Redactor:

Radu Badale
Coperta:
Walter Riess
Cartografie:
Petruta $erban
Tehnoredactare computerizata:
Corina Roncea, Lili Gaibar

Pe coperta:
. ..
.
.......
moned~ bizantina din secolul al XIII-lea reprezentandu~1 pe imparat
(Mihail al VIII-lea Paleologul) binecuvantat de Isus Hristos, in prezenta
arhanghelului Mihail; in funcial, al doilea Conciliu ecumenic de la Niceea
(786), prezidat de Constantin al VI-lea (Biblioteca vaticana, Roma).

Helene Ahiweii~r
L'IDEOLOGIE POLITIQUE
DE L'EMPIRE BYZANTIN
1975 Presses Universitaires de France
Toate drepturile asupra acestei versiuni
In limba romana sunt rezervate Editurii CORINT
ISBN: 973-653-267-4
Format: 16/54 x 84
Coli tipo: 11,5
. Tiparul executat la:
Tipografia MULTIPRINT lai
Calea Chl"nAulul 22, et 6, la" 6600
tel. 032-211225, 236388 fax. 032-211252

Tn memoria parintelui Vitalien Laurent

... I have sailed the seas and come
To the holy city of Byzantium .
... Set upon a golden bough to sing
To lords and ladies of Byzantium
Of what is past, or passing, or to come*.
W.B. YEATS - Sailing to Byzantium, 1927.

* "... Am trecut peste mari ca sa yin

La sfanta cetate a Bizantului.
... intr-o barca de ~ur m~am suit, sa Ie cant
Domnitelor ?i nobililor domnibizantini
Despre ce-a fost, ce este ori ce va fi sa fie." (N.tr.)

INTRODUCERE
Studiul ideologiei politice a Bizantului, adica a Imperiului
roman cre?tin de Rasarit, detine, printre problemele care predomina, in prezent, in studiile bizantine, un loc de exceptie.
Lucrari importante ?i valoroase, datorate, in special, savantilor
germani ?i anglo-saxoni, au vazut lumina zilei in ultimii ani':
acestea sunt consacrate, in cea mai mare parte, examinarii
conceptiei imperiale romane (deosebit de insufletite in Bizant,
mai ales intre secolele alIV-lea ?i al VI-lea, a raporturilor sale
cuideea elenistica de regalitate ?i, bineinteles, a prelungirilor
sale in conceptia cre?tina despre putere. A?adar, se poate considera ca problema cel mai amanuntit dezbatuta este aceea a
fundamentului ideologic al universalitatii Imperiului bizantin 2 ;
totu?i, implicatiile acestui principiu de baza, gandirea politica,
in societatea ?i in viata bizantinilor nu ?i-audobandit inca
studiul pe care il merita.
Lucrarea de fata nu pretinde, nici pe departe, ca ar umple
aceasta lacuna; mult mai modest, ma voi stradui sa examinez
doar cateva aspecte ale principalelororientari ideologice, dominante in diversele perioade ale milenarei istorii a Bizantului,
?i voi analiza impactullor asupra mentalitatilor ?i asupra opiniei
publice. Raporturile cetatenilor cu puterea.?i autoritatea, rolul
?i reactiile lor la chestiunile socotite de interes national sau,
pur ?i simplu, publice, vor fi problemele pe care Ie voi puncta,
fara ca, din pacate, sa pot oferi ni?te solutii satisfacatoare.
Situatia fragmentara ?i dispersata a documentatiei constituie

adesea 0 piedica Tn conturarea unor aspecte al caror interes

este, totu?i, evident; ma refer, Tntre altele, la mecanismul formarii mentalitati1or, la rastalmacirile opiniei publice ?i, Tn
sfar?it, la rezistenta structurilor mintale Tn fata realitatilor Tn
mi?care. Aceste probleme nu pot fi expuse Tn mod corect ?i
analizate fara 0 examinare prealabila a evolutiei semantice a
termenilor utilizati Tn circumstante determinate. 0 astfel de
ancheta nefiind Tnca facuta, nici initiata, aceasta lipsa se va
resimti Tn studiul nostru.
Tn plus, studiul ideologiilor politice din Bizant (folosesc
intentionat pluralul, data fiind varietatea orientarilor ideologice din Imperiu) reclama recursulla ni?te surse de diverse categorii ?i naturi. Este evident ca informatiile provenind din izvoarele scrise dedicate unui anumit public Tngaduie surprinderea
limite/or socia Ie, etnice ?iintelectuale, prin observarea reactiilor persoanelor, de diferite origini ?i conditii, implicate Tn
treburile ob?te?ti. Astfel, sursele hagiografice - Vietile
5fintilor, Mira co IeIe, Rugaciunile etc. - sunt Tn mod special
utile pentru studiul credintelor populare ?i al reaqiilor populatii10r din provincii. Tn schimb, sursele oficiale, mai ales legile
?i decretele imperiale, sunt indispensabile pentru determinarea orientarilor ideologice ale carmuirii, Tn vreme ce literatura savanta - Discursun~ Scrisori etc. - aduce marturii
pretioase asupra pozitiilor, adeseori nuantate~ ale elitelor
bizantine ?i, Tn particular, ale lIintelectualitatii" constantinopolitane. Pe de alta parte, iconografia imperiala, ca ?i numismatica 3 sau, In mai mica masura, sigiliografia, dezvaluie
secretele propagandei oficiale, deosebit de bine puse la punct
In Bizant. Sa aaugam, Tn cele din urma, ca studiul atitudinii
Bisericii, esential pentru subiectul nostru, reclama exploatarea
surselor ecleziastice ?i ca istoricii bizantini sunt singurii care ne
furnizeaza informatii despre contextul istoric Tn care au apa-'
rut diversele manifestari ideologice. Prin urmare, se Tntelege

ca volumul cople~itor al documentatiei face subiectul aproape

imposibil de controlat.
Oricum, lacunele ~i imperfectiunile lucrarii de fata nu I~i pot
gasi 0 scuza numai Tn dificultatea atingerii obiectivului propus de acest lucru sunt profund convinsa. Totu~i, Tmi place sa cred
ca efortul meu, de~i incomplet, va Tncuraja, fara Indoiala,
cercetarile ulterioare, Tntr-un domeniu interesant ~i Inca destul
de putin explorat. limultumesc coordonatorului acestei colectii,
profesorul R. Mousnier*, pentru ca mi-a oferit ocazia sa Tntreprind acest studiu. A? dori sa mentionez, de asemenea, ca
lucrarea de fata a fost realizata la Dumbarton. Oaks, la Centrul
de Studii Bizantine de la Universitatea Harvard: recuno?tinta
mea se Tndreapta catre conducerea acestuia, Tn special catre
directorul sau, M. W. Loerke, pentru ca mi-a pus la dispozitie
biblioteca exceptionala a acestui centru ?i pentru ca mi-a
artatat comorile nepretuite ale colectiei sale bizantine.
Profesorului R. Browning, de la Universitatea din Londra, care
a binevoit sa-mi citeasca manuscrisul, Ti exprim multumirile
mele prietene?ti pentru observatiile facute. Tn sfar?it, a? dori sa
precizez cat de mult a profitat aceasta carte de pe urma
discutiilor mele cu parintele F. Dvornik,. profesor emerit la
Harvard ~i unul dintre principalii sustinatori ai studiilor despre
ideologia politica a lumii cre?tine.

* Profesorul Roland Mousnier acoordonat colectia "L'Historien" a editurii Presses Universitaires de France, in care a aparut, in 1975, aceasta
carte. (N.red.)

Imperiul bizantin In timpullui Vasile al II-lea (976-1025)

~; ~~~~~~I~ .II~!I~!1111

~~1wl~~
p..::::y

s A R 811

V1dm

I~~~~f;~ o>"u;.~"

~"'

Capitolul 1

UNIVERSALISMUL
Originile Jmperiului bizantin: legenda

~i

istorie

Bizantuleste un ora~ ~i, totodata, un Imperiu. Conditiaaparte

a cetatii, odinioara modeste, din Stramtoare.a Bosforului a dat,
de timpuriu, na~tere legendei. Menita sa devina capitala
primului Imperiu cre~tin, Bizantul, Constantinopolul esteconsiderat, de la bun Tnceput, ca 0 opera de inspiratie divina:
Dumnezeu i-a aparut Tmparatului Constantin,pentru a-i porunci unde sa a~eze ora~ul, pe malurile Bosforului. Tot 0 interventiedivina a precizat amplasarea exacta a Bizantului, pe
malul european al Bosforului (nu in Calcedonia, aflata pe
malul asiatic). Tn sfar~it, sub indrumarea unui inger, Constantin
a trasat conturul ora~ului caruia, continuandtraditia inaugurata de Alexandru cel Mare, ii vada numele sau.
Tntemeier~a Constantinopolului, cetatea aleasa de Dumnezeu, a fost, in scurtavreme, socotita ca simbolizand intemeierea
Imperiului cre~tin. Istoriografia cre~tina a zamislit legenda
ora~ului sfantConstantinopol - 0 replica, s-ar spune, pentru
legenda pagana a Romei -, iar Orientul roman a prefacut
Constantinopolul in centrul saupolitic ~i cultural. Astfel, 0 data
cu aparitia Constantinopolului, 0 lumenoua intra in istorie Bizantul, devenit Constantinopol, inaugureaza Imperiul bizantin,

noul Imperiu roman, pus sub semnul noii religii. Legenda, care
sustine ca Imperiul bizantin ar fi fost creat de cre~tini ~i pentru
cre;;tini, constituie, fara Tndoiala, primul faptideologic bizantin.
Istoria, caci acesta Ti este rolul, se delimiteaza de miraculos - din
perspectiva sa, originea Imperiului bizantin apare Tn Tntreaga-i
complexitate -, ca atare ne informeaza ca 7mparatul Constantin
a ramas pagan pana pe patul de moarte ~i Ti rezerva lui lulian
Apostatul un loc printre Tmparatii Bizantului.
Tntr-adevar, Bizantul T~i datoreaza existenta evenimentelor
care au marcat soarta Imperiului roman la sfar~itul secolului
al IV-lea. Contestat de 0 patura din ce in ce mai larga a populatiei sale - ma refer la cre~tini, considerati, deo parte a istoriografiei oficiale, vinovati de caderea Romei 1- , amenintat de
invaziile barbare, pe care sistemul sau de aparare a granitelor
(limes) nu reu~ea sa Ie stavileasca, obligat, Tn sfar~it, sa-~i abandoneze pretentiile asupra dominium-ului din Rasarit in favoarea Imperiului persan, rivalul sau, Imperiul roman din veacul a.1
IV-lea a fost constranssa-~i reconsidereorientarile politice ~i sa
Tsi, reevalueze
fundamentul valorilor. Sa consolideze traditia
,
unui Imperiu invincibil, sa refaca 0 unitate - a carei scindare
va provoca a~a-numita "schisma Tn suflet" ~i va umple de ama:.
raciune spiritele - erau Tndatoririle urgente, a caror amploare
descuraja elitelelumii romane a epociF.
Cu toate acestea, intemeierea Constantinopolului ca 0
noua cetate imperiala, la rascrucea mai multor lumi, in Orientul roman, ~i toleranta fata de noua religie,cre~tinismul, care
obtine, de acum Tnainte,multumita Edictului de la Milano,
dreptul de a exista Tnlmperiu, demonstreaza, dupa parerea
mea, vointa ~i stradania de a redresa Imperiul, care se manitesta atat pe plan intern, cat ~i pe plan extern. Aceste masuri
dovedesc neTndoi~lnic preocuparea statului de a-~i reTntari
legaturile cu populatii1e orientale din Imperiu, al caror devotament fata de cauza romana era vital pentru supravietuirea

10

acestuia. Crearea Constantinopolului ca 0 replica fidela a Romei

constituie 0 marturie a deplasarii atentiei carmuirii Tnspre
Orient, In vreme ce acceptarea cre~tinismului corespunde dorintei populatii1or orientale, care furnizau statu lui mijloacele, In
oameni ~i In bani, ale apararii sale - sa nu uitam ca, Tntr-adevar, Orientul, imens tezaur de resurse pentru Imperiu, a fost
cel dintai cucerit de catre noua religie ~i ca din randul populatiilor sale I~i va recruta cre~tinismul mentorii ~i discipolii cei
mai Inflacarati.
Tn orice caz, aceste doua masuri esentiale - Intemeierea
Constantinopolului ~i acceptarea cre~tinismului - s-au datorat
unui singur om, Imparatului Constantin, caruia i-au fost Indeajuns ca sa treaca, apoi, drept parintele Imperiului care va rezulta de aici, adica al Imperiului bizantin, chiar daca aceasta dezvoltare, ulterioara, a politicii sale nu fusese vreodata preconizata nici, binelnteles, darita de el. Orice s-ar spune, existenta Bizantului este subordonata actiunii constantiniene;
fondatorul sau a fost sanctificat de catre Biserica bizantina,
care II va califica drept "Aidoma Apostolilor" (isapostolos), ~i a
fost proiectat In mit de catre stat ~i locuitorii ora~ului sau 3
Astfel, noul Imperiu, care marcheaza 0 etapa importanta a
destinului roman, a avut drept baza Constantinopolul, ca
Noua Roma, iar drept fundament spiritual cre~tinismul, ca
religie a populatiilor lumii romane depinzand, de acum Inainte,
de noua cetate imperiala 4 A~adar, acestea sunt cele doua
forte majore din ideologia politica a Imperiului pe care II
numim, impropriu,' bizantin~ cad, Tn realitate, este Imperiul
roman' al Rasaritului cre~tin, avand drept capitala Constantinopolul. Sa amintim ca, Tntr-adevar, bizantinii nu ?i-au spus niciodata altfel decat "romani" ?i ca termenul de "bizantini" Ii
desemna, In epoca, ?i doar sub pana scriitorilor arhaizanti,
numai pe locuitorii din Constantinopol, adica ai ora?ului
construit pe locul vechii cetati Byzantion 5

11

Tntelegem, astfel, de ce numero?i istorici moderni numesc

Imperiul bizantin "Imperiul roman tarziu" sau "Imperiul roman de Rasarit", respingand termenul de bizantin ca impropriu ?i, trebuie sa recunoa?tem, Tncarcat de un sens aproape
peiorativ, cristalizat pe baza interpretarilor pripite, avansate
de catre eruditii Secolului Luminilor, la adresa unei civilizatii
careia nu-i puteau patrunde nici spiritul, nici semnificatia 6
Aceasta disputa Tn jurul numelui Imperiului, care risca sa
ramana acela de "bizantin", reflecta, dupa parerea mea, 0
realitate istorica, pe care ar fi suparator s-o ignoram, Tntai
pentru ca ne permite, cu u?urinta, sa afirmam importanta
legaturilor Imperiului bizantin cu lumea romana ?i cu valorile
sale, apoi pentru ca ne da prilejul sa precizam ca termenul de
"bizantin", cel putin pana Tn epoca a?a-numita protobizantina
(din secolul al IV-Ieapana la sfar?itul secolului al VI-lea), trebuie Inteles ca desemnand Imperiul cre?tin al Rasaritului
roman ?i, Tn sfar?it, pentru ca, Tn plus, ne Ingaduie sa subliniem, drept consecinta imediata a acestei definitii a
Imperiului bizantin, trasaturile esentiale ale ideologiei politice
din lumea bizantina - ata?amentul cvasineconditionat fata de
valorile romane ?i cre?tine, a?a cum erau conceputeacestea
de lumea elenica ?i elenizata din Orient.
Constantinopolul, devenit centru al lumii greco-romane
cre?tinate, va fi, Tn mod firesc, capitala noului Imperiu; va fi
desemnat ca "Nbua Roma" ?i, totodata, ca "Noul lerusalim";
va fi cetatea Fecioarei 7 , iar despre statui Tn care se afla se va
spune ca este "ocrotit de Dumnezeu~', Tn vreme ce Tmparatul
sau, deopotriva "Invingator ?i iubitor de pace", va fi considerat
drept aghiotantul, Tmputernicitul lui Hristos pe pamant. Caracterul universai al Imperiului bizantin, fondaf pe mo?tenirea
romana, este, astfel, consolidat prin gandirea cre?tina ecumenica. Aceasta conceptie romano-cre?tina a universalitatii
Imperiului prinde contur Inca din timpul lui Constantin cel

12

Mare ?i este magistral expusa de catre Eusebiu, In discursul

sau, rostit In anul 335, In onoarea celui dintai Imparat cre?tin 8 .
Prin urmare, se discuta zadarnic despre data de na?tere a
Imperiului bizantin - aceasta a fost ba plasata sub Diocletian
(294-305), din cauza reformei administrative din vremea acestui imparat, ba socotita aceea~i cu data Intemeierii Constantinopolului(330), ba Impinsa pana In anul 395, data ,separarii
Imperiului roman In Imperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus.
Ramane de necontestat, dupa parerea noastra, faptul ca
Imperiul bizantin Incepe cu domnia Imparatului roman care a
autorizat, prin Edictul de la Milano (312), libera practicare a
cultului cre?tin, celcare a prezidat primul conciliu ecumenic, la
Niceea (325), cel care, In sfar?it, a ctitorit noua cetate imperiala, careia Ii va atribui simbolurile puterii ?i-i va da numele sau 9
Cu toate acestea, Imperiul creat, chiar daca involuntar, de
catre .Constantin i~i. va afirma ulterior caracterul specific, mai
ales In timpul perioadei cuprinseintre domnia lui Teodosie I?i
cea a lui Heraclius (379-641). De-a lungul acestor secole,
Bizantul va dobandi trasaturile datorita carora va fi desemnat,
mai tarziu, ca Imperiul grec din Rasaritul cre?tin. Aceasta noua
orientare ideologica, dezvoltata In paralelcugandirea de
sorginte romana, mereu vie, dar pe care tinde sa olnlocuiasca,
va starni conflicte mocnite sau deschise In inima lumii care tocmai se na?tea, lumea Bizantului,conflicte care-?i vor lasa
Intiparite urmele asupra Intregii existente a Imperiului.

Na~terea

ideologiilor bizantine:

mare~ie ~i

contradiqii

Domnia lui Teodosie I marcheaza un moment de cotitura In

istoria noului Imperiu, Indepartandu-I de traditiile romane am In vedere ruptura brutala cu paganismul, rezultata din
masurile luate din porunca acestui Imparat. Tntr-adevar, sub

13

Teodosie, cand cre?tinismul devine religie de stat, s-au adoptat

ni?te masuri care au capatat, adeseori, caracterul de veritabile
persecutii Tmpotriva paganilor - oracolului din Delfi i-a fost
impusa tacerea, Jocurile Olimpice ?i misterele din Eleusis au
fost interzise, templele au fost jefuite de cre?tini, preotii
pagani s-au vazut nevoiti, cum scria, nu fara amaraciune,
Libanius, "sa taca sau sa moara"10. Din acel moment,.cetatean
al Imperiului roman era considerat oricine Tmbrati?ase
adevarata credinta, cea stabilita de conciliile ecumenice de la
Niceea ?i de la Constantinopol (381) - ba?tina? sau strain,
european, asiatic sau african (Imperiul cuprindea, 7ntr-adevar,
de jur Tmprejurul Mediteranei, teritorii situate pe toate aceste
trei continente), era suficient sa fii cre?tin pentru a avea acces
la orice functie din administratia imperiala, ba chiar ?i la tron.
Secolul allV-lea, Tn timpul caruia se petrece dureroasa operatie
estetica, autoimpusa de catre Imperiu, pentru a-~i aranja chipul astfel Tncat sa-i permita sa traiasca 0 noua viata, se Tncheie
cu triumful cre?tinismului. Antichitatea ?i spiritul sau umanist
?i tolerant sunt definitiv Tnmormantate - Imperiul roman
cedeaza locul Imperiului bizantin t Tn vreme ce lumea occidentala patrunde Thtr-o noua era a istoriei sale, dominata,. cum
scria Gibbon, de "religie ?i barbarie"ll.
La moartea lui Teoc;iosie, Imperiul roman, Tmpartit, dupa un
stravechi obicei ?i pentru a-i mu1tumi pe cei doi fii ai Tmparatului defunct, Tn rmperiul de Rasarit ?i Imperiul de Apus, este
lasat prada, sfa?iat ?i divizat, atacurilor din partea popoarelor
germanice; care, Tn valuri succesive, Tncepusera Tnca din secolul
al III-lea sa forteze portile Caucazului ?i sa razbata7n Europa.
Imperiul de R~sarit" Bizantul, stabilit Tn tinuturi manoase, unde
elementul greco-roman era dominant, a putut, gratie noii sale
religii ?i a traditiilor sale politice ?i intelectuale, sa formeze
un stat, solid ?i con?tient de valoarea patrimoniului sau, care
se va opune, eficace, barbarilor 12 . Ajun?i la Dunare, hotarul

14

septentrional al Imperiului, aparat de contingente militare

importante ~i de un lung lant de fortarete, barbarii, Tn pofida
numeroaselor raiduri, nu 0 data spectaculoase, dar Tntotdeauna razlele, uneori Tmpinse chiarpana la zidurile Constantinopolului, au fost constran~i, Tn cele. din urma, sa recunoasca,
Tntr-un fel sau altul, autoritatea Imperiului, care n-a ~ovait sa T~i
impuna, pentru a obtine aceasta recunoa~tere, importante
sacrificii materiale. Bizantul, imperiu multietnic, dar Tncrezator
Tn forta sa culturala, a absorbit ~ia asimilat, de-a lungul timpului, elementelestraine de traditiile sale, Tn vreme ce, pe de
alta parte, a pus finantele Imperiului la dispozitia diplomatiei
sale savante, care i-a Tncurajat pe conducatorii recalcitranti ai
diverselor grupe de invadatqri sa-~i caute Tntr-alta parte un
refugiu ~i un loc unde sa se stabileasca.
In acest mod, ImperiuLdeRasarit, prin sistemul sau de
aparare ~i prinjocul diplomatic subtil, care urmarea sa-iatale
pe barbariunii Tmpotriva altora, a~tiut sa-i Tndrepte spre
Occidentul depopulat, saracit ~i lasat Tn voia sortii. In. sfar~it,
multumita bazelor sale culturale ~i politice, a reu~itsa-i Tnglobeze pe barbarii care au patruns pe teritoriul sau ~i care i-au
furnizat mana de lucru pentru muncileagricole ;;i soldatii pentru armatele imperiale - Tn randurile carora ace~tia vor .Iupta
adeseori Tmpotriva propriilor frati13. A~adar, Tn vreme ce
Imperiul de Apus, cu Roma, capitala sa, T~i dadea ultima suflare, napadit de barbarii care Ii vor fmpartiteritoriul, Tn 476,
Imperiul de Rasarit scapa din experienta care va.zdruncina
Europa Tntre secolele al III-lea ~i al.V-lea cu integritatea teritoriala aproape neatinsa ;;i cu 0 personalitate nationala ;;i politica
bine consolidata.
Imperiuldin Rasarit ramane, de acum Tnainte, bastionul
cre~tinatatii ~i refugiul culturii greco-romane: Tn fata Romei
devastate de catre barbari, Constantinopolul devine centrul
lumii civilizate, singura capitala a Imperiului roman: numai

15

Tmparatii sai vor putea, Tn mod legitim, sa poarte acest titlu,

subTntelegandu-se Tmparati ai romanilor, iar patriarhul sau i?i
va vedea rangul ridicat la acela?i nivel cu al papei ?i va fi calificat, pe drept cuvant, drept ecumenic. Constantinopolul va fi
singura cetate-regina, cetatea prin excelenta14, in vreme ce
Roma, distrusa ?i barbarizata, se va pleca Tn fata Constantinopolului. I?i va mai aduce aminte de gloria sa de odinioara, de
titlurile ?i de intaietatea sa, numai atunci cand Occidentul barbar, pe care II va cre?tina, va gasi puterea de a se ridica impotriva Bizantului - dar aceasta se va petrece Intr-o noua lume pentru a revendica suprematia. Pana atunci, Occidentul va
trece prin secole de Tntuneric, iar Orientul printr-un timpal
Tndelungatelor stradanii de supravietuire ?i mentinere. Izolat
intre hotarele sale, constant amenintate, saracit ?i vlaguit, cu
vremea, de razboaiele la care II provocau, nelncetat, fie barbarii de la miazanoapte (acum avari, slavi ?i bulgari), fie per?ii
sasanizi in Orient, Bizantul va fi constrans sa-?i revizuiasca
politica ?i sa-?i modereze ambitiile. Diplomatia, organizarea
militara ?i administrativa, orientarea intelectuala ?i aspiratiile
spirituale, pe'scurt, viata ?i istoria Imperiului roman de Rasarit,
ale Bizantului, vor fi, de acum Inainte, animate de doua principii contradictorii: unul, realist ?ioriental, care vrea cu orice
pret mentinerea teritoriului roman ramas in Imperiu ?i evolutia,
in interiorul granitelor sale, a populatiilor bizantine,iar celalalt,
idealist ?i occidental, care aspira la recucerirea Apusului roman
de sub barbari ?i la reintoarcerea fratilor supu?i in sanul marii
natiuni romane. Visul marii idei universale, intrupat acum in
reconquista vechii lumi romane, se va opune, pe viitor, politicii
cumpatate si conservatoare, care staruia pentru abandonarea
definitiva a' ceea ce era deja pierdut ?i pentru consolidarea
Imperiului In partea orientala, izvorul prosperitatii ?i baza fortei
sale militare. Aceste doua curente politice diferite au avut,
fiecare in parte, partizanii sai Inflacarati, i-au Impartit pe

16

oamenii de stat Tn factiuni, au starnit pasiunile populatiei

constantinopolitane (demele), ale carei tulburari i-au amenintat nu 0 data pe Imparati, s-au manifestat sub diverse forme
In viata intelectuala ?i artistica ?i, oricat de ciudat ar parea, s-au
aflat la originea marilor conflicte religioase care au zdruncinat
adeseori Imperiul ?i care, privite din afara, dau impresia, Tn
zilele noastre, de nelnsemnate "galcevi bizantine".
Se Tntelege, a?adar, de ce toti cercetatorii care abordeaza
studiul fenomenului complex al artei bizantine ridica problema
originilor creatiei artistice Tn Bizant prin alternativa: "Roma sau
Orientul"15. Unii subliniaza influenta Antichitatii greco-romane, ceilalti nu vad decat Orientul, elenistic sau nu, ca sursa de
inspiratie a creatorilor bizantini. Istoricul nu poate decat sa se
tina deoparte de aceasta conceptie restrictiva despre fenomenul bizantin. Adevarata explicatie pentru complexitatea istorica a Bizantu1ui rezida, daca vrem sa enuntam problema Tntr-o
maniera schematica, Tn formula: "Constantinopolul cu Roma
sau Constantinopolul fara Roma", binelnteles In masura In
care Constantinopolul reprezinta Rasaritul roman, iarRoma,
Apusul roman. Numero?ii Tmparati care s-au succedat pe
tronul Bizantului au Tmbrati?at, fiecare dupa originea, obiceiurile ?i temperamentul sau, unul dintre cei doi termeni ai
acestei formule. De aceea, ei au orientat politica ?i eforturile
Imperiului fie spre ofensiva ?i expansiune teritoriala, sub
deviza: "Imperiul roman este universal", fie spre defensiva ?i
organizare interna, avand drept cuvant de ordine: "Imperiul
cre?tin este patria noastra, sa-I aparam de' necredincio?i".
Domnia lui lustinian I marcheaza apogeul ideii imperiale romane, In vreme ce iconoclasmul se erijeaza Tn aparator Tnver?unat
al ideii orientale - fiecare, la randul sau, va suscita reactii care
vor zdruncina Bizantul. Razboiul, fie Tn interiorul granitelor, fie
Tn afara lor, ramane, oricum, soarta Imperiului de Rasarit. Se
Tntelege, a?adar, de ce istoria sa pare a fi aceea a unui Imperiu

17

militar ~i cre~tin, Tn care, timp de peste 0 mie de ani, autoritatea militarilor - avandu-ITn frunte pe Tmparat, "icoana vie a
lui Hristos" - T~i exercita puterea asupra statului, asupra
Bisericii ~i asupra poporului bizantin. De-a lungulTntregii istorii
a Bizantului, armata a reu?it sa ramana depozitara valorilor
politice ?i istorice ale Imperiului; din acest punct de vedere,
Bizantul este unicul mo?tenitor al Romei imperiale ?i, 0 lunga
perioada a existentei sale, va ramane un stat fara putinta de a
deveni 0 natiurie16.

Visurile universaliste:
stradaniile lui lustinian I ~i ale lui Heraclius
Secolul al VI-lea este marcat de urmarirea Tncapatanata a
marii ideii romane - acest vis etern a devenit, Tn sfar?it, sub
lustinian, 0 realitate tangibila. Constantinopolul a reu?it sa
cucereasca vechea lume romana, sa restabileasca sub egida sa
imperium romanum Tntre fostele sale granite ?i sa faca sa domneasca.Tn lume pax romana, semnul hegemoniei sale universale. Barbarii (ostrogotii, vizigotii, vandalii) fusesera goniti din
Italia, din cea mai mare parte a Spaniei ?i din Africa, per?ii
respectau tratatele Tncheiate cu Bizantul, popoarele rebele ?i
greu de tinut Tn frau din Arabia recunoscusera autoritatea
imperiala, gotii' din Crimeea fusesera constran?i sa se lini?teasca, frontiera Dunarii parea de netrecut. Mediterana ~i
Pontul Euxin devenisera .ni~te lacuri bizantine. Constantinopolul, a?ezat Tn punctullor de Tntalnire, stapanea marile, populatia sa aduna bogatiile pe care i Ie procurau controlul navigatiei ~i al com'ertului, Tn timp ce Tmparatii sai organizau statui
universal,- cum era pe atunci Bizantul, pe baze noi. Conducerea centrala, instalata la Constantinopol, afost reTntarita. S-au
Tnfiintat mai multe logothesia(ministere), responsabile cu

18

economia, finante1e ?i armata imperiala. 0 Tntreprindere legislativa fara precedent s-a dus la bun sfar?it prin conceperea
unor codexuri care atingeau toate aspectele dreptului - justitia dobandea, astfel, instrumentul de care se va servi Bizantul
pana la sfar?itul existentei sale ?i pe care II va transmite
Europei timpurilor moderne; iar Biserica, dupa triuniful defini~
tiv asupra paganismului - paganii au fost exterminati de catre
lustinian, iar ~coala de la Atena a fost Inchisa -, dobande~te
un caracter rigorist. Cum credinta ?i legea erau Tn serviciul
suveranului, s-a instaurat astfel monarhia absoluta, care ?i:.a
arogat 0 sorginte divina - Trnparatul a fost desemnat ca
"basileu Investit de Hristos", prestigiul?i controlul asupra statului fiindu-i date de la Dumnezeu.Constantinopolul
domne?te ?i administreaza, totodata. Splendoarea imperiala
este Inscrisa In monumente grandioase (bisericile Sfanta Sofia,
Sfintii Sergiu?i Bachus, Sfantalrina)17, In vreme ce provinciile
Indepartate vad instalandu-se pe teritoriul lor noile forme
administrative,cu un pronuntat caracter militar. Ora?ele lor
devin obiect al solicitudinii imperiale: Salonicul cu Sfantul
Dimitrie, Ravenna cu bazilicile San Vitale ?i San Appollinare,
magnificacoperite cu marmura policroma ?i mozaicuri stralucitoare, ajung rivalele Constantinopolului. Monumentele din
Roma, devenita bizantina ?i pusa sub autoritatea unor papi orientali (greci ?i sirieni), nu sunt cu nimic mai prejos decat acelea din Inaltele laca?uri ale cre?tinatatii orientale, din Locurile
Sfinte, de pe Muntele Sinai?i din Efes 18 . Importante constructii
de utilitate publica (apeducte, bai, palate administrative)
Impodobesc toate marile cetati ale Imperiului, care dobandesc
un pronuntat caracter urban ?i cosmopolit, In vreme ce, de-a
lungul vastelor frontiere bizantine, se ridica un ?irag neTntrerupt de fortarete, centre de colonii militare, nuclee ale noilor
ora?e. Tn fine, 0 densa retea de drumuri, savant trasate
?i Intretinute cu regularitate, une?te Constantinopolul cu

19

provinciile sale periferice, de pe trei continente. Aceste drumuri erau strab~Hute de armatele imperiale?i constant utilizate
de catre negustorii care transportau marfurile din Orient In
Bizant ?i apoi mai departe, pana In Occident, facand sa circule
in lumea barbara nomisma bizantina, dolarul Evului Mediu,
dupa expresia lui Lopez 19 Pe moneda de aur bizantina, faimosui "besant", a carui circulatie n-a fost vreodata Impiedicata de
frontiere, lumea putea sa-I contemple pe imparatul bizantin, In
tinuta militara, avand deasupra capului imaginea lui Hristos
sau a Fecioarei, reprezentarea originii divine a puterii sale, fiind
7nsotit de un Inger, simbolul triumfului ?i al ocrotirii divine, ?i
tinand, Intr-o mana, globullmpodobit de cruci, aratand universalitatea bizantina, iar In cealalta, un labarum - sceptru cruciform, simbolul autoritatii romane ?i cre?tine asupra lumii. Sa
marturisim ca nimic nu puteaaduce, mai bine ?i Intr-omaniera
mai frapanta, la cuno?tirita tuturor popoarelor ?i natiunilor
principiile ideologiei care Insufletea Bizantul: universul civilizat,
ecumenic, apartinea Imparatului bizantin, "alesul", "protejatul" lui Dumnezeu, succesorullmparatilor romani: lustinian I,
7ntr-adevar, pusese In fapt aceasta idee mareata. EI a fost cel
dintai Tmparat bizantin reprezentat pe monezi tinand In mana
globullmpodobit de cruci 20
Cu toate acestea, epoca de glorie a perioadei iustiniene,
mareata prin Infaptuirile sale, a fost, ca de obicei, de scurta
durata. Imperiul a cunoscut, la scurt timp, Infrangeri care i-au
spulberat frontierele, i-au modificat caracterul deputere internationala ?i i-au obligat pelmparatisa-?i modereze pretentiile
universaliste.
La moartea lui lustinian cel Mare (565), statui, a?a cum
specifica Procopiu,' Inlucrarea sa intitulata Istoria secret51, era
ruinat de campaniile militare necontenite ?i de politica megalomana a suveranului, care a fost, totu?i, ultimul mare Imparat
roman. Au urmat devalorizarea monedei de aur (nomisma),

20

tulburari In randul populatiei constantinopolitane, marturii ale

nemultumirii generale, iar armatele imperiale,epuizate de nesfar?itele razboaie de peste mari (Africa ?i Italia), starnite de
politica marii idei imperiale romane, s-au dovedit incapabile sa
asigure apararea tarii, amenintata din toate direqiile. Valurile
avarilor ?i slavilor au fortat, curand, frontierele Dunarii, iar bulgarii, instalati dincoace de fluviu, ?i-au creatpropriul stat,
primul stat barbar Infiintat pe teritoriu bizantin. Forte1e imperiale au suferitcrude Infrangeri In fata per?ilor, care au invadat
provinciile din Orient, au intrat victorioase In Palestina, apoi au
venit, In acela?i timp cu avarii, sa-?i ridice tabara Inaintea
zidurilor Constantinopolului, salvat, cum spune legenda, de
interventia miraculoasa a ocrotitoarei sale, Sfanta Fecioara.
Imnul "acatist", atribuit lui Roman Melodul, capodopera a
imnografiei bizantine, se vrea vocea poporului, Inaltata pentru
a aduce multumiri mantuitoarei sale, Fecioara, numita, Tnaceasta
circumstanta, "general invincibill'. Tmparatul Heracliusa organizat replica bizantina :- a mobilizato mare armata nationala,
a respins barbarii. din Nord, a proclamat 0 "cruciada" .Impotriva per~i1or care .ocupasera Locurile Sfinte, a intrat InlerusaIimul devastat de inamic, a patruns Ininteriorullmperiului persan ~i a ruinat Ctesiphonul, capitala acestuia, pentruca, la
urma, In 630, sa aduca el Insu~ila lerusalim, In triumf,
Adevarata Cruce,ceea ce semnifica faptul ca victoria sa era
aceea a cre~tinatatii ?i Ii dadea, astfel, dreptulla titlul de "Noul
Constantin"22. Tn sfar~it, distrugerea definitiva a puterii persane de catre armatele bizantinei-a Ingaduit lui Heraclius sa I?i
aroge titlul de "basileus", mai Inainte purtat doar de catre
suveranii sasanizi - acesta va figura, de acum Inainte, In titulatura imperiala, alaturi de acela de autocrator-imperator. Pe scurt,
totul a reprezentat 0 dovada a consolidarii unui Imperiu roman
cre~tin In Rasarit; dominium-ul roman s-a stabilit, pentru prima
oara, In aceasta parte a lumii - mareata Infaptuire depa~ise

21

chiar ?i visurile romanilor dealtadata. Se Tntelege, astfel, de ce

renumele lui Heraclius I-a umbrit pe eel allui lustinian, ba chiar
?i pe al lui Constantin. Legenda lui a supravietuit vreme
Tndelungata la populatii1e din tinuturile care i-au cunoscut
faptele de vitejie, a?a cum 0 dovedesc textele occidentale ?i
turce?ti din vremea cruciadelor 23
Tnaceasta atmosfera de euforie nationala, iscata de reu?itele lui Heraclius, nu Tncapea loc ?i pentru gandul ca tulburarile
provocate de cativa arabi rebeli, Tn Tndepartatele provincii din
Sud, puteau compromite gloria bizantina ?i chiar puteau pune
Tn pericol existenta Imperiului. Cu toate acestea, Tnfrangerea
armatelor imperiale la Yarmuk (Tn 637), pe cand Heraclius era
Tnca Tn viata, a deschis calea cuceririi arabe - succesele lor fulgeratoare vor dovedi precaritatea echilibrului stabilit Tntre pretentiile universaliste ale Constantinopolului?i nazuintele separatiste profunde ale populatiilor orientale, echilibru despre care
se credea ca arfi de nezdruncinat, dupa gesta lui Heraclius.
Oricum" Tnainte de Tncheierea secolului al VI-lea, arabii T?i
creasera Califatullor, chiar pe pamantullmperiului, la Damasc,
apoi, profitand de sprijinul populatiilor bizantine din Siria, T?i
construisera flote, cu ajutorul carora Tntreprindeau incursiuni
Tn scop de jaf ?i raiduri sistematice Impotriva teritoriului bizantin, ajungand, Tn cele din urma, sa T?i faca aparitia In fata
cetatii imperiale, asediind-o?i dinspre mare ?i dinspre uscat,
amenintand Tnsa?i existentalmperiului, dupa ce Ii ridiculizasera
prestigiul 24 Reaqia bizantina va fi pornita Tn numele unei ideologii noi, a carei aparitie ?i punete In practica vor marca 0 cotitura decisiva Tnistoria Imperiului. Nu am putea Tnte1ege semnificatia
acesteia,
sale, daca nu am
,
.
,nici masura consecintelor
,
tine cont de motivele care explica uluitoarea izbanda araba imboldul dat de ideea razboiului sfant combatantilor islamului,
epuizarea lumii romane, ca urmare a razboaielor permanente,
dar, de asemenea, ?i poate mai presus de toate, colaborarea

22

cu inamicul extern a populatiilor orientale, datorata faptului ca

traditiile etnice ?i aspiratiile lor spirituale Ie deosebeau radical
de lumea greco-romana care conducea Constantinopolul ?i
care impunea politicii imperiale 0 orientare conforma propriilor
interese 25 Toate acestea sunt lucruri care explica ?i care justifica, Tntr-o oarecare masura, pierderea provinciilor orientale ale
Imperiului, aceste focare nestinse de controverse religioase
care au zdruncinat Bizantul, dar care erau, toate, pana la
urma, solutionate potriyit dorintei Constantinopolului, a
Bisericii ?i a Tmparatului sau. A?adar, se constata de la sine ca
noua ideologie bizantina va furniza argumentele ripostei Intr-o
situatie devenita Ingijoratoare,chiar amenintatoare, Pentru
aceasta, se va tine seama de Tnfrangerea politicii imperiale trecute, fata de care noua ideologie se distanteaza, din ce In ce
maimult.

Capitolul2

NATIONAllSMUl
,
Povara

realita~ii:

iconoclasmul

o noua orientare politica ~i

ideologica predomina Tn perioada care se Tntinde de la Tnceputul secolului al VIII-lea pana la

mijlocul secolului al IX-lea. Aceasta perioada este cunoscuta
sub numele Tn~elator de iconoclasm. Intr-adevar, disputa icoanelor nu constituie, In opinia noastra, decat un aspect de suprafata, amspune chiar un simplu pretext, al mutatiilor ~i convulsiilor profunde care au pus la Tncercare Imperiul bizantin, statui,
Biserica ?i societatea sa, vreme de mai bine de un secol.
Orientarile politice ale Tmparatilor iconocla~ti, Tmparatii
supranumiti Isaurieni - cu toate ca fondatorul dinastiei, Leon
allll-lea (717-741), afost originar din Germaniceea (Armenia)
?i nu din Isauria -, pot fi definite ca realiste ~i populare. in
ceea ce prive?te politica interna, se constata 0 dorinta accentuata de dreptate sociala ~i 0 preocupare de a-i proteja pe cei
slabi impotriva abuzurilor celor puternici. Ecloga, culegerea de
legi publicata de Leon allll-Iea, s-a nascut din eforturile depuse
de acest Tmparat' pentru ca legile ~i dreptul, "devenite de
neinteles pentru .popor ~i, mai ales, pentru cei din provincie",
sa fie accesibile tuturor. Rezultatul acestei stradanii de simplificare a unei legislatii savante ~i, Tn numeroase puncte, perimate,

24

este ansamblul operei legislative a Isaurienilor, care va ramane

Tn vigoare pana la interventia Tmparatilor Macedoneni, adica
timp de mai bine de un secol, mai exact pana la redactarea
Basilicalelor, de la sfar?itul secolului al IX-lea. Ecloga, aparuta
din grija de a servi ?i cetatenilor de conditie foarte modesta,
arata, prin continutul sau, ca legile bizantine puteau fi, ?i Tn
acel moment chiar erau, Tn slujba celor maislabi din punct de
vedere economic ?i social. Spiritul de dreptate sociala, care
Tnsufle!e?te lunga introducere a Eclogei, atribuita lui Leon Tnsu?i,
este, din aceasta perspectiva, deosebitde semnificativ - indiscutabil, acest preambul constituie cel mai bun manifest de
politica sociala conceput vreodata de un Tmparat bizantin.
"Dintre toate soiurile de bine, dedara Leon, eu am ales dreptatea." Tmparatulconstataca numai Tmpartirea dreptatii pe pamant este 0 fapta conforma vointei divine ?i Ti cheama "pe cei
care sunt Tnsarcinati cu aceasta sa T?i Tnabu?e orice pasiune ?i
sa-?i rosteasca sentinta potrivit cerintelor adevaratei dreptati,
aceea care nu-i dispretuie?te pe cei saraci ?i nu-i lasanepedepsitipe cei puternici"; elTi Tndeamna, Tn sfar?it, pe judecatori "sa
serveasca egalitatea ?i dreptatea",amintindu-?i ca "Iui Dumnezeu nu Ti plac cei care au doua greutati?i doua masuri'."
Obiectivul urmarit de Leon al III-lea prin publicarea Eclogei?i
ideile pe larg dezvoltate Tn preambulul saunu lasa nici 0 Tndoiala
asupra orientarilor politicii iconoclaste. Acestea se pot rezuma
dupa cum urmeaza: sa i se poarte de grija poporului de rand, sa
fie protejat de cei puternici, fiindca,dupa cum explica Leon allll-Iea,
aceasta este vrerea Domnului ?i pentru ca Tn acest fel bizantinii
vor putea "cu sprijinul ceresc, sa se apere de du?mani". Cu alte
cuvinte, sloganul: "eu Dumnezeu, pentru sarmani ?i asupriti ?i
Tntru apararea patriei" constituie esenta ideologiei bizantine, al
carei scop va fi tocmai crearea solidaritatii nationale, cea care Ie
va Tngadui sa tina piept amenintarii externe, Tn special invaziilor
arabe Tn Rasarit ?i incursiunilor slave Tn Apus.

25

Dreptatea sociala se prezinta ca liantul acestei solidaritati;

ca atare, este conceputa astfel Tncat sa atraga paturile
dezmo~tenitilor societatii bizantine, mai ales populatii1e rurale
din restultarii, neglijate pana atunci de Constantinopol,
absorbit de proiectele universaliste pe carei Ie impuneau
elitele sale greco-romane. De acum Tnainte,orice partinire Tn
favoarea intereselor populatiilor urbane, a comerciantilor ~i a
me~te~ugarilor, a regiunilor maritime, respectiv orice politica
straina ~i indiferenta fata de preocuparile populatiei rurale,
tinute, pana atunci, departe de civilizatia greco--romana ~i de
avantajele pe care Ie oferea aceasta adeptilor sai, trebuia sa fie
abandonata. Marea idee romana T~i facuse veacul, Imperiul
era chemat, de acum Tnainte, sa apere interesele propriilor
aparatori - numai Tn acest sens se poate Tntelege vasta
mi~care politica, militara ~i sociala declan~ata de parintele
iconoclasmului, Leon al III-lea, acela~i Tmparat care va promulga Ecloga ~i va dicta principiile sale fundamentale. Oare mai
trebuie sa amintim ca, la Tnceputul secolului al VIII-lea, situatia
se schimbase radical pentru Imperiu, a carui capitala aproape
avea sa fie cucerita de arabi, Tn anul 7177
Sa punctam cateva aspectecare vor lamuri politica iconoc1asta si orientarile sale. Tncade la sfarsitul secolului al VII-lea,
flotilele arabe brazdau marile bizantine (numai Pontul Euxin
ramasese Tn afara razei lor de aqiune), devastand, prin incursiunile lor anual'e(a~a-numitele "cursa"), tarmurile ~i insulele,
provocand depopularea regiunilor maritime, jefuind cetatile
odinioara prospere, Tmpiedicand orice activitate comerciala ~i
ajungand, Tn final, saconduca armatele musulmane Tnaintea
Constantinopolului, salvat datorita proiectilelor incendiare, a
caror tehnica fusese pusa la punct tocmai pentru a face fata
primejdiei create, de flotilele arabe 2 Tnaintea Orientului rava~it
de cucerirea araba, Occidentul bizantin luase chipul mahnirii
adanci, sporite de incursiunile slave ~i de atacurile bulgarilor,

26

care, dupa ce reu~isera, inainte de sfar~itul secolului precedent

(679-680), sa-~i intemeieze un stat al lor la sud de Dunare,
provocasera grele infrangeri armatelor imperiale. Provinciile
balcanice erau inundate de valul slav, care T~i manifesta
prezenta panaTnTndepartata regiune a Peloponesului, Tn
vreme ce populatia autohtona cauta adapost incetatile care,
Tncercuite. de slavi, se sufocau, treptat, sub presiunea lor. Tn
cateva cuvinte, infiltrarea slava nu numai ca daduse .peste cap,
cel putin pemoment,modul de viata ~i caracterul etnicale
Occidentului bizantin, dar pusese, de asemenea, pentru vreme
indelungata, aceste regiuni Tn imposibilitatea de a apara
Imperiul ~i de a participa la eforturile sale de a tine piept
inaintarii arabe, devenite ingrijoratoare in Orient 3
Tn aceste conditii,era din ce Tn ce mai evident ca salvarea
Imperiului depindea exdusiv de populatiile rurale dininteriorul
AsieiMici. Cucerirea araba fiind oprita in fata lantului Muntilor
Taurus, la portile Ciliciei, Imperiul a incercat, fire~te, saca~tige
de partea sa. populatii1e ale caror ata~ament ~i fidelitatear fi
putut contribui la supravietuireasa.Fara nici 0 indoiala ca
politica iconodasta,violent refractara la tot ceea ce amintea
de civilizatia greco-romana ~i deideologia de odinioara, putea
reconcilia Constantinopolul cu populatiile rurale din Asia Mica
Orientala, crescutein lipsuri, traind din. munca pamantului pe
care trebuia acum sa-I apere de invadatori ~iinfluentate Tn
practicile lor religioase de rigoarea sectelor aniconice, dintotdeauna Tnfloritoare pe aceste meleaguri .. Sa spunem, pur ~i
simplu, ca din aceasta perspectiva iconodasmul nu se mai
prezinta ca 0 noua orientare politica, intrucat este 0 schimbare
radicala, dictata de necesitate. Nascut pentru a tine piept pericolului arab in Orient, iconodasmul a disparut, normal, 0 data
cu acesta. Trecerea sa a lasat, totu~i, urme adanci in spirite ~i
a marcat profund ~i pentru multa vreme viata, societatea ~i
chiar institutii1e Bizantu1ui.

27

Oricum, se poate afirma, de~i cam schematic, ca iconoclasmul marcheaza, pentru Bizant, ruptura cu traditia greco-romana sub toate aspectele sale. Aceasta ruptura, care simbolizeaza, lesne deimaginat, 0 profunda mutatie a lumii bizantine,
se manifesta in mai multe moduri. Prin dedinulvietii urbane,
de exemplu; termenul de dezurbanizare sau, mai degraba, de
ruralizare a Imperiului, utilizat pentru a descrie acest fenomen,
nu este exagerat referitor la epoca respectiva 4 Prin dezinteresui fata de intreaga viata intelectuala S ~i prin simplificarea radicala a formelor artistice, justificata, dealtfel, de exigentele aniconice ale artei iconoclastice. ~i, In sfar~it, ceea ce este mai
important pentru studiul nostru, prinabandonarea oricarei
pretentii universaliste din partea Imperiului,a carui principala
grija este, acum, organizarea propriei aparari.
Pe buza prapastiei, Bizantul va cunoa~te, gratie politicii
iconoclaste, fiorul national, cel care ii vaasigura supravietuirea;
dar aceasta se va intampla cu pretulunor jertfe ~i al unor
abandonuri care vor starni resentimente ,puternice, care vor
alimenta, cum vom vedea, curentul cese vaopune iconoclasmului. Pentru moment,~i pentru mai bine de un secol, sacrificiul national se confunda cu opera imparatilor iconocla~ti. Se
cuvine s-o examinam ceva mai indeaproape, casa-i observam
repercusiunile asupra mentalitatilor ~i ideologiilor epocii.

Nationalismul bizantin
Secolul al VIII-lea incepe, in ceea ce prive~tepopulatiile
ramase bizantine, Intr-o atmosfera posomorata si in saracie
lucie. Statui' in pericol se bizuie din ce in ce ~ai mult pe
armata, singura .garantie a salvarii sale, iar armata acapareaza,
fire~te, din ce in ce mai mult conducerea statului: i~i impune
punctul de vedere ~i dorintele, ii comanda functionarea.

28

Numeroasele revolte din aceasta perioada, care au adus pe

tron reprezentan~i ale?i din diverse contingente militare, sunt
o dovada In acest sens. Ca un corolar al acestei situa~ii, birourile ?i tribunalele din Constantinopol, ramase, mai departe, In
mana unor persoane formate dupa vechile principiL ?i educate
In spiritul respectului tradi~iei greco-romane, I?i pierd, treptat,
importan~a, spre beneficiul provincialilor ?i al militarilor.
Preocuparea lui Leon alill-lea de a simplifica legisla~ia ?i de a
u?ura procedurile judiciare ?i mersul justi~iei reprezinta reflectarea acestei tendin~e.
Militarizarea ~arii, a societa~ii ?i a institu~iilor sale, care pare
a fi 0 dezvoltare aproape normala In ni?te vremuri de confuzie
nationala, constituie, In opinia. noastra, consecin~a cea mai
semnificativa a noii orientari politice ?i ideologice dinlmperiul
bizantin - aparuta 0 data cUlmpara~ii iconocla?ti, dar carese
va prelung.i, ani de-arandul - ?i reliefeaza mobilizarea for~elor
nationale pentru supravie~uirea patriei In pericol.
Mai multe aspecte ale vietii?i ale institutiilor bizantine
marturisesc profunzimea fenomenului pe care noil! desemnam drept "militarizarea Imperiului bizantin". I se constata
efectele In primul rand In materie de moravuri; sa amintim,de
pilda, ca familiile militarilor nu numai ca de~ineau bani ?i putere (ei sunt dynato/~ termenul semnificand, In greata bizantina,
puternic?i bogat In acela?i timp), dar erau Inconjurate, de
asemenea, de respect general. Este graitor faptul ca In aceasta
epoca Incepe folosirea numelor de familie - acelea pe care ni
Ie-au pastrat documentele sunt, aproape In totalitate, numele
familiilor militare, armata stand, astfel, la originea aristocratiei
bizantine, mandra de ispravile stramo?ilor sai6 Amintim, In
acest sens, ca Bizantul n-a avut niciodata 0 nobilime ereditara,
a?a cum 0 cunoa?tem In Occident, ceea ce demonstreaza
forta carmuiriicentrale a statului bizantin, forta care se va
mentine de-a lungullntregii existente a Imperiului.

29

Un aspect Inca ~i mai specific al militarizarii tarii se percepe

In Infati~area pe care 0 dobandesc, In decursul acestei epoci,
ora~ele bizantine - acestea sunt, acum, mai degraba ni~te
aglomerari de importanta mult mai modesta, cu exceptia,
binelr1teles, a Constantinopolului, care n-a Incetat vreo c1ipa sa
fie cetatea prin excelenta ~i care ramane, mai departe, ora~ul
cel mai important din Evul Mediu. Toate cetatile sunt, natural
sau artificial, fortificate - este simptomatic faptul ca numeroase cetati din aceasta epoca sunt construite In locuri abrupte
~i greu accesibile, fiindca servesc drept refugiu populatiilor
rurale din Imprejurimi ~i adapostesc, Tn permanenta,garnizoane mai mult sau mai putin importante. Practic, toate sunt
desemnate drept "castra" (fortarete), acest termen, In mod
special elocvent, Inlocuindu-I, treptat, pe acela de "polis" ;;i
sfar;;ind prin a semnifica, In limba greaca, "ora~"7.
Cu toate acestea, militarizarea tarii apare limpede, In toata
amploarea ~i splendoarea sa, In functionareaaparatului de
stat ~i a tuturor rotitelor Tntregii administratii. fntr-un cuvant,
I~i lasa amprenta asupra tuturor institutiilor care organizeaza
raporturile cetatenilor cu statui ~i T~i impune principiile Tn toate
ierarhiile stabilite In interiorul multiplelor a;;ezaminte administrative bizantine. Militarizareaeste rezultatul noului regim provincial pus In practica acum, anume regimul '"themelor" (termenul 'semnifica "grupare", subTntelegandu-se de soldati),
care va continua sa existe, cu doar cateva modificari minore,
pana la sfar~itul Imperiului. Regimul "themelor" Tnseamna,
indiscutabil, acapararea aparatului de stat de catre militari;
este, Tn oricecaz, 0 inventie pur bizantina, care Tndeparteaza
Imperiul de traditia administrativa romana.
Conform regi~ului "themelor", dezvoltat ~i generalizat de
catre Imparatii .iconocla~ti, Tntregul teritoriu national a fost
Impartitln districte militare, "themele" (Intelegand provinciile
~i circumscriptiile administrative) fiind puse sub conducerea

30

unui ofiter superior, strategul, considerat drept reprezentantul

Tmparatului. Strategul cumuleaza, Tntr~adevar, Tn mainile sale
toata autoritatea civila ~i militara din circumscriptia sa. EI are Tn
subordine un contingent militar (desemnat tot cu termenul de
"thema"), compus,~i acesta este un lucru important~i nou,
din soldati recrutati dintr:e oamenii locului ~i echipati prin
mijloacelefurnizate de populatia respectivei circumscriptii.
Altfel spus, strategul este Tnsarcinat, Tn mod natural, cu apara~
rea regiunii sale, a propriei tari. Vedem aici, Tn opinia noastra,
masura cea mai graitoare a spiritului noii reforme- constituirea unei armate nationale, Tntretinute prin contributia tuturor, Tnlatura obiceiul de a tocmi armate costisitoare ~i nesigure
Tn ceea ce prive~tedevotamentul, demercenaristraini, ~i, pe
scurt, Tnseamna insuflarea responsabilitatii colective pentru tot
ceea ce are legatura cu apararea tarii ~i crearea, pentru multa
vreme, a unui spirit national de autoaparare 8
Tn mod evident,aceasta armata nationala este animata de
alte idealuri decat aceleacare predominau la soldatiimercenari de odinioara. Noua armata bizantina, alcatuita dincetateni de toateconditiile, de la cei mai saraci pana la cei mai
bogati, ~i Tnsarcinata cu apararea propriei tari, nu mai este
atrasa de ca~tig - este semnificativ faptul ca nu se mai pune
problema revendicarii de catre soldati a platii ~i a maririisoldei,
atat de frecvente Tn epoca precedenta. Aceasta noua armata
numai este Tn serviciul politicii expansioniste, dictate deideea
universalista romana, ci, multmai modest, dar cu 0 mult mai
ferma decizie, ea duce lupta pentru binele patriei. Bizantul
renunta, astfel, la grandioasa conceptie romana, ca 5-0 Tmbrati~eze pe aceea a apararii pamantului natal, a tarii soldatilor
sai, ravnite de adversarii care sunt du?manii statului ?i ai
credintei bizantinilor, care sunt, altfel spus,du~manii natiunii
bizantine nascute din primejdia pe care necredincio~ii, arabii,
au facut-o sa apese asupra Imperiului.

31

Nationalismul bizantin se prezinta, a~adar, ca un vast curent de solidaritate, care une~te populatii de origine etnica ~i
de conditie sociala diferite, dar care sunt, toate, la fel de hotarate sa faca fata Tncercarii comune, adica pericolului care ameninta deopotriva statui ~i religia lor. Solidaritatea cre~tina se
contope~te, acum, cu solidaritatea nationala ~i este singura
care poate alunga Tngrijorarea ~i poate reda oamenilor ~i statului demnitatea ~i prestigiul, calcate Tn picioare de necredincio~i.
Ca de obicei, nationalismul bizantin a fost, la randul sau,
reaqia, justificata ~i Tncarcata de toate virtutile, a unui stat ~i
a unui popor aflate Tntr-o pozitie deinferioritate, dar hotarate
sa-~i redobandeasca maretia de altadata. Unitatea nationala
era conditia indispensabila pentru a atinge acest obiectiv ~i, Tn
Bizant, s-a Tnfaptuit multumita solidaritatii cre~tine9.
Un text, ie~it, Tnca 0 data, de sub pana imperiala, ~i anume
tratatul despre arta razboiului (Tacticile) Tmparatului Leon al
VI-lea InteleptuPO, demonstreaza, Tntr-o. maniera explicita, dezvoltarea ~i raspandirea acestei idei dominante - respectiv identificarea salvarii natiunii bizantine cu mantuirea cre~tina -,
idee care s-a cristalizat Tn decursul Tndelungatei lupte Tmpotriva necredincio~ilor, Tntreprinse cu darzenie ~i conduse victorios
de catre Tmparatii iconocla~ti. Leon al VI-lea, inspirandu-se,
fara Tndoiala, din tratatele militare ale epocilor precedente,
acorda Tn lucrarea sa 0 atentie deosebita pastrarii unui. moral
ridicat al armatelor din provincie. De aceea, sfatuie~te cu Tnsufletire utilizarea cantecelor .-;;patriotice, am spune.noi, Tn zilele
noastre - compuse de poetii care Tnsoteau, Tn acest scop,
armatele Tn campanii; Ie recomanda, Tn plus, comandantilor de
a Ie tine soldatilor cate 0 predica Tnaintea oricarei lupte; Tn
sfar~it, Ie sugereaza, deopotriva poetilor ~i comandantilor, temeIe, subiectele pe care trebuie sa Ie exploateze pentru a emotiona cel mai profund inimile razboinicilor, pentru a Ie spori
curajul ~i a-i Tndemna la acte de vitejie. Astfel, Leon al VI-lea

32

ne-a lasat mo?tenire, fara voie, un superb manifest de patriotism, un adevaratmanual despre valorile nationale bizantine.
Textul, din care citam, mai jos, cateva fragmente, face inutil
orice comentariu asupra continutului nationalismului, sentiment care TI Tnsufletea, Tn epoca respectiva, pe tot bizantinul:
"Cantatorii (compozitorii) sa evoce, mai presus de toate,
rasplata care Tnsote?te credinta- Tn Dumnezeu, binefacerile
acordate de Tmparat?i victoriilede dinainte. Dar,cu deosebire,
sa Tntareasca ideea ca batalia la care sunt chemati este 0 lupta
pentru Dumnezeu, pentru iubirea de Dumnezeu, pentru toata
natia ?i, mai Tnaintede toate, pentru fratii no?tri, care se afla
sub jugul necredincio?ilor, pentru copiiino?tri, sotiile noastre ?i
patria noastra; sa nu uite sa aminteasca faptul ca memoria
celor cazuti pentru libertatea fratilor no?triramane ve?nica, iar
razboiulse duce Tmpotriva du?manilor lui Dumnezeu." (eva
mai departe, Tn sfaturile pe care Leon al VI-lea Ie adreseaza
comandantilor, Ie aduce aminte "ca trebuie sa fie gata sa-?i
jertfeasca viata pentru patrie ?i pentru dreapta credinta a
cre?tinilor, precum 0 vor face ?i oamenii lor care, la strigarea
(rucea va Tnvinge!, vor intra In lupta ca ni?te soldati ai lui
Hristos, Domnul nostru, pentru parintii, pentru prietenii, pentru patria lor ?i pentru Tntreaganatiunecre?tina"11. Se poate,
(oare, descrie mai exact fundamentul nationalismului bizantin,
continutul sau, forta sa, impactul sau asupra ofiterilor ?i
soldatilor, proveniti acum, sa nu uitam, din toate paturile societatii bizantine?
Tn orice caz, nationalismul bizantin marcheaza mobilizarea
eforturilor unui Intreg popor pentru salvarea patriei sale,
patria bizantina, identificata, acum, cu ansamblul comunitatii
cre?tine. Aceasta idee majora, identificarea natiunii bizantine
cu cea cre?tina, constituie suportul unitatii bizantine ?i baza
ideologiei politice a epocii.

33

De acum Tnainte, bizantinii se considera, Tn mod firesc, noul

"popor ales". Imperiul lor este menit sa fie aparatorul cre?tinatatii, statui ?i oastea lor sunt armele Domnului ridicate
Tmpotriva du?manilor Sai, necredincio?ii.Obligatoriu trebuie sa
se admitaca natiunea ?i, prin urmare, nationalismul bizantin
s-au nascut nu din ostilitatea fata de barbari, pecare Imperiul
a reu~it, Tn timp, sa-i absoarba ~i sa-i asimileze sau, daca nu,
macar sa-i goneasca de pe teritoriile sale, nici din confruntarea
cu per~ii, cu care, totu?i, T~i disputa stapanirea Orientului, ci Tn
focul luptelor cu arabii, necredincio~i prin excelenta, care ?i ei,
la randul lor, erau Tnsufletiti de 0 idee-forta majora: razboiul
sfant. A?adar, nu este exagerata afirmatia ca nationalismul
bizantin a Tnsemnat riposta Imperiului la razboiul sfant al
Islamului; este, deci, Tnainte de toate, 0 idee cre?tina sub un
alt ve?mant, cu accente aproape mistice, Tntr-adevar, ceea ce
confera, de acum Tnainte, tuturor Tntreprinderilor militare ale
Imperiului aspectul ?i caracterul unor veritabile "cruciade"12.
Aceasta idee arzatoare, care tope?te Tntr-o singura fiinta
patria bizantina ~i credinta cre~tina Tn lupta contra necredincio~ilor, contra celor care ameninta deopotriva spiritul cre~tin
?i teritoriul national, va fi la mare pret Tn ochii poporului bizantin. Simpla ~i impresionanta Tn enuntul sau, ea a fost pe Tntelesui tuturor. Statui, Biserica ~i poporul din Bizant i-au fost
devotati pana la sfar~itul Imperiului. De acum, Tn numele acestei idei Imperiol T~i va Tncheia ~i desface aliantele, prin victoriile
?i prine?ecurile acesteia va judeca eforturile prietenilor sai?i T?i
va cantari propriile forte. Pe scurt, Tn numele acesteia va
pecetlui pacea sau va porni razboiul: bizantinii vor dedara "cinstit si nobil razboiul care nu duce la varsarea de sange
cre?ti n"13.
.
Aceasta notiune de razboi nobil, adica de razboi purtat pentru apararea cre?tinatatii, va face sa se uite de ideea razboiului pentru refacerea Imperiului roman, care Tnflacara, odinioara,

34

Imperiul universalist al Bizantului. Sa spunem, mai simplu, ca

In efortul suprem pentru supravietuirea sa, Imperiul I?i va
extrage energiile din dreapta sa credinta ?i va apara, de acum
Inainte, aceasta ortodoxie (dreapta credinta), cu Inver?unare,
Impotriva oricarui du?man, intern sau extern 14 Aceasta ultima
constatare ne Ingaduie sa Incepem studiul noii etape a istoriei
ideologiilor bizantine, marcata de proiectele imperialiste ale
Imperiului, care I:-aucondus, In ciuda a?teptarilor, sa duca
razboaie ?i cu alti cre?tini, nu doar cu necredincio?ii sau cu
paganii, din simplul motiv ca acei cre?tini pareau sa conteste
"dreapta credinta" reprezentata ?i aparata de Bizant ?i
Imparatul sau.

Capitolul3

IMPERIALISMUL BIZANTIN
Pax Byzantina
Sfar?itul iconoclasmului ?i triumful ortodoxiei, adica al
"dreptei credinte", marcat de restaurarea cultului icoanelor
(843), corespund retragerii puterii arabe din Orient. Ratiuni
interne lumii musulmane, dar, de asemenea, ba a~ zice chiar
mai ales, opera militara a Tmparati10r iconocla~ti, care a suscitat, cum am vazut, mobilizarea nationala a bizantinilor, explica
declinul arabilor orientali ~i restaurarea autoritatii bizantine, ale
carei frontiere s-au extins pana la Eufrat, considerat, dintotdeauna, limita extrema a raspandirii culturii grece~ti, chiar ~i Tn
cele mai prospere perioade ale istoriei sale', Este regretabil faptul ca literatura Tnver?unat iconodula (antiiconoclasta) a epocii,
singura care ne~a parvenit, pune Tn umbra ~i discrediteaza
intentionat opera ~i stradaniile Tmparatilor iconocla~ti, care, cu
totii, au lucrat din toate puterile lor pentru a slava Bizantul de
primejdia araba, aqionand cu totii, neprecupetit ?i cu succes,
pentru ceea ce considerau, pe buna dreptate, ca fiind salvarea
nationala.
Oricum, secolu.1 al IX-lea este al instituirii autoritatii bizantine Tn Orient - arabii nemaiavand vreodata ocazia de a
ameninta Constantinopolul - ~i al Tntaririi sale Tn provinciile

36

balcanice - sau, eel putin, In acelea care sd~pasera de bulgari

-, statui bizantin reu~ind sa depa~easca dezordinea provocata
deinstalarea inoportuna a populatiilor slave pe teritoriul sau ~i
sa-~i restabileasca suprematia2. Noi pericole se contureaza
acum la orizont, amenintand Italia bizantina ~i Grecia, tari care
ramasesera hotarat ostile politicii iconoclaste, ale carei orientari, de inspiratie orientala, nu se potriveau nici pe departe cu
nazuintele popoarelor acestora. Primejdia provenea mai ales
din uneltirile arabilor din Africa, amenintand peninsula italica,
dupa ce pusesera piciorul In Sicilia, ~i din actiunea piratilor
arabi instalati Tn insula Creta, capturata prin surprindere de
catre un grup de musulmani spanioli, care 0 folosea, de atunci,
ca baza a incursiunilor lansate impotriva tarmurilor ~i insulelor
grece~ti. La aceste tulburari, deja Tngijoratoare pentru Imperiu,
s-au adaugat presiunea bulgara, care apasa asupra provinciilor
Greciei continentale, ?i, ceva mai tarziu, incursiunile ru~ilor, al
caror prim val ~i.,a facut aparitia Tnaintea zidurilor Constantinopolului in anul 860 3
Vomtrece rapid Tn revista 'evenimentele care au obligat
Bizantul sa Tntoarca spatele frontierei sale orientale 0 data
pacificate ~i sa-~i Tndrepte atentia catre regiunile occidentale ~i,
Tn mod special, catre tinuturile sale maritime. Un reflex conditionat de interesu"' national va dicta, Tnca 0 data, orientarea
politicii imperiale ?i, Tn consecinta, schimbarile ideologiei bizantine. Iconoclasmul, mod de expresie al populatiilor orientale, a
fast abandonat fara dificultate. Imperiul Tmbrati~eaza, acum,
aspiratiile populatiilor sale occidentale, adica ale lumii profund
legate de traditiile greco-romane, care practica negotul,
me?te?ugurile ?i navigatia, pe scurt, ale lumii maritime, iconadule, leagan al elitelor intelectuale de odinioara, lume pe care
Bizantul 0 neglijase pana atunci, constrans de a asigura,
Tnainte de toate, apararea teritoriilor sale orientale. Dupa
succesul actiunii orientale, Imperiul ?i-a Tndreptat Tntreaga

37

atentie catre Occident ?i, absolut firesc, a dus pana la capat

gesturile pe care tot el Ie schitase Tn lupta de mentinere a fostului imperium romanum sub autoritatea sa, respectiv Tn timpul
epocii protobizantine, cand Constantinopolul, urmarind visul
marii idei romane, Tncercase reunificarea, sub controlul sau, a
Occidentului ?i Orientului lumii romane.
Tntr-adevar, totul ne Tndeamna sa tragem concluzia ca, Tn
decursul perioadei care Tncepe de la mijlocul secolului allX-lea,
yom asista la rena?terea universalismului bizantin: aceasta a
fost, fara Tndoiala, dorinta ?i intentia carmuirii bizantine, idealui Tmparatilor din Constantinopol. Cu toate acestea, trebuie
sa adaugam numaidecat ca dezv61tarea pe care, Tntre timp, 0
cunoscuse lumeaTnconjuratoare, nu-i mai Tngaduia Imperiului
cre?tin din Rasarit sa-?i realizeze cu u?urinta grandioasele-i proiecte. Rezistenta violenta a celorlaltor popoare a silit Constantinopolul sa-?i Tnfraneze pretentiile ?i sa dea, prin urmare, 0
forma noua politicii ?i ideologiei sale. Rolul Occidentului
cre?tin, care, 7nzestrat cu un Imperiu sprijinit pe Biserica Romei
- cel putin Tn acel moment-, 7?i revendica de la
Constantinopol titlurile sale de noblete, respectiv titlul de unic
mo?tenitor al Imperiului roman ?i, de unic aparator al
cre?tinatatii, a fost, din acest punct de vedere, decisiv.
Dupa cum se ?tie, titulatura imperiala acaparata de Carol
cel Mare ?i succesorii lui, cu sprijinul ?i binecuvantarea papalitatii, iscase proteste ?i reaqii vehemente din partea Constantinopolului, care n-a ?ovait sa recurga la razboi Tmpotriva
Occidentului, razboi care nu s-a desfa?urat numai pe plan
diplomatic. Amploarea ?i violentaincidentului au marcat, dupa
parearea nostra, cea dintai fisura importanta In sanul cre?tinatatii: OccidentLJI ?i Orientul, din motive de prestigiu politic,
patrundeau Tntr-o era a nelncrederii reciproce, al carei deznodamant va fi catastrofal pentru IInatiunea cre?tina". Aceasta
situatie va fi, curand, agravata de diferendul ecleziastic 7n

38

pnvtnta doctrinei referitoare la Sfantul Duh, care a mascat

adevaratul motiv de opozitie dintre cele doua Biserici, cel putin
Tn-ceeace prive~te aceasta epoca, respectiv revendicarile reciproce ale Tntaietatii, adica ale suprematiei tronului fiecareia.
Este la fel de adevarat ca dezvoltarea raporturilor dintre lumea
Occidentului cre~tin ~i Bizant, prezentata candca 0 problema
a diplomatiei imperiale, cand ca 0 problema de doctrina ecleziastica, ocupa acum primul loc pe scena politica din Bizanteste ceea ce va conditiona, mai presus de toate, evolutia ~i
continutulideologiei bizantine din epoca 4
Tn orice caz, Tn decursul perioadei care cuprinde domniile
Tmparatilor din dinastia Macedoneana, Tn mare de pe la
mijlocul secolului al IX-lea pana la mijlocul secolului al XI-lea
(mai precis din 876 pana Tn 1056), Bizantul urmare?te 0
politica expansionista, pe care 0 ducel~ bun sfar?it datorita
resurselor, Tn oameni~i Tn bani, pe care i Ie furnizeaza Orientul
redobandit. Acest efort va fi, Tn timp, Tncununat de succes la mijlocul secolului al XI-lea, frontierele bizantine se vor
Tntinde de la Eufrat ~i Caucaz pana Tn Italia ?i de la Dunare
pana Tn Palestina. Aceasta expansiune va piasa Tn tabere
adverse Bizantul ~i vecinii sai - ace~tia nefiind doar necredincio~ii, dar ~i cre~tinii, maiales bulgarii -,ceea ce va altera,
de-a lungul vremii, caracterul fundamental al ideologiei
bizantine, al carei"background" fusese, dupa cum am vazut,
apararea cre?tinatatii Tmpotriva necredincio~i1or. Rezulta de la
sine ca acest efort expansionist va fi Tnfaptuit de un popor care
va crede Tn justetea luptelor sale, chiar ~i atunci cand vor fi
Tndreptate Tmpotrivacoreligionarilor sai. Trebuie sa admitem,
a~adar, ca bizantinul din aceasta epoca abandoneaza ideea de
aparare, confundata,pana atunci, cu aceea de mantuire
nationala, Tmbrati~and, Tn schimb, ideea maretiei Imperiului
sau, consideratdrept singurul garant al binelui comunS.

39

Cu aceasta, Incepe era imperialismului bizantin, iardezvoltarea noii ideologii bizantine creeaza mentalitati noi. Este
necesara analiza procesului acestei evolutii, care marcheazao
noua etapa In istoria gandirii politice a Bizantului. Sa amintim,
deocamdata, ca aceasta schimbare s-a ivit din grija Bizantului
de a-?i consolida autoritatea In Occident?i de a-?i ralia la
aceasta cauza populatiile din tinuturile maritime, acolounde
traditia greco-romana era Inca deosebit de puternica. Sa
adaugam ca In vederea realizarii acestui obiectiv, Imperiul va
declan?a ?i va continua cu obstinatie razboaie ofensive, care,
in timp, vor dauna raporturilor sale cu popoarele vecine,
cre?tine ?i noncre?tine, constranse, la un moment dat, sa se
Tmpotriveasca ori sa se supuna politicii imperiale.
Fundamentul noii orientari a politicii Bizantului, care constituie, totodata, fundamentul noii ideologii a Imperiului, este
magistral explicat ?i expus, Tntr-o maniera concentrata ?i revelatoare, de ditre una dintre personalitatile politice ?i ecleziastice cele mai pregnante ale epocii, patriarhul Photios. Intr-adevar, lui Photios i se atribuie, pe buna dreptate, culegerea de
legi cunoscuta sub numele de Epanagoge - In realitate,o
introducere la ansamblullegislativ al Macedonenilor6 In orice
caz, este deosebit de semnificativ faptul ca unele principii de
ideologie politica ale Imperiului I?i gasesc acum locul
(Epanagoge a fost Intocmita ?i nkuta publica In 883-886)
Tntr-o culegere de legi, ceea ce Ie confera, incontestabil, un
caracter oficial, a? spune chiar universal, In cadrul lumii bizantine, bineTnteles.
Dupa 0 introducere consacrata, cum se cuvenea, notiunii
de lege ?i d.e justitie, Epanagoge se deschide asupra primLJlui
sau "Titlu", dedi'cat Tmparatului -- care, foarte semnificativ,
este definit ca lIautoritatea legitima, bunul comun tuturor
cetatenilor" - ?i functiei imperiale, jurisdiqiei ?i obiectivelor
sale. Potrivit acestui "Titlu", IItelullmparatului este sa pastreze

40

~i sa asigure, prin virtutilesale~ salvarea bunurilor prezente; sa

recupereze, prin actiunea sa vigilenta, bunurile pierdute;sa

dobandeasca, prin zelul, prin straduinta ~i. prin victoriile sale
cinstite, bunurile care Iipsesc". Sa remarcam ideea care va justifica, de acum Tnainte, Tntreprinderile expansioniste ale Imperiului ~i care este explicit prezentata ca 0 parte dinlndatoririle
~i obiectivele pe carelmparatul trebuie sa Ie urmareasca, fara
odihna, adica obligatia care Ii revine de a redobandi "bunurile
pierdute"~i "de a .procura bunurile lipsa". Neaflam, In orice
caz, departe de scopul modest pe care ~i-I propuneau Imparatii
iconocla~ti ~i care, Intr-un alt corp de legi, Ecloga,fusese
definit ca salvarea ~i .apararea, cu ajutorul lui D.umnezeu, a
celor existente 7 Tn plus, este evident ca mentionarea,ln textul
nostru, a victoriei cinstite, mijlocul pecare ImparatulTI folosea
pentru .a-~i atinge scopurile, mai ales pentru a ca~tiga noi
bunuri, bunurile care lipseau pe atunci, presupune 0 modificare a conceptiei despre razboi.Cu altecuvinte, ni se pare ca
notiunea de "razboi nobil" de odinioara, adica "razboiul care
nu provoca moartea cre~tinilor", este, acum, Tnlocuit cu
notiunea de razboi "drept", definit de catrePhotios, Intr-o
maniera implicita, ce-i drept, ca razboiul care Tngaduie bizantinilor, respectiv cre~tinilor prin excelenta, sa-~i extinda Imperiul,
garantul, In ochii lor, al binelui universals.
Tot Epanagoge, cu cel de-al doilea "Titlu" alsau, consacrat
patriarhului, ne permite sa discernem procesul care va convinge bizantinii de latura salutara, a~ spune chiar "soteriologica",
a aqiunilor Tntreprinse, ceea ce va justifica, In final, toate interventiile contra altor cre~tini, ca ?i, bineTnteles, contra necredincio~i1or. Potrivitacestui "Titlu" al Epanagogei, "patriarhul .are
ca sarcina, Inainte de toate, sa vegheze pentru 0 viata curata
. ~i evlavioasa a celor pe care Dumnezeu i-a Incredintat lui; apoi,
trebuie sa-i aduca, pe cat posiQil, la ortodoxie ~i la unirea cu
Biserica pe eretici, adica, dupa legi ~i canoane, pe aceia care

41

s-au Tndepartat de la calea cea dreapta, cei din Biserica

Catolica, ?i, deasemenea, dea-i Tntoarcela credinta pe necredincio?i, prin pilda admirabila ?i stralucita pe care 0 dau
aqiunile sale." Avem aici, cred eu, definitia unei Biserici care
militeaza pentru "dreapta credinta"; aceasta Biserica va cauta
sa se impuna, de data aceasta, prin opera sa misionara, care
cunoa?te, Tntr-adevar, Tn timpul acestei perioade, 0 dezvoltare
fara precedent9 , dar, totodata, prin sprijinul pe care TI va oferi
aqiunilor Tmparatului contra ereticilor (exemplul persecutie.i
pavlichienilor lO ?i al exterminarii lor este odovada Tn acest
sens) ?i, bineTnteles, contra celor care s-au separat In Biserica
Catolica (adica s-audesprins de Biserica ecumenica a
Constantinopolului), altfel spus, schismaticii~ Tn fond, ramanea
la aprecierea Bisericii ~i a Tmparatului daca un grup de persoanesau chiar popoare Intregi aveau sau nu un comportament
eretic sau schismatic. Poarta era, Tntr-adevar, deschisa tuturor
abuzurilor Tmpotriva cre~tinilor rebeli fala de Constantinopol ~i
recalcitranti fata de politica sa. Astfel, n-au lipsit argumentele,
cum vom vedea,pentru a justifica veritabilele razboaie purtate, acum, contra popoarelor cre?tine ~i, mai mult chiar,contra popoarelor cre~tinate de catre Bizant.
Se va Intelege, a~adar, cu u~urinta, evolutia relatiilor dintre
Bizant ~i vecinii sal de'-3 lungullntregului secolal X-lea ~i In cea
mai mare parte a secolului al XI-lea, ca ~i, In special, activitatea
militara ~i diplomatica pe care Imperiul 0 va dE?sfa?ura, In toate
directiile, pentru a-~i consolida autoritatea. Tmparatii a~a-zi~i
eruditi, precum leon al VI-lea Tnteleptulsau Filozoful, dar mai
ales fiul sau, Constantin al VII-lea Porfirogenetul, s-au straduit sa
prezinte Tn s~rierilelor ordinea bizantina ca pe un faptnatural ~i
istoric, conform vointeidivine, In vremecelmparatii militari, precum Nikefor Phokas, loan Tzimiskes ?i, In mod deosebit, Vasile
al II-lea, supranumit Bulgaroctonul, vor purcede, unul dupa altul,
la campanii razboinice, In urma carora hotarele bizantine vor

42

trece dincolo de Caucaz, Palestina ?i Dunare; iaracestecampanii

vor fi purtate fara a se mai tine seama de convingerile religioase
ale adversarilor - 0 dovede?te poreda de Bulgarocton (Omorator
de bulgari) data lui Vasile alII-lea, care a fost figura cea mai populara ?i cea mai eroica a epopeii bizantine 11
Biserica, gata oricand, Tn ceea ce 0 privea, sa sustinaefortul expansionist al statului, care asigura largirea jurisdictiei
sale, ?i-a Tnceput opera misionara pe langa popoarele din
aalcani, de la Pontul Euxin ?i chiar din Europa Centrala. Photios
?iNikolaos Mystikos, cei mai importanti patriarhi ai epocii ~i,
totodata, doua personalitati politice de prim rang, au Tncurajat
Tn mod deosebit Tntreprinderile misionare. Photios seva mandri cu lucrul acesta In enciclica(scrisoare circulara) adresata
celorlalti patriarhj12, iar Nikolaos se va Tngriji ca evanghelizarea
popoarelor de la Pontul Euxin sa dea rezultatele scontate; Tn
scrisorile sale catre prelatii din Chersones ?i din Alania, precizeaza atitudinea pe care Biserica trebuie s-o adopte fata de
popoarele de curand, a?adar Tnca insuficient, cre?tinate. Este
interesant de notat ca observatiile patriarhului nu sunt scutite
de tentapreocuparilor politice,a? zice ca sunt chiar supuse
intereselor statului bizantin referitoare la aceastaparte a lumii
- interese politice ?i diplomatice ale Imperiului pe care Biserica
II serve?te prin opera sa misionara 13 Cre?tinarea bulgarilor ?i,
mai tarziu, a ru?ilor constituie, fara putinta de tagada, succesui de marca al acestei politici,care-i Tngaduie Bizantului sa-?i
Intinda, de'-a lungul timpului, influenta spirituala, artistica ?i
chiar politica asupra lumii sJave, pe 0 arie care depa~e?te cu
mult granitele Imperiului bizantin 14
o epoca, a?adar, de cuceriri ?i deextindere In toate domeniile, secolul alX-lea ?i cea maimare parte a secolului al XI-lea
marcheaza ultima perioada a Imperiului bizantin, ca putere
mondiala. Bizantinii, Investiti cu rolul de arbitri mondiali ai
epocii, se mandreau cu victoriile statului lor ?i Incuviintau cu

43

rnsufletire declaratiile savante ?i peremptorii ale Imparatilor ?i

prelati1or. Tntr-adevar, nimeni nu pare sa conteste temeinicia
politicii care Ii reda Bizantului ocazia sa joace rolul menit de
Dumnezeu, rol care Ii revenea ?i din punctde vedere istoric,
respectiv acela de a calauzi lumea catre mantuirea sa. Astfel,
asertiunea lui Nikolaos Mystikos, pe atunci regent allmperiului,
catre Simeon, tarul bulgar, "Apusul apartine statului romanilor
(bizantinilor)"15, ?i declaratia orgolioasa a lui Nikefor Phokas
catre Liutprand, ambasadorullmparatului german, "Stapanirea
marilor este a mea"16, nu numai ca fusesera Intelese de bizantinul mijlociu, dar exprimau, cred eu, ?i convingerile sale profunde. Acest comportament semel, aceasta atitudine, am
spune noi, imperiala, explica, a?a cum yom vedea, schimbarile
din mentalitatea bizantina fata de celelalte popoare. Nu mai
este de mirare, a?adar, di, dupa cativa ani, ?i In legatura cu distrugerea Imperiului bulgar, adica a unui stat cre?tin, de catre
armatele imperiale bizantine, Vasile alII-lea I?i permitea sa scrie,
rntr-un act oficial, adresat, mai mult Inca, unui om al Bisericii,
ca "dintre toate bunurile pe care Dumnezeu Ie revarsase asupra
lui, cel mai pe plac Ii era anexarea teritoriilor la Imperiul sau"17.
Afirmam, Inca 0 data, ca 0 veritabila prapastie desparte
aceasta declaratie a lui Vasile al II-lea de aceea a Imparatului
Leon al III-lea, tare confirma, cu modestie, dupa cum am
vazut 18, ca d~ntre toate bunurile, el prefera dreptatea pe
pamant. Cele trei secole care sau scurs Tntre cele doua declaratii imperiale sunt secolele pe care Bizantulle-a folosit pentru
a-?i reca?tiga demnitatea In fata arabilor ?i pentru a-?i' consolida In fata lumii prestigiul renascut - dar care, dealtfel, va fi
curand eclfpsat' de victoria numero?ilor adversari pe care
Bizantul ?i-i facuse In timpul perioadei sale de glorie.

44

Complexul de superioritate - un avatar al imperialismului

De la jumatatea secolului al X-lea pana la jumatat~a secolului al XI-lea se Tntinde perioada de apogeu a Bizantului. De-a
lungul acestei epoci, Imperiul este, fara putinta de tagada,
marea putere mondiala. Acest fapt este evident pentru aliati ~i
acceptat chiar ~i de du~mani. Astfel, Tn ierarhia universala a
natiunilor - dupa conceptia medievala, potrivit careia statele
aveau, fiecare, un rang anume, dupa importanta lor, Intr-o
ordine imaginara, dar riguroasa -, Bizantul detine locul de
varf al piramidei. Cancelaria imperiala stabile~te un protocol
subtil, impus de grija de a sublinia cu orice pret aceasta suprematie. Actele imperiale,adresate regilor ~i principilor straini,
utilizeaza, pentru fiecare, ni~te atribute care ilustreaza pozitia
destinatarului Tn ierarhia natiunilor, dupa, bineTnteles, gradul
de rudenie ~i dupa raporturile sale cu Imparatul bizantin, considerat "Parintele" familiei imaginare a suveranilor. Astfel, daca
suveranul germanicare dreptulla titlul de "frate", tarul bulgar
se vede trecut la rangul de "fiu", Invreme ce printiide mai
mica importanta sunt desemnati, pur ~i simplu, ca "prieteni",
cand nu Ii selntampla sa se vada calificati cu titulaturi care
denota dar dependenta lor fata de Tmparatul bizantin, fie ea
doar nominala, precum, de pilda, titlul de europalat ~i, In cateva cazuri, acela de arhonte19
In acela~i fel, curtea bizantina organizeaza ceremonialul
imperial cusingurul scop de a scoate In evidenta maretia
Imperiului. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, care ne-a lasat
o lucrare completa despre desfa~urarea ceremoniilor de la
curtea bizantina, cunoscuta sub titlul latin De Caeremoniis
aulae Byzantinae 20 , de~i a fost redactata Tn limba greaca, precizeaza ca "multumita ordinii laudabile a ceremoniilor, puterea
imperiala se Tnfati~eaza Tnca ~i mai mareata, cre~te Tn prestigiu .
~ii prin aceasta, starne~te admiratia strainilor ~i a propriilor

45

SUpU?i" 21 Nu este de mirare, a?adar, ca acest ceremonial stabile?te cuo grija deosebita ordinea desfa?urarii primirii
suveranilor straini ?i a ambasadorilor acestora, respectandu-Ie
rangul, dar, totodata, ?i mai ales, subliniind, Tn fata tuturor,
caracterul majestuos ?i inaccesibil alTmparatului bizantin, care,
din toate punctele de vedere, ?i dupa 0 expresie formulata de
Tnsu?i Constantin al VII-lea, aparea aidoma lui 'iHristos Tn
mijlocul Apostolilor" 22
Semnificativ este faptul ca principiul"constantinian" despre
originea puterii bizantine a fost dezvoltat Tn mod deosebit de
catre acela?i Porfirogenet, Tn lucrarea adresata fiului sau,
viitorulTmparat Roman al II-lea, despre modulTn care trebuie
condus Imperiul, scriere cunoscuta, de asemenea, sub un titlu
latin, De Aministrando Imperio 23 Potrivit conceptiei pe care 0
numim "constantiniana" (termenul trebuie Tnteles ca 0 dubla
referinta, Tntai la Constantin, fondatorul Imperiului, dar ?i la
Constantin Porfirogenetul, initiatorul aeestei ideologii politiee),
Bizantul se bucura de 0 pozitiede exceptie printre celelalte
natii, din pricina raporturilor sale privilegiate cu Constantin cel
Mare, care a transferat Tn Constantinopol, capitala Imperiului
sau,Tntreaga maretie a Romei. Fundamentul istoric alsuperioritatii Tmparatului bizantin, Tn calitate de sueeesor al primului
Tmparat ere~tin, fiindastfel stabilit, multumita referintei constantiniene, Bizantul putea tine seama, cu Tngaduinta, de cele
d3tevadrepturi ale suveranilor occidentali ~i din regiunile pe
care Ie strabatuse Constantin eel Mare, care fusesera, adesea,
martore ale ispravilor sale 24
Expunerea ?i dezvoltarea acestei teorii de catre Constantin
al VII-lea Porfirogenetul merita 0 atentie speciala din partea
noastra, fiindca demonstreaza~consider eu, faptul ca scriitorul
imperial nu nUfTlai ca?tia despre a?a-zisa "donatie constantiniana" catre papa Silvestru - ceeace este deja semnifieativ
pentru cireulatia informatiilor Tn lumea medievala -, dar ?i ea

46

a utilizat ~ia exploatat continutul acestui text pentrua conferi

o baza solida pretentii10r bizantine privind suprematia Tn
ordinea universala a natiunilor. Folosirea unui document occidental,~i fals pe deasupra, pentru a Tntemeia revendicarile
bizantine,tocmai Tmpotriva Occidentului" demonstreaza, pe
langa existenta unor disensiuniinterne In sanul lumii occidentale, In cazul de fata diferenduldintre puterea spirituala ~i
puterea temporala, mai ales buna. organizare. aserviciilor .de
informatii bizantine ~i 0 subtilitate diplomatica din partealui
Constantin al VII-lea Porfirogenetul pe care suntem nevoitisa
i-o recunoa?tem, ca un soi decontrapondere lavirtuti1e militare, care Ii lipseau cu desavar~ire25.
Tntr-adevar,saamintim ca, potrivit documentuluicunoscut
sub numele de "donatia constantiniana", document nascocit,
se pare, In primul sfert al veacului al IX-lea, fara Indoiala Tn
mediul ecleziastic roman; Constantin cel Mare plecand, dupa
construirea Constantinopolului, In noul sau ora~, pentru a-~i
stabili re~edinta acolo, i-a Incredintat Roma~i domeniile sale
suveranului pontif, papa Silvestru. Astfel, acest document,
care certifica, Intr-o anumita masura, existenta statului pontifical ~i independenta papei fata de puterea temporala,li oferea
Bizantului un prilej nesperat de a-~i fonda drepturile ca unic
Imperiu roman. Tntr-adevar, acest document sugereazaimpliEittranslatio imperii, un transfer al Imperiului (Roma fiind
abandonata de catre Imparat) la constantinopol; considerat,
astfel, Inca de la Intemeierea sa, nudoarca al doilea. ora~
imperial, ceea ce a fost, In realitate, dar ca singurul ora~ imperial, capitala Imperiului. Rezulta, de la sine,ca situatia prezentata In acest mod In "donatia constantiniana" autorizalmperiul bizantin sa se considere. dreptcontinuatorul Imperiului
roman, drept succesorul, mo?tenitorul ~i legatarul Romei.
Grice pretentie la titlul imperial din partea vreunui alt suveran
era, Tn acest fel, dinainte condamnata la ilegitimitateargumentul avea greutate mai ales Impotriva Imperiului germanic26

47

A~adar, bizuindu-se pe legaturile privilegiate care uneau

Bizantul de Constantin cel Mare, recunoscut drept Tntemeietorul sau, Constantin Porfirogenetul n-a ~ovait sa conceapa
o teorie a nobletii raselor, al carei fundament va fi tot
referinta la Constantin I. EI consacra un Tntreg capitol din De
Administrando Imperio pentru ceea ce s-ar putea numi,
desigur, cu 0 oarecare exagerare, "ierarhia rasiala". Porfirogenetul distinge, astfel, rase nobile, mai putin nobile ~i lipsite de orice noblete - ~iface acest lucru fara nici 0 consideratie fata de convingerile religioase alepopoarelor, ci
exclusiv dupa criteriul vechimii culturii lor, masurata prin
raporturile mai mult sau mai putin stranse cu marele
Constantin, altfel spus cu Roma ~i Constantinopolul totodata, respectiv cu Bizantul27.
De aici pana la a socoti istoria poporului bizantin ca istoria
rasei nobile prin excelenta nu mai era decat un pas, care a ~i
fost, de altfel, facut rapid de istoricii ?i de elitele intelectuale
ale Bizantului. Tn acest seop fusese elaborata, de asemenea, ?i
"referinta biblica", sustinuta de Biserica, prin care bizantinii
erau desemnati ca "noul popor ales"28; sa adaugam, Tn acest
sens, ca referinta biblica, care completa, atat de ingenios,
referinta constantiniana ?i imperiala, a gasit un larg ecou Tn
randurile poporului bizantin, convins de menirea sa istorica ~i
solidar cu politica imperialista a carmuitorilor saL
Aceasta atifudine explica avatarurile pe care le-a cunoscut
ideea imperialista bizantina; dezvoltarea acesteia sta la originea sentimentului colectiv de superioritate, al ?ovinismului
bizantin, care a Tmbracat, adesea, forma unui rasism sui generis, Tntrucat ~e ma,nifesta la adresa a orice era socotit strain de
ansamblul bizantinilor. Se constata ca expresiile "rasa fara
onoare ?i fara demnitate", "rasa denaturata", "rasa barbara",
"semintie Tnapoiata ?i sangeroasa"29 sunt frecvent utilizate de
catre bizantini pentru a desemna popoare ca bulgarii, ru?ii sau

48

francii - caracterizate, totu~i, de cancelaria imperiala, in documentele care Ie erau adresate, drept na~ii "preacre~tine".
Aceasta atitudine bizantina fa~a de straini, sprijinita, mai presus detoate, pe superioritatea culturii grece~ti, devenite, acum,
izvorul civiliza~iei bizantine, marcheaza, in opinia noastra, 0
etapa importanta in elaborarea ideii de na~iune in Bizan~. Se
poate spune ca Imperiul multietnic ~i multina~ional, cum fusese
inainte Bizan~ul, cedase locul unui Imperiu greco-ortodox, unicultural, deci intolerant ~i intransigent fata de popoarele ~i
natiunile animate de idealuri diferite. Astfel, se intelege dispretul
exprimat la adresa unor popoare - precum armenii 30, care,
totu~i, de~ineau un loc important in Imperiu -~i se explica politica de coercitie impotriva elementelor eretice sau socotite
eretice din pricina ca nule imparta~eau concep~ia despre via~a,
apreciata de Constantinopol ca fiind singurademna. Exterminarea pavlichienilor ~i persecutiile contra oricarei tendin~e maniheiste, care au luat adesea aspectul de veritabila vanatoare de
vraj;toare, reprezinta, cred eu, cele ma; bune dovez;31.
Aceasta stare de lucruri poate explica, desigur, a~a cum s-a
sugerat 32 , cruzimea inumana pe care Vasile al II-lea a aratat-o
fata de soldatii bulgari cazuti in mainile sale dupa batalia de la
Kleidion (1014), care a marcat sfar~itul Imperiului bulgar.
Cincisprezece mii de oameni, dupa cum raporteaza Kedrenos,
orbiti din porunca imparatului, au apucat pe drumul de
intoarcere in tara lor, calauzi~i de aceia dintre ei carora, Tn acest
scop, Ii se lasase intact un ochi. Tntr-adevar, natura pedepsei
aplicate solda~ilor lua~i prizonieri de razboi lasa de Tnteles ca
bulgarii ~i tarullor, Samuel, erau ferm socotiti de bizantini drept
simplii razvratiti impotriva suveranului lor natural, respectiv
impotriva imparatului bizantin. Sa amintim,in acest sens, ca
luarea vederii era pedeapsa prevazuta de legile bizantine contra vinovatilor de lezmajestate. Este, de altfel, semnificativ faptul ca orbii erau inlaturati de la tronul Bizantului.

49

Tn orice caz, aceasta interpretare a comportamentului lui

Vasile al II-lea este Intarita de natura raporturilor dintre tarul
bulgar ?i imparatul bizantin, a?a cum, cu mai bine de un secol
inainte, 0 definise Nikolaos Mystikos In corespondenta sa of iciala cu tarul Simeon - tarul trebuia sa-I considere pe Imparat
ca pe propriul sau tata, iar orice actiune a bulgarilor indreptata
impotriva bizantinilor echivala cu un razboi fratricid, fiind comparabila cu 0 razvratire, cu revolta unui fiu nerecunoscator
Impotriva tate31ui sau spiritual ?i nu insemna, In sine, decat 0
uneltire a Celui Rau, pentru a duce la pierzanie sufletele cre?tinilor, uneltire care trebuia pedepsita de Dumnezeu, respectiv
de reprezentantul sau pe pamant, Imparatul bizantin 33 .
lata, a?adar, doctrina care Ingaduie, fara indoiala, Imparatului
preacre?tin sa-i pedepseasca, Tntr-o maniera contrara tuturor
principiilor Bizantului34, pe osta?ii bulgari Tnvinovatiti de crima de
lezmajestate - mai este nevoie, oare, sa amintim ca soldatii
bizantini care se rasculasera, sub conducerea unor militari ilu?tri,
impotriva aceluia?i imparat, fusesera scutiti de acest supliciu? Tn
aceasta avem, cu siguranta, Inca 0 proba a respectului de care
s-a bucurat Intotdeauna rasa nobila a bizantinilor, chiar ?i atunci
cand se facea vinovata fata de propriul conducator.
La fel de adevarat este ca bizantinii din aceasta epoca n-au
?ovait niciodata sa recurga la mijloace dintre cele mai condamnabile, ba chiar contrare propriilor convingeri - sa
amintim, In acest sens, ca legile bizantine interziceau tortura,
socotita incompatibila cu spiritul civilizatiei bizantine 35 ; bizantinii nu autorizau tortura decat impotriva celor pe care Ti
numeau "semintii fara onoare" - Tn acel moment, practic,
toate popoarele straine, invidioase pe a?a-zisa maretie a bizantinilor. Nu este de mirare, deci, ca imparatul bizantin folose?te
serviciile popoarelor pagane impotriva unor natii cre?tine, de
pilda ale peceriegilor ?i ungurilor contra bulgarilor36 , nici ca ii
declara pe armenii din armata sa ,,0 rasa nestatornica ?i perfida"37, nici ca inaltii prelati ai Bisericii socotesc ca "Iatinii, care
50

nu au ie~it cu totul din barbarie, sunt, a?adar, incapabili de a

sesiza nuantele dogmei ?i abia de sunt Tn masura sa priceapa
taina Sfintei Treimi 38 ", nici ca sentimentele rasiste cuprind
Tntregul popor bizantin 39
In orice caz, este incontestabil faptul ca, de-a lungul secolului al XI-lea, Constantinopolul ramane marele centru cultural
al lumii medievale. Mauropous, scriitor de la mijlocul acelui
veac, Tnalt dregator ?i om al Bisericii totodata, exprima sentimentul general, notand ca "Tn Constantinopol se aduna ?i se
revarsa valurile popoarelor ?i neamurilor din Tntreaga lume,pe
care Dumnezeu le-a supus Tmparatului"; acela?i scriitor, Tn discursul compus Tn cinstea Sfantului Gheorghe, gase?te, pe
nea~teptate, ocazia de a sublinia caracterul exceptional a tot
ceea ce are legatura cu Bizantul ~i de a elogia nu doar cetatea
prin excelenta - dupa cum era desemnat Constantinopolul de
catre restul lumii - dar ~i poporul ?i Tmparatul sau; referitor la
capitala, Mauropous noteaza: "Lumea intreaga se prosterneaza inaintea Sfintei cetati a Sionului, aceasta metropola
plina de evlavie, acest Nou lerusalim ... Dumnezeu sala?uie?te
in acest ora~, pe care EI I-a cladit, ca sa fie un miracol pentru
toti ceicare TI contempla"; la adresa Tmparatului Constantin
Monomahul, recurge la comparatii biblice, Tnfati~andu-I pe
Monomah cu trasaturile unui nou David, in vreme ce poporului bizantin ii spune "noul Israel", "adevaratul popor ales",
"care se bucura de pace, de prosperitate ?i traie~te Tn fericire,
sub conducerea luminata a imparatului ~i sub ocrotirea
Domnului"40. Aceste figuri de stil, menite sa starneasca imaginatia populara - discursul lui Mauropous fiind, Tntr-adevar,
pronuntat Tnaintea publicului constantinopolitan - descriu, cu
siguranta, spiritul care domnea in Constantinopol Tn anii
patruzeci ai secolului al XI-lea, adica intr-un moment in care
armatele bizantine debarcau Tn Sicilia ?i in care ultimul stat
armean din Caucaz, principatul avand capitala la Ani, se.
inscria, din proprie initiativa, pe orbita Imperiului, in vreme ce

51

Occidentul descoperea, fermecat, prin intermediul negustorilor,

pelerinilor ?i soldatilor sai, mercenari ai Bizantului, comorile
care impodobeau capitala bizantina ?i fabuloasele sale bogatii,
ale carei fast ?i stralucire trezeau invidiile?i antipatiile - sentimentele care se vor dezlantui atunci cand soarta Bizantului va
cunoa?te vicisitudinile pe care nimic nu Ie lasa de banuit in
acest final al primei jumatati de secol al X-lea.
Putere, lux ?i trufie sunt, a?adar, trasaturile istoriei Imperiului
din aceasta epoca - ele dicteaza modul de a fi ?i mentalitatea
bizantinilor, iar lipsa lor de masura vasta la originea nenorocirilor care ii vor a?tepta. Tn orice caz, aceste trasaturi fundamentale ale comportamentului bizantin explica de ce statui se
preocupa atat de putin de interesele populatiilor pe care noile
sale frontiere Ie vor cuprinde de acum inainte. Atitudinea
aceasta se va dovedi catastrofala pentrulmperiu. lar acest fapt
pune in lumina conduita poporului bizantin care, fascinat de
gloria Imperiului sau ?i convins pana in strafundul sufletului de
perenitatea acestuia, s-a dedat.preocuparilor dictate de confortul individual, aratandu-se lipsit de orice grija pentru binele
ob?tesc. Abandonareatreptata a armatei nationale ?i inlocuirea
ei cu mercenari, in pofida riscurilor pe care aceasta practica 0
prezenta pentru un stat cultivand dispretul pentru ace?ti
IIsoldati neciopliti", constituie cea mai graitoare dovada a comportamentului sau iresponsabil. Mai presus ?i Tnainte de toate,
caracterul sfidator ?i intransigent al comportamentului.bizantin
se poate observa in atitudinea Bisericii fata de ceilalti cre?tini nu este 0 Tntamplare ca schisma definitiva dintre Biserica de la
Constantinopol ?i Biserica de la Roma dateaza din aceasta epoca
(1054), chiar din timpul domniei Tmparatului Constantin
Monomahul. Este deosebit de semnificativ ca acest fapt, de
important~ majora pentru istoria cre?tinatatii, a~a cum au
demonstrat ev~nimentele ulterioare, a trecut nebagat Tn seama
de bizantinii epocii, patrun~i de orgoliul puterii lor ~i refractari
la orice avea legatura cu lumeaexterioara.

52

Rasturnarea de soarta n-a Intarziat sa loveasca Bizantul,

mole~it de bel~ugul sau ~i fermecat de maretia pe care ?i-o cre-

dea ve?nica ~i garantata de catre Dumnezeu. Astfel, numai lipsa

de ravna In Indeplinirea datoriilor pe care Ie poruncise Dumnezeu putea explica, In opinia bizantinilor, schimbarea sortiilor.
Teoria, pur bizantina, a Infrangerii impuse de Dumnezeu drept
pedeapsa pentru slabirea credintei poporului sau I?i gase~te de
acum 0 audienta din ce In ce mai larga; dezvoltarea acesteia,
mai ales .In timpul perioadelor de mare cumpana nationala,
cauzate de pericolul turc, va crea,dupa cum vom vedea, ni?te
conditii prea putin propice pentru apararea Imperiului.
Oricum, cu mult Inainte de sfar~itul secolului al XI-lea,
Bizantul nu mai era nici pe departe apt sa mentina macar 0
umbra palidaa gloriei sale, veche abia de cativa ani, numai. In
OcCident, normanzii captureaza ultimul bastion al Italiei bizantine, cetatea Bari, In 1071. In acela?i moment, Imparatul bizantin Roman al IV-lea Diogene devenea prizonierul turcilor seleu:cizi, la Manzikert (Van), acolo unde a pierit ,Jloarea tineretului
roman"41. Cativa ani mai tarziu, Grecia ?i coasta albaneza erau
invadate de normanzi, In vreme ce In Asia se instalau turcii,
care, la nici zece ani dupabatalia de la Manzikert, I?i Intemeiau, chiar pe teritoriul Asiei Mici bizantine, propriul stat,
Sultanatul din Iconium, apoi invadau Intreaga tara ?i I?i ridicau
tabara In fata Constantinopolului. In sfar?it, In acela?i timp,
popoarele migratoare din Nord, pecenegii ~i cumanii, treceau
Dunarea ?i pustiau provinciile balcanice, ajungand pana la
portile Constantinopolului. Cu putin Inaintede Incheierea
secolului gloriei sale, Bizantul I?i vedea hotarele restranse
"pana Intr-atat ca erau totuna - cum scria, nu fara 0 oarecare
exagerare, loan din Antiohia - cu zidurile capitalei sale"42.
Inaintarea cu pa?i rapizi a catastrofei a Intunecat mintile ?i
a semanat confuzie printre bizantini, popor ?i carmuire, prea
putin pregatiti sa-i tina piept - 0 resimteau, cu totii, plini de

53

amaraClune. Acela;;i Mauropous, doar la Cc3tiva ani dupa

grandiosul sau discurs Tntre slava Bizantului, va gasi accente
patetice pentru a-;;i avertiza, Tn zadar, concetatenii, d~ viitorul
-sumbru care-i a;;tepta; el Tnfiera coruptia, nedreptatea ~i lipsa
oricarei notiuni de morala, care domneau pe atunci Tn Bizant
~i care Tmpingeau natiunea Tn prapastie43 . Cronicarii epocii vor
fi, cu toate acestea, unanimi Tn explicarea catastrofei prin perfidia populatiilor de la frontiere, ostile Constantinopolului ~i
invidioase pe maretia sa; ei Ie vor acuza de maniheism ;;i,
a~adar, de a fi aqionat Tmpotriva poporului bizantin manate
de patima lor antiortodoxa. Tn ceea ce-I prive~te, poporul
bizantin, a carui "viata se desfa~ura" mai Tnainte "ca Tntr-o permanenta sarbatoare spre slava lui Dumnezeu"44, sub conducerea unor ambitio;;i aventurieri, T;;i va manifesta confuzia.
printr-oserie de razmerite ;;i de tulburari, ajungan~ sa prefaca
Imperiul Tn jucaria scandalagiilorcare ,,!?i faceau veacul prin
piete" ~i a mercenarilor straini,a caror prezenta Tmpovaratoare
se simtea din ce Tn ce rnai pregnant In Constantinopol ;;i In
provincii, starnind Tn bizantini sentimente xenofobe 45 - ca 0
replica, s-ar putea spune, Tntr-un alt context istoric, la dispretul
?ila sentimentul de superioritate pe care bizantinii Ie nutrisera,
odinioara, fata de tot ce Ie era strain.
Tn orice caz, Tn timpul ultimului sfert din secolul al XI-lea,
confuzia ~i nesiguranta cuprinsesera populatiile bizantine din
provincii, amenintate nu doar de incursiunile du;;rnanilor din
exterior, dar ?i de aqiunilecelor care ar fi trebuit sa slujeasca
Imperiul ;;i interesele sale, adica, pe de-o parte; de trupele de
mercenari care lucrau acum pe cont propriu - sa amintim ca
Rousseul ;;i francii sai reu;;isera sa Tnfiinteze un centru autonom Tn Asia Mica - ;;i, pe de alta parte, de Tnaltii ofiteri bizantini, care se straduiau, cu armatele care Ie erau devotate, sa
acapareze tronul, devenit acum prada u;;oara pentru aventurierii din Constantinopol.

54

Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul ca textele epocii vorbesc din nou despre "Democratie"46, termen
frecvent folosit Tn decursul secolului al VI-lea, cand demele
(gruparile asociate care reprezentau poporul bizantin) T;;i manifestau zgomotos interesul pentrutreburile ob;;te;;ti. Tntre timp,
Tnsa, semnificatia lui cazuse Tn desuetudine; acum Tnsemna, la
Bizant, "puterea poporului de rand, a gloatei", apreciata drept
contrara tuturor traditiilor statului legitim. "Democratia" a fost
considerata/Tntotdeauna drept 0 nenorocire nationala, semnificand pentru bizantini mania Domnului, care T;;i pedepsea,
astfel, poporul pentru comiterea unor fapte reprobabile 47 .
Acestea sunt temele pe care Tntreaga literatura politica a
Bizantului Ie va dezvolta Tndelung, Tn stradania de a demonstra
ca numai monarhia este regimul demn de un popor civilizat.
Nici "democratia", nici."tirania" - adica, dupa conceptia bizantina, uzurparea puterii de catre persoane care aqionau Tn
interes personal - nu puteau asigura poporului bizantin
bunastarea, pe care doar monarhia legitima i-o putea oferi 48 .
Cu toate acestea, Tntr-o atmosfera de promiscuitate ;;i de
haos, creatatocmai de multiplele tentative ale partizanilor
"democratiei" ;;i ai "tiraniei", va Tncepe a doua jumatate a
secolului al XI-lea. Situatia era agravata Tn mod deosebit de
catre amenintarea invaziei straine. Tn acest c1imat de dezordine ?i deruta, Bizantul va Tncerca sa reTnvie sentimentul national
~i sa Tntreprinda, ca Tn epoca iconoclasta Tn fata arabilor, efortul salvator. Acesta va fi opera Tmparatilor din casa
Comnenulilor, acaror politica, 0 spunem Tn treacat, reaminte?te, din mai multe puncte de vedere, de aceea a Tmparatilor
Isaurieni. Realizarea sa va absorbi toate fortele nationale,
urgenta sa evidenta va conferi orientarilor ideologice ale
Imperiului aspectul imperativ al unei mobilizari nationale pentru supravietuirea grecitatii ?i a ortodoxiei,caracterele specifice, Tn acest moment, ale Bizantului.

55

Capitolul4

PATRIOTISMELE BIZANTINE
Na~terea

patriotismului greco-bizantin

Pentru a aduce lumina asupra aspectelor pe care Ie

Tmbraca, Tn decursul acestei noi etape a istoriei sale, ideologia
politica a Bizantului, este necesara prezentarea, pe scurt, a
evolutiei ?i tendintelor vietii intelectuale a bizantinilor Tn secolele X-XI, fiindca acestea, dupa parerea noastra, conditioneaza, Tntr-o anumita masura, formele, dar ?i continutul manifestarilor ideologice din epocile urmatoare.
Trasatura fundamentala a vietii intelectuale din Bizant, de-a
lungul secolelor sale de maretie, ramane, Tn opinia noastra,
rena?terea interesului pentru Antichitatea greaca ?i realizarile
acesteia 1, Din acest punct de vedere este semnificativ faptul
ca, Tn aceast~ perioada, referintele la universul c1asic ?i la valorile sale se Tnmultesc, ca raspandirea operelor autorilor c1asici
cunoa?te 0 cre?tere considerabila, Tn vreme ce studiulliteraturii
c1asice cucere?te, treptat, nu doar ?colile din Constantinopol,
dar ?i publicul initiat. Principiile enuntate de marii filozofi ai
Antichitati[ sun~ subiectul predilect unor comentarii aprofundate, iar stilul lor de viata dobande?te, Tmpotriva oricaror
a?teptari, trasatl.,lrile unui arhetip, ale unui ideal de morala.
Sensul ?i utilizarea expresiei "viata filozofica", a carei valoare
este subliniata de catre Psellos, ?i aparitia conceptului de

56

"viata elena" constituie dovezi In acest sens2 Pe scurt, virtutile

lumii antice nu mai sunt considerate incompatibile cu viata
cre~tina, ci, dimpotriva, sunt prezentate drept un element
complementar cvasinecesar al Tnvataturii cre~tine, cel putin
pentru intelectualii care "exceleaza Tn respect" pentru
Antichitate, pastrandu-~i, totodata, spiritul critic fata de
convingerile religioase ale acesteia. Astfel, autori a caror ortodoxie este necontestata ~i incontestabila, toti, de altfel, Inalti
prelati ai Bisericii din Constantinopol, precum Photios; pentru
secolul al IX-lea, Arethas, pentru al X-lea, ~i Psellos - chiar ~i
el, pentru 0 perioada din viata, fiind calugar -, Xiphilinos ~i
Mauropous, pentru secolul al XI-lea, ca sa nu-i citam decat pe
cei mai ilu~tri, reabiliteaza lumea elenica ~i creatia sa, din care,
de altfel, se inspira pentru propriile opere.
Este remarcabil, Inainte de toate, ca, tocmai Tn aceasta
epoca, termenii elen ~i elenism dobandesc semnificatia care Ie
confera dreptul de cetatenie In civilizatia bizantina; ace~ti termeni, se ~tie, semnificau, mai Tnainte, pagan ~i paganism,
a~adar fusesera huliti de traditia cre~tina riguroasa. Acum,
desemneaza vechiul grec ~i cultura sa, devenind izvor de noi
virtuti. Mai mult, I~i vor pastra aceasta nobila semnificatie
pana la sfar~itul Imperiului bizantin 3
Pasiunea brusca pentru civilizatia greaca anticamarcheaza,
In existenta Bizantului, 0 "Rena~tere" avant fa fettre, ca sa
spunem a~a, care cuprinde, treptat, ansamblul vietii intelectuale din Bizant, In dauna traditiei cre?tine. Din acest punct de
vedere, este semnificativ faptul ca, In timp, termenii elenic ?i
elenism vor fi utilizati pentru a desemna Tnse?i cultura ?i civilizatia bizantina de catre cei mai de seama reprezentanti ai lor.
Aceasta reprezinta, dupa parerea noastra, un element important pentru studiul background-ului ideologic al Bizantului In
decursul ultimelor secole din existenta sa: bizantinii devin, din
pricina elenofoniei, din ce Tn ce mai con?tienti de legaturile lor

privilegiate Cll Antichitatea greaca, ceea ce Ti deosebe?te,

bineTnteles, de lumea latina ?i Ie confera, Tn felul acesta, noi
titluri de noblete. S-ar spune ca eruditii bizantini adopta termenii de elen ?i elenic, Tncarcati, acum, de virtuti, pentru a
raspunde termenului, cvasipeiorativ, de graikos (grec), utilizat,
la adresa lor, de catre latini, adica de cre?tinii din Occident.
Constatam ca idealul grec antic este pe cale sa Tnlocuiasca idealui roman, nu doar pentru ca acesta din urma fusese, la randul
sau, revendicat de Occident, ci mai ales pentru ca lumea
romana, al carei ideal era Tncarcat de 0 semnificatie militara ?i
politica, fusese subjugata, Tn cele din urma, de spiritul grec.
Se Tnte1ege de la sine ca, Tntr-un moment de criza, provocat,
Intre altele, de revendicarile ?i aqiunile Occidentului roman ?i
cre?tin Tmpotriva Bizantului, referinta la elenism va Tnsemna,
pentru Bizant, chiar ?i incon~tient, un solid argument ideologic,
afirmand superioritatea culturii bizantine, compensand lipsa de
putere, pentru a afirma superioritatea armatelor imperiale fata
de lumea din Occident. Este foarte instructiv, din acest punct
de vedere, faptul ca bizantinii confunda, intentionat ?i din ce Tn
ce mai des, Occidentul cu lumea barbara. Acest calificativ este
Inte1es Tn sensul pe care i-I dadusera vechii greci, respectiv
desemneaza drept necivilizate toate popoarele care nu
intrasera Tn raza de inf1uenta a culturii elene4
Astfel, elenismul antic ~i grecitatea medievala devin, pentru
bizantini, doua etape ale aceleia~i civilizatii - a lor. Amandoua
sunt produse ale unor oameni care au tinut piept, 'Intotdeauna eficace, asalturilor lumii barbare, pentru onoarea ?i salvarea
lumii civilizate. Sa recunoa~tem ca imaginea lumii bizantine ?i
a lumii barbare car~ se degaja din aceasta conceptie era foarte
potrivita pentru a trezi pariotismul bizantin, Tntr-un moment Tn
care Imperiul, Tmpresurat din toate partile de du~mani agresivi
~i Tntreprinzatori, simtea nevoia sa-?i organizeze replica.
Unitatea nationala trebuia sa se Tnchege Tmpotriva unor

'58

du?mani care, de?i erau manati, fiecare, de propriile interese,

amenintau cu totii Tn acela?i fel Imperiul. Bizantul avea motive
reale sa Ie puna tuturor aceea?i pecete, iar eticheta de barbar
Ie convenea perfect, nici unul dintre ace?tia neavand, Tntr-adevar, vreo legatura .oarecare cu Antichitatea greaca. Bizuindu-se
pe acest aspeq, Bizantul T?i va elabora propria specificitate,
care va reprezenta, deacum, temeliacon?tiintei nationale.
Cum cre?tinismul nu mai era suficient pentru a deosebi
Bizantul de du?manii sai, Tntrucat Occidentul cre?tin, pentru
moment, din pricina normanzilor, facea parte dintre ei, bizantinii se vor ata?a de vechea traditie greaca, a?a cumTi
Tndreptatea elenofonia lor, ~i, desigur, pe ortodoxie, dreapta
credinta amenintata de necredincio~i - turdi, Tn acel moment
- dar, de asemenea, de catre eretici ~i schismatici, adica de
cre~tinii din Occident.
Astfel r caracteruI grec ~i ortodoxia vor fi bunurile nepretuite
pecare bizantinii vor chemati saleapere, cu orice chip, Tmpotriva oricarui dl,.J~man, intern sau extern; elitele bizantine, legate
mai degraba de cultura antica, ?i poporul bizantin, legat, Tnainte
de toate, de traditia ortodoxa, vor aqiona Tmpreuna pentru
Tndeplinirea datoriei de a salva statui grecilor ortodoc~i, care va
fi, de acum Tnainte, Bizantul. lata originea ~i. baza patriotismului
bizantin, care, Tncepand din secolul al XII-lea, va domina viata
Bizantu1ui ~i care, asemenea unui sentiment de frustrare
nationala a gloriei apuse, va lua forma unei adevarate pasiuni,
ale carei excese se vor dovedi, Tn timp, nefaste pentru Imperiu.
Tn orice caz, de la sfar~itul secolului al XI-lea, ~i pentru
multa vreme, patriotismul grec ?i ortodox dicteaza orientarile
politice ~i ideologice ale bizantinilor. Acest patriotism va
Tmbraca, Tn cursul Tndelungatei sale existente, noi ~i, dupa cum
vom vedea, chiar nea~teptate forme. Tmprejurarile istorice vor
accentua cand importanta componentei salegrece?ti, cand pe
aceea a componentei ortodoxe, ceea ce va imprima, pana la

59

urma, 0 anumita diversitate aspiratiilor bizantine~ Dar sentimentul patriotic, mereu viguros, va calauzi de acum Tnainte
necontenit toateactiunile grecilor ortodoc~i, ale bizantinilor
adica, pana la sfar~itul istoriei Imperiului ~i chiar maitarziu.
La fel de adevarat este faptul ca patriotismul bizantin pare
sa aiba 0 forma elaborata deja Tnainte de secolul al XI-lea. A
aparut ca opera a intelectualilor, ecleziastici ~i laici, din capitala, care dezvoltasera principiul grec drept un complement
oportunal pricipiului ortodox. Amputea spune chiar ca patriotismul bizantin, a~a cum I-am definit, a Tnceput prin a fi un produs intelectual al Constantinopolului; pe masura ce patrundea
Tn randurile poporului ~i cucerea provinciile,elT~i pierdea unele
din trasaturile sale initiale, dobandindTn schimbaltele, iar contextul diverselor perioade istorice Ti impunea noi transformari.
Putem spune, a~adar, cu alte cuvinte, ca patriotismul bizantin,
ca orice sentiment viu, va ramane Tntotdeauana prezent Tn
spiritul bizantinilor; fiecare Ti va da, potrivit convingerilor lui
personale ~i intereselor. proprii, ori de cate ori va fi cazul,
formele care i se vor parea adecvate.

Polarizarea constantinopolitana
Un fapt care ni se pare foarte semnificativ (a cantarit greu
Tn soarta Imperiului) este, fara nici 0 Tndoiala, importanta pe
care 0 dobande~te acum Constantinopolul, nu numai Tn calitatea sa de capitala a Imperiului bizantin, ceea ce a fost dintotdeauna, dar ca un centru cultural ~i intelectual al lumii
bizantine ~i ca nucleu alTntregii vieti sociale, politice, ba chiar
?i economice ale Bizimtului. Acest fenomen, a carui amploare
nu poate fi explk:ata numai prin rolul administrativ al
Constantinopolului, ni se pare a fi 0 consecinta a patriotismului bizantin,preocupat sa-~i sublinieze fundamentul cultural, a

60

direi cea mai fericita expresie va ramane, binelnteles,

Constantinopolul.
Tntr-adevar, Constantinopolul, centru incontestabil al elitelor natiunii, care nu mai sunt doar militare, dicteaza toate
formele vietii intelectuale ~i da tonul tuturor manifestarilor
sociale ~i mondene. Ales drept re?edinta de catre 0 societate
rafinata, care I?i afi?eaza bogatiile ?i fastul, chiar ?i Tn momentele de cumpananationala, Constantinopolul dobande?te,
cu timpul, dimensiunile unei adevarate legende, care depa?e?te rapidgranitele bizantine. Frumusetea, maiestatea ~i, In
special, bogatia ora?ului framanta mintile contemporanilor, Ie
starne?te curiozitatea ~i Ie provoaca admiratia ~i Incantarea,
sentimenteamestecate, la unii, cu mandrie ?i emotie, iar la
ceilalti,cu invidie ?i pofta dea ~i Ie Insu?i.
Astfel, imaginea Constantinopolului. va fi curand confundata, mai ales decatre strainii care de acum vinln numar din
ceTnce mai mare sa vizitezeCetatea Regina,cu aceeaa
ansamblului'lmperiului; vor exista scriitorioccidentali care,
ascultand povestirile minunate despre capitala bizantina sau
atin?i direct de vraja acesteia, vor afirma ca mai bine de jumatate. din comorile Tntregii lumi se afla In mainile bizantinHor,
ceea ce va avea,lesne de Inchipuit, urmari nefaste pentru cetate ?i Imperiu, devenite tinta armatelor straine influentate de
aceasta legenda 5 A?adar, Constantinopolul va ajunge sa fie
considerat mai prestigios decat Tnsu?i Bizantul- acest al doilea
termen fiind utilizat In sensul actual -,.. ?i va sfar?i prin a semnifica Imperiul In totalitatea sa 6 , Tn pofida faptului ca soarta
statului bizantin se juca, pe atunci, la frontiere,iar populatii1e
din provincii sufereau consecintele.
Pe scurt, cetatea imperiala, Tmpodobita ~i Insotita de toate
atributele maiestatii, comparata cu 0 zeita ?i, Inca mai plastic, cu
,,0 femeie a carei frumusete desavar~ita atragea privirile pofticioase alesoldatilor grosolani din o~tirile du~mane"7, va fi, Tn

61

orice caz, centrul de interes allumii epocii; va face subiectul sentimentelor contradictorii chiar ?i din partea bizantinilor, unii
vazand In existenta sa dovada binecuvantarii divine, altii, motivul
nenorocirii lor. Totul, de-a lungul timpului, se va cristaliza Tn jurul
acestei cetati ?i a legendei sale; cand un ora? binecuvantat, cand
un ora? "pacatos",Constantinopolul va sta, pe viitor, in mijlocul
destinelor Imperiului ?i poporului din Bizant; fiindca, a?a cum a
scris Nicetas, Constantinopolul este, pentru lume, "cetatea
cetatilor, lumina universului~ faima lumii, spectacolul nepamantean, maica Bisericilor, temelia credintei, ocrotitoarea literaturii ?i
a artelor, patria ?i vatra frumusetii"8.
Polarizarea constantinopolitana, fenomen care atinge nu
doar lumea bizantina, dar ?i popoarele care au avut un raport
cat de mic cu Bizantul, poate explica, am zice noi, anumite
fapte istorice, Tnca nu pe deplin la.murite ?i, de aceea, foarte
controversate: ma refer, mai ales,la catastrofa din 1204, adica
la caderea Constantinopolului in mainile armatelor celei de-a
patra Cruciade, dar, in mod ega I, la na?terea provincialismului
bizantin, ca 0 replica, s-ar spune, a populatiilordin provincii la
ruina constantinopolitana. Tntr-adevar,dezvoltarea spiritului
regionalist, cu accente anticonstantinopolitane,. va cuceri,. cu
trecerea timpului, 0 mare parte din provinciile bizantine, care
vor Tncerca sa se afirme Tn fata' Constantinopolului, fie ?i cu
riscul de a slabi forte1e Imperiului. Dar se cuvine sa mentionam
ca factorul extern a impus, in cele din urma, solutii care nu
erau nici conforme intereselor Constantinopolului,nici potrivite cu nazuintele provinciale. Tocmai aceasta influenta a lumii
exterioare asupra sortii Bizantului a alimentat, constant,
patriotismul grec ?i ortodox, a carui evolutie ramane, Tn orice
caz, tributara destinului Constantinopolului.
Tn conduzie, ,am spune ca patriotismul, grec ?i ortodox,?i
polarizarea constantinopolitana au constituit fundamentele
visului "Marii Idei", care rezuma toate aspiratiile grece?ti catre

62

renasterea maretiei statului lor. Tntr-adevar, acest vis, care s-a

ivit din convingerea ca Imperiul bizantin va fi restaurat, Tntr-o
buna zi, la Constantinopol, sub un Tmparat grec, a fost nutrit
de cre~tini pe tot parcursulTndelungatei perioade a dominatiei
turce~ti ~i continua sa emotioneze numero~i neoeleni, crescuti
Tn admiratia pentru faptele de exceptie ale Tmparatilor Macedoneni ~i ale celor din ultima perioada de glorie bizantina.
I

Patriotismul aristocratic
Alexios, fondatorul noii dinastii a Comnenilor, a urcat pe
tron multumita reactiei aristocratiei militare, din care facea
parte familia sa, Tmpotriva politicii delasatoare ?i demagogice
a Tmparatului Nikephoros Botaneiates, care lasase Imperiul la
voia Intamplarii, falimentul finantelor statului adaugandu-se
derutei armatelor. Tntr-adevar, Tn 1081, data venirii la putere a
lui Alexios, normanzii din Italia, condu?i de Roger Guiscard care, dupa spusele Anei Comnena, cronicara domniei tatalui
sau, Alexios, ar fi ravnit coroana bizantina 9 - , debarcasera pe
coasta albaneza ?ilnaintau, pas cu pas, In interiorul tarii; turcii
atinseseramalurile Bosforului, dupa ce I~icreasera un Sultanat
al lor, Intai la Niceea, apoi la !conium, ~i "emirate" In aproape
Tntreaga Asie Mica bizantina - numai cateva oaze bizantine
din Frigia rezistasera presiunii lor-, iar pecenegii, care nu-?i
Incetasera incursiunile Impotriva provinciilor balcanice, I?i vor
face aparitia, peste numai cativa ani,chiar la porti1e Constantinopolului.
La fel ca In perioada e~pansiunii fulgeratoare a arabilor,
rapiditatea cuceririlor turce demonstreaza, In afara de forta
?i de vitalitatea invadatorilor, vlaguirea lumii invadate.
Tntr-adevar, totul te Indeamna sa crezi ca populatiile din Asia
Mica bizantina s-au aratat prea putin dispuse sa-?i apere tara

63

eficace ~i sa se opuna Tnaintarii turce~ti, favorizate, de altfel,

de politica Tmparatilor ~i a numero~ilor pretendenti la tron,
care cautau sa-~i recruteze din randurile turcilor soldati-mercenari pentru armatele lor. Istoricii oficiali aiepocii, purtatorii
de cuvant ai Constantinopolului, Tncercand sa-i dezvinovateasca pe carmuitorii bizantini, socotesc ca aceasta stare de
spirit din provincii este rezultatul convingerilor eretice ale
populatiilor respective; argumentul este lansat mai ales pentru
a explica atitudinea populatiilor de la frontierele orientale ~i cu
precadere ale armenilor 10 Dimpotriva, istoriografia moderna
vede aici efectul decaderii politicii imperiale, care, pusa neconditionat Tn serviciul Constantinopolului, se Tngrijea prea putin
de interesele ~i preocuparile populatiilor din provincii 11
Tn orice caz, coabitarea pa~nica dintre populatii1e autohtone
bizantine ~i nou-veniti este 0 certitudine, Tn pofida deosebirii de
convingeri religioase. Aceasta coabitare se va manifesta activ
cativa ani mai tarziu, cand populatia bizantina din regiunea
Smirnei II ajuta pe Intreprinzatorul emir turc Tzachas sa-~i construiasca flota cu ajutorul direia va pustii insulele ~i tarmul
egeean ~i va ameninta chiar ~i ConstantinopoluP2, dar mai ales
cand succesorul lui Alexios, loan Comnen, va porni la recucerirea Asiei Mici de sub ocupatia turca, iar populatiile bizantine din vecinatatea lacului de la Pusguza, din Frigia, vor refuza
sa treaca de partea Tmparatului ~i sa-l ajute Tn Tntreprinderea sa
pentru ca, a~a cum va nota cronicarul Kinnamos,care a relatat
evenimentul, "dupa ce traisera vreme Tndelungata laolalta cu
turcii, adoptasera modul de viata al acestora"13.
Tn acela~i fel, situatia celorlalte hotare bizantine, Tn Occident ~i la nord, unde actioneaza alti du~mani, prezinta semnele pierderii devotamentului fata de Constantinopol, chiar cu
mult timp Tnainte de urcarea pe tron a dinastiei Comnenilor. Tn
orice caz, victoriile normanzilor ~i, mai ales, Tnaintarea pecenegilor devin explicabile, daca se accepta faptul ca invadatorii

64

au gasit, la populatii1e din regiunile vizate prin actiunile lor, 0

neutralitate binevoitoare, daca nu chiar 0 colaborare activa. Sa
amintim, la acest punct, ca ora?ul Durazzo a fost predat normanzilor In urma tradarii italienilor care se aflau Inauntrul
cetatij14 ?i ca populatiile balcanice, In special cele din regiunile
danubiene, Tmpovarate de masurile impuse asupra lor de
Constantinopol, I?i manifestau nemultumirea prin razmerite
continue Impotriva puterii centrale, ajungand sa creeze, dupa
cum ar spune istoriografia moderna, ni?te mi?cari separatiste
cvasipermanente 15 . Tn mod asemanator cu mi?carile dizidente
ale armenilor din Orient, mi?carile popoarelor balcanice au
compromis rezistenta bizantina ?i au slabit considerabil forta
Imperiului.
Trebuie, oare, sa vedem In aceasta atitudine a provinciilor,
In afara manifestarii sentimentelor etnice exacerbate, indiscutabila In cazul armenilor ?i al bulgarilor, reactia populatiilor
rurale defavorizate Impotriva politicii Constantinopolului In
ceea ce Ie privea? Cu alte cuvinte, trebuie sa vedem aici
consecinta politicii expansioniste ?i imperialiste din secolul al
XI-lea a Bizantului, care a cerut de la masele muncitoare In epoca respectiva, taranimea - considerabile sacrificii pentru
a-?i Indeplini planurile, fara a face sa profite de pe urma succeselor sale ?i populatii1e din provincii? Sa amintim, intr-adevar,
ca 0 fiscalitate Impovaratoare ?i nemiloasa Ie fusese impusa
populatiilor de la tara, printr-o administratie inflexibila, Tntotdeauna in serviciul Constantinopolului, ale carei roade umpleau cuferele vistieriei capitalei ?i ale elitelor sale, care nu
aratau decat un aer de trufa?a superioritate la adresa mojicilor
de la tara16.
Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi decat afirmativ;
totu?i, situatia aceasta explica Iiumai partial comportamentul
ulterior al acestor populatii,' mai ales fata de turci, pe care convingerile lor religioase ii indepartau de bizantini. Tntr-adevar,

65

pentru a explica acest fenomen, la prima vedere surprinzator,

al coabitarii pa~nice bizantino-turce~ti In Asia Mica, ar trebui sa
tinemcontde un alt factor important - ~i anume toleranta de
care invadatoriidadeau dovada fata de populatiiledin regiunile
cucerite, mai ales Tn ceea ce privea practica religioasa. Mai
multe faptedemonstreaza acest lucru, ca de pilda ,constructia
de biserici pe teritoriile ocupate~i absenta canonizarii, din
partea Bisericii Ortodoxe, a neomartirilor din aceasta perioada.
Cazul lui Theodor Gabras, aparatorulregiunii Trebizondei
Tmpotriva turcilor, este aparte ~iexceptibnal din toate punctele
de vedere, Intrucat este vorba despre 0 victima militara in
razboiul contra turcilor ~i nu despre un simplu cre~tin silit sa-~i
renege convingerile religioase 17 Cu altecuvinte, cazul lui
Theodor Gabras intra Tn categoria faptelor ce ilustreaza patriotismul aristocratic care Tnsufletea rezistenta Tmpotriva du~ma
nuluiextern allmperiului din acelmoment~iai carui reprezentanti dematca au fost elitele rnilitare ale Bizantului, tot acelea
care II condusesera pe Alexios Comnen pe tron ....... aparitia acestui Tmparat putand fi, astfel, socotita drept cel dintai gest de
rezistenta bizantina ~i de trezire acon~tiintei nationale.
Tntr-adevar,' opera" Comnenilor, Tnceputa de Alexios, marcheaza efortul pentru recucerirea teritoriilor imperiale - acest
vast proiect militar, a carui punere Tn practica' explica .modificarile profunde pe care le-a suferit ideologia politica bizantina.
Secolul domniei primilor trei Comneni (1081-1182) este
perioada reorganizarii Imperiului, astatului bizantin, total
ruinat de tulburarile provocate de'victoriile straine. 'Sizantul,
amenintat ~i de Occident ~ideOrient, va rnai depune inca 0
data efortul refacerii nationale, efort condus, sub sceptrul
Comnenilor, de catre aristocratia militara a tarii, c1asa aparuta
pe vremea iconQcla~tilor, care T~i ingro~ase randurile pe vremea Macedonenilor, dar fusese neglijata de conducerea civila
din Constantinopol de la mijlocul secolului al XI-lea ~i avea sa

66

renasca, In fine, prin Marii Comneni, cei mai de seama repreai sai.
A~ada.r, sub dinastia Comnenilor,armata bizantina, reconstituita prin grija acestor Impara~i, va fi Inca 0 data chemata sa
joace rolul decisiv pentru supravie~uirea na~iei; aidoma armatei
Tmparatilor iconocla~ti, armata Comnenilor va tine in mainile
sale soarta .Imperiului ~i, la fel ca armata iconocla?tilor, se va
achita de aceasta indatorire cu succes. Tntr-adevar, perioada
iconoclasta ?i aceea a Comnenilor suntasemanatoaresub mai
multe aspecte, cel putin in ceea ce prive~te situa~ia Imperiului
?i locul sau In lume. Ambele perioade sunt marcate de pericolul iminent care apasa asupra fiin~arii Bizantului, ambele au
servit, Inainte de orice, imperativul national, adica acela de a
line piept inamicului extern, In sfar?it, ambele, potrivit necesita~ilor timpului, au condus la militarizarea Imperiului, a institu~iilor ?i a societa~ii sale. Aceste doua perioade au izbutit mobilizarea efortului national ?i salvarea, In consecinta, a patriei
bizantine. T()tu?i, iconoclasmul ?i secolul Comnenilor difera
Intr-un punct esential: orientarile sociale.ale ini~iatorilor - In
vreme ce Isaurienii se sprijineau, mai ales, pe elementul popular al na~iei, Comnenii ?i-au dus aqiunea la bun sfar?it favorizand, Tn special, aristocra~ia, respectiv marile familii de civili ~i
militari, careacaparasera funqiilede conducere din stat ?i care
au ramas permanent solidare Intr-o Intreprindere cvasifamiliala, deoarece, intr-adevar, multe dintre ele erau legate prin
rela~ii de rudenie. Comnenii accentuau inca ?i mai mult politica.aristocratica ?i familiala, Zonaras povestind ca Alexios "conducea tara deparc-ar fi fost propria sa mo~ie"18, infiinland
adevarate c1anuri care controlau organele de decizie ale carmuirii ~i impuneau, astfel, politica sa. in orice caz, politica
primilor trei Comneni, Alexios, loan ?i Manuil, a fost aceea pe
care salvarea natiunii 0 cerea; ea poarta amprenta unui veritabil patriotism aristocratic, care a ajuns sa ob~ina ralierea la
zentan~i

67

cauza sa a maselor populare din tara, mai ales Incepand din

momentul In care a imbracat forma rezistentei impotriva
Occidentului roman. A?adar, s-ar putea spune ca politicadusa
de Comneni, ca politica patriotica, a constituit continuarea
avantului pe care Bizantul il cunoscuse sub imparatii iconoc1a?ti ?i, ca politica aristocratica, a fost animata de acelea?i
principii care ii calauzisera ?i pe imparatii Macedoneni - in
orice caz, este expresia perfecta a situatiei critice in care s-a
aflat 0 mare natiune, con?tienta de gloria sa apusa ?i a carei
supravietuire era primejdios amenintata.
Cu toate acestea, se cuvine sa observam ca nota aristocratica a efortului Bizantului de a-?i redobandi maretia pierduta a fost data, pentru prima oara, de un functionar civil ?i
nu de catre un reprezentant al aristocratiei militare, cu mult
inainte de urcarea pe tron a Comnenilor. Tntr-adevar, marele
logofat Nikeph'oritzes a fost cel dintai care a incercat sa redreseze statui printr-o serie de masuri, de altfel rau intelese, al
caror unic rezultat a fost inlaturareainitiatorului lor. 0 singura
masura, de ordin militar, i-a supravietuit lui Nikephoritzes constituirea unui corp de armata special, insarcinat sa contracareze inaintarea turceasca in Rasaritul bizantin. Astfel a vazut
lumina zileifaimoasa "tagma" (trupa de soldati) de "Athanatoi" ("Nemuritori"), care, a?a cum 0 indica ?i numele, era alcatuita din elitele armatei. Sa enumeram catevaaspecte definitorii ale acestei '"tagma"19: purta numele trupelor de elita ale
Tmparatului Tzimiskes, ceea ce amintea de Tntreaga glorie militara a secolului al X-lea; era alcatuita din oameni care nu
putusera Tndura jugul turcesc, a?adar, din veritabili patrioti;
se recruta din randul tineretului din Asia Mica, deci din teritoriul care era,' cum' se ?tie, leaganul aristocratiei bizantine.
Astfel, Tnsarcinati .sa perpetueze opera ilu?trilor predecesori,
ace?ti "Athanatoi" au fost, practic, singurul corp militar pur
bizantin pe care Alexios I il va gasi Tn 1081, cand va urca pe

68

tron 20 . In stradania sa de a reface armata imperiala, Alexios se

va inspira din principiile care animau contingentul de
"Athanatoi" pentru a Tnfiinja corpul de "Archontopouloi", a
carui constituire se Tnscrie Tntre primele acjiuni ale acestui
Tmparat pentru reorganizarea armatei imperiale. Deta~ament
aristocratic, dupa cum indica ~i numele sau (termenul de
arhonte desemna, Tn Bizanj, orice persoana aparjinand c1aselor superioare), a.!catuit din fiii soldajilor cazuji Tn razboi,
"tagma" de "Archontopouloi" a fost, Tn realitate, "Iegiunea de
onoare bizantina"2\ deschisa odraslelor celor care T~i jertfisera
viaja pentru patria romana, pentru "Romania". Apartenenja la
acest corp semnifica "Innobilarea", noblejea ereditara fiind,
dupa cum se ~tie, necunoscuta In Bizanj. Infiinjand corpul de
"Archontopouloi", Alexios a dorit sa se Tnconjoare de oameni
Tnsuflejiji de acelea~i principii ca ale sale, de patrioji ~i de aristocraji; trebuie sa mai amintim, oare, ca acest Tmparat era fiu
de arhonte militar, originar din Asia Mica, ~i ca, "asemenea
unui savant sau arhitect, nascocea mai mereu lucruri noi", dar
Tntotdeauna pentru binele statului ~ial Romaniei 22 ?
Tntr-adevar, sub Alexios I, totalitatea armatei bizantine, reorganizata prin sacrificii financiare suportate mai ales de tezaurele
ecleziastice, va fi animata de ideea salvarii patriei, ameninjate Tn
insa~i existenja sa, ~i de ideea aristocratica de a-i reda Bizanjului
splendoarea, intinata de politica demagogica a Tmparajilor precedenji, care facusera din Imperiu 0 prada u~oara pentru du~
manii sai.Armata Comnenilor, pusa sub ordinele unor comandanji aparjinand apropiajilor, daca nu chiar membrilor familiei
imperiale, va fi parghia mobilizarii de ansamblu a natiunii, sub
conducerea celor mai de seama reprezentanti ai sai, pentru a-~i
reca~tiga teritoriile, dar, de asemenea, pentru a-~i regasi prestigiul- iata principiile ideologiei politice a Bizanjului In epoca
dinastiei Comnenilor, care ne-au determinat s-o desemnam sub
numele de patriotism aristocratic.

69

Capitolul5

IN

CAUTAREA NOllOR VAlORI

Sfidarea occidentala ~i sentimentul antilatin

Un nou eveniment, hotarator pentru comportamentul
bizantinilor dupa sfar?itul secolului al XI-lea ?i care a dat forma
definitiva patriotismului?i ideologiei lor politice, ramane, indiscutabil, diferendul care va opune, pe viitor, Occidentul ?i Orientul lumii cre?tine. Se ~uvine sa examinam Tn mod deosebit
evolutia raporturilor dintre cele doua parti ale cre?tinatatii,
fiindca aceasta aduce lumina asupra noilor mentalitati bizantine, explica atitudinea adoptata de Tmparatii care s-au succedat In epoca ?i determina manifestarile Bisericii, ?i, prin
urmare, ale poporului bizantin, a carui influenta va cantari
deseori greu Tn luarea deciziilor de catre carmuire.
tnceputa deja din secolul allX-lea(ln timpul schismei numite
fotiene, dupa numele patriarhului Constantinopolului), de?i ca
un simplu dezacord In interpretarea textelor patristice, referitoare. la anumite puncte ale doctrinei. (purcederea Sfantului
Duh)?i la cateva practici Iiturgice (azima) ?i canonice (celibatul
preotilor), amanunte ascunzand, In realitate, pretentiile Romei
?i ale Constantinopolului la primatul scaunului arhieresc al
fiecareia, disputa ecleziastica a cunoscut, cu trecerea timpului,
o amplificare ce va provoca nu doar separarea Bisericilor, ci 0

70

veritabila dezbinare In sanul cre?tinatatii. Aceasta evolu"\:ie a

condus, In cele din urma, la schisma definitivalntre Biserici,
dureros resim~ita ?i Inzilele noastre, declarata In anul 1054,
cand cardinalul Humbert, legatul papei, ?i patriarhul Mihail
Cherularie au lansat, cel dintai chiar 111 Sfanta Sofia, celalalt, In
Sfantul Sinod din Constantinopol, anatema reciproca, In pofida
tuturor a?teptarilor, Tntrucat, cui mea ironiei, Intalnirea dintre
cele doua delega~ii pare sa fi avut drept scop recunoa?terea
asemanarilor ?i apoi unirea dintre cele doua Biserici 1
In ciuda eforturilor aproape imediat ini~iate de Imparat, ale
carui interese In Italia erau compromise . deturnura luata de
rela~iile dintre Bisericile Romei ?i Constantinopolului,pentru a
se apropia de papa?i a ?terge urmele actelor din 1054,
nedemne de cre?tinatate, prapastia cascata Intre cele doua
Biserici devenea din ce In ce mai profunda. Cre?tinii ortodoc?i
?i cre?tinii romani, care se ocoleau unii pe al~ii prin Italia?i prin
marile centre ale Imperiului, In special In Constantinopol, se vor
Tnradacina treptat Intruschisma?i vor Incepesase trateze, reciproc,. ca schismatici ?i eretici. Ei vor ~dopta, unii fa~ade ceilalti,
comportamentul deostilitate ?i de lipsa de Tn~elegere potrivit
unei asemenea situa~iL La Bizant apare ?i se prolifereaza, Tn
acest moment, un gen nou de literaturaecleziastica - tratatele
Impotriva latinilor2 In acestea se vor descrie, pe larg?i cu detalii
surprinzatoare pentru mintile simple, ratacirile latinilor, adica
ale cre?tinilor romani, ?i vor deveni un soi de vademecumuri ale
ortodoxului desavar?it, care trebuiasa afledespre toate
motivele de plangere Impotriva Bisericii Romei ?i a slujitorilor ei.
Aceste Tndreptareau cunoscuto raspandire din ce In ce mai
mare ?i 0 primire entuziasta din partea publicului popular, u?or
influen~abil de catre Biserica. Aceasta, datorita organizarii sale,
putea manevra repede ?i eficace toate populatiile bizantine,
mereu avide, s-a subliniat Tndeajuns acest lucru, de dispute
privind chestiunile religioase ?i dogmatice.

71

Situatja creata prin diferendul ecleziastic se va agrava considerabil, Incepand din momentulTn .care. armatele occidentale
au lansat primele operatiuni Tmpotriva Imperiului bizantin.
Conflictul militar a aparut, astfel, ca 0 consecinta a ostilitatii
dintre Biserici, fapt care a Tnveninat ~i maimult raporturile,
deja Incordate, dintre cele doua comunitati cre~tine. Astfel s-a
explicat - In ochii bizantinilor, eel putin - agresiunea normandalmpotriva teritoriilor italiene ale Imperiului ~i, apoi, chiar
tmpotriva teritoriului imperial. Sa nu uitam ca, Intr-adevar, In
urma Tratatu~ui de la Melfi, care a pecetluit alianta normando-pontificala, In 1059, adica la numai cativa ani dupa schisma Bisericilor, norrnanzii,de acum Tnainteforta armata a
papa/itatii, T~i Tntreprind operatiunile contra bizantinilor din
Italia, care se soldeaza cu expulzarea administratiei bizantine
din aceasta provincie, ~i Tncearca, imediat apoi, Tn anul 1081,
cucerirea Imperiului, Constantinopolul fiind Jinta suprema a
ultimei lor expeditii balcanice. Au existat bizantini care nu s-au
sfiit sa spunacu voce tareceea ce cu totii gandeau Tn sinealor,
anume ca aqiunile normande antibizantineeraurncurajate de
papalitate, manata de dorinta de a:-islabi pe slujitorii rivalei
sale, Biserica din Constantinopol. .Puterea militara ~i ambitiile
temporale ale papalitatii, exprimate cu tarie Tn acele momente,
maiales ~mpotriva Imparatului german, socotit prietenul
Bizantu1ui,i-au descumpanit pe bizantini, puternic ata~ati de
traditia patristica, potrivit careia Biserica era 0 forta spirituala
Tn slujba pacii, ~i i-a Tncredintat de temeinicia suspiciunilor lor.
In orice caz, politica antibizantina a normanzilor marcheaza
o etapa importanta Tn evolutia raporturilor dintreOccidentul
?i Orientul cre?tine, fiindca, 0 data cu aceasta, Tncepe conflictul armat al Apusului Tmpotriva Bizantului, care nu Tnsemna,
pentru bizantini, a~at semnul vita1itatii ?i fortei unei lumi In
ascensiune, cat urmarirea unor scopuri ascunse pe care Ie nutreau aceste popoare barbare, In dorinta lor de a Tngenunchea

72

Imperiul glorios al Bizantului, lumea a direi singura vina era

aceea de a nu fisupusa Bisericii Romei.
Ca atare, la randul lor, atacurile normande ii tulbura profund pe cre~tinii din Rasarit, careleinterpreteaza ca semne ale
unei tradari ~i ale unui razboi fratricid; in plus, au'influentat in
sens negativ judecata bizantinilor asupra oricarei actiuni in
care erau implicati ~i normanzii ii au compromis in ochii lor
chiar ~i stradaniile cele mailaudabileale cre~tinatatii occidentale in serviciul credintei comune. Se poate afirma ca, pentru
bizantinul obi~nuit, agresiunea normanda aaparut, pe de-o
parte, ca 0 consecinta aschisrnei Bisericilor ~i a perfidiei pontificale, iar, pede alta parte, ca preludiul Cruciadelor, care,
foarte curand,aveau sa fie considerate cea mai redutabila
forma de agre?iune occidentala. Tntr-adevar, participarea~i,
mai mult, rolul important pe care I-au jucat normanzii .in
primele Cruciade,inspecial sub conducerea lui Bohemond,
binecunoscut bizantinilor pentruca,mai inainte vreme, Ie
pradase teritoriile, ~i, peste toate,concomitenta suparatoare
dintre marea expeditie normanda contra Greciei ~ideclan~area
celei de-a doua Cruciade, ale careiarmate s-au dov~dit extrem
de periculoase pent~u Constantinopol, Ie-au confirmat ~i Ie-au
intarit bizantinilor neincrederea fata de Cruciade, acesteinitiative pontificale rnilitare cu totul straine de conceptia bizantina
despre razboi.
Tn acest sens, este interesant de notat ca, in orice caz si
independent de .rezultatele dezastruoase' pentru Bizant pe
care Ie-au avut, intr-adevar, Cruciadele, insa~i ideea ~i fenomenul de cruciada, a~a cum Ie concepea Occidentul, au ramas
absolut de neinteles pentru bizantini, din motive care i?i aveau
originea in cele mai vechi traditiiale Bisericii Ortodoxe?i ale
statului bizantin. Sa amintim, in acest sens, ca Bizantul - in
aceasta, mo~tenitor fidel al Romei - a socotit intotdeauna
razboiul ca pe 0 actiune de competenta suveranului, Biserica

73

multumindu-se cu puterea spirituala, lucrand pentru mantuirea omenirii ?i dainuirea pacii. Astfel, Cruciada, chiar daca se
dorea un razboi sfant, fiindca era declan?ata de papa Tnsemna, pentru bizantini, Tn primul rand, semnul uzurparii puterii
imperiale venind din partea autoritatii spirituale, care comitea,
astfel, un cvasisacrilegiu. Oricum, Cruciada Ti conducea pe slujitorii ei la Tnfaptuirea unor adevarate sacrilegii, Tntrucat Tn randurile cruciatilor luptau ~i preotii, care, apoi, de~i aveau mainile
manjite de sange de om, nu. ?ovaiau sa savar?easca sfanta
Jertfa a euharistiei. Uimirea Anei Comnena sa-I vada pe papa
dispunand de 0 armata proprie 3 este mare, sincera ?i unanim
Tmparta?ita de bizantini. Tntr-adevar, poporul ?i printesa din
acest Imperiu rnvatasera ca Biserica sanqiona cu asprime
folosirea armelor de catre preot sau orice alt om al bisericii.
Probabil aflasera de cazul acelui sarman preot dintr-un targ
capadocian, care fusese excomunicat, cu vreo cateva secole
mai Inainte, pentru faptul ca pl)sese mana pe arme pentru
a-?i apara tara rmpotriva arabilo~.
Dar, dincolo de aceste aspecte exterioare, scopul Insu?i al
Cruciadei, adica razboiul pentru eliberarea Locurilor Sfinte, Ii
lasa fara grai pe bizantini care vedeau In aceasta, In eel mai
bun caz, 0 Tncercare de uzurpare a titlului lor de aparatori ai
cre~tinatatii ~i, rn eel mai rau, un pretext pentru a masca proiectele nemarturisite, expansioniste, ale Apusului rmpotriva
Rasaritului s. I?i aminteau, desigur, ca Biserica Romana ?i slujitorii sai nu-?i manifestasera nici cea mai mica intentie de a-i
ajuta pe bizantini atunci cand, cu vreo cativa ani mai Tnainte,
pornisera cu razboi rmpotriva Fatimizilor din Egipt, care ocupasera Pamantul Sfant ?i distrusesera bisericile lerusalimului, a
caror reconstruqie fusese obtinuta, pana la urma, multumita
interventiei armatelor bizantine.

74

Tn sfar?it, sa notam ca aspectul "soteriologic" al Cruciadei,

care dadea asigurari In privinta iertarii pacatelor participantilor, practica dintotdeauna refuzata de Biserica Ortodoxa, in
pofida staruinte10r imparatilor ?i a influentei lui Nikephoros
Phokas, ii uluia pe bizantini, neatin?i de curentul escatologic
care stapanea pe atunci in Occidentul ale carui populatii, se
?tie, traisera spaima milenarista. Saadaugam, la acest punct,
ca legenda luptei lui Hristos impotriva Anticristului, care ar fi
avut loc la lerusalim, In jurul anului 1000, pare total necunoscuta in. Bizant, care, de altfel, spre deosebire de Occident,
adoptase calendarul erei lumii ?i nu calendarul erei incepute cu
na?terea lui Hristos.
Astfel, schisma Bisericilor, agresiunea normanda impotriva
Imperiului in Italia ?i in Balcani, neputinta de intelegere a
fenomenului ?i a principiilor Cruciadei, ca ~i dezorganizarea
desfa?urarii acestei intreprinderi, care amintea bizantinilor de
invaziile barbarilor de altadata - mai ales din pricina faptului ca
sosirea cruciatilor se facea in valuri ?i ca fiecare grup asculta de
?efi diferiti -, i-au determinat pe bizantini sa priveasca
neincrezatori orice aqiune a cre?tinilor din Apus. De aici pana
la a considera ca ansamblul popoarelor ?i al natiunilor din
Occident alcatuiesc un bloc omogen ostil Bizantului nu era
decat un pas, de altfel repede facut de poporul bizantin. Ca
atare, In spiritul bizantinilor, Apusul cre?tin, in pofida pluralitatii
sale politice ?i a diversitatii sale etnice, forma un tot, 0 unitate
sau, mai bine zis, 0 entitate opaca - caracter care ii era conferit in special de supunerea spirituala a tuturor popoarelor sale
unei autoritati comune, papei. Trebuie spus, de asemenea, in
acela?i sens, ca pentru bizantini Occidentul cre?tin I?i pastra
inca, de~i vag, ce-i drept, titlul sau de mo?tenitor al Imperiului
roman de Apus. Cu alte cuvinte, Bizantul, profund ata?at caracterului centralizator al statului sau, I;:;i proteja propria imagine
despre realitatea occidentala, care, Insa, se ;:;tie, nu corespundea nici pe departe acestei viziuni unitare a lucrurilor.
75

lata de ce nu este exagerata afirmatia ca notiunea de

Occident, ca 0 comunitate umana condusade acerea~i valori,
s-a nascut Tn Bizant la sfar~itul secolului al X-Iea,fiind justificata
Tn primul rand de unitatea spirituala a lumii occidentale ~i,
Tntr-o oarecare masura, de raporturile acesteia cu Imperiul
roman de Apus. Este semnificativ faptul ca termenul de "Iatin"
a fost utilizat de bizantini pentru a desemna popoarele din
Occident, independent de apartenenta lor etnica ~i politica.
Altfel spus, latinitateaeste, de acum Tnainte, un soi de replica
la grecitate - ace~ti termeni desemnand, de acum,doua lumi
diferite prin traditiile culturale ~i aspiratiile lor intelectuale. a
data ce veriga lor comuna, cre~tinismul, va slabi, termenii vor
ajunge sa desemneze doua lumi adverse.
Sa constatam ca, de la sfar~itul secolului al XI-lea, identitatea intereselor acestor lumi, fondata pe forta mo~tenirii
romane?i pe taria credintei comune, se va dovedi inconsistenta Tn fata imperativelor create de evolutia pe care fiecare 0
cunoscuse Tn timpul Tndelungatei sale istorii ~i care Ie condusese din secolul al IV-lea pana Tn pragul secolului al XII-lea.
S-ar putea considera, pur ~i simplu, ca secolul al XII-lea a fost
perioada Tn care identitatea acestor doua parti componente
ale cre~tinatatii s-a transformat Tn alteritate ~i diversitate, aprofundate, cu trecerea timpului, pana cand au permis despartirea lor definitiva, pecetluita Tn zorii secolului al XIII-lea, prin
dezmembrarea statului bizantin de catre armatele celei de-a
patra Cruciade, Tn anul 12046 Sa mai precizam ca acest deznodamant justifica a posteriori Tntreaga neTncredere a bizantinilor fata de Occident? Tn orice caz, aceasta evolutie a facut
imposibila orice Tntelegere reala ulterioara Tntre cele doua
faqiuni ale cre~tinatatii Tmpotriva necredincio~ilor ~i i-a aruncat
pe bizantini Tntr-o patima antilatina care Ti va determina, deseori, sa actioneze, dupa cum vom vedea, chiar ~i Tn defavoarea
intereselor statului lor:

76

Originea sentimentelor antilatine, a caror dezvoltare va

cunoa?te forme violente, mai ales din partea poporului bizantin, nu se afla,a?a cum ne-am fi putut a?tepta, Tn schisma din
anul 1054 (care n-a fost, la urma urmei, dedit 0 problema a
autoritatilor ecleziastice ?i a trecut aproape neobservata de
popor), ci Tn agresiunea normanda, considerata, din pricina
concomitentei sale cu declan?area Cruciadelor, drept un
aspect semnificativ al unui vast proiect, nemarturisit, al papalitatii Tmpotriva lumii ortodoxe.Tn acela?i fel, ceva mai tarziu,
Cruciada va fi socotita de poporul bizantin ca 0 Tntreprindere
care ascundea, sub masca unor scopuri venerabile, intentiile
mar?ave ale soldatilor salbatici din Occident Tmpotriva Imperiului ?i avutiilor acestuia. Sa marturisim ca suntem departe de
pax christiana, care a fost, totu?i, pentru 0 buna perioada a
istoriei Europei, prelungirea vechii pax ramana, amandoua
exprimate, potrivit celor mai bune traditii ale Bizantului, ca
rezultand din pax byzantina, din ordinea instaurata de
Imperiul cre?tinilor din Rasarit.
La fel de adevarat este faptul ca, Tn jurul secolului al XII-lea,
poporul bizantin se considera victima unei agresiuni de comun
acord a lumii occidentale, Tn ansamblul sau - 0 actiune scelerata, resimtita de bizantini ca 0 insulta la adresa lui Dumnezeu,
Tntrucat urmarea, credeau ei, .distrugerea "Imperiului
Preacre?tin", Ita statului ocrotit ?i iubit de Domnul" - termeni
utilizati Tn actele oficiale pentru a desemna Imperiul bizantin
pe tot parcursul existentei sale.
Tn orice caz, conflictul dintre Apus ?i Bizant, Tnceput cu
razboaiele normande, declan?ate Tntr-un moment Tn care
Imperiul era lovit, Tn Orient, de Tnaintarea turcilor, a fost considerat de catre bizantini drept 0 dovada a imperialismului
occidental, manifestat Tn mai multe domenii deodata: imperialism spiritual, din pricina schismei ?i ostilitatii papalitatii,
imperialism militar ?i politic, din pricina actiunilor normande ?i

77

efectuluiCruciadelor care, sa nu uitam,. au condus nu la eliberarea Locurilor Sfinte, ci la constituirea de state latine Tn
Orient, ~i, Tn fine, imperialism economic, din pricinadominatiei
exercitate de negustorii occidentali, Tn special italieni, nu
numai asupra comertului international, rezultat tocmai de
Infiintarea statelor cruciatilor, dar ~i asupra pieteiinterne a
Imperiului. Acest din urma fapt, ale carui repercusiuni s-au
dovedit, Tn timp, catastrofale pentru prosperitatea Imperiului ~i
bunastarea cetatenilorsai, este Tnca una dintreconsecintele
agresiunii normande, care, indiscutabil, au marcat definitiv
raporturile dintre Occident ~i Orient, Tn toatedomeniile.
Tntr-adevar, situatia disperata Tn care au azvarlit Bizantul
atacurile normande asupra teritoriului Imperiului Tnsu~i, Tn anul
1081, I-a obligat pe Alexie Comnen, pe atunci lipsit de orice
mijloace de aparare,Orientul bizantin fiind subjugat de turci, sa
ceara a,jutorul maritim al venetienilor,care aveau legaturi stravechi ~i privilegiate ~u Bizantul. Tngrijorati de a-i vedea pe normanzi instalati pe ambele maluri ale Stramtorii Otranto, ceea _ce
Ie putea compromite liberul acces la Adriatica ~i puteasufoca, Tn
timp, prosperitatea Republicii Serenissime, venetienii s-au grabit
sa raspunda apelului bizantinilor - ~i-au trimis flota Tn ajutorul
lui Alexios, negociind, Tn schimb, noi privilegii, care Ie-au Tngaduit sa se foloseasca de pietele comerciale ale Imperiului ~i ale
Constantinopolului Tnsu~i. Hrisobula (bula de aur) promulgata Tn
anul 1082 de catre Alexie I, Tn favoarea venetienilor, a fost considerata,_ pe- buna. dreptate, ca-- primul act de capitul9re al
Imperiului. Conform continutului acestui document, venetienii
~i-auTnfiintat Tn Constantinopol 0 adevarata factorie comerciala,
bazilica San Marco s-a ales cu importante donatii, Tn vreme ce
negustorii Serenisiniei Republici aveau sa-~i practice, pe viitor,
comertul bucuranqu-se de conditii ~i de Tnlesniri fiscale care
faceau din ei cetatenii natiunii celei mai favorizate. Astfel,
venetienii ~i-au stabilit, treptat, propriile colonii ~i piete de

78

desfacere in toate punctele maritime~i comerciale din Imperiu

~ numai Pontul Euxin fiindu-Ie inchis, din motive referitoare la
aprovizionarea Constantinopolului -,adunand, cu timpul, bogatii considerabile, pespezele statu lui ~i ale cetatenilor bizantini.
Activitatea lor in Imperiu ~i prosperitatea lor a crescutlafel de
repede ca ~i dispretul pentru bizantini. De aici a rezultat 0
situatie. tensionata, al carei deznodamant aveasa compromita
raporturile dintre venetieni ~i' Bizant.
Tntr-adevar, resentimentul popular ~i nemultumirea oficiala
starnite de comportamentulinsolent al venetienilor,in scurta
vreme socotitide bizantini ni~te oaspeti incomozi, s-au manifestat inca dela incoronarea lui loan (omnen,fiul ~i succesorul lui Alexios, a carui preocupare majora a fost aceea de a
consolida fortele navale ale Imperiului ~i de ase debarasa, cat
mai .repede .cu putinta,de tutela venetiana. Ciocniri sangeroase intre celedoua comunitatiauavut loc atatin Constantinopol, cat ?i in alteora?e ale Imperiului'; acestea au dat semnalulin conflictul veneto-bizantin care,latentsau deschis, va
fi, de acum inainte, un factor important al politicii bizantine
impotriva Occidentului ~i, in particular, lmpotriva celorlalte thalasocratii italiene.
Tn orice caz, aspectul violent al conflictului dintre bizantini?i
venetienii instalati in Imperiuva insemna, pentru Bizant, semnul unei noi forme de agresiune occidentala, ?i anume agresiuneaeconomica, prin care du?manilor Imperiului Ii se vor
adaugaredutabilele ora~e--statmaritime ale 'Italiei, exemplul
venetian fHnd, curand, imitat de catre' Pisa ~i, mai ales, de
Genova - contextulistoric~i cerintele timpului conducand, mai
tarziu, Bizantul, preocupat deaseelibera de sub jugulvenetian, sa acorde acelea?i privilegii celorlalteora?e italiene7 Se
intelege de ce se considera ca data promulgariihrisobulei lui
Alexie I in favoarea venetienilor marcheaza inceputul capitularii
Bizantului ~i declan~eaza, tocmai prin aceasta, agresiunea

79

economica aOccidentului Impotriva Imperiului, agresiune ale

carei rezultate au fost, de altminteri, mai redutabile pentru
soarta Bizantului decat victoriile soldatilor din Occident.
D.in acest punct de vedere, politica dusa deComneni, preocupati, Inainte de toate, sa Impinga frontierele Imperiului cat
ma; departe cu putinta, masurandu-i maretia exdusiv prin victoriile militare - atitudine, trebuie sa recunoa~tem, foarte aristocratica -, pare contestabila ~i chiar a fost contestata de contemporani, nelini~titi sa vada ~tirbirea pe care Imperiul 0 suferea prin infiltrarea italiana In toate centrele comerciale.
fntr-adevar, este surprinzator faptul ca ace~ti Imparati remarcabili, care au fost primii trei Comneni ~i care au reu~it, prin straduinta lor neobosita, sa redealmperiului prestigiul militar care-i
lipsise atat de dureros la sfar~itul secolului al X-lea, s.,au dovedit atat de putin con~tienti de efectele ~i de repercusiunile pe
care Ie-ar fi putut avea, In viitor, politica lor fata de republicile
italiene. Acordandu-Ie, fiecareia, pe rand, privilegii comerciale
exorbitante, In speranta hazardata de a :contracara puterea
uneia prin avantul celeilalte, Comneniiau supus, treptat, viata
economica a Bizantu1ui bunului plac al negustorilor italieni,
care au sfar?it prin a se purta nu doar ca stapaniaipietelor
comerciale, dar ?i ca arbitri ai vietii publice.
Aceasta politica a fost practicata, In special, de catre
Manuil I, care, ce-i drept, a conceput ni?te proiecte expansioniste a caror realizare necesita. noi aliante ?i ajutor. din partea
italienilor; intr-adevar, Manuil Comnen a fost cel care a dorit
punerea In fapt a ideii grandioase ?i nebune~ti de a uni, Inca 0
data, sub egida Constantinopolului, dar cu sprijinul papei,
lumea Occidentului si a Orientului roman. Insufletit de acest
vis utopic, de 'renov~tio, de reconquista lumii rom~ne" Manuil
n-a ?ovait sa organizeze ?i sa Tntreprinda expeditiicostisitoare
peste mari, care au condus armatele bizantine,din nou, dar
pentru scurta vreme, Tn Italia, Tn Siria, ba chiar ?i Tn Egipt.

80

Aliantele, de care Imperiul avea nevoie pentru a concretiza 0

asemenea politidi, au fost contractate Tn schimbul unor sume
importante, dar ~i al unor privilegii comerciale pe teritoriul
Imperiului. Megalomania ultimului mare Tmparat din dinastia
Comnenilor a Tnsemnat ruina financiara pentru Bizant.
Aceasta politica, criticata violent de opinia publica a epocii,
ramane, dupa parerea noastra, cea mai sugestiva ilustrare a
patriotismului aristocratic dus la extrem, Tn masura Tn care
alegerea a tinut seama mai degraba de prestigiul Bizantului
decat de bunastarea cetatenilor care suportau cheltuielile
acestei glorii efemere a Imperiului8 Reactia Impotriva "nefericitelor ~i deplorabilelor razboaie"9 ale lui Manuil Comnen,
care, dupa spusele lui Nicetas Choniates, visa "sa duca hotarele Imperiului pana la Coloanele lui Hercule (Gibraltar) ~i sa
izbuteascaacolo unde chiar ~i lustinian daduse gre~"'O, s-a
manifestat violent dupa moartea acestui Tmparat; mi~carea va
lua un caracter antilatin ?i antiaristocratic, ceea ce semnifica,
In opinia noastra, sfar?itul p~triotismului aristocratic, a?a cum
II concepusera marii Comneni, chiar daca aceasta noua etapa
a istoriei ideologiei a avut tot un Comnen ca initiator.
Intr-adevar, sub conducerea lui Andronic Comnen'\ care a
fost considerat, Tntr-un mod exagerat, drept Tmparatul "ro?u"
al Bizantului, multimile din provincii, Tn special soldatii din
Paflagonia, au patruns In Constantinopol, Tn anul 1183, ?i,
urmate de gloata din capitala, i-au masacrat pe. straini, Ie-au
jefuit stabilimentele, tara a ocoli frumoasele cartiere ale ora?ului, pentrua utiliza un termen modern, apoi I-au aclamat pe
Androniclmparat. Fire?te ca politica acestui favorit al maselor
populare ?i provinciale a fost, Tnainte de toate, antilatina ~i
antiaristocratica. In timpul scurtei sale domnii, sentimentul
antilatin a dobandit, trecand prin forma exasperarii pe care i-a
conferit-o revolta populara, 0 noua dimensiune: avea sa fie impregnat de 0 veritabila ura contra a tot ceea ce era occidental,

81

sentiment Tmparta?it de poporul din Constantinopol, care-i

vazuse pe italieni Tmbogatindu-se pe spinarea sa, ?i de populatiile din provincii, care suferisera mult de pe urma trecerii cruciatilor ?i a stationarii, pe pamanturile lor, a contingentelor de
mercenari occidentali, recrutati de Manuil ?i din ce Tn ce mai
des utilizati de Bizant, din cauza calitatii echipamentului lor de
lupta ?i, sa recunoa?tem, din cauza virtutii lor militare.
Astfel, reaqia Tmpotriva patrunderiioccidentale Tn Imperiu
a atras dupa sine reactiaTmpotriva principiilor calauzitoare ale
adepti10r politicii marilor Comneni, socotiti vinovati de
aservirea Imperiului fata de oamenii Occidentului; patriotismul
aristocratic al Comnenilor, care dorisera sa faca din Bizant
Imperiul faimos de altadata ~i sa ridice Constantinopolulla rangul de centru allumii civilizate, va fi abandonat; un patriotism
Tnflacarat ~i popular, animat de ura antilatina, ?iun spirit
patriotic provincial, modest lnambitiile sale, dar ferm Tn
dorinte, vor dicta, de acum Tnainte, politica ideologicaa
Bizantului care, orbit de patima antilatina ~i amenintat, simultan, de Occident ?i de Orient, nu-?i va mai putea regasi niciodata suflul care Tiasigurase, odinioara, maretia.

Patriotism

provincial~i

atitudine anticonstantinopolitana

La moartea lui Manuil I Comnenul, Tn 1180, oratorii oficiali

ai curtii au prezentat un bilant al actiunilor acestui Tmparat,
care contrasta putin cu ceea ce Tncepuse poporul bizantin
sa murmure dupa campaniile dezastruoase ale lui Manuil de
dincolo de mare; se poate crede, totu?i, ca discursurile oficiale
au avut 0 baza certa, eel putin Tn ceea ce prive?te elogiile
referitoare la realizarile militare ale acestuiTmparat, ale carui
victorii multiple asupra du?manilor externi ai Imperiului justificau epitetele pompoase pe care le-a utilizat ?i el Tn titulatura

82

sa. Dupa exemplul lui lustinian cel Mare, pe care nu a uitat sa

~i-I ia drept model, Manuil s-a desemnat, In actele oficiale, ca
isaurian, cilician, armean, dalmat, ungur, sarb, laz, iberic, bulgar, chazar, got etc., dupa numele popoarelor pe care Ie
Tnvinsese 12 AsHel, nu e de mirare daca accentele pe care le-a
gasit oratorul, ramas anonim, pentru a deplange pierderea lui
Manuil 13 amintesc, totodata, de cele ale elogiilor lui lustinian,
de epitaful pentru Vasile al II-lea Bulgaroctonul, adica pentru
ceimai faimo~i Tmpara~i ai Bizan~ului, ~i, de asemenea, de
acelea din discursurile adresateMonomahului de catre Mauropous ~i Psellos, mai precis atunci cand Imperiul atinsese cea
mai mare Tntindere teritoriala asa, bineTn~eles, dupa aceea din
timpul domniei lui lustinian. Manuil este numit, Tn acest discurs, ,,'Imparatul strateg, care a condus armatele bizantine
pana la capatullumii, care a nimicit puterea turcilor ~i i-a umilit
pe alia~ii lor la rele - adica pe du~manii veni~i din Occident,
italienii-, care le-a supus romanilor pe na~iile lumii, care a
~tiut saconduca drept ~i chibzuit, care afost autocratorul, cosmocratorul, stapanul popoarelor, primulTmparat paraclet,cel
care a instaurat pacea 'In lume"14.
Citind acest discurs, rostit 'In public la Constantinopol, la
patru luni dupa moartea Tmparatului, din care noi am citat
doar cateva fraze care ni s-au parut revelatoare pentru tonul ~i
con~inutul acestui lung text, cu greu putem 'Intelege de ce, la
abia trei ani de la moartea lui Manuil, poporul din Constantinopoll-a 'Inlaturat de la domnie pe fiul acestuimare Tmparat,
pentru a-I proclama 'Imparat al romanilor pe Andronic
Comnen, nutrind principii diametral opuse tuturor celor care
impusesera politica aristocratica ~i chiar aceleia prolatine, a
ultimului mare Comnen. Evolutia acestei situatii avea sa fie
nea~teptata ~i plina de surprize. Tntr-adevar, a devenit Iimpede,
'In foarte scurta vreme, ca orientarile politicii lui Andronic I
Comnen erau prea putin potrivite intereselor marilor familii ale

83

militarilor, care se distinsesera Tn timpul razboaielor purtate de

Manuil ~i care tineau Tn mainile lorputerea Tn provincii, supuse
de primii trei mari Comneni unui regim militar din cale afara
de riguros. Revoltele care au zdruncinat Imperiul de la Tntronarea lui Andronic reprezinta cea mai graitoare dovadaa
nemultumirii unei importante parti din armata, sentiment care
a pus, treptat, stapanire pe populatii1e din provincii ?i pe capitala. Violentele manifestari Tmpotriva lui Andronic ?i Tmpotriva
politicii sale I-au Tnvins, Tn cele din urma, pe acest Tmparat
impulsiv, cu 0 viata deosebit de tumultuoasa. La nici doi ani de
la Tncoronarea sa, Andronic a fost destituit ?i ucis de aceea?i
multime care TI adusese pe tron Tn triumf. Constantinopolul,
Tnsa, Tn momentul acela, era Tn stare de asediu, din pricina
amenintarii normanzilor, care, dupa ce devastasera Salonicul,
cel de.;al doilea ora? al Imperiului (august 1185)15, ajunsesera
7naintea zidurilor capita/ei, semanand panica ?i deruta.
Sfar?itul tragic al lui Andronic marcheaza Tncetarea efortu.:
lui, foarte laudat de contemporanii 'sai, de:a scoat~ Imperiul
bizantin din menghina Occidentului, labunul plac al caruia, de
acum 7nainte, Constantinopolul avea sa se piece, treptat. In
afara de aceasta, razmeritele succesive Tmpotriva lui Andronic
marturisesc 0 evolutie interesanta amentalita!ilorpopulare
din provincie la adresa Constantinopolului./ntr-adevar, aceste
mi?cari violente, care au cuprins, unele dupa altele, armatele
?i populatii1e din provincii Trnpotriva capitalei, au sfar?it prin
crearea, din partea" provincialilor, aunor reactii ostile capitalei
?i prin raspandirea unei animozitati anticonstantinopolitane,
care va fi, Tn majoritatea cazurilor, exploatata de catre conducatorii avand ambitii persona/e. Aceste revolte, chiar daca,
initial, vizau sa-I rastoarne pe Tmparatul din Constantinopol,
s-au rnu1tumit, Tn c;:ea mai mare parte, cusustragerea catorva
provincii, mai mult sau mai putin irnportante, de sub autoritatea sa. Chiar daca actiunile au fost initiate de comandanti ai

84

armatelor imperiale, acestea au reu~it sa atraga de partea lor

elementul popular ~i au fost sustinute de catre populatiile locale, care s-au situat, ca atare, in tabara opusa Constantinopolului ~i au sfar~it prin a-~i con~tientiza propriile interese, adeseori prea putin corespunzatoare dorintelor capitalei. 0 solidaritate provinciala, un spirit regional, am spune noi, a aparut,
cu timpul, solidaritate a carei dezvoltare avea sa prezinte cele
mai mari riscuri, constituind un veritabil pericol pentru unitatea nationala, incarnata dintotdeauna de Constantinopol.
Astfel, pe parcursul Tntregii perioade Tncepandcu scurta
domnie a lui Andronic I Comnen ~i pana la caderea Constantinopolului in mainile latinilor, Tn anul 1204, se constata existenta, Tn provinciile periferice, a unei puternice tendinte centrifuge, care pune, treptat, stapanire pe cvasitotalitatea teritoriului imperial,avand ca rezultat final izolarea Constantinopolului, a carui autoritate asupra unei mari parti a lumii bizantine devine pur nominala. Trebuie notat ca aceasta mi~care de
dezmembrare a statului, al caruicaracter cenfralizator se mentinuse, totu~i, cu strictete ~i reprezentase, pana atunci,forta
sa, se prezinta sub forme diferite, de~i ducand la acela~i rezultat --- respectiv pierderea prestigiului Constantinopolului, care
nu mai este capitala care controla eficace teritoriile dependente. Se remarca, pede-o parte, dizidenta deschisa a guvernatorilor de provincii, ale caror aqiuni se Tncheiau, cel maiadesea, prin constituirea de mid "state" bizantine, desprinse de
autoritatea Constantinopolului (Trebizonda sub familia
Gabras, Ciprul sub Isac Comnen,mai multe tinuturi din Asia
Mica Occidentala sub Asidenos, Maggaphas,Maurozomes ~i
altiii acestea fiind cele mai sugestive exemple 16 ), ~i, pe de alta
parte, se constata slabirea controlului din partea Constantinopolului, din pricina administratiei sale defectuoase, incapabile sa gestioneze eficace provinciile, impinse, astfel, aproape
involuntar, sa se elibereze din subordinea capitalei.

85

Abandonate in voia sortii, mai ales in ceea ce privea apararea lor in fata du~manului extern, de~i T~i achitau obligatiile fiscale - sistemul fiscal pare, Tntr-adevar, sa fi functionat Tntotdeauna bine Tn Bizant -, provinciile au cautat, fire~te, sa
adopte solutii proprii; sub conducerea personalitatilor locale,
au reconstituit un sistem administrativ rudimentar, care era
insarcinat sa raspunda intereselor ~i trebuintelor populatiilor
respective, a caror contributie Ti asigura, de altfe/, funqionarea
- cazul lui Chamaretos ~i al lui Leon Sgouros, In Grecia continentala ~i Tn Pelopones, constituie cele mai bune exemple ale
guvernarii regiunilor importante de catre ~efi locali. Tn plus, este
semnificativ faptu/ ca noi cunoa~tem, din alte surse, Tn special
din corespondenta lui Mihail Choniates, mitropolitul Atenei in
ultimii ani de la sfar~itul secoluluial XII-lea, ca regiunile respective erau foarte neglijate de catre administratia centra/a 17
In orice caz, rezultatele acestei situatii, independent de
formele de dizidenta pe care Ie-am semnalat, sunt identice
pentru Constantinopol ~i imparatii sai: autoritatea imperiala
constantinopolitana, contestata din pricinainsuficientelor sau a
slabiciunilor sale, se stinge, treptat, in regiunile vitale pentru
existenta statului bizantin. Este remarcabil faptul ca tocmai in
provinciile ramase sub controlul imperial se observa slabirea
legaturilor cu Constantinopolul, a carui administratie se dovede~te din ce In ce mai neputincioasa de a se ocupa de problema lor ~i ai carui locuitori se prezinta, In ochii provincialilor,
inchi~i in mod egoist intr-o lume dominata de lux ~i coruptie, in
ciuda situatiei jalnice din restul Imperiului: Tn acest sens, nu
exista 0 mai buna ilustrare decat scrisoarea lui Mihail Choniates, in care ii trateaza pe "sclivisitii locuitori ai Constantinopolului" drept ,;u~uratici fara minte, nepasatori Tn fata suferintei
care macina Imperiul ~i a problemelor care framanta poporul
de la tara, popor covar~it de povara birurilor pusa 7n spinare
de capitala"18;- sa spunem, In paralel, ca aceasta imagine a

86

constantinopolitanilor, corupti de luxul fabulos al ora?ului lor ?i

de modul lor de viata, este la fel de raspandita Tn Occident ?i
va juca un rol aparte Tn timpul celei de-a patra Cruciade, cand
"sarmanul om din vest" va fi ispitit sa-i pedepseasca pe ace?ti
"bogatani", pe ace?ti du?mani ai lui Dumnezeu 19
a adevarata neTntelegere se instaleaza, Tn acest fel, Tntre
locuitorii din provincii ?i constantionopolitani, care se Tnvinovatesc reciproc de nerecuno?tinta ?i de nepasare; cu timpul,
fisura devine un fapt general resimtit, iar pierderea afeqiunii,
pe care 0 manifesta din ce Tn ce mai vadit populatii1e provinciale la adresa capita lei, va ajunge sa pecetluiasca ruptura Tn
interiorul lumii bizantine, totu?i amenintata necontehit ?i Tn
ansamblul sau de catre du?manii din exterior. Tntr-adevar, Tn
aceste momente, bulgarii au gasit ocazia de a-?i reconstitui
statui care Ie fusese abolit de catre Vasile al II-lea (al doilea
Tarat bulgar dateaza din 1185-1186), normanzii au reu?it,
dupa cucerirea Salonicului, de la 1185, sa ameninte Tnsu?i
Constantinopolul,Tn vreme ce participantii la cea de-a treia
Cruciada s-au instalat Tn Cipru, la 1192, aceasta insula fiind
deja desprinsa de sub autoritatea Constantinopolului de catre
Isac Comnenul care, lipsit de puterea necesara pentrua se
instala pe tron Tn capitala, a transformat Insula Cipru Tn cetatea sa de scaun, s-a proclamat aici Tmparat al romanilor ?i a
batut moneda cu numele sau. Sa adaugam, Tn final, ca, tot Tn
aceasta perioada, turcii, profitand de confuzia generala ?i
bucurandu-se, fara Tndoiala, de complicitatea guvernatorilor
locali, ?i-au extins dominatia Tn Asia Mica, Tn general Tmpartita
Tntre diver?i "dina?ti", independenti de Constantinopol20.
Astfel, Tn intervalul celor aproape douazeci de ani care
separa moartea lui Manuil I de cea de-a patra Cruciada, Imperiul bizantin a vazut cum i se Tntoarce roata destinului, a cunoscut macinarea ?i chiar decaderea, Tn pofida efortului laudabil,
dar insuficient, depus de Tmparatii din dinastia Anghelilor, Tn

87

special de Isaac Anghelos, pentru a redresa sistemul lipsit de

puteri al administratiei imperiale. Tn aceasta atmosfera de confuzie se declan~eaza majoritatea aqiunilor separatiste incununate de succes. Provinciile, una dupa alta, au incercat sa se
emancipezede sub Constantinopolul care, din ce in ce mai singur, i~iafi~eaza in continuare indiferenta, fara a renunta la vreunul dintre avantajele materiale pe careile procurau exploatarea populatiilor din provinciile dependente inca de autoritatea sa. Semnalele de alarma, lansate de marii demnitari ~i de
c1erici la adresa constantinopolitanilor ~i aconducerii lor, pentru a suscita un sentiment de solidaritate nationala, raman .
fara ecou 21 Tonul taios care caracterizeaza aceste texte arata
profunzimea suferintei populatii1or din provincii, a caror unica
legatura cu ora~ul-capitala se concretiza prin prezenta, in
tinutul lor, a agentilor fiscali, trimi~i de Constantinopol ~i veghind asupra intereseloracestuia. Din disperare ~i deznadejde,
una dupa alta, provinciile intorc spatele capitalei, populatiile
lor inlesnind calea, probabil fara sa-~i dea seama, ambitiilor
guvernatorilor bizantini ~i chiar poftelor du~manilor straini de
Imperiu, al caror comportament fata de ei Ii se parea, in cele
din urma, mai u~or de indurat decat acela al agentilor constantinopolitani. Pe scurt, casa spunem altfel, statui Bizantului,
Imperiul din Constantinopol, reprezinta, pentru bizantinii
epocii, 0 institutie a nedreptatii ~i a coruptiei: un stat al mercenarilor straini sau autohtoni in serviciul celui mai generos
platnic, la bunul plac al coloniilor de negustori straini; un stat
prizonier al unei caste de parveniti, care i~i impart intre ei beneficiile ~i avantajele, in ciuda mizeriei care domne~te cot la
cot cu nesiguranta in provincii; un stat, in fine, prada luptelor
interne, care zdruncina palatul, fara a c1inti, in vreun fel, con~tiin
tele guvernantilor ~i elitelor sale - statui bizantin, in zorii secolului al XIII-lea, se indrepta, inexorabil, spre pierzanie ~i
dezmembrare, in paralel cu toate actiunile savar~ite impotriva

88

lui de d3tre inamicul extern, Tn momentul Tn care au aparut

cruciatii celei de-a patra Cruciade ~i aliatii acestora.
Cu alte cuvinte, ceea ce ni se pare important pentru Tntelegerea evolutiei mentalitatilor la sfar~itul secolului al XII-lea
este declinul statului bizantin, pervertirea moravurilor administrative, blocajul mecanismelor sale, ineficacitatea sistemului
sau, de~i savant ~i sofisticat, indiferenta cetatenilor ~i aviditatea, chiar rapacitatea agentilor sai. Privita din aceasta perspectiva, caderea Constantinopolului, Tn 1204, nu este decat
consecinta cvasiinevitabila a situatiei care domnea Tn Bizant
Tnainte de aceasta data; prin amploarea catastrofei pe care
avea sa 0 dezlantuie, aceasta va reprezenta scanteiacare va
trezi con~tiintele atipite ~i va Tngadui 0 ultima tresarire, care va
reda viata lumii bizantine - iata de ce, Tn pofida riscului de a
parea provocator,s-ar putea spune chiar ca Tngenuncherea
Constantinopolului a fost un evenimentaproape salutar pentru natiune ~i salubru pentru statui bizantin, acarui ma~inarie
era puternic ~i aproape iremediabil blocata. Sa reamintim cateva scene din viata de la Constantinopol, pe care documentele
epocii ni Ie ofera, Tn mod naiv ~i fara nici un soi de ironie, pentru a ilustra acest subiect: Isaac Anghelos, cunoscut pentru
comportamentul sau fara ru~ine, n-a ~ovait sa prade odoarele
bisericilor, "ca sa-~i Tmpodobeasca masa ~i propriile-i ve~min
te"22; manat doar de avaritia sa, "a scos la vanzare funqiile~i
dregatoriile, la fel cum T~i pun precupetii la vanzare fructele ~i
legumele"23; fratele sau, Tmparatul Alexie al III-lea, a interzis
transportul de lemn de pe domeniile-sale de vanatoare, aflate
Tn apropiere de Constantinopol, Tn ciuda nevoilor urgente ale
flotei bizantine; marele duce Stryphnos, care, dupa cum ne
relateaza Nicetas Choniates, "cuno~tea la perfeqie secretul de
a schimba ancorele vaselor din flota bizantina pe aur ~i care
~tia sa vanda pe bani, pe care-i strangea Tn cuferele personate, tot echipamentul corabiilor", a preferat "sa faca haz cu

89

suveranul de mobilizarealatina", Tn loc sa pregateasca apararea ora?ului 24 Astfel ca, Tn fata flotei cruciatilor, bizantinii n-au
putut opune, Tn final, decat IIdouazeci de barci putrede ?i jalnice" 25 Sa notam, totu?i, ca, putin mai Tnainte, Tmparatul
armase ni?te corabii, poruncindu-Ie sa urmareasca ?i sa
jefuiasca vasele negustorilor care navigauln Pontul Euxin ?i
sa-i aducapretioasa lor Tncarcatura la palat26 Mai esteatunci
de mirare ca nici 0 nobila fapta militara nu ilustreaza apararea
ora?ului - asigurata,de altfel,de soldati straini, de varegi?
UltimulTmparat a Tncercat, Tn mod ru?inos,sa dea bir cu fugitii,
luandcu el tezaurul imperial, In vreme ce locuitorii Constantinopolului s-au remarcat prin traficul de obiecte sfinte jefuite
de prin biserici de catre latini. IISoldatii Apusului ?tiau demulta
vreme, nespune Nicetas, ca romanii erau robii moravurilor josnice ?i infame" 27 , imaginea capitalei care Ii se Tnfati?a Tnaintea
ochilor fiind aceea a unei "cetati stapanite de desfrau ?i de
opulenta, iar occidentalii ?tiau demult ce soi de Sibaris mai era
?i Constantinopolul 2811
Citind aceste descrieri ale lui Nicetas Choniates - care a
fost martor ocular al evenimentelor; suferind silniciiledin timpul pradarii ora?uluide catre latini,?i unul dintre ceimaiTnalti
dregatori ai Imperiului, apropiat al Tmparatilor carese succedasera pe tron In aceaepoca -, se pot gasi invectivele exaltate
ale calugarilor occidentali Tmpotriva locului de pierzanie pe
care-I reprezenta; pentru ei, Constantinopolul, mult departe
de realitatea 29 pe care 0 descriu cei mai buni ?i cei mai autorizati reprezentanti ai tumii bizantine. Faptulmerita sa fie
subliniat, fiindca a?a seexplica purtarea cruciatilor, care s-au
dedat, se ?tie, cand au patruns Tn Constantinopol, unui jaf
monstruos; ?i, "mai ales, pentru ca a?a se lamure?te comportamentul locuitorilor din provincii privind " necinstirea ?i ruinarea Cetatii Regine".Acela?i NicetasChoniates ne furnizeaza,
involuntar, reactia populatiilor din apropiata vecinatate a

90

Constantinopolului Tn fa~a necazurilor locuitorilor acestuia:

IIVazand nenorocirea, am scapat cu fuga; pe drumul surghiunului nostru, badaranii ~i gloata ne luau Tn ras; T~i bateau joc
de necazul ?i de saracia noastra lucie, pe care, fara minte,o
numeau egalitate, voind sa spuna ca situatia noastra de mizerie era asemanatoare cu a lor; existau .unii care chiar Ti
mul~umeau Domnului, pentru ca se Tmboga~eau cumparand
pe maL nimic bunurile compatrio~ilorU30.
Sa cantarim, 0 c1ipa,importan~a acestei dezvaluiri: bizantinii se bucurau de dezastrul care lovise capitala lor ~i pe locuitorii acesteia, zicand ca se facuse, Tn sfar?it, dreptate, Tntrucat
a~a, ?i numai a~a, to~i devenisera ceta~eni egali - este semnificativ faptulca termenul folosit de Choniatesesteacela de
isopoliteia, care Tnseamna, literal, egalitate juridica ~istatut de
ceta~eniecomuna -', pentru ca soarta lor de plans devenise
Tnsu?ire comuna, Tmparta~ita, Tn sfar~it, ?i de aceia care fusesera, pana atunci, scuti~ide necazurile na~iunii,respectiv constantinopolitanii.Choniates relateazafaptulcuamaraciune, dar
fara uimire: de~inuse un loc destul de Tnsemn9t pentrua?ti ca
aceasta atitudine era .reactia fireascala indiferenta pe care
capitala 0 manifestase atat de multa vremefata de populatii.le
din provincii ~ifata de saraci. EI ?tia ca popoare Tntregi din Asia
Mica, orbite de toleranta ~ide Tntelegerea pe care 0 aratasera
turcii pentru cre?tini, parasisera, cu numai cativaani mai devreme, Inmasa, ora~ele bizantine ~i se stabiliserain regiunile pe
care sultanulle pusese la dispozitialor, IIpreferasera, spune el,
sa schimbe patria, alesesera traiul laolalta cu barbarii, fugind,
astfel, de domnia nedreptatii"31. Bucuria pentru mizera soarta
comuna, schimbarea chiar de patrie,iata sentimentele dupa
care se ghidau populatii1e din provincii in atitudinea lor fara de
Constantinopol, de politica ~i de locuitorii sai: nimic n-ar putea
demonstra mai bine scindarea solidaritatii nationale In fata
unei situatii care purta, totu?i, toate semnele catastrofei

91

universale, care semnifica limpede capitularea absoluta

Tnaintea celor pe care bizantinii Ii numisera, dispretuitori, cu
cativa ani mai devreme, barbarii din Rasarit, turcii, ~i din
Apus, latinii.
Ar trebui sa se insiste asupra acestor aspecte, mai putin
puse in evidenta de istoricii obi~nuiti sa studieze marele
ansamblu alistoriei bizantine ~i sa treaca, a~adar, repede peste
o situatie care a durat numai vreo cativa ani; noi Ie-am subliniat In mod aparte,fiindca ni se pare ca aduc 0 noua lumina
asupra rezultatelorcelei de-a patra Crucia"de, acest eveniment
major pentruistoriacre~tinatatii ~i, tbcmai deaceea, deosebit
de controversat. Suntelil de parere ca, Inainte de a aborda
studiul desfa~urarii celei de.;a patra Cruciade, este absolut
necesar sa avem prezent In minte faptul ca, In ultimii ani ai
secoluluial XII-lea, Constantinopolul, ca de obicei Impodobit
cu bogatii1e sale fabuloase ~i de mult timp legendare, se
cufunda Intr-o izolare desavar~ita ~i cunoa$te "deplina racire a
sentimentelor"32, dupa expresia din epoca, fata de lumea care,
totu~i, trebuia sa priveasca la el ca la soarele existentei sale~i
garantia bunastarii sale. Astfel, ranchiuna ~i amaraciuneasunt
sentimentele care anima populatiile din provincie la adresa
unei capitale nedemne, nepasatoare~i orbite de iluzia puterii
sale, care, In cele din urma, nu mai era decat 0 aparenta 33 .
Totul indeamna la a crede ca, In pragul secolului al XIII-lea,
Constantinopolu'" era un ora~ de cucerit; a~i fost cucerit de
cruciatiicelei de-a patraCruciade, condu~i de venetieni, adica
de aceia caredetineau cea mai buna pozitie pentru a cunoa~te
decaderita care domneaacolo, singurii capabili sa aprecieze
interesul strate.gic al situariiora~ului~i avantajele economice
de la rascrucea cailor maritime, singurii animati de 0 veritabila
ura impotriva bizantinilor, maiales Impotriva constantinopolitanilor, care Incercasera adesenrisa le'stavileasca avaritia 34, In
fine, singurii suficient de viclenicasa Ie prezinte soldatilor celei

92

de-a patra Cruciade miza Constantinopolului ca pe o Tntreprindere salutara ?i din toate punctele de vedere legitima,
Tntrucat era yorba de a instaura pe tronul Bizantului Tmparati
de partea lui Hristos ?i a Cruciadei.
Cucerirea Constantinopolului de catre cruciati se prezinta,
Tn cele din urma ?i Tmpotriva oricarei a?teptari, drept consecinta politicii constantlnopolitane, bizantinii fiind tentati sa 0
considere ca 0 Tntreprindere vizand exdusiv Constantinopolul.
Tn lurnea bizantina de atunci, traind Tntr-un c1imat general de
"scapacine poate", patriotismul'disparuse ori, mai mult chiar,
luase Tnfati?area apararii regiunilor mai mult sau mai putin
modeste, care Tncercau, sub conducerea ~efilor locali, sa se
tina la 0 parte de coruptia constantinopolitana ?i de lumea sa
pervertita. Din acest punct de vedeie, este semnificativ faptul
ca "dina?tii" din provincii cautasera sa cada la Tnvoiala cu
inamicul extern, ca sa-?i consolidezeputerea Tnregiunea lor, ?i
caerau prea putini la numar pentru a candida la' titlul de
Tmparat ?i a Tncercasa ajunga la Constantinopol, unde sa fie
Tncoronati - prestigiul coroaneiimperiale pierduse orice
stralucire Tn ochii lor,a?a ca au preferat sa ramana Tn provinciiIe lor Tndepartate ?i sa priveasca de acolo Constantinopolul,
"cetatea pacatoasa", alunecand spre pierzanie. Dezastrul din
1204 avea sa fie una dintre consecintele acesteiatitudini?i, la
randul sau, avea sa scoata Tn evidenta toateslabiciunile ?icontradictiile lumii bizantine de atunci.
Tn special divergentele etnice?i diferentele de conditie
sociala vor fi cele care vor ie?i, Tn acel moment, la suprafata,
impunand, Tn final, comportamentul grupurilor Tn fata noii
situatii. Populatiile din Tracia ?i din Macedonia, care posedau
un numar important de elemente etnice eterogene (slavi,
cumani, bulgari), n-au ~ovait sa colaboreze Tndeaproape cu
bulgarii, care se eliberasera de sub egida Constantinopolului~i
se emancipasera Tn cadrul celui de-Ia doilea Imperiu al lor,

93

trecand, cu sprijinul populatiilor locale, la rezistenta Impotriva

latinilor, chiar In numele legitimitatii bizantine. Dimpotriva, elementul armean din Tracia ?i mai ales din Asia Mica
Occidentala, exasperat, fara Indoiala, de pozitia Constantinopolului fata de Biserica lor, a colaborat fati? cu latinii, carora
le-a Tnlesnitlnaintarea 35 Mai importante Inca, fiindca Ii priveau
pe bizantinii Tn?i?i, ni se par contradictiile socio-economice,
evidentiate deevenimentele din 1204, marturia lui Nicetas
Choniates despre comportamentul populatiilor rurale din
vecinatatea Constantinopolului la vederea necazurilor constantinopolitanilor fiind cea mai potrivitailustrare 36
intr-adevar, toate marturiile surselor concorda asupra unui
punct: paturile dezmo;;tenitilor societatii bizantine, atat cei din
provincii, cat?i cei. din Constantinopol, nu doar ca au ramas
indiferente Tn fata dezastrului capitalei, de la care, la urma
urmei, nucuno?teau decat jugul carmuirii, ci au Incercat sa
profite de tulburarea ;;i confuzia care au rezultat - bunurile
funciare ale marilor institutii constantinopolitane, Tn special -ale,
patriarhiei .~ialemanastirilor, situate In provincii,. au .cazut
prada taranilor carelemunceau 37 ; _populalia din Constantinopol a participat alaturi decruciati la jefuirea palatelor ?i a
caselor nobilimii, iar micii contribuabili au simtit abolirea statuluicape 0 eliberare.de greutatea cu care Ti impovarasera
agenti Iipsiti de scupule, oameni ai statului ?i ai Bisericii din
Constantinopol, a?adar, reprezentanti ai' celor mai importanti
proprietari funciari din lumea bizantina. in aceste conditii, se
fntelege dece doliul pentru, cucerirea Constantinopolului n-a
fost nici pe departe unanim, nici macar In sanul lumii bizantine, ?i se pot aprecia dificultatile Intampi-nate de exilatii din
Constantinopoiln st'radania lor de a reconstitui, In Asia Mica,
un stat care se dor,ea continuatorul Imperiului Bizantului; dar,
mai ales, Se explica astfeI Inaintarea cruciatilor In cuprinsul
Imperiului, In pofida divergentelor care domneau in tabara lor

94

?i Tn ciudacaracterului de improvizatie al cuceririi lor. Cu toate

acestea, este semnificativ faptul ca singura rezistenta demna
de acest nume pe care au Tntampinat-o a fost din partea
"dina?tilor" locali, precum acelea a lui Sgouros ?i a lui
Chamaretos, care, de?i T?i separasera destinele de al Constantinopolului, nu puteau Tndura sa-i vada stabilindu-se la ei acasa
pe latini, dintotdeauna considerati drept du?manii adevaratei
credinte38. Ei vor da, astfel, primul imbold Tn trezirea con?tiintei
nationale, care Ie valngadui bizantinilor sa reia puterea?i sa
reconsidere evenimentele din 1204.
Tntr-adevar, ecourile povestirilor despre cucerirea Constantinopolului ?i, mai ales,despre purtarea incalificabila a latinilor
vor sfar?i prin a suscita indignarea bizantinilor, care T?i vor
aminti, atunci,de vechea lor maretie. De acum Tnainte, se va
considera ca intrareacruciatilor Tn "Regina cetatilor" semnifica
adevarata catastrofa nationala, "robia poporului ales al lui
Dumnezeu"39.~ocul pierderii Cetatii va fi, treptat, resimtit de
catre toti grecii ortodoc?i, fara exceptie; bizantinulde rand va
afla, cu groaza, ca jefuirea monstruoasa a tot ce avusese mai
sfant Cetatea fusese organizata de aceia care T?i ziceau soldati
ai lui Hristos, va afla ca masacrele, incendiile, violurile ~?i josniciile fara de nume au fast savar?ite Tmpotrivafemeilor ?itopiilor greci, numele de latinva sfar?i prin a Tnsemna profanatorul
infam de care trebuia sa se elibereze cu orice pret.Unanimitatea nationalava fi refacuta prin reaqia Tmpotrivacelor
care batjocorisera credinta, legea, patria, Constantinopolul
redevenind Tn scurta vreme sacrul simbol al lumii bizantine
care trebuia salvat ?i eliberat din mainile nelegiuiti1or.
Astfel, resentimentul, mai mult Tnca, trauma pe care le-a
provocat-o purtarealatinilor, ca ?ifrustrarea nationala care a
rezultat au determinat aparitia n6ului patriotism bizantin, care
se va cristaliza, de acum Tnainte, Tn jurul sortii Constantinopolului ?i al luptei Tmpotriva cuCeritoriior sai. C6nstantinopolul

95

I?i va regasi, In spiritul bizantinilor, virtutile sale stravechi, Tn

vreme ce gre?elile ?i pacatele Ii vor fi uitate ?i iertate. Patriotismul, Tn timpul acestei noi etape din istoria bizantina, se va
confunda cu Tndarjirea antilatina, iar recucerirea de la nelegiuitii de latini a "Cetatii de scaun a Domnului", cum va fi
desemnat, de acum Tncolo, Constantinopolul, va deveni ratiunea sa de a fi 40 Acest tel national va trece Tnaintea tuturor
celorlalte, chiar daca interesele Imperiului, reconstituit pe baze
noi In Asia Mica, la Niceea, recomandau 0 politica independenta de soarta Constantinopolului. Efortul care vafi depus
pentru recucerirea Cetatii de catre lumea care, cu vreo cativa
ani mai devreme, ramasese nepasatoare la soarta sa ?i chiar
ostila fata de tot ceea ce reprezenta, marcheaza, dupa parerea noastra, profunzimea diferendului care separa cele doua
parti ale cre?tinatatii ?i pecetluie?te departirea definitiva dintre
cele doua lumi care, totu?i, cum spunea Sofocle, "erau nascute
pentru a se iubi ?i nu pentru a se uri".

Capitolul6

PATRIOTISMUL GREC SI ORTODOX

J

"Razboiul sfant bizantin":

pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana
Cu dispret pentru intereselecomunitatii cre~tine,la 12 apri~
lie 1204,crueiatii intrau Tn cetatea imperiala, Tndeplinind, astfel,actiunea care marcheaza ruptura, mai bine zis sfa~ierea
finala, dintre cele doua parti ale cre~tinatatii. Este de Tnteles de
ce acest evenimenta fost perceput de catre cei care I-au trait,
dar ~ide aceiacare I-au studiat, ca pe-o rasturnaredecisiva a
destinului Bizantu1ui: istoricii, Tn unanimitate, considera ca anul
1204 marcheaza sfar~itul Imperiului universal al Bizantului, iar
bizantinii, Tn unanimitate, au gandit ca Occidentul cre~tin,
vinovat de cel mai grav sacrilegiu, adica de jefuirea Constantinopolulul, sanctuarul cre~tinatatii, era singurul lor du~man,
contracaruia . trebuia sa se lupte ~i pecare trebuia sa-I
doboare, pentrua-~i salva natiunea ~i credinta. Pasiunea ortodoxa ~i constantinopolitana va anima "razboiul sfant" al greeilor, al bizantinilor Tn ansamblu- nu Tmpotriva necredincio~ilor, turcii, ci Tmpotriva fratilor de pana mai ieri, latinii. Se
explica, astfel, opinia solid Tnradacinata, care sustine ca evenimentele din 1204 au fost, pentru poporul grec, la fel de hotaratoare precum acelea din 1453. Sa Tncercam, a~adar, sa

97

vedem care sunt importanta ~i semnificatia diderii Constantinopolului din 1204, pentru fiecare dintre cele doua tabere
opuse, ca sa lamurim atitudinile reciproce adoptate ulterior.
Se ~tie ca armatele care au cucerit Constantinopolul Tn
1204 erau compuse din razboinici mobilizati pentru cea de-a
patra Cruciada; este dovedit, de asemenea, ca a patra
Cruciada s-a Tncheiat prin cucerirea Constantinopolului ~i n-a
mai ~juns vreodata la Parnantul Sfant Trebuie sa constatam,
Tmpreuna bizantinii,ca deznodamantul celer de-a patra
Cruciade dezvaluie aspeete edificatoare despre sfintenia
razboiului dus de Occident. Altfel spus, se constata imediat ca
a patra Cruciada ilustreaza, Tn mod nelnaoielnic, devierea sau
mai degraba deformarea ideii primarede Cruciada 1 intrucat
cei care au luat crucea Tn timpul celei de-a patra Cruciade nu
s-au Intalnit niciodata cu necredincio~ii~ pentru ca au lasat
lerusalimulTn mainile musulmanilor ~i au preferat sa-~i exercite
zelul razboinic Impotriva semenilor de aceea~i credinta ~i sa
ramana in ora~ul de pe Bosfor fara macar sa fi incercat
calatoria spre Pamantul Sfant, nu mai puteau pretinde ca
Tmplinesc opera "soteriologica" pe care predecesorii lor 0 Tntreprinsesera nu 0 data. E. Perroy noteaza, pe buna dreptate, ca
a patraCruciada, maimultdecat oricare alta, s:.a Tndepartat de
idealul originar2 ; bizantinii au fost ultimiicare s-au mirat de
acest lucru.
Intr-adevar, trebuie sa subliniem Inca 0 data ca neTncrederea pe care 0 nutreau bizantinii fata de Cruciada, de la bun
rnceput, a fost justificata din plin In 1204. Bizantinul de rand
a pastrat In minte imaginea unui Constantinopol asaltat ~i
pradat de catre cruciati; ~i-a amintit, atunci, de temerile pe
care stramo~ii lui le'simtisera, la randul lor, vazand multimea
de cruciati care-~i ridicase tabara Tnfata cetatii imperiale, Tn
timpul celei de-a doua Cruciade, atunci cand, dupa cum
poveste~te Mihail Retorul, "poporul din Constantinopol, fara

98

arme, afost cuprins de teama ~i nelini~te", "cand Cetateaa

Tncercat samai stavileasca avansurile acestor amanti nedoriti ~i
covar~itori" ~i cand. "militarii furio~i i-au cerut Tmparatului
(Manuil Comnenul) sa porunceasca atacul ~i sa Tmpra~tie
aceasta mare gramada de oameni (cruciatii)"3, care, dupa cum
precizeaza un alt povestitor din vremea celei de-a doua
Cruciade, Eustatiu din Salonic, "fusesera manati aici de avaritia
lor ~i Tnflacarati de ispita ca~tigului, caci nu urmareau, Tn realitate, decatsa puna mana pe Imperiu ~i, Tmpin~i depofta de
Tnavutire, nadajduiau. sa scufunde. marea arca a universului
(Bizantul),,4. lata lucrul care, temut ?i anuntatde bizantini Tnca
de la a doua Cruciada, a fost, Tntr-adevar, minutios lnfaptuit Tn
timpul celei de-a patra: pentru bizantini, cea de-a patra
Cruciada nu reprezenta decat urmarea fireasca a obiectivului
tintit prin toate aqiunile a~a-zis sfinte ale Apusului. Cu alte
cuvinte, se va dezvalui adevaratul chip al Cruciadei, Tn general,
~i se va confirma banuiala bizantinului ca Apusul, prin
mijlocirea Cruciadei ~i sub pretextul razboiului sfant, se deda
la vaste operatiuni de jaf 'i'mpotriva, lumii Rasaritului, fara
deosebire de rasa ~ide religie. Acest sentiment a fost Tn mod
special Tntarit de justificarea gasita a posteriori de Occident
pentru deznodamantul celei de-a patra Cruciade~
Tntr-adevar, in pofida catorva reactii, manifestate chiar Tn
randurile cruciatilor, in fata turnurii pe care 0 luase Cruciada,
omul Occidentului, precum ~i papa Inocentiu al III-lea, a consi..
derat, Tncele din urma, ca aceasta Cruciada, care Tncepuse ca
un "turnir impotriva sultanului din Babilon (din Cairo)", dupa
cuvintele lui Hugues de Saint-Pol adresate ducelui de Louvain,
atinseseun alt te.I, la felde sfant: pedepsirea ereticilor, care,
dupa Robert de C1ari, exponentulcruciatilor de rand, erau ni?te
nelegiuiti ~i mai rai decat evreii. Altfel spus, soldatii celei de-a
patra Cruciade realizasera ceea cemai multi cerusera, ?i de mai
multa vreme, in Occident, respectiv distrugerea Greciei, care,

99

dupa 0 poezie a calugarului german Gunther, "era muma

tuturor viciilor"S. Astfel, cucerirea Constantinopolului de catre
armatele mobilizate Tmpotriva necredincio~ilor ~i pentru a lupta
pe Pamantul Sfant a sfar~it prin a fi considerata, In Occident,
ca 0 victorie a cre~tinatatii; s-ar putea spune ca, de acum
Inainte, pentru occidentali, Constantinopolul valora cat
lerusalimul; este limpede de ce prapastia astfel sapata Intre
Orientul ~i Occidentullumii cre~tine va fi, pe viitor, de netrecut.
Tn orice caz, deviatie sau scop nemarturisit al celei de-a
patra Cruciade, cucerirea Constantinopolului, In 1204, a dovedit ca marea victima a razboiului sfant al Apusului a fost nu
Islamul, ci Imperiul cre~tin din Rasarit, Bizantul. ~i aceasta nu
doar din cauza jefuirii Constantinopolului, ci mai ales din
cauza masurilor hotarate de cruciati Indata dupa cucerirea
capitalei bizantine. Acestea se rezumau la 0 decizie esentiala:
abolirea statului ~i a Imperiului bizantin. Decizia decurgea din
Tmpartirea Imperiului bizantin Intre Tnvingatori; Partitio di
Romania, acest document de exceptie, ne-a conservat detaliile
partajului 6 care s-a realizat prin crearea Imperiului ~i a Patriarhiei latine din Constantinopol, prin alcatuirea unei serii de principate .Iatine pe teritoriul Greciei ~i al insulelor din Arhipelag,
dar care a e~uat Tn Asia Mica, pentru ca aceasta, Tn pofida reticentelor initiale ale locuitorilor, i-a primit pe refugiatii din
Constantinopol ~i a gazduit Imperiulln exil la Niceea, devenit
principalul focaral rezistentei grece~ti. Impotriva profanatorilor latini, Impotriva statelor latine de cucerire ~i Impotriva
Bisericii latine - care, sa mentionam In treacat, lsi instalase
reprezentanti oficiali Tn locul c1erului ortodox Tn toate teritoriile
ocupate - avea sa fie organizata rezistenta greceasca, al direi
tel de capatai va fi recucerirea Constantinopolului ~i apararea
ortodoxiei, adica tocmai cele doua obiective ale ceea ce noi
am numit, Tn mod exagerat, fara Indoiala, drept razboiul sfant
bizantin.
,

100

Frustrarea nationala ~i forta traditiei:

na~terea

Marii Idei

Dezmembrarea Imperiului bizantin ?i spulberarea unitatii

nationale, Tntretinute pana atunci, chiar ?i artificial, de catre
Constantinopol, au fost consecinte1e majore ale cuceririi ora?ului de d~tre cruciati Tn 1204. Nevoia de a reconstitui universul
bizantin, obligatoriu pe baze noi, va fi Tn scurt timp resimtita
de catre bizantinii supu?i sau nu sub jugul latin. Aceasta va fi,
de acum Tnainte, politica statelor bizantine infiintate dupa
catastrofa din 1204, adica Imperiul din Niceea, Tn Asia Mica,
"Despotatul" Epirului, in Grecia, ?i, in mai mica masura, Imperiul din Trebizonda; acesta din urma, din pricina istoriei ?i a
situarii sale geografice, se va Tnfrunta, Tn special, cu diversele
emirate turce?ti ?i turcomane care-i Tncercuiau teritoriul ?i nu
va putea juca un rol decisiv Tn razboiul antilatin pentru
Constantinopol; sa amintim, Tn treacat, doar ca Imperiul din
Trebizonda se prezinta mai degraba ca 0 formatiune statala
separatista, in genul celor pe care Ie-am intalnit la sfar?itul
secolului al XII-lea 7 , decat ca un stat aparut Tn urma evenimentelor dela 1204: zelul sau antilatin ;;i proconstantinopolitan
este, de aceea, considerabil mai temperat.
La fel de adevarat este ca evenimentele de la 1204 au avut
un dublu efect asupra lumii bizantine: pe de-o parte, au facut
evident, chiar ?i Tn ochii celor mai Tncrancenati aparatori ai sai,
e?ecul politicii imperiale de dinainte de cucerirea cetatii ?i au
creat, astfeI, nevoia profunda de reTnnoire ?i de schimbare radicala, iar, pe de alta parte, au starnit Tn bizantini un sentiment
insuportabil de umilinta, care s-a prefacut Tn ura Tmpotriva celor
care Ie abolisera statui, a carui existenta era Tnsemnul demnitatii
lor. Constantinopolul, pierdut, redevine simbolul maretiei
nationale, care trebuia regasita. S-a nascut, astfel, un sentiment
de dragoste nemasurata ?i neconditionata fata de valorile trecutului. Forta traditiei va fi parghia unitatii ?i a mobilizarii

101

nationale.Pentru a-~i regasi virtutile, a~adar maretia de altadata,

poporul bizantin trebuia, Tnainte de toate, sa recucereasca sediul gloriei nationale,. Constantinopolul - singurul ora~ cu adevarat imperial, simbolul, de acum Tncolo, al tuturor sperantelor
unui popor umilit ~i-a unei natiuni batjocorite. Constantinopolul
caruia multi, cu vreo cativa ani mai Tnainte, Ti Tntorceau spatele
?i de care se dezinteresau, purificat prin martiriul suferit, va fi
Tnca 0 data sufletul lumii bizantine. Tn ansamblul ei, care,. Tn
numeleora~ului pierdut, va Tnfaptui noi actiuni,ce aveau sa-i
redea demnitatea, tara, totu?i, a-i putea asiguraiara~i locul pe
care 71 ocupase odinioara Tn istoria universala.
Tn orice caz, Tn jurul Constantinopolului ~i al destinului sau
se va juca soartalmperiului In exil; Constantinopolul, simbolul
unei slabiciuni de evitat sau imaginea maretiei de recucerit,
va conditiona, pe viitor, politica bizantina. Din aceasta perspectiva trebuie sa examinam ideologia Imperiului de la Nicee~
care, mai mult decat oricare alt stat grec provenit din dezmembrarea Imperiului 7n 1204, constituie continuatorul natural
allmperiului bizantin de qinainte, nu doar din pricina Tnvecinarii
sale imediate cu Constantinopolul, dar, in special, din cauza
originii pur constantinopolitane a elitelor ~i a guvernantilor sai.
Efectiv, pe teritoriul Imperiului de la Niceea, lumea constan..
tinopolitana 7n deruta T~i va gasi refugiu ~i vadobandi, tocmai
prin aceasta, 0 cuno~tinta directa despre ce Tnsemna,
7ntr-adevar, 0 provincie bizantina, ~i anume una dintre celemai
importante ~i vitale ale lumii bizantine de altadata. Din acest
punct de vedere, experienta niceeana ramane de referinta in
istoria bizantina; analiza acesteia ne va Tngadui sa distingem
punctele de contact ~i, de asemenea, ciocnirile ~i contradiqiile
celor doua lumi bizantine - respectiv constantinopolitanii ~i
provincialii - care, TQ cadrul Imperiului de la Niceea, erau chemate nu doar sa coabiteze pa~nic, dar sa duca acela~i trai ~i sa
conlucreze pentru cauza comuna, adica restaurarea statului

102

bizantin. Sa precizam neTntarziat ca elitele din Imperiul de la

Niceea ?i, prin urmare, Tnaltii functionari aistatului sau, de origine constantinopolitana, celputin laTnceput, pentnJa conduce
?i a organiza noul Imperiu, trebuiau sa se sprijine pe populatiile
din provincii, ale caror nazuinte, nivelde trai '?i de cultura se
deosebeau considerabilde ale lor. Imperiul de la Niceea se
prezinta, astfel, de la bun Tnceput, ca un focar cu elemente heterodite, a caror singura asemanare ramanea pasiunea lor comuna pentru ortodoxie ?i pentru Constantinopol sau, mai simplu,
ura lor Tmpotriva latinilor, ceea ce nu i-a Tmpiedicat, totu~i, sa utilizeze Tn armata lor, reconstituita,mercenari latini, Tntotdeauna
Tn serviciul celui mai generos ofertant ?i dintotdeauna faimo?i
pentru combativitatea 10rB
A?a stand lucrurile, primului divaj din societatea niceeana,
cel determinat de diversitatea originilor populatiei - trebuie sa
amintim, Tn acestaordine de idei, Ca Niceea a devenit foarte
repede locul de refugiu al bizantinilor din toate tinu.turile
grece?ti supuse de latini .""-- i se adauga divajul sociologic, cu
tot ceeacepresupune el ca diferentade traditii, cultura, avere
?i mbravuri. Devine lesne explicabila, Tn aceste conditii, diversitatea curentelor care s-aumanifestat foarte curand Tn sanul
nouluilmperiu?i care imprimau, fiecare pe masura fortei sale,
o anumita orientare politicii ?i ideologiei noii lumi bizantine,
fara sa 0 abata totu?i, din aceasta cauza, dela obiectivul ei
major:lupta pentru ConstantinopoL Acest tel national
ingaduie oamenilor politici din Imperiul de la Niceeasa puna
bazele ideologiei unitare, In fata curentelor diferite ~iadesea
contradictorii, care riscau sa anihileze, Tn timp, orice stradanie
pentru rena?terea natiunii.
Sentimentul antilatin, adanc Tnradacinat pana atunci la
poporul de rand,evlavios, superstitios ?i prizonier al unei religiozitati naive, dobande?te, acum, dimensiunile unei exigente
nationale; este ostentativ afi~at tocmai de aceiaa caror politica

103

ii adusese, in inima Imperiului bizantin, pesoldatii latini ~i

coloniile de negustori italieni, care, cu timpul t s-au dovedit ,afi
multmai primejdioase pentru Bizant decat a patra Cruciada,
ale carei rezultate au fost, pana la urma,. efemere. Ata~amen
tul neconditionat la ortodoxie semnifica, de acum inainte,
devotamentul pentru cauza nationala,cea mai mica abatere
fiind socotita 0 adevarata tradare. Dar sentimentul antilatin nu
va avea pentru toti aceea~i semnificatie; va fi interpretat de lJnii
ca mijlocul de a mobiliza efortul national invederea reconstituirii Imperiului de mai-nainte, va fi inteles dealtii<;a justificarea
~i recunoa~terea virtutilor unei lumi care fusese, pana atunci, in
mod nedrept tinuta deoparte de la hotararile in treburile
ob~te~ti. Tn acela~i fel, exigentafundamentalade a recuceri
Constantinopolul, obiectivul principal al ideologiei unitare antilatine, va fi perceputa de unii drept conditia necesara pentru
a-~i regasi bunurile pierdute ~i a-~i restaura puterea, dar va. fi
resimtita, de altii,drept ultima speranta pentru rena~terea grecitatii ~i a ortodoxiei, amandoua amenintate decatre latini.
Altfel spus, unii sperau sa gaseasca .in Constantinopolul
recucerit 0 Noua Roma universala ~i imperiala, iar ceilalti vedeau in acesta un Nou lerusalim ~i 0 veritabila anti-Roma - pe
aceasta ambiguitate s-afondat, indata dupa 1204, visulconstantinopolitan al poporului grec, vis care a dat na~tere unei
ideologii aparte, cunoscuta sub numele evocator de "Marea
Idee". Aceasta ide"ologie va sta.la baza patriotismului neogrec,
animandu-i vreme indelungata pe bizantini ~ineincetand de a
inflacara, pana Tn zilele noastre, spiritele exaltate, dornice de a
vedea fluturand, desupra Sfintei Sofii, crucea drapeluluielen9
Ironia sortii a f~cut ca aceasta ideologie cu accente ~ovine,
Marea Idee, sa se fi nascutca o replica la imperialismul cre?tin
al Occidentului ?i nu Tmpotriva turcilor: dar, dupa 1204, avea
justificarea ?i ratiunea de a exista. Fara a fi uria?a, Tn sensuI de
a nu putea fi cuprinsa cu mintea, aceasta era, pur ~i simplu, un

104

ideal de glorie na~ionala posibila, caremobiliza, pe atund, cu

mic cu mare,lmperiul exilat la Niceea.
Intr-adevar, discursul de la intronarea lui Teodor I Lascaris,
primul imparat de la Niceea, anun~a In mod dar fundamentul
ideologieiMarii Idei ~i constituie, din acest motiv,carta politica
~i ideologica a noului Imperiu, adoptata de totalitatea bizantinilor, fara reticenle, fara ~ovaire: "Noi vomaveaiara~i, spune
Teodor Lascaris, patriile din care am fost alunga~i; cea dintai ~i
stravechea noastra cetate de scaun, Paradisul, cetatea Atotputernjculuj,a~ezata in stramtoare (Bosfor), cetatea Domnului
nostru, giuvaierul pamantului, aceea dorita de toate popoarele ~i vestita in toata lumea ~i in intregul univers"10: Bizantinii
inrobi~i se vor intoarce spre imparatul de la Niceea, spre eel
care a fost desemnat, imediat, ca I,imparat al romanilor", ca
spre intruparea speran~ei lor; din locul sau indepartat de
surghiun, pe Insula Kea, Mihail Choniates Tiva scrielui Teodor
ca tIde la el se a~teapta ceea ce to~i nadajduiesc ~idoresc, rein..
staurarea tronului marelui Constantin acolo unde~ Inca de la
origini, Dumnezeu a hotarat ca se va afla"; "voi (niceenii), voi
sunte~i urmatorii. constructori ai Ceta~ii", mai spune Mihail
Choniates, adaugand ca "numai Teodor poate ?terge ru?inea
suferitade Cetate ?i poate goni cainii turba~i (Iatinii) dintre
zidurile lerusalimului nostru; numai el poate primi titlul denou
intemeietor al Constantinopolului"ll.
Se ?tie, insa, ca grecii vor d?tepta mai bine de un sfertde
veac panasa recupereze Constantinopolul, iar eel care II va
elibera ?i va primi titlul de Noul Constantin va fi eel mai mare
du~trY1anal dinastiei fondatorului Imperiului de la Niceea, fapt ce
constituie, sa notam in treacat, inca 0 dovada a contradiqiilor
care au zdruncinat societatea niceeana; Intr-adevar, sa nu uitam
ca realizarea obiectivului grandios pe care il reprezenta
recucerirea Constantinopolului din mainile latinilor cerea eforturi
considerabile ?i liber consim~ite din partea unor oameni anima~i

105

de interese contrarii ~ideaspiratii diverse, in pofida dorintei lor

comune de a se revan~a fata de latini ~i Biserica acestora.
Nevoia de a crea un larg consensa fost repede inteleasa de
carmuitorii noului Imperiu; aceasta explica toate compromisurile~i optiunile politice adoptate de catre' diver~ii imparati
niceeni, aceasta dicteaza alegerile care adauga tabloului ideologic al Marii Idei nuante ~i elemente noi, meritand 0 examinare. din partea noastra.
Dupa cele dintai tatonari ale inceputului ~i pastrand, ca pe
un soi de panza de fundal, obiectivul major, ~i anume recucerirea Constantinopolului, Lascarizii ~i-au orientat eforturile in
doua .directii: reconstituirea sistemului de stat pe baze
saniHoase ~i consolidarea autoritatii lor atat in fata inamicului
extern - latinii, dar ~i turcii -, cat ~i infata elementelor
dizidente din interior. Acestea din urmaerau reprezentate mai
ales de catre elitele constantinopolitane in exil, mereu ravnind
la putere ~igata de aurzi comploturi ~i a instiga revolte. Pentru
aceasta,. cei dintai imparati ai Niceei auinfiintat noi institutii,
care i~i dovedisera eficienta nu doar in Bizant, ca de pilda
regimul theme/or, adicamilitarizarea administratiei provinciilor,
dar ~i in tabara.inamicilor: adoptarea formelor militare ~i sociale
ale lumii Iatine, utilizareade soldati occidentali in randurile
armatei niceene, atribuirea"apanjelor" pentru mai-marii
Imperiului, adesea de origine straina, ba chiar iertarea
pacatelor soldatil6r cazuti in razboi - toate au fost, in pofida
a~teptarilor, practicate deimparatii de laNiceea,in efortul lor
de a crea un impact national~i dea consolida temeliile statului
lor. Ace~ti imparati i~i asigurasera, abil, de dinainte, sprijinul ~i
devotamentul popul~tiilor locale, care, subdomnia lor, aveau
sa cunoasca 0 noua cre~tere a importantei lor, insotita de 0
noua bunastaremateriala. In plus,contau pe c1erul local, care
i~i vedea influenta sporita ~i ale carui teze, intransigente fata de
Roma,erau imparta~ite ~i de popor ~i de carmuire. In sfar~it, ei

106

vor incerca sa se foloseasca de competenta oamenilor noi,

nascuti pe pamantul niceean~i hraniti din cultura elenica,
aceasta cunoscand 0 rena~tere viguroasa, mai ales subdomnia
literatului subtil care a fost Teodor alII-lea Lascaris.
Evident ca aceasta politica a fost resimtita ca un e~ec: de
catre reprezentantii elitelor constantinopolitane exilati Tn
Niceea. Reaqia lor se vamanifesta rapid ~i brutal: masacrul
Mouzalonilor, originari din Asia Mica, de provenienta sociala
modesta, sfatuitori ~i prieteni ai lui Teodor al II-lea Lascaris,
imparatul care practicase cea mai Tndarjita politica antiaristocratica, ~i, mai ales, urcarea pe tron a lui Mihail al VIII-lea
Paleologul, 0 data cu multimea complicatiilor pe care acest
eveniment 0 va provoca in randul Bisericii ~i al populatiilor
niceene, raman, in opinia noastra, cele mai sugestive exemple
ale revan?ei .constantinopolitane impotriva statului din Asia
Mica,in formare, a?a cum era Imperiul de la Niceea 12
Patriarhul Arsenie, garantul legitimitatii dinastiei Lascarizilor, sprijinit de masele populare ?i tarane?ti din teritoriu, I-a
infierat ?i I-a anatemizat pe uzurpatorul Mihail Paleologul, pe
care partida constantinopolitanaaristocratica il adusese pe
tron, destituindu-I pe tanarul imparat loan al IV-lea Lascaris.
Arsenie, tutore al imparatului legitim ?i purtatorul de cuvant al
populatii1or autohtone din Imperiul de la Niceea, devotate
dinastiei Lascarizilor, n-a ~ovait sa provoace, prin actiunea sa
Tmpotrivalui Mihail Paleologul, 0 veritabila schisma Tn sanul
Bisericii grece?ti 13 , cunoscuta dupa numele patriarhului,
schisma care a suscitat, in acel moment; un interes mult mai
viu decat controversa latina, declasata, pentru 0 c1ipa, pe plan
secund. Este, Tnsa, adevarat ca schisma arsenita adurat putin;
a ramas Tn istorie mai degraba ca 0 expresie a profundei
opozitii a lumii din Asia Mica fata de constantinopolitanii care,
in frunte cu Mihail Paleologul, preluasera conducerea
Imperiului. Masele populare din Asia Mica, dupa ce, sub

107

Lascarizi, cunoscusera 0 epoca de veritabila prosperitate, simteau, nelamurit, ca sub Mihail Paleologul vor fi inca 0 data
chemate sa trudeasca in vederea realizarii scopurilorcelor
care, pentru prestigiul Constantinopolului, condusesera, odinioara, Imperiul la ruina: ele vor reactiona, dar fara succes.
Constantinopolul, chiar ?i in captivitate, i?i lua, din nou,
revan?a asupra provinciilor; pentru a-I elibera, Mihail al VIII-lea
Paleologul nu s-a dat in laturi sa incheie unele acorduri cu
genovezii, care vor cantari greu asupra viitorului Imperiului, iar,
pentru a-I pastra, n-a ?ovait sa aserveasca RomeL Biserica
Imperiului. Dar se va pleca, multa vreme, in fata rezistentei
populare, devenita unanima in contracararea proiectelor
utopice ale imparatului care a fost, fara indoiala, ultimul
imparat al Bizantului care a initiat ?i chiar a dus la bun sfar?it
o politica universalista 14

Capitolul7

UTOPIA, NATIONALA
,
Revan~a

bizantina

~i

patriotismul utopic

La 25 iulie 1261, numai cateva sute de soldati greci, ajutati de

populatia constantinopolitana, vor Tnfaptui visul tare Tnsufletise
timp de 0 jumatate de secol lumea bizantina. Constantinopolul,
din nou bizantin, se pregatea sa T?i ia revan?a Tmpotriva stapanilor sai de pana mai ieri: "Italienii (Iatinii), spune Pachymeres, au
suferit soarta la care Ti condamnasera ?i ei, odinioara, pe romani
(bizantini)"'. Primii care au fost expulzati .de catre bizantini au
fost venetienii - sa ne amintim rolul lor nefast pentru Bizant Tn
timpul celei de-a patra Cruciade -,. exodul celorlalti, abandonati
de regele lor, Baudouin, care daduse bir cu fugitii, s-a desfa?urat
Tn panica ?i jale. Mihail Paleologul s-a grabit sa ajunga Tn capitala.
Aici a fost a doua oara Tncoronat "Tmparat al romanilor", multimea aclamandu-Icu numele de "Noul Constantin", Tn vreme ce,
la cancelaria imperiala, se reuneau Tn titulatura sa toate numele
prestigioaseale marilor dinastii din trecut. Mihail Paleologul,
Ducas, Comnenul,Anghelos, Noul Constantin?i Tmparat al romanilor, iata ceea ce, mai mult decat 0 titulatura, este, Tnainte de
toate, un program politic ?i ideologid.
Tntr-adevar, hrisobula (bula de aur), pe care Mihail al VIrI-lea
o va promulga Tndata dupa intrarea sa Tn Constantinopol ?i

109

care era adresata ansamblului lumii bizantine, constituie noua

carta politica a Imperiului bizantin restaurat: "Caderea ora?ului, declara Tmparatul, a fost urmata de caderea Tntregului
Imperiu; Tn acela?i fel, recucerirea sa veste?te li,mpede eliberarea celorlalte teritorii (...) ?i celelalte locuri vor cunoa?te soarta Constantinopolului ?i, astfel, golul va fi din nou umplut, iar
un viitor piin de promisiuni Ti a?teapta pe oamenii din tara
noastra"3. Acest ,program grandios va domina toate actiunile
bizantine: se va lovi de .opozitia Apusului care, dupa ce ?i-a
revenit din stupefactia provocata de abolirea regatului latin de
la Constantinopol, va Tncerca sa contracareze proiectele bizantine prin mijlocirea Tntreprinzatorului Carol de Anjou - ceea ce
va absorbi din nou toate forte1e bizantine?i va epuiza, Tn timp,
resursele de care tara dispunea pentru a se apara Tmpotriva
Tnaintarii turce?ti Tn Asia.
inca a data, visul imposibil al hegemoniei universale, nutrit
de Constantinopolul abia ie?it din haos, se va dovedi fatal pentru viitorul Imperiului: populatiilor din Asia Mica Ii se va cere,
din nou, sa furnizeze mijloacele, Tn oameni ?i Tn bani, pentru
desfa?urarea politicii occidentale a lui Mihail al VIII-lea, Tntr-un
moment Tn care adevaratii inamici, turcii, Ie amenintau
caminele. Ele vor fi Tnca 0 data sacrificate de Constantinopolul
fermlansat de Mihail al VIII-lea Tn realizarea politicii utopice de
expansiune. Tntelegem, acum, ciudatele cuvinte ale unui Tnalt
func}ionar de stat niceean, protoascretisul Senaherim, supranumit "cel Hain", care, la vestea recuceririi Constantinopolului
de. catre bizantini, Tn mijlocul euforiei generale, a strigat: I,Sa
nu se a?tepte nimeni la ceva bun, deacumrnainte, pentru ca
romaoii au ocupat din nou ora?ul!"4 Senaherim, de origine
orientala, dupa cUYD indica numele sau, a exprimat, prin cuvintele sale amare ?i atat de profetice, profunda convingere a
lumii din Asia Mica, a lumii care constituise forta Lascarizilor ?i

110

care, sub domnia Paleologilor, ~i-a vazutTnca 0 datasperantele

spulberate Tnavantajul Constantinopolului obsedat de visul
imposibil al Imperiului universal.
Constantinopolul, eliberat, Tncepe, subconducerea lui Mihail
Paleologul, efortul pentru realizarea programuluigrandios stabilit de acest Tmparat; Mihail Paleologul se va fali; Tn autobiografia pe care ne-a lasat-o, cu reu~itelepoliticii sale internationale 5 EI va mentiona victoriile sale Tmpotriva latinilor ~i italienilor, va cita, trufa~, rolul sau Tn Vecerniile siciliene, se va opri
asupra bunelor sale relatii cu suveranii egipteni ~i mongoli~i
asupra izbanzilor sale contra despotilor din Epir, dar va uita sa
precizeze ca genovezii pecare elTi introdusese Tn Imperiu erau
pe cale sa devina noii stapani din Constantinopol, ca unirea
Bisericilor pe care voise s-o impuna a fost resimtita ca 0 insulta
de catre derul ~i poporul grec ~i ca, poruncind orbirea tanarului Tmparat loan al IV-Iea,savar~ise 0 crimaoribila Tn fata
oamenilor ~i a lui Dumnezeu, caruia Ti invoca, totLi~i, protectia.
Dar, mai ales, Mihail al VIII-lea va evita sa ne spuna ca politica
sa orientala fata de populatiile ~i soldatii din Asia Mica
bizantina a fost dezastruoasa pentru soarta Imperiului;pe
care el 0 dorise, dimpotriva, grandioasa. Sa amintim, Tn acest
sens, caMihaii al VIII-lea, chiar Tnainte de recucerirea
Constantinopolului de sub latini, poruncise organizarea unor
funeralii imperiale publice pentru rama~itele pamante~ti ale lui
Vasile al II-lea Bulgaroctonul, pe. care soldalii ... bizantjni Ie
descoperisera terfelite, necinstite, despuiate ~i avand, Tn semn
de batjocura, un fluier varat ingura, in ruinele manastirii de la
Hebdomon, abandonata de latini6 Trebuie sa mai subliniem
ca, prin acest gest simbolic, Mihailal VIII-lea ~i-a. asociat
numele cu al celui mai mare Tmparat din epoca imperialismului bizantin ~i ca nimeni nu se mai putea Tndoi, astfel, de
semnificalia modelului pe care Tmparatul ~i-I alesese pentru
politica sa?

111

In orice caz, Mihail al VIII-lea a ~tiut sa manuiasca, pentru

maretia Imperiului, toate armele de care dispunea: diplomatie,
armata, bani, psihologie ~i ideologie au fost puse la bataie
pentru a servi obiectivelor politiciiimperiale, a carei victorie de
capatai ramane, pentru bizantini, regasirea Tncrederii ~i a demnitatii. "Romania", adica teritoriullmperiuluibizantin; va fi din
nou patria iubita, 'pentru care se cuvine ~ieste nevoie "sa se
Tndure suferintele, cu mandrie", preciza un Tnalt demnitaral
Imperiului 7 , Tn vreme ce poporul de rand din Constantinopol,
oamenii pietelor, spune Pachymeres, care ne relateaza evenimentul, nu ~ovaiau sa-I Iin~eze pe latinul care ar fi cutezat sa
faca 0 cate de mica aluzie la ocuparea latina a ora~ului8.
Dupa cum se vede, revan~a luata Tmpotriva latinilor prin
recucerirea Constantinopolului nu Tmblanzise nicidecum pasiunea antilatina; ba, dimpotriva, actiunile genovezilor ~i ale
venetienilor, pe care politica lui Mihail al VIII-lea Ti adusese din
nou Tn Imperiu, vor alimenta ura contra Apusului. Ce-i drept,
genovezii ~i venetienii vorexploata, fara scrupule, resursele
lumii bizantine, pe care, Tn plus, 0 alesesera ca teatru al
desfa~urarii razboielilor dintre ei ~i al salbaticei lor vrajma~ii9. Tn
acela~i fel, fervoarea pentru ortodoxie, care a fost, 0 c1ipa,
amenintata de politica unionista a lui Mihail al VIII-lea, va
ca~tiga din ce Tn ce mai mult poporul bizantin, pastorit de 0
Biserica rigorista ~i de un c1er intransigent. Rezultatul va fi ura
Tmpotriva a tot ce este latin; orice apropiere Tntre Orientul ~i
Occidentul cre~tine se va dovedi imposibila, ~i aceasta Tntr-un
moment Tn care lupta Tmpotriva turcilor era, Tn mod vadit, 0
necesitate absoluta pentru salvarea cre~tinatatii. Astfel, la
moartea lui Mihail ql VIII-lea Paleologul (Tn 1282), Tn pragul
secolului al XIV-lea, Bizantul restaurat se preocupa prea putin
de Tnaintarea bandelor de turcomani neorganizate, care Ti
azvarlisera, totu~i, Tn haos pe locuitorii din Asia Mica. Imperiul,
la moartea lui Mihail al VIII-lea, orbitde pasiunea sa antilatina

112

?i mandru de reu?itele sale, de?i efemere, pa?ea Increzator In

noua perioada a istoriei sale. Tn pofida a?teptarilor, aceasta
perioada va fi aceea a deziluziilor. Imperiul, prins Inca 0 data
Intre Orient ?i Occident, va fi sHit sa-?i reconsidere obiectivele,
sa~?i revizuiasca politica ?i sa-?i abandoneze visurile. Ideologia
sa va relmbraca aspectele care anunta 0 cruda realitate,
prezentul va fi grabit, iar viitorul nesigur. Temerile ?i Indoielile
domina, de acum Tnainte, lumea bizantina, izolata In partea sa
balcanica, Inainte de a fi Incercuita ?i asfixiata Intre zidurile
capitalei sale, de-a pururea legendare.

Utopia intelectuala, fatalismulescatologic

~i certitudinea ortodoxa
Perioada care se deschide cu domnia lui Andronic al II-lea
Paleologul este marcata de 0 serie de crize interne, care Impiedicau statui sa Tntreprinda 0 politica omogena In fata
numero?ilor sai .inamici externPO. Tn timpul nesfar?itelor crize
dinastice, care Ii opun pe Paleologi unii altora, ?i casa lor aceleia a uzurpatorului Cantacuzino, ?i care scindeaza poporul ?i
oamenii politici, situatia creata de Inaintarea turcilor se Inrautatea, semanand panica ?i confuzia In populatiell. Tntr-adevar,
de pe la mijlocul secolului al XIV-lea, turcii pornesc la cucerirea
partii europene a Imperiului; Bizantul, dupa ce pierduse aproape toata Asia Mica - exceptie facand Philadelphia, care va
ramane bizantina pana In 139012 , cu putin Tnainte de Tncheierea secolului al XIV-lea -, a fost redus teritorialla domeniul constantinopolitan ?i la despotatul din Moreea sau din Mistra, In
regiunea Peloponesului 13 Tmparatii epocii, surprin?i, s-ar zice,
de rapida Tnrautatire. asituatiei, practicau politica de compromisuri ?i luau, adeseori, masuri contradictorii, a caror aplicare a
dat In putine cazuri rezultatele scontate. Aliantele nefire?ti cu

113

diferitii ~efi turci, eforturile de apropiere fata de Genova sau

fata de Venetia, ca ~i jocul unionist ~i antiunionist, totodata,
practicat de catre carmuire ~i de Biserica din Constantinopol,
toate au sfar~it prin a-i aduce la exasperare pe bizantini,
semanand confuzia Tn spirite ~i spulberand orice urma de Tncredere ~i orice credibilitate a politicii imperiale, acum la bunul plac
al fortelor pe care nu reu~ea sa Ie stapaneasca.
Dezinteresul ~i descurajarea marcheaza atitudinea bizantinilor Tn aceasta lunga perioada din istoria lor, pe care istoricilor
Ie place s-o descrie drept perioada lentei agonii a statului ~i a
Imperiului din Constantinopol. Bizantul, devenit un stat minor,
cum remarca,pe buna dreptate, Ostrogorsky14, a cautat, pe
parcursul Tntregii perioade respective, sa ajungala ni~te
Tntelegeri care sa-i Tngaduie sa-~i continue mizera lui existenta,
adeseori Tn defavoarea demnitatii poporului sau. Oare sa mai
amintim, la acest punct, ca, Tn decursul acestei epoci, se vad
Tmparatii bizantini cer~ind, umili, din ora~ Tn ora~, prin Europa,
ajutorul Apusului 15 , care, neTnduplecat Tn ceea ce prive~te
pozitiile sale unioniste, nu s-a hotarat niciodata sa declan~eze
veritabila Cruciada contra Turcos? Oare mai trebuie spus, de
asemenea, ca observam uimiti, deopotriva cu istoricii bizantini
ai epocii, participarea personala a unui Tmparat la asaltul
turcesc Tmpotriva ora~elor r'amase Tn mainile bizantinilor 16 ?
Toate aceste fapte, regretabile, demonstreaza, Tn opinia noastra, profunda dezorganizare care domne~te Tn Constantinopol,
Tntre secolul al XIV-lea ~i al XV-lea. Tn acesta atmosfera de
deprimare a Tntregii natiuni, bizantinii vor reaqiona, numai ca
fiecare 0 va face dupa conditi,a lui sociala, cultura ~i propriile
interese. Altfel spu~, fiecare individ ia, Tn acest moment, locul
cetateanului dezamagit; fiecare, potrivit fortei ~i nazuintelor
sale, va cauta ni~te solutii personaIe, a caror unica Tnsu~ire
comuna va fi absenta oricarei sperante Tn viitorul statului
bizantin.

114

Este firesc ca in aceasta epoca sa se inregistreze, pentru

prima data in Bizant, razmerite populare, provocate in exclusivitate de revendicari sodale ?i economice. Mi?carea zelotilor
din Salonic, singulara prin violenta reaqiei populare impotriva
mai marilor regiunii, este considerata drept cea mai importanta intreprindere militara a paturilor defavorizate ale societatii. Este citata, adeseori, drept cel mai potrivit exemplu al
degradarii c1imatului social ?i a raporturilor interetnice din
Bizant (regiunea Salonicului cuprindea un numar considerabil
de locuitori de origine slava). Este, de asemenea, caracterizata,
in mod exagerat, dupa parerea noastra, drept "comuna ro?ie
din Salonic"17. Ramane, inorice caz, ilustrarea perfecta a unei
initiative sangeroase, dictate de insecuritatea care pusese
stapanire pe masele populare ale Imperiului, in fatasaracirii
resurselor sale, provocate de cucerirea turceasca, dar ?i, in
mod egal, deexploatarea occidentala; Tot in acest moment se
inregistreaza 0 reaqieabsolut diferita, in forma ?i in obiectivele .sale, care merita atentia noastra.
Tntr-adevar, spiritele mai putin eclectice, hranite din traditia
intelectuala a Imperiului, se vor refugia cuindarjire in gandirea, literatura ?i filozofia antica 18; se vor com place in a sublinia
maretia spiritului Greciei c1asice, careia vor dori, cu incapatanare, sa-i fie continuatori: s-ar zice ca, prin aceasta retragere
in splendorile trecutului, cautau sa uite riscurile prezentului ?i
incertitudinile viitorului.
Cel .mai bunexemplu al acestui curent arhaizant care, sa
remarcam in treacat, ne-a lasat mo?tenire 0 importanta creatie
?i care a influentat cvasitotalitatea intelectualilor laici din
Constantinopol ?i din Mistra, ramane, fara nici 0 indoiala,
Gemistos (Plethon, dupa forma arhaizata a numelui sau)19.
Trebuie sa mai amintim ca Gemistos va fi cel care va suscita,
chiar ?i in Occident, entuziasmul pentru studiile platoniciene,
ca el a fost, adesea, considerat unul dintre precursorii

115

Rena?terii ?i ca a fost desemnat cu supranumele simbolice de

ultimul dintre bizantini?i de cel dintai dintre eleni? Sa spunem
doar ca Occidentul s-a recunoscut indatorat fata de acest spirit utopic ?i aristocratic, prin gestul lui Sigismund Malatesta,
care a adus rama?itele pamante?ti ale lui Plethon din Mistra,
ocupata de turci, la Rimini. Tn Mistra au existat, intr-adevar,
oameni ca Plethon ?i ca Bessarion, refugiat in Italia, care s-au
tinut departe de orbirea pasiunii antilatine ?i au incercat,
impreuna cu reduta intelectualitatii din Constantinopol, sa
reinsufleteasca interesul pentru Antichitatea elenica, a carei
torta va sustine curentul grec luminafin fata ultragiilor pecare
Ie suferea din partea mai-marilor epocii, din partea turcilor
instalati inaintea portilor Constantinopolului ?i din partea
negustorilor italieni, stabiliti ca stapani in interiorul cetatii.
Tn paralel ?i in opozitie cu acesta mi?care, sa zicem "iluminista" 20 avant fa fettre, nii?carea, la urma urmelof, semeata ?i
aristocratica prin natura,inregistram existenta unui curent
popular, animat de convingerile raspandite printre oamenii
simpli, influentati de Biserica. Acesta se rezuma, in cateva
cuvinte, la 0 atitudine profund antilatina, a carei tinta ramane,
mai presus de toate, Biserica Romei. Ura contra latinitatii este,
se pare, atatata de c1erul antiunionist, al carui reprezentant de
frunte este patriarhul Ghenadie21 , du?manul celmai incrancenat al curentului de rena?tere elenica propovaduit mai ales la
Mistra. Nu este deloc de mirare ca reprezentantii curentului
arhaizant cauta apropierea de Roma ?ide Apus, Tn schimb cei
ai curentului popular ?i ecleziastic, orbiti de patima lor antilatina, nu pregeta sa se apropie de turd. Acestui c1imat al pasiunilor arzatoare trebuie sa-i atribuim, credem noi, cuvintele
surprinzatoare' rostite de ultimul mare duce al Bizantului: IIMai
bine vad Tn ora? caftanul turcesc decat tiara latina" 22 ; brutalitatea ?i modul deschis de a-?i exprima ostilitatea ilustreaza perfect tensiunile caredomneau Tn Constantinopol in ajunul

116

cuceririi ora~ului; acestea sunt 0 marturie a orbirii care lovise

Biserica, poporul ~i chiar conducerea bizantina, care a sfar~it
prin a deveni Tncredintata ca ratiunile Bisericii trebuie sa aiba
Tntaietate Tn fata ratiunilor ~i intereselor de stat. Se ?tie ca
rezultatul acesteiatitudini a fost catastrofa din 1453, dupa
care poporul grec se va chinui apoape patru secole sa-?i revina.
Tn orice caz, Tn ConstantinopolulTncercuit de catre turci,
zdruncinat de luptele interne ?i colonizat, din punct de vedere
economic, de catre latini, poporula ajuns sa adopte tezele
neTnduplecate?i patima~e ale Bisericii Ortodoxe. Acestea erau
singurele care Ti ofereau certitudini Tn starea de nesiguranta
generala. Tn fata amplorii dezastrului,lumea ~i-a amintit ca
Tnfrangerea era expresia vointei Domnului; doctrina biblica
despre Tnfrangere, considerata ca dreapta pedeapsa poruncita
de Dumnezeu, putea explica nenorocirile abatute asupra
Imperiului ~i putea tine rnai departe poporul cu urechea plecata la Tnvatamintele Bisericii sale. Dar, tot atunci, ~i-au amintit
~i de teza escatologica despre soarta Bizantului: aceasta putea
alina spiritele Tncrezatoare Tn soarta care Ie era rezervatape
lumea cealalta ~i-i ajuta, astfel, sa Tndure insuportabilul
prezent23 .Tn aceste doctrinegasim, Tntr-o oarecare masura,
replica populara la tezele curentului arhaizanf4; ele merita
atentia noastra, pentru ca explica atitudinea bizantinilor, atitudine cu adevarat surprinzatoare Tn preajma catastrofei universale.
A~adar, doctrina asupra Tnfrangerii era fondatape traditia
biblica, aceea care, dupa cum am vazut, suslineaca mania lui
Dumnezeu va lovi poporul sau iubit, daca else va Tndeparta de
la calea cea dreapta. Astfel, pacatele ~i gre~elile comise de
catre poporul bizantin ~i carmuitorii sai erau singuraexplicatie
a osandei care a~tepta lumea bizantina 25 Tn fata acestei convingeri, orice tentativa de a Tntreprinde 0 actiune oarecare
pentru a evita 0 Tnrautatire, pentru a Tncerca sa Tnfaptuiasca

117

ceva, pur ~i simplu, pentru salvarea sau, mai modest Tnca, pentru interesul tarii, devenea zadarnica ~i inutila, sentinta
Domnului fiind definitiva ~i irevocabila. Bizantul trebuia sa
piara pentru a-~i ispa~i pacatele, aceasta era vointa divina, pe
care nimicnu putea s-o opreasca de la Tmplinire. Avem aici
principiul care explica atitudinea fatalista a bizantinilor Tn fata
evenimentelor grave, dar socotite imparabile. OriceTnvoiala
dictata de "principiul iconomiei" era acceptabila, apropierea
de turci nu era deloc condamnabila, Tntrucat, Tn contextul dat,
turciiapareau ca 0 unealta Tn Tndeplinirea vointeidivine.
Prelungirea acestei doctrine se afla, fire~te, Tn viziunea
apocaliptica a sfar~itului istoriei, care Ii convinge din ce Tn ce
mai mult pe bizantini 26 Tn decursul acestei ultime perioade a
Bizantului, .Iiteraturaescatologica, despre sfar~itul lumii civilizate ~idomnia Anticristului, cunoa~te un avant deosebif7
Treptat, sfar~itul Bizantului s-acontopit, Tn spiritul popular, cu
sfar~itul.lumii, Tn ansamblul ei. Rena~terea Bizantului va marca,
Tn mod firesc, rena~terealumii cre~tine. Aceasta convingere
mesianica Tn Bizantul renascut va fi formulata, Tntr-o maniera
plastica, prin expresia utiJizata de greciide la Pontul Euxin:
"Romania(adica Bizantul)~i Tn moarte va Tnflori". Viziunea profetica va fi aceea care Tiva conduce pe greci sa adopte ca simbol (de altfel,adesea Tnjosit) al istoriei lor, phoenixulrenascand
din cenu~a-i proprie. Pe scurt, aceasta credinta profunda Tn
soarta privilegiata a natiunii elenice va Tmpinge laexcese,
comise Tn numele ideologiei Marii Idei, al carei impact asupra
poporului grec se va manifesta Tnca de la na~terea statului
neoelen 28 Vom spune Tnsa, din nou,ca pasivitatea vinovata
aratata de bizantini Tn fata amenintarii turce~ti dovede~te,
Tnainte de toate, imposibilitatea Tn care se afla natiunea bizantina, orbita de pasiL!nea sa antilatina, de a-~i asumaprefacerea
trebuincioasa pentru supravietuirea sa ~i indispensabila pentru
mentinerea statului sau.

118

Tntr-adevar, forta disputelor ecleziastice ?i religioase care

zguduie Constantinopolul Tn vremea Paleologilor, isihasmul,
palamismul, unionismul ?i antiunionismul, pentru a nu Ie cita
dedH pe cele mai importante 29 , marcheaza 0 turnura decisiva
Tn preocuparile lumii bizantine ~ totul te Tndeamna sacrezi ca
bizantinii, incapabili, de acum Tnainte, de a gasi solutii viabile
pentru problemele vitale ale Imperiului, precum, de pilda, cele
ale pacii?i securitatii populatiilor sale, se vor refugia Tn satisfactia intelectuala, Tn speculatia filOzofica ?i Tn preocuparile
spirituale, Tn care dintotdeauna excelasera. Contr"oversele sterile,pe marginea unor subiecte deseori frivole, divizau ?i a?a slabele forte ale Imperiului ?i pasionau olume care Tnainta r inexorabil, spre pieire. La Constantinopol, se credea cu tarie ca
sfar?itul Imperiului era deja scris, fiindca aceasta era intentia
de nepatruns cu mintea a "iconomie( divine. Bizantinii, noul
popor ales, ?i Constantinopolul, Noul lerusalim, prin jertfa lor
aveau sa ispa?easca pacatele Tntregii lumi. Se prefera mai
curand barbarizarea decat latinizarea, fiindca numai barbarizarea singurului popor civilizat al lumii r eel din Bizant, semnifica sfar?itulistoriepo. Cele cateva spirite utopice, purtatoare
ale unuinou mesaj de speranta, vor fi repede respinse de
comunitatea ortodoxa; sa amintim, Tn acest sens, ca patriarhul
Ghenadie a pus sa se arda operele fi-Iozofului Plethon.
Constantinopolul va fi, pentru multa vreme, cetatea pacatoasa
care, a?a cum scria Palamas, poetul national al Greciei moderne: "Asemenea unei prostituate, a?tepta sa fie Tmbrati~ata
de turc"31. Cand Europa, stupefiata, va afla, Tn 1453, de
caderea Constantinopolului, se va simti lipsita de lumina
ochilor, cum scria un autor polonez din epoca 32 r dar va asista
neputincioasa la abolirea, de catre turci, a celui mai mare
Imperiu cre?tindin Eyul Mediu, a Imperiuluicaruia Ti invidiase,
ea cea dintai, maretia33. Rezistenta ?i moartea eroica a ultimului Tmparat, Constantin Paleologul Dragases, pe zidurile cetatii,

119

vor constitui singurul act pe masura Bizantului de altadata.

Acesta se afla la originea legendei populare grece~ti despre
reTnvierea Tmparatului ~i rena~terea Bizantului34. Tmpreuna cu
Marea Idee, aceasta legenda va fntretine flacara tremuratoare
a patriotismului grec, a carui speranta a fost, pentru multa
vreme, Tngropata sub ruinele cetatii imperiale In 1453 35 .
De acum Tnainte, Literele ~i Artele vor Intoarce spatele
patriei lor - papa .Pius al II-lea a intuit exact, atunci cand a caracterizat caderea Constantinopolului ca pe "a doua moarte a
lui Homer ~i a lui Platon"36 - In vreme ce grecitatea, sub conducerea Bisericii sale, va fncerca sa-~i salveze traditiile ortodoxe. Patriarhia din Constantinopol, pactizand cu Invingatorul
cuceritor - a fost dotat cu un statut special de catre
Mahomed al 1I-lea37 -, va deveni refugiul valorilor nationale ~i
singura forta politica a pqpoarelor supuse: aceasta, cu pretul
umilinte10r ~i al concesiilor ale caror urme a"U marcat istoria popoarelor balcanice. Tocmai popoarele din Balcani( hranindu-se
din traditiile culturale ale Bizantului, I~i vor Imparti cu grecii
mo?tenirea Imperiului bizantin. Cartea lui N. lorga, cu titlul
sugestiv de "Bizant dupa Bizan(38, descrie aceasta existenta
postuma a Imperiului a carui civilizatie a marcat toate
popoarele care, chiar daca numai pentru 0 c1ipa din istoria lor,
s-au aflat Tntre hotarele sale sau Tn sfera sa de influenta.

Capitol unic

PRINCIPlllE FUNDAMENTAlE ALE

GANDIRIlPOllTICE IN BIZANT
J

Ordinea (taxis), iconomia (oikonomia)

raporturile lor cu autoritatea temporala

~i

~i

spirituala

Pentru a Tntelege temeiurile ideologiei politice a Bizantu1ui

~i a explica multimea formelor pe care le-a Tmbracat ?i. vari-

etatea expresiilor pe care le-a Tmprumutat, Tn timpul diverselor

perioade din milenara istorie a ImperiuluP, este necesar sa
examinam cateva aspecte ale principiilor care au calauzit gandirea politica ?i orientarea intelectuala a bizantinilor. Studiul
evolutiei mentalitatilor, indispensabil pentru Tntelegerea faptului ideologic, va avea mult de ca~tigat.
Statui ~i Biserica, reprezentate de Tmparat ?i, respectiv, de
patriarh, au fost, Se" ~tie, stalpii de sustinere ai lumii bizantine,
care a continuat lumea romana cre~tinata. Tntr-adevar, raporturile puterii temporale cu puterea spirituala au influentat profund
orientarile politicii ~i ale ideologiei fiecarei epoci ~i au conditionat
comportamentul poporului bizantin. Interdependenta lor, care
se manifesta de-a lungulTntregii istorii a Imperiului, constituie un
aspect fundamental al civilizatiei bizantine, Tnca insuficient studiat. Sa adaugam, numaidecat, ca natura raporturilor dintre
statui ~i Biserica Bizantului, de~i Tntemeiata pe 0 solidaritate

121

permanenta ?i liber consimtita, creeaza, deseori, situatii delicate

fntre cele doua institutii, a caror complexitate deruteaza spiritele
moderne, Tnclinate sa priveasca problema raporturilor dintre stat
?i Biserica din unghiul, simplificator, al cezaropapismului 2
Tntr-adevar, convingerea cvasigenerala, Tn ceea ce prive?te
Bizantul, a unei supuneri a Bisericii fata de stat, care se exprima prin cezaropapism, ni se pare prea putin apta sa descrie a
realitate, altminteri mai nuantata ?i mai sofisticata, a raporturilor dintre puterea temporala ?i puterea spirituala, adica dintre Tmparatul ?i patriarhul Constantinopolului, care Tncarneaza,
fiecare Tn domeniul sau, autoritatea suprema, recunoscuta ca
atare de catre toti cei care depind de aceasta. Altfel spus,
Tmparatul, fiind cre?tin, depinde de patriarh, iar patriarhul, fiind
cetatean al statului, depinde de Tmparat3 Acest lucru presupune separarea absoluta, distinqia neta, Tntre imperium ?i
sacerdatium, ceea ce a fast, efectiv, cazul Bizantului. Astfel,
teoria, larg raspandita, care face din Tmparatul bizantin un
preot4 nu rezista la a examinare mai atenta a surselor. Teoria se
sprijina pe a practica a Bisericii din Constantinopol, pe care
Teodosie cel Mare a vrut 5-0 impuna ?i Tn Apus, care prive?te
locul Tmparatului Tn interiorul altarului bisericii, Tn momentul
oficierii sfintei jertfe. Aceasta teza a fast vehement criticata de
Sfantul Ambrozie, care i s-a opus lui Teodosie ?i care a exprimat
teoria care va deveni, ulterior, doctrina oficiala a Bisericii, Tn
termenii urmatori: "Purpura face Tmparati, dar nu ?i preoti"5.
Ultimul demers allui Teodosie s-a soldat, a?adar, cu un e?ec, iar
privilegiul Tmparatului de a ramane Tn altar a fast, cum ne confirma Constantin al VII-lea, abolit chiar ?i Tn Constantinopol6.
Tn orice caz, separarea Imperiului de sacerdotiu este un fapt
bine stabilit prin legea bizantina 7 ?i respectat de catre partile
interesate, Tn ciuda tentativelor reciproce de a acapara din prerogativele celuilalt. Istoria bizantina atesta mai multe astfel de
tentative, prin care se Tncearca a se strica acest echilibru; dar

122

toate sunt initiative ale unor persoane, nu aqiuni ale

institutiilor. Tntr-adevar, au existat la Bizant Imparati puternici,
care ?i-au impus vointa Tn fata patriarhilor, constran?i sa-?i piece
fruntea, cel mai bun exemplu fiind Leon al III-lea Isaurianul,
initiatorul iconoclasmului 8 , precum au existat ?i patriarhi care
s-aucomportat ca ni?te adevarati Tmparati, ?i In domenii care
nu erau de resortullor: cel mai bun exemplu fiind, fara Indoiala,
cel oferit de Mihail Cherularie, initiatorul schismei Bisericilor din
10549 - Insa, 0 subliniem Inca 0 data, acestea au fost cazuri
exceptionale ?i nu situatii frecvente ?i durabile.
La Bizant, Tmparatul ?i patriarhul erau condamnati, daca
putem spune astfel, sa colaboreze, altminteri Imperiul s-ar fi
c1atinat din temelii; sa nu uitam ca, Intr-adevar, cre~tinismul a
fost admis Tn cetate ?i a devenit religie oficiala a Imperiului In
urma deciziilor imperiale, dar ca Imperiul a devenit bizantin
Intrucat era cre?tin. A?adar, solidaritatea, ba chiar complicitatea sunt trasaturile carecaracterizeaza raporturile dintre
Biserica ?i stat in Bizant, maimult decat cezaropapismul sau
papocezarismul, pentru a folosi neologismele, care au fost
intotdeauna considerate ni?te extrapolari reprobabile. loan
Tzimiskes, unul dintre cei mai mari Imparati ai Bizantului,
exprima adevarata doctrina privind raporturile dintre Imparat
?i patriarh cand declara: "Cunosc doua puteri pe pamant ?i In
aceasta viata, sacerdotiul ?i Imperiul; celui dintai Creatorul i-a
dat In grija sufletele, celuilalt, autoritatea. asupra trupurilor;
daca aceste doua parti nu sufera nici 0 ?tirbire, atunci binele
domne?te Tn lume"10. Aceasta declaratie solemna, rostita de
un Tmparat in fata Sinodului ?i a Senatului, adica Tn fata corpurilor constituite care reprezentau elitele ecleziastice, politice
?i socia Ie ale Imperiului, ilustreaza perfect pozitia oficiala
asupra locului Tmparatului ?i, respectiv, al patriarhului In
Imperiul Bizantin - ei sunt considerati doua autoritati complementare ?i interdependente.

123

A?adar, intentionat am ales sa ne oprim Tndeosebi asupra

acestor doua notiuni, ordinea ?i iconomia, care desemneaza, ?i
una ?i cealalta, scopurile ?i imperativele urmarite neabatut de
catre Tmparat ?i, totodata, de catre patriarh. intr-adevar, aceste
doua concepte fundamentale ale gandirii ~i ale politicii lumii
bizantine, ordinea (taxis) ~i iconomia (oikonomia), unul de origine politica ~i sociala, celalalt de origine intelectuala ~i spirituala, cel putin Tn epoca bizantina, au fost adoptate, amandoua, de catre stat ~i decatre Biserica, totodata, ca baze ale
organizarii lor ~i ca temelii ale conceptiei lor despre lume. ~i alte
notiuni, precum, de pilda, pacea, Intelegerea (~i opusele lor) au
fost esentiale pentru viata ~i .politica Bizantului, dar nici una,
dupa parerea noastra, nu evidentiaza mai dar decatnotiunile
de ordine ~i de iconomiefondul convingerilor bizantine. Se
ridica, astfel, valuldemersului gandirii bizantinilor, amintind ca,
pentru ei, notiunile de ordine ~i de iconomie, la fel ca autoritatea temporala ~i cea spirituala, sunt complementare ~i interdependente, una fiind suportul celeilalte, In masura In care
ordinea rezulta din actiunea iconomiei ~i Tn care iconomia nu
este decat 0 manifestare a ordinii. Aceasta din urma era considerata, atunci, ca principiul fundamental al creatiei.
Sa Incercam,acum,sa examinam mai Indeaproape aceste
doua notiuni care' constituie, cu siguranta, adevaratulfundament allntregii ideologii bizantine ~i ale caror .constanta ~i permanenta, a~a cum se desprinddin studiul documentelor din
diversele perioade, contrasteaza cu schimbarile frecvente ale
mentalitatii bizantine, In functie de problemele ob~te?ti. Tocmai
acest aspect de exceptie, al prezentei continue a notiunilor de
ordine ?i de iconomie In cvasitotalitatea literaturii bizantine din
toate epocile, este. eel care explica multimea de sensuri ~i de
nuante pe care fie.care le-a Tmbracat ?i care Ie confirma rolul
preponderent Tn ansamblul manifestarilor vietii ~i gandirii
bizantine; ambele raman, indiscutabil ?i de departe, cele doua

124

idei majore care determina gandirea ~i praxisul politic al lumii

medievale grece~ti.

Ordine ~i iconomie, fundamentele societalii bizantine

Ordinea ~i iconomia, acesttermen din urma neavand vreo
legatura cu sensul actual, de~i evolutia semantica ulterioara
aduce luminaasupra catorva aspecteale conceptului bizantin,
vor fi examinate aici Tn sensul lor tehnic ~i Tn interdependenta
lor. Astfel, printre multiplele semnificatii ale termenului de
iconomie - diqionarul de greaca patristica al lui Lampene
indica pestetreizeci, repartizate pe mai multe capitole, dar
fara a lua Tn consideratie sensu rile acestui termen din literatura profana ll - ne vom opri, cu deosebire, la aceea expimata
prin Kat' oikonomian, expresie Tnsemnand "potrivit iconomiei"
(conform celui mai bun aranjament cu putinta), care face din
aceasta notiune principiul aqiunii Tn lume (praxis) ~i aldemersului urmarit prin gandire,Tn stradania sa de a descifra universui ~i pentru a face lucrurile inteligibile (theoria). Tnorice caz,
folosireaacestor termeni Tntr-o serie de limbaje tehnice, fara
a-I mai pune la socoteala pe acela de toate zilele,. care acopera
numeroase domenii ale vietii, ~i utilizarea lor frecventa de
catre medii diferite, Tn circumstante diverse ~i variate,
zadarnicesc orice efort de a avansa 0 definitie satisfacatoare.
Astfel, pentru a sublinia pur ~i simplu importanta ~i Tncarcatura
semantica pe care notiunile de "ordine" ~i "iconomie" Ie-au
avut pentru Bizant, vom recurge la comparatii cu alte concepte, mai bine cunoscute, Tntrucat au apartinutlumii grece~ti
c1asice, a carei gandire este de departe mai temeinic studiata
decat aceea a lumii bizantine.
Precizand, imediat, ca aceasta referinta la Antichitate
trebuie Tnteleasa ca ,0 simpla ilustrare, care ne permite nu sa

125

stabilim ni~te relatii de semnificatie, ci, mai modest, sa comparam impactul pe care conceptele astfel relationate I-au avut
in gandirea respectiva a fiecarei epoci, se poate spune ca termenul de ordine (taxis) a jucat, in Bizant, rolul pe care il jucase
in Antichitate termenul de masura (metron), ~i ca termenul de
iconomie, in domeniul speculatiei, era incarcat, la Bizant, cu
acelea~i virtuti ca ~i termenul intelepciune (sophia) in Grecia
antica 12 Aceasta comparatie, putin fortata, care trebuie inteleasa, repetam, ca 0 ilustrare a importantei acestor notiuni, ni
se pare suficienta pentrua sublinia diferenta profunda dintre
gandirea greaca ~i mentalitatea bizantina. Fiecare dintre ele
exprima doua lumi, care se situeaza ~i se prezinta de la bun
inceput ca diferit orientate, de~i fondullor lingvistic comun ar
putea sa Ie faca sa treaca drept doua etape ale aceluia~i
demers intelectual. Este, totu~i, evident ca intre metron
(masura) ~i taxis (ordine), pre.cum ~i intresophia (intelepciune)
~i oikonomia (inteleapta chibzuinta) exista aceea~idistanta ca
intre lumea rationala ~i ratiuneainterogativa din Antichitate ~i
lumea spirituala ~i autoritatea revelata din Evul Mediu. Altfel
spus,intre Gre.cia antica ~i Bizant s-au interpus, deja,stoicismul
elenistic, Imperiul roman, izvor al autoritatii politice, ~i cre~ti
nismul oriental,izvor al autoritatii spirituale, care constituie, in
fapt, un background al puterii ~i, inconsecinta, alideologiei
politice din Imperiul bizantin13 La urma urmei, a.ceasta .comparatie nea~teptata a notiunilor de ordine ~i de iconomie cu
acelea de masura ~i intelepciune este, pentru noi,mijlocul eel
mai la indemana de a stabili cadrul in care a actionat intotdeauna omul bizantin, marginit in gandirea ~i in faptele sale
de limitele pe care autoritatile spirituala ~i temporala, necontestate ~i incoritestabile, Ie-au faurit pentru el. Notiunile de
ordine ~i de iconomie acopera, intr-adevar, pentru bizantin,
ansamblul principiilor ~i virtutilor care determina creatia, care
trebuie sa .conduca societatea, Biserica ~i statui ~i care, in orice

126

caz, conditioneaza soarta lumii sub toate celelalte forme. Au,

cu alte cuvinte,valoare de principii universale.
Ordinea, taxis, exprima categoria care domina natura, societatea ~i raporturile dintre oameni; este principiul Tntregii vieti,
Tnscris ~i Tnnascut Tn toate lucrurile din lume. Este dar de ce termenul de taxis, pe langa semnificatia sa primara de ordine,
subTntelegandu-se ordinea stabilita, care trebuia sa fie respectata cu orice pret, Tntrucat era principiul fundamental al
creatiei divine, a dobandit, de timpuriu, la Bizant, sensul de
"ierarhie", devenind astfel termenul tehnic utilizatTn toate limbajele proprii multiplelor domenii de activitateale oamenilor,
implicand actiunea concertata a unor grupuri distincte de persoane. Este semnificativ faptul ca termenul de ierarhie, In sensui actual al termenului, a fost 0 creatie pur bizantina ~i ca a
fost considerat instantaneu (a aparut Inca din secolul al V-lea)
uncaz particular al ordinii (taxis) universale. Raportul dintre
ordine ~i ierarhie constituie fundamentul gandirii lui PseudoDionisie Areopagitul, a carui opera despre ierarhia cereasca ~i
despre ierarhia edeziastica - originala combinatie a principiHor neoplatohiciene, a teorieiaristoteliene ~i a Invalaturilor
Parintilor Bisericii despre taina creatiei - a exercitat 0 influenta
notorie asupra elaborarii teoriei despre ordine, ca un concept
moral, religios ~i spirituaj14 .
Tntr-adevar, Pseudo-Dionisie Areopagitul precizeaza dar In
scrierile sale ca, pentru el, "ierarhia este ordinea divina ~i
sacra", ca "tinde sa atinga ordinea dupa care este condusa
lumea"15. Tn parafraza operei lui Pseudo-Dionisie, datorata lui
Pachymeres, citim ca trebuiesa se faca distinctia Tntre "mai
multe soiuri de ordine: ordinea naturala, precum aceea a progresiei aritmetice" (estevorba, deci, fara nici 0 Indoiala, de 0
ierarhie), ordinea "referitoare la persoane, precum ordinea
imperiala a titlurilor ~i a dregatoriilor, ~i ordinea sfanta a Bisericii"16, Intelegand, prin aceasta, ierarhia edeziastica pentru

127

care, 'Intr-adevar, Pseudo-Dionisie va scrie un tratat aparte;

toate aceste ordini trebuie sa reflecte arhetipul, ordinea cereasca 17 , singura perfecta, fiindca toateau fost stabilite "dupa
iconomie", adica sunt cele mai bune cu putinta 'In lumea
imperfecta a materieL
In orice caz, 'In spiritul bizantin, termenii deordine ~i de
ierarhie se confunda. Astfel, nu e de mirare daca se'lntalnesc
termenii de taxis ~i, uneori, de taxiarhia 18 , desemnand ordinea
corpurilor constituite de catre stat, ale administratiei civile, militare ~i ecleziastice, dar, de asemenea, ordinea c1aselor ~i a
grupelor sociale. Astfel, taktika, adica listele de prioritati,
deosebit de 'Indragite la Bizant, constituie 0 sursa pretioasa nu
doar pentru studiul organizarii statului ~i a societatii bizantine,
dar ~i pentru conceptia principiului autoritatii 'In toate domeniiIe vietii Imperiului. Avem, In afara de taktika militare, cunoscute ?i 'In Antichitate, taktika ecleziastice, taktika ora~elor~i
taktika titlurilor ~i functiilor imperiale ~i ale demnitatilor aulice
- texte de creatie pur bizantina, acoperind toate perioadele
istoriei Imperiuluj19.
Aspectul organizarii lumii bizantine, care se desprinde din
studiul acestor surse, completate, binelnteles, cu informatiile
furnizate de catre Iiteratura bizantina In general, tinde sa fie,
dupa cum se ?i cuvenea, imaginea, fidel reflectata, a ordinii
cere~ti, cu Ingeri, sfinti, apostoli ~i profeti care II inconjoara pe
Creator - altfel spus, fiecare grupa ~i fiecare persoana detine,
In lumea bizantina, un loc bine stabilit, un rang anume In
piramida care II are In varf pe Imparat, la fel cum ierarhia
cereasca II are 'In varf pe Dumnezeu 20 Regasim 'In aceasta 0
i1ustrare perfe~ta a pozitiei 'Imparatului 'In lumea bizantina: el
este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, este 'Imputernicitul lui Hristos.. Sa amintim, in acest sens, ca 'Imparatul
Constantin al VII-lea Porfirogenetul, 'In opera care poarta sugestivul titlu de "Ordinea Imperiului" ~i care este, Intr-adevar,

128

un tratatdespre ordineaaulica ~i despre ceremoniile de la

curte, nu ~ovaiasa -Ti comparepe patriciii ~i pe magi~trii din
Imperiu cu apostolii, iar pe imparat, respectand propo'1iilecu
strictete -a~a cum nota Porfirogenetul pers.onal, intr-un acces
de modestie -. cu insu~i Hristos21 . Este u~or sa ne imaginam
consecintele acestei convingeri asupra ideologiei imperiale ~i,
totodata, asupra ansamblului mentalitatilor bizantine, hranite
din' principiul raporturilor privilegiate dintre statui 10r~i
Dumnezeu~i ordinea luL 0 dovedesc calificativele folosite pentru a-i tJesemnape. imparat ~i statui bizantin:imparatul este
"menitul, preferatul, alesul lui Dumnezeu""iar statui este
"puterea pastrata, ocrotita ~i garantata de catre Dumnezeu",
pentru a cita doar cateva dintre titlurile oficiale rezervate
"preasfintiti1or ~i preacre~tinilor'" imparati ai Bizantului ~i
"preaevlaviosului lor stat"22.
Aceasta situatieconduce la doua constatariimportante
pentru viata politica~i sociala din Imperiul bizantin ~i, prin
urmare, pentru studiul ideologiilor sale: se Intelege, In primul
rand, ca ordinea imperiala, in toate acceptiunile acestui termen, nu poate fi inlocuita,intrucat ea reflecta ordinea
cereasca~i decurgedin insa~i vointa divina; in al doilea rand,
intrucat ordinease concretizeaza intr-o ierarhie riguroasa,
treptele piramideicare decurg din aceasta sunt, toate, subordonate varfului, respectiv imparatullJi,stapanul absolut al sta7"
tului ~i al societatii, dar ~i al lumii, totodata, de vremece este
reprezentantullui Dumnezeu pe pamant. Se explicaastfel calificativulde Cosmocrator (stapanullumii,al cosmosului) ca ~i
acela,mai surprinzatorinca, de Cronocrator (stapanuLtimpului)23,atribuiteimparatului bizantin- calificativul de Pantocrator (stapanul universului) fiindu-i rezervat lui Hristos. Astfel,
simbolurile puterii imperiale. vor fi, in mod absolut firesc, globul impodobit de cruci ~i sceptrul, in timp ce coroana imperiala, care in iconografiaoficialaeste oferita imparatuluide catre

129

un Tnger sau de dHre Hristos Tnsu~i, va fi simbolul onglnll

divine a puterii 24 Aceasta origine este reprezentata, Tn plan
real, prin patriarh, cel care deschide ceremonia Tncoronarii
a~ezand coroana pe capullmparatului, dupa ce I-a binecuvantaf 5 Este de retinut acest detaliu, care marcheaza faptul ca,
Tn limbajul institutional, patriarhul este cel care confera puterea Tmparatului. Tntr-adevar, el este,Tn momentul Tncoronarii,
singurul reprezentant al lui Hristos. Eventualul sau refuz de a
purcede la aceasta aqiune ar face imposibila legalizarea puterii imperiale. Avem, aici, Tnca un aspect al prerogativelor patriarhale care atenueaza a~a-numitul cezaropapism bizantin,
celalalt fiind posibilitatea pe care 0 avea patriarhul de a-I excomunica pe Tmparatul vinovat de fapte considerate condamnabile de catre Biserica - ~i sa nu uitam ca aceasta detinea
dreptul de a hotarTTn chestiunile personale, casatoria Tmparatului fiind una dintre acestea, ba chiar dintre cele mai importante, din pricina legitimarii copiilor care ar fi putut rezulta ~i
a repercusiunilor acestui fapt asupra succesiunii imperiale. Cu
toate acestea,este necesar sa subliniem ca, Tn piramida imaginara pe care 0 reprezinta ierarhia lumii bizantine, locul privilegiat sau de varf rezervat Tmparatului n-a fost niciodata contestat. Patriarhul. ocupa, Tntr-adevar, Tn listele demnitatilor,
locul secund, de~i autoritatea sa Tn problemele spirituale, a~a
cum am vazut, nu se com para cu aceea a Tmparatului, care nu
mai era socotit, atunci, decat un cre~tin exemplar.
Aceasta organizare pe verticala a lumii bizantine va ramane
Tn vigoare de-a lungul Intregii existente a Imperiului; s-a
mentinut cu 0 extremarigurozitate, Tn toate marile perioade
ale istoriei bizaf\tine~ ~i n-a fost contestata niciodata In mod
real, societatea bizantina pastrand Tntotdeauna aspectul unei
meritocratii. Astfel, Iocul fiecaruia Tn societatea bizantina era
obtinut dupa meritele personale, Tntrucat chiar ~i functia
suprema imperiala era, institutional, deschisa oricarui cetatean

130

din Imperiu. Se Tnte1ege de ce importanta fiecarui rang In ierarhie se masura dupa distanta care II separa de rangul imperial.
Importanta anturajului imediat allmparatului I?i gase?te, astfel,
o explicatie cvasiinstitutionala, iar Constantinopolul, ca
re?edinta a Imparatului ?i a curtii, a sfar?it prin a fi socotit sediullntregii puteri. Rolul acestui ora? Tn ansamblul istoriei ?i al civiIizatiei bizantine este, Tn acest fel, bine pus Tn lumina. Cum se
~tie, atractia sa nu s-a exercitat numai asupra bizantinilor, dar ~i
asupra bizantini~tilor, tentati sa explice fenomenul bizantin
exclusiv prin exemplul Constantinopolului, care, devenit soarele
Imperiului, prinintermediul Tmparatului care locuia acolo,
punea Tntru<:atva Tn umbra provinciile pe care, totu?i, se sprijinea adevarata maretie a Imperiului; sa mai spunem, referitor
la subiectul nostru, doar ca ora?ul Constantinopol ocupa varful
Tn taxisul (ordinea) ora?elor, precum Tmparatul sau ocupa cel
mai Tnalt rang Tntre oamenii sai, iar patriarhul, locul cel mai Tnalt
Tn ierarhia ecieziastica.Constantinopolul (pus, Tnca de la Tntemeiere, sub ocrotirea Fecioarei)26, capitala, a?adar, Tn chip de
Regina Cetatilor - dupa titulatura sa oficiala -, Tmparatul, Tn
chip de cosmocrator, ?i patriarhul, mai presus de toate, ecumenic, adica In chip de ?ef spiritual allumii locuite de popoarele
civilizate, constituiau bazele autoritatii necontestate ale lumii
bizantine asupra universului 27 Fiecare Tn domeniul sau specific
Incarna puterea universala a statului bizantin, solidaritatea lor
fiind garantia salvgardarii ordinii universale, potrivit inten1:ii1or
tainice ale iconomieidivine 28

Ordinea,

iconomia~i

artade a carmui

Caracterul sacru al ordinii bizantine, personificata de catre

Tmparat, care sacralizeaza tot ceea ce II prive?te (sa amintim, Tn
acest sens, ca atributul theios, adica sfant, este acordat pentru

131

orice are legatura cu persoana imperiala), constituie suprema

garantie a mentinerii"unui statu-quo politic ~i social. Altfel spus,
ordinii bizantine nu i se putea aduce vreo contestatie, nici din
interior, nicLdin exterior, Tntrucat era garantata de Dumnezeu.
Grice tulburare, nu conteaza de ce natura, era contrara principiilor statului, dar ~i, mai ales, vointei divine. Astfel, orice atingere adusa ordinii imperiale capata, pentru bizantini, aspectul
unui veritabil sacrilegiu ~i era considerata ca 0 uneltire a du~ma
nilor lui Dumnezeu ~i ai adevaratei credinte29. Dumnezeu ~i
TmparatulTi pedepseau pe instigatorii acesteia.
Aceasta cvasisacralizare a ordinii stabilite, termenul de
taxis-ordine semnificand, Tn acest context, statu-quo, pax
Byzantina, lamure~te anumite aspecte ale istoriei bizantine,
defectuos Tntelese, mi se pare mie, de catre istoricii moderni,
mai putin familiarizati cu extrema complexitate politica ~i spirituala a sofisticatei lumi bizantine. Se Tntelege, de exemplu, de
ce statui bizantin n-a pus, aproape niciodata, Tn practica ni~te
reforme adevarate ale institutiilor sale, Tn pofida Tndelungatei
sale existente; a aplicat Tntotdeauna kat' oikonomian, adica s-a
adaptat treptat noilor realitati, fara sa desfinteze vreodata
vechile realitati; s-a conformat noilor situatii fara a opera transformari radicale; pe scurt, prizonier al trecutului sau, a Tncercat
sa Tnteleaga prezentul ~i sa cantareasca viitorul nesigur, fara a
rupe legaturile cu traditia, care a ramas fundamentul existentei sale 30 Se Tntelege de ce tentativa iconoclasta, singura
reforma veritabila pe care a cunoscut-o lumea bizantina, a
starnit furtuna pe care 0 cunoa~tem, sapand marea prapastie
Tn natiunea bizantina, ~i pentru ce aspectul, cel putin exterior,
al statului bizantin se prezinta neschimbat de-a lungul secolelor. Imobilitatea cvasihieratica a spiritului bizantin ramane 0
imagine Tndragita de istorici, ~i aceasta chiar Tn pofida mutatiilor profunde pe care le-a suferit Imperiul pe parcursul Tndelungatei sale existente. Sa spunem, pur ~i simplu, ca taxis ~i

132

oikonomia au lucrat Tmpreuna pentru eterna rena?tere a

formelor unei traditii mereu vii, a acelor patria ale bizantinilor,
adica a patrimoniului roman, grec ~i cre?tin, disputat ?i ravnit
de inamicii sai din exteriorul ?i din interiorul Imperiului.
Respectul neconditionat pentru ordinea prestabilita,
Tnscrisa Tn fapte, potrivit conceptiei bizantine, explica, de asemenea, anumite aspecte ale moralei politice ?i c1arifica, pe
aceasta cale indirecta, principiile ideologiei bizantine. Este,
Tntr-adevar, de la sine Tnteles ca absenta ordinii nu putea decat
sa evidentieze 0 stare de lucruri contrara salvarii omului ?i,
totodata, salvarii natiunii. Termenul de ataxia (dezordine) ?i
sinonimele sale (tarache-tulburare, akatastasia-rava?ire, akosmia-salos-haos, sygchisis-perturbare a ordinii, anesychianeoranduiala, Tngrijorare etc.) califica situatii care conduc, din
punct de vedere spiritual, la pierderea "sufletului" (psych 0lethros) ?i, din punct de vedere politic, la regimul scelerat, la
"democratie", adica la uzurparea puterii de catre popor, un
sacrilegiu fata de Imparat, care reprezenta singura autoritate
recunoscuta de Dumnezeu 31 Se Tntelege ca Tmparatul ?i carmuirea sa puteau pedepsi aspru, fara ?ovaire ?i cu binecuvantarea Bisericii, unele actiuni care, punand Tn pericol ordinea,
contraveneau vointei divine,spre marele prejudiciu al ansamblului natiunii. Termenul de ordine, Incarcat, a?adar, de toate
virtutile, Tn mod opus antonimelorsale, a sfar~it prin a desemna principiile morale ~i reglementarile In vigoare, care trebuiau
respectate fara proteste, ?i aceasta pentru binele comun.
Pe aceasta cale indirecta, termenul de peitharchia, adica
disciplina ~i, literal, supunere fata de autoritate, a sfar?it prin a
insemna virtutea de capatai, caregaranta ordinea, taxis,
devenita astfel, ?i acesta este un fapt important, sinonima cu
pacea, binele suprem al omenirii, potrivit Tnvataturii lui Hristos
Insu?j32. Ordinea, semnificand pacea, devine 0 virtute "soteriologica", predicata de Biserica. Orice mi?care de razvratire,

133

indiferent de natura ei, care ar tulbura ordinea, a?adar pacea,

se pedepsea atat de catre Tmparat, cat ?i de catre Biserica, ale
carei interese, Tn acest domeniu, erau aparate de puterea
tempora/a. Se explica astfel de ce lupta Tmpotriva ereticilor
anatemizati de Biserica a fost Tntotdeauna purtata, la Bizant,
de catre armatele imperiale. Tmparatul, slujitor devotat al
Bisericii, la Tnvataturile careia se supunea aidoma oridirui alt
cre?tin, ramanea singurul garant al ordinii-pacii, precum era ?i
singurul stapan al razboiului, adica al razboiului Tmpotriva
du?manilor statului ?i ai credintei Imperiului de drept divin,
cum a fost, dintotdeauna, Bizantul.
Astfel, ordinea, considerata ca un dat ireversibil Tn Bizant,
dupa statutul care decurgea din actiunea iconomiei divine, trebuia sa fie mentinuta cu orice pret, prin actiunea imperiala ?i
ecleziastica. Din aceasta perspectiva, este caracteristic faptul
ca Tmparatul ?i patriarhul aveau grija sa noteze ca politica lor
este calauzita de spiritul de "iconomie", care-i ajuta sa aplice
regula (taxis) cea mai buna cu putinta, Tn lumea imperfecta a
oamenilor, ?i care Ti conduce, mereu kat' oikonomian, la
gasireaunor solutii inedite pentru problemele care preocupau
lumea din subordinea lor. "Iconomia" aparea, Tn acest fel, ca
interventia care sugera reaqiile cel mai putin defavorabile, cele
care provocau cel mai mic rau cu putinta, pe scurt, cele care
se Tndepartau cel mai putin de un ideal fixat. Suntem departe
de interventia care va conduce, mult mai tarziu, este adevarat,
la elaborarea principiului infaibilitatii, de neconceput In Bizant,
tocmai pentru ca era contrar spiritului de iconomie. Ajungem,
de altfel, de-a lungul acestor solutii care se recunosc imperfecte, Tntrucat sunt dictate de principiul "iconomiei", la singura fisuradin conceptia, altminteri perfecta, a respectului
neconditionat pentru ordinea data.
Tntr-adevar, cata vreme ordinea lumii reflecta, Tn masura
posibilului, ordinea divina, ea ar putea fi rasturnata, daca

134

Dumnezeu ar hotarl astfel: "Daca Dumnezeu vrea, subliniaza

un text bizantin, ordinea naturii poate fi data peste cap"33;
aceasta afirmatie categorica, care, spunem In treacat, constituie fundamentul miracolului (se nume?te miracol rasturnarea
ordinii naturale conform vointei lui Dumnezeu), presupune, de
asemenea, ca In cazul In care carmuirea care aplica ordinea s-a
Tndepartat de cea mai buna ordine cu putinta, daca, altfel
spus, "iconomia" imperiala a funqionat insuficient, Dumnezeu
poate hotari inlaturarea vinovatului; aceasta schimbare, care
se efectueaza Intotdeauna printr-o aparenta dezordine,
explica Inlocuirea violenta a Imparatilor. Astfel, implicarea
constanta a vointei divine In tot ceea ce prive?te ordinea - altfel spus, In tot ceea ce prive?te carmuirea lumii - justifica, In
ultima instanta, revoltele izbutite Impotriva Imparatului, considerat, In acest caz, nevolnic ?i nedemn de Increderea divina,
a?adar obligatoriu de inlocuit cu un altul, ale carui virtuti I-ar
face demn de a fi Imputernicitul lui Hristos. Acest principiu
explica, de asemenea, nesfar?ita tulburare religioasa care a
zdruncinat aproape continuu Bizantul, fiindca nu reprezinta, In
realitate, decat expresia cautarii permanente a celei mai bune
solutii, intr-o lume condusa "prin iconomie" ?i, in consecinta,
fara siguranta spirituala ?i intelectuala oferita de certitudinea
inspirata de revelatie.
Reiese de la sine ca aceasta concePtie despre manifestarea
constanta a vointei divine punea soarta lumii bizantine In mana Domnului. ?i, astfel, facea din bizantini "noul popor ales",
"noul Israel", instrumentul prin care se exprima judecata lui
Dumnezeu asupra oamenilor ?i asupra faptelor acestora 34 :
victoriile imperiale sunt socotite, ca atare, drept manifestarea
unei recompense divine pentru virtutile poporului bizantin, Tn
vreme ce Infrangerile sunt expresia maniei divine Impotriva
poporului sau, cand se Indeparteaza de la calea cea dreapta.
Este, din acest punct de vedere, semnificativ faptul ca, pe

135

masura ce Imperiul cuno~tealnfrangerile care i-au alterat,

pana la urma, caracterul de putere universala sau, mai simplu,
internationala, termenul de krima, insemnand, la origine, judecata (subintelegandu-se judecata divina), ~i-a pierdut sensuI
initial ~i a sfar~it prin a fi sinonim cu "pacat", pacat pe care
Dumnezeu II pedepsea neintarziat sau, in cel mai bun caz ~i
dintr-un spirit de "iconomie", iI indrepta ~i il ierta 35
Tn orice caz, termenul de taxis-ordine, cu multimea de semnificatii pe care le-a imbracat In contextul diverselor limbaje,
politic, spiritual, moral ~i institutional, a sfar~it prin a exprima
adevaratul principiu universal al lumi bizantine. Legile ~i regulile, dictate de grija "iconomiei" celei mai apropiate de perfectiune, vizau sa garanteze acest bine suprem pentru ansamblul
omenirii. Preambululla toate decretele imperiale, introducerile
la culegerile juridice, in sfar~it, toate actele legislative aveau
grija sa precizeze ca imparatul care Ie promulga era animat de
dorinta ae a sluji pacea ~i ordinea, pe care se sprijina maretia
romana, adica bizantina, ~i bunastarea cetatenilor.
Cu toate acestea, dupa cum am vazut 36 , istoria Bizantului
dezminte adeseori sperantele pe care bizantinii ~i Ie-au pus in
perenitatea ordinii in Imperiullor, fara ca, din aceasta cauza,
sa Ii se slabeasca profunda convingere ca ordinea, de fiecare
data restabilita, era reflectarea vointei divine, care trebuia
respectata cu orice pret. Tn cele din urma, imparatului ~i patriarhului Ie revenea indatorirea sa creeze conditiile care, dictate
de lIiconomia cea mai Inteleapta", expresia este a epocii, sa
poata garanta domnia ordinii bizantine, a a~a.;numitei pax
Byzantina 37 Dar, de asemenea, era de datoria poporului
bizantin sa veg~eze ca actiunile sale sa fie conforme vointei lui
Dumnezeu, care, dupa intentiile sale de nebanuit, alesese
natiunea bizantina,ca instrument de manifestare: pornind de
la aceasta baza, vicisitudinile sortii pe care le-a cunoscut lumea
bizantina vor fi Intotdeauna justificate, formele cele ma;

136

variate ?i cele mai nea?teptate ale ideologiei sale vor deveni

posibile, contradiqia lor aparenta nefiind, pentru bizantini,
decat efectul "iconomiei", operand de fiecare data cel mai
bine cu putin~a, dar intotdeauna in condi~ii diferite. Sa mai
spunem, in acest sens, ca acest rezultat ?ovaielnic ?i nehotarat
al operei "iconomiei" bizantine, exprimat, totu?i, in lumea certitudinilor spirituale din Evul Mediu, aparea ca 0 reminiscenta
indepartata a spiritului critic al Antichitatii grece?ti, care, de?i
denigrat de catre Biserica, n-a fost Tmpiedicat a lasa urme, mai
ales asupra gandirii Parintilor Bisericii, care au elaborat dogma
?i, in consecinta, doctrina "iconomiei".
Tn afara de acestea, vom sublinia, inca 0 data, ca orice
demers intelectual bizantin tinde catre ordinea care, dupa cum
scria Tmparatul Constantin al VII-lea, "este acest lucru maret ?i
pretios, podoaba ?i frumusete a Imperiului ?i temelie a unitatii
sale, a carui absenta este 0 grava insulta adusa majestatii
imperiale; caci dezordinea este specifica unui trup prost
alcatuit, ale carui membre sunt adunate de-a valma, ceea ce
denota 0 conduita fara demnitate ?i fara educatie, proprie
oamenilor care nu sunt Iiberi." Sa consideram ca dorinta exprimata de Tmparat, Tn concluzia introducerii la tratatul sau
despre Ordinea Imperiului, a fost a tuturor bizantinilor: "Fie ca
puterea imperiala sa poata sa actioneze Tntru ordine ?i demnitate, pentru a reda mi?carea ?i armonia pe care Creatorul a
daruit-o Tntregului nostru Univers"38. lata telul suprem pe care
?i I-a propus Imperiul bizantin. Pentru a-I Tnfaptui, trebuia sa
actioneze "potrivit iconomiei", care-i dicta cel mai bun demers
de urmat ?i-i deschidea calea idealului posibil.

137

ANEXE

324-337 Constantin I
337-361 Constanjiu
361-3631ulian
363-364 lovian
364-378 Valens
379-395 Teodosie
395-408 Arcadius
408-450 Teodosie al II-lea
450-457 Marcian
457-474 Leon I
474 Leon alii-lea
474-475 Zenon
475-476 Basiliskos
476-491 Zenon (bis)
491-518 Anastasie I
518-527 lustin I
527-565 lustinian I
565-578 lustinal II-lea
578-582 Tiberiu I
Constantin
582-602 Mauriciu
602-610 Phokas
610-641 Heraclius
641 Constantin al III-lea
~i Heraclonas

641 Heraclonas
641-668 Constanjiu al II-lea
668-685 Constantin allV-lea
685-695 lustinian al II-lea
695-698 Leonjiu
698-705 Tiberiu alii-lea
705-711 lustinian alii-lea (bis)
711-713 Filipicus
713-71 5 Anastasie al II-lea
715-717 Teodosieal Ill-lea
717-741 Leon al III-lea
741-775 Constantin al V-lea
775-780 Leon al IV-lea
780-797 Constantinal VI-lea
797-802 Irina
802-811 Nikephoros I
811 Stavrakios
811-813 Mihail I Rangabe
813-820 Leon al V-lea
820-829 Mihail al II-lea
829-842 Teofil
842-867 Mihail al III-lea
867-886 Vasile I
886-912 Leon al VI-lea
912-913 Alexandru

139

913-959 Constantin al VII-lea

920-944 Roman I Lecapenos
959-963 Roman al II-lea
963-969 Nikephoros al II-lea
Phokas
969-976 loan I Tzimiskes
976-1025 Vasile al II-lea
1025-1028 Constantin
al VIII-lea
1028-1034 Roman al III-lea
Argyros
1034-1041 Mihail allV-lea
1041-1042 Mihail al V-lea
1042 Zoe ?i Teodora
1042-1055 Constantin allX-lea
Monomahul
1055-1056 Teodora (bis) .
1056-1057 Mihail al VI-lea
1057--.:1059 Isaac I Comnen
1059-1067 Constantin
al X-lea Ducas
1068-1071 Roman al IV-lea
Diogene
1071-1078 Mihail al VII-lea
Ducas
1078-1081 Nikephoros III
Botaneiates
1081-1118 Alexie I Comnen
1118-1143 loan al II-lea
Comnen
1143-1180 Ma"nuil I'Comnen
1180-1183 Alexie al II-lea
Comnen
1183-1185 Andronic I
Comnen

140

1185-1195 Isaac al II-lea

1195-1203 Alexie al III-lea
Anghelos
1203-1204 Isaac al II-lea (bis)
?i Alexie al IV-lea Anghelos
1204 Alexie al V-lea
Murzufles
1204-1222 Teodor I Lascaris
1222-1254 loan al 1I1~lea
Ducas Vatatzes
1254-1258 Theodor al II-lea
Lascaris
1258-1261 loan allV-lea
Lascaris
1259-1282 Mihailal VIII-lea
paleologul
1282-1328 Andronic al II-lea
Paleologul
1328-1341 Andronic al III-lea
Paleologul
1341-1391 loan al V-lea
Paleologul
1347-1354 loan al VI-lea
Cantacuzino
1376-1379 Andronic al IV-lea
Paleologul
1390 loan al VII-lea
Paleologul
1391-1425 Manuil alII-lea
Paleologul
1425-1448 loan al VIII-lea
Paleologul
1449-1453 Constantin al XI-lea
Paleologu!.

Note
Introducere
1. Bibliografia minimala, p. 167, din volumul de fata.
2. Lucrare fundamentala: O. Treitinger, Die Ostr6mische
Kaiser- und Reichsidee, editia a doua, Darmstadt, 1965.
3. in afara de opera fundamentala a luiA. Grabar, L'empereur dans I'aft byzantin, Paris, 1932, d. G. Galavaris, "The
symbolism of imperial costume as displayed on byzantine
coins", Tn Museum Notes, t. 8, 1958, p. 99-117;P. Schramm,
Spheira, Globus, Reichsapfel, Stuttgart, 1958.

Capitolul 1 - Universalismul
1. A.-Momigliano, "Pagan and Christian historiography in
the fourth century A. D.", Tn The Conflict between paganism
and christianity in the fourth centuryA. D., Oxford, 1963,
p. 79 ~i urmatoarele.
2. Pentru toate aceste puncte, d. R. Remondon, La crise de
I'Empire romain, coleqia "Nouvelle Clio", nr. 11, Paris, 1964.
3. in afara de opera fundamentala alui J. Vogt, Constantin
der Grosse und sein Jahrhundert, MQnchen, 1960, d. V. Burch,
Myth and Constantine the Great, Londra, 1927; la fel de
interesanta ~i utila este lucrarea lui A. Piganiol, L 'empereur
Constantin, Paris, 1932.

141

4. P. Sherrard, Konstantinopel, Bild einer heiligen Stadt, Urs

Graf, 1963; F. D61ger, "Rom in der Gedankenwelt der Byzantiner", Tn Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal,
1953, p. 70-115.
5. G. Moravcsik, "Bizantul din perspectiva numelor sale" (Tn
limba greadi), Tn Acta Antiqua ~cad. Scientiarum Hungaricae,
t. XVI, fasc. 1-4, Budapesta, 1968, p. 455-464.
6. Voltaire, CEuvres completes, t. 27, Paris, 1978, p. 265:
"Este oprobriul spiritului uman, precum Imperiul grec a fost
oprobriul lumii"; P. Lemerle, "Montesquieu et Byzance", Tn
Flambeau, anul XXXI, 1879, p. 5 ~i urmatoarele; D. Zakythinos, "Byzanz, Terminologie und politische Theorie", Tn Byzance:
Etat-Societe-Iconomie, Londra, Variorum Reprints, 1973.
7. P. Alexander, "The Strength of Empire and Capital as
seen through Byzantine Eyes", Tn Speculum, t. XXXVII, 1962,
p. 346 ~i urmatoarele; N. Baynes, "The supernatural Defenders
of Constantinople", Tn Byzantine Studies and other Essays,
Londra, 1960, p. 248-260.
8. Despre Eusebiu, d., Tn ultima instanta, R. Farina, L'lmpero e I'Imperatore christiano in Eusebio di Cesarea, la prima
teologia politica del christianesimo, Zurich, 1966.
9. Despre aceasta problema, d. lucrarea de baza a lui
G. Ostrogorsky, Geschichte des bizantinischenStaates, editia
a III-a, Munchen, 1963, p. 1-19 (traducerea Tn franceza a
editiei a II-a, Intocmita de J. Gouillard, Paris, 1956).
10. Pro Templis, a lui Ubanius, adresata lui Teodosie, constituie cea mai elocventa ilustrare a acestei stari de spirit,
ed. Foerster, Oratio XXX, 8 ?i urmatoarele.
11. Asupra a.cestei opinii .a lui Gibbon, d. remarcile lui
Ostrogorsky, loc. cit
12. J. B. Bury, "Causes of the survival of the Roman Empire
in the East", In Selected Essays, Cambridge, 1930,
p.231-242.

142

13. Cel mai bun reprezentant al acestei politici de toleran!a

fata de barbari ramane Temistios, d. Discursul sau nr. XVI,
Hildesheim, ed. W. Dindrof, 1961, p. 251 ~i urmatoarele.
14. Despre raporturile dintre Roma ~i Constantinopol, d.
F. D61ger, op. cit.; de notat ca, acum, Constantinopolul este
desemnat, totodata, ca "Regina tuturor cetatilor ~i a intregii
lumi" (Constantin Porfirogenetul, De Thematibus, ed. A. Pertusi,
p. 84, 85), ca "patria omenirii" (Zepos, Jus Graecoromanum,
I, p. 33), ca "Preafericita" (Chronicon Paschale, ed. Bonn,
p. 712), ca "Ochiul credintei cre~tine" (L. Sternbach, "Analecta
Avarica", in Actesde I'Acad. de Charcow, 1900, p. 303), fara
a mai vorbi despre calificativele sale frecvente de "Noua
Roma" ~i "Noul lerusalim" (sau "Noul Sion"); vom conveni ca
aceste nume releva fundamentele ideologiei statului bizantin,
inca de la crearea sa; de remarcat este ca nu ~i-a revendicat
niciodata titlul de "Noua Atena".
15. Titlul lucrarii lui J. Strzygowskij, Rom oder Orient, care
a formulat aceasta problema; despre arta protocre~tina, d., in
ultima instanta, A. Grabar, Le premier art chretien (200-395),
"L'univers des formes", Paris, 1966.
16. Pentru analiza sistematica a problemelorepocii acesteia, d. articolul meu, "L'Erhpire byzantin: Formation, Evolution, Decadence", din Les Grandes Empires, Culegere de texte
a Societatii Jean.,Bodin, Bruxelles, 1973, p. 181-198.
17. ~i persoanele particulare participau la lucrarile de
constructie: Sfantul Polieuct, una dintre cele mai importante
biserici din Constantinopol, a fost ctitorita, in secolul al VI-lea,
cu aportul unui aristocrat bogat.
18. Despre realizarile din timpul domniei lui lustinian I, d.
Charles Diehl, Justinien et la civilisation byzantine au Vf siec/e, Paris,
1901; A. Grabar, L 'age d'or de Justinien. De fa mort de Theodose
J'lslam, "L'univers des formes", Paris, 1966; ~i, in ultima instanta,
R. Browning, Justinien and Theodora, Londra, 1971.

143

19. R. S. Lopez, "Tbe Role of Trade in the Economic Readjustement of Byzantium in the seventh Century", in Dumbarton Oaks Papers, XIII, 1959, p. 67-85, unde se gasesc
reflectii despre continuitatea iconomieimonetare in Bizant, ~i
bibliografia anterioara.
20. Cf. A. Grabar, L'empereur dans rart byzantin,' Paris,
1932; de notat ca, sub lustinian, BizantuLeste desemnat drept
"statui universal" (Migne, Patr. Gr., 86, Agapetos, "Sfaturi.
pentru lustinian", col. 1163 -~i urmatoarele).
21. Historia Arcana, ed. Haury.
22. Despre insemnatatea politicii lui Heradius, d. P. Lemerle,
"Quelques remarques sur Ie regne' d'Heraclius", in Studi
medievali, seria a III-a, I, 2,1960, p. 347,...361.
23. Ecouri aleaspectului epic al domniei lui Heraclius, in
Giorgio di Pisidia, Poemi, I. Panegirid epid, sub ingrijirea lui
A. Pertusi: "Studia Patristica et Byzantina", 7. Heft, Ettal, 1960;
despre legenda lui Heraclius,.imparatul invincibil,cf. Mihail
Choniates, ed. S. Lampros, p. 354; despre calificativul de "Noul
Constantin",cf. Chronicon Paschale, ed. Bonn, p. 712.
24. Despre Inaintarea arabilor, d.Helene Ahrweiler, "L'Asie
Mineure et les invasions arabes", In Revue historique, 1. 227,
1962, p. 1-32 ~i, de acela~i autor, l3yzance et la mer, Paris, 1966.
25. H.Gregoire, "Mahomet et Ie monophyisisme", In
Melanges, Ch. Diehl, vol. I, Paris, 1930, p. 107 ~i urmatoarele.

Capitolul 2 - Nalionalismul
1. Introduc~re la,Ecloga, ed. A. Monferratos, p. 2 ~i urma~
toarele. De notat ca introducereala Ecloga esteprezentata ca
un preambulla Epanagoge (operaposterioara cu mai bine de
un secol), In manuscrisul editat de Migne, Patr. Graeca,t. 113,
col. 453 ~i urmatoarele.

144

2. Helene Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966 (Tndeosebi prima parte).

3. D. Zakythinos, "La grande breche dans la tradition de I'HelIenisme", Tn Melanges Orlandos, Atena, 1966, III, p. 300-324.
4. D. Zakythinos, "Die byzantinische Stadt" (Berichte zum
XI. inter. Byzantinisten-Kongress, V, 3), MQnchen,1958;d.,
de asemenea, raportul lui E. Kirsten, cu acela~i titlu.
5. P. Lemerle, L'humanisme byzantin, Paris, 1972.
6. Interesanta este mentionarea "cetatenilor archaiogeneis" (de vita veche) Tn Teofan, ed. de Boor, p. 383; mai multe
lucrari despre aristocratia bizantina, publicate Tn revista sovietica Viz. Vremennik, Tn ultimii ani, i se datoreaza lui A. Kazdan.
7. Helene Ahrweiler, "Problemes de la geographie historique de l'Empire byzantin", Tn Proceedings of the XII/th inter.
Congr. of Byz. Stud., Oxford, 1976, p. 465 ~i urmatoarele.
8. Despre semnificatia ~i efectul regimului "themelor", d.
Helene Ahrweiler, Les structures administratives de I'Empire
byzantin, Londra, Variorum Reprints, 1971 ("Administratia
provinciala Tn secolele IX-XI").
9. Lucrarea lui. C. Tipton, Nationalism in the Middle Ages,
New York, 1972, nu mi-a fost accesibila.
10. Ed. Migne, Patr. Gr., t. 107.
11. Ibid., col. 828 ~i urmatoarele, 949 ~i urmatoarele.
12. Pentru acest punct de vedere, d. textele publicate de
catre A. Pertusi, "Una Acolouthia inedita del X secolo", Tn
Aevum, 1948, t. 22, p. 145-168, ~i de catre Helene Ahrweiler,
"Undiscours inedit de Constantin VII Porphyrogenete", Tn
Travaux et Memoires, til, 1967, p. 393 ~i urmatoarele. De
notat ca, Tn acest al doilea text, soldatii bizantini sunt desemnati ca "aparatori ai cre~tinatatii ~i, totodata, ai lui Hristos" ~i
camilites Christi, luptand Tmpotriva "soldatilor lui BeliarMahomed".

145

13. Declaratie a Tmparatului iconoclast Constantin al IV-lea:

cf Kedrenos, ed. Bonn, 1. II, p. 17.
14. Respectarea ortodoxiei a fost mereu considerata
conditia necesara pentru mentinerea statului bizantin (d. mai
ales Eugarios, Hist. eccl., ed. Bidez-Parmentier, p. 101 ?i urmatoarele): aceasta teza oficiala a devenit populara ?i general
admisa Tn timpul luptelor Tmpotriva Islamului; atunci, dupa
cum precizeaza Porfirogenetul (d. nota nr. 12, p. 34) "razboiul pentru cre?tinatate" a devenit ,,0 virtute ?i izvoruloricarei
glorii".

Capitolul 3 - Imperialismul bizantin

1. Despre Eufrat ?i Tigru, ca hotare ale civilizatiei greco-romane, d. P. Lemerle, "La notion de la decadence: propos de l'Empire byzantin", Tn Classicisme et declin culturel
dans I'Histoire de /'Islam (Simpozionul de la Bordeaux), 1957,
p. 263-227; despre frontierele culturale Tn general, d.
Rapportsdu XV/eCongres intern. d~Et. byz.,Bucure?ti, 1971;
pe tema: "Frontierele" (rapoartele lui D. Obolensky, A. Pertusi,
Z. Udalcova-A. Kazdan, N. Oikonomidis ?i raportul general al
lui H. Ahrweiler).
2. Asupra acestui punct, deosebit de .controversat, d., Tn
ultima instanta,
P. Vlasto, The Entry of the Slavs into Christendom, Cambridge, 1970, p. 6- 12 (bibliografia anterioara); ?i
P. Charanis, "Observations on the history of Greece during the
early Middle Ages", Tn Balkan Studies, 1. XI, 1970, p. 1-34.
3. Despre pr.imel~ contacte bizantino-ruse, d. Bulletin
d'/nformation et de Coordination de I'Ass. intern. d'Et. byz., 1. V,
1971, p. 44 ?i urmatoarele (rapoartele lui L. Muller, G. Ostrogorsky ?i H. Ahrweiler, prezentate la Congresul International
de ~tiinte Istorice de la Moscova).

A:

146

4. Deconsultat lucrarile fundamentale ale lui F. D6lger,

reunite sub titlul de Byzanz und die europaische Staatenwelt,
Ettal, 1953, ?i lucrarea lui E. Bach, "Imperium Romanum,
Etude sur I'ideologie politique du Xll e siecle", In .Class. et

Me diev. , t. 7, 1945, care subliniaza taria ideii romane.

5. D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth, Londra,
1971, p. 202 ?i urmatoarele.
6. Cf. editia lui Zepos,Jus Graecoromanum, t. II, 229 ?i
urmatoarele; ?i Migne, Patr. Gr., t. 113, col. 456 ?i urmatoarele.
7. Vezi maisus, p, 24.
8. Notiunea de razboi drept este cea care justifica
mijloacele utilizate de. bizantini practicand, cu arta, politica
expansionista, pe care D. Obolensky 0 califica drept "imperialism defensiv" (op. cit., p. 47).

9. Despreopera lui Chiril?i Metodiu, cf., In ultima instanta,

F. Dvornik, Byzantine Missions among the Slavs. 55. Constantine-CyrilancJ Methodius, New Brunswick, N. J.,1970.
10. Problemele ?itextele referitoare la paulicienii din Asia
Mica sunt magistral tratate de R. Lemerle ?i colaboratorii sai,
In Travaux et Memoires, t. V, 1973.
11. Opera Imparatilor militari ai epocii este expusa detaliat Tn
lucrarea monumentala ?i mereu la fel de utila a lui G. Schlumberger, L'epopee byzantine, In patru volume, Paris, 1890-1905.
12. Document analizat de Helene Ahrweiler, "Les rapports
byzantino~russesau Ixe siccle", In Bulletin d'lnform. et de Coord.
de I'Ass. inter.d'Et. byz., t. V, 1971, p. 44 ?i urmatoarele.
13. Deosebit de semnificativ este Indemnul lui Nikolaos
catre Petru, arhiepiscopul Alaniei, "sa se arate Tngaduitor cu
vinovatii apartinand c1aselor superioare ?i aspru fata de cei
umili, din popor": Migne, Patr, Gr.,t. III, col. 244 ?i urmatoarele (mai ales col. 248).

147

14. D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth, Londra,

1971 *.
15. Migne, Patr. Gr., t. III, col. 176.
16. Analiza acestei declaratii a lui Phokas, In Helene
Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 119.
17. Zepos, Jus Graecoromanum, t. I, p. 272.
18. A se vedea mai sus, p. 25.
.
19. Despre aceasta idee medievala a ierarhiei natiunilor, d.
Ostrogorsky, "The Byzantine Emperor and the hierarchical
World Order", in The Slavonic and East European Review,
t. XXXV, nr. 84, 1956, p. 1-14; V. Zaimova, "L'idee byzantine
de I' unite du monde et l'Etat bulgare", In Revue de
I'Association inter. d'Et. du Sud-Est europeen, t. III, Sofia,
1969, p. 291-298.
20. Editata de Reiske, In colectia de texte bizantine de la
Bonn; de consultat, despreaceasta lucrare, G. Moravicsik,
Byzantinoturcica, editia a doua, t. I, Berlin, 1958, sub verbo:
"KonstantinusPorphyrogenitus". Cf. A. Toynbee, Constantine
Porphyrogenitus and his world, Londra, 1973.
21. De Caeremoniis, ed. Bonn, I, p. 3 ?i urmatoarele.
22. Ibid., I, p. 638: "Magi?trii?i patridii(lnaltii demnitari ai
Imperiului) joaca rolul Apostolil9r,iar I'mparatul, pe cat posibil,
pe acela de Hristos."
.
23. Editia G. Moravicsik-R. Jenkins (cu traducere In engleza), Dumbarton Oaks, 1967.**
24. De Administrando Imperio, cap. 13, p.68?i urmatoarele.
25. Despre a?a-numita "donatie constantiniana" ?i Bizant,
d. F. D6lger, Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal,

* Tradusa In limba rorr'tana la Editura (orint, In 2002, sub titlul Un commonwealth medieval: Bizantul. (N. red.)
* * Tradusa In Iimba romana ~i aparuta cu titlul: Constantin
Porfirogenetul, carte de fnvatatura catre fiul sau Romanos, Ed. Academiei,
Bucure~ti, 1971. (N. red.)

148

1953, p. 100 ~i urmatoarele, unde, totu~i, rolul lui Constantin

al VII-lea nu este pus in evidenta, ~i P. Alexander, "The
Donation of Constantine at Byzantium", in Recueil des Travaux
de I'Institut byz., Belgrad, t. 8, 1963, p. 25 ~i urmatoarele.
26. Se intelege de ce Bizantul va utiliza acest document
abia in secolul al X-lea, adica in epoca pretentiilor sale imperialiste: tezadespre translatio imperii este explicit formulata de
Constantin al VII-lea intr-un alt capitol al tratatului De
Administrando Imperio (27, 6), in care noteaza: "Dupa stramutarea Imperiului la Constantinopol", fraza care nu lasa loc
vreunei indoieli despre drepturile Bizantului asupra Imperiului
roman. Sa notam faptul ca Biserica din Constantinopol,
deservita de "donatia constantiniana", care Ii I~sa Romei
Intaietatea"a elaborat, atunci, teoria apostolicitatii sale, conform careia Biserica Bizantului (inainte de crearea Constantinopolului) a fostintemeiatade Apostolul Andrei, "primul discipol ~i fratele mai mare al lui Petru": asupra acestor puncte
importante din diplomatia ecleziastica, d. F. Dvornik, The idea
of apostolicity in Byzantium and the Legend of the Apostle
Andrew, Cambridge, Mass., 1958.
27. De Administrando Imperio, 13,106 (p. 70): "Rasele
nordice, lipsite de onoore"; ibid., 13, 100-103: "Rasele occidentale, pline de mandrie~i de noblete"; Id., De Thematibus,
ed. Pertusi, p. 85: "Natia bulgara, urata de Dumnezeu"; ibid.,
p. 91: "inferioritatearasiala a slavilor" etc.
28. De notat ca Imparatul Constantin al VII-lea nume~te
"popor ales" armata bizantina (d. "Undiscours inedit. .. ", ed.
H. Ahrweiler, in Travaux et Memoires, 1. II, 1967, p. 392 ?i
urmatoarele); despre poporul bizantin, calificat drept "Noul
Israel", d., cu titlu de exemplu, Mauropous, ed. Lagarde,
p. 140; Anonim, ed. Regel, Fontes rerum Byz., II, Petrograd,
1917, p. 191 ?i urmatoarele?i p. 227.

149

29. Cf. nota 27, p. 48 ~i, cu titlu de exemplu, Photios,

Corespondenta, ed. Valettas, p. 398: "rasa bastarda"; Miklosich-MUller, Acta et Dip/omata, 1. VI, p. 30: "rasa sangeroasa".
30. Armenii sunt considerati nestatornici ~i necredincio?i;
comportamentul lor este socotit drept ambiguu: ct. De Administrando Imperio, p. 188; Zepos, Jus Greac., I, p. 247 - pentru a nu cita decat aprecierile din partea Tmparatilor.
31. Tot Tn aceasta epoca trebuie plasat textul care poarta
titlul de Philopatris (prietenul patriei) ?i care se Tncheie prin
urarea de a vedea supuse Bizantu1ui celelalte popoare ?i
natiuni - Arabia, Babilonia, Egiptul, per?ii ?i scitii sunt citati
explicit (d. ed. Bonn, dupa Leon Diaconul, p. 341-342).
32. D. Zakythinos, Istoria Imperiu/ui bizantin (in Iimba
greaca), Atena, 1972,' p. 441.
,33. Aceasta doctrina este amanuntit prezentata de
Nikolaos Mystikos Tn lunga corespondenta pe care 0 Tntretine
cu Simeon, intimpul atacurilor bulgare Tmpotriva Bizantului:
ct. Migne, Patr. Gr., 1. III, col. 48: comportamentullui Simeon,
comparabil cu al unui "tiran", respectiv cu al unui sperjur fata
de imparat; col. 148 ?i urmatoarele; col. 174 ?i urmatoarele
etc. Este semnificativ chiar ?i limbajul pe care II adopta
imparatul Roman I fata de Simeon: ct. De/tion Hist. Ethn. Het.,
1. II, 1885, p. 41.
34. De subliniat ca philantropia (c1ementa) este considerata
drept virtutea de ,capatai a imparatului ?i a statului Bizantului:
ct., cu titlu de exemplu, concePtia despre "philanthropia
romanilor", descrisa de Mystikos (dar cu referire la prizonierii
arabi), Tn Migne, Patr. Gr., t. III, col. 309 ?i urmatoarele; de
notat, de asemenea, ca legea bizantina interzicea practica torturii (Zepos, Jus Graecoromanum, 1. IV, p. 355-356), ca fiind
opusa acestei "philanthropia".
35. Cf. nota precedenta.
36. Migne, Partr. Gr., 1. III, col. 152, 153.

150

37. Zepos, Jus Graecoromanum, I, p. 247.

38. Citat de M. Jugie, Le schisme des Eglises, Paris, 1941,
p.227.
39. Cf. Psellos, Scripta Minora, ed. Kurt-Drexl, 1. II, p. 239;
Cecaumeni Strategicon, ed. Wassilievsky-Jernstedt, p. 95.
40. Mauropous, ed. Lagarde, p. 137 ~i urmatoarele, mai
ales p. 140-141.
41. Expresia ii apartine lui Attaleiatos, Bonn, p. 77, martor
ocular al evenimentelor.
42. Discurs catre Alexie I, editat de P. Gautier, Revue des
Etudes byz., 1. 28, 1970, p. 5-55.
43. Mauropous, ed. Lagarde, p. 165 ~i urmatoarele.
44. Mauropous, ed. Lagarde, p. 141.
45. Reactia impotriva strainilor este deosebit de puternica
in provincii, unde stationau contingentele de mercenari: d.
textele reunite de Helene Ahrweiler sub titlul "Recherches sur
I' administration provinciale aux Ixe-Xle siecles", in lucrarea
publicata de Variorum Reprints, Les structures administratives
de I'Empire byzantin, Londra, 1971, VIII, p. 33 ~i urmatoarele.
46. Sp. Vryonis,Byzantine'"Demokratia"and the Guilds in
the 11 th century Byzantium, in Dumbarton Oaks Papers, 1. 17,
1963, p. 289-314.
47. Cf. mai jos, p.133 ~i urmatoarele.
48. Aceste idei constituiau baza teoriei politice a bizantinilor; sunt conforme conceptieielenistice de regalitate; se vor
regasi, amanuntit expuse ~i fara modificari notabile, in intreaga Iiteratura politica a Bizantului, mai ales in numeroasele
elogii adresate imparatilor ~i in tratatele despre stat (Po/iteia),
texte care au cunoscut 0 dezvoltare deosebita in Bizant; de~i
caracterul lor ~colaresc ~i didactic ne impiedica sa Ie consideram drept opere de actualitate politica, merita, cu toate acestea, un studiu aprofundat.

151

Capitolul4 - Patriotismele bizantine

1'- Despre originile acestei rena~teri, d. P. Lemerle, Le premier humanisme byzantin. Notes et remarques sur
enseignement et culture a Byzance des origines au xe siecle,
Paris, 1971.
2. De consultat, Tn primul rand, Psellos, Scripta minora,
Milano, ed. Kurtz-Drexl, 1936 ~i 1941; ~i C. Sathas, Mesaionike
biblioth., 1. 5, Paris, 1876.
3. Despre sensu I acestor termeni, d. K. Lechner, Barbaren
und Hellenen, im Weltbild der Byzantiner, Munchen, 1954.
4. Cf. J. Hussey, Church and Learning in the Byzantine
Empire, 867-1185, Londra, 1937.
5. Robert de Clari, 81, 88, 92; Gunther de Pairis, 8 ~i, mai
ales, 10, ed. P. Riant, Exuviae Sacrae Const., Geneva, 1877, I,
p. 57 ~i urmatoarele.
6. Termenul de "Noua Roma", referitor la Imperiul bizantin, a
fost utilizat de Psellos, d. C. Sathas, op. cit., p. 121, 128 ~i 224.
7. Eustatiu din Thesalonic, ed. W. Regel, Fontes, I, p. 107.
8. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 763.
9. Ana Comnena, Alexiada, ed. Leib, vol. I, p. 43, 144.
10. J. Laurent, Byzance et les Turcs seldjoucides dans I'Asie
Mineure occidentalejusqu'en 1081, Paris-Nancy, 1913, p. 7 ~i
urmatoarele.
11. De consultat, mai departe, lucrarea fundamentala a lui
Sp. Vryonis, The decline of Medieval Hellenism in Asia Minor
and the Process of islamization from the eleventh through the
fifteenth century, Berkeley-Los Angeles-Londra, 1971.
12. Ana Comnena, ed. Leib, t. II, p. 110; Helene Ahrweiler,
Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 184-187.
.
13. Kinnamos, ed. Bonn, p. 15.
14. Guillaume de Pouille, La geste de Robert Guiscard,
Palermo, ed. Marguerite Mathieu, 1961, p. 231: tradarea

152

venetienilor; Ana (omnena, ed. Leib, II, p. 56-57, unde se

spune ca aceia~i latini i-au Tnapoiat Durazzo lui Alexios, dupa
moartea lui Guiscard.
15. Este teza istoricilor romani, Tn special a lui E. Stanescu,
"La crise du Bas-Danube byzantin au cours de la seconde moitie
du Xle siecle", Tn Recueil des travaux de I'Institut d'Etudes bizantines (Belgrad), t. IX, 1966, p. 49-73: N. ~erban Tana~oca, "Les
Mixobarbares et les formations politiques paristriennes du Xle
siecle", Tn Revue roumaine d'Histoire, t. XII, 1973, p. 61-82.
16. Despre comportamentul elitelor sociaIe bizantine, d.,
Tn ultima instanta, Simpozionul de la Dumbarton Oaks pe tema "Societatii bizantine" ~i, Tn particular, raportul lui G. Ostrogorsky, "Observations on the Aristocracy in Byzantium",
Dumb. Oaks Papers, t. XXV, 1971, p. 3-32.
17. Asupra tuturor acestor puncte, d. S. Vryonis, op. cit.,
p. 143 ~i urmatoarele.
18. Zonaras, ed. Bonn, p. 766.
19. Nikephoros Bryennios, ed. Bonn, p. 133-134.
20. Ana (omnena, ed. Leib, t. I, p. 92.
21. Ibid., t. II, p. 108-109: Ana compara acest contingent
cu "Hieros Lochos" ("Iegiunea sacra") a spartanilor.
22. Ana (omnena, ed. Leib, t. I, p. 114-115.

Capitolul 5 - Tn cautarea noilor valori

1. U~or de consultat, L. Brehier, Le schisme oriental du Xle
siecle, Paris, 1899; ~i M. Jugie, Le schisme byzantin. Aper{:u
historique et doctrinal, Paris, 1941.
2. H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byz.
Reich, MOnchen, 1959, p. 306 ~i urmatoarele, 663 ~i urmatoarele; de asemenea, J. Darrouzes, "Un faux acte...", Tn Revue
d'Etudes Byz., t. 28, 1970, p. 221 ~i urmatoarele, cu 0 notita
asupra bibliografiei.

153

3. Ana Comnena, ed. Leib, I, p. 47.

4. M. Glycas, ed. Bonn, p. 561-562.
5. Despre Bizant ~i Cruciada, d. P. Lemerle, Tn X Congresso
inter. di Scienze Storiche, Roma, 1955, "Relazioni", III,
p. 545-637 (ansamblul rapoartelor prezentate).
6. P. Lemerle, L'ortodoxie et I'recumenisme medieval: Les
origines du "schisme" des Eglises}), Tn Bulletin de J'Ass.
Guillaume-Bude, .iunie 1965, p. 228 ~i urmatoarele,~rata
evolutia separarii dintre Occidentul ~i Orientul cre~tine.
7. Pentru toate aceste puncte d., Tn ultima instanta,
H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 175 ~i
urmatoarele.
8. Despre politica lui Manuil, cf. ibid., p. 233 ~i urmatoarele.
9. Tzetzes, Epistulae, nr. 10, p. 12, vorbe~te despre "expeditia nelegiuita".
1O. Nicetas Choniates,ed. Bonn, p. 265 ~iurmatoarele ~i,
de asemenea, p. 208.
11. Despre acest Tmparat d., Tn ultima instanta, O. Jurewicz, Andronik I. Komnenos, Var~ovia, 1962.
12. Cf. Migne, Patr. Gr., t.133, col. 773; ibid., 1. 140, col.
273 etc.
13. Anonim, ed. W. Regel, Fontes rerum Byz, 1. II, Petrog rad,
1917, p. 191-228.
14. Ibid., p. 225.
15. Despre jefuirea cetatii 5alonicului de catre normanzi,
d. Eustatiu din 5alonic, De expugnatione Thessal., Palermo,
ed. 51. Kyriakides, 1961.
16. Cf. remarcile pe care Ie-am formulat Tn lucrarea mea,
"L'histoire et la. geographie de la region de 5myrne entre les
deux occupations turques (1081-1317)", Tn Travaux et
memoires, t. I, 1965, p. 4 ~i urmatoarele.
17. Mihail Akominatos-Choniates, Ta S6zomena, ed.
5. Lampros, Tn doua volume, Atena, 1879-1880.

154

18. Ibid, t. I, p. 307 ?i urmatoarele, memoriul adresat

Tmparatului Isaac Anghelos ?i, mai ales, t. II, p. 83.
19. Despre reaqia cruciatului simplu lavederea Constantinopolului, d. povestirea lui Robert de Clari, La conquete de
Constantinople, Paris, ed. P. Lauer, 1924.
20. Despre puterea dina?tilor independenti, d. Helene
Ahrvveiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 280 ?i urmatoarele.
21. Cf., cu titlu de exemplu, memoriul adresat de catre
mitr6polituiAtenei, Mihail Choniates, lui Isaac Anghelos, ed.
Lampros, I, p. 307 ?i urmatoarele.
22. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 582-583.
23. Id, loe. cit.
24. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 716.
25.lbid,p.717.
26. Ibid, p. 699.
27. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 629.
28. Ibid, p. 717.
29. Despre textele occidentale ?i Constantinopol, se poate
consulta, acum, B. Ebels-Hoving, Byzantium im westerse ogen,
1096-1204, Assen, Van Gorcum, 1971.
30. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 785.
31. Ibid, p. 657.
32. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 657, L 12-13.
33. Ibid, p. 784-785.
34. Despre evolutia raporturilor veneto-bizantine, d.
H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966, p. 255 ?i
urmatoarele.
35. Cf. Helene Ahrweiler, "L'histoire et la geographie de la
region de Smyrne", Tn Travaux et memoires, t. I, 1965, p. 20.
36. Nicetas Choniates, ed. Bonn, p. 784-785.
37. Cf. H. Ahrweiler, op. cit., p. 56 ?i urmatoarele.
38. Nicetas Choniates, ed. Bonn, Urbs Capta, p. 799 ?i
urmatoarele.

155

39. Nikolaos Mesarites, Die Palatsrevolution des Johannes

Komnenos, Wurzburg, ed. A. Heisenberg, 1907, p. 16 (concluzia).
40. Cf., cu titlu de exemplu, Mihail Akominatos-Choniates,
ed. Lampros, 1. II, p. 151.

Capitolul 6 - Patriotismul grec ~i ortodox

1. H. Gregoire, "The question of the diversion of the fourth
Crusade", In Byzantion, t. XV, 1940/1, p. 158-166; A. Frolow,
Recherches sur la deviation de la 4 e croisade, Paris, 1955.
2. E. Perroy, Moyen Age.
3. Ed. W. Regel, Fontes rerum Byz., 1. I, p. 173-174.
4. Eustatiu din Salonic, ed. W. Regel, op. cit., 1. I, p. 106-107.
5. Gunther de Pairis, Historia constantinopolitana, ed.
P. Riant, Exuviae, I. 10.
6. Cf. editia lui A. Carile, "Partitio terrarum imperii
Romanie", In Studi Veneziani, 1. VII, 1965, p. 125-305.
7. Cf. mai sus, p. 85.
8. Despre societatea de la Niceea, d. Helene Ahrweiler,
"Histoire et geographie de la region de Smyrne", In Travaux et
memoires, 1. I, 1965, p. 2-202.
9.Cf. C. Dimaras, Despre Marea Idee (In limba greadi),
Atena, 1970.
10. Editia C. Sathas, Mesai6nike biblioth., 1. I, p. 106 ?i
urmatoarele.
11. Editia S. Lampros, To S6zomena, 1. II, p. 150, 151, 260
?i 355.
12. Cf. J. Irmscher, Nikaa als "Zentrum des griech. Patriotismus", In Revue des Etudes sud-est europeennes, 1. 8,
1970, p. 33-47.
13. Cf. relatarea din testamentul lui Arsenie, ed. Migne,
Patr. Gr., 1. 140, col. 948-958.
14. Despre Mihail Paleologul, d. C. Chapman, Michel
Paleologue restaurateur de I'Empire byzantin, Paris, 1926, ?i,

156

Tn ultima instanta, D. Geanakoplos, Michael Palaeologus and

the West, Cambridge, Mass., 1959.

Capitolul 7 - Utopia nalionala

1. Pachymeres, ed. Bonn, I, p. 148.
2. Un portret al lui Mihail Paleologul, restaurator al
Imperiului, este realizat de H. Ahrweiler, Tn Les Hommes d'Etat
celebres, publicata sub coordonarea lui Ch. Samaran, Paris,
Editions L. Mazenod, 1970, p. 30 ~i urmatoarele.
3. Pachymeres, ed. Bonn, p. 153 ~i urmatoarele.
4. Senaherim a fost un literat ~i un savant cunoscut; despre
parerea sa referitoare la Constantinopol: d. Pachymeres, ed.
Bonn, I, p. 149.
5. Imper. Michaelis Palaeologi, De Vita Sua, ed. H. Gregoire,
Tn Byzantion, t. 29/30, 1959-1960, p. 460.
6. Cf. relatarea lui Pachymere, ed. Bonn, I, p. 124-125;
aceasta Tntamplare i-a inspirat poetului national al Greciei
moderne, K. Palamas, lungul poem epic cu titlul: Fluierul
regelui.
7. Miklosich-Muller, Acta et Diplomata Graeca, t. IV, p. 235.
8. Pachymeres, ed. Bonn, I, p. 425.
9. Despre razboiale veneto-genoveze pe teritoriul bizantin, d.
G. Bratianu, La mer Noire, Munchen, 1969, p. 171 ~i urmatoarele.
10. Despre acest Tmparat, d. A. Laiou, Constantinople and
the Latins, the foreign policy of Andonikos /I (1282-1328),
Cambridge, Mass., 1972.
11. Pentru 0 expunere amanuntita a situatiei sub Paleologi,
d. G. Ostrogorsky, Histoire de I'Etat byzantin, Paris, 1956,
p. 490 ~i urmatoarele, IIDeciin et chute de l'Empire byzantin

(1282-1453)" .
12. Sp. Vryonis, The decline of Medieval Hellenism in Asia
Minor... , Los Angeles-Londra, 1971.

157

13. Despre acest stat, d. lucrarea fundamentala a lui

D. Zakythinos, Le despotat grec de Moree, In doua volume,
Paris, 1932, Atena, 1953.
14. G. Ostrogorsky, "Byzance, Etat tributaire de l'Empire
turc", In Recueils des travaux de I'Inst. byz. de Belgrade, t. 5,
1958, p. 49-58; de acela~i autor, Histoire de I'Etat byz., Paris,
1956, p. 499.
15. Cf., cu titlu deexemplu, R.-J. Loenertz, "Jean V Pah~ologue
Venise (1370-1371)", in Revue des Et. byz., t. 16, 1953,
p. 217 ~i urmatoarele.
16. Este vorba de Manuil al II-lea Paleologul: despre acest
Imparat, d. J. Barker, Manuelll Palaeologus (1391-1425),
New Brunswick, 1969.
17. R. Browning, "Comuna zelojilor' din 5alonic" (In limba
rusa), In Istoritcheski PregIed, t. 6, 1950, p. 509 ~i
urmatoarele.
.
18. Despre toate aceste probleme, d. Artet societe a
Byzance sous les Paleologues, Documentele Colocviului organizat de Adunarea internajionala a statelor bizantine' la
Venejia, septembrie 1968;Siblioteca Institutului de. 5tudii
Bizantine ~i Postbizantine de la Venejia, nr. 4, Venetia, 1971;
~i Documentele celui" de-al XIV-lea Congres internat-ional al
statelor bizantine, Bucure~ti, 1971, "Rapports", Societe et vie
intellectuelle au Xlve siecle, t. I.
19. Cf. F. Masai, Plethon et platonisme de Mistra, Paris,
1956; ~i D. Zakythinos, Despotat grec de Moree, t. II, p. 322
~i urmatoarele.
20. 51. Runciman, The Last Byzantine Renaissance, Cambridge, 1970.
21. Ghenadie a 'fost primul patriarh al Constantinopolului
sub turci; despre .Ghenadie, d., In ultima instanja, C. J. G.
.Turner, "The career of George-Gennadius 5cholarius", In
Byzantion,t. 39,1969-1970, p.420-455.

158

22. Pentru aceste cuvinte, rostite de Luca Notaras, d.

H. Evert-Kappesowa, "La tiare ou Ie turban", Tn ~yzantino
slavica, t. XIV, 1953, p. 245 ?i urmatoarele.
23. Accentul asupra acestor probleme a fost pus de catre
C. Mango, "Byzantinism and Romantic Hellenism", Tn Journal
of the Warburg and Courtauld Institutes, t. XXVIII, 1965,
p.29-43.
24. Despreliteraturaescatologica din Bizant, d. P. Alexander,
The Oracle of Baalbeck, Dumbarton Oaks, 1967?i noteledin
C. Mango, loc. cit.
25. Argumentul a fost folosit, de asemenea, de catre
unioni?ti, care subliniau faptul ca perioada maretiei Imperiului
corespunde cu aceea a pacii dintre Biserici: d. Bekkos, ed.
Migne, Patr. Gr., t. 141, col. 16, 44; C. Meliteniotes,ibid., col.
1036 ?i urmatoarele: schisma dintre Biserici sta la originea
tuturor necazurilor Imperiului bizantin.
26. Despre acest principiu fundamental al gandirii bizantine, d. mai jos, p. 119.
27. A. Vasiii ev, "Medieval Ideas of the End of the world",
Tn Byzantion, t. 26,1942/3, p. 497 ?i urmatoarele.
28. Cf. remarcile lui D. M. Nicol, Byzantium and Greece
("Inqugurallecture in the Koraes Chair", UnJversitatea'din
Londra, 1971, p. 20.
29. Cf. J. Meyendorff, "Spiritual Trends in Byzantium in the
late 13th and early 14th .Centuries", Tn Art et Societe a Byzance
sous les Paleologuesi Venetia,1971, p. 53-71; ?i H. G. Beck,
"Humanismus und Palamismus", Tn Rapports du XI/e Congres
inter. des Et. byz., III, Belgrad-Ohrida, 1961; I. Sevcenko,
"Society and intellectual life in the 14th century", Tn XIV
Congres inter. des Et. byz., Bucure?ti, 1971, Rapports, I,
p.7-31.
30. Lucrarea lui J. Irmscher, DieWeltgeschitliche Bedeutung des byz. Reiches, Berlin, 1967, nu mi-a fost accesibila.

159

31. K. Palamas, Dodecalogul tiganului.

32. Citat de O. Halecki, "La Pologne et l'Empire byzantin",
In B'yzantion, 1. VII, 1932, p. 65.
33. Despre caderea Cetatii d., Tn ultima instanta, St. Runciman, La chute de Constantinople, Paris, 1968.
34. Cf. G. Megas, "Caderea Constantinopolului Tn cantecele ?i legendele grecilor" (Tn limba greaca), Tn L'Hellenisme
contemporain, volumul celui de-al cincilea centenaral cuceririi
Constantinopolului, Atena, 1953, p. 247 ?i urmatoarele.
35. Textele despre cetatea Constantinopolului au fost reunite de E. Fenster, Tn Laudes Constantinopolitanae, Miscellanea
Byzantina Monacensia, v. 9, MOnchen, 1968, elogii ?i monodii.
36."Secunda mors ista Homero est, secundus Platonis obitus"
- citat de D. Zakythinos, "Constantinopolul natiunii (elene)", Tn
Nea Estia (Tn Iimba greaca), 1. 1086, 1972, p. 5 ?i urmatoarele. .
37. V. Laurent, "Les premiers patriarches de Constantinople
sous la domination turque (1454-1476)", Tn Revue des Et.
byzantines, 1. 26, 1968, p. 229-263.
38. N. lorga, Byzance apres Byzance, editie noua, Bucure?ti,
1971.*

Capitol unic - Principiile fundamentale ale gandirii

politice din Bizan~
1. Cf. mai sus: universalism, nationalism, imperialism ?i
?ovinism, patriotism etc., p. 13 ?i urmatoarele.
2. Despre aceasta problema fundamentala, d. A. W.
Ziegler, "Die byzantinische Religionspolitik und der sog.
C3saropapism\Js", festgabe ftJrPaul Diels, MOnchen, 1953,
p. 81-97; ?i F. Dvornik, Early Christian and Byzantine political
philosophy, The Dumbarton Oaks Center for Byz. Studies,
* Aparuta In acela~i an ~i In versiune romaneasca, subtitlul Bizant dupa
Bizant. (N. red.) .

160

1966, t. II, p. 724-850. De notat ca teza despre cezaropapismul bizantin, care, de altfel, n-afost admisa de autorii citati
mai sus, se bazeaza pe Novella, nr. 131 pana la 545, ale lui
lustinian I, text promulgat pentru a reglementa problemele
Bisericii Intr-un moment In carerelatiile cu Roma constituiau
preocuparea majora a Tmparatului.
3. Sa notam, In acest sens, teza exprimata In culegerea de
maxi.mecunoscutasub titlul de "Melissa" (Albina): "Cat prive~te alcatuirea trupeasca, imparatul este aidoma tuturor
oamenilor", Migne, Patr. Gr., 1. 136, col. 1012 b; d. comentariullui I. Sevcenko, "A neglected Byz. source of MoscQvite political ideology", In Harvard Slavic Studies, t. II, 1954, p. 141-179.
4. Cf. L. Brehier,,,Hiereus et Basileus", In Memorial Louis
Petit, Bucure~ti, 1948, p. 41-45.
5. Citat de Reiske, In comentariulla De Caeremoniis Aulae
Byzantinae, Bonn, t. II, p. 736.
6. De Caeremoniis, ed. Bonn, I, p. 627.
7. Cf. Epanagoge, ed. Zepos, Jus Graecoromanum, t. II,
titlurile 2 ~i 3, ~i mai sus, In lucrarea de fata, p. 122.
8. Cf. mai sus, p. 24.
9. Cherularie este cel care a dedaratca "diferenta dintre
imperium ~i sacerdotium este minima, daca nu. chiar inexistenta": Skylitzes, ed. Bonn, p. 643; ~i, de asemenea, Psellos,
Scripta Minora, ed. Kurtz-Drexl, I, p. 276 ~i )80.
1O~ Leon Diconul, ed. Bonn, p. 101.
11. De notat ca termenul d~ "iconomie" a fost utilizat In
epoca bizantina pentru a desemna beneficiulobtinut de la
Imparat, adica semnifica ansamblul masurilor luateln favoarea
unui individ; acest sens apare dupa secolul al XII-lea ~i nu figureaza In diqionarullui Lampe. In ceea ce prive~te ordinea
(taxis), Lampe ofera mai bine de cincizeci desemnificatii.
12. De notat expresia "Intelepciunea iconomiei", in Vasile
din Seleucia, Oratio, XXIX; Migne, Patr. Gr., t. 85, col. 325;

161

termenul.bizantin de "iconomie" poate fi, de asemenea, comparat cu acela de "phronesis" al anticilor, semnifidind Tntelepciunea omeneasca.
13. Gandirii elenistice Bizantul Ti datoreaza doctrinasa asupra imparatului, asemanatoare cu doctrina asupra regalitatii
stabilita de Edante, Diotogene, Stenidas, Dion Hrisostomul
etc. Despre aceasta problema, d. C. Lacombrade, Le discours
sur fa rdyaute de Synesios de Cyrene, Paris, Belles-Lettres,
1951, p. 88 si urmatoarele.
14. Oper~ lui Pseudo-Dihnisie, editata de Migne, Patr. Gr.,
1. III ~i IV.
15. Migne, Patr. Gr., t. III, col. 373?i urmatoarele.
16. Ibid., t.1I1, col. 128 ?i col. 385; ?i adnotarile, ibid., t. IV,
col. 29.
17. Ibid., t. III, col. 506 ~i, mai ales, col. 537. De notat ca
teoria cre~tina ?i bizantina conform careiaordinea lumii
pamante~ti este reflectarea imperfecta a ordinii.lumii cere?ti nu
este imparta~ita, sub nici 0 forma, de per~i; Tn acest sens, d.
declaratiile unui Tmputernicit sasanid catre Mauticiu: "Ordinea
lumii facuta de oameni este pe dos fatade ordinea cereasca
facuta de Dumnezeu" (Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 174).
18. Termenul de taxiarhia Tnsemnand ierarhie,Tn PseudoDionisie, ed. Mig~e, Patr. Gr.,t. IV, col. 273; Teofilact Slmocata, ed. Bonn, p. 174; ji 52 ?i,mai ales, Tn Petru Patricius,
De .Politica sapientia, ed. Mai, Script. vet. nova coli., II,
p. 599-600 (despre autor ?i opera, d. V. Valdenberg, ,,L~s
idees politiques dans les fragments attribues
Pierre Ie
Patrice", Tn Byzantion, t. II, 1926, p. 55-76).
19. Despre taktika, d., Tn ultima instanta, N.Oikonomides,
Les Listes de preseance byzantines des IXe et xe siecles, Paris,
1972.

162

20. Lucrarea lui H. Goltz, Hiera Mesiteia: Zur Theorie der

hierarehisehen Sozietat im Corpus areopagitieum, Diss. Halle
(Saale), 1972, nu mi-a fost accesibiliL
21. De Caeremoniis, ed. Bonn, p.639~i O. Trettinger, Die
ostromisehe Kaiser- und Reiehsidee naeh ihrer Gestaltung im
hofisehen Zeremoniell, Darmstadt, 1956.
22 .. Despre originea misticii imperiale, d. J. Gaudemet, Les
Institutions de I'Antiquite, Paris, 1967, p. 459~i urmatoarele,
ca ~i L. Brehier, Les Institutions de I'fmpire byzantin, Paris,
1949, p. 1 ~i urmatoarele.
23. De Caeremoniis, ed. Bonn, p. 639.
24. A. Grabar, L'fmpereur dans I'art byzantin, Paris, 1936.
25. De Caeremoniis, ed. Bonn, p. 192, 193.
26. N. Baynes, "The Supernatural Defenders of Constantinople", Tn Byzantine Studies and other essays, Londra, 1960,
p.248-260.
27. Despre aceasta doctrina, d. Tn ultima instanta,
G. Ostrogorsky, "Die byzantinische Staatenhierarchie", In Zur
byzantinisehen Gesehiehte, Darmstadt, 1973, p. 119-141.
28. Economia sacralizata a bizantinilor: d. Lampe,
Dietionnaire, s. v. (Sda 6lxovo~(a).
29. Despre aceasta idee fundamentala a regimului bizantin, d., cu titlu de exemplu, Nikephoros, ed. De Boor, p. 6;
Lydos, De Ostentis, ed. Bonn, p. 15; Teofilact Simocata, ed.
Bonn, p. 303 ~i urmatoarele.
30. Acest respect al tradi~iei unor "patria" constituie, pentru bizantini, forta Imperiului lor, d. Synesios, De regno, ed.
Migne, Patr. Gr., t. 66, col. 1077.
31. Cf.,'Tntre altele, Teofilact Simocata, ed. Bonn, p. 327 ~i,
mai ales, p. 166, 168-169.
32. Peitharehia conduce la pace ~i garanteaza bunastarea
cetatenilor: d. prezentarea lui Basiliskos, Tn Euagrios, Hist. feci.,
ed. Bidez-Parmentier, p. 101-104. Tn legatura cu acesta, d.

163

sensuI termenului eutaxia (ardine buna), Tn Pseuda-Dianisie,

ed. Migne, Patr. Gr., t. IV, cal. 272.
33. M. Jugie, "Qmilii bizantine despre Feciaara Maria",
Patr%gia Orienta/is, t. XVI, 1922, fasc. 3, p. 460.
34. Cf. mai sus, p. 113.
35. Termenul semnifica, astazi: prejudiciu.
36. Cf. mai sus, p. 24 ?i urmataarele.
37. Despre apera imperiala, cansiderata ca rezultat al celei
mai bune "icanamii", ct. Nikalaas Mystikas, Epistulae, ed.
Migne, Patr. Gr., t. III, cal. 212-213 ?i 319; de natat a definitie interesanta a icanamiei data de Mystikas: "icanomia este
imitarea Tngaduintei divine" (cal. 213) ?i, de asemenea,
"icanamia este un compramis binevenit".
38. De Caeremoniis, ed. Bann, I, p. 3-4, 5 ?i p. 517.

Bibliografie minimala *
BARKER (E.), Social and political thought in Byzantium,
Oxford, 1957 (selectia textelor ~i traducerea engleza).
BAYNES (N. H.), Byzantine Studies and other Essays, Londra,
1960 (mai ales "The Hellenistic civilization and East Rome",

p. 1-23).
BREHIER (L.), Les institutions de I'Empire byzantin, Paris, 1949
(generala ~i utila).
DAGRON (G.), Naissance d'une capitaIe. Constantinople et ses
institutions de 330 451, Paris, 1974.
DOLGER (F.), Byzanz und die europaische Staa ten welt, Ettal,
1953 (indispensabila pentru raporturile dintre Orientul ~i
Occidentul cre~tine Tnainte de Cruciade).
DIEHL (Ch.), Byzance: grandeur et decadence, Paris, 1919
(generala ~i sugestiva).
DVORNIK (F.), Early Christian and Byzantine political philosophy, The Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies,
1966, doua volume (numai vol. II se refera la perioada
noastra: opera fundamentala).
GRABAR (A.), L'empereur dans I'art byzantin, Paris, 1936
(importanta pentru arta oficiala).
HUNGER (H.), Prooimion. Elemente der byz. Kaiseridee in den
Aregen der Urkunden, Wien, Graz, K61n, 1964 (indispensabila pentru politica oficiala);

* Importanta bibliografie despre Imparat ?i ideea imperiala nu a fost

citata, pentru ca a fost luata In consideratie In notele din text. (N.a.)

165

Byzantinische Geisteswelt, Baden.:Baden, 1958 (selec}ia textelor ?i traducerea germana).

LECHNER (K.), Hellenen und Barbaren im Weltbild der
Byzantiner, Munchen, 1954 (Inlocuind "Byzance I'CEuvre c1assique" din J. Juthner, Hellenen und Barbaren, Leipzig, 1923).
LEMERLE (P.), Le premierhumanismebyzantin. Notes et
remarques sur I'enseignement et culture
Byzance des
origines au xe siecle, Paris, 1971 (fundamentala pentru
via1a intelectuala).
MILLER (D. A.), The Byzantine tradition, New York, Londra,
1966 (format carte de buzunar, idei adeseori originale).
OBOLENSKY. (D.), The Byzantine Commonwealth. Eastern
Europe 500~ 1453, Londra, 1971 (indispensabila pentru
studiul ariei de raspandire a civiliza}iei bizantine).
.
OSTROGORSKY (G.), Histoire de I'Etat byzantin, Paris, 1956
(necesara pentru istoria generala).
SHERRARD (Ph.), The Greek East and the Latin West. A Study
in the Christian Tradition, Londra, 1959 (accentul pe istoria
gandirii).
VACALOPOULOS (A.), Origins of the Greek Nation, The
Byzantine period, 1204-1461, New Brunswick, New
Jersey, 1970 (punctul de vedere grecesc asupra ultimelor
perioade ale Bizantului; lucrare utila).
ZAKYTHINOS (D.), Bizan}, statuI ~i societatea (In limba
greaca), Atena, 1951 (Iucrare deosebit de sugestiva pentru
dezvoltarea lumii bizantine).

Articole importante
ALEXANDER (P. J.), "The strength of Empire and Capital as
seen through Byzantine Eyes", In Speculum, t. XXXVII,

1962, p. 346.
ANGELOV (D.), "Byzance et I'Europe occidentale", In Etudes

historiques I'occasion du X/le Congres international des

Sciences historiques, Sofia, 1965, t. II, p. 47-61.

166

CHARANIS (P.), "How Greek was the Byzantine Ermpir,e:,\tm

Bucknell Review, Lewisburg,1963, p; 10l-'10~;,;
.
IRMSCHER (J.), "Der Hellenismus im Geschichtsverstandnisder
Byzantiner", In Soziale Probleme im Hellenismustlnd im
r6mischen Reich, Praga, 1973, p. 37-62.
LEMERLE (P.), "Byzance et les origines de notre civilisation", in
Venezia e I'Oriente fra tardo Medioevo e Rinascimento,
Florenta, 1966, p. 1-17.
MANGO (C.), "Byzantium and Romantic Hellenism", I'n The
Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, 1. XXVIII,
1965, p. 29-43.
MORAVCSIK (Gy.), "Bizantulln lumina numelor sale" (In limba
greaca), In Acta Antiqua Academiae Scientiarum
Hungaricae,t. XVI, p. 455-464.
NICOL (D. M.), "Byzantium and Greece",lnaugural Lecture in
the Koraes Chair, Universitatea din Londra, 1971, p.1-20.
RUNCIMAN (St.), "Byzantine and Hellene in the fourteenth
century", In Melanges pour les six cents ans de I'Hexabiblos
de Constantin Armenopoulos, Salonic, 1952, p. 27 ~31 .
SALAVILLE (S.), "De I'hellenisme au byzantinisme", In Echos
d'Orient, t. XXX, 1931, p. 28-64.
VALDENBERG (V.), "Les idees politiques dans les fragments
attribues
Pierre Ie Patrice", I'n Byzantion, 1. II, 1926,
p.55-76.
ZAKYTHINOS (D.), "Constantinopolul natiunii" (In limba
greaca), In Nea Estia, fasc. 1086, 1972, p. 1-14.

Opere despre celelate civilizalii medievale

CARLYLE (R. W. ~i A. J.), A History of Medieval Political Theory
in the West, Edinburgh, Londra, 1950, In ~ase
volume.
MORRALL (J.), Political thought in medieval times, New York,
1958 (mic manual).

167

ROSENTHAL (E.), Political thought in medieval Islam,

Cambridge University Press, 1958.
SCHRAEDER (H.), Moskau das Dritte Rom, Studien zur
Geschichte der politischen Theorien in der slavischen Welt,
Hamburg, 1929.

Index
A
Adriatica - 78
Africa - 18,21,37
akatastasia - 133
akosmia - 133
Alania - 8, 43
Alexie alill-lea Anghelos - 89,142
Alexie I Comnen - 66,67,68,69,
78, 142, 153
Ambrozie (Sfantul) - 122
Ana Comnena - 63, 74, 154,
anesychia - 134
Andronic alII-lea Paleologul -114
Andronic I Comnen - 81, 83, 84
Anghelos - 89, 90, 110, 142, 157
Ani - 51
arabi - 22, 26, 37, 74, 151
Arabia - 18, 152
archontopouloi - 69

Arethas- 57
armeni - 24, 64, 66
Armenia - 8, 24
arsenita - 108
Arsenie - 107, 158
Asia Mica - 171
Asidenos - 85
ataxia - 133
Atena-8, 19, 147, 152, 156,
158, 160, 162, 168
athanatoi - 68

avari - 16, 89, 92, 99

- azima -70

B
Balcani - 43, 75, 120
Bari - 8,53
basileus - 19, 21, 163
Baudouin - 109
Bazilicalele - 24
besant - 20
Bessarion - 116
Bizant, passim.
bizantini, passim.
Bohemond - 73
Bosfor - 98, 105
bulgari - 8, 16,21,26,36,39,43,
48,49,50,65,87,93

C
Calcedonia - 9
Carol eel Mare - 38
Carol de Anjou - 111
castra - 30
Caucaz - 8, 39, 42, 51
cezaropapism - 122, 130
Chamaretos - 86, 95
Chersones - 43
Cherularie (Mihail) - 71, 123, 163
Choniates (Mihail) - 86,87, 105,
146,156

169

Cho"niates (Niketas) - 81,89, 90,

91,94,

15~ 15~

157

Eleusis - 14
enciclica - 43

chronocrator - 129

Epanagoge - 40, 41, 146, 163

Cipru - 8,87
Coloanele lui Hercule - 81
Comneni - 66,67,68,80,81,82,

Epir - 101, 111

Eufrat - 8,36, 39, 148
Europa - 14, 15,43, 114, 119
Eusebiu - 13, 144
Eustaliu din SaIonic - 99, 156, 158

84
Constantin- 9-13, 21, 22, 46-48,

1OS, 141, 143

Constantin allV-lea - 141, 148
Constantin allX-lea Monomahul-

51, 52, 142

Constantin al VII-lea Porfirogenetul

- 45,46,47,122,128,137,
145. 147, 150, 151
Constantin al XI-lea Paleologul
Dragases - 119
Constantinopol, passim.

. cosmocrator - 129, 131

Creta - 8,37
Crimeea - 18
Ctesiphon - 21
cumani - 53, 93

o
Damasc - 8, 22
Delfi - 14
democralie - 55, 133
Dioclelian - 13

eutaxia - 165
F
Fatimizi - 74
franci - 48, 55
Frigia - 63, 64

G
Gabras - 66, 85
Gabras (Theodor) - 172
Gemistos, v. Plethon.
Genova - 79, 114
Germaniceea - 24
Ghenadie - 119, 160
Gibraltar - 81
glob Tmpodobit de cruci -20, 129
goli - 18
Grecia - 37,53,86,101,126
Guiscard (Robert) - 63, 154
Gunther de Pairis - 154, 158

dominium - 10, 21, 34

donalia constantiniana - 46,149

Dunarea - 8, 14, 18,39,42,53
Durazzo - 8, 65, 154

Heraclius - 13, 18, 21, 22, 1,41,

dynatoi - 29
E
Ecloga - 24, 25, 26, 41, 146
Efes - 8, 19
Egipt - 74, 80
elenism - 57, 58

170

146
Hugues de Saint-Pol -99
Humbert - 71

I
!conium - 8, 53, 63
iconoclasm - 24
iconoclast - 26, 27, 55, 67, 132,

148

iconodul - 36
iconomie, passim.
ierarhie - 127,128,129,131,164
lerusalim - 12, 21, 51,75, 104,
119, 145
imperium romanum - 18, 38
Inocenliu al III-lea - 99
loan alII-lea Comnen- 64, 67, 79,
142
loan al IV-lea Lascaris - 107, 111
loan al VI-lea Cantacuzino- 113, 142
loan de Antiohia - 53
loan I Tzimiskes - 42, 123, 142
Isac alii-lea Anghelos - 88, 89, 142
Isac I Comnen - 85, 87, 142
isapostolos - 11
Isaurieni - 24, 55
Islam - 145, 148, 170
isopoliteia -91
Israel (Noul) - 51, 135; 151
Italia - 8,18, 21, 37, 39, 63, 71,
72,75,80, 116
lulian Apostatul - 10
lustinian I...;. 17, 18,20, 141, 145,
162

K
Kea - 105
Kedrenos - 49, 148
Kinnamos - 64, 154
Kleidion - 49
krima - 136

Leon al VI-lea inte1eptul - 32, 42

lezmajestate - 49, 50
libanius - 14, 144
limes- 10
Liutprand - 44
logothesia -19

M
Macedoneni - 25,63,68
Macedonia - 93
Maggaphas - 85
magistru - 150
Mahomed al II-lea ~ 120
Malatesta (Sigismund) - 116
Manuil I Comnen - 67, 80-83,
142
Manzikert - 53
Marea Idee - 26, 104, 120,158
Mauriciu - 141, 164
Mauropous- 51,54,57,83,151,
153

Mauroz6mes - 86
Melfi -72
metron - 126
Mihail al VIII-lea Paleologul-1 07,
108, 112
Mihail Retorul - 98
Milano (edictul) - 10, 13
Mistra -113,115,116,160
Moreea -113
Mouzaloni - 107

N
L
labarum- 20
Lascarizi - 107
latini - 58, 90, 95, 96, 100, 103,
104, 105, 111, 117, 154
Leon al III-lea Isaurianul - 24-26,
29,44,123

Niceea - 8, 13, 14, 63

Niceea; Imperiulde la Niceea - 96,
100-103,105-107, 157
Nikephoros alill-lea Botaneiates 63
Nikephoros al II-lea Phokas - 42,
44, 75, 142

171

Nikephorositze - 68
Nikolaos Mystikos - 43,44, 50,
149,152
nomisma - 20
normanzi - 53, 78, 156
Noua Roma - 12, 104
Noul Constantin - 105, 109
Noul lerusalim - 12, 51, 104, 119

o
oikonomia, v. iconomia.
ordinea, passim.
Orient, passim.
ortodoxie - 35,41,57,59,103,
104, 112, 156
ostrogoti - 18
Otranto - 78

P
Pachymeres - 109,112,127,159
Paflagonia - 81
Palamas-119, 159, 161
Paleologi - 113, 159
Palestina - 21, 39, 42
pantocrator - 129
Partitio di Romania - 100
patria - 17, 33, 34, 62, 69, 91, 95,
112, 133
patriciu - 150
pavlichieni - 42, 49 .
pax Byzantina - 36, 77, 132
pax christiana - 77
pax romana - 18, 77
pecenegi - 50, 53, 63
peitharchia - 133
Peloponez - 113
per~i - 164
Photios - 40, 41, 43, 57, 151
Philadelphia - 113
philanthropia - 152

172

Pisa - 79
Pius al II-lea - 120
Plethon - 115, 116, 119
polis - 30
politeia - 153
Pontul Euxin - 18, 26, 43, 79, 90,
118
Procopiu .,... 20
Psellos - 57,83,152, ,154,163
Pseudo-DionisieAreopagitul - 127,
128
psycho/ethros - 133
Pusguza - 64

R
rasa - 48, 50, 99, 151
Ravenna - 8,19
reconquista - 16, 80
renovatio - 80
Rimini - 116
Robert de Clari - 99, 154, 157
Roma, passim.
Roman al II-lea - 46, 142
Roman al IV-lea Diogene - 53
Roman Melodul - 21
Romania - 100
Rousseul - 54
ru~i - 37,43,48

S
Salonic - 8, 99, 115, 156, 158,
160, 169
sa/os - 133
Samuel- 49
schisma - 52, 71, 72, 75, 77, 107,
161
seleucizi - 53
Senaherim - 110, 159
Sgouros (Leon) - 86, 95
Sicilia - 8,37, 51

Silvestru (papa) - -46

Simeon - 44, 50, 152
Sinai (Munte) - 19
Sion (Noul) - 51, 145
Siria - 8, 22, 80
slavi - 16, 27, 93
Smirna - 8, 64

Trebizonda - 8, 85, 101

turci - 53, 59, 63, 64, 65, 66, 77,

78,83,87,91,92,97,104,
106,110,112,113,114,116,
117,118, 119, 160
Tzachas - 64

sophia - 126

Spania - 18
strateg - 83
Stryphnos - 89

unguri - 50

sygchlsis - 133
T

Tactici/e - 32
tagma ""7 68, 69
taktika - 128, 164
tarache - 133
taxiarchia - 128
taxis; v. ordinea.
Teodor al II-lea Lascaris' - 107
Teodor I Lascaris - 105, 142
Teodosie I - 13
theme - 30,31,106,147
Themistios - 145
tiranie - 55
Tracia ~ 93, 94

trans/atio imperii - 47, 151

V
vandali - 18
varegi - 90
Vasile al II-lea Bulgaroctonul- 44,

49, 83, 111

Venetia- 8, 114, 160, 161
venetieni - 79, 92
vizigoti - 18

X
Xiphilinos - 57

y
Yarmuk - 22

Z
zeloti - 115,160
Zonaras - 67, 155

POSTFATA
J

Nascuta la 28 august 1926, la Atena, autoarea cartii de

fata, Helene Ahrweiler-Glykatzi, s-a format profesional sub
Tndrumarea.a doi dintre cei mai de seama bizantini~ti ai secolului al XX-lea: Dionysios Zakythinos ~i Paul Lemerle. Cel dintai,
Tnnoitorul bizantinologiei grece~ti postbelice, i-a fostprofesor
la Atena, unde ~i-a facut studiile universitare; cel de al doilea,
parintele actualei ~coli franceze de bizantinologie, i-a conaus,
la Paris, teza de. doctorat - Byzance et fa .Mer, Paris, 1966 o lucrare de referinta In domeniu. Stabilita definitiv In Franta,
unde s-a ~i casatorit, Helene Ahrweiler-Glykatzi a facut 0 prodigioasa cariera academica. Dupa ce a lucrat vreme de doisprezece ani Tn calitate de cercetator ~tiintific la CNRS, i-a succedat lui Paul Lemerle ca titulara a catedrei de bizantinologie
de la Sorbona. Universitatile din Londra, New-York, Belgrad,
Lima, New Brunswick, Universitatea de ~tiinte Sociale din
Atena si Universitatea Americana din Paris i-au acordat titlul de
doctor' honoris causa. Academiile Elena, Britanica, Belgiana,
Germana ~i Bulgara au cooptat-olntre membrii lor. A detinut
inalte responsabilitati universitare ~i culturale, fiind, vreme de
mai multi ani, rectorul Universitatii Paris I, cancelarul
Universitati10r din Pqris, pre~edinta Universitatii Europene din
Paris, directoarea Centrului de cercetari privind istoria ~i civilizatia Bizantului ~i Orientului Apropiat cre~tin, pre~edinta
Centrului Georges Pompidou, consilier superior In Ministerul
Educatiei Nationale al Frantei, pre~edinta Centrului Cultural

174

European de la Delphi. A Indeplinit ~i Indepline~te importante

func}ii In asocia}ii ~tiintifice internalionale, cum sunt:
Comitetul International de ~tiin}e Istorice, Asocia}ia Internalionala de Studii Bizantine, Asociatia Interna}ionala de Studii
Sud-Est Europene. A fost distinsa, nu de mult, cu Legiunea de
Onoare de Pre~edintele Jacques Chirac. Tn anii din urma, a
desfa~urat 0 prodigioasa activitate publicistic~ In presa greaca
scrisa ~i vorbita~i, fapt mai pu}in cunoscut, s-a Incumetat chiar
sa evoce Iiric, In neogreaca, prin poeme care ne amintesc uneori de Constantin Cavafis, Bizan}ul.
Destinulacestei mari doamne a bizantinologiei contemporane este asemanator cu almultor distin~i intelectuali greci
care ~i-au desavar~it pregatirea profesionalalnApus,devenind
apoi, In }arile care i-au gazduit, eminen}1 cercetatori ~i profesori, creatori, nuo data, de ~coala In domeniul studiilor bizantine. Notez aki,pe negandite, spre exemplificare,doar cateva
numede Inva}a}i stabili}i, pentrumai Indelungata sau mai
scurta vreme, Intaridin Europa ~iAmericade Nord: Nikolaos
Svoronos, Sofia' Antoniadis-Bibicou, Catherine ~i Spyros
Asdrachas, Asterios Argyriou - In Franla, Nikolaos A.
Oikonomides ~i Elisabeth Zachariadou - In ~anada, Georg
VeJoudis ~i Victor Tiftixoglou -In Germania, Peter Charanis~i
Angeliki Laiou -In Statele Unite ale Americii. Apartinand unor
generatii diferite,unii trecuti acum In lumea drepti1or, dominati de preocupari diferite, animati de convingeri filozofice ~i
politice adesea foart~ diferite, to}i ace~tia au .Tnsa un merit comun:ei au adus cu sine, pentru ~ Ie Imparta~i celor care j,.au
primit~i pre}uit, pe de 0 parte, desavar~ita stapanirea lirpbii
grece~ti, .Iimba lor materna, unica prin complexitate,subtilitate, bogalie ~i milenara functie culturala, iar,pe de alta parte,
inestimabile cuno~tinle privind traditiile civilizatiei~i culturii
bizantine, spiritualitatea cre~tinatatii rasaritene, ment9 litatea ?i
via}a umanitalii balcanice ?i microsiatice, pe care numai trairea

175

Tn ambianta lor Ie poate da ~ifara de care nu este cu putinta

Tntelegerea autentica a lumii bizantine. Cu 0 pasiune pe care
cititorul roman ~i-o poateexplica astazi maibine decat oricine,
ei au contribuit decisiv nu numai la cunoa?terea trecutului
bizantinal lumii din care proveneau, dar ?i la recunoa~terea
acestei lumi ca 0 componenta esentiala a marii familii
europene de natiuni ?i culturi. I-a facut, desigur, mai convingatori deplina lor conformare la rigorile disciplinei de gandire
~tjintifica ~i de expresie literara a Apusului, desavar~ita lor
europenitate, la Impamantenirea carora In tara lor de obar~ie,
unde cei mai multi au revenit, la rastimpuri sau definitiv, .s-au
simtit, de asemenea, datori sa contribuie, animati de cel mai
curat ?i mai adevarat patriotism elenic.
Intre ace~ti eruditi, Helene, Ahrweiler-Glykatzi s-a distins
prin studii privitoare la istoria sociala, economica ~i institutionala a Imperiutui bizantin, la geografia ~i demografia
istorica bizantina, ..din care ~i-a facut domenii predilecte de
investigatie ~tiintifica. Cercetatorul care se ocupa fie de structurile economice ale Imperiului bizantin, de institutiile ?i practicile fiscului, de politica agrara, de istoria monetara, fie de
organizarea administrativa a provinciilor lui, mai ales a celor
microasiatice, fie de istoria armatei ~i a modului bizantin de a
concepe ?i purta razboiul, fi~ de institutiile maritime, de
echipaje, de construqia navelor, de politica maritima a
Bizantulqi, fie de atitudinea bizantinilor fatade straini ?i de
minoritatile etnice ~i religioase, fie de conceptul bizantin de
frontiera nu poate sa nu se refere la contributiile Domniei sale,
dintre care cele mai importante, In afara deteza de doctorat,
sunt adunate In doua volume masive de autor: Etudes sur les
structures administratives et sociales de Byzance, Variorum
Reprints, Londra, 1971 ?i Byzance: les pays et les territoires,
Variorum Reprints,' Londra, 1976.
Pe langa toate aceste studii, de Intinderi diferite, cu caracter preponderent analitic ~i monografic, menite sa c1arifice

176

aspecte particulare ale istoriei Bizantului ~i a civilizatiei bizantine, pornind Tntotdeauna de la izvoare noi sau de la noi interpretari ale surselor cunoscute, Helene Ahrweiler-Glykatzi a
elaborat Tnsa ~i luminoase pagini de sinteza istorica, referitoare
la Tntreaga desfa~urare Tn timp a ceeace s-a numit "fenomenul
bizantin". Dupa concisa, pregnanta ~i personala evocare a
formarii, evolutiei ~i decadentei Imperiului, publicata, Tn 1973,
la Bruxelles, Tn culegerea Les grands Empires, editata de
Societatea Jean Bodin, a Tncredintat tiparului, la Paris, Tn 1975,
L'ideologie politique de I'Empire byzantin, cartea publicata
acum, Tn versiune romaneasca, de Editura Corint. Este singura
prezentare globala a ideologiei politice bizantine de care dispunem pana acum. Nu numai caracterul de introducere generala Tntr-un domeniu esential al istoriei bizantine Ti confera
acestei carti valoare ~i utilitate. Indispensabila pentru informarea publicului cultivat asupra ideilor politice ale bizantinilor,
ea ramane, la un sfert de veac de la prima editie ~idupa
aparitia pretioaselor contributii ulterioare ale altor Tnvatati de
prestigiu - ma gandesc, Tn primul rand, la Agostino Pertusi ?i
Gilbert Dagron - mereu actuala ~i. plina de sugestii fertile?i
pentru speciali?tii ispititi de cercetarea aceleia~i teme.
Doua sunt, cred, ideile, profund originale ?i convingator
argumentate, care sustin structura eleganta a acetsei carti ?i
care, a~a cum Tnsa~i autoarea sugereaza, merita sa fie reluate
~i dezvoltateprin viitoare cercetari.Este vorba, mai Tntai, de
relevarea mobilitatii ideologiei bizantine. Sub aparenta Tncremenirii obstinate Tn forme de gandire politica ramase neschimbate de la Tntemeierea Constantinopolului ~i pana la prabu~irea lui sub asaltul otomanilor, Bizantul ~i-a Tnnoit, Tn realitate,
necontenit, cu admirabila suplete, ideologia, Tn raport cu
Tmprejurarile istorice Tn care s-a gasit ?i cu prioritatile pe care
acestea Ie-au impus factorilor politici de decizie, raspunzatori
de soarta lui. Atat de mari suntdiferentele Tntre curentele de

177

gandire politica care au dominat, In diferite epoci, spiritul

bizantinilor, Incat Helene Ahrweiler-Glykatzi se marturise?te, la
un moment dat, tentata sa vorbeasca nu despre una singura,
ci despre mai multe ideologii politice bizantine succesive ori
coexistente. Caci, a?a cum autoarea demonstreaza, au existat:
un universalism bizantin, de sorginte romana, care a stapanit
cugetarea ?i aspiratiile bizantinilor In secolele IV-VII, un nationalism bizantin, cu radacini In provinciile microasiatice,
amenintate de arabi, In. secolele VIII-IX, un imperialism bizantin constantinopolitan, de recuperare a teritoriilorpierdute ?i
apoi universalist, In secolele IX-XI, un patriotism aristocratic,
sub Comneni, In secolul al XII-lea, un patriotism grec ?i ortodox, In secolele XIII-XV, ale Indoitei confruntari cu latinii catolici ?i cu turcii musulmani, concurat, sub ultimii Paleologi, de
proiectul utopic al restaurarii integrale c'3 Imperiului In unire cu
Roma ?i care va inspira, In buna masura, gandirea grecitatii
postbizantine. A aprofunda studiul acestei ideologii In permanenta transformare, a descifra nuantat ,determinarile sociale,
economice, religioase, regionale, etnice ale variatiilor ei In
timp, a-i urmari consecintele Tn toate planurile vietii omene?ti,
a-i fixa loculTn evolutia generala a ideilor politice pe continentul european ?i relatia tensiva cu gandirea politica occidentala,
pe liniile trasate ferm ?i inspirat de autoare, ramane 0 datorie
a generatiilor viitoare de bizantini?ti.
Tn al doilea rand, este yorba de identificarea elementelor
permanente, de continuitate, ale ideologiei bizantine, de factorii care-i dau, totu?i, 0 incontestabila coerenta ?i stabilitate,
controland, Tn ultima instanta, dinamica evolutiei ei. Tnaceasta
ordine de idei,. Helene Ahrweiler-Glykatzi se apre?te Tn chip
special asupra a doua concepte cheie, definitorii ~pentru mentalitatea bizantina:. conceptul de randuialJ sau ordine (gr.
taxis) ?i conceptul de iconomie, Tnteleapta chibzuinta sau
adaptare cumintela Tmprejurari (gr. oikonomfa). Sunt doua

178

concepte desprinse din gandirea teologicaortodoxa a

cre?tinatatii rasaritene, care I?i gasesc aplicarea In toatedomeniile vietii omene?ti, a?adar ?i In viata politica.Ordinea ideala
impusa de Dumnezeu lumii create se realizeaza, potrivit bizantinilor, prin iconomia divina. Exista ?i 0 ordine politica a lumii,
concedata de Dumnezeu, In vederea mantuirii ei, omenirii
cazute. La realizarea ?i mentinerea acesteia trebuie sa conlucreze, procedand iconomic, cu Inteleapta chibzuinta, cele
doua institutii investite de EI cu autoritate: Imperiul, detinatorul autoritatii supreme Tn plan temporal, ?i Biserica,
detinatoarea supremei autoritati In plan spiritual. Principiile
fundamentale, structurile ierarhice, telurile finale ale celor
doua institutii, Implinirea dreptatii, instaurarea armoniei Tntre
oameni ?i mantuirea sufletelor lor, dictate de Dumnezeu, nu
pot face obiect de contestare, nici de compromis. 'Metoda de
realizare a ordiniicatre care ambele tind comporta, Tnsa, variante de extrema diversitate, elaborate, prin imitarea iconomiei
divine ?i sub controlul ei, de oameni; acestea pot fi criticate,
respinse sau chiar negociate. Mentinerea ordinii politice bizantinea lumii poate reclama fie Tncurajarea patriotismului local,
fie afirmarea universalismului imperial, uneori promovarea
spiritului de intransigenta ?i apelulla forta militara, alteori tranzactia cu adversarul ?i compromisul diplomatic; metamorfozele ideologiei bizantine, trecute Tn revista de autoare, au,
a?adar, ratiuni iconomice ?i reprezinta forme diverse, adaptate
imperfectei lumi pamante?ti, ale nazuintei permanente catre 0
ordine ideala. Tn cazuri extreme, cand e radical subminata de
pacato?irea societatii bizantine, aceasta ordine nu poate fi
restaurata decat cu conditia prealabilei prabu?iri a Imperiului
corupt sub stapanirea temporara,cu functie punitiva, a ereticilor latini sa!J a necredincio?ilor musulmani. Asemenea ordinii
primordiale, paradisiace, a Tntregii lumi create.

179

Ideologia politica bizantina, manifestare intelectuala polimorfa a aspiratiei catre Intronarea ordinii sacre Tn lume, sustinute providential, cu iconomie, de Imperiu ~i de Biserica, este,
a~adar, adanc InradacinataTn conceptia religioasa despre lume
~i istorie a Rasaritului. Mai presus de toate devierile ~i contrafacerile pe care Ie poate suferi, ea este, pentru bizantini,
expresie a nazuintei omene~ti catre mantuire ~i, totodata, revelare a iubirii exigente a lui Dumnezeu fata de oameni.
A~ezandln aceasta perspectiva studiul cugetarii politice bizantine, Helene Ahrweiler-Glykatzi ofera cititorilor cheia apta sa
deschida portile deplinei Tntelegeri~i corectei aprederi a
Tntregii productii culturale a Bizantului.
15.07.2002
Nicolae-~erban Tana~oca

Cuprins

INTRODUCERE

Capitolul 1 - UNIVERSALlSMUl
Originile Imperiului bizantin: legenda ~i istorie
Na~terea ideologiilorbizantine: maretie ~i contradictii
Visurile universaliste: stradaniile lui lustinian I ~i
ale lui Heraclius
_
Capitolul 2 - NATIONALlSMUl
Povara realitatii: iconoclasmul
Nationalismul bizantin
Capitolul 3 - IMPERIALlSMUl BIZANTIN

Pax Byzantina

5
9
9
13
18
24
24
28

36
:.36

Complexul de superioritate - un avatar al imperialismului .. .45

Capitolul 4 - PATRIOTISMElE BIZANTINE

.56

Na~terea patriotismului g-reco-bizantin

Polarizarea constantinopolitana
Patriotismul aristocratic

63

Capitolul 5 -IN CAUTAREA NOllOR VAlORI

70

Sfidarea occidentala ~i sentimentul antilatin

Patriotism provincial ~i atitudine anticonstantinopolitana

56
60

70
82

181

Capitolul 6 -PATRIOTISMUL GREC ~I ORTODOX

"Razboiul sfant bizantin": pasiunea ortodoxa ~i
constantinopolitana
Frustrarea nationala ~i forta traditiei: na~terea Marii Idei
Capitolul 7 - UTOPIA NATIONAL.A
Revan~a bizantina ~i patriotismul utopic
Utopia intelectuala, fatalismul escatologic ~i
certitudinea ortodoxa

97
97
101
109
109
113

Capitol unic - PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE GANDIRII

POLITICE IN BIZANT
121
Ordinea (taxis), iconomia (oikonomia) ~i
raporturile lor cu autoritatea temporala ~i spirituala
Ordine ~i iconomie, fundamentele societatii bizantine
Ordinea, iconomia ~i arta de a carmui

121
125
131

ANEXE
Imparatii bizantini
Note
Bibliografie minimala *
Index
POSTFAT.A
,

139
141
165
169
174

Corespondenl~
R~spuns

\vem pl~cerea s~ v~ invit~m la CLUBUL cARTII CORINT.

MPLETATI acest talon cu num~rul exemplarelor dorite ~i
ieti-I netimbrat in orice cutie po~tal~.

AVANTAJELE DE A FI MEMBRU
AL CLUBULUI CARTII CORINT:
,rimiti periodic catalogul aparitiilor editoriale;
lrimiti c~rtile solicitate, prin po~t~, direct la domiciliu, iar
~xele po~tale sunt suportate de editur~;
lrimiti cate 0 carte cadou pentru fiecare nou membru pe
are if aduceti in clubul nostru;
a~ yeti comanda pan~ la 30 de exemplare, beneficiati de
reducere de 10%;
entru comenzi mai mari de 30 de exemplare, beneficiati de
reducere de 15%;
r~ele fiind limitate, acord~m prioritate membrilor CLUBULUI
:MIll CORiNT.
ditura i~i rezerv~ dreptul de a face modifi~ri de pret, periodic.

CR

Se taxeaza
la destinalie

DESTINATAR:
CLUBUL CARTII

./

CORINT
CP 1 - 591
Cod po~tal: 70700
Tel: (01) 222.19.49
Bucure~ti

XPEDITOR: Nume:

,dress: localitate:
r:

bl:

str:
sc:

r telefon:

cod po~tal:

ap:

.
jud (sect):

..

..

lumele noului membru al Clubului Clutii CORINT adus de tine:

Dinamica ca italismului
Acordul Churchill-Stalin din 1944
Tenta ia tranzi iei
Originea medieval~
a focarelor de conflict
din Peninsula

Balcani~

Arta nazist~
Cartagina sau Imperiul marii

Alexandru Mad earu

Adelin Gu ot, Patrick Restellini

288

FranCfois Decret

256

248

11000C
12500C
9500C