legatura intre arta i viata. Exemplul ales de Brandes ca cel
LITERATURA RUSA CLAS1CA IN LUMINA OCCIDENTULUI, III
41
mai tipic antipod ocicdental al lui Tolstoi Intruchipeaza intealevar, cu foarte multa complexitate, toate aceste boli. Huysmans a fost o figura de transitie. Creatiunea sa s'a caracterizat
la inceput printr'un interes accentuat fata de fenomenele josnice
murdare, apoi printr'un estetism decadent, calitati ce s'ar
parea antagonice, dar care se desvoltau din una i aceeai radachi%
Perceperea fragmental% unilaterala a lumii, constitue, prin

sine Insqi, unul din simptomele caracteristice ale secatuirii ideo-
logiei burgheze. Ea s'a manifestat nu numai In diferite teorii

filosofice irationaliste, dar a avut repercusiuni i in domeniul
artei, unde, In ultimele decenii ale sec. XIX, s'au desemnat in
chip din ce fn ce mai evident, cloud tendinte opuse una alteia
(dei, In fond, Inrudite).
Decadenta, in toate formele sale, nega in chip fati realismul,
inlocuind oglindirea vietii reale prin fantastic, prin misticism,
prin cultul formei pure . Aceasta insemna cautarea unei
frumuseti inventate, a unor valori spirituale inchipuite renun-
tandu-se in schimb la realitate. Pe de alt parte, naturalismul,

in toate aspectele sale, denatura realismul, reducfindu-1 la exprimarea pasiva, fara de nicio alegere, a vietii reale, a diformitatilor
i tarelor ei. Erau Incercari de a gasi adevarul in arta, un adevar
in intelesul empiric, ad litteram, renuntndu-se la idei i frumuseti cu caracter generalizator.
T. MOTILEVA
NEGUSTORUL DE POVE*TI
Sid 'n cdmard Dumnezeu cu ochii albaptri pi mici
pi glasul lui Ord sunet e lampd cu ulei
vorba e aici, ba nu-i aici
pi se glzemule la urmd intre perejii mei.
Ti-am dat ieri ultimii arginfi, niciun ban nu mai am.

Spune-mi azi pe datorie targul culorilor, hai :
# Cine mai cumpcird? Clue mai vine?
Galbenut arde sub pleoape f i 'nlige steag de tristefe ..!rz tine,
violetul bate spaimd 'n geol.

Si ropul pi negrul cantate in cloud tonuri de sange.
Si portocaliul cu labele lui niitcinge.
Si 'n targul de culori eine se plimbci filth pilldrie?

E capra cu trei iezi pi cu /lista 'ncrefitd
care scurmd sf ioasd in prat cu-o copitd.
(Ah, negustorule, apteap(d sd-i fac semn cu mana dreaptd).
Si trec berzele sus, sus in ciorapii ropii pi lungi

pi salutd cu aripa respectos.
Le cunosc de mult, in unghiul alb al penelor am plans, fin minte..
Au venit sd cumpere cenupiul pdros,
(nu se pile ce mai vine de azi inainte I).
Aid dor picioarele. Nifel sci ne-ayezdm pe gdldgia asta creafd.
Ceasul bate inima culorilor in ceafd.
Negustorule, dacd via pi Duminecd, ifi aduc un ban rotund ca un
oclzi pdcdtos..
In lampa cu ulei, glasul lath fitilul jos... jos... jos...
POEM
Cand or incepe ploik de polen, mai fetelor mai,
niciuna set 1111-111i intarzie pe-afard-qa.
Nu se ytie cum, care mai intai

poate sd-mi rdmaie peste noapte grea.
Cine ytie cum, eine ytie cum,
cade 'n noi dragostea unui brad calic
care-yi fine 'n pumni, 'incd nenuntit,
inima ascunsd, udd, sub ilic.
Dad" mi-oli didea in dragoste c'un lag

n'am nichm descant, nici leac de Mut.
Umerii subfiri, mijlocul prelung,
cum sti vi-i aduc, noaptea 'n ayternut?
Campul rdsturnat th vii intre 'n sdnge,
macii sit viz' strige prin semi, prin kuric :
gurd de rdcoare ude i 1 frunzd grasdp
...Taci eu maica, tact cu maica, nu-i nimic.

Mai fetelor mdi, yd yin pefitorii,
unde sit y'ascund de ruyinea asta?
Ploaie de polen, blestem cald pe casd.
Coapsa ei aprinsd mangetie fereastra.
MAR GARETA DOR IAR
PUNCTE DE VEDERE
DIVERSE
MOARTEA LUI LAURENTIU

SAU DESAMAGITII
.
Ioanid imi scrie:

<4 Moartea lui Laurenfiu m'a impresionat addnc. Nu am avid
curajul sel scriu notifa necrologicei pe care mi-a cerut-o ziarul local.
Ceici intdmplarea e prea neverosimild. Nici acum, dupd trecere de
cdieva luni, nu m'am dumirit.
Urmdream de mai bine de un an mersul progresiv al boalei. A fost
un moment cdnd am crezut Intr'o posibild vindecare. Bolnavul se

simfea mai bine. Disperarea surdd care II steipdnea ii deiduse parcei
un reigaz. Un palid surds li mijea pe buze. Dar a urmat o cddere
bruscli. Condamnat de medici si intors. acasd, i.si numdra acum
zilele si lungile nopfi petrecute in singureitate. Lucid pdnd la ultima
clipd, orbit de o crncend disperare, a Melds ochii afirmeind cei nu
regretd nimic.
Avea 30 de ani.
0 carierd streilucild i se deschisese. Tofi cunoscufii ii urmeireau
cu incredere ascensiunea.
Era bolnav de cdfiva ani. Dar se pref dcea cd nu stie. Internal la
sanatoriu, nu urma prescripfiile medicitor.
Furia calmei a dispereirii sale, luciditatea cu care s'a dat pradd

morfii, pH:1111o streiduinfei zilnicd, constitue un fenomen in sine.
Publicase, in anii din urmd, adeva studii excelente 0 emisese

peireri originate. Era un spirit cdruia ii pliicea cdite proprii.
DIVERSE
45-
In conversatiile noastre, desi evitam acest subject, de care el insusi
se ferea, totusi, atingemdu-1 intr'o zi, imi afirmase cd stiinta nu-1

mai interesa.
Nimic nu-I mai ratasa de viatil.
*
Cazut acesta nu este izolat.

Am cunoscut i alti tineri de vcirsta lui Laurentiu care nu cred
nici ei in nimic.
Desi la inceputul carierei, aind bate dale sunt deschise, ei sunt
desamdgiti inainte de a fi intreprins vreo actiune.
Neatenti, indiferenti la jocul i4eilor, privind lucrurile fdrd pasiune, tree nepdsdtori pe lng4 probleme, multumindu-se cu ceeace
pot ajla din auzite.
*
Fenomenul pe care 1-am amintit este a urmare a ultimului rdzboi.

Oboseala psihicei, desamgirea, lipsa de interes pentru munca stiin
lined sunt simplome bine cunoscute.
* **
Am veizut la Moscova, in 1946, un tineret plin de entuziasm.
Un kineir universitar imi vorbea acolo cu pasiune de felul cum
munca stiinfilicd continuase in grelele timpuri ale retzboiului. In

diminetile geroase distantele enorme nu formau vreo piedicei pentru
demsul. Ci infrunteind gerul i zeipada sau ploaia si noroiul, el alerga
intr'un suflet la bibliotecd, cale de cloud ore, pentru a-si continua

lectura intreruptd.
* * *
Cu o astfel de credingi tare, tinerii nostri ar putea invinge toate

greuteitile zilei.
Progresul e conditional de orientarea in acest sens a tineretului

nostru.
AL. ROSETTI
AMBASADORII ORDINEI NECESARE

On conoit l'arme de politesse, qui
se fait tuer pour des choses, qui furent
toujours, et l'arme d'impolitesse, qui
se fait tuer pour des choses qu'on n'a
encore jamais vues, Online libert6 et
justice.
Episcopul Berkeley era incredinfat cci universul nu este deceit

o inchipuire lituntricel, o neiscocire a gemdirii noastre. Acest om
a cdleitorit panel la Rhode Island, in America, fi s'a inapoiat, mereu
convins cei percepfile noastre n'au substanfel. Se ldsase, nobilul
episcop, purtat confortabil peste ocean, pe cdnd alfii ridicau pdnzele, intindeau cordafele, se opinteau la Muriel. Ceea ce aratei cei
situafia de pasager nu este dintre cele mai prielnice pentru inteligenfd ; dar rzu numai ated. Sunt oameni, pentru care lumea nu
este decal un spectacol, a cdror cugetare se desfeipard in feerie, ca
.,si lumea de basme a copilariei. Copilul nu poate infelege cei comorile
lui Aladin surd fructe trudite -ale muncii. Tot astfel naivul duce
.cle Villerog, intrebdnduii lacheii, pe ccind se pregittea set lath din
casci, dacd i se pusese aur in buzunare A-t-on mis de l'or dans
mes poches?#
n'avea habar cd puterea de cumpdrare a aurului
presupunea toate masinile din lume puse in m4care din zori pcind
'n seard, cu mare cheltuiald de energie musculard i mare obosealii.
Este situafia tuturor celor care, ocupafi exclusiv cu edificarea propriei lor substanfe, primind brand, imbrciciiminte i adcipost printeo
simplei memuire a banului si fdrci niciun alt efort, trciesc ca i in
poveste. Maine de Biran, ale ceirui Memorii se mai citesc i asteizi,
pe cad alcitea discursuri filosof ice ale epocei sale nimeni nu le
47
mai .stie, a observat just -di nu cunoastem drept univers real decal
at& cdt ne delimitdm prin efortul nostru voluntar, cd ceea ce face
ca lumea sei fie cunosculd sunt legiturile dintre muncii Si efectele
sale
raporturi de care simplul spectator, purtat, pasiv nu se
poate incredinfa. Cu-alte cuvinte, cd existenfa, cum se spune in

jargonul filosofic, nu este aparenfa, ci ceea ce se arati la comanda
si cu condifia unui efort. Iatd ce am putea opune anumitor zaharicale filosofice, nu recente, dar care, consumndu-se acum din
plin de o anumitil lume a occidentului, sunt importate i pentru
delectarea cugetdtorilor confortabili de pe la noi; nu despre asta
este inth vorba.
Asa dar, cine nu apucd, cine nu mused din taria lumii, acela
o ignoreath. Cel ce nu stie sd transpund legea efortului in profunzimea ordinei materiale a lucrurilor, acela cautd zadarnic dovada
existenfei. Pe cdnd, dimpotrivd, cel care, printr'un efort repetat,
in care toate simfurile sunt implicate sub tensiunea unei continue
atenfii, mild a prinde, modela si transforma materia, acela, da,
cunoaste realmente. Ceea ce ar miter, insfdrsit, ci cei ce neaget
muncitorului capacitatea de a formula fi deslega probleme complexe
ca cele ce cad, in zilele noastre, in sarcina conducdtorului orithrui
resort social mai important argumentdnd cu insuficienta in-.

aceia se inseald, tocmai pen,strucfie abstractli a impricinatului
truth nu prefuesc cum se cuvine valoarea puternicei educafii pe
care oamenii o primesc dela melte i lucruri.
Este adevirat cd, in genere, muncitorii nu cunosc cultura i
nu au contact cu ceea ce numim, global, umanitifile ; prin aplicarea continua' a celor ce au definut timp indelungat puterea, Inv&
fdmdntul de bath este mai ales national si civic. Umanitifile yin

mai tdrziu si ei nu le mai intdlnesc. Ei nu cunosc umanitatea in
devenirea ei. Este drept ; dar, iarasi, ceea ce formeath spiritul este
mai ales practica meseriei si nu nofiunile abstracte. Activitatea,
modul de viald intrec in importanfd prima educafie. Munca este
o institutoare spontand. Schimbul dintre sale, brafe i unealtd, pe
de-o-parttsi materia rezistenti de cealaltd chi de gdndit i instrueste.
Gdndirea se identificd .cu uneltele, masinile i aparakle, care
capild pentru muncitor semnificafia unor metode solidi/ icate. Infe-
lepciunea vine din acest contact activ
intrefinut cu ordinea
48
REVISTA FUNDATI1LOR REGALE
exterioard, mereu infruntatd si mereu supusei prefacerii nu din

lecturi sau din auzite. Cdci ceea ce rezistd muncitorului este lumea
obiectelor, nu omul. In aceastd lume unealta domneste .si guverneazd,
experienfa este necontenitd, iar invenfia se face spontan, prin

schimbeiri aproape imperceptibile desi, adesea, pline de consecinfe
incalculabile. Astfel, cunoasterea merge mdnd in mad cu acfiunea
fi din prima clipd pnd la sfeir.,situl zilei de lucru muncitorul este
fiztcian. Fizician, nu magician, cdci gdndirea este repede ordonatel
dupd o reguld undamentald, care nu este alta decal necesitalea purd.
Nicio minune nu se arate ; aceleasi cauze produc mereu aceleasi
ef ecte si un discurs bine inchegat ci atreigeitor nu poate schimba
nimic. Acfiunea cere, pretutindeni, infelepciune virild, promptd in
a se impdca cu imprejurdrile, cu ochii deschisi, feird vdicdreald.
lard nesfdrsite deliberdri asupra ireparabilului. Cine dracu'
ne-a bdgat in smeircul asta? .
Prea tdrziu, intrebarea e tardivd.
Suntem aci, nu ne rdmdne decal sd ne descurcdm. Muncitorul e
aderent realitdfii astfel cum e dald pe cdnd (delta lume cu ifose
de superioritate rdmdne vreme indelungald iangentd acesteia, asemenea copilului care,insofind pe mama cu brafele' ncdrcate, poartd si
el solnifa sau lingura de supd. Apoi, dind orele de muncd s'au

sfeirsit si cdnd ochii se indreaptd asupra universului inconjurdtor,
muncitorul e departe.de comorile lui Aladin. Viziunea sa e o cucerine ; ea nu mai poate fi idealistd. Pentrucd munca n'a lost o joacd,
nici lumea nu mai poate fi un joc al inchipuirii ; dimpotrivd, cuge-
t area rdmdne mai departe legatd de industrie, masind ft lucru,

inclindnd mai curdnd spre un materialism simplificator, chiar spre
un fatalism mecanic; dar prejudecata fatalistd nu rezistd nici ea,
contrazisd de puterea de a indrdzni si de a schimba ce se iveste fdrd
preget in veirful instrumentului. Optimismul este restabilit. Materia
este atacatd, modificatd,
transformatd. Apdsarea susfinutd pe
unealtd gdure.,ste pldci de ofel, taie sine, scoate tone din addncurile-
pdmantului. Iaid casa indlfatd, iatd podul metalic arcuindu-se

peste prdpastie. Ce prejudecatd doctrinald poate fine piept unei
asemenea probe de fiecare zi? Cine are o experienfd mai intrefinuld
mai purd si mai directd si o cunoastere mai nemijlocitd a eficienfei
umane? Ori, tocmai aceastd finutd actiud in fala naturii a instruit
umanitalea i a smuts coroanele zeilor. Ciocanul, roata, pdrghia
49
au schimbat in mai mare mdsurci lumea dealt discursurile abile

sau predicile episcopilor. Cdci, dacd ar fi gresit sd afirmdm cd
progresul tehnic, el singur, a determinat toate schimbdrile, ne
findnd seama c structura societiffli umane mai depinde si de sentimentele si ideile care, ca un ecou, stdruie in limp dincolo de imediatele lor cauze, precum si de o poezie care nu asteaptd dealt cciteva
provizii ci pulin rcigaz pentru a visa si a cdnta in pragul uii nu
mai incape, totusi, nicio incloiald cd necesitatea inferioard ne d
ghes fdrd crufare si cd e treaba oamenilor th ii facd mereu f aid.
Contactul intrefinut cu materia, neutrii, indiferentd, fac pe

muncitor oarecum nepciscitor fafd de opinie. Lucrurile 11 invald
sci lath', nu sd placd. Lemnul, piatra, fierul nu cer Si nu promit
nimic, nu =lose vorba aleasd, reverenfa, argumentul, tocmeala.
Astfel, spiritul ce se na.yte din mecanicd e lipsit de lingusire sau
respect. Argumentul e ciocanul, dalta, efortul muscular, abilitatea
manuald. 0 nuanfd de cinism e pared de rigoare ; finefe, gust,
nuanfe
pufine. Artele, pe lng latura tor materiald, mai presupun si-o oarecare misticd ; poezia nu-1 intereseazd pe muncitor,
fire meditativd, decal prin confinutul ei ideativ. Ceea ce este rdspldtit cu prisosinfd printr'un bun simf robust, vecin cu realitatea
lucrurilor i printr'o logicd abstractd, care prinde indatd esenfialut
si se duce drept la solufii, fdrd ezitdri principiale sau considerente
Idturalnice. Acest orn gray, care a eliminat orice nddejcle In neprevdzut pentrucd stie dinainte cd ceea ce va ccistiga nu este altceva
dealt produsul efortului Si destoiniciei sale fiecare loviturd de
ciocan avcind o valoare determinatd disprefueste intriga, intervenfia ii vorba bine ticluitd ci priveste cu rdceald la tot ce, firuind
de institufie, se glorified numai cu titlul unei indelungi aprobdri
a celor importanfi si puternici. Sub pdmcint, pe santiere fi in zumzetul marilor uzine, muncitorii s'au incredinfat necontenit cd la
urma-urmei n'avem alt stdpcin deceit necesitatea exterioard fi cd
acestui tiran (ca i altora, care pretind a vorbi in numele eine tie
cdror entitali abstracte) nu i se poate face fald deceit prin efortul
unit al tuturora.
Astfel, trei idei cardinale domind cugetarea acestor oameni,
plini de o esopiand finefe indatd ce judecd dela indIfimea spiritului
lor : prima, care reglementeazd contemplarea,
irmci, in fata
4
50
REVISTA FUDATIILOR REGALE
spectacolului naturii, cd ceea ce este trebuie sd fie. Prin aceasta,

ei aduc colectivitlifii verdictul implacabil al ordinei exterioare.
Ei sunt ambasadorii ordinei necesare. Ei spun limpede cd legile
nu sunt si nu pot li dealt raporturile obligatorii ce derivd din natura
lucrurilor formula de care omul se tot isbe.ste, ca de un solid,
indald ce ii ndzare sii doreascd legile care li plac, nu cele ce sunt
cu putinfa'. Necesitatea vorbeste rdspicat, nu ei. Ea este tiranul,
nu ei. A doua lor idee, care, in fata ordinei nemulfumitoare a Societdfii umane, inspird acliunea, afirma, la rdndul ei, di ceea ce
..-
nu este drept, trebuie indreptat. Ei sunt in mod natural stdpdnifi de o gdndire ref ormatoare
iar ideia de justifie, aci implicatd, e trascl din raportul dintre muncd si produs. Insfdrsit, a treia
idee, care susfine optimismul proletar, afirma solidaritatea celor
ce -muncesc
aducdnd fraternitdfii umane mesajul de incredere
in capacitatea si eficienfa omului. Gdndirea lor nu este politica'
deceit prin unitatea tuturor, ceea ce este atdt de elocvent exprimat
in confinutul unui celebru cuvemt de ordine, care este .si firul con-.
ducdtor al ideii sindicale.
Cei care cer, prin urmare, un loc de conducere pentru muncitori, n'o fac nici din motive subiective .si nici din vre-o rdtdcire
doctrinald perpetuatd de-a-lungul anilor ; cdci, Nth aceasid gdndire
ale cdrei rdddcini se impldntd in addncul ordinei necesare, e limpede
cd am mai fi .,si astdzi supusi imperiului opiniilor convenabile, pe
care nimeni 1111 le crede, de-altf el.
CORIN GROSU
COMENTARII CRITICE
HUMORUL LUI ION CREANGA

I
Dup marturiile contemporanilor, Ion Creanga era cunoscut

de toti din Iai, preoti, profesori, magistrati, militari, negustori,
mahalagii. Pentru unii era popa Dracu , pentru altii a raspopitul , sau propagandistul Fractiunii libere si independenie *,
Oran de altfel istet, pe care daca 11 intrebai cum ii merge cu
sanatatea, iti raspundea: Ei, mare-i bundtatea lui Dumnezeu,
vezi, la batranete iti ia din vederi, din auz, dar nu te lasa" pAguba, in schimb 10 dd o tusa sdravana, sau o durere de ale de
prima intai i te multumeti i aa numai sa" o tarai de azi pc
maine . Sau and boala 1ncepuse sa-1 mistue: Multumesc, tot
mai bine, acum stupesc in barba i trag oghealul cu dintii .

Un Oran sfdtos de care toga lumea facea haz, un pozna care,
slobozind o puca in ograda bisericii i &and potcapul s eloceasca gainile in el ca o vadita desconsiderare a institutiunilor
i legilor religioase , a fost exclus din catalogul clericilor.
Privit astfel, nu e de mirare de ce 4 un zambet a sburat pe
buzele tuturor cand inteo Sambata seara, venind cu Eminescu

dela Borta-Rece , Creang6 a aparut la Junimea. Pentru membrii
societatii el a continuat sal ramana acelai din prima zi. Iata

cum i-1 amintete I. Negruzzi: Toba de anecdote, el avea totdeauna Cate una disponibila, fiind mai ales cele corosiue specia-
litatea sa, spre marele haz al lui Pogor, al lui Lambrior, ba se

poate zice afara de Naum a tuturor junimitilor. Cand
radea Creanga, ce hohot puternic, plin, sonor, din toata inima,
care fdcea sa se cutremure peretii 1 Singur rasul lui Inveselea
societatea fail alte comentarii 1 Si and aducea in Junimea ate
-o poveste sau novela, i mai tarziu Cate un capitol din Arnintirile sale, cu cata placere i haz ascultam ganatoasele produceri
ale acestui talent primitiv i necioplit . Nu. numai ca era o
distractie pentru membrii Junimii, dar Creanga a fost poftit
4*
52
REVISTA VINDATHLOR REGALE
la vreo doug case de bung societate ca sd ceteasca povesti sau

s istoriseascg anecdote . i Gh. Panu, care spune aceasta in
Amintirile dela Junimea, Ii exprimg compdtimirea pentru poves
titor, cgci bietul Creangg era nevoit s suprime tocmai partile
picante, a sa c povestirile lui si mai cu seamg anecdotcle
pierdeau din savoarca lor a.
Prin urmare acesta era Creangd la Junimea : Nic' a lui Stefan
a Petrei Ciobotarului, fiu de rgzas din Humulesti, nepieptanat
si imbrgcat in haine de siac, talent primitiv si necioplit care
distra pe domnii de bung societate cu o taraniile lui. Poate c
era considerat membru al societatii iesene dintr'un simplu divertisment al caracudei , plictisit de atatea teorii filosofice, cad
iat cum era apreciat valoarea lui de acelasi Panu: Creangg
istorisea intamplarea vreunui tigan, vreo nazdravgnie de-a lui
Mos Nichifor Cotcarul, sau altceva, toate acestea luate din popor
i reproduse aproape textual cum le auzise dela povestitorii
tgrani.... Evident ca Creangg era un povestitor fermecgtor,
dar ceea ce noi iubeam inteinsul erau povestile poporului, era

intonatia i expresia. tgranului, era spiritul popular, felul de
glume, de cimilituri i prujituri... Meritul lui Creangd ca culegator de povesti se margineste in aceea de a fi reprodus aproape
textual povestile populare. Asa, eu, and eram copil, am auzit

dela soldati (tatal meu era militar) si dela servitoare, unii si
altele dela targ, un numgr oarecare de povesti. Au trecut dupg
aceea ani, i cand am citit povestea Capra cu trei iezi , scrisg
de Creangg, am rgmas entuziasmat. Asa este, am exclamat, asa
e intocmai cum am auzit-o cand eram copil. In adevgr cetind

povestea Capra cu trei iezi , toate suvenirile memoriei locale
mi s'au desteptat. Am vgzut cg, cuvant cu cuvant, Creangg a
reprodus povestea asa cum o auzisem de atatea i atatea ori w.
In aprecierile lui Panu, Creangd era un admirabil reproducgtor,
aproape textual , un rapsod popular, asemeni povestitorilor

de profesie pe care Ii intalnim prin sate si ale cgrui productii
literare sunt identice cu ale servitoarelor i ordonantelor, un fel
de pehlivan din aceia care cu ghidusiile lor inveselesc sezgtorile
satelor i descretesc fruntile soldatilor in orele de repaos.
Nu artistul Creangg era apreciat la Junimea, ci popa Smantang,.
*tipul romanului simplu, natural, nefalsificat de ideile i cultura
moderng , care dupg ce manca odatg cateva oale de sarmale

si le uda cu o ggleata de vin, se intindea la un somn frate cu
moartea ; un palavragiu pe care ascultandu-1, se pargpadeau de
ras cei care nu mai cunoscuserd pang atunci decat pe Hegel si
Schopenhauer. Dupg marturiile lui Panu, povestile populare
au fost catva timp un fel de sport la Junimea i poate gratie
HUMORUL LUI ION
REANGA
53
ae4stui sport era apreciat Creanga, fard ca prin aceasta sd se

recunoascd in personalitatea lui altceva decat talentul de reproducgtor.
Este insd sigur cd nu toti junim4tii aveau gustul artistic pe
mdsura lui I. Negruzzi i Gh. Panu. Din cele cateva observdri
ale lui Maiorescu se vddete c acesta aprecia pe Creangd mai
mult decat caracuda, insd cam in acelai fel: ...pentru graiul
cuminte i adeseori glumet al taranului moldovean, Creangd este
recunoscut ca model . 5i pentru Maiorescu el era nemilostivul observator , reproducator fidel al graiului glumet a i
faptul & nu i-a consacrat un studiu special dovedqte c nu

s'a apropiat prea mult de arta lui. Aceasta ne indreptatete sh
credem c chiar dacd ar fi fost prezent cnd Junirnea a hotdrit
sa" tipareascd povestea lui mo Nichifor Cotcarul intr'o edintd
a sa pe la 12 noaptea, fiind cam somnoroasd cum spune
Creangd lute() scrisoare Maiorescu n'ar fi inviorat prea mult
atmosfera.
Inainte Irish' de a condamna rezerva criticului, ar fi potrivit
st vedem dacd, prin intrega sa formatie spirituald, el putea s
vadd altfel pe Creangd. Ca i toti junimitii, cu pllicere speciald
pentru filosofie cum inseamnd Negruzzi
Maiorescu, inainte
de a fi criticul literar, era teoreticianul de arta, esteticianul care
putea recunoate valoarea unei productii literare numai dacd ea
raspundea anumitor principii generale. Studiile lui Maiorescu
erau de cele mai multe ori explicdri ale unor teorii: 0 cercetare
criticd asupra poeziei romne din 1867 , Comediile d-lui Caragiale , Poeziile lui Eminescu , etc. Nu este deci de mirare
ca multi dintre cei apreciati de critic, in frunte cu Samson Bodnarescu
despre care spunea cii va reUncine in literatura romnd s'au t.ers din amintirea noastri, iar altii, in frunte cu
Creanga
nemilostivul observator au devenit clasicii acestei
literaturi.
Maiorescu concepe poezia ca picturd, prima ei conditie fiind
sd detepte prin cuvinte imagini sensibile in fantezia cetito-
rului , iar poetul, prin diferite mijloace stilistice, trebue sii

redea limbajului functia primitiva pierduta prin abstractizare.
Si daca ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna
un simtamant sau o pasiune nu trebue sd uitdm ca prea lari
este, este de prea mare pret i valoare acea creatiune a spiritului
omenesc ce se numWe poezie, pentru a fi expusd vicisitudinii
mobile a zilnicelor interese . Pentruca poezia sa fringa valul
timpului , obiectul ei trebue sa fie profund omenesc, o pasiune
sau un simtamint care sa aibd aceeai valabilitate oricand si
-oriunde. Prin urmare imaginea pe care artistul o evocd va fi
54
aceea a unei lumi dincolo de orice determinare pamnteasca, la

care el ajunge printr'o eliberare de viatd in timp i spatiu. Urmand
pe Schopenhauer, Maiorescu concepea arta ca o reprezentare a
lumii ideale, a obiectului nu ca obiect individual, ci ca idee platonica, s adicd drept forma permanenta a intregii specii de
la care artistul ajunge numai ca subiect cunoscator

pur, independent de vointa de a trdi in conditia pamanteasca..
obiecte ,
Prin contemplatie, dup filosoful german, intram intr'un anumit

chip in and' lume, unde nimic din ceea ce turbura vointa i prin
aceasta ne munceste atat de violent, nu mai existd si tot

asa, dupd Maiorescu, emotia estetica il face pe contemplator
sa se uite pe sine ca persoand i sa se inalte in lumea fictiunii
ideale , iar esenta artei este de a scoate omul impresionabil
in afara si mai presus de interesele lumii zilnice, oricat de inalte
ar fi in alte priviri . Artistul este liber sa-si aleaga materialul
de unde vrea, insd cu obligatia de a-1 scoate prin creatie din

realitate si de a ne infatisa tipuri, simtaminte i situatii in
adevar omenesti, care prin expunerea lor artistica sa ne poata
transporta n lumea inchipuita de autor . Autorul nu trebue
sa reprezinte realitatea, ci numai s ne dea iluzia realitii. In
lumea artei adevarate nici nu poate fi vorba de trivial . Trivial
este o impresie relativa din lumea de toate zilele, ca si decent

si indecent. Daed pseudoartistul ramane el insusi In aceasta
lume de rand, daca el insusi nu este cuprins de inspirarea impersonala i prin urmare nu ne transporta nici pe noi in lumea curata
a fictiunilor, atunci se intelege c lucrarea sa poate sd fie triviald,

indecenta, lasciva, dui:4 cum Ii este felul i tinta . Dupa
constatarile curente, critica lui Maiorescu este un idealism estetic
care prin Schopenhauer si Kant Ii intinde radacinile pana la

Platon, filosoful preocupat de a descoperi dincolo de fenomenele
sub specie temporis, permanentul, ceea ce este cu adeviirat mai
presus de timp i spatiu.
Maiorescu putea aprecia arta intregii antichitati, caci, dupd
cum spune J intr'un articol in care recomanda limba latina in invatamant, antichitatea nu modified lumea prin crearea vreunui
individ pronuntat, ci ne-o d simpla i adevarata precum este in
ea insasi. In scrierile clasicitatii, in Tucidide, in Caesar si in
Salustiu, nu auzim pe istoriograf, ci mnsi istoria, in epopeele
lui Homer si in cntecele rustice ale lui Virgiliu nu vedern pe
poet ci chiar intamplarea i realitatea poetica. Arta antichitatii
scoate egoismul sau mai bine individualismul din fiecare om,
i 11 supune unei sfere superioare ; de aci impresia de repaos-
HUMORUL LUI ION CREMNGA
55
ce ea ne-o produce1). Maiorescu putea aprecia i arta romantica, inteleasa ca o desfacere de efemerul pamOntesc i o contemplare odihnitoare a infinitului.
Dar inteo astfel de perspectiva desigur ea a bietul Creanga
asupra artei caruia probabil exista indoiala dad reuete sa
ne ridice in lumea ideala foarte greu putea fi apreciat pe plan
estetic, iar compatimirea lui Panu putea fi 'Ana la un loc si
in vederile lui Maiorescu. MI6 la un loc, caci tottii formula
lui critica inteo oarecare masura putea accepta arta lui Creatiga.
Exista o evidenta asemanare Intre idealismul romantic i acela
al lui Platon, insa nu' trebue uitat ca daca Maiorescu in teoria
4supra artei urmeaza islealisrnul luf Schopenhauer care, pe
drumul deschis de Platon, considera dq,pairea realitatii o conditie a creatiei artistice in teoria asupra frumosului urmeazd
pe acela al lui Hegel. Daca pentru unul frumosul era o desfacere
din formele sensibilitii.ii, pentru celalalt era o inanifestare in
materie sensibila, astfel c imaginea pe care .o aduce arta nu
trebue- inteleasa ca o abstractizare clasicizanta, ci ca o concretizare. In idealismul lui Platon i Schopenhauer obiectivarea mergea
de jos in sus: materia primete forma ideii; in idealismul tut

Hegel ea merge de sus in jos: materia da forma spiritului care
se manifestd in lumea concret. De unde in primul taz imaginea
pe care o aduce arta este aceea a unei lumi in care personagiile
sunt tipuri generale, in al doilea caz sunt fiintevii care traesc printre
noi. Pe drumul deschis de Hegel, Maiorescu avea sa se indrepte

tot rnai mult spre formele particulare ale vietii, acelea determinate
de timp i spatiu. Ceea ce trece dincolo de aceste dimensiuni
este numai forma sensibila prin care frumosul se realizeaza,,

continutul artei ii alcatuesc sentimentele i pasiunile, elemente
prin care omul a pa nine conditiei pamfintesti, astfel ca., in imaginea
pe care artistul o aduce asupra lumii, personagiile tin sunt produse ale ratiunii, ci fiinte vii. In toga critica lui culturala Maiorescu s'a dovedit un antirationalist, un spirit potrivnic aceluia
pe care s'a cladit clasicismul generalizant, incat nu vedem dece conservatorul formelor locale in politica, aparatorul poporaliteratur i sustingtorul urfor poeti ca Octavian
nismului
Goga, Popovici-Banateanu, V. Vlad Delamarina, nu ar fi putut
avea intelegere pentru arta lui Creanga. Daca nu s'a ocupat

totui mai in de aproape de el este pentruca n'a facut criticti
literara de promovare a scriitorilor, ci critica de principii, iar
1) T. Maiercscu, Pentru ce limba Wind este chiar in privinfa educafiei;

morale studiul fundamental in Gimnaziu, in E. Lovinescu, Antologia ideo
logiei juni,niste, Casa coa1c1or, 1943, p. 9-42.
s6
dacd s'a oprit in mod special asupra unora a facut-o tocmai

pentru a apara aceste principii.
* *
Intr'o scrisoare &are Eminescu, spune nemilostivul observator : Eu am incercat, de, ca prostul, s scriu, draga Doamne,
o comedie . Indiferent de tonul acestei autoaprecieri, este cert

ad scriitorul nu atingea nivelul de. formatie intelectuala al celorlalti junimisti. Foile lui Bari i Eliade, poeziile lui Iancu Vdcarescu, cele cateva abecedare i aritmetici in limba franceza si
germana nu pot lumina prea mult portretul de ignorant pe care
ni 1-au lasat contemporanii lui. Bucuria unora pentru descope-
rirea recenta a unei 1i de 50 de volume ramase dela el este
aratuita.
Ceea ce aduce opera lui Creanga este o lume ale carei reprezentiiri artistice se intemeiaza empiric. Despre ea se poate spune,
asa cum s'a spus despre aceea a lui Rabelais, ca nu este o lume,
ci lumea Insasi. Din arta luf se desprinde de o filosofie terre a
ten e, nu pune nici o problema din acelea prin care omul incearca
sii sparga formele sensibilului. Categoriile cunoasterii lui nu sunt
-- ca 'mina oara pentru romanticul Eminescu forme apriorice,
care sa conVitue experient4 ci aposteriorice, scoase din experienta. Ca forme de organizare a materialului sensibil, spatiul
si timpul sunt intelese ca legaturi exterioare intre lucruri. De
origine empirica, ele nu servesc la cuprinderea unui absolut

suprasensibil care nu exista, astfel ca determinandu-si lumea
prin ele, scriitorul n'a fost cuprins nici odata de fiorul metafizic
at romanticilor i nimic transcendent nu s'a putut constrtui ca
obiect al privirii lui. Lipsita de o baza speculativa, opera lui
aduce lumea in care el insusi a trait.
Dumnezeu se adreseaza oamenilor ca un batran satos din
Humulesti:
Ei, Ivane, destul de-acum; ti-ai trait traiul i i-ai mncat
milaiul. De milostiv, milostiv esti, de bun la inima bun ai fost,
nu-i vorba ; dar dela o vreme Incoace, cam de pe cand ti-am
blagoslovit turbinca aceasta, te-ai facut prea nu stiu cum. Cu

dracii dela boerul cela, ai facut hara-para. La iad ai tras un
guleai, de i,i s'a dus vestea ca de popa tuns. Cu moartea te-am
lisat pada acum de ti-ai facut mendrele, cum ai vrut, n'ai ce
zice. Dar toate-s pang la o vreme, fatul meL. De-acum ti-a venit
si tie randul sa mori, n'am ce-ti face. Trebue sa dam fiecaruia
ce este al sail, cad si moartea are socoteala ei; nu-i lisata numai
asa degeaba cum crezi tu . (Ion Creanga, Opere, Ed. Fund.
Reg. 1939, p. 147).
57
Credinta in Dumnezeu este lipsitd de dramatism:

Ian taci mdi femee, c biserica-i In inima omului i dacA
voiu muri, tot la bisericd am sa" sed, zise tata, nu mai face si
tu atata vorbd ca fariseul cel fOtarnic. Bate-te mai bine peste
gur i zi ca vamesul: Doamne n-dlostiv fii mie paciritoasei,
care-mi tot imbillorez pe bArbat degeaba . (188).
Morala lui- Cwang este aceea a tuturor rea
or
care,
sustinand c ideile oamenilor vin prin senzatii, considerd drept
bun toate ceea ce porneste din instinct. Rabelais, ca si Rousseau,
considerd rdu numai ceea ce depdseste natura, adic tocmai ce
apropie pe om de Dumnezeu. De pe aceastO pozitie, romantismul
a putut usur considera pe Dtimnezeu ca izvor al rOului. In mitologia tuturOr popoarelor, Diavolul, ca simbol al pmntescului,
este socotit ca un principiu necesar in creatia lumii. Prin el Dumnezeu, care perfect fiind nu poate face decat lucruri perfecte,
a acordat omului libertate, i-a transmis ceva din atributul sdu.
El nu este decat semnul perfectiunii divine in om, astfel ca in
toate religiile cu necesitate apare ca un pOrtas la crearea lumii.
In poemele homerice, iesite din mitologia popoarelOr vechi, zeii
MOO se manifest in lumea pamantenilor prin pdcat
i acesta
este cel prin care ei Ii arat oamenilor puterea. Dacd omul are
ceva din pat tea zeilor, este prin acest pOcat al lor. Diavolul are,
'ea i Dttmnezeu, o parte de contributie in organizarea lumii,
astfel cO omul este ispitit mereu de el. Din moment ce traeste
pe pamant omul traeste in pdcat i dacd a satana i gluga cd1u&eased spune Rabelais Ii atrag batjocurile, insultele si
blestemele lumii, pricina este cd dansii mananca murdaria lumii,
adic6 phatele, si de aceea lumea Ii respinge ca pe niste mrtnanc6scarnii in salasurile lor care sunt schiturile i manastirile I i sunt
indepartati dela mice leggtur mai stransa cu lumea 1). Boccaccio a fost acela care, denuntand pe Diavolul dift sufletul slujitorilor lui Dumnezeu, a anuntat incheerea Evului-Mediu. Lumea
noud, intelegand omul ca un produs al naturii, priveste fetele
bisericesti nu atat in lumina sfinteniei, cat in umbra pOcatului,
faptele lor nu mai tind care sublim. Literaturile europene moderne au cultivat tema i odata" cu modernizarea literaturii
romane este abordatd si de scriitorii nostri. In epopeea comic
a lui I. B. Deleanu, calugArii se infruptd Cate odat din pdcat,
strecurat in manastire sub chip femme. Tot asa in povestirile

lui CreangA, Diavolul este un colaborator al lui Dumnezeu, iar
omul, prin conditia lui pOrnanteascO, se sprijineste pe amandoi
deopotrivd. Eicatul nu poate ft ascuns nici de haina schivniciei.
1) Rabelais, Gargantuct, trad. A. V. Macri, Ed. Gorjr, p. 166.
58
Nu este o deosebire de natura intre calugarii lui Creanga si

ai lui Boccaccio sau Rabelais ; intre calugarii dela mandstirea
Neamtu si cei din manastirea Theleme pe care fratele Ioan a Infiintat-o dupa bunele sfaturi ale lui Gargantua:
Tot tata mai spunea ca ar fi auzit dela bunicul bunicului
meu ca protopopul. dela Neamt de pe vremea aceea ar fi zis
unor calugarite care pribegeau in saptamana mare prin targ:
Maicelorl
Blagosloveste, cinstite parintel
De ce nu va astamparati in manastire si 0/ v cautati
de suflet macar In saptamana patimilor 1 ...
Apoi da, cinstite parinte, ci-ca ar fi raspuns ele, cu smerenie: lana asta ne mannca, pacatele noastre, dar n'am mai
veni noi I Caci, cum tii Sfiintia Ta, mai mult cu eiacul ne hrdnim,
si apoi de mr curge, macar picura si cine micd tot pisca ... (277).
S'a intamplat odata, Isi arninteste scriitorul, & a trecut o

oaste de Nemti pe la manastirile de maici dela Agapia si Varatic;
Si ate ostiri straine si o droaie de catane calari, tot Nemti

de cei mari, imbracati numai in fir, au trecut in vremea copilariei mele, cu sabiile scoase prin Humulesti, spre mnastirile de
maice, dup Natalita cea frumoasal Si au facut Nemtii mare ta-raboiu prin manastiri, si au rascolit de-a fir a-par toate chiliile
maicelor, dar n'au gsit-o, caci beciul privighetorului Parvu din.
Targul-Neamtului putea sa tainuiasca, la nevoie, o Domnit.
Si noroc de varaticence, care au stiut a-i domoli, luandu-i cu
binisorul si a-i face sa-i bage sabiile in teaca, spuindu-le c
cei ce scot sabia, de sabie vor pieri 1 (219-20).
Dar Diavolul din lumea lui Creangd nu are semnificatia unui
Satan romantic. Omul nu se asociaza cu el pentru a rasturna
ordinea divind. In pactul pe care il face cu omul, el este adeseori
pacalit, prin aceasta dovedindu-si neputinta de a stapani pamntul.
El nu are mai mult minte decat oricare neghiob pamantean si

chiar unul ca Danila Prepeleac il poate intrece In siretenie. In
povestirile lui Creanga, ca si in cele populare, chiar daca si Dumnezeu poate fi uneori pacalit, invingator este totdeauna principiul binelui: ori Cate necazuri are ornul, ele sunt incercarile
lui Dumnezeu si ori ce sustragere de sub autoritatea lui este
pedepsita.
I.
Pentruca Dumnezeu si Diavolul deopotriva sunt Intalniti in

lumea . pamanteasca, In povestirile lui Creanga omul nu este
ispitit la o evadare din acestd conditie. Chiar in lumea fantastica
a basmului eroii lui nu au nimic din aliura maiestuoasa a acelora
din poemele antice sau medievale In care actiunile se desfasoara
sub semnul miraculosului. Insotitorii lui Harap -Alb sunt niste:
HUMORUL LUI ION CRLANGA
59=
uriasi in tam piticilor: Geri l potoped padurile prin ardere;

Flamanzila mnca lut amestecat cu huma, i tot striga c moare
de foame; Setila sorjpea apa de prin balti i iazuri de se sbateau
pestii pe uscat i ipa sarpele in gura broastei de secet mare
ce era acolo ; Ochila vedea toate cele ca dracul i numai inghetai
ce da dintr'insul . Miraculosul se rezolva in actiuni asemanatoare cu acelea ale Laputienilor din povestirile lui Swift. Faptele
eroilor din Harap-AIb sunt aceleasi cotcarii i farse din celelalte
povestiri, vorba ceea :
Cale 'rz lund fi in stele

De-li venea, sei rdzi de ele
Sau sd rdzi ca un nebun

Credeti-md ce vd spun.
J. Boutiere spune ca pentru a-i da povestirii o mai mare
unitate faramitata prin lungimea-i neobisnuita s'ar putea

suprima vorbaria acestor personagii, Fara ca actiunea sa sufere..
Ele ar fi numai niste adaosuri, de interes mediocru, la o tem
generald populara care poate fi urmarit in cateva variante

albaneze i neogrecesti. Daca inteadevar actiunea basmului ar
putea suferi de pe urma acestora, nu s'ar spune totusi c eliminarea lor n'ar avea nici o urmare, caci tocmai prin aparitia lui
Gerila, Sfarma-Piatra, StrambA-Leinne etc. luam cunostinta de
Intelesul pe care eroismul 11 are in povestirile lui Creanga. Ispra-
vile eroilor sunt mai cu seama in ale mancarii. Se adreseaza ei

imparatului:
# i tnlimei Voastre gand bun i mand sloboda, ca sa ne
dati cat se poate mai multd mancare i bauturica, zise Setila,
caruia ii rasa gura apd; cd din mancare si bautura las daca ne-a
intrece cineva, numai la treaba nu ne prea punem cu toti nebunii n
(117).
Flamanzila din povestel nu este el un alt Oslobanu, care

*mnca cat saptesprezece , cel cu ciubotele dintr'o vacd gi
cu talpele din alta ? i pentru a se scapa de un astfel de mancau,
colegii lui pun la cale o farsa cam de aceeasi natura cu a lui
cateva pturi de hartie, lipite una peste alta cu &du, puse Incet
la talpe and doarme omul greu, i aprinse cu un chibrit, mai

sfant lucru nici nu se poate 1... . Vitejiile din povestile lui
Creang6 se apropie de nazdravaniile din Amintiri. Eroismul
insotitorilor din Harap-Alb se manifesta mai mult Inteo actiune
burlesca. Daca am vrea sa patrundem Intelesul virtutilor pe care
acestia le au, termenul de comparatie n'ar fi nici inteun caz

virtutea din epopeele clasice sau legendele hagiografice. In poves-
tile lui Creanga supranaturalul este travestit In grotesc i dacd
So
n'am putea merge pada" la a confunda eroismul personagiilor

cu acela al aventurierilor ingeniosi pe care romanele picaresti
Ii zugravesc pentru a ridiculiza bravura in intelesul ei cavaleresc, am putea totusi apropia viziunea pe care scriitorul nostru
o are asupra lumii de aceea a lui Cervantes, primul dintre marii
scriitori ai lumii, care din perspectiva filosofiei antropocentrice
a Renasterii a coborit omul pe pdmant. Dupd Renastere epopeen
eroic devine eroLtomica. Omul ne mai fiind considerat aidoma
zeilor, faptele lui nu fac cleat sa-i contrazica inteniile. Prin
aceasta nu este negat insusi eroismul, ci este numai resins la
conditia realului. Cad dacd Don Quijote nu se mai razboeste
ca Achile cu zeii, i dacd eroismul lui izvoraste dinteo nebunie,
cei mai au torizati critici ai romanului spaniol nu accept invinuirea
lui Byron, ea Cervantes a doborit idealurile cavaleresti. Menendez
y, Pelayo scrie: Desfasurarea fabulei primitive era pada la un

punct determinata de parodia, neintrecuta si directa, a cartilor
de cavalerie, de care putin ate putin Cervantes incepe sh se
lapede, pe masura ce era si mai patruns de miezul poetic etern,

cuprins de aceste carti, poezie ce izbuteste, in sfarsit, sa se ada-
posteasca intr'un templu vrednic de ea ... Cervantes se arata

mare mester lasand nedeslusite granitele intre judecata i nebunie, i &and cele mai bune lectii de intelepciune prin gura
unui nebun. Prin aceasta nu intelege insa sd-si bata joc de inteligenta omeneasca i nici sa-si razd de eroismul care in Quijote
nu apare, caraghios, ci de felul nepotrivit i armonic prin care
protagonistul vrea sa-si realizeze idealul, bun in sine, bun si
binefacator 1). Chiar daca autorul insusi marturiseste c a scris
cartea pentru a face pe oameni sd urasca inchipuitele si desperechiatele povesti din cartile cavaleresti , aventurile lui Don
Quijote, si ca ele ispravile din Harap-Alb oricat ar fi de grotesti, sunt in slujba cinstei, credintei, loialithtii virtuti care
triumfa prin ele. Lumea lui Cervantes este ingradita in terestru,
actiunile eroice apartinand realitatii sunt lipsite de miraculos ; este o lume care imit natura.
Printr'o umanizare a fantasticului, literatura lui Creangd
prinde aceeasi lume. J. Boutiere a fost acela care a aratat mai
intai ca arta lui Creanga consta in puterea de individualizare a
personagiilor ; fantastice: ...inzestrat cu un mare talent, a dat
acestor fictiuni viata care le lipsea i Povotile prezentand in
cele mai multe Orli, nu palidele figuri de legende, dar portretul
viu al taranilor moldoveni, contemporani cu povestitorul. Creanga
1) Citat. Popcseu-Telega, Pe urmele lui Don Quijote, Casa
1942, p. 14-15.
coa1e1or,
61
a facut astfel din povestea traditionala ceea ce Alecsandri a facut
mai inainte din poezia populara: opera de arta 1). Dupa J.

Boutiere, Ivan Turbinca nu e decat un Oran din Moldova. Tot
asa personagiile din Capra cu trei iezi sunt in realitate aceiasi
tarani. Cnd capra anunta cumatrului sau moartea iezilor, cu

tristetea resemnata a unei crestine, si cnd lupul incearca sa
o consoleze cu dictonuri scoase din intelepciunea populara, am
crede ca.ascultam tarani intretinand un doliu recent. Cei care
atrag mai mult atentia in Povestea porcului sunt batrnii parinti
ai necunoscutului Fat-Frumos, iar in Harap-Alb, insotitorii aces-tuia, tocmai pentruca autorul le-a dat manierele, humorul si
verbozitatea taranilor moldoveni. In poveti toate personagiile
sunt tarani din Neamtu, contemporani cu scriitorul nu numai
prin caractere, prin limbajul savuros plin de proverbe, ci prin
felul de iTiata, credinte, superstitii, ocupatii. Soacra cu trei nurori
este pedepsit de iele, capra face un praznic pentru cei morti
etc....
Deasemeni G. Calinescu spune c efectul literar al operei lui

Creanga provine din alaturarea originald a miraculosului cu cea
mai specified realitate. In povestea lui tot ce e transcendent e

redus pe pamnt si micsorat. Ercd.l sunt, in intelesul bun literar,
vulgari. Dumnezeu, sfinii, smeii, imparafii, imparatesele vorbesc
ca niste fiinte ce si-au uitat cuviinta rangului, dndu-si pe Ltd

ingenuitatea sufleteasca. In Povestea porcului taranii vorbese cu
imparatul ca 1 cu unul din semenii bor. Iar fata de imparat
mireasa porcului incepe o viata cu nimic deosebit de a unei
fete de -Wan, se apuca de gospodarie intr'un palat care e o
easa obisnuit. Fat-Frumos are obiceiuri taraneti: bea inainte
de culcare Cate o cupa de lapte, iar vrajitoarea care 11 pazeste
este o baba de sat, o llama . Amestecul de realism si de fabulos
este 0 mai vadit in Harap-Alb, unde ar trebui sa predomine
miraculosul i irealitatea. In plina fabulozitate dam de scene de
un realism bufon. Gerila, Ochila si ceilalti se cearta ca si copiii
in gazda la Paval Ciubotarul din Falticeni. In povestile lui nu

exista cleat o singura clasa sociala, aceea taraneasca, si lumea
intreaga nu este cleat o sporire a dimensiunilor randuelii din
sat. Eroii fac fapte supranaturale ca si cnd n'ar face nimic
deosebit, nimic nu trece clincolo de posibilul .real. Amestecul
acesta de fabulos i taranie, de ireal 0 real, face tot farmecul
povestirilor 2).
1) Jean Boutiere, Vie et roeuvre de J. Creangd, p. 219.
2) G. CAlinescu, Creangg scriitor a poporal*, in Viata lui Ion Creangd,
Ed. Fund. Regale.
62
Lucruri asemanatoare spune si Tudor Vianu in Istoria literaturii romdne moderne: 4 Pretutindeni aceeasi veche lume Ora-
neascd, miscata de instincte simple si tari, uneori sireata, plina

de umor, infatisata in scenele i relaiile tipice ale vietii, In felul
ei de a munci si de a se Inveseli, In legaturile parinillor cu copiii,
ale soacrelor cu nurorile, ale barbatului cu nevasta, ale fratilor
intre ei, ale boerilor cu taranii, ale stapanilor cu slugile. Dupd
cum Caragiale a evocat caracterele, atitudinile i deprinderile
comune micii burghezii romanesti care finele veacului trecut,
Creanga face aceeasi opera pentru lumea nostra taraneasca,
ramasti neschimbata in decurs de veacuri, cu aceleasi largi mijloace de stilizare .
Observatii de natura acestora ar putea deveni in critica
noastra locuri comune, acum, dupd ce Creangd a intrat in constiinta unui larg cerc de cetitori. Ceea ce trebue consemnat ins
este consecinta unei atari perspectve a lumii, In opera scriitorului, pentru atitudinea lui insusi fath de acesti cetitori. Dacd
personagiile pe care le liaised autorul traesc printre noi, ni se
adreseazd nou direct, oare nu ne surprindem pe noi insine in
ele? Lumea lui Creanga DU este o lume aparte, ci o lume in care
noi insine trdim odat cu autorul. Cdci realismul lui nu trebne
inteles ca acela al lui Flaubert, o tehnica de a copia exact lumea
din afara, ci o privire a acesteia prin determindrile timpului
spatiului. Printr'o configurare a personagiilor In formele lumii
painntesti, Creangd le-a individualizat atat de mult incat caracterele lor nu pot fi intelese cleat tinandu-se seama de imprejurarile naturale i sociale care le-au produs. Coloarea locald nu
ne impiedeca !ma de a vedea in figurile individuale ale operei
lui trasaturile tipice ale realitatii din care scriitorul le-a imprumutat. Creanga n'a copiat natura, ci numai a imitat-o. Realismul
lui nu trebue raportat numai cleat la curentul literar european ;
cste un realism asa cum a fost el inteles de Cervantes sau Shakespeare ; un realism prin care se individualizeaza in personagii
determinante de timp si loc caractere general umane. Tipizarea
omului la Creanga nu trebue inteleasa in sensul clasic de desfacere a lui din orice legatura cu locul i timpul istoric i reducerea
la trsaturi generale, ci ca o raportare a lui la conditiile generale
ale vietii, la planul de existenta al lumii 3n care noi insine traim.
Cad, cum spune Tudor Vianu In Estetica sa, reprezentarile artei
pot fi in acelasi timp tipice i individuale. Artistul poate sa
reactiveze inteo imagine individuala tipul careia Ii apartine.
Dup cum opera acestuia are un numdr mai mic sau mai mare
de determinari, operele de arta apartin tipului idealist sau realist. Faptul de a reline in viziunea artistica' aspectele mai gene-
63
Tale ale lucrurilor, san determinarile lor mai particulare, atarna
de o tendinta mai profunda a spiritului; unii, rationalisti, se
conduc dupa principii, altii, empiristi, dupd fapte. Inteles In
acest fel, empirismul lui Creanga nu 1-a dus la o determinare

a personagiilor 'And la a le reduce la exemplare unice, ci la o
particularizare a lor in asa fel ca trasaturile pe care le configureaza sa corespunda modului in care vedem lucrurile noi iasine
prin proprie experienta. Timpul i spatiul pentru el nu sunt,
ca pentru romantici, categorii transcendentale pe care noi le
aplicam realitii, ci forme ale relatiilor intre lucruri, de aceea
a determina in timp i spatiu insemneazd a reduce lumea la
conditia ei pamanteasca, a privi oamenii prin relatiile lor sociale
politice, religioase, etc...., a-i raporta adicd la conditia existentei
noastre insi. Caracterele eroilor lui sunt particularizate la nivelul
propriei noastre vieti si de aici descoperirea noastra Inine in
ele. Este adevarat, noi radem de situatiile burlesti in care sunt

puse uneori personagiile, dar rasul incremeneste cand ne amintim
ca acestea nu traesc intr'o lume aparte ci sunt printre noi, ea
aceia de care radem suntem noi inine. Tot asa dupa cum nebunia
lui Don Quijote ascundea o mare ingeniozitate, prostia lui Danila
Prepeleac ascunde o mare siretenie. Caci prin nebunia unuia i
prostia celuilalt scriitorii nu fac cleat sa rasfrangd o imagine

-a insesi lumii acesteia in care cu totii traim. De aici, humorul
lor. Cad humorul in aceasta consta in a proecta intr'un defect
individualizat defectele tuturor acelora printre care personajul
traeste. RAsul devine amar in momentul in care observam in
personajul respectiv imagina noastra insine. Creanga, prin prostia
lui Danila Prepeleac, ca i Cervantes prin nebunia lui Don Quijote,
ne arata numai absurditatea propriei noastre vieti, cad daca

acqti eroi nu sunt decat exemplare luate dintre noi, toata viata
noastra nu merita cleat sii razi de ea. Lucrurile la fel de ireale
pentru care luptau eroii homerici nu provoacd rasul pentruca
lumea lor este dincolo de noi, in mitologie. Fata de ei nu putem
avea decat admiratie, caci considerandu-i fnruditi cu zeii, faptele lor le acopere intentiile. Cei vechi au cultivat cu predilectie
tragicul, humorul este un produs al spiritului modern, pentru
care arta nu mai este o copie a supranaturalului, ci- o intalnire
cu vinta. Trecerea dela idealismul antic la realismul modern
-este insemnata de Sancho Panza, prototipul tuturor figurilor
terestre care de acum fnainte vor intra in literatura. Si el este
acela care trezeste humorul, caci numai prin prezenta lui idealurile lui Don Quijote se arata a fi mori de vant. Noi nu radem
-de nebunul Don Quijote, fiinta dramatica in structura ei, ci de
acest sanatos Sacho Panza care il urmeaza, adic radem de noi
64
toti care in via ne lasam antrenati de himere. De aici amaraciunea care intuneca rasul. Tot asa cum in comediile lui Shakes-
peare rampa nu mai izoleaza actiunea de pe scena de viata

noastra, in romanul lui Cervantes este viata noastra a tuturor,
morile de vant sunt propriile noastre idealuri. De aceea s'a putut

spune cd Don Quijote este personajul cel mai humoristic pe care
1-a creat vreodata geniul unui mare poet, si c dintre toti marii
humoristi ai literaturii, Cervantes este cel care are mai mune

Iacrimi in zmbetul lui.
In acceptie curenta, humorul, ca i ironia, este satira din care
nu lipseste comicul. In adevar, humorul este o categorie a comicului pentruca izvorul lui ii formeaza rasul provocat de rezolvarea unei actiuni altfel decal o asteptam noi, adica de contradictia intre ideal si real. Humorul este o comica perceptie a
contrariilor , asa cum 1-a definit Pirandello, dar trebue precizat
ca povestitorul acestor actiuni priveste in jos, spre viata de
toate zilele; El ne arata propria noastra viata, de aceea humorul,
adaoga tot Pirandello, este un comic in care reflexiunea numaicleat introduce un element de seriozitate dureroasa . Zambetele
sunt amestecate cu lacrimile nu numai pentruca radem, dar
"radem de noi insine. Cum spune un critic italian, Enrico Nencioni; Observatia i pictura humoristica trebuesc insotite in
general de un binevoitor scepticism , de o ingaduinta care este
fructul a dureroase experiente, de o curiozitate de artist ce
studiaza cu omeneasca _simpatie slabiciunile morale ale indivizilor si se opreste asupra lor cu atata mai bucuros, cu cat fenomenul psihologic este mai neglijat de observatorii de rand si de
filosofii de profesie. Satiricul se indigneaza, humoristul se distreaza, se intereseaza In reprezentarea sa i isprdveste prin a
se induiosa i prin a ne comunica nou induiosarea lui .
Dar Creanga? Daca personagiile lui nu vorbesc decat ceea ce
el insusi a auzit dela acei printre care a trait, ele nu ascund pacatele noastre ale tuturor? 5 Taraniile n prin care ele se infatiseaz sunt ale autorului Insui, astfel ea faptele lor nu sunt decat
niste exemplificari ale acelor pilde i zicatori pe care povestitorul le-a luat din intelepciunea populara, asa cum sunt acele
ale lui Dickens din Aventurile lui Pickwick .
In Amintiri, cum insusi spune, Creanga a evocat copilaria
noastra a tuturor: Asa eram eu la varsta cea fericita i asa
cred ea au fost toti copiii, de cand ii lumea asta i pamntul .
S'a spus uneori ca prin transfigurarea elementelor din realit atea psihica i fizica, el creaza lumea ideala a artei, care poseda
caracterul de universalitate i eternitate, opus efemerului si,
65
particularului lumii reale 1). Dar copilaria lui Creanga, cu toate

nazdravaniile ei, a trait-o fiecare dintre noi. Daca se poate vorbi
in Amintiri de o alta lume, aceasta nu trebue inteleasa in sensul
romantic de prelungire.dincolo de realitatea obiectivata in arta..
Copilaria este o insuld a fericirii, departe de vicisitudinile vietii.
a Hai mai bine despre copilarie sa vorbim, cad ea singura este
vesel i. nevinovatd. Si drept vorbind, acesta-i adevarul . Dar
acest paradis dupa care alearga Creangd nu este acela al r omanticilor. Daca am vrea sa raportam amintirile lui la marile modele
ale literaturii universale, le-am putea apropia de Comedia umanei
a lui Balzac, nu de In cdutarea timpului pierdut al lui Marcel

Proust. Din alt perspectiva decfit cea realistd care atrfbue lumii
exterioare o existenta obiectiva, Proust incearcd o cautare a
timpului pierdut, nu aa cum 1-a trait, ci cum el i se rasfrange
in contiinta:
Trecutul in zadar incercam sa-1 evocam, toate straduintele
inteligentei noastre nu sunt de nici un folos. El este ascuns in

afara de domeniul sau i. prea departe de el, in vreun object
material (in senzatia pe care ne-ar da-o acest obiect material),
pe care nu.-1 banuim. (M. Proust, Swan, trad. R. Cioculescu,
Ed. Fund. Reg. p. 37-38). Trecutul este in imaginea pe care
ne-o trezete o floare, un parfum, sau orice lucru care ne cade
sub simturi, astfel ca a-I evoca inseamna a-1 rasfrange prin
contiinta, a-1 crea prin formele spiritului. Chiar daca avem
iluzia realitatii, daca in el pulseaza viata de alta data, ea este
creata de spirit, incat in amintirile sale Proust, departe de form ila povestitorului, se apropie de aceea a roman cieruluk
0 fiinta real, oricat de puternic am simpatiza cu ea, e perceputd in bund parte de simturile noastre.. , Ingeniozitat ea celui
dintai romancier consta in a intelege ca, In aparatul emotiilor
noastre, imaginea fiind singurul lucru de capetenie, simplificarea
care ar insemna a suprima pur i simplu personagiile reale arconstitui o perfectionare hotaritoare (Idem. p. 74). Intre
scriitor i lumea evocata se interpune contiinta acestei evocari,
astfel cal trecutul nu mai este amintit aa cum a fost el aevea,..
ci construit printr'o experienta personal.
Pentru Creanga lumea din afara are o existenta obiectiva:retrincluli viata in Amintiri, el nu face decat sa o parcurga
pe acela*i plan cu realitatea, cu singurul scop de a spune i altora

copildria lui. Copilaria lui este o alta lume in timp, cdci parintii
si prietenii povestitorului au fost in copilarie i ai notri. Chiar
daca faptele povestite nu s'au intamplat intocmai, aa ca Amin2) Cora Valescu-Hurmuz, Ion Creangd.
66
lirile sa poata constitui o autobiografie, ci asa cum le-a vazut

un artist, ele s'ar fi putut intampla asa. Prizma prin care artistul vede lumea nu diformeazd realitatea ca sd nu ne regasirn
i cautand-o in aceste amintiri nu o facem pentru a o
confrunta cu biografia lui, ci cu propria noastra copilarie, cu
felul nostru de a trai in aceasta lume. Ne intereseazd putin clued
personagiile poarta numele pe care in adevar le-au avut, din
moment ce povestitorul ni le-a aratat a sa cum le-am fi putut
i noi in ea ;
intAlni
noi. De aici hurnorul care insoteste povestirea lui Creangii.
Iata-1 pe scolarul, ades intalnit de noi, care-si ingramddeste

in memorie tot ceea ce dascalii nepriceputi nu 1-au putut face
sil inteleaga, o mustaciosul Davidica dela Farcasa, care 'Ana
tiparea o miim1ig mantuia de spus pe de rost, repede i fara
gres, toata istoria Vechiului Testament de Filaret Scriban, impartit in perioade, i pronumele conjunctive de dativ i acuzativ
din gramatica lui Marculcscu: mi-ti-i; ni-vi-li ; me-te-il-o ; neve-i-le ; mi-ti-i ; ni-vi-li: . Si regretul scriitorului, impreun cu al
nostru : Dumnezeu sA-1 ierte I c n'avu parte sa se preoteasch 1
a murit sdrmanul, inainte de vreme, inecat cu pronumele conjunctive, peritu-lc-ar fi numele sa le piara, ea au mAncat juvaer
de flacau . Daca dascalii din Falticeni ar fi cunoscut metoda
pedagogica pc care Gulliver o intalnise la Academia de stiinte
din tara Balimbarbilor, desigur ca s'ar fi evitat atari consecinte :
Ii2care propozitie scrisa pe un fel de anafur cu o cerneala cefalica, astfel c prin mistuire cerneala urea la cap propozitia.
Metoda ar fi fost, in tot cazul, mai bung, problema ar fi ramas
numai ca elevilor sa le placa anafura i s n'o arunce pe ascuns.
Cad, e drept, invatatura era o batae de cap dar nu facea prea
multe victime ; la scolari nu le era a invata cum nu-i era cinelui a linge sare b. Cartea asa e facuta, * dracul s'o ieieI cum pui
mana pc dansa indata-ti vine somn
. Dar lasa ea nici dascalul
nu se prea omora el cu scoala I Cine nu 1-a intalnit niciodat

printre noi, imbracat in straie saracute, pe profesorul care cuprins de foame i obosit de osteneald i gandire, Ii lua cast,nel
drumul spre gazda, unde-1 astepta saracia cu masa intinsa ?
Prin ce se deosebeste popa Duhu de popa Buliga cel buclucas
care-si svarle potcapul de-oparte si la joc de-avalma cu copiii
-clupa fluerul lui mos Bodranga din Falticeni i dup cateva

pahare rasturnate pe gat exclama: cand ne-a fi mai r?au tot
asa sa ne fie , sau de popa Smantana, cum ii spuneau iesenii
lui Creanga? Fara sa tie taina universului in degetul lui mic,
popa Duhu era tot asa de rupt in coate ca i dascalul din Seri.soarea I. Avea si el cateva taftoloage grecesti, latinesti, bulgreti, frantuzesti, rusesti i romanesti , dar intelepciunea lui
HUMORUL LUI IN CREANGA
67
-era alta: cleat sa dai de pomana la calici Sambata, mai bine

teva de bdut mahmurilor Martea . Nu se prea putea lauda el
ca nu-i placeau cele lumesti: Din tineretele mele, multe oale
si ulcele se lupta cu mine, dar mai multe paharele sant, cate
stele sant pe ceriu . Si caste ponturi si ponosuri nu da dintr'insul... ca nu i-a tors m5-sa pe limba I . Era din aceeasi lume cu
a lui Creanga, cu a multor popi din vremea lui, chiar a episcopului, cdruia i-a spus odata in biserica aproape ce i-a spus ii
Creanga insusi unui ierarh al sau:
Dragul mamei Canilic, bine-0 sede Mitropolit !... Unde-i
neneacata sa te vada I Apoi oftnd adanc mai adaogd:

Cand yeti vedea uriciunea pustiirii stand la locul unde
nu se cade s stee, s5 stiti ca aproape este sfarsitul, a zis Hristos !
Intr'o zi n'are ce lucra parintele Duhu i impreuna cu alt

calugar se duce sh caute pricind parintelui Oslobanu, care nu
slujea dupa tipic.
Ia s va dau eu tipic, zise parintele Oslobanu, lasand sfintele incolo. Ne-ati luat cu smicherie pe Marele Mutenic Dimitrie, Izvoritorul de mir, i ne-ati dat in locul acestu i
slant vestit, pe Lazar, care tot moare i iar invie, i invie
si iar moare, de nu mai stie nime de numele lui. Acesta-i
hram? i dupd ce ne-ati calicit luandu-ne mosiea i inchizandu-ne
biserica eu zid, inchideti acum i poarta spitalului, ba pada' si
clopotele ni le-au oprit de tras cnerii de doftori, tot din pricina
voastra, de ni s'au imprastiat poperanii ; nici chioara de baba
nu mai (Id pe la biserica! Si Inca una: de seizeci si mai bine de
ani, de cand slujest preutia, voi aveti sa ma invatati tipicul,

pui de naparca ce sunteti? Ia stati o leacd sa va scot eu gargaunii
din cap !... Si svarr I cu pravila cea mare dup calugari. Apoi
umfland un sfesnic sdravan de alam5, dupa dansii sa-i afuriseasch L.. Si, na 1 parintele Duhu i Teofan si-au prtip5dit papucii, fugind mai mult pe branci cleat in picioare ; chiar dupa
tipic. (222).
Daca totusi copiii trece au prin atatea greutati cu scoala ca

sa ajunga popi, era pentr uca avea cine-i statui:
Ia mai bine rugati-va cu tog inima sfantului Harase
Nicolai dela Humulesti, doar v'a ajuta sa v vedeti popi odata I
S'apoi atunci
ati scapat i voi deasupra nevoii: bir n'aveti
a da, i havalele nu faceti ; la mese sedeti tot In capul cinstei si
mancati tot placinte i gaini fripte. Iar la urma Va plateste si
dintaritul... Vorba ceea: picioare de cal, gura de lup, _obraz
de scoarla i pantece de iapa se cer unui pop, i nu-i mai trebue

-alt ceva. Bine-ar fi, Doamne iarta-ma, ca fetele bisericesti sa."
5
t8
fie altfel 1 Dar... yeti fi auzit voi ca popa are 'nada de haat,.
nu de dat; el mananca 0 de pe viu si de pe mort* (238).
Tocmai pentruca pe popa Duhu 11 vedem uneori printre noi,
hazul pe care il provoaca figura lui se 1neaca inteo amdraciune.
Dar mai descoperim in opera lui Creanga i alti semeni de-ai
nostri, care provoaca acelasi humor. Cine nu-i cunoaste pe arde
leni care cu deosebire *mananca slanina ranceda, se tin de
coada oilor si sunt vest* pentru teascurile de facut oloi ? Dar
pe moldovenii sdgalnici, sireti la vorba, asa cum ni i-a aratat

Creanga In figura lui mo Nichifor Cotcariul? Acesta era un
harabagiu, caci zicea el e harabagia e mai buna: ca al de-a face
tot cu o marfa vie, care la deal se da jos, la vale se d jos, iar
la popas In caruta . Cnd cineva nu stia acest lucru Ii spunea :
Ia mai dd-te si d-ta oleaca pe jos, ca nu mi-i de alta, dar ma
tern ca-i intepeni in cdruta . Om vreclnic si de-a pururea vesel,

nu sta din suguit cu toti drumetii; cnd spunea Cate una te
tineai cu mana de inima razand D. De urtul babei, Ii vedea de
carausia lui, mai cu seamd cu femei si calugarite. N'a avut declenciu numai cu maica Evlampia dela Varatic pe care, spunea
el, *am lasat-o In plata lui Dumnezeu, pentruca am vazut-a

ca este pidosnicil si voeste cu orice chip sa se adape numai dela
un izvor *. Dar cum era evlavios din fire si nu voia sa cada bles-
temul preotesc peste capul lui din pricina calugaritelor, mos

Nichifor s'a hotarit sa nu mai carauseasca cleat negustori,.
cad negustorul a trieste din sanul lui si pe seama lui . Cand
Inteo zi jupan Strul din Targul Neamtului fi incredinteaza pe
noru-sa, Malca, s'o duca la barbatul ei in Piatra, harabagiul
Si d toate asigurarile pentru drum:t Am mai umblat eu c'a
multime de cocoane, cu maice, boeroaice, si cu alte fete cinstite,
i slava Domnului nu s'au plans de mine... n. Intocmai ca si

Ion al lui Liviu Rebreanu, mo Nichifor este un siret care tie
I
cum & abuzeze de slabiciunea femeii. Din pricina balaurilor i

a lupilor care le-ar fi putut iei In cale, MAca se lipea de Nichifor
ca lipitoarea, fAr a-i displacea, caci Ii spune el: * Ce-i tanar tot
tanar, Ili vine a te juca giupanasica, aa-i?... prea des vrei sa
vie, doar nu-i de tot copacul cate un lup n. Dup ce s'a rupt
o math, tocmai In mijlocul padurii, unde era iarba mai frumoasa,.

Malca, inghetata de fried, a trebuit s coboare laugh' Nichifor, care
nu putea dormi R de raul nebunilor de privighetori carora tocmai
acum le era vremea sa se dragosteasca . Prin firea lucrurilor,
mos Nichifor, caruia Ii venea sa turbeze la gandul c sa intoarce
acasa la baba lui a starpitura * i Malca, femee sensuala de curand
maritata cu un barbat prost, printr'o asteptata intamplare aveau
sa se potriveasca asa de bine la drum, ca e dupa aceasta, tot la.
HUMORUL LUI ION CREANG
69
,dotra-trei s'aptmni giupnesica Malca venea in Neamtu la socri

si se intorcea acas' numai cu mos Nichifor, lath" sd se mai tea ma
dc lup . Vocmai pentrucd, asa ea in toata opera lui Creangii,

personajul Ii intAlnim printre noi, humorul acopere responsabilitatea lui moral. C doar Dumnezeu cel mare nu s'a rastignit
numai pentru un om pe lumea asta . Creang6 avea pentru prieteni sj o alt variant a povestii lui Nichifor, pe care o anumit
decenta 1-a oprit sd o raspandeasca, ins6 oricate fragmente por-
nografice ar fi avut, sub raportul moralitatii nu poate sta la

alt nivel decAt cea cunoscut de toti. Obscenul este o modalitate
a cornicului i Creang nu 1-a cultivat cleat pentru a pune in
contradictie realitatea cu conditia ideald a omului. Toate personagiile lui sunt siftil5olurl, astfel c faptele lor sunt ale noastre
si dacti autorul de fiecare data se raporteaz6 la intelepciunea
unui popor cu pronuntat spirit de batjocurg, vorba ceea nou

ni se adreseaz, i prin zicerile lui povestitorul nu face decAt s"
provoace humorul tarineste , adic sub masca prostiei care-i
;permite nesocotirea oricdrui conventionalism.
EUGEN TODORAN
(vA urma)
PICTURA LUI LUCHIAN,

INTERPRETATA DE LASSAIGNE,
JIANU, OPRESCU Si ALTII
II
Dcsi, ca proportii, textul monografiei lui Jacques Lassaigne,

Stefan Luchian (cu 8 planse in colori si 60 reproduceri, editura
Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta, 1947) pare relativrestrans, studiul acesta constitue cea mai luminoasa, judicioasa
patrunzatoare valorificare pe plan universal si romanesc a artei
si artistului. Aici, gasim roadele finului spirit de analiza al Francezilor, o metoda clara i relevanta, ca i o viziune hotaritoare.
Criticul francez urmdreste creatia unui artist roman reprezentativ
in complexul culturii universale. Opera pictorului nu este analizata pang in detalii, dar generalitatile despre om i opera sunt
intreprinse cu atata finete i justete, iar detaliile specifice
si intuitiile adncitoare sunt atat de elocvente Inca din textul
lui Jacques Lassaigne se desprinde o nespus de satisfacatoare
portretizare a straduintelor artei romanesti, exemplificata printr'un artist exceptional.
Meritele i caracteristicile monografiei lui Jacques Lassaigne
sunt :
Judecarea creatiei lui Luchian pe plan mondial, in legaturd,

cu arta franceza, cu ceea ce a invatat el la Paris si dela Paris.
Situarea pe plan mondial nu este facuta cu nesocotinta specificitatii lui romanesti. Dimpotriva. Luchian apare aici drept artistul
cel mai reprezentativ al artei romnesti, legat de traditia tarii

si culturii romanesti i, totodata, cel mai evoluat dintre pictorii
nostri. Le premier grand peintre moderne de la Roumanie esteun artist autentic , iar, murind tanar, opera lui va fi mai legata
de viata cleat a acelora care au ragazul de a se distanta de viatal
si a exprima totul.
PICTURA LUI LUCHIAN, INTERPRETATA DE LASSAIGNE, JIANU SI ALTII
71
Influenta lui Grigorescu este interpretata mai mult ca

punct de plecare i aplecare care arta Franlii, de care fusese
fecundat i pictorul carelor cu boi. Atmosfera artei parizie ne
din 1891, cand soseste Luchian la Paris, este competent cuprinsa.
El asista atunci la reactiunea impotriva impresioiismului, impotriva analizei impinsa la limith, impunandu-se vointa de sinteza
ce va prii lui Luchian. Reprezentarea simbolicd a lui Gauguin,
dura constructivitate cezaniana, arabescul sigur al lui Toulouse
Lautrec, densitatea calculata a lui Seurat creeaza o alt mentalitate. Analiza este procedeul savantului, instrumentul rafinat
al vechilor civilizatii. Dimpotriva, sinteza, este mijlocul suprem
pentru omul primitiv de a aborda i exprima realul. Civilizatiile
prea evaluate au nevoe cateodata de a se oteli in aceste adevaruri
elernentare i eterne. Se poate vedea lesne in opera lui tot ceea ce
Luchian a recunoscut in Ckanne sau Gauguin, Luchian, fiul unui
vechi popor de tarani care vorbesc In proverbe si care reproduc
natura prin motive geometrice de-o infinit ingeniozitate (p. 25).
Urmeaza, apoi, o comparalle cu Van Gogh, amandoi fiind
animati de-o intens flacard interioarti, de-o aceiasi autenticitate,
de acelas sentiment direct al lumii. Se pot apropia cu folos

anumite opere de tinerete ale lui Luchian de operele lui Van Gogh
in momentul contactului sau cu impresionismul * (p. 25). Dar

opera lui Van Gogh rdmane marcata de ritm, pe cand cea a lui
Luchian de coloare, Romanul legand arta romand de toate curentele
autentice ale artei moderne (p. 26). Luchian nu s'a temut sa aduca
prin calitatile rasei sale , solutii problemelor puse de Cezanne
si apoi d, Gauguin (p. 62).
Fiind la chestiunea influentelor i inspiratiilor constructive,

pe care Lassaigne este primul i substantialul critic ce le-a ridicat
cu privire la Luchian, mentionam importantul fapt ca. Jacques

Lassaigne e acela care observa influenta directa a lui Manet si
Degas asupra lui Luchian, mai intai in tabloul Alergarilor de cai
(La Course), lucrat la Paris i3entru Salonul Independentilor si

expus in 1894 la Bucuresti, obtinand medalia a III-a la Salonul
nostru. Viziunea i tehnica i se prefac odata cu stabilirea in tara,
schimbandu-i-se cursul artei sale in legatura ci peisajul si conditiile lui de viata. Astfel, pictorul ajunge sa exprime esenta peisajului romanesc (p. 31), cu lumina cand stralucitoare, cand
innabusitoare, colorile luand o densitate cand stralucitoare, cand
surda, dar constanta in aceasta dubla fixitate. Apoi mai sunt
raporturile inedite de cruditate i verdeata, inteo opera -Canard
si originala * (p. 31).
E o excelenta talmacire a formatiei si eser*i romnesti in
arta lui Luchian, fecundata de contactul cu arta contemporand.
02
valabila. Picteaz5. cu o siguranta absolutd
modificnd si
simplificnd modul de lueru pentru a pieta direct pe
.
Ceea ce este cel mai admirabil si mai emotionant, este seningtatea, bucuria izbitoare, bog5tia l5untricg ce se desprinde din
-opera sa (p. 39). Lassaigne ii gaseste cel mai original in peisaje,
ceea ce este o consacrare, c5ci Francezii strAlucesc i ei in peisaje,
desi Anemonele sunt capodopera sa. Criticul pricepe admirabil

cornuniunea lui Luchian cu pArniintul si natura, momentul culminant al operii sale, in care se manifest tensiunea de a pune
in funcliune toate resursele tehnicei si temperarnentului s5u.

Luchian apare ca o prelungire a artei populare romnesti, Inca'
vii, in arta cult5 (p. 62). Criticul arat limpede ocolirea pitorescului in aceasta opera imens6 de libertate si intensitate, voluntar
barbard si primitiva (p. 62).
Suntem de acord cu toate aceste substantiale observatii
si
tinem sd mai subliniem ca spre deosebire de afirmatia lui Virgil

Cioflec c linia desenului n'a fost niciodat copleita de impetuozitatea colorii (Cioflec, p. 25) i de cea a profesorului Gh. Oprescu,
anume c5 Luchian este un desenator imiscut : colorist el devine,
incetul cu incetul ; desenator el ne apare Ina dela inceput *

(Oprescu, p. 62) spre deosebire de acestia, Jacques Lassaigne
2rata di la Luchian memoria traduce viziunile decantate prin co-
loare, iar nu prin desen. Artistul regasete nu un ritm, ci o
armonie ; raporturi si nu linii. Din subiectul sriu, Luchian nu
reline arhitectura, forma, ci impresia coloratti pe care o da suprata la (p. 60). Asa se explica de ce Luchian este deopotriva
{le dep5rtat de realismul minutios sau de naturalismul care acumuleaz am5nunte exacte, notate direct sau reconstruite. In sensul
acesta el a ajuns la o solulie romaneasca, scrie Lassaigne (p. 61), ca
credem noi
i Grigorescu, mai atenuat insa in coloritul
-dealtfel
.s5u si mai pulin Eric si dramatic in intensitatea simtirii sale,

pasnica, multumita si arcadian5.
Acestea sunt meritele excelentei rnonografii a lui Jacques
Lassaigne, informat biografic i psihologiceste de Cioflec, Arghezi,
-Oprescu, dar reusind st-i depaseasca pe toti prin intuiliile, arializele i judeatile sale, situAnd pe artist pe plan mondial, dar
ca expresie tipicA a artei 1 spiritualifatii romanesti. Jacques

Lassaigne nu ne-a dat o analiz5 ampl si amanuntit a operelor
lui Luchian, ceea ce poate pentru streintate era si prerhatur sau
nemetodic ; nu a intreprins savante consideratii stilistice i tehnice ; nu a insistat asupra capodoperilor, dar tratndu-1 total pe
-pictor si arta, acum privit nu numai in functie de sufletul lui
cu adevArat de om, ci si in functie de atmosfera artistic5 din
Franta vremii lui si in functie de traditia artei romnesti, Las--
PICTURA LUI LUCHIAN, INTERPRETATA DE LASSAIGNE, JIANU SI ALTII
73
saigne a realizat in relativ putine pagini cea mai justa, mai luminoasa si mai subtila interpretare a artei lui Luchian, situandu-1
repetam, pe plan mondial.
Spiritul de finete francez si-a dat maximum de eficienta in
analizarea i circumscrierea artei lui Luchian. Niciun alt artist
roman nu a avut pn acum parte de un tratament mai just si
mai relevant din partea vreunui critic francez, caci, pentru Brancusi, Americanii i Englezii, iar nu Francezii au avut o intelegere
superioard. Chiar Enescu, ca s nu vorbim de poei,ii 1 prczatorii
nostri, Ii asteapta Inca strainul care sd-1 valorifice deplin, mai
ales compozitorul din el, Inca necuprins critic.
Dacrreste sa ne exprinfam un regret cu privire la monografia
Lassaigne, apoi este acela ca finul i patrunzatorul critic francez,
Tare a scris clara si bine organizata expunere i analiza a vietii
artei lui Luchian, nu a desprins mai insistent cateva din capodoperile pictorului, pentru a le fixa deplin in constiinta cetitorilor sai straini i romani. Anemone le dela Muzeul Toma Stelian,
pe care noi le socotim drept capodopera lui Luchian si a intregii
picturi romanesti, nu sunt nici aici valorificate, iar Ionel Jianu
nu le-a reprodus nici aici, nici In monografia sa, desi, Intre timp,
caetul din 1938 al publicatiei Ariel si Tehnith Graficd le reprodusese, chiar in colori, desi nu deosebit de multumitor, reproducere
ce va apare i in cartea lui K. H. Zambaccian Pagini de Arid
(1943).
Avand acest material Inaintea sa i prilejul de a-i fi trecut

prin fata numeroase lucrari de Luchian din colectii necunoscute
sau greu abordabile, pe care le-a cercetat in vederea expozitiilor
si activitatii dela Caminul Artei, precum i propria sa pricepere
de critic si scriitor, Ionel Jianu ne-a dat in 1947 cel mai desvoltat
text despre arta lui Luchian, lasandu-se coplesit de detaliile biografice si de multimea lucrarilor pictorului. Daca Lassaigne poate
fi caracterizat printr'o economic a expunerii, dal% justd si lint,
studiullui Ionel Jianu este amplu, dar prolix, aducand uncle precizii
in plus i Implinind unele goluri, dar nereusind sa spuna nimic

mai esential decat spusese despre om i conceptie Cioflec, despre
.destinu-i tragic Arghezi, despre tehnica i viziunea picturala
Lassaigne, i nici decat acesta In privinta relatiilor cu arta conte rnporana i cu traditia romaneasca sau despre inrauririle i inspiratiile de care s'a folosit Luchian spre a ajunge el insusi, unicul
-si duiosul exponent al sensibilitatii romanesti in forme contem,porane.
74
In materie de influente si in chestiunea dificilA a depAsirii

impresionismului, singurul care a adus contributii superioare,
alAturi de Lassaigne a fost Oscar Walter Cisek, in studiul publicat
In Revista Fundatiilor Regale ( Luchian si dep5sirea impresionismului , Septemvrie 1946), Cisek, care 0 mai inainte (in Dacia,
II, 6, 1942) spusese thspicat cA Stefan Luchian, este, .alAturi
de BrAncusi, aparitia cea mai de seamd a artei romAneti. In
studiul din 1916, observg, ea 0 Lassaigne, influenta lui Manet 0
Degas (amndoi o semnaleazA In portretul lui Alecu Literatu),
dar desvolth mai amplu analiza stilisticil a operii lui Luchian
0 valorificA mai puternic si mai explicit florile si in special Ane
monele, facAnd unele consideratii asupra lipsei substratului de
vitalitate i aici, chiar dacA recunoaste ea' florile sunt vii. Dease-
menea, structura unor peisaje ca Sdlciile dela Maim i Lunca

dela Poduri este eminent scrutath.
Nu suntem de acord cu unele observatii ale lui Oscar Walter

Cisek si, in ceea ce ne priveste, am consacrat lui Luchian un
capitol din lucrarea noastrA Om, Naturd, Dumnezeu in Arta Romemeascd, In care valorifictim arta pictorului In functie de pro-blematica ce ne intereseath si unde stabilim i alte influente sau
relatii, neobservate Inc, discutAnd si combtithnd unele interprethri, ale lui Cisek si ale altora, pentru a propune In schimb altele.
Manuscrisul dat la tipar in iarna 1946 asteapth sa fie tipArit, iar
dacd va apare va arAta ca despre Luchian se pot spune incA destule
lucruri noi i construi noi perspective relevante.
In afari de studiul Cisek, mai trebue sa mentionAm pe acela al
lui K. H. Zambaccian, in care se aduc unele temeinice valorificari
ale tablourilor insemnate ale lui Luchian, stabilindu-se legAtura

pictorului cu impresionistii i prin colectionarul Bellio la Paris si
mai ales cu Gauguin, al carui sintetism decorativ 1-a inthurit in
Ldutul, lucrare peste care inainte se trecuse uor, dar pe care,
pe build dreptate, Zambaccian o consideri testamentul lui Lustrigatu-i de lebedA, ea fiind lucratA fn 1912 si genialitatea
.. chian,
transpirind din ea . Duiosia lui Luchian, observatA de Bogdan-Pitesti, primul, este valorificata 0 de Zambaccian, legAnd-o de
melodia i poesia populari.
Deasemeni,. In Lumina' .F i Coloare, 1, 1. 1946, pictorul Sirato
,
a adus substantiale explicatii asupra tehnicii lui Luchian, iar
criticul intere sat In aspectul formal al plasticei, V. Bene a adus
pre-tioas e explicatii asupra structurii formale a viziunilor lui

Luchian , de0 tot acolo Sirato arata cii volumul, In lucthrile
caracter istice pentru arta lui Luchian, nu se pune ca problemg,
profunzimea (fiind)... inlocuita cu accentuarea suprafetei .
Sirato arata ea la Luchian dispozitivul liniar nu are functjuni
PICTURA LUI LUCHIAN, INTERPREFATA DE LA:-S IIGNE, RAN U $1 ALTII
75
compozitionale, ci e un mijloc de parcelare a suprafetei tabloului,

iar fiecare parceld a subiectului cuprinde, in limitele ei, o coloare
de mare intensitate in nuantd, totui in strnsd armonie cu celelalte dinprejur . V. Bene exagereazd In privinta spiritului
geometric al lui Luchian, dar studiul sdu are observatii de detaliu
exceptional de relevante pe care Ionel Jianu le va cita. Sunt

acolo observatii noi in parte juste, dacd sunt reduse la reali-
tatea lor despre mortumentalitatea i arhitectonica lui Luchian

despre caracteristica liniei curbe, despre formele nedinamizate,
ci dimpotriv luate dupd statica naturii (dei uneori artistul este
exploziv intr'unele peisaje cu sdlcii), dar i vddite erezii, cnd
V. Bene atribue lui Luchian un ochi analitic , # spirit geometric
lucid, obiectivitate organicd , lipsd de mister (a fi intelectua-
list sau lucid, fapt observat i de Zambaccian, nu inseamnd a

isgoni misterul i a nu avea fiori mistici).
D. Ionel Jianu s'a servit In bund mdsurd de aceste contributii,
dar fdrd a pune la punct controversele stilistice i tehnice mai
ales controversa colorism-geometrism
ci valorificdnd doar ceea
ce a acceptat i reuind sd dea o noud privire mai cuprinatoare
i mai largd a vietii, carierii i operii lui Luchian, dar nu indeajuns
de unitard i coerentd.
Ni se pare cd impartirea vietii artistuluL in trei perioade :

epoca de formatie (1868-1893), lupta cu viata (1893-1900) i
lupta cu moartea (1901-1916) nu este fericit conceputd, cdci nu
corespunde cu opera, care e cu ata mai vie cand artistul luptd
cu moartea (1901-1912) i deci nu moartea explicd eroismul i
triumful sdu, ci legdtura cu viata. Dacd accentul este pus pe luptd
i nu pe moarte, atunci perioada a treia se confundd cu cea de a
doua, tot de luptd. Perioada a treia este perioada interiorizdrii,

a trdirii vietii prin artd, cum cea de a doua a fost a trdirii vietii
fn societate, bund i rea, Intelegdtoare sau dimpotrivd. Nu vrem
sd meschinithm largile, dar cam ditirambicele dimensiuni statornicite de criticul Jianu, dar moartea nu constitue la inseninatul i luminosul pictor o prezentd reald, ca la misticii gotici,
iar dacd el lupta cu moartea, atunci accentul trebue pus pe viata,
pe care o furd suferintei, ajungand prin suferintd. la bucurie,
viat5, art geniald, ca i. Beethoven, care i el a luptat cu surzenia,
mizeria i moartea, dar tocmai pentru aceasta trdind mai intens

valorile vitale pozitive, chiar dacd. duioia i melancolia strdbat
luminozitatea ambilor artiti.
Indiferent de aceastd clasificare, biografia, formatia i cariera
sunt amplu cuprinse de Ionel Jianu, care a putut completa lacunele predecesorilor sdi, ca i In materie de lucrdri analizate.
Dar e greu de acceptat concluzia sa dela p. 15 pe care o aprob5.
76
anume ca legenda unui Luchian mare

neinteles trebue anulata. Luchian a avut parte de intelegerea
catorva spirite alese; a fost ajutat de rude si prieteni; i-a gasit
cumparatori, la un moment dat (ale caror sume le transforma
de dou5 ori in aur Ionel Jianu, speriidu-ne cu miliardele cat ar
face astazi), dar infamele atacuri si manopere de care a avut
parte pand in preziva mortii, ducandu-1 la gandul sinuciderii
sau faptul c uncle expozitii nu au avut niciun rezultat, eh Inca
si azi critica 11 vede desenator innascut, gl)irit geometric, sau,
dimpotriva, colorist prin excelenta, toate acestea ne arata c
intelegerea nu vine lesne in cazul unui geniu cu destin tragic.
Ca nu a murit pe drumuri si c la urma a avut o casuta si cativa
devotati sau admiratori de calitate, nu trebue sa ne faca a crede
ca artistul a avut intelegerea si soarta meritata. E drept, ne-am
si profesorul Oprescu
deprins cu imagina unui Eminescu, ros de boala i mizerie totald,
aa cii Luchian murind in casuta lui si pe patul lui, iar nu la

ospiciu sau reusind sa se sinucida, ne poate face pe unii din noi
s5-1 consideram mai fericit si mai inteles. Dar daca ne gandim
ca el a fost mai bun si mai curat decat majoritatea artistilor si
oamenilor vremii sale si totodatd fruntasul genial al picturii
noastre, ingratitudinea oamenilor si hada soartei apar din plin.
Clasificarea estetica a lui Ionel Jianu, cand e vorba de ampla
si documentata analiza a operii, este interesanta si rodnica, mai
ales ea, 'Ana la un punct, aceasta merge paralel cu etapele vietii
si activitatii pictorului. a Omul in pictura lui Luchian , Natura
in opera lui Luchian , Natura moarta , inclusiv florile sunt
tratate in mari capitole, iar, inauntrul lor, alte subimpartiri apar,
grupand viu materialul. Numai ca i &and apare in peisaj omul,
si cand nu mai apare la liricul Luchian omul si omenescul
tot se ivesc, cad el nu este un realist obiectiv, care exclude

simtirea si sentimentalitatea4n florile sale, mai ales in Anemone,
este mai mult omenesc decal intr'unele portrete si tot atat cat
In peisajele fara oameni dela
In Autoportretele sguduitoare.
Brebu sau Moinesti natura e umanizata, ca si In dezolantele priveIiti bucurestene.
Astfel, distinctia intre toate elementele acestea exterioare

este riscata la un pictor colorist, care coloreaza cu sufletul si
inima lui, cu lirismul sau, permanent viu si expresiv. De aceea,
Luchian nici nu repeta acelas motiv, iar aceleasi privelisti sunt
atat de deosebite tocmai pentru ca nu obiectivitatea (reala si
externa), ci starea sufleteasca II conducea la expresia plastica.
Cu fiecare nou tablou, Luchian nu desvilue atata tainele lumii,
cat stdrile si nazuintele sufletului sau, fireste in functie de noi

modalitati tehnice i in cpnditiile date existentii lui chinuite.
PICTURA LUI LUCHIAN, INTERPRETATA DE LASSAIGNE, JIANU $I ALTII 77
Deci suntem mai de acord cu cele spuse de criticul Jianu la p.

85 i nu la p. 74, unde vorbea de tainele lumii desvaluite de pictor.
La p. 85 se observd just ca. a Luchian . exprima nu valentele

lirice ale subiectului, ci emotia artistului, in intAlnirea sa cu
natura , atribuind lui Nicolae Grigorescu exprimarea valentelor
lirice ale subiectului, ceea ce este numai in parte just, ca'ci i
Grigorescu a fost un liric, dar Vara drama i vitalitatea coloristied a lui Luchian, un liric mai idilic si mai linistit, dar mai maestru
in portretele realiste i mai dibaci, dar nu mai inspirat i mai auten-
tic, in peisajele din Franta i dela noi.

Nu este necesar sA scAdem pe Grigorescu pentru a-1 Malta pe
Luchian, care i noud, ca i lui Cisek, lui Jianu i altora ne este
mai apropiat, prin sensibilitatea-i nu modera, cdci modern este
i Grigorescu, impresionistul, ci contemporada, aici i Lassaigne
i Jianu gresind, cand numesc pe Luelnan prinml nostru pictor
modern, cdci Grigorescu este primul pictor modern al nostru,
dei poate nu cel mai contemporan, azi.
Deasemenea, nu-i adevArat Ca Grigorescu transpunea motivul
pe plan national i literar, pe cand Luchian Ii transpune, cel

dintai, pe plan pur estetic (p. 109). i Grigorescu a cdutat i a
reuOt s exprime realitatea romneasca pe plan universal, dar
aducand o altfel de viziune, liric-idilicl, arcadiana, aureolata,
dar tot estetic. Luchian aduce o alt viziune, dar iarAsi nu (s pur -
estetic6 i nici lipsit de specificitate national. Luchian umanizeaza si interiorizeazd, merge spre realitatea trist i mizera, deci
nici el nu este un pur estet al picturii, drama lui vibrand prin

intreaga-i picturd. Dar e mai om cleat Grigorescu i mai cutremurtor in Autoportrete, in Anemone i In unele peisaje.
Nu este just cd el ne-a dat viziunea unui than realist *.

(p. 109), ci a unui Oran mai real, in seas de mai uman, dar tot
spiritualizat, iar nu realist cum 11 vor face Ressu, Iser .1 tefan
Dumitrescu, inspirati desigur de Luchian, care ins6 a rmas.
liric i dramatic, chiar in compozitia La Impiirlitul Porumbului,
lucrare pe care Lassaigne nu o prelnete, tocmai pe motivul c,
in aceasta" compozitie, ca i in Cheful, starue o anumit stanggcie,
prima cerand, prin conceptie, proportii monumentale i tratament de fresed social, pe cfind in realitate ea rimne la Luchian
o schit desvoltat, din care nu lipsesc detalii precise i evocatoare (Lassaigne, pp. 41-42)., Ionel Jianu este de acord cu rezerva
lui Lassaigne privitoare la tabloul La Impcirfitul Porumbului, pe
and George Oprescu o considerd drept una din capodoperile lui
Luchian, admirfind i desenul sobru, de o precizie uimitoarep
adevarul siluetelor, impresiile de tumult .. . expresiile hotarite.
in violenta lor (Oprescu, op. cit., p. 61).
78
Meritele monografiei lui Ionel Jianu sunt :

Faptul cd a utilizat amplu datele biografice i multe din
judectile estetice ale predecesorilor, corectand anumite datdri
de tablouri i umpland cu date mai precise unele faze ale vietii,
tinzand spre o infatiare mai complen, dar nerealizand o interpretare i o viziune ant de unitard i relevant ca Lassaigne ;
A urmarit influentele suferite de Luchian i mai ales a
arnat ce influenta a exercitat pictorul roman asupra urmailor sai,

chiar daca nu a avut o coala, iar comisia prezidata de Al. Odobescu
i-a preferat pe un oarecare oldgnescu la catedra dela Ia.1, spre nefericirea artei romaneti. Respectatul i respectabilul Alexandru Odc-
hescu s'ddovedit nefast pentru pictura romang, pe and odiosul i

dispretuitul Bogdan-Piteti un diavol binefAcator, spre ironia desti-
nului i spre confuzia moralitilor, cel putin in cazul Luchian.
Dar dacd lucrarea d-lui Ionel Jianu este mai abundenfa,

tinzand a fi cea mai complet (daca se poate spune), ingloband
datele psihologice ale mondgrafiei Cioflec i completarile lui
Arghezi, precum i cercetarile proprii facute de autor, ea nu este
nici mai clar organizatd, nici mai substantiald decat cea a lui
Lassaigne, care, in proportii mai reduse, a pAtruns mai unitar,
mai subtil i mai luminos subiectul, desfaurand mai multa
consistenta critica in studiul influentelor i in caracterizarea artei,
prin excelenta coloristicg. Iar daca' mai multe lucrdri apar descrise
sau luate in considerare la Ione! Jianu, judecata generalg, analiza
si detaliile semnificative sunt mai caracterizatoare la Jacques
Lassaigne, iar arta i artistul mai definiti. Autoportretul din 1906
DU este mai patrunzator valorificat, nici Lciutul, asupra caruia
Zambaccian a facut observatiile cele mai interesante, iar asupra
diferitelor tablouri cu Anemone gasim la Ionel Jianu considerapi
mai ample dar neepuizand ce se poate spune despre ele. Anemonele
dela Muzeul Simu sunt vaIorificate indeosebi i in text, i in

reproducerile colorate (total i in detaliu) ca i Macii .,si Garoafele,
toate acestea prezente i in volumul Lassaigne, mai bogat ilustrat
(Lassaigne are 8 plane in colori i 60 reproduceri, pe cand vOlumul Jianu 32 reproduceri, dintre care 5 in colori). Capodopera cu
Anemone dela Muzeul Tomas Stelian nu este reprodusg, iar despre
ea, ca i despre celelalte Anemone, Ionel Jianu afirmd ca are

<i astazi aceeai prospetime, aceiai stralucire , ca acum patruz ci de ani, afirmatie din nefericire inexacta, caci Anemonele
dela Toma Stelian s'au deteriorat ci se deterioreath cu incetul,
materia pierzandu-i stralucirea initialii, probabil din pricina
calitatii inferioare a colorilor intrebuintate de artistul Hituit de
mizerie. Nu tim ce masuri i dac se mai pot lua masuri temeinice pentru conservarea capodoperii cu Anemone.
TICTURA LUI LUCHIAN, INTERP.tETATA DE LASSAIGNE, JIANU I ALTII 79
VI
Textul profesorului George Oprescu este mai modest, neconstituind o monografie, ci consideratii asupra lui Luchian, alaturi
de altele asupra lui Grigorescu i Andreescu, pe care d-sa Ii considerd superiori ca valori europene lui Luchian (p. 47), parere
discutabila, contrara acelcia afirmate de Lassaigne, Cisek, Jianu
si cu care nici noi nu suntem de acord, chiar daca Ii recunoastem
lui Grigorescu o tehnica maiastra sugerand perfectia i definitivul,
uneori, o usurinta fenomenala, o indemanare pe care Luchian
nu o avea deal rareori, depasindu-1 pe Grigorescu 'MA prin

isrnu-i
dra matic,
prin
caldura temperamc ntului,
prin
duiosia sufletului. Andreescu are poate mai multa vigoare con-
structiva, dar, in totul, Luchian e mai sensibil, mai original,

mai inspirat.
Atitudini critice mai interesante din articolul de 20 pagini
despre Luchian al profesorului Oprescu publicat in cartea numita

sunt :
Sublinierea inclinarii cdtre muzicd i teatru ce a avut-o
pictorul ;
Stabilirea Ca tabloul numit Amazoana este fals intitulat

astfel, fiind o interpretare dupd Manet, Tandra laid in gradind;
Biografic, G. Oprescu e de acord cu Jianu ea legenda

unui Luchian luptand mereu cu mizeria este lipsita de consistenta (p. 55), afirmand c pictura religioasa se platea destul
de bine (p. 59). Car d stim cum s'a soldat activitatea lui Luchian
zugravul de biserici, afirmatiile acestea nu pot fi acceptate.
Nici interpretarea profesorului Oprescu ca ar fi semn nu
numai de bunatate, dar si de nemasurat orgoliu faptul c

Luchian, ca si Van Gogh, converteau la viata cinstita femeile
pierdute (p. 53) nu ni se pare judicioasa, caci atunci, dud Luchian

face acest lucru, el se afla inteo groaznica mizerie (cf. Arghezi),
iar mai mult bunatatea, revolta i compasiunea pentru cei umiliti
ca si el il conduceau la astfel de gesturi, ca si boeria lui sufleteasca,
pe care n'a parasit-o niciodata. Boala i mizeria 11 fac sa ia viata
si arta mai substantial, dar nu mai in serios, caci i atunci child
era bogat i sanatos, la Paris sau in tara, el incepuse temeinic
htcrul. G. Oprescu crede ca mondenitatea lui Luchian, iubitor de
alergari hipice i sporturi, i-ar fi putut deveni daunatoare, dacd
nu interveneau mizeria i boala. Dar in textul lui Lassaigne

exista parca preVazuta o replica pentru o astfel de afirmatie:
Lautrec Ii aratase deja ea poti fi un perfect dandy si pictor
.(Lassaigne, p. 27). Fara suferinta, probabil ea Luchian nu ar fi
-ajuns la expresiile tragice din Auloportrele i Anemone, dar tot
xc fi fost un pictor exceptional ;
Eo
Nimeni la noi, nici chiar Grigorescu ori Andreescu, n'a

i cu asa simple mijloace frunzisul
miscator al copacilor (Oprescu, p. 63). Constatare justa, ce
rnerita accentuata.
Observatiuni juste gasim cu privire la atitudinea fata de
realitate sau natura a pictorului, dar urmatoarea remarca ni se
pare confuza : natura nu era decat un pretext pentru a se inalta
la ceva Vara existenta, supranatural prin strilucire i splendoare
(p. 61), profesorul Oprescu vroind poate sa spuni cii, depasind
natura perceputa, pictorul ajungea la acelea visuri colorate
(Bogdan-Pitesti) sau la arhetipuri (Cisek) sau la esente.
Cea mai importanta afirmatie discutabild rimine aceea
ca Luchian n'a putut cunoaste opera lui Van Gogh si Gauguin
(p. 54), contrar celor afirmate de Lassaigne, Cisek i Zambaccian
si pe care tablouri, ca acelea citate de acesti trei critici, i Inca
altele, o desmint prin evidenta prezentii unor elemente in cornun.
Problema ramane deschisa i va trebui reluata temeinic, spre a
evocat in aceiasi masuri
se demonstra nevaliditatea afirmatiei profesorului George Oprescu,

al carui volum aduce i cateva reproduceri mai putin cunoscute.
Ca ilustratii, volumul Lassaigne ramane cel mai bogat pana acum.
Dupa monografiile, studiile i articolele mentionate aici, dintre
care acela al lui Jacques Lassaigne este cel mai relevant si mai
substantial pentru streinatate ca i pentru Romania, desi nimic
din tot ce s'a scris despre Luchian nu este inutil, ci dimpotriva,
dar rimanand Inca largi posibilitati de a se mai scrie i alte monografii sau studii cu interpretari, perspective si observatii noi
abia acurn se poate spune ca pictorul tefan Luchian nu mai
este un neinteles i ca a Inceput sa intre in constiinta mai rispunzatoare a semenilor. A fost nevoe de atatea sfortari si mai este
Inca nevoe spre a se intelege i cuprinde definitiv creatia acestui
unic liric al colorii i om cu destin tragic, tefan Luchian.
PETRU COMARNESCU
CRONICI
UN PICTOR MODERN IN CINOUECENTO

Dupa ce Renasterea epuizeaza pentru veacuri inainte tot ceeace plastica
putea spune esential, urmeazi un lung interval, ca o solutie de continuitate,
in care toate eforturile aunt pentru depkisirea maestrilor. Cuvintele de ordine
care circula, indic5, un crescendo, sau un rinforzando in raporturile de massa,
rniscare, culoare i ecleraj ; artele, liberate de marii stapkni, se indreaptit spre
pitoresc i spre iluzie, incerand s intreaca obisnuitul. Primejdia care pan.-
deste pe artistul din a Spatrenaissance (cum o numeste Wlfflin), sau

4 Friihbarok , este imitatia care a dus, ceva mai tarziu, la conceptia ma,
nierista, caracterizata prin triumful artificialului si al confuziei. Abrader*.
nouilor aztisti generalizeaza genul acesta de eclectism, bazat in fond pe lips&
talentului, i in tehnica, pe exploatarea unor accidente artistice (teorii,
raccourci-uri, forme fixe, simboluri) care subordoneaza esentialul ii rapese
primatul inspiratiei personale.
Manierismul, prea determinat istoriceste ca s5, permita discutii suplimentare, indica, de acord cu cultura neoplatonica florentina, idealizarea
naturii prin conventie, ca suprema realizare artistica. In realitate el este o
rutina, un biet exercitiu manual, care Ii creiaza sisteme estetice ca sti-si
justifice anemia. Manieristii veacului al XVI-lea, cu cateva exceptii, au fost
niste superficiali divulgatori ai traditiei picturale a Renasterii, recurgand
adesea la amestecuri de influente lipsite total de gust.
Au fost totu0 artisti, care, intelegandu-si marginirea in fat,a, maesfrilor,
au facut o 'mina figura, elaborand cu grij i adanc studiu, motivele clasice.
Este si cazul bolognezului Pellegrino Tibaldi. El are, mai curand, preocuparile unui pictor modern, ritacit in cinquecento. S'a nascut in 1527, probabil la Bologna, unde a copilarit i al carei cetatean Ii plgcea a se numeasca.
Sau la Puria di Valsalda, de unde este originar printele Ban, zidarul Cristoforo di Tebaldo. Initierea in arta si-a facut-o sub semnul lui Rafael, prin
intermediul lui Bartolomeo Bragnocavallo, decoratorul lui San Michele in
Bosco, desi Vasari pretinde sa-i fi servit de model la inceput. La 20 ani
vine la Roma, unde face pictura murala. E interesant de semnalat legend&
care a circulat despre sederea sa aici, in 1egatur5, cu o incercare de sinucidere.
Trei ani dupe., acea se decide pentru arhiteeturit
Picteaz5, 0 4 Adorazione dei Pastori, angeli e una sibilla's i decoreaza
boltele capelelor San Luigi dei Francesi, i Trinita dei Monti (aceasta dup.&
&Z
REV1STA FUNDATIILOR REGALE
desenele lui Daniel de Volterra), i vila Monseniorului Poggi, care ii ofer5

inalta lui protectie. Intors la Bologna, decoreaz5, palatul protectorului situ eu
4 Istorie di Ulissse ft. Tot din vremea aceasta dateazi frescele sale dela Biserica San Giacomo Maggiore, pe care o construi el insui in stilul auster
doric, prezentand scene din viata Sft. Ion Botezatorul: scena separkii Ale-
ilor de Pacittoi (cu draperii agitate, nuduri musculoase, brate care so

ridic5) cu tehnica la modk i cu obsesia madonelor lui Rafael, din ce in ce
mai putin interesante. Chemat la Loretto de Cardinalul Augusta, el decoreazi a Sancta Casa * reprezentand pe bolt& (cu separatii de stuc, ca de
obicei): Naterea, Intrarea in templu i Schimbarea la Rip,. In 1561 termin5, decoratia interioar5, a casei negustorilor din Ancona, apoi casele
Cupellini i Malvezzi, cu scene mitologice. Este solicitat de chlughrii dela
San Giorgio di Ferrara, pentru care picteazg, in sala mare de mese, fresca
descoperit5 in 1832, cu prilejul darAmgrii acestei p5rti din vechea cladire.
.Artistul, care un an mai tarziu, gratie protectiei cardinalului Carlo Borromeo, fusese numit arhitect oficial al cetatii Milanului, se dedic5, de acum
total arhitecturii i parasete pictura, dei ii creiase o larg5 faim5 in aceast5
ramur5, a artci. In not! domeniu, accepta stilul venetianului Jacopo Sansovino, elev al lui Bramante i al lui Michel Angelo, in gustul pentru rake-tie
i fort5. Acesta era autorul unor lucrgri ca celebra fatad5 a palatului Celesi
din Bologna fA colosala bijuterie care este Libreria Vecchia. Ca arhitect
al Domului, Tibaldi face multe schimbaxi, mutiland in cele mai multe cazuri. La celelalte luceari, acolo unde face totul dela inceput, lasa, lucruri.
de seam5: Basilica iezuitilor, San Fedele, Collegiata di San Lorenzo, Palatul
Bellini di Navara i cateva altele.
Totui la 2 Deccmbrie, constructorii Domului primesc cererca prezentat5, de Tibaldi, care pardsete lucrarea, pentru a pleca in Spania, unde este
chemat de Filip II, pentru Escorial. In August 1587, artistul era inc5, la
Milano i abia In lune, Septembrie a acestui an, avem veti despre intrarea lui
in serviciul regelui Spaniei. Decoratia manastirii FA a Bibliotecii Escorialului ii ia ani de munch:. La 1577 este din nou la Milano, incgrcat de aur
i. cu titlul de marchiz, conferit de Regele catolic. Moare doi ani mai tarziu,
la sf'aritul prim5verii, f5r5, suferintk aplicand probabil i acestui final al
s'au una din retetele de s fa presto s pe care le poseda.
Inclinarea timpurie a lui Pellegrino Tibaldi spre artele formei i-a servit
drept nedesmintita citro,uz'Oin picturk famanand legat de arhitectura FA de
viziunea sculptural5,. In cursul incercarii acesteia vom stgrui asupra acestei
caliti a lui Tibaldi, pe care nu i-o speculeaz5 indeajuns, preferind s5 adere
ad, aptitudini, la dinamismul desmiltat al barocului.
Dup5 primele opere, in care ii dau mane, influente diverse, opera minore
i monotone, ca acea Nunta S-fintei Caterina dela Pinacoteca di Bologna,
pling de greeli tehnice, i in care aspectul dr5gut este mai obositor decat
oriunde, sau Ieslea (a Il presepio0 in care apare un batran pletos cu o tabul
profetick de o manier5, pe care numai dela Savoldo putea sa, o imprumute,
UN P1CTOR MODERN IN CINVECENTO
83
'Tibaldi se regaseste pe sine in calculul plamuilor si al efectelor lineare.

Caligrafia, conturul figurilor capatit treptat co viata proprie dupi tm principin bine determinat de regularitate spatiala, de preoiziune a volumelor.
Jooul de planuri care se intersecteazi sau se 000rdoneaza, spre oentrul compozitiei, sunt Ina o foarte utilit descoperire arhitectonica. In baroo, draperii
pretentioase drapeaza fara sa contureze, asounzand multe anatomii contestabile sau detalii faza finete sau decizie. Draperiile lui Tibaldi au forme
online, opace, compacte, sau, =trite, iau parts la construirea planurilor.
Barocul inuagurcaza trupuri sbuciumate, figuri crispate. La Tibaldi, o
invizibilit caress& de pieta imobilizeaa figurile, gesturile. In looul abuzului de curbe, el abreviaa wprofilurile printr'un contur virgalat, particular, dintr'o trasaturi sigua. Dupa Roma, uncle traeste experienta
Michel Angelo, a fortei, pictorularhiteot gaseste ca. proportiile de mass&
Bunt favorabile planurilor largi si profunde, cu ritmuri grave, pilasind pro-
portiile draguto si ritmul de curbe pentru o viziune geometria, aproape

ubistd a figurilor si a decorului. Spre deosebire de maniera proprie majoritatii michelangistilor romani,el simplifia la extrem desenul anatomic,
marginindu-se la cateva accente esentiale, ingrijat sit imprumute formelor
aobrietatea tactila a sculpturii si evitand detaliile care Incarcit far e. se;

sublinieze. Asisam totusi la o apropiere fericia a artei maestrilor, caci
arhitectura sintetica, nu ritmul solemn al planurilor, reuseste a gaseasert
limpezimea plastic& a volumelor. Umbrele piert1 functiunea michelangelesca de accentuare a misarii formelor sculpturale, lumina cazand aproape
perpendicular pe chipurile pictate, ca pe planurile unei stinci in miezul
unei zile de vara. Caderea umbrelor este scurta, lineaa, de o arhitectura a
figurilor si a grupurilor, asa cum ar fi vitzut-o un veritabil cubist. Avem
struitor impresia unei paradoxale simbioze intre ardoarea dinamici a
barooului si rigorismul masselor geometrice. 0 insufletire continua de forme
intersectate peste care lumina cald& si morbida cade vertical. Si, pe cand
manieristii romani abundit in motive in relief : masti, vase, cochilii marine,
cornuri ale abundentei, ghirlande de fructe si flori, spiridusi dolofani, 4 putti i,
Tibaldi, ca sit lase plina valoarea volumului corporal al figurilor
pictate pi adancimii spatiale a compozitiilor, mentine numai pe cele plate,

aderente suprafetei (tivuri, dantele, esarfe).
Forma baroca triumfa ins in intensitatea contrastului dintre supraf e tele orbitoare si cele sumbre, antitezei dintre tasnirea razelor cazand din
inalt si rostogolirea joasit a tenebrelor ce se strang in decorul din care strabat
figuri de umbre. Adesea apar, ca o sublinierre a efectului baroc, siluete alungite, draperii in vultoare, trupuri contorsionate (17n bun exemplu este 4 Fiica
lui Cadmus i), care se rasuoeste ca un corn al abundentei). Expresia de forVa
ramane, in mice caz, centrul artei acestui pictor, arta pe care o putera
numi arhitectura umana. Pentru a sfarsi cu aceast parte teoretica, e bine
sa 'Aim ca schemcz geometria, luata ca desavarsita in Bine, nu lipseste nioi
in piotura decorativa a palatului Ferreti dela Ancona, (uncle abunda eletnen6*
84
tele baroce manicristice, care rechcama, sttaruitor in minte o alta opera, mai .
timpurie a lui, decoratia salii Justiliei din Castel Sant'Angelo) si nu lipseste
nici in fragmentele istorice din palatul Ciceolini di Macerata, desi toate

acestea aunt exemple de pictura, de a doua man, produs5, de artist.
Tibaldi educe in pietura cinquecento-ului aeordul dintre viziunea cristalinii a volumelor prinse in plinatatea lor, i efectele rascolitoare sau superficiale ale barocului. Si, desi elev al lui Michel Angelo in arhirectonica umana
ei al lui Parmigianini in incisivitatea conturelor, Pellegrino Tibaldi inaugureaza, dincolo de maestrii sai, iluzionismul pictural, si aliituri de Cambiasco
(in desene) gaseste efecte de linii si de ecleraj demne de un pictor construotivist modern. Dar, devreme ce a descoperit aceste raporturi geometrice,
Intro care se simte atilt de bine, deco, accste valori linearc satisfaceau o_
nevoie de logica si de precizie, un gust pentru real i pentru materie, un veritabil inovator ar fi stiut ea animeze altf el preocuparile acestea, daruindu-le
cu sensibilitate si accent omenesc i alciituind o pictura statich, de analiza,
o pictura care in cazul acesta ar fi insemnat pentru seeclul salt o seoala

nou i ar fi vadit po marele artist.
Din pricina acestei lipse de curaj_si a aderarii la fluiditatca bare,* atilt
de departata structural de spiritul su, Tibaldi nu s'a realizat, ramanand
un imitator onest.
Pentru a concretize, impresia pe care pictura lui Tibaldi ne-a lusat-a
personal, sa ne figuram ca ar fi inaintasul unor opere contemporane, la
care am alatura : Le Saint Sbastien al lui Georges de la Tour, cateva
din desenele lui Rembrandt recent gasite, ci un fragment din Paumgartner Alter *, de Diirer.
Tibaldi a avut toate posibi1iti1e ca sa nu fie ceea ce a fost. Arta pe
ewe o reprezinta corgine bas semnele viitorului.
MIHNEA GHEORGHIU
MEMORIILE DOAMNEI EX-VERLAINE

Memoriiie d-nei ex-Verlaine au purtat diferite titluri: Cdsnicia mea cu
Verlaine, apoi Memoriile unei vdduve i Solie de poet. D. Francois Porch,
exegetul verlainean, caruia s'a adresat i autoarea, a gasit mai apropiat

de iealitate titlul sub care a aparut cartea: Memoires de ma vie. Volumul,
de o exceptionala valoare documentara, cerand a fi apropiat cu spirit critic,
cu grije de dreptate, dar i cu multe rezerve, prezenta, asa cum i-a parvenit d-lui Francois, Porch un material difuz; numai primele trei capitole erau delimitate. In restul volumului, criticul franeez a oranduit
materialul in ordine cronologica, in alte vase noui capitole.
Ceea ce a determinat-o pe d-na Verlaine Bali aerie amintirile an fost
neadeviirurile, dupa, aprecierea ei, euprinse in cartea lui Edmond Lucile-
AMBASADORI1 ORDINE1 NECESARE
8s
tier. s Mai cu seamit in Verlaine, sa Vie, 807i oeuvre, suntem atacati, eu Si

familia mea, de ctre un autor gresit informat asupra multor puncte din
vista mea. Mi s'a pgrut c, far& s necinstese meraoria unui mort care
ispasit dureros rittlicirile lui, imi era ingaduit s pun lucrurile la punct
si s5. mit infittisez sub o luminit mai exactit si mai putin defavorabilit s, Acest
fapt nu inseamnit Ca Mathilde Verlaine a respectat stricta obiectivitate ; dorinta ei de a Visa posteritatii o imagine at mai frumoss5, a impins-o deseori sit
denatureze, ea inssi, adevrul. Printre acuzatiile, aduse de Lepelletier i de
Paterne Berrichon, cumnatul lui Rimbaud, fostei sotii a lui Verlaine era si
faptul c aceasta, drept rizbunare, distrusese manuscrisele liii Rimbaud.

Autoarea raemoriilor mrturiseste, cu aceast ocazie, c n'a g5,sit in hiirtiile
lui Verlaine decfit niste scrisori de ale autorului Ilumindrilor. La cererea
Isabellei, sora poetului, Mathilde Ii ritspunde (si volumul cuprinde aceste
Benison) c5, le-a distrus fiindu-i fric5, sit nu le descopere fiul siu, Georges,
dar Li trimite o fotografie a fratelui siiu, rmas5 la Verlaine.
Mathilde Verlaine se nascuse la Nogent-le-Rotrou, in districtul Eure-etLoire, in anul 1853; avea 14 ani And 1-a intalnit pe Verlaine 16 ant in vremea logodnei i dupit un an se cAstorea. Ea a fost o simpl& burghezi, care nu
se putea acomoda usor cu viata dusi de sotul ei, o naivit, care nu putuse
intelege dinteodat relatiile dintre Verlaine 0 Rimbaud ; dupa pronunta,rea
divortului dintre ea si poet, Mathilde se recistori cu un constructor si
muri in 1913, la Nisa, unde se retrsese dup5, al doilea divor i uncle tinca
-co
pensiune familiara.
A fost mndr5, de a fi fost sotia unui om celebru 0 de a fi intolnit in

scurta-i convietuire alituri de Verlaine, pe cei mai de seam5, oameni ai
Frantei. Fusese prezentatri lui Victor Hugo 0 sotiei lui iar in timpul ascdiului Parisului, mai fusese prezentati i lui Leconte de Lisle, care se refugiase la Catulle Mendes, in apropierea Invalizilor. Amitnuntele prezentate
de Mathilde concordi cu cele infatisate de Verlaine in La lJonne chanson
0 in Confessionn, afarii. de capitolul Rimbaud. Mathilde Ii reaminteste ee
neintelegerile din citsittoria ei au inceput odatn cu venirea lui Rimbaud la
Paris, adic5, in 1871, iar Lepelletier, alittuti de sotul ei, sustine c, imediat
dup csittorie, poetul incepuse si ben si c primele certuri dateazii chiar
din 1870. Punctul de vedere al sotiei, intim totul eronat, i-a servit de
altminteri i ca alibiu in proeesul intentat lui Vetlaine, 0 ea nu putea, inteo
carte ce trelyna sit-i perpetueze memoria, 04-1 abandoneze,
Inalara detaliilor complimentare asupra autoarei lor, Memoriilo d-nei
ex-Verlaine aduc o aerie intreagii de date noi asupra familiei ei si a celei
a sotului sau. Prinii ei au fost oameni liberi i oameni de gust ; mama,
buno, pianist i elev5, a lui Chopin, cunoscuse cele mai multe celenrititi
ale vremii: Balzac, George Sand, Alfred de Musset si Wagner. Tatal n'a
avut, dup5 cum scrisese Lepelletier, aerul unui notIr de provincie ; fusese
coleg cu ducele d'Orlans, fiul lui Louis Philippe, cu Alfred de Musset 13i cu
Paul Foucher, cumnatul liii Victor Hugo, 0 numai imprejudiri nenorocite
86
1-au Impiedecat s intre In marina ; el traise lini$it, indurerat numai

de nefericirile sentimentale ale fiicei sale. Niciodata d. Maut nu s'a impicat
cu ideea casatoriei fiicei sale au Verlaine ; nu-I ptia eft este betiv, dar nu-i
pracea oaraeterul fantast al poetului; 0 prea era intunecat, susceptibil pi se
temea sfi, nu fiu nenorocita s, noteazit autoarea Memoriilor. In ce privepte
familia lui Verlaine, mama poetului era prea burghez i prea provinciala,
dupa spusele nurorii, iar prietenele ei erau mai toate sotii de pensionari
militari; singura d-na Lepelletier, inte1igent i voluntara, devine simpatica
sotiei lui Verlaine. Pe acelapi ton, Mathilde continua povestirea casatoriei
ei. L-a intfilnit pentru prima data pe poet in salonul d-nei de Callias, ri
i-a parut urit, sfixacacios i rau imbracat o. Frecventau aceleapi cercuri
artistice, ea impreuna cu fratele ei muzicantul Charles de Sivry, Verlaine
In to viizapia prietenilor sai de litere. Auzea despre el numai vorbe bune ; iar
simpatia pe care Mathilde i-a aratat-o, in pofida uriteniei sale, 1-a atras pe poet
dintru inceput. Poetul a incercat o ware dragoste, 4 un coup de foudre e, rum
se expring, foarte, in note, fosta lui Erotic,. Dragostea aeeasta II transfigurase
atat firie at pi moral. Intre 1869, anul intalnirii lor, 1870, anul casatoriei si 1871, anul aparitiei hd Rimbaud, poetul Bunei ainfdri Ii schimbase toate obiceiurile. o Eu singura ern eunoscut un Verlaine diferit de eel
cunoseut de ceilalti * scrie Mathilde ; S era dragfistos, afectuos tri
vesel ; Incetase s. bea ; mai tfirziu am aflat e sotul men fusese un betir
renumit*. Fusese un entusiast al Republicii, dar adversar al rhaboiului.
Legends unui Verlaine bun patriot pi bun soldat cauta s'o destrame Mathilde in Infatiparea, cam deplasatii, a unor amanunte din viata publici
a poetului. Verlaine a fost un om al baricadelor, inteat'fit cat putea un om
de litere participa la evenimentele politico ale vremii. Picea parte din
garda national& ; dar, cu certificate medicale plsmuite, el &auto, sa se
sustrag i acestui serviciu ; descoperit, fu pedepsit cu doll& zile de inchisoare.
Dupa efectuarea pedepsei, poetul hoax! sa se mute in carticlul Ratignolles,
la d-na Verlaine, pentru a sciipa de obligatiile militare ; schimbAnd locuinta,
schimba i batalionul citruia apartinuse i i se putea pierde urma mai user.
Aceeapi ter dinta de denigrare o are Mathilde i fata de slujbapul dela

primaria pariziana. e Socoream leafa lui ca o cantitate neglijabila in casnicia
noastra, aerie ea ; m gftndeam ci dacit pi-ar pierde slujba, raul n'ar fi atflt
de mare; astfel ar fi putut eG6i consacre tot timpul literaturii i sa traiaseit
dupit gustul situ 0. Multe din defeetele caracterului dm egoism, frici sotia
lui le atribue d-nei Verlaine. r Se obipuise sa-1 culce cu boneta de bumbao,
ca pe un batran, Ii punea vata In ureold pentru a-i preintampina durerile dedinti ; inaintea casatoriei 11 imbraca ran 01-1 oblojea cu fulare foarte urite.
Cfind iesea in ()rap, ti recomanda sa se fereasea de mapini, ski nu tread, pe
Thug& case In constructie i nici pe strazi prea singuratice. Ea-1 socotea
copil Inca, i II facea egoist pi ridicol s. Mathilde are hag si momente de
delicateta sufleteasert. A incercat sa-pi recfiptige dreptul de Bogie alaturi de
Verlaine ; a alergat in calea sotului, s'a injosit, Insa totdeauna s'a intortt
UN ROMAN TARANESC POLONEZ
87
Invinsii. A Int& les si durerile celorlalti si a compatimit-o sinner pe Stephanie Verlaine ; a asistat, ca; singur5, reprezentantii a familiei, la Inmormantarea soacrei sale, Impreun5, cu alte dourt vecine. si-a complitimit
mereu 84111, mai ales in ultimii ani ai vietii, si a crtutat sit afle cht mai
multe vesti dela infirmul Verlaine. Cu toate acestea a fost acuzatk pentru
lipsa ei 0 a fiului situ dela Inmorma,ntarea poetului. Mathilde se afla la Bruxelles 0 fiul ei fsi facea stagiul militar la Lille, fn acea vreme. Spiritualk
ea ritspunde criticilor printr'o scrisoare publicatrt fn revistele timpului. a De
zece ani de and aunt remritat i fericia scria ea din Bruxelles am
avut tot timpul s uit ziele cele rele *.
Memoriile d-nei ex-Verlaine erau destinate unei completiiri a volumului
lui Edmond Lepelletier. Un alt tel al volumului era luminarea punctelor

obscure din opera verlaineanit. a Logodnica din La bonne chanson ar fi
putut fi confundat de cetitorii lui Verlaine cu nenumiiratele iubite, cgrora
le aunt adresate Chansons pour elles a argumenteazii, autoarea memorillor.
Memorii ale rudefor, scrisori personale sau biografii documentate, mice
scriere menitit s aducit o lamurire a procesului de creatie literarit este

binevenitk lar Memoriile d-nei ex-Verlaine, In pofida unor mici exagediri,
aunt la fel de meritorii.
DITMITRU PANAITE SCIJ

AVANTPOSTUL *, DE BOLESLAW PRUS
Boleslaw Prue,
pseudonim al lui Alexandru Glowacki,
este unul
din cei mai reprezentativi scriitori polonezi din ultimul pittrar al veacului al
XIX-lea. Alaturi de Sienkirwicz, el este exponentul acelui pozitivism 1 iterar
din care ultimele ecouri ale romantismului nu dispitruseth fn intregime. Scdsul situ de o umanitate aleas uneste Inteo sintea armonioasii, remarcabile
calitati de observator al naturii 0 al sufletelor, ou darurile unui poet dornic de
fmbuniitittirea conditiei omenesti. Ziarist i cronicar literar, povestitor i romancier de talent, utiliztind adeseori un humor care nu este nici agresiv i nioi
nu frizeazit grimasa, Boleslaw Prue a dat permanent expresia artistica; unei
dorinti de mai bine ce caracterizeazit numai spiritele generoase. Numeroasele
sale cronici literare i articole de ziar risipite fn gazetele i periodicele poloneze
ale vremii, nenumgratele nuvele care i-au oreiat curnd faima unui srciitor
de talent, precum i romanele a Avantpostul a, a Emancipatele i i a Fara,
aunt mitrturii durabile i valabile ale acestei convingeri umaniste.
onul a,
Deaicea Boleslaw Prus este pentru timpul su un premerggtor al ideilor
novatoare. El se apleacit cu dragoste asupra conditiei umane a odor oropsiti
de soattli, a celor umili pe cari fi priveste cu intelegere i caritate.
88
Romanul on subject din vial& Vozanilor polonezi, Avantpostuln, ap5zut in
1885, este si el concludent sub acest raport. s Avantpostul * este oarecum

corespondentul In literatura polonez& a rornanului 4 La, Terre * al lui Zola.
eau al lui 4 Ion * de Rebreanu, ins& transplantat In conditiile de viat&
specifice ale fgranului polonez dela frontiera vestic5, a Poloniei, in Secolul
vziit din perspectiva unui autentic scriitor autohton.
al 19-lea,
Actiunea romanului exprim& dragostea acerb& a taranului polonez din
aceasta regiune fat& de pilmant, nu dintr'un instinct de proprietate, ci mai
ales din necesitatea de a puns staviJ infiitraiei colonilor germani, care
abundau in acel timp.
Slimak, gospodarul polonez, personagiul principal al romanului ei
simbolul dragostei terriene, nu are nimic din agresivitatea, din perfidia
care merge pan& la crim5, a lui Buteau din 4 La. Terre a. Structura sufle
teasci a lui Slimak este deosebit de aceea a lui Ion si a lui Buteau; i aici
sta meritul lui Boleslaw Prus. Gospodarul polonez, adorandu-si tarina,
si
facand fa f5. tuturor adversittilor provocate de colonii german! pi intreti
nide de o soarta nefavorabila, adversit4 care culmineazii, cu arderea gospodariei i moartea nevestei,
nu gandeste niciodatil dumb:nos ; el Intelege
numai, prin rezistenta, prin tenacitatea sa pasiv& de a nu-si vinde tarina,
s5, dejoace toate planurile celor care Ii ravneau pamantul. TJra nu este la el
niciodata sovina, chiar impotriva dusmanilor s5A declarati, avizi sa-1 deposedeze. In aceasta const& trasatura dominant& a Oranului Slimak i totodat&
a artei lui Boleslaw Prus. 0 dragoate care nu orede niciodata In violent:a,

pluteste mereu ea un suflu bun dealungul paginilor romanului.
Aceeasi iubire pentru om i pentru rural se videste din zugravirea nevestei
lui Slimak, Jagna, a feeiorului sau Jendrek, a lui Maciek, argatul, a cainelui
Buk, a vacior din staul; insfarsit, chiar monologarile lui Slimak sau a lui
Maciek ou obiectele inanimate din preajma lor, monologari imprengate de o
sunt expresia afectiunii scriitorului pentru eroii sal.
autentioa poezie,
Se simte, se degajeaza din toat& atmosfera romanului c autorul iubeste
faranul polonez, ca ii cunoaste bine moravurile i viata, de toate zilele, pe care
o evoca cu placere i uneori eu un humor sanatos. Taranul polonez din Seco-
lul al 19-lea ne apare sub pans lui Boleslaw Prus viu, in trsitturi colorate,
ou o umilint& uneori,cu care I-a impregnat vicisitudinile istoriei, dar care nu
i-a risipit niciodatti bogiitia sufleteasci ancestrala.
Acestei viziuni de viat5 autentic polonez& Bolesaw Prus ii d expresie cu
ajutorul unui stil bogat, policrom, dupit cum se vede, de pad& in descrierea
unei furtuni de varii, a regiunii unde se afla tarina lui Slimak sau a unor scene
din padure, ce amintese de s Noptile de Sanziene o a lui Mihail Sadoveanu ;
eau insfarsit, In evocarea mortii lui Maciek si in portretizarea amuzant& a
unui preot salonard, catre sf&rsitul romanului.
Desigur, scriitorul polonez nu are forta epic& a unui Zola sau a unui Brom-
field. Romanul sin este de tipul simplu al roman.ului curgator, cu actiunea

pe un singur plan, grabita spre un desnodamant nu suficient de motivat.
Dar prin umana Intelegere ce acord
89
pturii tarineti, prin patriotia-
mu1,s5m luminat, nieiodata sovin, prin obiectivitatea indulgentit cu care ;die
priveascit viata i oamenii, prin promovarea fr ti. didactism a valorilor

morale,
romanul lui Boles law Prue, Avantpostul
fai pitstreazit
astzi dupi 60 de ani dela publicare, prospetimea, i poato fi citit cu interea
4ai plcere.ALEXANDRU BACIU.
LUMEA DE AZT
FORTUNIO, DE MUSSET, LA TEATRUL

NATIONAL
Directiunea harnic5, a primci noastre scene ne-a druit bucuria de a

asista la inantatoarea comedie a lui Musset: Le Chandelier, prezentatii sub
numele poetic si sugestiv al eroului, Fortunio. Sehimbarea titlului, care
de altfel, nu e traductibil, are aproape semnificatia unei interpretgri, did
anuntii accentuarea caracterului poetic al aeestei comedii, neglijind nota
ei satiric naturalistit.
S nu fie, oare, dead o fericit5, inUmplare care
dintr'o carenta, a fEcut o calitate ? Socotim mai de grab5, cii, cei care poartiS
grija artei noastre teatrale au pregait publicului un spectacol frumos, cu
intent.% de a-i incuraja bucuria de viatii, de a-i arab:dui fantezia de pesimismul care I-a otrivit atatia ani, de a-i libera, infine, nitdejdea in mai bine I
Le Chandelier prefefam sd numim aceastli bijuterie a romantismului
francez cu porecla ei romneasca: Fortunio cu numele incgreat de noroo
si poezie
aceasto, comedic, publicat5, in Revue des deux Mendes s in
anul 1835, ea toate celelalte comedii ale autorului, afar& de Nuits vnitiennes *, n'a fost soda, pentru smug,. Numai dupa, ce teatrul francez din
St. Petersburg a inclrasnit s'o puie in smug (impreun5, cu alte comedii ale
lui Musset) kti dup5, ce textele, Investite de un regisor rus cu paterea lor
dramatic5, t'au tutors in Franta, aduse de principala lor interpretit, d-na
Allan, ele au cucerit seena parizianii si au intrat, chip& ani de succes, In
repertoriul elasic al Comediei franceze.
Fortunio e strblitut dela un capitt la altul de puternicul suflu poetic,.

de libera fantazie , care II apropie pe Musset, dintre toti romanticii, mai mult
de Shakespeare. Dintre toti el e, de altfel, singurul care a atins acea deseit-
tusare, acea libertate a spiritului pe care toti au visat-o, far& ca totusi s.

o realizeze. Nici chiar genialul Victor Hugo. Numai Musset izbuteste sit
scoath teatrul francez al epocei de sub influents, coplesitoare a pozitivismului naturalist balzacian, si sii-i imprime gratia spirituaI i masura ce
caracterizeaz5, arta specifie franeez5. din orice epoc5,.
Teatrul lui Musset e lirism pur. Dar cum vial's, lui Musset e, mai presus
de toate, sortit5, experientei dramatice a dragostei si cum autorul a tr5,it sen-
timentul erotic cu intensitatea i adAneimea unui act tragic, teatrul sin;

unic in felul lui, atinge cea mai autenticii putere dramatie.
FORTUNIO DE MUSSET, LA TEATRUL NATIONAL

1.
91
Eroii lui Musset nu aunt decat diferite ipostase ale autorului kr. Nici
o alt problem& sau preocupare nu ia locul dramei sentimentale care absoarbe intreaga viatit si. opera a lui Musset. Nici chiar cadrul social, nici
cel natural, nici timpul nu aunt emancipate de continutul kr pur sentimental, pentru ca Musset uzeaza de toate realitatile pentru a face din
ele decorul potrivit visului sau sentimental ffi poetic. Toti eroii sai sunt
intrupgri ale lui insusi, aaa cum apgrea propriului lui spirit critic, sau asa
cum exploda direct, in fervoarea inimei exaltate, eau asa cum se reflecta
simtirea-i ranita in melancolia intregei sale fiinte.
Dintre asemeni marturisiri, Foriunio este una din cele mai frumoase,
fiindei este izvoritg din adancurile dramatice ale inimei omenekti. Subiectul
nu are consistent.% vre-unei teme, nici chiar a vre-unei povesti de dragoste.
Nu este cleat o simpla intamplare discreta pe care nu o inregistreazi,
nici macar in fugg, lumea, nici chiar participantii, si in care, totu0, se hotaraste soarta unui om 1
Un tangr, aproape adolescent, e indragostit de sotia frumoasg 0

ware; a patronului situ, sot bgnuitor ai. gelos, dar naiv 0 comod. Tangra
femeie, cu inima disponibilg, ar putea lua din plictiseala drumul verisoarei
ei Emma Bovary. daca nu ar feri-o un instinct vital, impingand-o spre emotia ieftina, dar vie, a aventurii banale cu care isi distreazg inima vacantg,
in akteptarea inconstienta a dragostei adevarate. Amantul de ocazie e

blazatul Clovaroche, ofiterul chipes, cuceritor de meserie, care isi muta
aventurile odatg cu garnizoana. Pentru a indeparta banuelile sotului
starnite de altii nu de vigilenta lui, si pentru a eluda consecintele
primejdioase ale unei surprinderi probabile, amantul propune frivolei
femeiusti pavgza unui 4 paravan a. Alegerea ei cade instinctiv pe eel care
o va apgra, nu doar pentru ca Fortunio ar fi, dupg cum socoate amantul,
prea tangr, prea timid, prea nevinovat ca sa fie luat in serios de sot, dar
pentru ca acest copil iubeste cu adevarat. Titlul t le Chandelier rezumg in
limba lui Musset tot comicul acestei situatii. Dar infatuatul, scepticul Don
Juan de duzina, care n'a suferit niciodatg zbuciumul dureros al dragostei,
nu bgnueste nici puterea ei a-tot-biruitoare.
'Mara femee, intai m*ata de fervoarea discretit 0 purg a adolescentului, cuprinsa apoi de remuscari ce seaming adioma cu o agitatie a inimei
gata de a se trezi, in fine, in fats, sentimentului ngpraznic ce impinge pe Fortunic spre jertfa vietii lui, se desteapta la simtirea adevarata, 0 o ditruieste
celui care o merita.

Motivul, demn de verva truculenta a lui Boccacio, capita sub inspiratia
inaripata a lui Musset o duiosie, o finetg, o nobletit poeticg ce birue ironia
ori0cgrui scepticism, ca 0 scrupulele celui mai auster moralism !
Cadrul acestei comedii ne apare a fi mai realist decat cel din Faniasio,
On ne badine pas avec ramour, Un caprice ai altele. i psihologia persona-
jelor 0 inlantiurea scenelor sant observate cu grije 0 notate parcg dupg

nature:. S'i totusi, cata poezie umple cu lumina ei magi* de vis, cancelaria.
*9 2
i caminul banal al notarului de provincie. Dad soliditatea psihologid a personajelor nu suferi din pricina fantaziei, e c gusset cunoaBte omul din propria sa sinitire. Fortunio, cu toatS, gingSsia fipturei
sale poetice, atinge accentele tragice care-I consfintese ea un tip dramatic
din familia lui Romeo.
prfuit
Toate prsonagiile celelalte sant surprinse de o privire ageri si fixate de o

mitn fermit. Tipuri ea maitre Andr i Clavaroehe Bunt pare& iesite din penita
ascutita a lui Cravarni i vedesc posibilit4ile satirice ale lui Musset. Dar dad,
in alte comedii asemenea personagii aunt impinse pine: la rigiditatea ridicul a paiatelor, nici Andr nici Clavaroche nu ajung pan& la gratesc,
ci se mentin pe nivelul comicului incisiv, la granite, caricaturii deformante.
Eroul este fare, Indoial dup.& chipul i asemiinarea autorului. Dar eine ar
putea nega ci Mr. Anch nu a inchcgat Bi el sub privirea duios batjocoritoare a lui Musset, din inseBi clipele mai greoaie de simtire ale poetului,
cand nevoia bietei inimi de a crede ce-i convine o adoarme In securitatea
lase f i ridicola 1 Si dad Clavaroche triteSte atat de viu nu este oare pentru
0, I-a descoperit Musset prin cutele propriei sale senzualitSti cinice, prin
tainitele propliei lui naturi brbStesti, capabilit si de jertfil, ca si de egoism ?
Iar Jaqueline, femeiusca usoari, far& altit greutate dedt a plitcerii, e o floare
ce s'ar scutura la toate adierile, dad, nu ar creste atilt de nevinovat din

apurna uqoarit a dorintelor, spre fiorul viu al inimii ! Un fluture capabil
s se transforme in Psyche I
Dad Musset noteaz5, cu o atat de delicat& precizie nuanta clipci in zbor
timbrul inefabil al glasului ce izvortiste din inim e c le-a surprins in
propria sa simtire. De aceea niciunul din moderni nu a pittruns mai bine
.ca el adevirulproclamat de Shakespeare ci: S santem facuti din substanta
visului e. Cntret al efemerului, nimeni din veacul lui nu a deschis mai
ci
definitiv dgazurile fantaziei, intensificind viata prin vis ! S'ar putca

vorbi, chiar de o filosofie
o conceptie de viati a lui Musset, dad reflexiu-
nea sa nu s'ar fi preschimbat, ea insasi, inteun mod subtil de a suferi.

Semnificatiile pe care le descoperit simbolismul in formele vietii i inttucplRoii, Musset le cunoaste direct, din simtirea lui proprie. De aiei
echilibrul, ,gratia atitt de organic& a creatiilor sale in plinit eferveseenta
exag-ratit a romantismului.
Am simtit o pleas& bucurie int&lnindu-1 pe Musset pe scena romaneasca.
E un eveniment rar i nu e de mirare s it fie asa. Cu toate inconvenientele

inerente oricarei traduceri, dar mai ales transpunerii unei poezii specifie
franceze, spectacolul a fost frumos.
Traducerea e pe alocuri sup&atoare din pricina unor expresii banale
Omit la vulgararitate, a dror usurime ieftinit e departe de a reda gluma spirituals si spumoad a originalului. Apoi, pasagii de prod, care in original
si file iertata lungimea nedramaticit, din cauza prospetimii i muzicalitii
or, in traducere s'au fitcut greoaie i deplasate. In genere am constatat
-o tendint& de a urmiri eat mai de aproape intelesul cuvintelor, dar nu si
FORTUN1Oi DE MUSSET, LA TEATRUL NXTIONAL
93
aura lor de simtire, asa fel cii adeseori din fluture nu a mai rgmas deat omida. Dantela subtire dar rezistentg a spiritualului dialog a fost uneori
sffisiatg, alteori
pierdut transparenta i totuai, nu putem s nu recunoastem meritele traducgtorului de a fi incercat
i uneori de a fi reuait
sg, transpuie vlbratiunile subtile ale sinatirii lui Musset pe modurile semi-
bulitlii noastre romine0i.

Tot astfel trebue si recunoaatem in decorul d-lui Sebastian oarecari
intentii de a crea o atmosferg, deai i-a lipsit curajul sg abandoneze e detaliile
banale i plate* i sg se incredinteze cu totul fantaziei.
In fine, trebue sg, multumim interpretilor care au pus fervoare i silintg
in realizarea personagiilor Mr. D-ra Cella Dima a reuait sg, redea perfidia
aproape inocentit a Jacqelinei 0 a jucat cu multi finet- de nuante conversiunea ei sentimentalg. Am admirat mai ales unele tficeri elocvente, uncle
fugitive clipe de absentg. (la masa din actul II) care dovedesc o intuitie justg
ffi fing a stgrilor sufleteati in crestere. hicat c uneori, poate fiindcg ii lip-
sete sinceritatea frivo1it4ii, d-sa a ficut abuz dc gratie in miscgrile mfiinilor

a afectat pe Jacqeline. E drept cii este 0 e apret s in aceastg figuring de Sevres, cum aceasta nu lipseate nici din alte personagii ale lui Musset,
numai cii. le este absolut firesc.
Ara refuza d-lui Giugaru o bonomie putin prea apasatg. Maitre .Andrir
o un not naiv pe care s'a exercitat verva fing a lui Musset, iar nu humorul
copios al lui Boccacio. In schimb am aminti d-lui Aurel Munteanu c seepticismul lui Claravoche nu e al inteligentei ci al simturilor. D-sa si-a dotat
personajul cu o nonlalanti moral& care izvorgte din reflexiune 0 a lasat .
sill se piardi ncta greoaie a prostiei ingitmfate care face din Claravoche un
tip ridicol
promoveazg, la sf&r0t, pang la rangul de suprem caraghios,
Am Indrizni se; spunem ca ridicolul sotului e intreg trecut asupra amantului.
In fine tfinarul Ciprian a trait momente in care inteadeviir s'a identifloat cu Fortunio, a trait si a exprimat autentic tendretea, emotia tineretii,
fragilitatea ei, in nuante subtile ci cu adevarat poetice. Dar d-sa nu a

ndriiznit si se avante pfing in simtilmantul tragic din ultimul act. G
timiditate explicabilg la un incepaor, poate i dorinta de a 'Astra mfisura
unui stil, I-au retinut de a se risca in primejdh sul pasaj in care dragostea
exalta viata p&ni a face din ea dor de moarte ! .Totuai cerem tnirului
artist, cu incredere in talentul sgu ce se afirmg tot mai autentic, efortul
serios de a realiza acest rol in toatg adancimea sa. Caci aceastg comedie
e o floare gingale care create pe marginea abisului tragic !
Aplauzele prelungite ale publicului au fost izbucnirea sinceri a bucuriei
noastre in fata vietii transfigurate de poezie.
ALICE VOINESCU
94
ITALIA,
94 7
II *)
Partidele de dreapta au, de scum incolo o importan t5. foarte mIo in
jocul politic al tarii noastre, chiar i numerica, ele doar ne indic punctul
In care same slabiciunea noastra: nu atat in cazualii aderenti ai lor, nu

atat In rataciti, fireso produs al razboiului qi al epocei postbelice cat in
acea parte a burgheziei mijlocii care se sirnte reprezentata de ele in mentalitatea, in ingusta 8i darza ei rezistenta ; intelectual i semiintelectuala, obi8nuiti, economice8te, 85, traiasc5, de cele mai multe ori intr'o
impodobita mizerie oii intr'o suficienta calculat zi cu zi, i totu8i, indarjita
conservoatare a unei conventii mai mult decat a unei situatii, a unei

fictive i presupuse superiorit5,ti cleat a unei reale puteri.
Aceasta e tagma care alcatuiete, cel putin in mare parte, cadrele aceluia
care astazi e partidul cel mai puternic ca numar de voturi ca8tigate la alegeri: partidul democrat-cre8tin, azuia Ii imprumuth tonul, accentul politic 8i-i intipareate mii)carile i pozitiile. In partidul democref)tin se concentreaza astazi nehothrirea fundamentala, echivocul politicii interne i externe italiene ; multumita lui se prelungef)te situatia de ineertitudine, iar
jocul su ambiguu incurajand neintrerupt reactiunea e impiedicata,

daca. nu tgaduit en hothire, mice vointa revolutionara.
Partidul democreqtin se sprijina in deosebi pe prestigiul bisericii catolice, Inca% viu, ba chiar, inteun anumit sens, mai viu ea niciodata astazi,
In lumea burgheziei mici i mijlocii 8i in masele tarline8ti. In trecut biserica reprezentase deseori partida adversa statului i aparuse, deseori,
drept fireasca aparatoare a color saraci, a celor care cuno8teau guvernul
numai ca impozitor de taxe. Desigur, biserica nu i permise i nici nu
admise vreodata o opera revolutionara, nici macar moderat progresiva ;
ea se sprijinea intotdeauna i cu hotarire pe puterea constituita, pe clasele
avute, domolind nemultumirile odor saraci printr'o opera de induplecare la
remisiune ; totu8i, ea se infati,eaza saracului dela ora8 foi ranului celor mai
umile catune ca o impartitoare de ajutoare i sprijin: clerul, recrutat in mare
parte din clasele mai putin chiabure, reprezinta un firesc mijlocitor intre
cel ce poate i cel ce nu poate, intre cel ce so bucura de o pozitie de privilegiu i eel care e constrans mereu la o sthre de lipsuri; astfel, in timp ce
statul era privit de cei umili 8i mai ales de tarani cu neincredere, ea

dilionan, in timp ce o atare pozitke de aparare era adoptata intotdeauna
fat& de class mai bogata, burgheza avocati, notari, functionari, medici
biserica era oi este socotita de cele mai multe ori drept protectoare,
iar preotul privit cu prietenie ; chiar in afara oricarei convingeri religioase, chiar aratandu-se indiferent sau ironic fate: de obiectele foi functiunile
vezi R. F. R., nr. 6, Iunie 1947.
ITALIA, 1947
95
Teligioase, t5,ranu1 nu poate s ia o atitudine de ostilitate in fats, propriului paroh, pe care nu poate s nu-1 considere drept singura persoan& la
,care, in clipele de nevoie, poate recurge pentru un sfat ori pentru un

ajutor pe lang& cei bogati.
In consecint4, in regiunile mai sarace, in deosebi la munte, in Italia
meridionala, ori in clasele mai mizere, tisate in voia soartei kr, incapabile
-de initiativg, de independent& indicatia, imbkrea preotului corespunde
unui ordin. E in aceast ascultare, recunoasterea unui prestigiu, uneori recunostintit, alteori teama unei dumnii, dar mai ales o profund& resemnare,
un scepticism nici macar declarat, ca a celui care obisnueste si nu atribue
nicio valoare propriei p5xeri, a celui care nu credo in posibilitatea unei eliberari, a unei participari proprii i yii la viata public& ; ori, tocmai de o
asemenea mentahtate, favorizata i creiat& de ele, se folosesc ierarhiile
eclesiastice, obisnuite cu impozitia de sus si mereu pe cab s cear& lucre-
dere in opera superiorului. Se stie, in sensul acesta, ca, la campie, unde

VIranul e mai bogat, unde domneste o relativ& independent& dtind o convingere de autonomie i sigurante prestigiul i autoritatea preotului Bunt
minime ; la fel se intempl i in satele unde odinioadi se obisnuia emigrarea, ceeace permisese thranului s5.-0 creeze o desinvolt& sigurant5, in
propria capacitate. In Italia mai exist& inset i o mass& de 0:rani care oscileaza intre mizerie 9i o abia ating suficient& de mijloace ; pe care o pandeste in fiecare an foametea, i vaste straturi de mici proprietari od palmasi
tritiesc intr'o calculat& i sgarcit restrangere ; cosmarul mizeriei, al foamei
apas& deasupra acestor fiinte i ele incearca mereu sa se salveze,mereu tematoare s5, nu compromita un dificil echilibru; lasate propriilor lor puteri,
ele aunt absolut neincrez&toare in eficacitatea politicei muncii kr, temandu-se de cele mai multe ori de compromitere, neincrezatoare in autoritati,
(socotite drept forte considerabile), in stapan ori in bogatas, ca posesori ai
unei atari autoritti; in felul acesta, ele aunt legate de situatia kr si

impinse chiar s'o confirme, atente doar la cotidian ori la posibilitatea unui
ajutor, a unei protectii ori a unei concesii care sa-i smulga din starea aceea
perpeturt de precaritate, legandu-i de eel cu posibulitb4i intr'un raport de
aservire. In sensul acesta, preotul i indaratul lui biserica, reprezint& o
nlidejde, o putere care nu abuzeaz5, de ele si in stare sit le protejeze. Dealtfel,
biserica pare a fi organizatia cea mai evident democratica, intru cat pentru
lumea saraci si mai cu seam& pentru 1,5zanu1 micului catun, indepartat de
oras, seminarul reprezinta singura institutie care Ii ingaduie educatia, dndu-i
posibilitatea de-a iesi din propria categorie, pentru a se ridica pe scara valorilor sociale, ceeace pentru poporul nostru, inclitusat inteo pozitie de infeTioritate, se prezint& ca un evident motiv de orgoliu. Se repet& i aci lents
ascensiune, prin truda a dou& oH trei generatii, a elementelor din famihile
taranesti ori mici burgheze pan& la pozitii de prestigiu in cea mai begat&
o iet ate industriala, comerciala oH administrativa, numai ca in cariera
eclesiastica exista o mai mare imediateta, i rapiditate. Dar acel impuls de
96
satisfactie In fata perspectivei unei ridicari al omului simplu, e semnul

unei desprinderi, Inseamna, o condamnare atat pentru el cat i pentru biBerke' ; caci in realitate, omul care Buie pe treptele societatii moderne, fie
el eclesiastic ori burghez, se desprinde din ambianta sa, ferindu-se chiar eR
inteleaga, FA confirma prin cariera sa o staticitate sociala, pe care o accept&
Bi careia ii educe contributia sa.
i tocmai aces, complacere e semnul
unei tragice resemnari chiar cele mai sgomotoase succese exprimand o cagoricil coruptie a propriei firi. Caci preotul reprezinta oricum confirmarea
puterii constituite ; intreaga educatie ecleziastica e de natura e6-1 constranga
la o pozitie de deferente, fate: de clasa privilegiatii, ca si cum el ar cere iertare pentru propria stangacie, ori de-a-dreptul pentru propria origine. Preotul
same, legat de saraci, nu are o greutate pe scare erarhica ; iar, chiar de e
cumva insufletit de sentiniente de justitie evanghelice, i chiar dao prin propria sa naturd el se simte Inclinat spre o opera de revendicliri sociale, ac
tivitatea i insesi convingerile sale nu vor putea se, nu fie determinate de autoritatile eclesiastice carora este el supus. Tocmai in acest inteles democratia
bisericii catolice e cea mai corupta dintre democratii, intrucat, cu toate
ea ii recruteaza cadrele din toate clasele sociale, acestea nu exprima prin ele
o vdinta, ci aunt supuse la cea mai hotrIt ci inflexibila ascultare de traditie, acceptand impozitiunea de sus si o disciplini In care ele nu pot sa
aduca nicio spontan i directii participare.
De o asemenea situatie profit& in 'Italia partidul democrat crestin, care
fi intemeiaza, propaganda si organizatia cu deosebire pe cler: numeroaselemasse de tarani alegatori care Ii constituieso forta, 11 fac cel dintaiu partid
italian, eel putin in ceeace priveste numarul deputatilor ; dar aceste
masse, dein de cele mai multe ori ademenite de propaganda, nu aduo

partidului o vointii precisii, nu conduo ci sunt conduse, cadrele lor fiind
alcatuite in genere din elemente ale burgheziei, conservand mentalitatea.
burgheza, temandu-se de reforme decisive, ori cel putin amanandu-le intr'un
viitor imprecis : inlaturarea mizeriei de jos intampinii In ei o inevitabila rezis
tenta alciltuitii din mici acomodari, din lungi discutii, din prudente tergiversafi. Iar veinta evolutiva, orientata spre un progres social a unui grup
de conduchtori i organizatori ai partidului e re1)inut i Impiedecata de
opozitia bisericei careia partidul Ii datoreazil forta si de vointea caroms el nu
poate face abstractie.
Prin transferarea oricarei valori in transcedent i renuntarea ei la
crearca unei ideale cetati pamantesti, biserica a trecut, istoriceste, de la

o pozitie de ferment nou i adeseori de-a-dreptul revolutionar la cea de
rezistenta, de comentar, de modificare ori moderare a moravurilor ; sardine, 'ei de iniciatoare de civilizatie s'a incheiat ; ea ramane ca un termen,
uneori glories, al trecutului, vie dear prin ceea ce a dat si printeo experienta Implinit. Intfun anumit sens, civIlizajia modern& se desvolta in
afara ei, daca nu deadreptul Impotriva ei. Printr'o stare renuntare, tocmai
in activitatea ei organizatoare si in raporturile ei cu statul, care detine
ITALIA, 5947
97
puterea , biserica se af15. intr'o pozitie de absclutil subordonare, indurandu-
autoritatea i acceptandu-i suprematia i tendintele. Ineapabila de o evolutie

autonomii, ea evolueaza dup5, desfasurarea puterii civile, intotdeauna, constransi de contingente, atasatii, de trecut din convingerea fats de forma
proprie. Fireste, printr'un asemenea respect fundamental al puterii civile
ii printr'o asemenea adaptare la aceasta, biscrica asum o pozitie de ncincredere fate% de orice inovatie politie; pe de elf& parte, ea trebuie s recunoascit
o fort4 nouii, ciireia nu i se opune cu hotkire, tinzand s5, o flancheze, gata

sk-si rezerve viitorul. Astfel, biserica, desi legat& de fortele conservatoare
si reactionare, nu se &Wu in llituri de la organizarea chiar a celor muncitoresti, atunci cand simti actiunea covarsitoare a masselor ; ins, desigur
intre unele si celelalte, ea preterit pe cele dintai, socotindu-le drept autenticele detinittoare ale puterii; ratline va fi gata s recunoascil triumful odorlalte si s. colaboreze cu ele, atunci cand acesta se va dovedi definitiv.
0 asemenea pozitie de echivoc e astfizi particular de primejclioasit pentru
Italia; a ciirei soartit pare in larg& retisuri incredintatil unui partid lipsit
de o atitudine politica, ai cOrui membri sunt adeseori in complet desacord
in ceea ce priveste urgenta problem& sociala ; datorit5, tmei atari neintelegeri se ajunge la o situatie nesigurit de echilibru, de reciprocit anulare de
force si de inertii care favorizeaz& rcactiunea, conservatorismul; partidul
deraocre.ytin ar putea Ii um partid capabil sd colaboreze la Iundamentale reform sociale numai dud fi-ar elimina cu hoteirtire elementele de dreapta pi
dacd s'ar afla in subordinea partidelor de sttinga ; succesul sOu electoral,
pozitia sa de primac it fac fireste nesigur, indreptat mai ales Bali apere
pozitiile castigate, ferindu-se de orice actiune care, compromitandu-1, 1-ar
putea face sa-si piardI vreo parte din sustiniitori ; dar el sirate forta hotitrator crescandii a partidelor de stanga efirora nu li se poate impotrivi din
lipsa unui program sigur, constrans fiind la concesii fate-, de propriu-i centru,
fatil de dreapta Ind.; in sensul acesta se intelege c partid,le conservatoare,
mai decise i mai peremptorii decat el, 11 covarsese; succesul, faptul de a
conduce guvernul nu 11 favorizeaza ci 11 compromite hotiritor, constrangandu-1 sa ia o pozitie pe care n'o are si nici nu si-o poate atribui.
De aici nesiguranta actualei poziii politice interne i externe a Italiei
de aici facilitatea criticilor ce se aduc guvernului cu o concordant& aproape
generale: a tuturor straturilor de cetateni, de aici invitatia Mena oarecum
italianului de a se reduce la scepticismul acela care constitue cel dintaiu
motiv al anarhiei noastre. Guvernul displace conservatorilor din pricina
multelor concesii facute stangei, iar acesteia pentru incetineala i continua
taragiinare a celor mai urgente i definitive reforme ; aceasta stare de lucruri
foloseste celor care se tem de o deplasare spre stanga si care, in asteptarei
o impiedica, rasfrangand asupra partidelor de stanga Grim responsabilitate a
actualei stari de desorganizare
i, mai mult decal oricui, inaltei biurocratii,
compromise: odat cu fascismul, dar ravnind sh-si reia suprematia acum amenintata i sovaitoare.
98
REV1STA FUNDATIILOR REGALE
WIAceastit nesiguranta, aeeasta; lips a unei vointi, a unei explicite poziti !

ai a unui program In partidul De reprezint e. cam o treime din alege;torii
italieni, ne poart e. s reprivim imprejurgrile istorice ale ultimior
treizeci de ani: inteadevitr, la inceputurile sale, fascismul se folosi de

resemnarea unei mari parti a parlamentului qi a unei prtrti din masse care se
exprimau prin acest organism tocmai datoritit partidului popular ; raportul
dintre unul qi altul, ca i eel actual al succesorului situ, partidul democreqtin,
este desigur corelativ: descurajarea i resemnarea, care dealtfel le aunt ca-
raeteristioe, se asfrang In reprezentantii lor deputati, care la randul kr

nu-qi propun sit constitue un ferment, un stimulent pentru a birui o stare de
pasivitate, oi cultivit aceste sari sufleteati, supuqi cum aunt, unei convingeri paternale, temittoare de orke interventie direct& a poporului; starea
de inoertitudine ai de pasivitate e, drept oonsecintit, cultivaa, prelungit.
inteo large, nasurit de poporul italian i inert de cel mai urail; repetand
vechiul obiceiu
micile concesii, micile avantaje constituesc o momealit
qi o obligaie, aritcia qi urgenta nevcior se domolesc multumitit lor qi teams,
de a le pierde constrange la abandonarea celor mai decise revendiazi. Fat&
de o asemenea situatie, chiar i o dictaturit ar fi avantajatit, ba chiar, prin
neteziciunea pozitiilor sale, aproape ce. pare de dorit, aci renuatarea Ia

initiative, din partea poporului devenind explicitit qi absolutit, aceasta ar
inhitura o inutil Intirittare, dezolarea interprinderilor equate, a initiativelor
anulate, a aateptitrilor titagitnate la infinit. De eel care de secole, din tate.
in flu, a cultivat obiceiul supunerii, diotatura, prin termenii ei preciqi, e

acceptate, cu mai mate, uqurintrt deat situatia actuali, inveqtmntate.
inteo faIul aparentgt; e limpede c o democratic) poate s ditinuiaaa doar
atunci and este efeotiv i c oHce mascare a ei mithneqte mai mult
decat tirania.
Mast& veche obiqnuintit cu supunerea, conditiile de sitHicie, la discreti a
arora care se aflit largi masse italiene, mai cu seamit in sudul %rii, lipsa lor
de conqtiin te. qi de incredere in propria lor fort, i resemnarea lor in fata
obitinuitilor fate-Tani, consecventa dominare a kr de care der qi de biseria,
fortia care deria din toate acestea In folosul partidului democreatin, (mult
avantajat de dreptul la vot aqtigat de femei), partialul succes al qualunquismului, partid fitrii un caracter definitiv, dar care se foloseqte de o stare de
ncertitucline, %and in mod decis jocul conservatorilor iate elementele
negative care infativaa tonul, care definesc i reprezint& actuala situatie
crake. a Italiei. E o situatie de aqteptare a unei solutii, oricare ar fi ea; Italia
e lipsit. tocmai de o forme., de un caracter, de o hotrtritii, tendinti; odatit
pre,buqit fascismul, releandu-i-se o masa groteasa, tarn noasta ince', nu qi-a
asurriat propria fizionomie, o caracteristia explicitg, qi definitiva.
M La Lameaste, incertitucline au contribut i aliatii: Ora noasta, distruse,
cum n'a fost in secole de invaziuni i azboaie, redusii la foamete, bitntuita.
de epidemii, lovitit de tratatele de pace, injosite, 'Ana qi in araca i umila
sa demnitate, nu se poate inchide inteo proprie autosuficiente; qi are nevoie
ITALIA, 1947
99
de ajutorul altora ; soarta masselor sale mai silrace devine reprezentativi

pentru intreaga natiune, nevoit& si implore, s& se t&rasci inainte zi cu zi.
-Acura, aliaii, 0 mai ales americanii, dae& ne-au dat ajutor, unul generos
chiar, n'au dat ceea ce se astepta mai mult de la ei, nu ne-au fost magistri
intru democratie, dimpotrivi, inteun anume Inteles, au descurajat acea
aspiratie Ingenutt, acea asteptare vie in popor a unei noui libertiti. Italia
a devenit pentru ei, dinteodati, utr pion in jocul international, un c&mp
-de influente ; ei s'au ariltat neincrezitori &xi nu ostili partidelor de stiinga,
qi au favorizat in felul acesta, poate fir& si-si dea seama, descurajarea si
-confuzia ; asa s'a creat un climat de scepticism In straturile mai nesigure
ale populatiei, s'a favorizat i aceentuat indiferenta ideologic& pe care ei
-o aveau deja, din obisnuintia.
Dad, nu de-a-dreptul pe ierarhiile fasciste, aliatii s'au sprijinit i s'au
adresat in fiecare actiune a lor
Inc& de la inceputul ocupatiei
la
vechea biurocratie, in cele mai inalte grade ale sale, redindh-i o Insemnitate
qi o activitate la care chiar aceasta pirea si fi renuntat pentru moment ;
prin actiunea lor a fest sustinut& in deosebi monarhia ; iar biserica ce
apare drept unica putere traditionali, unica organizatie supravietuitoare
fascismului, se foloseste in fata lor de aceasti pozitie a ei de exclusivitate.
Multor italieni li se pliru c& solidaritatea dintre fascism,monarhie 0 Vatican era atilt de explicit& i complet, lisand deoparte firestile rivalititi
bloat nu se putea inlitura ori condamna una far& s& compromit& definitiv
1 pe celelalte ; aceastil consideratie se revel& exacti pentru monarhie, dar
se prezint& riscati in privinta Vatieanului, posesorul unei mai mari abilititi
de manevr& 0 a unei vechi capacittiti de a juca pe mize deosebite: de fapt,
tn timp ce pe intreaga durati a fascismului el apiru drept tm decis colaborator al acestuia, incuviint&ndu-i vointa imperialist& fiti. expansionist& 0
complet&nd in propriu-i folos premiza unei misiuni civilizatoare a Romei
abia sezisi el pozitia nestatornici a regimului, posibila lui pribusire, ci 10

muta, Indat actiunea intr'un amp internatinoal, desbir&ndu-se de tot
ceea ce, ingust nationalist, acceptase dinteo greit previziune. Astfel, biserica se impuse repede ca singur punct de referinti, tocmai prin aspectul
acela de autoritate, eiruia eel umil, inconstient de forta latent& dintr&nsul,
(pe care numai solidaritatea i organizarea o poate elibera) bucuros 0 din
obisnuint& i se supune ; capabili s dere o ocrotire, in falimentul i pribusirea general& mijlocitoare nepretuit& intro biruiti vi invingitori. Fireste, Vaticanul se descirci de orice responsabilitate anterioarg, cu toate c& ambiguitatea manevrei sale era evident si se aria& gata a recunoaste superioritatea practici a aliatilor, dispus s colaboreze cu ei i si-si modelez.e
propriile atitudini politice, pn chiar ci propria-i structuri, dupil exemplul
lor. 0 atare promptitudine, o asemenea capacitate de adaptare, o favoriz&
in special pe range; guvernul american, multumit& c i faptului ei se bucura
de un mare prestigiu in Statele-Unite, aceast& demonstratie de abilitate 0 de
'fort& lieu si reconfirme increderea hoteinsa a italienilor acelora care erau pi
100
aunt convinsi de propria lor imposibilitate de a rezolva chiar i problemeele

cele mai grabnice, fr ajutorul celui cu posibilitati mai mari, resenanati la
acceptarea unei tutele, oricare ar fie ea, blitinargi ori straina., care ea le dee
o posibilitate de existenta.
Dinteo asemenea imprejurare, partidul democrat cretin trage foloasa

imediate, dar, in acelaqi timp, el se condamna deoarece Ii reveleaza lipsa
de autonomie politica, opera lui marginindu-se la aceea de intermediar,
punct de intalnire nu numai al feluritor tendinte ci i al unor diverse influente
straine, afisand adeseori o pozitie de inflacarat patriotism care apoi se reveleaza fundamental strain de el.
In sensul acesta, Italia se prezinti ca un camp deschis feluritelor tendinte, experiente, influente, inclinata la toate i neacceptand-o pe niciuns
cu hotarire ; zadarnica e cautarea unei forme, a unui echilibru, a unel

fizionomii proprii; Oita ea ceara, ajutor dusmanilor de ieri, pe care in
virtutea unei prea usuratice iluzii, Ii socoti drept amici posibili, ba chiar
firesti si care au tratat-o ca pe-o cucerire. 0 atare situatie taraganeazi,
nerezolvate probleme fundamentale, iar ajutorul altora, astazi necesar, nu
le rezolv radical, caci acceptarea unei dependente, nu Inlatura responsabilitatea ci constitue o zadarnicit tergiversare, care incurajeaza nehotarirea
facandu-ne maladia mai acutii, Cert este ca schimbitri profunde sunt necesare daca tinem sit fim noi Ir*ne, daca voim sa intram cu hotarire in civilizatia modern& oi sa-i aducern contributia proprie. Pang acum am fost
impiedecati, multora dintre noi le-a lipsit curajul, i o atare lips a priit
fortelor care ne-au impins indarat exasperand problemele noastre ; iar acum
partidul care se sprijina pe eel mai mare numar de alegatori, imbrancit Intre
cele dona extreme, revolutie i reactiune, si rand pe rand atras de una eau
de cealalta, In stare, fundamental, doar de solutii momentane, multumit
ni impiedecat de propriile miscari, de propriie hotariri i tocmai de propria
lui falsit putere confirm& prin atitudinea sa incertitudinea generala.
Astfel, el repeta, repede uituc, propriile erori din cealalta perioada postbelica, cand, impreuna cu liberalii, el constitui cel mai condescendent reazim
al fascismului, fara a pricepe ca propria-i nesiguranta incurajeaza aventura
celor care stpaneso Inca puterea cea mai descisiva in tara, aceea economicavi care, fara sa le pese de noui impilari i noui supuneri, Bunt gata s accept.
atat un nou stlipan italian cat i o noua supunere strainilor.
Tin atare climat de asteptare ce poate culmina In tragedie nu se observa
astazi imediat: In ciuda distrngerilor evidente, izbind parca ochiul pretutindeni, in ciuda infatisarii nehranite yi a Imbracamintdi mizere chiar si
claselor obicinuite In trecut cu o buniistare mijlocie, In ciuda frecventelor
semne ale barbariei germanice i amintinii masacrelor i abuzurilor,exista In
Italia qi o atmosfera de fervoare, de activitate, departe de resemnare, de
abandon, departe de desnadejde. Mai mult cleat in atatea alto taxi lovite
ITALIA, 1947
tot
de rizboiu, se inregistreaza peste tot semnele reluitrii i o dragoste nesecat/ de viatit. Obisnuinta on viatea asprg, a Inzestrat poporul nostru cu o
-virtute de rezistenta care-I face mai putin slab si desarmat in fata prapidului,
a mortii si a foametei; repede gata de timiduire, Incordat In noui sarcini,
fireste c numai actiunea sa proprie 11 va putea, mantui: golurile se umplu,
afectivitatea se stramutit asupra altor persoane; resemnarea, seepticismul
aunt de cele mai multe on zestre aetiva la noi, un fel de cumpat care sa
impiedece bizuirea completa, pe iluzii, nu o justificare a trandaviei;

nimeni nu poate fi spre greul altuia pentruci fiecaruia Ii ajunge ceeace are,
iar necesitatea muncii a devenit stimulent, urgenta, a conformat dupit sine
existenta.
Totusi, o schimbare a intervenit, provocata poate de o stare 'de suflet
necesant i momentanit, poate motivatit de o vointa constransa la chibsuire ; desigur, o nouit preocupare sustine pe cei mai multi si nu numai pentru
satisfacerea nevoilor zilnice; critica, intolerants, iritacia sunt semnul unei
exigente mai adanci, Inca nedevenita rationalit i sigura pe propriile-i scopurl, dar care pune individul intr'o continua stare de asteptare i iscodire.
Prea de multe on in perioada aceasta lunga, ne-a infiorat moartea i dis-
trugerea, prea de multe on Insi iubirea de viata a fost coplesita de

durere i repulsie; daca poporul In marea lui majoritate se redreseazit,
exista Ins& i o limita a suferintei, care deptisita, natura omeneasca nu mai
reactioneaza, cum se intampla in regiunile de miazazi, cele mai sarace ale

Italiei, i unde tearanul era Si este Inca supus unor conditiuni de quasislugarnicie i osandit la cea mai trista dintre existents ; dar nizboiul acesta
1-a lovit ca niciodata, 1-a redus la situatia de a nu mai accepta, de a nu mai
don existents,. Asa se pune, in termeni dramatici, problema noastra nationaltt, prin ea ne simtim un singur popor: la marginea mizeriei, trebue sii
ne salviim, suntem constransi sit &Minim o scapare, o solutie In afara
aventurilor, pentru a confirma in noi acea ravna de viata care, e foga

noastra, dar pe care am putea risca sa o pierdem: fascismul ne-a lovit de
doua ori: supunandu-ne unui efort care ne sleia, exploata truda zilnicii, a
celor mai umili, flicand inutila o Intreaga categorie a natiunii, constranzond-o la o desnadejde pasivit ; i In al doilea rand, asvarlindu-ne i persistand inteo aventura care ne descurajit prea ades in fata vietii.
Impotriva descurajarii se reactiona si se reactioneaza. dar prea de multe
on tocmai la capatul disperarii, printr'un gest care adesea are sensul ci
vointa sacrificiului, a autonimicirii. Asa, au fest vitzuti adolescenti i batrani Infruntand inoartea cu un fel de siguranta dispretuitoare si femei
catztand-o, dup g. ce fuseseri lipsite de orice temeiu afectiv de existenta;
persecutilie fascistilor si ale nemtilor duserit adeseori la un paroxism de
si de revolti care culmina In gesturi de razbunare si era aproape dor
de moarte. In felul acesta, naturala condescendentit italiana, acea capacitate de Intelegere a celorlalti, acel ton de gentilete si de atentie care de
multe on aparu drept slugarnicie on eel putin uzeilin, erau depasite din-
102
tr'odata printr'un contrast hotarit. Se revelara, astfel, in cea mai aspra incercare aceste doll& aspecte ale caracterului nostru: o indelunga tenacitate, opersistent& de adaptare ce ajunge, in pozitia ei extrema, tocmai la umilinta-si gestul neprevazut, care o condemn& pe aceasta i o face sit izbueneasca
cu violentA: i o atitudine i cealalta, exprima lipsa unei sigurante, a unei Ii-
bert4i autentice care di restabileasca demnitatea umanii. Italienii incearcii

a asume o infatisare corespunzatoare nevoilor i posibiitatilor kr ; renun%area la interventia proprie i direct& E!i lit acela0 timp gestul violent apar
cri ca o vin on ca o deficienta, o greseala ; se pretinde si se aspirii, in sfansit,
la un obiceiu, la o continuitate ; in felul acesta, in Italia nu se mai matureaza
o rasvratire ci o revolutie, se condamn anal hia pentru a se ajunie la solidaritate.
0 atare atitudine, un atare sentiment Bunt reprezentate &este i explicit
prin partidele de stanga. Partidul comunist, eel socialist, cel republican sipartidul de actiune au fost, Inca de la inceputurile kr si intotdeauna, hotarit
Bi farit incertitudini, adversari indarjiti ai fascismului ; nicicand ele nu s'au
retras pe pozitii de asteptare in privinte acestuia, nicicand nu i-au acordat,
macar o clipa, increderea kr si nici nu i-au aratat o oarecare condescendenta,
cum au facut partidul liberal si cel democrestin sub prima lui infatisare, de
partid popular. Nicicand ele n'au confundat cu renuntarea la lupta i cu
resemnarea cucerirea puterii i succesivele.intreprinderi ale acesteia ;
potriva, prin organizare i rezistenta clandestina in Italia EA prin propaganda
libera in strainatate, ele au dovedit ca nu cred in dainuirea, in legitimitatea
fascismului, ca II judeca drept o impozifune violent& si strain& italienilor,
corupator i firesc educator de doliu i dezastre. i chiar rezistenta oamenilor acelora care douazeci de ani au reprezentat tot ceea ce Italia avea mai
liber, refuzul lor de a se resemna in fate imprejurarilor, infrangenlor oi
desamagirilor, asteptarea lor mereu Increzatoare au intarit superiontatea
ideii, convingerii, moralitfctii impotriva oricarei improvizari, oricarui arivism, micului machiavelism ; in exil, in temnita, in lagare, impotriva
oricarui oportunism italian si strain, impotriva oricarei aparente si sgomotoase afirmari, acesjti oameni, au Hones credinciosi convingenlor lor
care corespundeau celei mai adevarate, entitilti a poporului si istoriei
noastre. Ei sji numai ei, ne pot reprezenta acum, ei au dreptul de a neexprima si conduce, pentruca ei au fost singurit apsozatori fatisi ai libertatii
noastre.
Razboiul i dezastrul fascismului nu numai ea inthresc prevederile lor,
ci dovedesc totodata ca ei nu erau izolai, ca organizatiile partidelor de

stanga, desi clandestine sji limitate, de nevoie, ca numar, nu se reduceau la
mici grupuri de sectari si de fanatici. Prin rezistente armata impotriva fascistilor si a nenytilor, prin lupta partizana i prin colaborarea de care aceasta
s'a bucurat din partea tuturor straturilor populapei, s'a dovedit ca ele reprozentau en adevarat natiunea. In momentul cel mai dificil, Be ere& o solidentate intre masse i acele partide politice, care exprimau exigentele lor intr'un chip explicit si rational, printr'un program de actiune si de guvernare 0.
ITALIA, 1947
103
iar solidaritatea aceasta Insemn& o miscare ce n'avea precedente in Italia ;

Muria constient pe marginea ruinei, ea era, in cele din urnaii, premizele neoesere, unei noui vieti pentru care fragmentarea, anarhia, absenteismul, se
prefceau fn unitate i colaborare, in participare. Miscarea armat& se prelungi
In miscare politic&, caci aprarea i lupta, manifestate impotriva invadatorilor
ca si a tiranilor bit0ina0, devenir& aspiratie i necesitate de autoguvernare,
pentru a inliitura fortele i moravurile care duseserit la dezastru, care de
altfel i-au constituit bazele, prima origine 0 care fi constituiau mereu o

nona posibilitate. Astfel, tocmai prin solidaritate aprau nevoia organizkii,
a unui plan, unui program care si alcatuiascit temelia nouii noastre existente
nationale ; ceea ce Inca dinainte, i prin fascism, fusese recunoscut .,0 dat in
vileag; voint4 de salvare a poporului nostru deveni premia& explicit& a fiecirei actiuni noui a partidelor de stanga.
Astiizi, ele Intrunesc mai mult cleat dou& cincimi din voturile alegiitorilor
italieni, dar marea lor majoritate aunt ale partidelor comunist 0 socialist
ceea ce reprezintit un semn evident ca mica burghezie, care ar trebui
a& fie constient& de o sarcina luminat i progresist& proprie 0 care ar
putea fi reprezentat& in vederea acesteia eta de partidul republican cat
0 de eel de actiune, se divide In cea mai mare parte In celelalte particle:
fie ca, hottitit apropiati de socialisti, e chiar activa Intru colaborarea cu
massele populare ; fie c&, apirAndu-ai privilegiile, de ode mai multe ori
mescbine ai labile, se alatureaza celor privilegiati, In partidele de dreapta ;
fie cii, fn sfar0t, desorientati, trind numai dintr'un program de azi pe
malne, sustinittoare a oricarui guvern, a oricarui partid la pntere chiar
impotriva propriilor convingeri, sustinittoare si a partidului democrestin,
inteun fel de pozitie de alteptare, de necompromitere rivnecte 0 se teme
totodat de viitor. Acesata pozitie a clasei mijlocii i important& ei numeric&
au provocat oriza i scindarea partidelor nesigure intro centru-stfinga si

sang& partidul de actiune i eel socialist. Astfel, din acesta din urm& s'a
desprins noul Partid socialist al muncitorilor italieni, care tinde a&
asume o pozitie de mijlocire Intro burghezie i massele pcpulare ; dar
bizuirea pe o asemenea colaborare semnifica o pierdere a propriului
caracter revolutionar. Cci covaitorii, oscilantii, aunt facuti soviiitori
de insesi contradictiile lor, de antinomiile pe care le nutresc ai nu le rezolv
in ei, inteligenta, vaga aspiratie aunt impotriva aspectelor practice ale vietii,
se desprind de acestea i filmfin o utopie, goal& si sterna. In aparentii, ei
doreso o evolutie dar nu 10 dau seama c& atitudinea lor de asteptare 0 de
instriiinare o intfirzie i o lnipielic, p; ovocfir d, din necesitatea reactiunii
violenta i rasvratirea. De aceea, In cele din urn* ei fac jocul partidelor de
dreapta, ofi de-a-dreptul al claselor privilegiate,fn acelasi mod In care massele
de tarani ci femei fac jocul conservatorilor partidului lor fn Democratia

creatinit. Noul partid socialist al muncitorior italieni poate avea mennea
de atractie, de divulgare, de pregatire progresista i socialist& fn mijlocul
unui public Inc& nesigur, dar In acelasi timp e amenintet de riscul de a fi
1 o4
REVMTA FUNDATHLOR REGALE
tarit de publicul lui; in oriee caz, el nu are decal o funotie pregaitoare, de

asteptare, de tranzitie: nici alcittuirea lui, nici vaga lui doetrina nu dovedese
o fortit hotarita i explicita ; din pricina aceasta, el poate sit prezinte pi
amenintarea unei devieri, zadarnicind avantul revolutionar i corupilndu-1.
deci, c vieata italiang, are astzi un aspect cu totul limpede: intreaga
ei istorie mai recenta, istoria poporului ei inteles ca natiune, ea unitate, a
ajuns la un punet rezolutoriu ; un sistem a intrat in criza ; partinirea ,
privilegiul, desi suceesiv mascate de infatisari democratice ori progresiste,
impingandu-ne pe marginea distrugerii, i chiar a nimiciiii, s'au autocondamnat ; din fericire pentru istoria noastra, dedesubtul celei oficiale,
inauntrul firii 0 al alcittuirii noastre, si-a croit cale, incetul cu incetul, s'a
revelat i in sfarsit s'a impus, o forta 'popular& mai autentica, de care s'au
apropiat i cu care s'au intalnit cele mai generoase elite intelectuale care,
desi provenind din burghezie, o condamnau, ii dispretuiau meschinitatea ci
egoismul, afirmau necesitatea unor noui moravuri intemeiate pe c lege valabill pentru toti i necontradictorie in termenii ei. Istoria acestei convergente,
mai mult eau mai putin dificile, mai mult sau mai putin contraetante,s'au
rezolvat in sfiirsit astazi, cand vointa poporului nostru e eiplicit5, a devenit un program de autoguvernare.
De acum inainte, pozitia partidelor comunist 0 socialist in cadrul frimantarilor noastre politice nu mai e supusit unei indoieli de validitate ori
de importanta, de se simt autentieele reprezentante ale natiunii, fermentul;
noua ei forma ; neintelegerile i incertitudinile Bunt motivate de greutatea
ci deosebita pretuire tactic& a ambiantei, intrucat lupta pentru cucerirea
puterii nu e inca deskgatii, i intrucat, in ciuda fortPi lor, ele n'au o majoritate absoluta care's& le ingadue asumarea responsabilitatii unei guvernitri.
Ele simt cum le zoreste momentul, simt c5, tergiversrile i asteptarile
Bunt inutile, c5, starea de incertitudine dauneaza in primul rand celor care
au toate motivele 85, se team& de abuz, de perpetuarea unui sistem vechiu,
autocondamnat deja. Pa de alt parte; ele 1.0 dau seama c rezistenta im-
potriva lor, nu e indrumati, de Care o parte dusmanoasii a populatiei,

ci de incertitudinea, de resemnarea intru slabiciune, de delasarea, de diformitatea i maleabilitatea pe care fascismul le-a accentuat si in parte le-a
provocat mai cu seamit in cei tineri; de aceea, lupta acestor dou g. particle
se duce pentru o noua constiinta, pentru asumarea unci responsabilitati,
pentru ca soviiitorii s iasa din conditia de pasivitate si BA afirme o vointa
constructiva prin urmare, nu renuntarea i stramutaiea fort,ei propriei, a
propriei insemntati politice in alii, pentru apararea unor interese straine
meschine eau fictive, ci afirmarea unei exigente politice, o vointa care sit
poarte necesitatea practica cotidianit catre devenirea unei actiuni politice.
Mai ales partidul comunist simte aceasta problema i aceastit necesitate: de aceea, el nu cere membrilor si o adeziune golita de continut ci
de participare, ci mai preens de toate activitate, contributie tocmai acea
contributie din care se naste actiunea politica ; solidaritatea nu poate fi
ITALIA, 19427
105
Ilecat activa. Astazi, mai ales, se cere o atare imitate de migcare gi disciplina,
in aceasta perioada, care e una de criza prin oprirea revolutiei ce urmase

firesc gi spontan prabugirii fasciste ; ceea ce se putea cuceri imediat s'a
amanat, impulsul cel mai sincer s'a transformat in taetica ; cei care ajunsesed, la el dinteodatii, gi printr'un imediat gi necontrolat avant s'au plecat
acum, desamagiti, dand ascultare altor chemri, inchizandu-se in scepti-
.cism. Partidul comunist, el singur, simte primejdia oentru natiune a

acestei resemnari italiene gi ca, mai cu mama, dincolo de ea se giisegte forta
unei clase restranse, a unei ierarhii gata si profite de pe urma ei ; ca, in

, ciuda participarii lui la guvern, intreaga aparatud, de stat, biurocratia,
cadrele cele mai Mahe ale armatei, ale administratiei, ale justitiei, ale
clerului, sunt impotriva revolutiei populare, fie ea ci pagnica, gi i se opun
cu o hotarire, cu o experienta c o darzenie care le fac adversari periculogi;
kr li se adaug a. apoi industriagii, marea finanta, latitmdiarii; astfel, vechii
stapani ai Italiei, cei care au profitat de fascism gi 1-au sustinut, neaga
ultima nadejde ce ne mai ramane de a deveni o natiune, un popor, de-a
asuma o voin
i un caracter. Din pricina kr poporul nostru a fost
impins uneori la desnadejdea mizeriei, incapabil de reactiune, gi alto ori

la o oarbit violenta ce se rasvratecte gi are inaintea ei distrugerea far .
niciun scop si far . nicio speranta, gesturi pe care ei le-au condamnat
intotdeauna dela inaltimea demnitatior lor civice far . sa le cerceteze
cauzele, fad, macar sa-si recunoasca fundamentala lor vita, pozitia kr de
retrograd exclusivism, care impiedectInd orice evolutie gradata a poporului
1-a redus la anarhie ci destramare. Revolutia are la noi tocmai aceasta
origine: imposibiitatea evolutiei civice. Ei nu pot acuza poporul de lips&
de harnicie, de ne-iubirea propriei meserii, dar se simt jigniti atunci cand
un partid politic afirrai ca acest popor e hotarit acum, sa. se autoguverneze, sa-si indrumeze singur actiunea ; jigniti de controalele consiliilor de
gestiune gi afirmandu-gi competent% de neinlocuit ci superioritatea lor
tehnica. Dar tocmai de faptul acesta sunt ei raspunzatori, de a nu fi fost
pentru popor un ferment viu, un element inaltator ci de a fi trait intemeiati
pe o traditie care izoleaza pe cei putini agezandu-i deasupra celor multi,
condanmati la o pasiva acceptare, nestimulati. De toate acestea, ei sunt
vinovati mai mult prin traditie decat prin vointa congtienta gi individuala,
prin ceea ce, in alcatuirea societatii noastre de clase, ei reprezinta ; astfel,
bogatia lor, atat de limitata fata de capitalismul altor natiuni, e mai reprobabila Inca pentru ca se manifesta inteo tad, de saraci gi se impune
mai mult drept coruptie, cleat drept o for. Nu vom imbogati, desigur,
massele de saraci italieni impartind bogatiile mediocre ale potentatilor, dar
lovind in cei care le stapanesc vom inlatura exemplul nefast, valorizand
tocmai ceea ce constitue forta noastra, munca.
Inteadevar, dad un popor a ajuns, in cca mai mare parte, la o civilizaie asimilata gi instinctiva, apoi acesta e eel italian, la care dragostea,
pentru munca, depagegte printr'o indelungata traditie artizana, Md.*
106
vointa de a imbunatati situatia; este aceasta o bucurie a lui intru i pentru

munch, o placere a destoiniciei, o simtire a devenirii a omului prin ceea ce
face, prin ceea ce produce ; i tocmai vointa de a se impune, cautarea favorurilor, privilegiilor, corupe o atare expresie de civilizatie ea o contrazicere, o devalorizeaz& pentru a nu-i substitui nici railcar un vis, o iluzie, o
vointa deput ere, do curaj si de initiativa e astazi, inainte de toate, eel dintiu obstacol in calea unei curajoase renasteri italiene.
Patriotismul marilor nostri industriasi e de-a-dreptul meschin si fatarnic,
strain firii poporului nostru, pentru c e legat nu de interesele acestuis, ci
numai de cele proprii, de o societate si de moravuri care se opun desvoltarii acelci forte vii care astilzi e aproape unicul patrimoniu al italienilor.
Capitalismul nostru ne-a pus timp de cincizeci de ani in subordinea unor
puteri straine ; el n'a fost niciodata in stare de o actiune independenta si
poate fi acuzat de o fundamental& lips& de patriotism. Noi, care nu puteam
avea o fizionomie i o forta ale noastre din pricina lui, le putem avea astfizi
in afara i impotriva lui, datorita capacittitii noastre de muna, cu conditia
insa ca aceasta sit fie acceptata drept misura de valoare.Caci astazi, and omenirea e indrumata pe o asemenea cale printr'o decisa revolutie a valorilor,
noi putem fi in sfOrsit siguri de insemnatatea noastra, de eficacitatea prezentei noastre, a rolului nostru. Dar toate acestea far& echivocuri, fara
tergivershri i indoieli. Do aceea, partidul comunist tinteste cu hotiirire spre
o eliberare a tutuor italienilor, ne-multumindu-se s accepte un evolutionism care ar putea Ba ne Inchida drumul factuid sterile eforturile noastre,
prin crearea unor noui clase privilegiate ; el stie cii problema noastra coincide cu aceea a italienilor farad, pane, acurn nebagati in seama, si mai
ales cu aceea a masselor de palmasi rurali ale sudului Italiei, redusi
la apatie i la desumanizare de veacurile de resemnare. Eliberarea Italie
intregi depinde de eliberarea celor umili; pe acest plan de egalitate a tuturor
fiilor al, a tuturor fratilor nostri, egalitate de demnitate umana, egalitate
de posibilitati, se intemeiaza viitorul nostru, mantuirea noastra.

In sensul acesta, noi putem deveni exemplari, putem fi, cu adevarat,
un ferment pentru Europa si totodat& o putem constr&nge s accepte
exemplul i masura noastra ; pentru a, solutia saniciei noastre va fi in ince-
lesul acesta interna i externa. Astfel, Italia, urmAnd cea mai antenna. traditie a ei, isi va asuma caracterul de universalitate i chiar de condamnare
a nationalismului i privilegiului. Forta noastra incordata pe de-a-ntregul
in ampul muncii se va putea desvolta complet numai and munca va deveni masura pentru toate celelalte natiuni; numai pe planul acesta noi ne
vom putea elibera in feta lor din actuala noastra pozitie de inferioritatep
aci in felul acesta noi vom fi asemenea bor. PrObusirea capitalismului, a
nationalismului va constitui solutia problemei ncastre interne si externer
inlaturand din viata i actiunea noastr& politic& once meschingtate, once
prcvizorat. .Aceasta ne va fi birainta, aceasta trebue a fie vointa i masura actiunii noastre.
ITALIA, 1947
Dn.
Astfel, fundamentalele noastre probleme, lipsa de materii prime, suprapopularea, emigratia, vor fi rezolvate pentru o. noi ne vein aseza pe un plan
uman, egali orickui popor, riiscumpirati prin munca noastrii din actuala
stare de mizerie. De aceea trebue sa; nutrim, asttizi, rezerva falti de
Vari le strgine care, asteptate i socotite aliate, xii s'au impus prin dispret
si violentri,
acestea nefiind moravurile unor popoare ci moravurile unel
civilizatii in crizti, ale civilizatiei capitaliste ; guvernul lor, ambient& si
ieralifile lor au corupt indivizii printr'o convingere de falsil superioritate ;
o asemenea diferenta exista numai dac . m'asura. valorii ar fi bogatia, cci
in privinta aceasta, noi suntem cu adeviirat siiraci, inferiori, meschini
tot asa sunt i falsii nostri bogiitasi, care apar ea atare numai la noi, si care
se grgbose in mod ridicol so: imite, o manierri, strMn, dar care vor avea in-
totdeanna un ton de provizorat, de intima falsitate fatii de cele originale.

Englezii, americanii.si francezii au asumat o pozitie de ostilitate si de superioritate fate: de noi, ori, cteodatit de ingtiduitoare condescendenta, ca
in fat.% unui posibil servitor, miscati i sustinuti tocmai de o necesitate ca
pitalista, expansionistii ; noi nu trebue sit purtiina urli, pizm ori simpatie
pentru rile acestea, ci sentimentele noastre vor trebui sti se indrepie cu
hotrire spre fortele politice care actioneazg inteinsele si care singure ne
pot fi favorabile ; noi ne simtim apropiati de socialistii si mai ales de comunistii tarilor capitaliste pentru eft lupta de eliberare a proletariatului
e o luptii nu numai pentru liberarea lor ci i pentru libertatea noastra ; conservatorii nior acelora, desi uneori aparent favorabili nou, sunt prin
forts imprejurkilor dusmanii nostri pentru c necesara lor tendinp, e de a ne
constrtinge la un regim de nelibertate, de a ne tine inteo pozitie de inferioritate. In acelasi timp, noi trebue s ne apropiem de acele tiiri in care
tebnica e mai inaintati, pentru a culege orice imbuntiatire, orice descoperire,
care sit poatit da o mai mare libertate muncitorului; o eliberare de truclii, de
nevoi, de ostilitatea naturii; dar, mai cu deosebire, atenlia noastrd trebue ed
8e indreptg ceitre pile in care ea ft produs ori e pe cale sit se producit o revolutie riisturnittoare de valori, instauratoare a unui regim al muncitorilor
pentru ei; popoarelor acestora trebue sii le studiem constitutiile, organizarea lor politica si industnial, metodele i rezultatele, experienta lor
nu trebue s ne fie zadarnicii, colaborarea noastra nu poate lipsi, caci trebue
s. ne dam seama ca succesul lor 11 va inlesni pe al nostru.
SILVIO GUARNIERI
NOTE
INTELECTUALII ,.
Soarta intelectualiler notri preocup5., de calm timp, opinia public&
romaneasc5.. Glasuri autorizate s'au
exprimat In presA, cerand rezolvarea
problemei de catre Stat printr'o

politic& de ocrotire efectivfi. Tine le
solutii practice s'au 0 dat. Problema
e de cea mai mare important& 0

ea ii va gasi desigur rezolvarea in
cadrul masurilor ce se iau In prezent, in strans& legaturg cu problemele economice.
Intrucat intelectualii formeaz& e-
lita societiitii, ei vor trelmi tratati

ca atare. Crearea unei situat4i privikgiate, In baza valoarei individuale, este de dorit. Marii inviitati,
artistii, scritorii, filosofii, acei care
dau sensul 0 valoarea unei civilizatii, vor ocupa un loc de cinste in
De curfind, un specialist in materie, d. H. F. Muller. a citutat sit explice o serie de modificari ale limbii
latine prin extinderea crestinismului
In lumea roman& (in revista Word,
New-york, 1-945).
Schimbarile la care se refer& (de

exemplu, modificarea accentului san
crearea articolului), constitue inovatii care despart un tip linguistic
de altul, dar explicatia printr'un

singur factor risc5, s& restranga. In
mod excesiv campul nostru de
investigati e.
Al. B.
BIBLTOTECI COMUNALE"
SOCIALA IN LIMBA LATINA

,
Conjuctura economic& anterioarli

stabilizIrii a constituit o grea povara
pentru carte 0 carturari, cci a redus
lanimic aproaperesursele fixe pe care
le aveau In generescritorii 0 in acela0
timp a redus pang la extrema limit&
numgrul cumpir&torilor de carVi.
Nu se poate spune ca guvernul nu a
ciutat sit g&seasca remediu acestei
stari de lucruri, dar din pricin& di-
Se admite, in genere, c& extinderea
fieu1tittilcr materiale, acest sprijin
limbii latine unor populatii noi, in

cele dintai veacuri ale erei noastre,
s'a tradus in primul rand prin grija

unui regim juridic al crtii si scriitorului tradus In legea drepturilor
de autor. Material, e de retinut
c& au foot prevazute Intro ra
ierarhia Statului roman democratic.

Al. B.
SCHIMBARI DE ORIGINE
a dus la desagregarea limbii 0 a

produs mari schimbiri In latina
vorbitl.
NOTE
muffle de productie cu drept de
credit (ceeace In aceste vremuri
echivala cu adevarate subventii)

la Banca National ai editurile qi
comertul cu cartea. Mu It mai importanta se anunta Inca pe aceasta cale,
intentia ministerului de interne de

a constitui un mare numar de biblioteci (se vorbeate de o rale) care sa fie
Indatorate sa cumpere sistematic
opere de ale scriitorilor In viallt.

Ministerul Artelor anunta (0 el, pentru
la toamna, o lege a bibliotecilor publice, care s'ar putea sa fie in legatura
cu propmerea ministerului de interne. In afar& de sprijinul direct

al autorului prin asigurarea drepturilor de autor, nu se poate sublinia
Indeajuns cat de mult este de aateptat de la raspandirea gustului

pentru cetit In marile mase.
C. P.
RECITALUL TRUDE
KRESSEL-TRIXY CHECAIS
Colaborarea artistka Trude Kressel-Trixy Checais, in cadrul celor
dous recitale prezentate fist& prima-
vara pe scena Studioului, a relevat

o ccnceptie deosebit de pura asupra
dansului, prin simplificarea expresiei plastice. SubtilitkiIe abstracte,
evanescente din acele Variations
103
Urmand o evolutie, mai demult

Inceputa, spre zonele manifestarii
gratuite, Trixy Checais Inscrie diagrame ritmice al caror tel aft a
carer semnificatie nu depaaesc
orizontul plasticului. Este acesta
un rafinament ce, procedand printr'o revenire la simplicitatea prima,

la candoarea original& a miacarilor
ritmate, fai creeaza o atmosfera proprie, rarefiata, Bening.
i rece.
Aneceleta literara, amanuntul ori
generalitatile psiholegice, simbolul
ori metafora
toate acestea au
disparut din dansurile mi Trixy

Checais mijind doar ca vagi intentii
in a Clair de lune
(Debussy)
compozitie nuantata sentimental ai

morbid, dar abia simtit, cu difuze
obsesii i nostalgii
ori In sugestiile poetice din a Viziunea infantei
moarte s (Ravel). Sinuozitatile, destinderile i articularile de forme din
coregrafiile imaginate de Trixy
Checais poarta cu ele propria lor
responsabilitate, nefiind infeudate

literaturii ramanand, cu fireasca lor
transpareta, sa se desfaaure Inteo

curgere indefinita ca apele unui isvor
ce, trectind peste prundia, II racereate, 11 patineazii 0-1 odihneste, dar
fltrit vre'o urma.

Trude Kressel si-a urmarit parte-.
nerul pe planul conceptiei pure asu-
srieuses a de Dvorak, talmacite core-
pra dansului In Preludiu 0 Coral,
grafic de Trixy Checais ori meditativele reliefuri sculptate de Trude

Kressel In substanta imei arii de
Bach au realizat deplina contopire
au formele muzicale care care as-
adttogiind expresici plastice ceva

din aura pioadi ce contureaza muzica
lui Bach. De aci i pang la anecdoticul savuros din partea asa-numita
pira dansul ca spre o finalitate,

daca ar fi s consideram aceasta
literara t. a recitalului, dansatoarea a presarat o seanaa de experiente

coregrafice intermediare ce na5rtu-
arta doar ca un mijloc de ccnvertire
risen un fel de neastanapar imagi-
a rauzicii In reliefuri miacatoare.
nativ.
ITO
Povestea de iubire i (dupit co-
cele ce s'au intalnit in cuprinsul
ralul lui Franck) a reflectat cu

gingavie o stare sufleteascit romantic& vi difuza, intr'o tesitura de modulatii lente, confesive. Frenezia
Iluminatului (muzica de Musa-
acestui recital.
fia) a anexat dansului un domeniu

earacteristic, de ordinul bizareriei.
Ern substantial omagiu pentru Paul

Valery 11 constituesc studiile publicate de revista Simetria (caietul VII),
Interesante, corespondentele pe care Trude Kressel le-a aflat intro plas-
ticul static vi cel dinainic, specific

dansului, In oele doua viziuni dupe,
tablouri de Magdalena Radukscu.
Atat 0 Cavalcada s cat vi G Fecioare
in extaz * au reuvit s transfere
prin insailari de atitudini, prin costurn i prin regia luminilor studiul
pictoritei, atat de personal, inteun
spatiu coregrafic: linii fluente i un
oromatism vibrant ce au faurit un
sistem comunicat intro don& corapartimente plastice net deosebite.
Insfarvit a partea literara * ne-a
amintit de inventiunile umoristice
atat de bogate pe care le-amitpreciat
vi la recitalele trecute ale dansatoarei.
.Anecdoticul reliefat arauzant, pointa * inteligentit verve celor vase
tablouri din final au sustinut, inteo

delicioasit varja, prezetarea catorva
genuri literare.
Lulu Ross
element solistic
promitator
a interpretat un dans
ce a speculat cu gratie stilul dificil
al fantezismului absurd.
0 compozitie cinegetica a fost

Infativata de Mia GuneV care a dovedit posibilitati de adaptare la spi-
ritul mai pretentios al coregrafiei
0. C.
STUDII DESPRE VALERY
vi anume a Paul Valery sau forma

creatoare * de M. Dard, e Valery sau
arhiteetul * de G. M. Cantacuzino ei
Spiritul mediteranean * de decedatul Ion Pillat.

Conceptia artei lui Valery, inteleas& ca un act de constructivitate
char g. ai bine indeplinita , ca o expresie-
forma , asigurand transparenta profunzimii i insavi profunzimea , dar

nu accidental, ci prin mijlocirea unor
riguroase modalitati tehnice iata,
teza eseului d-lui Michel Dard ; reinarcabil de subtil vi de just. Rolul
cunoavterii in opera de art& este comentat de d. G. M. Cantacuzino ,
care vede in Valery aproape un arhi-
tect literar, inspirat de Da Vinci,

pentru care picture. era un mijloo
de cercetare, iar nu scop in sine, si
de Ina* arhitectura,
a
care este
inainte de toate, luciditate, nesoco-
tind imitatia
citutand, In taina
propriilor sale legi, temele formelor

sale s. Conferinta mai veche a sorii-
torului Ion Pillat despre spiritul

mediteranean slujevte drept cadru
potrivit proiectirii spiritului valeryan.
Tinuta esenrilor din Simetria, ca
de interpretare.
de altfel mai tot ce se publica in
Temperament liric, Fantine Daniel a acompaniat cu sensibilitate

valcrificand discret stilurile muzitale atat de diverse pe cat au foal
aceste caiete de art& vi criticit, este

de nivel mondial si patine alte eseuri
publicate in stritinatate au putut fi

mai substantiale in privinta apre-.
NOTE
cierii poetului i ganditorului francez
.deca,t aceste eseuri.
P. Corn.
ORASE FARA STRAZI

Le Corbusier este primul urbanist,
care a decretat c la rue n'est

plus s. In sensul cg. strada va deveni in viitor autostrada., cale de ra-
pida circulatie, bulevard larg, iar

casele nu vor mai ajunge pang, la
marginea autostrazii sau caii. Litre
case pi autostrzi vor fi panze de

pomi i portiuni de iarba, spre a se
IxI
benzini, sau producitoare de sgomote obositoare.
Dar nici noua solutie, care desfiinteaza. strada i separa pe oameni
nu ne pare ademenitoare. Oamenii

viitorului vor circula pi la noi, ca In
America, mai mult in autobuse ci
automobile, pentru care distantele
nu conteazi. Ca.nd vor cauta sa se
plimbe, o vor face, fie In parcurile
pi rdinile din vecinatatea lor, fie
pe mici portiuni in centrele comerciale, unde vor mai exista probabil
blocuri i sgarie-nori, i aceptia gata
de a dispgrea din cartierele cu locuintre, unde se va reveni la casa cu
izola praful i sgomotul, iar, dacg,

se va aplica solutia propusit de Le
Corbusier, atunci chiar aceste cA un etaj eau doug Inconjuratii cu
sau autostrazi vor fi separate pi mai grading., avand In fata pomi, iar,
mult de locuinte i cladiri, autostra- la mai mare distanta, autostrada.
zile fiind ridicate la o ingitime de Inmultirea populatiei orapelor pi coneinci metii fati, de baza clathrilor, ditiile de igieng, cer case fcrite de
pe piloni de ciment. Vor ramane, praf pi de umbra, de sgomot i aolototupi, dinaintea caselor straclute, meratie, iar viitoarea cetate natucam cum avem actualemnte in car- ralli, cum Ii spune In recentaA carte
tierul Jianu, unde intre poseaua de Jean Lebreton (La Cite naturelle,
eirculatie a vehiculelor i locuinte _Recherche d'un urbanisine humain),
exist& trotuare, pomi i apoi straduta va fi de sigur mai sanatoasa pi mai
confortabila, dar nu la fel de intim&
ce marginepte casa.
Marturisim c solutia aceasta ur- pi artistica, precum sunt Parisul
banistica, propusa de Le Corbusier Florenta, unde, piistrandu-se proportilie potrivite pentru om i nepi sustinuta chiar de unii arhitecti
in multa cliveregenta pe alte che- exagerandu-se cu sgkie-nori i blo-
-stiuni cu Le Corbusier, cum este

arhitectul Jean Lebreton, ne da un
simtimant nepliicut. Intimitatea din-
tre oameni va diminua, chiar &xi

parourile i gradinile II vor intruni,
oasele viitorului urmand a fi iari
ou gradini i intrerupte de mari poi-tiuni de verdea
i parouri.
Nu ne place Wei actuala i neigienica aglomeratie de pe strazile principale, nici casele prea apropiate de
strazile batute de praf i miros de
curi, apezarea posed& aspecte splendide, piete cu monumente, poispective cu spirit artistic, case impunk
toare, iar pietonii pot flana in voie.
Urbanismul uman , propus de
Lebreton, prin aducerea omului In
oadrul natural,In acele orape-gradini,
sustinute i realizate de Americani,
care renunta i ei la sgkie-nori pen-
tru case cu gradina, este uman, in

sensul ca Ii red& omului contactul
au natura ci CU peisajul, cu pomii
pi
I I 2,
verde*, ai Ii oferit aer imbelipgat.

Dar, intealt Bens, noua urbanistica,
fie c5, aduce orapl in natura (cum
propune Lebreton) sau aduce natura
in ores (cum vrea Le Corbusier) va
izola pe oameni.
De sigur, nu comunicatia pe strazi
este dovada omeniei, ci cea dela

munca i din relatiile spirituale si
culturale. Dar nu-i mai putin adevirat ca flanarea pe strazi, contactul
cu muiimile, apropierea de casele

istorice i de monumente, plimbarile
pe jos nu numai c5, ne scuteso de simti-
mantul singuratatii, dar ne pastreaza

mai atenVi fata de semenii noBtri, de
viata i realizarile lor exterioare.
Oraele faza strazi vor izola pe oa-
meni, grupandu-i altfel, transportandu-i EA primblandu-i in matAni,

transportandu4 la mune& ai la intruniri intelectuale precis oranduite.
Locuinta nu va mai fi In oraqelegradini o 4 maiina de locuit D, e ade-
varat. Dar oamenii vor fi mai mult
in maini, oricand vor trebui s5,

piece de acas5 sau dela lucru. Nici
urbanistica umanista n, dupa cum
se vede, nu ne poate da totul, chiar
daca, ne d infinit mai mult dead
lipsa oricarei urbanistici in aceste
vremuri complexe, ou aglomerari de
populatie i cu grele conditii de trai.
P. Corn.
ARAGON *I RENA*TEREA
POEZIEI FRANCEZE
Trebue consemnat, pentru insem-
natatea liii in aceasta perioada a

noastra de lamurire i pentru exem-
plaritatea lui, popasul recent a lui

Aragon (si al Elsei Triolet) printre
noi, precum i entusiasmul nestavilit
cu care au fost primiti, ascultati 13i

aclamati.
Sciiitor incercat pe multiple planuri, Aragon n'a fost pentru noi, de
data aceasta, simplul i reprezentantaal Frantei ci incarnarea autenticil a
poporului francez, eel care a preschimbat durerea infrfingerii in energie luptatoare impotriva duvaanuhii
ei acolitilor lui.
Imbintmd verbul cu sensul, poezia
cu actiunea, cand momentul o cere
Bi momentul o cere necontenit, pentruer', f5z5, ragaz este i incletarea
noastra cu fortele inerte i retrograde , poet al ritmului c}i al baladei, Aragon a trait Bi transpus in
striilucirea versului sau experiences
dureroasei si inaltatoarei vieti clandestine ), revolta i lupta Rezistentei.
Implantanduii radacinile inspiratiei in solul celei mai autentice
o poezie de
s'a inaltat deasupra
artei reci dinaintea razboiului, a
catigat pentru poezie o masa akadata indiferenta, reactivand toto-
vieti colective, aceasta

circumstant5,
data i poezia franceza a veacurilor.
Iatii, ce este Renceterea poeziei Iran-
ceze, la care asistam astazi.

C. Or.
FUNDATIA REGAIN PENTRU LITE RATURA SI ARTA
SUB TIPAR:
CALI STRAT H GA$
El). FERBER
PERPESSICIUS
EU G. O'NEILL
V. KAVERIN
JOHN SYNGE
Ing. IONESCU
Opere, vol. I (ingrijit de Vladimir Streinu)

Cimarron (trad. Alt. Adania)
Mentiun; critics, vol. V
Dramele mdrtt pi ale pdtruintului (trad. P. Comarnescu)
,Dos cdpstani (trad. Lydia Zamfirescu)
Suflete galante (trad. P. Comarneseu)
Tratat de poduri
Mentiuni critics, vol. I, ed. a doua
PERPESSICIUS
Scriitorul l arta ha
PHILIPPIDE AL.
Poezii, ed. I. Cretu.
MIHAIL EMINESCU
EU G. O'NEILL
Straniul interludiu, ed. a doua (trad. P. Comarnescu)
Ultunul sbor (trad. Teodora Sadoveanu Stiubel)
AMELIA EARHART
Luchian (ingr. de Ionel Jianu)
J. LASSAIGNE
L. BROMFIELD, TH. MANN, etc. Cele zece porunci (trad. Flortha BrIteseu)
Duiliu Zamftrescu
G. C. NICOLESCU
ILYA REPIN
Burlacii de pe Volga (trad. Sorana Gurian)
MIHAIL SADOVEANU
Opere, vol. V
TUDOR ARGHEZI
Fabule pi stihuri de abecedar
M. PROUST
In cdularea timpului pierdut, vol. II (trad. R. Cioculescu)
ION LUCA
Salba Reoinei
F. $IRATO
Prospecfiuni plastics
Thomas Jefferson (trad. Florian Nicolau)
GILBERT CHINARD
MIHAIL SAULESCU
Opere (tngr. de Eugen Jebeleanu)
L. LEONOV
Drumul spre ocean (trad. Victor Kernbacb)
Opere, vol. II, partea I ei a II-a (ingr. de G. Zane)
N. BALCESOU
Opera lui Mihail Eminescu
G. CALINESCU
EU GEN AN GEL E SOU
Introducete In chimta fizicd, edltia a doua
OAMIL BALTA.ZAR
MIHAIL JORA
KESSEL
SA$A PANA.
GH. CHIVU
TUDOR AR GHEZI
VICTOR EFTIMIU
ANTON CEHOV ,
MIHAIL SEBASTIAN
IOANICHIE OLTEANU
G. ULIERU
DOMINIC
M. CELARIANU
SERBAN CIOCULESCU
AL. PIRU
IOANA POSTELNICU
FL OREA TUTU GAN
MONICA DAN
F. ADERCA.
H. Y. STAHL
G. IBRAILEANU
VLADIMIR STREINU
STANISLAVSKI
A. PUSKIN
PETRU COMARNESOU
ADRIAN MARINO
ARAM FRENKIAN
MARIA BANU$
Poems de zodie noud

Insemndri muzicale
Mermoz (trad. Lia Busuloceanu)
Prezentdri
Zumbs
Ochil Maicii Doinnului

Poezit, editie definitiva
Nuvete (trad. Sorana Outlaw
Opere
Turnul (poeme)
Din carnetui units medic de plasd
Vereuri
Versuri
Tudor Arghezi
Opera Uri /brditeanu

Drame mid
Gercetdri in logica modernd
Erau anotimpuri ciudate
Murmuru/ euvintelor
Voica
Adela
0. G. Gornescu: Scrieri literare

Viaja mut in artd (trad. A. Vulpe)
Povestiri (trad. Dan Petrasincu)
Om, naturd, Dumnezeu in arta romdneascd
Viaja lui Alexandru Macedonshi
Intelesul tragediel umane la Eshil, Sophocle l Euripide
Bucurie
versurl
FUNDATIA RE GALA PENTRU LITERATURA SI ARTA

AU APARUT:
CONSTANT TONE GARU
GEO BOGZA .
.
r.
PETRE ANDREI
F. ADERCA
Filosofia valorii
Revolts
LUCIA DEMETRIUS
GRIBOEDOV
ANN.
Ptantatii
Carlect (Multi{
'
Album de familia
Prea multd nitrite stricd (trad. Sorana Gurian sl

Zaharia &anon)
La farmecul nopfit
Cercul alb
PAVEL CHIHAIA
LETITIA PAI-IJ
M. PROUST
In cdutarea limpului pierdut, vol. I (trad. Radu

Cioculescu)
Pilosofia cundntului
AL. ROSETTI
AL. ROSETTI
AL. ROSETTI
Istoria limbii romdne, vol. VI
Note din Grecia

Turnuri
VLAICU BARNA
Kaloliagathon
PETRI" COM ARNESCU
Ing. N. P. CONSTANTINESCU Enciclopedia invenjiunilor tehnice, vol. III
Marco Furtund
AUREL .BARANGA
a
M. KO GALNICEANU
Opere, vol. I
Impresii asupra literaurii spaniole
G. CALINESCU
Enigma (Mittel,
vol. 1,
G. CALINESCU
Oamenii shit ad zdmbeascd
Patul Lui Procust
O.
CAMIL PETRESCU
CAMIL PETRESCU
Ultima noapte de dragoste, tntdia noapte de rdzboiu
.
F.',
CAMTL 'PETRESCU
ALICE VOINESCU
AUREL VLADIMIR DIACONU
M. LERMONTOV
MAGDA ISANOS
MIRCEA FLORIAN
MACEDON SKI
I. SIMIONESCU
CONST. C. GIURESCU
-' N. GO GOL
Amiral BOYLE TOWNSHEND
,
SOMERVILLE
RUXANDRA OTETELESANU
MIRCEA POPOVICI
MARTHA BIBESCU
CICERONE THEODORESCU
CELLA SEROEI
BASIL MUNTEANU
PETRE PANDREA
OSCAR LEMNARU
E. JAMESON si G. SHAIRER
TICU ARMY
SANDA MOVILA
DOMBROWSKI
LUCIAN BLAGA
EMIL ISAC
"i4
Petrascu
Nuvele (trad. Elena Eftimiu)

Tara luminii
Misticism i credinfil
Opere, vol. 1V
Fauna Romdniei
Istoria Romdnilor, vol. I, ed. V-a, vol. III, partea 2-a

Sulfate marls (trad. Lydia Zamfirescu)
Marinarut Will (trad. P. Comarnescu)

La marginea cdmpici
Izobare
Cele 8 raiuri
Cdnlece de galerd
Pdnza de pdianien
Permanente franceze
Portrete si controverse
Omul si umbra
Emil bdrcitor de salvare engleze (trad. Ionel Mann)

Soarele negru, vol. I
Ceildtoii
Ovnis Romania, (trait I ingrijita de Prof. D. Liniat)

Trilogia valorilor
Opere, editle definitivl
GR. T. POPA
MIHAIL SEBASTIAN
GEO DUMITRESCU
I. CARAION
VERESAEV
MIHAIL CRAMA
MIZA CRETZIANU
P. DUMITRIU
FLORIAN NICOLAU
Teatru, ed. definitivA, vol. I, II

Eshil
Viafd i socielate
Teatru
Libertatea de a trage cu pique

Cdntece negre
4,
Viata lui Pushin (trad. Suzana Boteanu)
Decor Penitent
De pe valea Motrului
Euridice
Despre imposibilitatea unei Mora atomiste a lumil fizice
Omul ascvns
SOR ANA TOPA
OLIMPIA FILITTI-BORANESCU Un eptsod ciudat
I. SIMIONESCU
Flora Romdniei, editia a doua
AL. PIRTJ
Viola lui Ibrdileanu
G. OPRESCU
Fruntzsfi picturii romanesii din sec. XIX
It'
MONITORUL OFICIAL SI IMPRIMERIILE STATULUI, IMPRIMERIA NATIONAL A.
C. 42.164

Rev Fundatiilor Regale - 1947 - 07, 1 Jul Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Rev Fundatiilor Regale - 1947 - 07, 1 Jul Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

4

Pe unde trece pustiul (2)

AL._ RO SETTI, Diverse (Moartea lui Laurentiu sau Desamagitii), 44 ;

CORIN GROSU, Ambasadorii ordinei necesare, 46

Pictura lui Luchian, interpretaa 'de Lassaigne, harm, Oprescu

taranesc polonez (4 Avantpostul , de Boleslaw Prus), de Alex.

de Musset, la Teatrul National, de Alice Voinescu, 90 ;

FUNDATIA REGAL A PEN TRU LITERATURA 1$1 ARTA

Secretor de Redactie: CORIN GROSU

Studer*, Functionari, Particulari rurale

ABONAMENTELE SE POT FACE $1 ACHITA PRIN ORICE

MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE 1NAPOIAZA.

REVISTA NU PUBLICA EXTRASE.

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

De alge deslegate calre sud,

La Dsseldorf, o cadra-in Bolkenstrasse.

S'a ldsat in arcul lirei.

Tu salt, tu crefleri stdngi, urzicd-nalba

boarea altui svon.

Un cant de mat argint al palei Nine

PE UNDE TRECE PUSTIUL

Stiu. La zece e in pat, totdeauna.

Un tignal uerd undeva, la cateva cotituri de strada mai

pantalonilor, genunchiul lui Dudu simti fierul cald Inca de arita

ce fusese peste zi; o senzatie buna, linititoare. Ar fi putut sa

Hai. Cineva tot trebuie sa inceapd. Eu mai stau ca sa

La urma urmelor ... murmurd celdlalt.

PE UNDE TRECE PUSTIUL

gclin forfota marii. Se &idea Acasa e mama. Acasa e.rnama.

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

pe toti 1ntArziatii de dupa orele zece. Fara a sti cum, Mircea

cu glas ragusit, o femeie de strada.

lucrurile In orice imprejurare, de pilda la examene. 0 intrebare

hainele de tarana, apoi renunta. Calcat de picioarele lor, nisipul

Pipai buzunarul dela piept: speraclul se afla la locul lui.

Urcara, sprijinindu-se unul de altul, cele cAteva trepte. Mircea

Aprinde lanterna, dar cu bagare de seama.

Petecul luminos pAlpAi infiorat. Speraclul scArtAi, patrunzAnd

In maruntaiele de fier ale zAvorului. Maria calauzei se incorda,

PE UNDE TRECE PUSTIUL

rilcoarea noptii i se adunA In ceard. Mircea ar putea sA i ucid5.

se cutremurA el, ca in fata unei amenintri. Se gdsi, dinteodat,

A pus ceva in dreptul uii. Parc'ar fi un dulap.

bea stedvezie, dup Insotitorul lui. Acesta se trezi:

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Voi... el... MIMI baiatul.

Mircea ne-a promis... incepu Dudu, spre a-1 convinge,

Se apropiara pai. moi. Juan sta nehotarit, cu picioarele

Am gasit gura ferestrei dela pivnit rostea, infundat,

colt, bajbaind. Lanterna se aprinse, luminand o Infundatura

a mucegai. Nu se auzea cleat fonetul gandacilor, ce, surprini,

Inteadevar, uitasera. Scotocira prin buzunare cu teama de

PE UNDE TRECE PUSTIUL

Mircea i treapta scanci ascutit. Ascultara un timp fril suflare,

dar nimic altceva nu se trezi inlauntrul cladirii. La capatul

Dudu fi privea carnaradul, in lumina firava ce-i impanzea,

un profil neted, alcatuit din linii simple, lunecoase, taiat de

de acum . Clanta Inca nu cedase. Dicrul incepea sa devina

Ua se desprinse, Med veste, de cercevele. Dudu tresari:

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Partia luminoasil pe care o taia In bezna lanterna, fulgera

o seama de inutile i desperechiate obiecte. De ce alegerea lui

sta la fereastra sufrageriei, cu coatele rezemate de pervaz. Gaud