CAP. III PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN 1. Ministerele Vasile Sturza si I. Filipescu. Dom- nitorul, de o cam data numai al Moldovel, pasi in- data dupa alegere, la aleatuirea unui minister. Se zvoui inlal, ca el era sa fie compus, sub presidentia lui Anastasie Panu, din C. Hurmuzache, A. Cantacu- zino, Leon Sturza, Leon Ghica si generalul Milicescu; dar aceasla intocmire ru izbuli, si ministerul se con- stitui, sub celalalt fost caimacan nationalist, V. Sturza ca presedinte, din Manolache Costache Epureanuy, V. Alexandri, C. Rolla, D. Miclescu si generalul Mili- cescu.’ Asupra pricinei neizbutirel injghebaril mini- sterulul sub Panu, nicf un izvor contimpuran nu ne da deslusirl. Se pretinde insa de unele din fetele timpuluil aceluia, ca ,Panu ar fi refuzat a constitui primul minister al Jui Voda Cuza, fiind ca domnito- rul nu ar fi primit parerea lut Panu, de a pleea in- data cu guvern si armata spre Bucuresti; ca ex- ploatatoril situatiunilor politice spuneat lut Voda Cu- za: ce-i in mina nu-l minciuna; domnia Moldovet o al; sa nu 0 pierzi inecind-o in apele Buzeulut. Cuza 1, Steaua Dundret, 12 Tanuarie 1859,PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 75 inlaturind programul de actiune al lui Panu, orga- nizat pana in cele mal micf amanuntiml, Panu re- fuza de a forma primul cabinet al nouel domnil“.? Tot pe atunet se facuse domnitorulu! aproape ace- iagi propunere de catra principele Grigore Sturza,. dupa cum se vede aceasta din scrisoarea lui, publi- cata in Steaua Dundret, prin care it fagadueste spri- jinul sat ca sa fie ales si in Muntenia.* Daca dom- nitorul refuza ambele propunert, el o facu mal tu- tal din cauza poveter lui V. Alexandri care il oprise, din indemnul lut Napoleon al [II-le, nu cumva sa in- drazneasca a mal face vre un pas in afara de Con-- ventie. Apol era prea firesc lueru a cugeta, ca parti-- zanil fostilor domnt, caimacamit din Muntenia, din care unul se astepta chiar sa fie ales el, nuar fi la- sat asa fara nicl o improtivire incalcarea Munte- niet cu armele, din partea Moldovel, si ca trebuia numai de cit sa se verse singe, ceea ce ar fiputut aduce o intervenire armata chiar din partea Tur- ciel singura, de oare ce ea nu putea fi indatorita a respecta Conventia cea siluita de Romint. Domnul, prin mintea caéruia ai trebuit sa treacé asemenea i- dei, nu putea sa compromita, prin un demers ca ace) ce se spunea ca i l’ar fi pretins Panu, nu numai u- nirea, dar existenta chiar a tarilor romine. Rezultatul pe care Panu voila sa-] aduea pe calea 2. Dimitrie A. Sturza in Prefata la 30 de ant de domnie ai Re- gelut Carol, p. XT. Cam acelag lueru este sustinut si de d.I, C, Britianu, cind spune, in sedinta din 11’ Fevruarie 1863 (Mon. of. num. 62, 1863, supl,) ,Domnilor, sunt ineredin{at ce pricina pentru care nu att ve- nit la Bucuresti ‘eu batalionul acela, a fost ci si d-voastra si not am fost prea pradenti. Na trebue sé uilam apoY e& Pann sustinase ase inserie de candidat la domnie si ‘principele Grigore Sturza, dupa ce subsemnase procesul verbal de la Elefant, si ci deei domnitorul era in drept a-i banui intentiunile, daci in adevar o astfelit de propuuere. is’a facut din partea lui, MaY sus p. 36—37. 3. Mal sus, p. 45, nota 30,76 ISTORIA ROMINILOR silnicies, fu realizat prin puterea imprejurarilor, si Cuza fu ales domu si in Muntenia. Indata ce lua frinele ocirmuiret gi ale acestel tari, -domoul pumi un minister alcatuit, sub pregidentia lu I. Filipescu din partidul boierese, si care fu alealuit din Barbu Catargiu, 1. Cantacuzino, Gr. Filipeseu, si ge- meralul Vladoianu din acelag partid, catre care se adaogeatt N. Golescu (min. de interne) si D. Bra- tianu (de externe)* din partidul progresist, ba chiar -dintre cel mai infocati oamen! al sai ce jucase un rol in revolutia din 1848. In Moldova, ministerul numara exclusiv numal oamen! din partidul progre- sist. Dac&é domnul procedase altfelia in Tara Roma- neasca gi alcatuise un minister de fuziune din ambele -partizi, el facu aceasta, fiind ca intr’o tara noua, nu voia sa se dee drept reprezentantul numat al uneia din cele doua partiz!, si tindea sa pastreze o pozitie neutra acuma chiar la incepul.® Cea intal masura a poulut domn fu dea cere de la tarile lui, cite un ajutor banesc, si anume in Mol- dova o dare de 5,000,000 de lei, iar in Muntenia care era mal mare, un imprumut de 8,000,000 ce trebuia sa fie acoperit in tara. Aceasta d’intal che- ‘mare a domnului intilni in ambele adunari un felia -de impotrivire, care de si nu parea indreptata contra capulut statulut, nu-l alinse mat putin, pricinuind ras- turnarea ambelor sale ministeril. In Moldova darea fu ceruta de domnitor, printr’un 4. Monit. of. al téret Rom., 26 Tanuar 1859, 5. Ca aceasta a fost eugetarea domnitorulut, de a impica parti- szele prin interesul tare!,o spune Manolache Costache in sedinta din 6 Fevr, 1863, Mon. of. 3 Mart 1863, supl.: ,Guvernul a vroit si dispara aceste ctabere, cc! cel intaY minister, dupa 24 Ianuarie, a fost un minister ce a avut misimmea a face incercare si se infratasc’ Rominil si in care a figurat barbati ca Barbu Catargiu si Dimitrie Bratianu; vedeti dar ci domnitorul insug!, la venirea sa in Tara Romdneasea, a avut fea intai tints, ca sii desfact taberile si si fie infratire*.PRIMUL AN DE LOMNIE AL LUL ALEXANDRU IOAN I 17 ofis al sat din 30 Iannarie 1859, care motiva ne- voia, ,pe starea cea ra in care’ s’ar afla casa sta-- tulut si pe mijloacele trebuitoare pentru noua orga- nizare*.® Darea trebuia sa fie impusi pe proprieta- tea fonciara, spre’a cobori in acest chip conditia fostilor privilegiati eatra acea a taranilor. Ministrul de finante Gr. Bals indreptatia, prin cuvintele urma- toare, aceasta dare noua si pana atune} neauzita in Moldova: ,,Daca se face o improlivire ase impune o dare pe proprietate, cu ce drept se urmeaza a se lua darea de ta locuitorif tarant, cind art. 46 din Conventie rosteste egalitatea inaintea darilor“?7 La desbaterea asupra acestui project, se pun inainte mo- tive nationale, nevoia de a se realiza unirea, de a se: merge la Focganl, precum propusese Cogalniceanu in raéspunsul ta mesajul domnitorulut, si mat mult? orator declara, cA s'ar opune la aceasta dare, daca ar fi sa se acopere cu ea deficitul. Principele Gri- gorie Sturza care iea cel din urma cuvintul, apro- ba cererea ocirmuiref, ,daca este a se indeplini ca ea, votul din 24 Tanuarie.“ Darea dect paruse a fi volata in scopul de a sluji la apararea tare, !a in- deplinirea fintelor nationale, si nu pentru a intra in cheltuielele ordinare ale tarel. In aceasta cugetare paruse a se intilui si dreapta si stinga din adunarea Moldovei. Mat multi insa din membrif dreptel, jatre altii Cazimir, voise sa inlature darea si s& 0 inlo- ruiascé cu ua fmprumul, pana ja asazarea noulut stem de impozite. La vot ins’ propunerea de im- prumut cazu, si in urma acestel raspiugerl, propu- nerea de dare, facuta de minister, trebui sa intru- neasca unanimitatea voturilor, spre a nu da aparenta anet improtivirl la cererea domnitorulw, facuta in seo- purt patriotice. 6, Monit. of. al Mold.,12 Febr. 1859. 7. Ibid.78 ISTORIA ROMINILOR Se vede insa ca majoritatea adunare! se cai in curind de repejunea cu care lucrase, primind fara nicl o pregatire, o lovitura atit de puterpica in sta- rea sade mal inainte. De aceea nu nu ne. vom mira de imprejurarile carora da nagstere aceeasi chesti- une a darei, readusa pe tapet in adunare, abia o luna de zile dupa unanima el incuviintare. Anume art. 37 din Conventie glasuia, ca legile de interes particular fie carel tari sa fie supuse- comi- siel centrale, spre a se cerceta, daca nu cumva con- travin organizarel comune a Principatelor-Unite. La epoca insa cind se volta legea pentru ridiearea dare! (30 Tanuarie 1859), comisia centrala inca nu era in- fiintata. Ucirmuirea insd, avind mare nevoie de banl, si voind sa puna legea in lucrare, fara a agtepta eonstituirea zisel comisil, obtinu de la domn decre- tul de sanctionare si promulga legea iu numarul 33 al Monitorului, din 24 Februarie 1859. Pentru a a- coperi insa lipsa cooperarel comisiel centrale la in- tocmirea acelei legi, ea fiind publicata intr’un text mult mat desvollat de cit acel propus adunaret si volat de ea, se prevedea in el ua artieol, care spu- nea, ca ,de o cam data legea se va executa provi- zoriad si ca va fi supusé comisiei centrale, dupa a el constituire (§ 14 art. TI)“. Ne poate parea stra- nie aceasta procedare de a se promulga o lege in- trun alt text de cit acel votat de adunare; dar viata parlamentara era abia la rasaritul ei, si nu trebue -sd o mustram pentru o lipsa de cunostinta iu mis- earea tuturor votilor et. Textul mal pe larg avea caraclerul unui regulameut cuprins in lege, si se in- limpla une-orl ca regulamentele, nu numat sa des- volte, ci chiar sa modifice intalesul legilor. 8, Si se asamiluiascd ambele texte in Monit. of. al-Mold.: 22 Febr. ogi 24 Febr. 1859,PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU I10AN 1 79 Cu sat fara acel adaos, se nagtea insa intreba- rea, daca legea putuse fi sanctionata si promulgata inainte de a trece prin comisia centrala? Legea fu- sese votata in seopul realizarel unirel, prin intruni- rea la Focsant a adunarilor tarilor surorl, scop ce el insus! lovea in Conventia de Paris. Prin urmare nu se cuvinea a se face mare caz de nerespeclarea unel dispozitit din Conventie, cind legea insas! era menita a calea acel act. Apot ce intdles avuse ur- genta si votarea pripita a legei, daci era s& se as- tepte constituirea si functionarea comisiey centrale, o zabava nedeterminata ? In sfirsit nu era mat mult ea sigur, cd comisia centrala, organul unirel, esita din adunarile ce votase in unanimitate aceasta do- rinta,—limanul de seapare al poporului romin, — prin indsita alegere, nu putea sa se opund la procurarea mijloacelor trebuitoare, spre realizarea_tintel min- tuitoare, si ca ar fi incuvintat legea aplicata in mod provizoria ? Cu toate ca aceste argumente se infatosaQ in chip firesc tuturor mintilor nepartinitoare, gisim pe Ioan Cantacuzino formulind, in o sedinta din luna Aprilie, o motiune de blam contra ministerulul care ar fi ealeal Conventia, promulgind legea de dare, inainte de a fi trecut prin comisia centrala. Acest motiv curat de forma nua putea fi cel adevarat, si ziarele progresiste ale timpulut sustin, ca ,motiunea de blam nu era de cit o revocare din partea boierilor a da- rel de 5,000,000 asupra proprietatel,? dare ce tre- buia sa traga o dira alit de adinca in starea clase! privilegiate; ca acea motiune era un mijloe de a 9. Steana Dunaret, 4 si 11 May 1859. G. Costache Epureanu, cri- ticind mai tirzii disolvarea adunarei moldovene, spune cd nu s’a a- ratat adeviratele motive ale aeestei masuri; nu s’a spus bunk oard ci ,votase 5,000,000 impozit fonciar ca o cousaerare a art. 46 din Con- ventie gi in urma I's desvotat". Steaua Dunare?,9 Fevruarie 1860.80 ISTORIA ROMINILOR lua cu o mina ceea ce daduse cu cealalta, si acea- sta pe o cale legala, acea a respectaret constitutiet harazite tarilor romine, prin Conventia de Paris. Motiunea de blam este insa sprijinita de fnsust partidul nationalist contra oamenilor sat, si Cogal- niceanu, unul din fruntasif acelut partid, pune uma- rul la rasturnarea lu! Vasile Sturza, fostul caimacam nationalist, caruia cu putin timp maf inainte tot el facuse a se vota un act de recunostinta din partea adunarel, ca. a bine meritat de patrie.?° Cogidlniceanu ataca ministeriul, nu pe temeiul neconstitutionali- tatel legel de dare, ci pe acel ca el nu daduse dovezt de purlare intr’adevar nationala ; ca nu luase nict o masura, pentru a asigura votul din 24 TIanuarie, in- vinuinda-] ca ,ar fi trecut venitul acelet dari la chel- tuelele ordinare ale statulut‘.’? Invinuirea era in or! ce caz prematura, intru cit nu se ineasase din darea planuita nicl un singur ban. Nu e vorba la vot, Cogalniceanu se abtine; dar Panu, pe care Lam vazut mai sus sprijinind inscrierea principelul Gr. Sturza printre candidatit la domnie, pe cit si altit din partidul stingei, voteaza motiunea lu1 Cantacu- zino,’” care motiune primindu-se de adunare, mini- sterul Vasile Sturza isi da demisia in 8 Martie 1859. Vom avea prilejul de a intilni mat adese ort a- semene imprietenirt de yvolurt intre membril parti- zelor opuse. Alaturea cu alte imprejurar! precum sustinerea inscrieret privcipelut Grigore Sturza intre deputatt, apot intre candidatit la domnie, apot schim- barea de text in legea promulgata, ea ne va arata, ca viata parlamentara era inca la rasaritul ef; ca nu 10. Monit. of. al Moldovet, 1 Fevruarie 1859, 11. Sedinta din 30 Aprilie, Z6iden, 6 Mai 1859. O buna analiza a intrege! chestiun! in Steaua Dunare?, 6 Martie 1859. 12, Desbaterile asupra motiuneY de descuviintare in Monit. of. al Mold., 9 si 11 Martie 1859,PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU IOAN I st se intilnia o cunostinta deplina a regulelor el; iar pe de alta parte, ca luptele de partid, cu toata na- tura arzdtoare a chestiunilor pipaite, nu aveati inca acel caracler de inversunare care nu mat cauta nici dreptate, nic! adevar, nicl! forma, nici fond, ci nu- mal interesul graparel sprijinite; ca era inca loc pen- tru inaltarea mintei deasupra interesulu! momentan, catindu-se numai la acel superior al ideilor alinse; ca era inca o doza de idealismu in incepatornicele lupte parlamentare, pe care timpurile de mat tirzit trebuiad sao inlocuiasea desavirgit cu precumpeni- rea intereselor de partid, daca nu chiar individuale. In Tara Romaneasea, de si lucrurile luara o alta decurgere, se ajunse fa acelast rezultat : rasturnarea ministerului. Adunarea din Tara Romaneasca era: compusa din mat multe elemente protivnice nouel starl de lucruri, decit adunarea moldoveneasca. Ma- joritatea vedea cu ochi foarte rat, alaturea cu par- tizanit el devotati, Ioan si Grigore Filipeseu si Barbu Catargiu, nationalist! si progresistt infocati ca N. Go- lescu si D. Brateanu. Oficiul domnese din 21 Febru- arie motiva nevoia imprumutulut de 8,000,000 de let vecht intr’un chip cam deosebit de cum se facuse pentru darea din Moldova; anume, pe linga defici- tul insAmnator, inca si pe aceea ca, in imprejurarile de fata, guvernul ar trebui sa aiba la dispozitie mij- loace, spre a intimpina neprevazute cheltuell."® Se accentuat’ deci in destul de limpede, chiar de la ince- put de catra guvern, scopurile nationale care in Mol- dova nu rasirise, decit din desbaterile adunarei. Aceiasi lipsa de unitate in viderile partizilor se regisesle si in Tara Roméneasca, de oare-ce la des- baterea asupra urgentei, maT multt din membrit drep- 13, Monitorul oficial al Tére? Roménegti, 12 Martie 1859,82 ISTORIA ROMINILOR tel se rostesc in contra, cerind comunicarea proiec- tului, pe cind principele Dim. Ghica ce apartinea a- celeiast grupari, se lupta pentru primirea urgentel. Cind veni proiectul insusi la vot, se formulara trei propunert : 4) Una de tneuviintare fara nicl o con- ditie. 2) Ca sa se dee creditul, vazindu-se explica- tiunele date de majoritatea ministerulul. 3) Ca sa se dee creditul, ca un semn de ineredere in domni- tor si de dragostea de care adunarea e palrunsa pen- tru alesul ef; dar ca intrebuintarea lui sa se faca de alt minister, acel in fiinta ne bucurindu-se de in- crederea adunarel. Inlaia propunere porpia de la par- tidui stingei, unit cu citi-va din acei al dreptei; a doua si a treia de la deosebite frinturt ale acestul din urma. Si aice decl se intilueste aceeast desbi- nare in pareri. La vot trece propunerea intai, insa bine intales, pumal cu majoritale, si anume cu 28 de glasuri pen- tru si 19 contra. Adunarea gaseste de cuviinta a ex- plica domnitorului acele 19 bile negre, ,acele 19 pete pe pagina cea mal frumoasa a istoriel de asta-zI a natiel_noastre“, cum le numia principele Dim. Ghiea. in desbaterea asupra acestel adrese, se lamureste insa si mat bine pozitia ministerulut fata cu adunarea., A- nume, principele Ghica sustine ca o asemene adresa trebue numai de cit trimisa, ,pentru ca domnitorul sa cunoasca nelinistea ce domneste in tara, cind se vad la cirma adininistratiel interioare acel oament care, Ja 1848, atl prejudecat chestia proprietatel ce in curind are sa vipa in desbaterile adunarei; oa- men! ce pu mal pot avea un vot liber, find legatt prin antecedentele for“. Principele Ghica deet tin- $4. Monitorud oficial al Térvet Rom.,27 Martie 1359, Tot principele Ghica i mal lirziii aceste cuvinte, eind ins dinta de la 27 Tunie lem, 12 Septemvrie 1859), spune ci: .inainte de a ras- furna ministeriul Filip 5 se Ja ministrul de interne (N. Go- Jescu), rugindu-I si puna un capat propagandei prin sate; dar in loc ‘de wl asculta, raul a mers tot crescind*.PRIMUL AN DE DOMNIE A LUJ ALEXANDRU IOAN I 83. tea oamenii din 48, in vorbele sale. D. Brateanu mat era apol invinuit de deslantuirea prea mare a necu- viintilor preset. In propunerea pentru adresa explicativa a celor 19 bile negre, formulata de Gh, Lens, se spunea intre altele, pe fata, ca ,,politica din launtru a ministeru- lui a impiedecat singura votul unanim al adunarer*.!® Chestiunea se complica, din pricina crizel comer- ciale si agricole foarte ascutita, care ingreuie mult situatiunea. Cel mai multi negotitory erat in ajunul de a inceta platile. Partidul dreptet se folosi de a- ceasta imprejurare, spre a atribui primejdia econo- mica noue! star! de Jueruri st nesigurantel pricinuile prin schimbarea stare! obstesti care ar fi adus_ re- tragerea credituluy din partea pietelor straine si ia- greuierea tuturor operatiilor. Mat ales se accentua imprejurarea cad oamenil not sustinead in toale par- tile ca Regulamentul Organic s’ar 4 desfiintat, si a- ceasta pirere trebuia sa aduca anarhia, in lipsa uneY jJegi de ocirmuire. Lucru straniu, teza aceasta care tin- dea tocmal a diseredita spiritul de reforme indrumat de Conventia de Paris, era sprijinita in adunare de ministrul finanfelor Barbu Catargiu,’® pe cind mem- brit partidulut national, deputatit V. Boerescu, I. Bra- teanu si publicistul, Winterhaller, ist dadeat toate silintele, spre a distruge aceasta legenda, sustinind buna oara Winterhalter, ca criza ar fi datorita dis- proportiel dintre import si export in 1858; iar Bra- 15. Ibidem. 18 Martie 1859. 16. Spre a judeca despre spiritul ce insufla asemene invinuiri, adu- com pirevea repradusa si mai sus (p.79), rostita de un individ implicat in complotul urzit contra vieteY domnului, croitorul evreti Sain care declava ei Cezianu i-ar fi spus ci: ,comertul merge rai de tol, si aceasta numal din pricina alegeret lut Cura; ed acel ce s'ar gist si-l carite de pe drum, ac face un mare bine barei*. dnwntiatorul romin, 15 lu- lie 1859, E destul de neasteptal ea ministeral de finaule si judece lucrurile in fond, in acelag felid, cu acei ce unelleait sa curate pe dom- nitor din drum.84 ISTORIA ROMINILOR teanu punind-o in sama taxel pe export care ar im- * piedeca cumpararea productelor tare! in strainatate. El sustinea ca ,criza este de natura curat economica ; ca ea s’ar fi putut intimpla si sub regimurile cele mat statornice, si ca imprejurarile politice nu at con- tribuit in nimie la a et inanifestare“.17 Martian o atri- buia prea mare! sporir! a cistiurilor mosiilor.% Pentru a se preintimpina nenorocirea ce ameninta comertul, se propune un imprumut de 200,000 de galbent, cu care sa se vina in ajutorul comercianti- lor. Caracteristic, pentru lipsa inchegare! partidetor si in chestiile economice, ca si in cele politice, este iarasi ca si aicl se reproduce o desbinare a volurilor. Pe ind. dot nationalist 1, Brateanu si N. Golescu combat propunerea, all nationalist V. Boerescu o spri- jine, alaturea cu ministrul care o facuse, Barbu Catargiu.® Argumentele aduse de Catargiu intru sustinerea propuuerel Jui, de a se veni in ajutorul comertulul, zdruncinat prin nesiguranta lucrurilor, parere ce co- respundea aga de bine cu simtin intele ascunse ale majoritatel, arata intr’un chip invederat, alaturea cu propuverea formulata de Lens, cat aceasta majori- tate nu voia sa scape de intreg ministerul care inota in apele ef, ci numai de acel doi ministri nationa- listi care fusese introdust de domnitor, in ministerul provizor al Tare! Romanest!, in momentul cind luase frinele ocirmuirer. Dar pentru a-stajunge tinla, majorilatea trebuia sa rastoarne intregul minister, si propunerea luY Lens 17, Winterhalter in Rominul, 7 Martie 1859, Brateanu in sedinta din 10 Martie. Monitorul oficial at Taret Rom., 11 Martie si 4 Apri+ ie 1859, ie Analele economice, No, 1, 1860, din 13 Maylie, Sonitorut oficial al Taret Rom., 10 A-PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU IOAN I 85 pentru adresa explicativa trecind, ministerul ist da demisia in 27 Martie 1859.° Iata unde egise incerearea domnitorulut de aim- pica partizele muntene; de a juca rolul omutlut ne- partinilor, in tara straina ce-] alesese de eap al el. Po- litiea de fusiune, incercata de Alexandru Loan I in Muntenia, fusese o zadarnica silinta. Rominul ana- lizaza astfelit accasta politica: ,,Ministeriul este com- pus din doua elemente extreme, ca si camera: deo parte dl. Barbu Catargiu si cu ai sat; de alta dl. N. Golescu si cu ai sal. Ce fusiune se poate ineapea intre Golescu si Catargiu? Ce infratire de idet, ce unitale de actiune poate rezulta deliberatiile u- nul minister compus din elemente asa de elerogene ? Ministerul de fusiune n’a putul produce de cil o ad- ministratiune de fusiune. Ministerul din Jauntru a nu- mit ca prefect! oament! tinert, luati dintre ace} al par- tidului national. Acesle numiri nu at’ pulut ins& de cit desplacea colegulul saa de la finante care act nu- mit indata samesil sat secretarii dela judete, din le- giunea reactionarilor celor mat declarati. Asa dar, 20, Nationalul, 5 Martie 1859, spune ci, ,adresa eatri donm yoia si cuprind’ un vot de neincredere pentru ministrul de interne si acel de externe. Ziua, 3 Martie 1859, spune ca, ,intre ministri, sunt dot oameni din 1848 care se vede c& ati pir de lup gi tot ameninta tara cu comunismu si risturnari imaginare*. Dimitrie Brateanu alergase Ja Iast, cerind domnulul si disolve adunarea. Place c. Walewsky 17 (5) Martie 1859. (dcte p, 303) spone: ,le prince a répondu que jamais il ne consentirait a une dissolution, et que d’ailleurs il serait méme mons- trueux de sa part, de débuter par tuer Vassemblée, sa mére, qui l’a- vait enfanté lui-méme, peu de jours auparavant*, C& nu tot ministe- yvul se simtia atins prin votul adunirel, se vede, daca comparam cele doue serisori trimise de doy ministri ix aceeast zi domnitoruluy, la Iasi, asupra rezultatului votolul privitor la imprumut. Acea a Jul Barbu Calargiu spune ed; ysl y a eu un nombre de voix qui ont empéché que le vote fut unanime, la cause ena été un simple maleatendu, que Vassemblée s’est empressé d’expliquer le lendemain“; iar D. Braiteanu arala ci: ,ieri s‘a adoptat opropuneresubscrisi de 25de membri care este o scuzd pentru cef 19 votanti in contra ereditulul si o blama gentry minister*. Serisori din 1 Martie 1859, Hértiile Rossetti, repro- use in Arhiva din lagi, XH, 1901, p. 176—177.86 ISTORIA ROMINILOR si in administratie, dualismu, antagonismu, lupte si prin urmare lipsa de unitate, paralizie si inertie. Unul zice ceala; cealall zice hoisa; aga in camera, asa in minister, asa in administratie“.?! Ziarul Dimbo- vita ce se afla sub redactia lut Dimitrie Bolintineanu, comentind votul de blam dat ministerulul Filipescu- Golesen, pentru a putea inlatura oamenil de la 1848, iea aminte, ca ,cele ce s’at cerut la 1848, prin pro- clamatie, s’at acordat tu anul 1858 de septe mart putert. Acum vine intrebarea: primim, ort nu Con- ventia? Daca primim ideile, nu putem sa imbriacia persoanele. Asta-zt acele principit sunt legale; ou videm pentru ce persoanele nu ar fi legale. Cind im- brincim persoanele de la 1848, nu facem de cit sa 29 imbrincim ideile din Conventie“. Ministerul moldovenese cazuse din pricind ca in- draznise si propuna o dare pe proprietatea fonciara, sustinind ca altfeliu cu ce drept s’ar lua dart de la larant? iar ministerul din Muntenia fiind ea (minis: trul sai de interne) ar fiineurajat revolte laranest: in scopul de a face sa izbindeasca ideile din 1848 asupra chestiunet rurale. Ambele ministerif, lasind la o parte amanuntimele, eazuse, fiiad-cd, tv totul sact in parte, se ardtase favoritoareclementului tardnesc. Si ea aceasta era cauza mai adinca a desbinarel par- tizilor ne-o spune chiar un membru al dreptel, cind fo o brosura din 1866, reflectind asupre starel de mal inainte, arata, cd ,lermenil de partid liberal si de partid national erad un abuz de limbagiu. Chestia ruralé provocase desbinarea in adunare*.?° 21. Rominul, 10. Martie 1859, suplement, 22, Dimbovitu din 8 Martie 1859. 23. La vérité sur la Rowmanie, La Haye 1864, p, 8. CA un membri al dreptel serisese bregura, se vede de pe urmatorul loc: ,peuple éininemment agricole, avide d’ordre et de paix, dtranger a tout ‘prée jugé de race, exempt de tout fanatisme, ne connaissant ni privilége,PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU 10AN J 87 Era prea fireasca aceasta tinula a adundrilor, fata cu reformele impuse de Conventie si cerute de par- tidul national. Caci din cine se aleatuiad aceste a- dunari? Acea din Moldova era rostirea vointel a 1724 de alegatori, din aproape 2.000,000 de suflete, care alegatori reprezentat numal clasa avuta a societatei ; cea din Tara Romaueasca era trimisa numat de 2072 de alegatort, din 2,500,000 de suflele. Bine intales, ca deputatii erad si ei numal reprezentanti ai marel pro- prietat. Este de luat amiule, ct Couventia de Paris era ined mat restrinsa, in fixarea dreptulul de vot, de cit Regulamentul Organic. Neputind Sua eenzul ea con- ditie de drept electoral, de oare-ce boierit nu plateat dart, trebuise sa iee de norma venitul, pe cind Re- gulamentul Organic, primind si pe acei cu’ pitace de boierie, intindea dreptul de vet si la cet fara avere si fara venil.°* Tribuna caracterizaza astfeliu pro- cedarea europeana: ,,Conventia pe de o parte sterge privilegiul, iar pe de alta insarcineaza pe privilegiatt cu facerea nouelor legit de egalitate”.** Totusi este o exagerare, in sprijinirea ziarelor timpulul, ca ,ne- find reprezentata fv adunart de cit o singura clasa, nu ar fi in ele o Jupta de principil, ci numat una de persoane®.** Era si o lupta de principif ; cact, de si adunarile erad recrutale din o singura clasa, aceasta ni orgueil de caste“. (p. 1) Cums'a putut serie asemene falgd carac- teristic, e ap ‘ape de neiatiles. {In tirile romine, nu fusese cunos+ cute privilegiile si mindria de casta 24. Tribuna 10 Mat 1859, Monitorul Oficial al Tarei Romeinegti, 21 Februarie 1860. Pe 1860, numaral alegitorilor sporise in Muntenia cu 372 de insi. Comp. No ‘ationalul, 26 Decemyrie 1859. 25, Pribuna 18 Tunie 1859, Un hoier progresist, Em. Krelulescu. La Roumanie en 1859, Paris, 1859, p. 59, judeca tot astfeliu legea e- Jectoralt_ a Conventiel; ,.La ‘Convention or} ganise plus solidement l'a- ristocratie foneiére, dans un pays qui doit lous ces malheurs A ta cons tifution féodale de la propriété, Cette loi livve le sort du pays a une poignée d'hommes, qne Vesprit de caste, les intrigues de l’étranger, Vambition et Yignorance peuvent rendve att jour infidéle 4 son many dat, et cela suffil pour la condamner*, 26. Steaua Dunciret, 12 Mai 1859.88 ISTORIA ROMINILOR clasé era ea insdsi impartita, tlocmai pe temeiul prin- Noul credit se voteaza, dupa o cuvintare foarte calduroa- sa a principelut Grigore M. Sturza care felicita pe domn pentru intarirea armatei. Principele aminteste ca impartasirea Piemontulut la razboiul Crimeei au adus rolul saa cel insemnat in chestiunea uniret I- taliefl, si se intreaba, daca si Rominii ar fi dat aju- tor in ave] razboid care-1 privea mult mal de aproape de cit pe Italient, oare cauza lor nationala nu do- bindea de atune! virtutea care if lipseste pana as- tazi; nu s’ar fi luat in serioasé consideratie dorin- tele divanurilor ad-hoc? El arata apol, ca vremile nu sunt maf grele xsta-zi, de cit cu patru veacuri in- nainte, cind Rominit erad sfasiatt prin Juple pentru domnie, pe cind astazi ambele priucipate ad procla- mat cu entuziasm unirea lor prin alegerea unul sin- gor domn. Nimic nu ne poate scuti de a organiza puterea armata, pentru apararea tare? noastre si pen- tru sustinerea dempitatei nationale. De aceea, se in- treaba oratorul, at degenerat urmasii acelora care combateat cu atita glorie, sub Stefan cel Mare sau sub Mihai Viteazul ? Nu, respunde el, poporul nu a degenerat, insa din nenorocire el doarme, de cind ocirmuirile vitrige at inlocuit pe eroil nostri natio- pall. Sa-l degteptam din somnul acel grea, sa-1 dam pilda patriolismulut, sa-1 conducem la fapte mart, si atuncea poporul romin va dovedi, ca este tot a- cela care, cu cite-va veacuri mai inainte, a biruit la Racova si la Calugarent.“ © Proiectul de ‘imprumut 55. Monit. of. al Mold,, 5 Mat 1859. 56, Ibid.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUE ALEXANDRU IOAN I 99 se voleaza aproape in utanimitate, si el nu mai este trimis comisiunel centrale care se constilue si ince- pe a functiona de la 10 Mat inainte, fara ca nimi- ne din adunare sa mat! faca guvernulul o imputare din aceasta cdélcare a conventiet, Rezulta deci in chip invederat, ca opozitia din a- dunarea moldoveneasca fusese indreptata, nu in con- tra lipsei formale a legei de impozit, ci in contra impozitulut insust pe proprietatea fonciara singura, si ca rasturnarea ministerulul lut Vasile Sturza fuse- se datorita acestel masurl, menite a egaliza, prin anticipare si prea timpurid, conditia claselor poporu- Jul in privinta darilor. Cuvintarea elecventa a principelul Sturza desva- lea incé un colt now al cugetaril claselor conduca- toare, scopul de a apara la nevoie, cu armele in mini, rezultatele dobindite pana atunct in redesteptarea vietel nationale. Pe linga aceasta masura a infiiataret lagarulul se mal facuse, pentru intarirea armatel, urmatoarele: se adusese instructort francezi, invoiti de Napoleon, inca de pe cind daruise armele si se organizase statul major. ®? Lagarul de Ja Ploiesti este interpre- tat in chipurl deosebite. Place, consulal francez din Iasi, vede in el. un mijloc al domnitorulut de a zdro- bi tot.ce s’ar impotrivi planurilor sale de dictatura. In zadar principele cauta a-st ascunde cugetarea; sunt Incredintat ca a lasat sa fie pdtruns si ca ace- ste sunt visurile de care se leagana‘. °° Atuner pen- tra prima oara, se ivise cum am vazut, zvonurile despre scopurile dictatoriale ale domnulul, Dar ace- ste erat. mal mult vorbe: seopul lagarulut era altul. Este mal intal invederal ca tabara de la Ploiestt 52, Steaua Dun,.25 Noemy. 1859. 58. Place c. Walewsky 9 Tunie (28 Mai) 1859, dete, 1X, p. 32.100 ISTORIA ROMINILOR nu se intoemise numai spre a se infiinta o masura ordinara prevazuta de Conventie, caci alunel ce zor era de a se face un grabnic imprumut, fara a se astepta votarea budgelulul anual ? Scopul infiintarer lagarulut era si el in legatura cu razboiul dintre Fran- tia si Austria eare fusese deelarat la 1/29 Aprilie 1859, iar decretul pentru inlocmirea taberel se da in 4/26 Aprilie.°® O brogura asupra razboiulul serisa de un Francez, putin timp dupa a lut inceput, spunea: ,doar na pentru a ajata pe Austria se ridicad popo- rul romin si se indreapta catra lagarul cel strasnic (formidable) din Ploiestt.®° Gindul autorului este ca poporul romanese se ridicé pentru Frantia, si este posibil ea Napoleon sa fi cerut lu! Alexandri aceasta ma- sura, in schimb pentru sprijinul dal, cauza pentru care poetul diplomat si spune, ca nu poate destainui toate amaruntimile misiunel sale din Paris.°? Apot A. Papadopol-Calimah, om initiat in secretele poli- ticel exterioare a domnitorulul, spune ca tabara de la Ploiesti era menita a nelinisti pe Austria si ao sili sa tina 6 armata in Transilvania, spre a inlesni astfelit lui Napoleon razboiul contra imparatiel Habs- burgilor.®? In acelas timp apo! (lunie 1859), Kossuth pleaca in Italia, unde se ducea spre a organiza o le- giune maghiara; iar unul din emisarii sat incheiese cu principele Cuza, cairuia ff promitea Bucovina, o conventie, in puterea eareia Principatele-Unite ar fi devenit o minunata baza de operatil, spre a lovi Un- 59, Tne in 20 Aprilie uu se stiea ceva sigur asupra acestui lucru in Moldova. Steaua Dunareé, 20 Aprilie 1859, spune ci se vorbeste ei M.S. Domnul ar fi concentrat ostirile Ja Ploesti* ; ined o dovadi, despre _modul cum se ficea comunicatiile in acel timp. Vezi mat sus p, 97. 60. La guerre d'ltalie par Charles Adam. Paris, 1859, p, 198. 61. Vezi Convorbirt Literare citate mal sus p. 64, nota 64. 62, Amintir?, p. 263, Place c. Walewsky 9 May (21'Aprilie) 1859, nu stiea despre aceasta imboldire a Fran! nimic. .Ce eamp dont je he comprends pas encore Je bul ni Vulilité®. (dete. TX. p. 321).PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU Ioan 1 101 garia pe din dos, si el insust incepuse cu Mihail O- brenovicl fiul Int Milos, tratari, avind de scop o in- talegere de acelas fel cu Serbia*.°> Tot pe atunct {Mal 1859), de sigur tot dupa inspiratia lui Napoleon, se incheia, intre generalul ungur Klapka si repre- zentantul romin Alexandri, conventiile cele doua, prin care guvernul romin se indatoria a da, patriotilor ungurl, voia de a intocmi depozite de arme in tarile romine, arme ce ar fi date de Franceji Ungurilor, peste cele 10,000 de pust! trimise ostirel romine. Un- gurit fagaduese conlucrarea lor la ocuparea Buco- vinel de catra Romint; iar peutru a tmpaca pe Ro- mini! din Ardeal, Ungurii le promit concesiunile cele mal largl,-anume : ,ca limba oficiala sa fie stabilita in comitate, dupa o intelegere comuna; iar unirea Transilvaniel cu Ungaria sa fie proclamata, numai dupa votarea ei de dieta nationala din Ardeal; daca insa dieta ar cere autonomia, Unguril sa nu se o- puna“. In afara insa de aceasta tinté politica, tabara de la Ploiesti mat produse si alte efecte laturalnice. £a ridicé moralul poporului si destepta in el in- crederea in sine. Asa Steaua Dunaret scrie: Ni se spune ca investitura ni se da; iarast cum va pofli; raspundem, sa facem mai rapede tabara de la Ploiesti“.° Dimbovifa adaoge ; ,Fiti incredintati, ca nu vom ajunge la falul de fericire, liberlate si ma- rire, pe cit timp nu vom putea sprijini cu arma in mina dorintele ce exprimam,°® iar Tribuna gin- deste ca: ,de nu vom avea curajul a ne bate intr’o zi pentru no! si pamintul nostru, vom fi sili{f mat 63. Debidour, Histoire diplomatique del Europe, Paris U, 1891, p. 195. 64. Ludovie Kossuth, Schriften aus der Emigration., II, p. 232, Reprodas locul si de T, Codreseu in Uricarul XII, p. 319. 65, Steaua Dunaret, 20 Mat 1859, 66, Dimbovita, 5 Mal 1859.102 ISTORIA ROMINILOR tirzié a ne bate pentru straint, in folosul strain si si murim pe pamint strain*.®’ Bolintiueanu scrie: ;labara de la Ploiesti fu de o mare utilitate, pentru redesteptarea spiritulul militar, adormit pana atunct pe patul de trandafirt ce-I asternuse guvernul de si- bariti at trecutulul. Ostenil, vazindu-se adunati pen- tru prima oara multi, incepura a se recunoaste si a-st da valoarea lor ostasasca. Poporul romin vedea cu bucurie pe ai sal sub arme, adunati si pe picior de lupta. O tabara romina el nu mal vazuse de la tabara lui Tudor Vladimirescu. Asupra acestor tabere, pe stindard, pe arme, pe virfurile coifurilor planaa cugetarile de vitejie si de putere care, ca niste pa- ser! cerest!, in tot timpul caderet si a robier Romi- nilor, nu voise a se cobori pe pamint, unde nu mat stralucian de cit baionetele si decoratiile straine“.%° Comisia centrali si desbaterea constitutiei. Cu infiintarea comisiel centrale din Foesant, se a- daoge,o noua roata la carul constitutiel romine care, in loc de a merge mal bine prin acest adaos, nu face de cit ao incurea in a ef functionare. Era, cum se spune in zicatoarea poporana, o adevarala a cincea roata la caruta. Cu toate aceste, sunt in- teresante de sludiat lucrarile acestui not asazamint, in ceea ce priveste raporturile lul cu celelalte cor- purl constituite ale statulul, si mal ales cu persoana domnitorulut. Comisia centrala, a careia sedinti se deschid in 67. Lribuna,6 si 7 Tunie 1859. 68. Viata lui Cuza-Vodé, p. 36. Domnitorul ordonase si se tneor- poreze si griniceril.in tabara de la Ploiegti. Cei din Foesant se.revolta.. e binuia Rusia de amestec in aceasti miscare. Walewsky arata lut Place ci domnul nu trebuia si provoace asemene fapte; dar nu de- saproba, cum ficea Place, lagirul insus, de oare ce el stiea cum stat. luerurile, Walewsky c. Place 18 ({Tanuar 1859), Acte, Ti, p. 828. Asu- pra revoltet granicerilor, mai multe documente in Hirtéile Rossetti, publicate in Arhiva din Iasi, XII, 1901,.p, 173,PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU I0AN I 103 ziua de 10 Mal 1859, avea dupa Conveutie, rolul de a pregali legile de interes eomun ambelor principate si de cercetat acele de interes special, spre a vedea, daca ele nu contravin dispozitiunilor constitutive ale nouel organizari. Acea comisie era alcatuila din 16 membri 8 Moldovent si 8 Muntent, jumatate namitt de domn, juindtate ale si de adunari, Fiind pumarul lor pireche, votul presedintelal era precumpenitor. Mesajul de deschidere al lucrarilor comisiunel, {1 punea in videre insamnatatea rolutut et, in unificatea legilor ambelor tar) surort.® Comisia centrala rasfriugea, in sinul et, partizile po- litice cure impartiad tarile romine in doua tabere deo- sebite: partida trecutulul numita in polemica ziaris- tiea a timpulut si partida regulamentulul (organic), a statulul quo, saa’ reactionara, si partida viiterular: nationalistt, liberal! sau progresist!. In desbaterile parlamentare erad denumite cu terminit de dreapta gi slinga. Preeum in adunart, asa si in comisia centrala, pre- domina elenientul dreptel, ceea ce se vede buna oara din refuzul lu Cogalniceanu de a lua parte in co- misia de raspuns la mesaj, refuz motivat pe aceea, ca »proiectul de raspuns trebuind sa fie facut in simtul majoritatel, el nu socoate a face parte din ea.” Acelas lucru reiesd la alegerea presedintelut, Radu Rossetti, ales cu 8 votur! contra candidatulul pro- gresist St. Golescu care are numa! 7.Organele timpulul 69. Monit. of. al Téret Rom., 11 Mal 1859. Membril_ comisiel rai, pentru Moldova, P. Kossetti. Gr. M. Sturza, Radu Rossetti, goriu (Vasescu), Cogalniceanu, Malinescu, Steege si I. Sturza; iar pen- tru Muntenia : 'Atghiropol. Brailoiu, Filipescu, Florescu, Golesru, Tell, Arsachi si Predescu. 70. Protocolul com. centrale, No. 9,26 Mal, in Steaua Dun. 10 Aug. 1859, Neposedind o culegere com lecla a protocoalelor, citez pind la 8 Julie dupa reproducerea lor in St. Dun.; de acolo inainte, dupa co- lectia protocoalelor insugi. a104 ISTORIA ROMINILOR considera comisia centrals ca'un ,agazamint conser vator in chestiuni sociale“ ; iar unul din ele chiar intrebuintaza o caracteristicé mai ascutita, anume ca ,aceasta comisie, ca si adunarile, ar fi compusa dip elemente reactionare*.7! Cum am observat-o si mai sus, nu se poate sustinea ca partidul dreptet lindea la mantinerea stdret trecute, cu privilegiile si apueaturile el, de oare ce lucrul era peste putinta fata cu Conventia de Paris: dar el se silea a iulir- zia pe cit se putea mat mult momentul cind Lrebuia sa puna e} insust toporul Ja piciorul arborelui secu- lar, din roadele careia traise atita limp, si pe de alta parle mat doria ca reformele sa fie cit maf duley cu pulinta. Nu era de cit prea firese lucru ca sa caute a apara, cum si pe cil putea, pozitia in care se afla, mat ales cind conducerea trebilor if era data pe mina. Un semn al acestei nazuintise vede, in raspinge- rea reformel legel electorale (propusa de partidul stingei), pe motivul sprijinit de principele Grigore Sturza, anume ca ,adunarile fiind alese pe 7 ani, ar fi destul timp pentru a se gindi la reforma, si ca daca aceasta reforma s’ar face acuma, s’ar da pri- lej guvernulut de a disolva adunarile gi a-s! consti- tui, in nouele adunart, majoritat? dupa placul saa‘.”? Si majoritatea comisiel centrale, raspingind proiectul, arata ca-si insuseste atare argumente. Nu se uila insa la absurditatea legei electorale, intucmita de Con- ventia de Paris, fara cunostinta imprejurarilor, lege care restringea dreptul de vot numal la posesoril a- Ti, St. Dun,, 18 gi 30, Mai 1859, Nationalul citat de Stea. Dimbo- vita spune si en, ch *,majorilalea comisiel centrale este compusa din oameul aj trecutului*, gi articolul iu care se afla aceasti rostire este reprodus, cu mare aprobare, de Curierul Prine.-Unite, organul guver- nulut, 21 Tunie 1859. 72, Sedinta com, centrale din 2 Iunie. Protocol XI, Steaua Dun., 14 Aug. 1859.PRIMUL AN DE DOMNIE A LUL ALEXANDRU 10AN 1 105 verilor marl, excludind cu totul orl ce capacitale ne- caplusita cu avere; ca erat colegit electorale com- pusa din dot sat’ trey alegatori si ea acel al proprie- tatel maf mari din Ismail nu avea de cit wel sin- gur.™ A se manlinea asemene stare de lucrurt inea 7 ant, inainle de a se reforma, nu insamna alta ceva de cit, ca partidul trecutulut nv yoia sa intinda drep- tul de alegere, spre a nu scapa din mina conduce- rea trebilor, toemal in momentul cind erat si fie re- formate asazamintele, dupa cu totul alte principil, de cit acele ce predomnise pana acunia in viata state- lor romine. In sedinta din 29 Mal a adunaret Tare! Romanestt, I. Braleanu propune ca comisarul pentru comisia du- nareaua, sa fie un om special, si in ori ce caz sa nu fie boier. Cretulescu il inlreaba ironic, ca ce in- talege el prin boier? ,, Boieril, raspunde Brateanu, sunt acel pentrn care lucreaza altil*. Boieril, adeca par- tidul dreplei, doriad tocmai sa mantina, cit se poate mat mult timp, aceasta pretioasa pozitie, ea altii sa muneeused, iar ei si traiasca; si de aceea refuzad el a se atinge de legea electorala. Tot la aceasta incheiere duce urmatoarea imprejurare. Se hotdrise a se face o calagrafie, spre a se sti pe ce temelie s& se astearna noua intocmire a darilor. Boierif daa pe un cap dosul la inscriere, spre a ascunde stiin- tele sia zadarnici lucrarea. Asupra acestu! fapt, a- vein nu numa! aratarile ziarelor timpulut, ci insust 73. Constatat in cbip oficial in Monit. of. al Mold., 16 Martie 1860, ~La districtul Ismail se observe ea eolegiul proprietarilor primar! este compus din usi singur delegat; prin urmare nici o forma de biurot n’a urmat. Alesul Costin Varnay prezentase certificatul operatiunilor electorale care spunea, ci ,D1. Costin Varnav s’a ales deputat al co- leginluy aleziitorilor primary din distr. Ismail cu majoritate de 1 vot", Cogilniceanu observa ci yvidem pe dl. Vladimir Stoica subscris ca pre- sedinte coleginlul, subscris ca secretar, si tot d-sa formeazi majori- fatea de_un vot, saii unanimitatea*. Comp. Ibid., 24 Martie 1860. 74, Von Trituna, 21 Tunie.106 ISTORIA ROMINILOR acea ofiriala a comisiel din Iasi care se jalueste, ca ypu poate lucra, din pricinad ca proprietarif si chi- rigiil lipsiat de acasa, sat cind eraii, pretexlad ca stati la masa, sad dorm dupa prinz. Delegatul gu- vernulu) e nevoit sa-1 someze sa astepte comisia“.7 Cit de putio se gindeat’ boicrii a se supune nouel orinduelt a lucruriJor, ne o arata insust presedin- tele comisiet centrale, Radu Rossetti, omul insirci- nat a conduce corpul acela ce era menit tocmal sa transforme sistemul vechid, in acel not de viata ci- vilizata.. Acest fnalt dregator al statului declara, prin ziare, sub fnsusta lul subsemnatura, ,ca la cel d’intal abuz de putere, din partea unul agent al gavernulut, va aplica legea talionulut‘,”® adeca va raspunde, pe calea violentel, la abaterile din partea agentilor guver- oulul. Omul din guvern ameninta pe guvern cu re- volutia. Cind fura sa se desbata bazele ce trebuiad puse, spre a se intocmi noua constitutie a Principatelor-Unite, principele Grigore Sturza, intemeindu-se pe art. 32 din Conventie care prevedea reviznirea Regulamen- tulut Organic, sustine ca acest Regulament trebue luat de temelie, la intocmirea nouet constitutit, lucru invederat peste putinta,de oare-ce tocmal partea cons- titutionala a Regulamentulut Organie fusese cu totul oborita prin. Convenlia de Paris si se proclamase principit de organizare cu totul protivnice principii- lor regulamentare. Aceasla o recunoaste chiar un alt membru al dreplel, Florescu, care spune, ca se mira cum de se confundé Regulamentul cu Constitutiunea. Partea Regulameutulul! Organie care putea tntra in cadrul unet constilutif, se afla desfiintata prin Con- 75, St. Dun., 26 si 27 Aug. 1859, 76, Tribuna, 22 Oct. 1859,PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 107 ventie*.7"” Regulamentul cuprindea si o parte admi- nistrativa, si numat la aceasta parte tintea articolul din Conventie care vorbea de modifiearea Regula- mentulut. Cind deci mai multi din membril dreptet din Comisiunea centrala, precum principele Grigore Sturza, Brailoiu, voiad sa faca din Regulamentul Or- ganic temelia nouel constitutil, ef nu faceat decit a se inclesta de formatiunile trecutulul, asa de greti de parasit pentru cet cese folosise din ele, si cind ne adu- cem aminte despre cele ce se spusese, ca domnul ras- pinsese regulamentul ce i se infatosase de mitropolit in ziua juramintului,"® ne putem inchipui ce efect a trebuit sa fuca in far&é asemene propunere si in ce lumina a trebuit sa puna ea pe membril comisies centrale, Dar.sa cercetam acuma alta imprejurare: purta- rea dreptet fata cu alesul taret din 5 si 24 Januarie. Am vazut, ca acea alegere fusese impusa, majorita- tilor din adunarile moldovene si muntene, de evene- mente si ca, dupa alegere, venindu-si oamenii in fire, se facuse uneltirl spre a se impiedeca a el recunoas- tere.7? ,Ambele partizt, trecutul si viitorul, se in- toarsera iarast calra soarele ce erat deprinse a adora si se gasiat iarasi ca mal inainte spate la spate*.® Aceasta reactiune psicologica explica partarea drep- tel din sinul comisie! centrale, fata cu domnitorul. Dupa lung? desbateri asupra regulamentulul iaun- - tric allucrarilor, care tin aproape o luna de zile, se incep in sedintaa 12-a din 4 Lunie, acele privitoare 77. Sed. din 8 Iunie. Protocolul XIV, Steaua Dun., 7 Sept., 1859. Asupra caracteristicel ambelor acestor parti din Reg, Org. : partea administrativa si cea constitutionala, vezl Istoria Rominilor din Da- cia Traiana, VI, p. 96 si urm. 78, Mai sus, p. 55, 79, Mai sus, p. 71. 80, Rominul, 26 Martie. 1859.108 ISTORSA ROMINILOR la raspunsul la mesajul dounese. Proiectul redactat de o cotnisie Inala din majoritate, nu atinge prin nict un cuvint chestiunile multiple de reforme interne, de eare domnul se ocupase in mesajul sau, si se mér- gineste exclusiv, in a adace aminte domnitorulut fa- ‘gaduintele date, cind se suise pe tron, de a fi numal o veriga care se lege trecutul de nazuintele viitoru- Jut: unirea tarilor romine sub an principe strain, A- pasa proiectul asupra imprejurarel, ca electivitatea eapului statului va expune netucetat principatele la desmadulare ; ci numai ereditatea va pune in frat ambiliunile rivale; ca principele strain va lega a- ceste doua tart mat aproape cu Europa. In temeiul aceslor consideratiuni, comisia ,roaga pe Ivaltimea Sa ca, fara a lasa sa se piarda momentele favora- bile, sa facd a se ajunge la scopul dorit“.*+ Seineinge, asnpra acestul proiect de raspuns, o des- batere foarte vie care tine mat multe sedintf, si in care minoritatea lupta din rasputert, pentru raspin- gerea lu!. Ludovic Steege iea aminte, ca desele repe- tirl ale dorintet privcipelul strain, in fata solemvelor declaratiunt ale domnitornlul, se pol asamalui cu in- discretele staruinti spre a se plati o datorie, cind da- tornicul 0 cunoaste bine si vrea s’o plateasca, si cind cea mai simpla civilitate cere ca sa se lese onesti- talei sale toata initiativa®. Grigoriu (Vasescu) gaseste, »putina curtoazie, cain cea d’intal comunicare ce a- vem cu domnul, in cea d’intai adresa ce-i facem, sa nu gasim altaa-T spune de cit, ca dorintele noastre vor fi implinite numal atunel cind se va scobori de pe tron, pentru a face loc unut alt domn; ca din abnegatia plina de cel mai curat patriotismu al dom- nulul, nu se cuvine comisia sa-st faca o arma de dis- 81. Projectul in Steaua Dun., 18 Aug., redactat de Radu Rossetti’ .C. Brailoiu (raportor), Florescu, Chr. Tell si Predeseu.PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU IOAN I 109 credit inaintea tarel, pentru insusi domnul ef; ca este periculos de a se considera cumplita criza a indoi- ter alegerl, prin care am trecut, ca ceva provizorid ;. ca proiectul trebue respins, ca unul ce n’ar fi decit un act de ostilitate contra domnitorulul*. Malinescu si Tell, ambit membri at partidulut stinger, (cel din urma si membru in comisiunea de raspuns) ingdimeaza. in doua intalesurt deosebite: Malinescu primeste pro- iectul, insi este de pirere a-1 se addogi cite-va cu- vinte privitoare la reforme; Tell conchide ca s’ar putea schimba verl care rostirl nepotrivite. Si aict videm repetindu-se ceea ce am conslatat de mat multe orl, anume ca partidele inca nu erat conslituite pe: temeiul principiilor, sat pe o comunitate de interese statornice, ci sovaiat in coace gi in colo. Dintre membril comisiet de redactiune, Florescu: si Brailoiu raportorul, apara proiectul, spunind ca nu vad teinejul impularilor, de a lovi in domnitor, ce se face lucrarel lor, intru cit ,domoul singur a decla- rat in toate actele sale, ca voeste a conduce pe po- porul romiu la realizarea dorintelor sale: unirea sub- un privcipe strain; ca staruintele comisiel centrale, peulru indeplinires acestel fagaduint, nuar fi decit un sprijin mai mult ce ise adauga din partea el, ca- tre pulerile garante“. Ludovig Steege raspunde insii,. ca ,cererea unui principe strain ar fi in contra Con- ventiel si ca ar fi periculoasa ase face intr’un mo- nent, cind puterile nu sunt intelese niel macar asu- pra alegeret iudoite a domonulul pamintean*. Prin-- cipele Grigore Sturza intimpina ca ,tot aga de pro- tivnic Conventier esle aceasta indoita alegere insagi*;: cea intal data, cind se punea in indoiala din partea unu! Romin legalilatea alegeret domnitorulul comun,. fata cu rostirile Conventiel. Principele Sturza insa- merge mat deparle. El lamureste si mai limpede in- talesul pe care trebue sa-l aibd raspunsul la mesaj.110 ISTORIA ROMINILOR al comisiei centrale, anume ca ,domaul ort cit timp ar guverna, Du poate fi privit decit ca depozitarul demnitatel domnestt si ca este chemat a stapini tara hoastra, pana cind Europa ne va da un principe strain“. Spre a intalege pe depliv senzul acestor desbatert asupra chestiunei principelat strain, cu prilejul ras- punsului Ja mesajul domnesc, trebue sa le cereetam si in adoua lor editie care se face cu prilejul desbateret ‘unui articol din constitutia votaté de comisia ceutrala, pentru organizarea principatelor. Aceste desbaterl au loc ceva mal tirzia, de la 31 Tulie inainte; dar ele sunt jnsufletite de acelas dub si vadese si mat bine tinta urmarita de ace ce sustinead si acuma ideea ‘unui principe strain. Situatia fata cu Europa era aceeas! si la aceasta reinoire a desbaterilor, de oare ce, de si conferenta ‘de Paris recunoscuse indoita alegere, Poarta nu-t tri- anisese inca firmanul de investitura, din cauza ca, pre- cum s’a aratat matsus, Poarta astepta, pentru ase hotari sé vada cum va esi razboiul incins intre Frantia si Austria, Apo? in nic! un caz nu putea fi vorba de dncuviintarea unul principe strain, de oare ce de abia se putuse obtinea si cu mare greutate, ba nicl aceasta inca deplin, acea a principelut indigen coman. In constitutia proiectata de comisia centrala, art. 74 reproducea ideile rostite de principele Grigore Sturza la desbaterea raspunsulut Ja mesaj; anume ‘ca: ,indata ce se va putea dobindi un principe strain, ‘puterea constitutionala se va exercila de Maria Sa domnitorul Alexandru Ioan [ in numele principelut strain, pana fa instalarea acestuia‘.®? Cogalniceanu in combaterea acestui articol arata intal cum el, de la tnceputul carierel sale, Inca in seri- 82. Proiectul de constitutie al comisiei centrale se afla publicat ca anexd la Protocotul XXIV, sedinta din 8 Tulie. Vezi culegerea proto- oalelor com. centrale.PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU IOAN I Lil erea sa Histoire de la Dacie, publicata Ja Berlin in 1837, a fost pentru principele slrain; cum aceeast idee a sprijinit-o in divanul ad-hoc; a repetat aceeas! convingere, propunind o motiune cu acest tntales, ina- inte de alegerea domnitorului actual. Si astazi e tot de aceeas! parere; dar crede ca rostirea el, in consli- tutia ce are s& fie lucrata de comisia centrala, nu este la locul et. Cogalniceanu cere ca aceasta comisie, inainte de a rosti un asemenea principiu care poate periclita totul, fata cu situatia exterioara a principa- telor, sa se grabeasea a pregati acele institutil so- ciale care s& intareasca natiunea si sd-T dea garantil care sa intereseze la facerea si la apararea unirel pe toate clasele societate!. Venind apot la principele Stur- za, Cogalniceanu interpreteaza astfeliu articolul trecut in constitutie, dupa staruintele principelul : ,,Multi celind acel articol, ar putea zice ce el este scris, in cit sa i se poata da simtul urmator: v’am putut sa fit et domn; et bine sé nu fit nici tu!" Dupa o lunga desbatere, stinga izbuteste atita nu- mal, ca acel articol sa fie stramutat, din corpul con- stitutie, in anexele el, si asa se voteaza actul de ma- joritatea membrilor comisiuneY centrale.** Pentru a caracteriza si mal bine pozitia principe- lut Grigore Sturza fata cu domnitorul si simtimintul ce-] impingea la sustinerea articolulu] pomenit, adu- cem inea faptul ea, mai tirziu, cd cu. prilejul votaret unel adrese catre domnitor, in care se cenzura pur- tarea ministerulu! moldovan, propunindu-se a se a- daogi o fraza, prin care sa se spuna, ca ,comisiunea 83. Vezi Protocolul XXXV, gedinta din 31 Tulie 1859, Comp. Pro- tocolul LV, Organul guvernamental, Curierul Principatelor- Unite, (5 24 Mat 1859) combatea si el aceste principif ale majoritate! comisiel centrale, El spunea intre altele, 4, ,dacd Rominil cereatiin divanurile ad-hoc unirea cu un principe strain, faceat aceasta mal ales pentru ci credeam ci anevoe ne vom intalege asupra alegerel unuia dintre noi si ne temeam ea aceasta si nu devie un mar de diseordie*.1t2 ISTORIA ROMINILOR face aceasta mustrare, spre a nu pierde increderea domnitorulul“, principele Sturza este in contra unul asemene adaos, precum este si in contra unet adrese de felicitare, pe care comisia voia s’o trimita domni- torulut de ziua lat, spunind Sturza, ca felicitarile de catra corpurile constituite nu se fae prin adrese.** (Comisia nu era insa in acelas ovas cu domnitorul). Daca privim in ea insast propunerea comisiei cen- trale, de a privi constituirea desavirsita a tarilor ro- mine numal in unirea lor sub un principe strain, iar domnia alesulat national numal ca ceva provizoriu, —o asemenea propunere nu insdmna alta ceva, decit o infruntare a vointe! Europel, facuta toemal de au- toritatea aceea a careia scop era ,,custodia dispozi- tiflor coustitutive ale Conventiel de Paris, intru cit tindea la rasturnarea ordine! polilice consacrate de Europa*.®® ,Votarea unul articol ca acel de care e vorba, era o neiertata gresala; cael cum vra comisia centrala ca domnitorul sa’1 indeplineasea dorinta, cind aceasta cerere fusese raspinsa de Conveéntia de Paris, in puterea careia lucra tocmai comisia centrala“?®* wl intradevar art. 33 din Conventie prevede ca co- inisia centrala este chemata a privighea la intacla pastrare a dispozitiilor constitutive ale noué! orga- nizari a principatelor, Cum pulea ea atuncl sa propu- na principele s(rain gi ereditar care nu fusese admisde Conventie “? 87 Acelas lucru il sustinea si Stefan Go- lescu, in comisia centrala, cind spunea ca ,este foarte probabil ca, lucrind contra sfaturilor date de puterile bine-voitoare de a nu face nici un pas contra Con- ventiel, dupa alegerea indoita, vom desface cu minile noastre edificiul pe care l’am radicat cu atita greu- 84. Protocolul XXXVIII, din 5 August si XLIV din 27 Aug. 1859. 85. Tribuna, 27 August 1859, 86. Rominul, 15 August 1859. 7. Tribuna, 8 Sept. 1859.PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU IOAN 1 {13 tate in ziua de 24 Ianuarie“.®* [oan Brateanu, in se- dinta din adunarea nationala a Tare) Romanesti, din 27 lunie, adresindu-se dreptel, intreaba: cine a avut cugetul primejdios si valamator, in imprejurarile ac- tuale, de a cere print strain si unirea absolula? Tot d-voastra si comisiunea centrala, in care dreapta este in majoritate*.®® Si insust domnitorul impartasia a- cest chip dea vedea. Raspunzind in Focgant la o fe- licitare pe care i-o facea presedintele comisiel cen- trale, cu prilejul trecere! domuitorului catra tabara de la Ploesli, domnul if raspunde: ,Conventia sa ne fie linia din care sa nu esim; a o calea fara timp, ar fi o tradare de tara“.°° Ca argumentele aceste erat acele temeinice, se vede de pe modul cum sprijinitorit francejl at cauzel ro- mine, mai ales neobositu! St.-Mare Girardin, privea lucrurile in Journal des Débats: ,Poarta combatea alegerea ca protivnica Conventiet din 19 August. Sa ne fntalegem biue: Dar, exista o unire care e pro- tivniea Couventiel; aceeae marea si solemna unire ce propunea Frantia inca de la conferintele din Viena, unirea sub un principe strain, unirea decretata si pro- clamata de intreaga Europa. Daca camera romina ar fi votat aceasta unire, daca tot odata ar finumit vre un principe strain, atunet Poarta Otomana ar fi fost in dreptul de a se plinge si de a reclama“.®? Organele progresiste insa mai sprijineat si argumen- tul adus de Cogalniceanu in aceasla chestiune. Steaua. Dundret cerea ca ,comisia centrala sa pregileasca acele inslitutiunt sociale care sa faca unirea jubita tu- turor claselor societatel“.°? Nafionalul, organul lut 88, Protocolul XXXV. 89. Monitorul ofie. al Léiret Rom. 92 Sept. 1859. 90. Tbidem, 6 Iunie 1859. 91. Journal des Débats, 22 (10) Iunie 1859. 92, Steaua Dun., 10 Decemvrie 1859,114 _ ISTORIA ROMINILOR Vasile Boerescu, de si aproba raspunsu! la mesaj, intru cit nu ar continea decit o simpla dorinta, se ridica in contra articolului 34 din Constitutie, ,fiind ca aceasta ar fio lege, sio lege trebue numai decit sa fie execulata. Dar fiind ca o astfeliu de executie este imposibila astazi, un asemenea vot ar contribui numal a paraliza guvernul actual, a-] discredita si a-1 rapi orl-ce energie, spre a lucra in simtul Conventiet si a aduce complicart politice, desbinari in tara, poate chiar invaziunt; ca daca membrii comisiel centrale dorese in adevdr unirea, nu frebue s-o compromita prin declaratii neoportune, Ati destule mijloace spre 2 0 prepara ; spre a pune natiunea pe drumul ce duce spre unire. Dee-ne institutit liberale, asimileze cit mat malt legile ambelor principate; uniasca cif mat mult vamile, postile, monezile, telegrafele si chiar administratiile, contopind cit mat malt institatele a- nul principat intr’ale celuilalt; faca in fine cit mat mult si mal intima unirea de fapt, si apot unirea de drept va veni de la sine, va veni pe nesimtite, fara sacri- ficil si fara zgudueli*.°% Sub iutirea momentana a mintilor provocata prin desbaterea asupra art. 34, nu trebue sa ne miram daca se naste zvonul ¢a 150 de boiert ar fi cerul in seris de la Poarta ca sa nu incuviinteze investitura domni- torului, zvon ce ave intr’un moment indestula tarie, spre a aduce pe Cogalniceanu a propune, in comisia centrala, o lege care declara de tradator pe orl-cine ar chema o intervenire straina in daraverile tarel. Nu e vorba, maf multt poiert protesfeaza contra unel atar! invinuiri, pe care ef o titluese de clevetitoare.°* Se intaleg de asemene rostirile pornite ale orga- nelor partidulut progresist, buna oara ale Stelet Du- 93. Nationalul, 26 Sulie si 2 August 1859 94. Ibidem, 2 si 23 August si 3 Septemvrie 1859. Am vazut ci u- neltir} in acest sens se facuse de altfelii, Mai sus, p. 71.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOANT = 115 ndrei care spune, ca _,,boierit striga unire si inca cu principe strain! Stim ca toata lumea cunoaste, ca d-le lor striga unire, ca si o compromita gi ca, im- preuna cu eY, sa compromita si fapta din 5 si 24 Ianuarie. D-lor ar vrea cu toata inima a provoca confuzia, intervenire straina gi apol, in apa tulbure, dupa obiceiul vechit, sa pascuiascaé domnil, privi- legit si altele“.°* Nafionalul de asemene se intreaba : yeum se face oare, ca astazi cel mal vechi amici ai uniret complete si at principelut strain, acer care at fost cel mat ardent apostoll al acestel idey, care s’ati expus pentru dinsa, se opun astazi la realizarea ef actuala, in vrem3 ce altil, amict foarte echivoct al acestor principil, si care pana la 24 Ianuarie con- spirad in contra lor si persecutad pe adeptil unirel, astazi din contra att devenit cel mal exaltai! apos- toll, cel mal radicall revolutionarl. Cauza este ca cel d’intal nu vor sa piarda unirea prezenta, grabind realizarea unel uniri complete, in vreme ce cel de al doile vor o unire completa, spre a pierde si uni- rea_prezenta“.°° Toate aceste idei, reale sati inchipuite, isi faceat drumul in clasa mai culta a oragelor, (caci de sate nicl putea sa fie vorba, ca sa aiba vre un rasunet in ele) si indepartat tol mat mult pe partizanif pro- pasirel, de elementele ce se lineatt de formatiunile tre- eutulul. Poporul, in intalesul mai ingust al cuvintu- lul (marginindu-] la o parte dia poporatia oraselor) se indeparta meret din partidul dreptel si se alipia tot mal mult de progresisti si nationalisti si de su- premul lor reprezentant, domnitorul tarel. De aceea si Tribuna exclama, cu prilejul chestiunet petiliel celor 150 de boierl, ca ,sub numele de Romint, se 95, St. Dun., 2 Tunie 1859. 96. Nationalul, 26 Tulie 1859.116 ISTORIA ROMINILOR intaleg adevaratil sprijinilort at tronulut lu? Alexan- dru Ioan J, ale caror brate vor alerga la glasul sau, intru sustinerea alesulut térei, si a autonomiet“; °7 iar Steaua Dundret zice: ,Lucreze cum vor voi ma- joritatile adunarilor sai a comisiel centrale. Not a- vem ineredere in domnitorul nostru care, cu veto al sau, poate nimici toate creatiunile lor. Tara asteapta totul de la el, si nu de la adunari esite din o clasa de privilegiati“.°* Aceste cuvinte sunt reproduse si aprobate de Curierul Principatelor-Unite.*® Ca un semn caracteristic al simtimintelor celor doua clase, fata cu domnitorul, s8 insamndm imprejurarea, ca in ziua de Sf. Alexandru, Tecuciul tot este iluminat, a- fara de casele citor-va marl proprietar!, boiert.!°° Sa fie oare toate aceste invinuirf adevarate? Se fi vrul dreapta ruperea unirel, reintoarcerea stare! vechi, reinfiintarea privilegiilor ? Sisa fi intrebuintat ea manopera principelul strain, spre a aduce inter- venir! straine in tara? Toate aceste sunt exagerart, pana la un punt indreptatite, prin incordarea luptet. Ele trebue reduse la adevaratele lor proportit. Mat intat, se putea ca privilegiatilor sa le fi parut rad dupa starea lor de mal inainte, intru cit cum zice Curierul Principatelor-unite, organul guver- namental al timpulut, nu lesne se poate deslipi ci- neva de oare care pozitie exceptionala ce creaza unele interese inlr’un stat“ Cit ca sa fi voil re- intoarcerea el, aceasta era absolut peste putinta chiar de cugetal. Apot unirea fusese votata tot de boiert in 1857 in divanul ad-hoe, si ar fi fost curios ca a- cuma el sit o renege. Principele strain iarast il do- 97. Tribuna, 30 Talie 1959. 98. St. Dun., 2 Tunie 1859. 99. Curierul’ Princip.-Unite, 18 Tunie 1859. 100. St. Dun., 7 Sept. 1859. 101. Curieral’ Princ-Unite, 28 Mat 1859.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUL ALEXANDRU ToAN I 417 riaQ intr’adevar; dovada ca J’at adus atunci cind au pulut sa o faca, in 1866. Dar daca aceste nu pu- teai fi scopurile dreptei, la ce lindea punerea ina- inte, fara cale si fara rost,a principelui strain ? Ea tindea a micsura pe domnul romin, a nu-l incuraja sa iee o prea mare inchipuire de a lul pulere, de oare ce dreapta incepuse a gici in cotro tindea ac- tivitatea lut. Domnitorul, esit din rindul boierimet mat mici, nu avea destula auloritate personala spre a se impune tuturor, si dreapta doria sa accentueze pe cit se putea ueatirnarea ef. Era in adevar un domn romin, altul decit e¢ (cacti fie care se crezuse demn de aceasta menire); dar acest domn romin trebuia sa fie, dupa constitutia tarilor romine votata de comisia centrala, numat un locotiitor al domnu- lut strain. Vechia competire: pentru ce el si nu eit ist schimbase formula, in acea rostila de Cogalni- ceanu, dacd nu ett, nici tu; sai cel putin daca e3tt, sa fie numat un caimacam.” Prin urmare si purta- rea sa-I fie potrivita cu pozitia! Sa nu se arate prea strasnic, cacI n’avea pentru ce. Tara s& ramina tot in slatu quo in care se afla, pana la realizarea do- rintelor ef desavirsite, si atunc! se va vedea ce se va chibzui. Tata puntul de videre al partidulut boie- 102, Aceasta bagare de sami a fost faculd de Tribuna Romind intr- un articol intitulal: ,Conservatorul progresist* din 17 Ian. 1860, in care spune: In chestiuiea domnulul, conservatorit vechi ne pulind si faca a si se plineascd vorba Rominilor: scoala tu si ged et, at venit la desperare de a zice, nieY tu, niei ea, ci un domn strain“. Les Prine cipauiés devant la conférence, Paris, 1866, p. 25 aratd cd principele D. Ghica spunea unot diploniat: ,Comme il n’y a pas, une de nos grandes familles de boyards en decd comme an dela du Mileoyv, qui n’ait fourni un hospodar 4 l'une des deux provinces, pourquoi les rejelons de ces familles ne deviendraient ils pas hospodars a leur tour ? Que l’on fasse choix de l'un d’entre eux—et ille faudra biex— tous les autres se retourueront 4 Vinstant contre lui et travailleront & le détruire. Que si par aventure, le pouvoir venait a échoir 4 un homme nouveau, la position serait plus difficile encore, et je ne sache pas qu’un prince de génie qui pourrait s’en tirer; mais on n’en-ren- sontre pas tons les jours 4 souhait*.118 ISTORIA ROMINILOR rese, gi pentru a-l sustinea, el inchidea ochit si, or- bit, nu vedea primejdia ce putea izvori pentru ta- rile romine, din politica patronata de dinsul. Domnitorul vazind indaratnicia adunarel in cere- rea principelut strain, scrie lu! Napoleon IIT si, dupa ce-I relateaza imprejurarile, sfirseste spunind, ca ,fara interes personal, el e gata a parasi puterea sai a o apara cu energie, dup’ cum Maiestatea Voastra crede ca este mal potrivit, spre fericirea tare mele“. Tot atunel trimite o alta serisoare lordulu! Malmes- burg, in care arata speranta ,ca Anglia nu va voi, ca complicatiile din Jasi sa devina arma in minile par- lizilor si un tarim favorabil pentru intrigile rusesti“. Se intalege ca domnitorul a primit incurajare de im- protivire, din partea ambelor putert.’ O alta desbatere insamnata urmata cu prilejal votare] constilutief, fu acea_ privitoare la viitoarea capitala a tarel unice, pentru care noua constitutie ere croita. Ea avu loc in sedinta din 1 Octomvrie a comisiel centrale, privitoare la art. 145 din con- stitutie care prevedea, cA Bucuresti! aveat a fi ca- pitala Romaniei. Radu Rosseti, presedintele comi- sief centrale, combate acest articol, pe cuvint, ¢4 ar fi prematur de a determina capitala, cind unirea de- plina nu este inca efectuata., Capitala Romaniel tre- bue sa fie consecinta unire! dobindite, iar nu unirea consecintel capitalet. Dindu-s! apot mat pe fata as- cunsele cugetari, Rosseti se teme ca ,intre mai multe mil de familif carora art. 145 le ameninta existenta, cum s’ar putea conserva favorabila ideea in numele careia i se face aceasta amenintare*; ca ar dori ca art. 145 sa fie pur si simplu eliminat, ,,pentru ca tot ce am zice in acest obiect, fie pro fie contra, este 103. Copiile acestor scrisorl in Hirtiile Rossetti.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU TOANT = Li? neghina ra-de desunire ce cade pe ciinpul sacru al unirel ce datorim sa cultivam“. Grigore Sturza sus- tine Bucurestit drept capitala, oras ce prin viata sa comerciala, prin existenta unel burghezii, prin cen- tralizarea une! poporatiunt pamintesci, prin pozitiu- nea sa geografica si strategica, este menit a fi ca- pilala Romaniel, in vreme ce in Jasi lipsese toate aceste elemente*. Cogdlniceanu, dorind sa indulcea- sei putin lucrul, propune un amendament, din care dispare cuvintul de capitala, anume ca_,regedinta obicinuita a domnulut si a marilor corpurf ale sta- tulw sa fie orasul Bucuresti“ ; dar in sustinerea a- mendamentului, se vede ca eliminarea cuvintului a- devarat fusese numat cit o platonica mingaere pen- tru capitala Moldovei. Cogalniceanu sprijini propu- nerea lui, pe motivul ca Bucnrestil sunt chiar de la sine, prin puterea imprejurarilor, desemnatl de ca- pitala a viitoaret tart unitare. Aict s’a intocmit re- gulamental organic; aict consulil strain’ si-atii ales resedinta ; aici s’a asazat comisia internationala, cind a fost sa se privigheze alegerile divanurilor ad-hoc. »Bucurestit sunt dect capul oraselor rominesti, sunt inima Romaniel, fie administratia lor unita, fie des- partita”. Cogalniceanu arata apot cum in 1828 Joan Sandu Sturza fu surprins de Ruslin last, si sustine ea, chiar in cazul cind ar trebui ca Moldova sa ra- mina separata, inca Iasi nu ar mat putea fi capi- tala tarel, ci ar trebui sa fie stramutata Ja Roman. Argumentul de capilenie al lut Cogalniceanu este insa, ca Bucurestit cuprind o poporatie compacta ro- maneasca, o clasé de mijloc bogata si puternica care poate da nagtere unel opinit publice, care poate con- trola un guvern, care in fine poate da un substrat intelectual vietef nationale. Malinescu adaoga la ar- gumeatul lur Cogalniceanu inca explicarea, ca ,,lasit120 ISTORIA ROMINILOR _ ar fi o comoara de Evret Ja care comoara el pn ar tinea de loc“. Argumentele erat hotaritoare, Nu este insa mal putin insamnat a nu se intilni in comisia centrala alta improtivire, de cit acea acoperita si incunjurata a presedintelut el, precum nict in organele timpulut vre o protestare contra coborirei lasulul. Toata cla- sa conducatoare a tarel, singura ce avea rost, era gata sa fac& acest sacrificit’ idee! mintuitoare, si fiind ca raul era oumal in perspectiva viilorulul, de care omul de rind nu se prea ingrijeste, pana nu-l vede cu ochil si pu-l simte cu inima, de aceea se putea cbiar desbate lucrul in public, fara ca pentru aceasta masa poporului din Moldova sa se arate mal ingrijita. Primeie Reforme. In timpul ce aceste desbater! se urmati fp sinul comisiel centrale, ministerele din asi si Bucuresti urmat inainte cu reformele in sta- rea lucrurilor, incepute de ministerele ce le prece- dase. Ace? din Bucuresti proceda prin legi, din care unele, precuin intinderea recrutarel Ja toate clasele societatei, este supusa la cercetarea comisiel cen- trale; altele precum intinderea capitatiel si asupra claselor privilegiate,” este aplicata, fara a mal trece prin comisie, ceea ce face ca aceasta institutie sa arate douimitorulul ca guvernul saa ar aplica ad li- bitum art. 37 din Conventie, Alte masuri, precum infintarea unut biuroa statistic ({4 Tulie), *° refor- ma. sistemulut numirel adininistratorilor (sub-pretec- tilor), din alegere in numire directa, considerate fiind 104 Dispozitie din 30 Iunie luat&é de ministerul din finante C. Ste- viade, aprobataé de domn, Anuntiatoraul Romin 4 Tulie. Ioan Brateanu ceruse aceasti misuri egalitara ined din 14 May la desbaterea bud- getului; ,s& supunem pe toti cetatenii la dari gi sd intram in Con- ventie". Monit, of. al Taret Rom, 25 Mai 1859. 105, Patria, 16 Tulle 1859,PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU T0AN I 121 ca acte de ocirmuire si nu de legiuire, nu mat fura trimise in cercetarea comisiel centrale.” Mat radical lucra ministerul moldovenesc. Bazin- _ du-se pe art. 47 din Conventie, care dispunea ca »pana se va procede la revizuirea legiuirilor exis- tente, aceste vor fi mantinute numat in dispozitiile care na vor fi protivnice Conventiel de fata“, mi- nisterul moldovenese procedase la desfiintarea unor privilegil, pe cale de simple ordonante domnesti. A- sa, prin ana din 30 Mal, se intinde indatorirea lu- erarei la sosele asupra tuturor Jocuitorilor, dect si a claselor privilegiate, invoindu-se rescumpararea in- datorirei, prin o taxa de 16 let pe an.” O alta din 31 Ma desfiintaza slujbasii volnict at boierilor, sn- punindu-t la dare, sat indatorind pe acet ce voiat a-T pastra, a raspunde darea lor catra vistierie.’* Se mal desfiulazi nedreapta lege din 1853 prin care pen- siunile se dadead numat functionarilor mat mart, de la 200 de ler pe luna in sus."” Cit de sovailoare era insa aplicarea ideet egalitatel se vede de pe urma- toarea imprejurare: Colonelul Libobratict este scos din astire, pe temeiul une! hotarirt judecatoresti, pe cind maiorit Gurita, Fotino si Bincovici sunt lovitt de aceeasi aspra masura, numal in urma unei dis- pozitit ministeriale.”’ Apot forma privilegiulul era aga de inradacinata in obiceiury, in cit neconstiut se aplica chiar la cazurl noue, Se votase o recom- pensa pentru pompierit ranitt la 1848 in Dealul Spi- 106. Monit. of. al Tdéret Rom,, 12 Sept. 1859. Respuusul ministe- rului ia adresa de mustrare a comisiel. [bid., 2 Oct. 1859. 107. Monit. of. al Mold., 4 Iunie 1859. Aceste dispozitiy aplicindu- se gi slrainilor, consulul francez (Place ¢. Secretarul de Stat 2 lulie (20 Tunie) 1859), protesteaza, in baza capitulatiilor, care oprese impunerea contributilor personale pe eapul strainifor (4cte, TX, p. 347). 108. Ibid., 6 Tunie 1859, 109. Anuntiatorul romin, 10 Octombrie 1859. 110. Steaua Dun,, 11 Noemvrie 1859,122 ISTORIA_ROMINILOR -rel; dar aceasta recompensa fuase forma privilegiu- ju}, scutindu-I de capitatie.” Daca fondul acestor dispozitit trebuia sa multa- measca partidul stingel, forma in care erat luate nu-f convenia de loc De aceea si viden pe Cogal- niceanu atacind in comisia centrala ministerul mol- dovenesc, pentru apucarea cadet ordonantelor, intru reformarea asazamintelor tarel. Cel putin, spunea Cogalniceanu, daca ministerul este convins de lega- litatea drumului apucat, de ce nu a avut curajul faptelor sale sa fi mers pana in capat cu desfiinta- rea ptivilegiflor, pe cale de masura administrativa ? Pentru ce nu a aplicat buna oars, tot pe calea de ordonante, si reerutarea la toate clasele; de ce n’a intins capitatia asupra privilegiatilor; de ce naa desfintat obligatia taranilor, de a apara de lacuste lanurile boieregti ?* Aceasta era insa numal o for- ma oratorica. In fond partidul stingel era ingrijit de calea apucata de ministeriile moldovene, de a refor- ma fara pe calea ordonantelor; caci, dupa eam spu- nea Steaua Dundret ,vu putea el suferisa se calce Conventia nicl chiar pentru bine; caci ceea ce se face astazt pentru bine, mint se va putea face pen- tru raa*.™ Tot din acest moliv se ridica Cogalni- ceanu contra modulul cum voiat sa se multamea- sca pompierit din 1848, pe calea privilegiulul, cale pe care ,doria sa o vada inmormintata odata din viata poporulul romin*.* Si cu toate aceste, cum se putea aplica alttelia de cit prin ordonante Con- ventia de Paris care mantinea legile existente, nu mal intru cit nu erad contra principiilor Conventiel? 111. Protocolul XXXIV, 30 lulie. 112. Protocolul XXIX, {8 Iulie. Comp. St. Dun., 15 Sept. 1859 si Tribuna, 16 Tulie 1859. 113. Steaua Dun., 8 Sept. 185% lif. Protocolul XXXIV, 30 Iulie 1859.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU 10AN I 193- Era sa se asteple facerea si votarea legilor, cu com- plicala magina guvernamentala a Conventiel; era se: astepte facerea catagrafiet si refnoirea sistemulat im- pozitelor, spre a se stabili egalitatea inaintea darilor? Dar se putea dispune provizor ca, deo cam data, toli cetatenit sa fie supust la darile existente, la capita- tie, si pentru aceasta uu era nevoie nict de leg! nici de catagrafie; nu era doar vorba de a se infiinta dart noue, ci numat de a se intinde, pe cele exis- tente asupra tuturor claselor societatel—un regula- ment administrativ era indestulator. Cine aveau in- teres de a cere indeplinirea formelor? Partidul tre- cutulut. ,Privilegiul zicea ca, mar inainte de toate, irebue pazite formele si formele aduc aminari, iar privilegiul in aminare cauta o punte de scapare.* Dar sa protesteze parlidul propasirei contra aces- tel egalizarl a claselor, era tot un semn al neintele-~ geril depline a intereselor ce apara. De aceea si Co- galniceanu protesteaza ingdimat in contra reformel pe calea ordonantelor. Pe de o parte vedea ca nu se poate face lucrul altfelia; pe de alta se temea de urmari. Ort si cum ar fi fost insa toate aceste masurt, ele trebuiat sa puna pe gitiduri pe acel deprinsi pana acuma, cu regimu! privilegiurilor. Ce minunat ist bate joc Revizorul fara leafa al Stelet Dundrei, de sta- rea psicologica a celor lovill in niste deprinder! ce: devenise pentru et a doua fire! Anume Nieu Pavli intreprinzatorul indestularel Iasulul cu carne, publica o instiintare prin care spune ca va da parti de carne mal buna (muschid, piepl) in proportie cu ceea ce fie carve va cumpara, Revizorul leags de aceasta ne- obicinuita vestire, urmatoarele cugetart care, in for- na lor glumeata, caraclerizaza o inlreaga& perioada si un intreg sistem de vialt a poporulut romin: ,,Din M15. Curierul Prineip.Unite, 7 Tunie. Comp. 20 Aug. 1859,124 ISTORIA ROMINILOR vorbele dumisale intreprinzatorului, s’ar putea inta- lege, ca fie-care de acum inainte sa minince carne pe paralele sale, negutitor, meserias, popa, amplo- iat; intr'un cuvint s’ar declara ca multimer sa nu i se mal dee numat ciolane si fleica,”’ iar celor in putere muschid si pieptul cel gras, ci fie-caruia sa se dea cu bun cu rai, pe banil sai, o parte din 2zi- direa corporata lasata de D-zet. Se vede ca: s’a intors masina lumet, s’a intors cu capu-n jos; toate merg din improtiva, anapoda si pe dos. In adevar toate merg spre peire; pretutindene revolutionari «nT gi rasturnatorl rinduelelor apucate din vechime*. Ocirmuirile ambelor tart mail ieatt apol urmatoa- rele masurl pentru a inlari neatirnarea lor de pu- terile straine: Apostoleanu directorul ministerulul dreptatel face un referal energie contra faptulul, ca consulul austriac inscrisese o ipoteca pe casa unul supus austriac spre a garanta interesele unor mi- norl, iarasi supus! austriact, Apostoleapu sustinea ca, dupa § 396 al condicei civile, nemiscatoarele sunt supuse legilor tarei. Ministerul mai protesteaza con- tra obiceiulut de pana atuncl, ca delictele comise de supusil austriact in Moldova, sa fie judecate de tri- bunalele austriace din Bucovina, luind masuri ¢a lu- crul sé nu se mai pelreaca.”* Ost deutsche Post a- menintind Moldova pentru aceste masuri si spunind, ca nue bine a supara pe let, Steawa Dundrei, fa- cind aluzie la bataea suferita chiar atuncl de Aus- triacl, raspunde cae probabil ca articolul a fost seris inaintea balaliel de la Montebello.”’ In 5 Junie curtea 116. Fleied insamnii pe dialectol moldovan carte proasti; nu are intalesul din Muntenia. 117. Steaua Dun., 21 Tanuarie 1860, St. Dun., 27 Mai 1859. Ibid., 28 Mat 1859,PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU JOAN I 125; de apel din last face o incheiere, prin care raspinge asistenta dragomanului austriac in camera de chib- zuinta, bazindu-se pe art 327 din Regulamentul or- ganic care prevedea, ca deliberarile sa se faca cu usile inchise si dupa retragerea partilor si a apara- torilor lor. Dragomanul ne voind a parasi sala, curlea suspenda judecarea procesulul si cere deslegare de la minister care nu numa? cai aproba, dar chiar fe- licita pe judecatori pentru masura luata.° Ceva mal tirzit, in Tara Romaneasca, directorul departa- mentulut Justitiel, G. Creteanu, opreste pe caprar austriac] de a mal intra armati in pretoriul. Tribu- nalelor. Un caprar intimpinind ca a jurat impara- tului sa nu scoata sabia, Creteanu if raspunde, ca juramiptul sat poate sa aiba tarie in tarile impa- ratestl, iar nu in a noastra. ,Daca s’ar fi tinut a- cest limbagiti si de guvernele trecute, observa Na- fionalul, de mult s’ar fi desfiintat acest abuz, ceea ce face a se vedea si mal mult adevarul: la legt noue, oamen! vot“. Catra sfirsitul anulut, comandi- rul de graniti de la Burdujeni, Musteata, raspinge cu putere o incalcare de hotar din partea Austria- cilor.'?? Aceste masurl erat cu atit maf insamnale, ew cil toemat pe atunci, puterea aceea care ajutase mat mult Ja regenerarea si emanciparea noastra, Fran- tia, cerea prin consulul saa Place, de la secretarul de Stat al Moldovei stricta respectare a jurisdictiel consulare, impusa de art.8 din Conventie si, pentru usurarea careia, el nu primise nici o instructie de- la guvernul sau. El cerea deci respectarea urmatoa- relor drepturt ale strainilor: 1) neviolabilitatea do- 120. Ibid., 12 Iunie 1859, 121. Nationalul, 27 Aug, 1859. Steaua Dunare?, 10 Decemvrie 189. In textul Nationalulut, gazeté din Bucuresti, sta: la legi nouwé, Nu se- introdusese pe atunei obiceiul, prin nimica indreptatit, de a se pune acestui adiectiv, la femeninul’ plural, terminatia masculing, nu se zivea ined: legi not.126 ISTORIA ROMINILOR miciliulat, fara asistenta consulului ; 2) neviolabilita- ‘tea persoanel, afara de flagrant delicl gi, in acest caz chiar, cu prevenirea consulatulul si predarea vinova- tulut; 3) necompetinta autoritater locale de a se o- -pri sad sechestra averea mobil’ saG imobila a strai- nilor ; 4) necempetiota de a’l declara falitt saa dea le regula falimentele ; 5) necompetinta dea se ames- teca in succesiunt sad tutele; 6) necompetinta dea desnationaliza pe copiil minor! at unut strain mort; 7) dreptul strainulur de a nu fi supus impozilulut personal; 8) cilatia eatre un strain sa se faca prin consulul sai; 9) in materii criminale anchetele sa se faca fata cu cousulul; 10) Consulatul sa asiste la deliberarile judecatilor in care sunt implicatt strai- nit; tt) dreptul consulatelor de a judeca ei pe su- pusil lor; 12) necompetinta autoritatilor locale dea retinea paspoartele strainilor. Tot! consulil se inte- leg a remite o nota identica guvernulul moldovan ip aceasta chestiune. Ministerul raspunde consulilor eA se mira de cererea lor, de a se aplica riguros capitulatiile, cind tratatul si Conventia de Paris spun lamurit, ca ele se vor. apliea numal intru cit nu vor jigni autonomia Jauntrica a Principatulut.?®* Daca se schimbase pozitia umilita pe care tarile romine o aveat inainte fata cu Austria, nu mal pu- tin se ridicase ele si fata cu imparatia suzerana, cu ‘Turcia. Mat mult Ture! din judetul Suceava sunt pe- depsitf cu tnchisoarea, pentru neorinduelele comise -de ef. Apoi se iea masura de ase face o vatagrafie a luturor Otomanilor si a se iudeparta peste gra- nita toti acel ai caror pasport ar fi expirat.°* In ‘Calafat era an depozit de lemne turcesti, pazit de un Acte 1x, ?. BLL. Place c. Walewsky "1s . p.3 punsu] ministralul Donict 27 Tunie (+ Sao. 1859, Ibid. D. P50. 123. Tribwna, 20 Iunie 1859,PRIMUL AN DE DOMNI£ A LUI. ALEXANDRU 10AN 1 127 soldat ture. Ministerul de interne, in intalegere cu ace] de exterue, dispune a se transporta acele lem- ne la Vidin.‘** Ministerul apo! someaza pe tolt dregatoril tele- grafo-postall ca, sad sa renunte Ja protectia straina, sati la postul ce ocupat. Aceasta masura face pe mult! straint sa doriasca a obtinea naturalizarea, pe cind mai inainte ,lipsa de ineredere in guvernele trecute abtinea pe straini de la indigenat*.”* Nu tre- bue sa ne mire de a gasi, fata cu aceasta dispozitie, pe Cesar Librecht, strain, numit in postul cel in- samnat de inspector general al postelor si telegra- felor din Moldova,’ de oare ce mat multi straint erati pe atune! insarcinati cu organizarea deosebite- lor ramurl: Bonnet cu caile de comunicatie, Dodun des Perriéres cu inchisorile, Du Coudray cu finan- tele; apol misiunea militara franceza. Chiar unele masurt interne tot vadeat’ aceeas! tendinta de a e- maneipa mersul trebilor de toate piedicele ce le sta- tuse pana atunci in cale. Astfelia fu acea de a se lua administrarea averilor manastirilor chinovil (pa- mintene) Neamtul, Secul, Agapia, Varatecul, Adam si Vorona de catra ministerul cultelor,” precum si alta mal grava, prin care se atingea manastirile in- chinate : Anume manastlirea Golia din Iasi, inchinata manastirel Vatopedului din muntele Athos, ,,avuse din timpurl immemoriale asupra-si indatorirea dea tinea uo ospititi pentru zmintitii Ja minte; dar oe- norocilil care se trimeteau spre vindecare aice erat asa de maltratati, prin tinerea in butucl si fiere, in cif unora at: fost de nevoie a li se taia_picioarele cangrenite din aceasta cauza, iar allil prin asemene . Steaua Dun, 2 Sept, 1859, Tbid., 15 Sepl. si 5 Oct. 1859. . Despre Libreeht se ya vorbi si mar jos. . Deeret din 1 Iunie 1859, Monit. of. al Mold,, 10 Tunie 1859128 ISTORIA ROMINILOR maltratatii ati si murit in acel ospit“. Mat multe gu- verne anterioare incercase in deosebite rindurl a a- duce pe parintil grect din manastirea Golia la o pur- tare mal creslineasca fata cu sarmanil bolnavi; dar toate silintele fusa zadarnice. Ministerul Epureanu ie o masura radicala, anume infiintaza ua spital regu- lat, de o cam data numai de 15 crivaturi, care sa fie intretinut din veniturile monastirel.” Si in Muntenia se luase masurt pentru infringerea cerbiciel manastiri- lor inchinate. Anume se dispusese a li se aplica ho- tarirea divanulut din 1855, de a da ‘'/s din venitu- rile lor la nevoile statulul, iar ceea ce s’ar fi cuve- nit sa raspunda pe anit anterior! sa se amortizeze prin o repartitie asupra cistiurilor. Egumenil refu- zind, ministerul le notific&é ca ,spre a supune pe cu- viosiile lor fa legile tare!, guvernul nu are trebu- inta de primirea sai recunoasterea masure! de catre dinsit“, si-1 ameninta cu scoalerea afara din tara la caz de refuz.!*? Se inal iea o masura de unificare a programelor, la toale pansionatele private, cu acele ale scoalelor publice, amenintindu-se acele ce nu se vor supune cu inchiderea lor. Aceste masurl adue o protestare violenta din partea directorilor ziselor pansionate, si intervenirea consulilor straint. Dar masura este totus adusa la indeplinire si pansionatele trebuira sa se supunad. Si intr'adevar cum spune d. V. Alexan- drescu (Ureche) in un articol din Steaua Dundrei, ea in acele pansionate, afara de citeva notiunt de limba si Jiteratura francezd, nu se invata mal nimic si mat ales nicl o cunostinta de istorie sat litera- 128. Inchejerea ministerulut trebilor striine publicaté in Monit. af. al Moldovei, 8 August 1859, Manastirile inchinate, fiind privite ea averl striine caédeat in competenta acestui minister. Comp. Steaua Dundret. 12 Aug. si Patria, 10 Aug. 1859. 129. Monit. of. al Téret Rom,, 25 Aprilie si 4 Mai 1859, Aceasta ti- nuta energicd nu fu ins dusi pana la sfirgit._ PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI. ALEXANDRU IOAN I 129 tura nationala. Un Romin isi poate face instructiu- nea ori unde, iar educatiunea, daca si-o face in pa- trie, ea trebue a avea de scop ca sa-l formeze ro- win“. In agazamintul scolar al lut Grigore Ghica se prevedea, prin art. 261, ca ,invataturile pansionate- lor vor fi conforme si asamanate cu acele ale scoa- lelor publice. Dar cum se putuse cere pana acum ca strainil sa respecteze legile tarel? Acuma insa lucrul se face si legea devine lege pentru tot.” Deasupra insa a tuturora acester acte, meuite a apara autonomia tarilor romine sia le pune inima la loc, inaltindu-le vrednicia, se ridied purtarea domni- torului, ceca ce se vadeste locmai in partea cea mat delicata a daraverilor externe, raporturile eu Turcil. El incepe prin a revoca pe Aristarchi din postul de a- ~ gent al Munteniet pe lingé Poarta Otomana, functie pe care Grecul 0 pistrase si dupa ce colegul sau, Fo- tiade, fusese revocat din acea de agent al Moldovei, pe timpul caimacamier de tret."" Aristarehi refuza la inceput a se supune, spunind ca postul sat a- lirna de puterile garante si ca mentinerea sad su- primarea jut ar sta in puterea conferentel. Cind insa i se taie leafa, atunci intalese ca se trecuse vremile vechi.4* Dupa alegerea tut Cuza si in Muntenia, domuul trimise doua deputatit la Poarta, spre a cere confirmarea care, dupa Conventia de Paris, trebuia sa se dee pana intr’o Juna, Trecind patru, fara ca Turcil si se poata hotari la un raspuns, domnitorul ordosa deputatiilor sa se intoarca indarapt, spunin- du-le in ordinul de rechemare, ca ,,nu ramine decit 130. V. A. Urechia, Istoria scoalelor If 1894, Bucurestt p, 170. Pe a- func d-sa nu adiusese inca familia Urecke, Conf. Steaua Dun., 25 August 1859, 131. Istoria Rominilor din Dacia Traiana, VI, p. 631. 132. Decret. din 28 Tanuarie, Monit. of. al Thret Rom., 6 Fevruarie 1889. Comp. Nafionalul, 5 Fevruarie 1859. 9130 ISTORIA ROMINILOR a astepla, de la buna vointa neobosita a puterilor, solutiunea ce v’ati dus s’o cautatt acolo“.#3* Cind, dupa pacea de Villafranca, Turcia vazind spe- rantele ef slinse, se hotaraste a trimite investitura, o face prin doue firmane. Dupa cetirea celui din Mun- tenia, la 20 Seplemvrie 1859, domnitorul rosteste cuvintele urmiatoare: ,Aratatt Maiestate! Sale Sul- tanulu! omagiul celuy mat adinc al meti respect si asigurarea despre tot zelul met pentru fericirea tarel; asigurati-l de asemene pe M. S. ca Rominil stit’ a fi credinciost tratatelor* 7 Daca inima Rominilor cregtea la auzul acestor cu- vinte, pe care ef poate nu crezuse nici odata ca le vor putea rosti cind-va, cu cit mat mult trebuiad ef sa se inalte, cind vedeati chiar cu ochil manifestin- du-se in afara puterea ascunsa ce-! insufletia acuma, intrupata in tabara de la Ploesti! Se concentrase aici, in decursul lui lulie, 10 batalioane de linie a 750 de cameni, un batalion de granicert de 800 de oamenl, doud de artilerie de 14 tunurl cu cite 250 de oament, 6 escadroane de lancierl cu 170 de ca- lari, 7 escadroane de dorebanti de cite 180 de oa- meni, in totul vre-o 12,000 de ostasi. Pretutindene pe unde trupele treeeat, ele erat sarbatorite, salu- tate cu infocare, primite in gazda cu bucurie, ospa- tate si darnite cu imbelsugare. Se vedea un popor in- treg care renastea spre increderea in sine, la atin- gerea cu manifestarea puteret sale, armata ce o re- prezenta, Domnitorul insa, pe linga tinta politica ce urma- rea, mal cauta, prin tabara de la Ploestt, ,sa puna in atingere armatele surori, spre a le contopi in acelas simtimint de patriotismu si demnitate nationala’. 8 133. Patria, 13 Iunie, Cauza intirzieret, era cum s‘a spus, astepta- rea rezultatulat rizboiulai franco-austriac, Vert maf sus, p. 73. 134, Steaua Dun., 10 Octomvrie 1859. 135. Patria, 17 August 1859.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 13L La inspectia pe care domnitorul o face taberet, ina- inte de ase aseza in mijlocul el, el spune cuvintele : yount multamit de d-voastra si va sta in mina, ca intr’o zi tara noastra sa va poata datori inarirea® Domunitorul apo! mat credea ca prin ostirea adunala, la vreme de nevoie ,sa poata a se impotrivi unel navalirl lurcesl ; cact Turcia deprinsa a fi tratata ca un copil rasfatat, putea sa-si permila o cutezanta care sa fi ramas nepedepsita, daca ar fi izbutit“.* Pe lingaé aceasta masura, eminenta pentru inche- garea legaturilor de unire, se mai fac iuca urmato- rif past in aceeast directie. Cesar Librecht este nu- mit, pe linga inspectoratul postelor si al telegrafelor din Moldova, si la acel din Muntenia, unificindu-se astfeliu administratia acestel insamnate ramurl din viata slatului.’* Se numeste, in 31 Oct., Costache Ne- gri, agentul Moldovel, gerant ad-interim si al Tarei Romanesti la Constantinopole.” Aceasta uaificare, de o cam data ascunsa sub insusirea de ad-interim, a reprezentantel Principatelor-Unite la Poarta intr’o sin- gura persoana, avea o inare insamnatate politica; era insa urmarea fireasca a unitatet domnie! care nu mat putea fi reprezintata, fata cu puterea suprema, prin dol agenti deosebiti. Municipalitatea din Bucu- resti face o noua pecete, in care se pune vulturul si zimbrul.” Se propune in comisia centrala o lege pen- tru unificarea autoritatilor politienesti si municipale din ambil Focsant, cel moldovenestt si cel munte- 136. Tribuna, 6 August 1859, 187, St-Mare Girardin in Journal des Dibats 98 (16) Tulie 1859. 138, Mon. of. al Taret Rom., 1 MaY 1859. Comp. Steawa Dun., 22 Mai 1859. Aceeagi miasura era si fie apli inspectoratuluy ¢ geoalelor, on. of. al Taret Rom, 16 vrie 1859, Prin seri gi 14 Decemvrie 1859, Negri in i lui numire a fost face greutatl, In 5 Janua noseut. Corespondenta Tu serise de mina luJ Negri, in biblioteca 140. Steaua Dun,, 2 Sepiembrie 18: et_si Poarta V’a re C. Negri cu. domnitorul (copiile scriso r cademiel romine) p. 1,49i 7+132 ISTORIA ROMINILOR nestt."* Ministerul din last trimitind o lege in desha- terea comisiei centrale, pe cind domnut se afla in Bu- curest!, arala ca o trimite in numele domnului care ar lipsi din fard. Comisia centrala dispune a se pune la dosar comunicarea ministerulul moldovenese, intru cit ,nu se poate spune ca, atuncl cind dom- nitorul se afla in Bucuresti, el ar lipsi din tara“.’? Ori cit ar fi fost de nemultamite unele din orga- nele timpulul cu mersul trebilor, nu se poate taga- dui ct poporul romin arca meret calea ce era sa-l scoata din turma robilor si sa-l ageze in rindul po- poarelor. Unitatea lut morala si administrativa facea pas! tot mat hotaritt; vrednicia nationala se intarea pe fie ce zi; egalitatea se {ndruma si ea cu destula tgrie si ajuta a preface starea antediluviana a soci- etatel romanesl, in una mat conforma cu principiile civilizatiet. Sa vedem cum stateat luerurile cu alla idee, im- binata cu prefacerea staret poporului romin, cu ideea de libertate, acea forma a vietel ce este mai totdeauna inabusila de toate ocirmuirile, si anume sa cercetam aceasta imprejurare la una din intruparile el cele mat gingase, Ja libertatea preset. Nu trebue sa ne miram daca aflam, in aceasta pri- vire, tarile romine sub doaé regimurt deosebite: in Moldova o libertate foarte inlinsa, iar in Tara Ro- mianeasca sistemul avertisementelor. In Moldova, liber- tatea preset fuses introdusa de principele Grigere Ghica si, dupa o seurta inlaturare pe timpul caima- camiet lur N. Vogoride, fusese reintrodusa de caima- camia detrei, si sub acest regim o aflase Cuza la a 141, Protocolal LXXIII. Proie-tul de lege in Protocolul LXXVIT. 142, Protocolul XLV.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IoAN I 133 lui intronare. In Tara Romaneasea presa nu dobin- dise nicl odata libertatea. Nu e vorba, Alex. loan I abrogase regimul aspru al presel din Tara Roma- neasea, a doua zi dupa prima lu! sosire in Bucurestt, in 22 Fevruarie 1859, introducindu-se acolo provi- zoriu: legea din Moldova.’ De si aceasta stare era de a dreapta Mileovulul numai o ingaduiala, totust gazetele Juara in curind si aicl un avint foarte mare care nu prea placea clasel conducatoare. Am vézul ci unul din motivele rasturnarel ministerulul Filipescu- Golescu in ziua de 27 Martie, fusese si licenta cea prea mare a presel, ocrotita de D. Brateanu, minis- trul de externe din acel ininister.“* In 27 Aprilie foile din Bucuresti sunt instiintate de ministerul Cretuleseu ysa aiba a-st infrina tonul; la din contra ocirmuirea va fi nevoila a lua masurl*.*- Ministerul si prezinla dupa aceea, adunare! muntene, o lege asupra presel, care este insa raspins’ de adunare, pe motivul, nu ea adunarea ar descuviinta-o, dar pe acela ca fiind o lege de interes comun ambelor principate, initia- tiva ef trebue sa plece de la comisia centrala. Lucru destul de straniu, domnitorul, salutat de adunarea munteneasca, in ziua de 5 Iunie, raspunde ea _,e fericit ca s’a raspins legea asupra presel, prezentatd de mi- nisterul sd; ci mat bine e ceva licenta*.“” Si may strani este ins faptul, ca ministerul nu iea aceasta 143. Nationalul, 26 Februarie 1859, St. Dun,, 2 Martie 1859. 14%. Mat sus p. 83, 145, Monit. of. al Téret Rom., 27 Aprilie 1859, Dar nici in Iasi ros- tirea cugetarilor nu era aga de libera, precum se pirea. Ioan Ionescu este impiedecat, in anul 1859,de a urma mai departe cu tinerea cursu- lui side Economia politica, find e4 eriticase in el mai multe masuri Iuate de guvern, Inchiderea eva bazata pe motivul ca s’ar fi alunecat in polities, Urechia, Istoria scoalelor, p. 169. 146, Patria, {8 Tunie 1859. Lucrul_putind parea neobicinuit, repro- ducem si cele spuse de Nafionalul, 7 Iunie 1859, indarea de sama a- supra primirel capului statulut care ,felicita camera pentru raspin« gevea proiectului de lege asupra presel preziutal_de ministerul s&ii*. Place c. Wolewsky, 30 (18) Tunie (Acte, IX, p. 347), observa cu acest134 ISTORIA ROMINILOR descuviintare formala a domnitorulul drept un semn de disgratic si urmeaza inainte a raminea in treburi, inca un simptom al lipset de principil in viata par- Jamentara a timpalut aceluia, cel putin in sensul cum este ea intdleasa asta-zi. Tot pe atuncl, ministerul de interne din Moldova intentind un proces de presa Stelet Duncreit, pentru un articol impotriva comisiel centrale, renunta la acest proces, probabil dupa ce- rerea domnitorulut si de sigur nu fara a lui invo- ire.“ Din aceste doud acte se vede ca domnitorul era pe atunc! pattizan al libertatel ba chiar al oare ca- rei licente a presel. Cu toate aceste, ocirmuirea si eu demnitorul sunt nevoit! sa expulzeze peste hotar pe Carini, redactorul (supus strain) al ziarului Lé- bertatea, pentru un articol contra lu! Napoleon si apot pe unul Grossmann, de Ia ziarul german din Bucu- rest, pentru un alt articol contra imparatulut Aus- triet.™ In eurind insd guvernul muntean gasi de cuviinta a lovi si in foile romine si anume in ziua de 24 Sep- temvrie declara, prin o masura politieneasca si fara judecala, de suspendate ziarele Rominul si Nichi- percea. Aceste doua organe atacase pe N. Cretulescu ministrul de interne, si anume Rominul prin pana principelut Dimitrie Ghica, pentru o masina de curatit lacul Cigmegiulul, a lut Kinezu, pentru speculatiile ca- sierilor cu banif publici si alut Voinescu, pentru ca fu- sese scos, dapa cum pretindea el, fara drept, din pre- fectura de Buzet. Nichipercea isl batea joc de N. Kre- tulescu, cind acesta luase asupra lui si ministerul de externe, retragindu-se tifularul. Ziarul umoristic zi- cea: ,,Tott Roiminil adevarati iubese unirea sai cel prilej: ,Lorsqu’an Prince qui se dit constitutionnel, félicite publique: ment la chambre d’avoir rejeté une. loi, présentée par son ministére, on a le droit de se demander s'il n’est pas fou. 147. Steaua Dun., 10 Tulie 1859, 148. Nafionalul, 19 Iulie 1859.PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU IOAN I 135 putin zie ca o iubese. Et bine dar, pe acest principiu pe care ed unul ilador, am indrazni, cu voia dumnea- voastra, a propune si unirea portofoliilor in mina u- nul singur ministru, si aceasta din doua puncte de vedere: intal ca am scipa de nebuneasea convoatiza, de gelozie, de pizma, de intriga, de desacordur', si al doile, caci e mai lesne a gasi un om eapabil si integru, decil sapte. Jar daca ni s’ar cere candidatul nostru, fara lingusire o marturisim, ca am recomanda pe onorabilul doctor in medicina si hirurgie, domaul N. K. (Neculal Kretulescu ministral de interne) care promite doua avantaje: unul politic si altul stiinti- fic. Daca in cel d’intat nu va reusi, cum e probabil, sun- tem sigur ca vom trage un profit din cel de al doile, fiind anul foarte bolnavicios*."’ N. Cretulescu ordona sus- pendarea foilor ce uitase atit de mult respectul datorit ocirmuirel.” Se face o suplica din partea vafiet catre domnitor contra inchiderei gazetelor,™ gio intrunire in sala Bossel, in ziua de 27 Septemvrie, care intrunire este insa sparta de politie, arestindu-se cu acest pri- lej mat inultt partizant af ideilor noue: C. A. Rossetti, M. Kinezu, G. Serurie, N. Orasanu si G. Valen- tineanu. Domnitorul, urmind principiul constitutie- nal, incuviintaza restringerea libertate! presel, ceruta de ministerul sat,"’ pe cind tot pe atunet gazetele din Moldova sunt scutite de port la posta.”* Ca an semn al legaturel ce unia partizile nationale si pro- gresiste din ambele tari, Cogalniveanu se ofera aa- para pe cel inchisi de la intrunirea din 28 Sept.” 149, Nichipercea, 2 Septemvrie 1859. Noua ce suntem depringt cu alt-felittde polemice, aceste cuvinteni se par jucdril. Oamenil timpu- lui ins se simtea& foarte alingY prin asemenea necuviintt. 150, Monit. of. al Téret Rom., 25 Septemvrie 1859, 151. Steaua Dun., 10 Octomvrie 1859. 152. Deeret din 2 Oct. Mon. of. al Téret Rom., 4 Oct. 1859. 153. St, Dun., 28 Oct, 185% 154, Ibidem, 14 Noemvrie 1859,136 ISTORIA ROMINILOR Curtea, cu toate ca magistratit ef erat amovibilt, achita pe cel invinuiti, descuviintind astfeliti fapta ministe- rulut Cretuleseu.” Inca de la 1 Septemvrie izbucnise o criza minis- teriala in Bucuresti, prin retragerea ministrulul de externe Scarlat Falcoianu, apota celut de razboiti si in sfirgit prin acea a presedintelui consiliulur N. Cre- tulescu care inlocuise pe C. Cretulescu in presidentie. In 11 Octomvrie se aleatueste un not minister sub Joan Ghica Ja interne si prescdinte, V. Alexandri la externe, C. Golescu la culte, G. Cretanu la justitie, Cornescu la razboit, Steriade la finante si Balaceanu la contro).”* Cauza eideref ministerulut Cretulescu fusese in pri- inul Joc spargerea Intrunirel de la Bossel gi aresta- rea provocatorilor el; apot neizbutirea imprumutuluy de 8,000,000 de lel, din care se siubserisese, pana la caderea lut Cretuleseu, abia 859,899 ;"*7 insfirsit ne- realjzarea aplicdirei masurei, de a se indatori manasti- rile inchinate la raspunderea unul sfert din venitu- rile lor catre casa statulut, masura care traganindu-se, fusese zadarnicita prin intervenirt politice, pe cind in Moldova, unde se lucrase mat rapede, ea izbutise. Disolvarea adundrilor. In ziua chiar a convo- earei adunarilor din Moldova si din Muntenia, dupa slontiona of. al Téret Rom., 12 Oct. Steara Dun., 23 Noem- 9, Instructiunea acestui proces, cel intai proces politie din tirile romine, a apirut gi in o brosura: Instructia procesulud intim- plat la 28 Septemvrie in sala Bossel, Bucuresti 1859, Vezi Si Reforma jui G. Valentineann, 1 Noemvrie 1859. 156, Monitorul cital in nota precedenta. 157. Ibidem, 16 Septemvrie 185 umal cit mult mai tirzit ajunge aceasta suma la 3,073,645 de lef, maximul ce s’a putut obtinea a se subscrie. (Raportul Jul Steriade catra domn. biden, 27 Mat 1860). In sedinta din 29 August 1860. (Toidem, 16 Septemvrie 1860). C, Filipeseu, eu prilejul unui alt imprumut pentru arme, propune iar @ subseriere nationala, ,.Daci acea de an n’a reugit, spaea el, a fost din pricinat ci nu era pentra arme“.PRIMUL AN DE COMNIE AL LUI ALEXANDRU I0AN I 137 cetirea unul foarle Jung mesaj ce continea proiecte de reforma pentru reorganizarea tarilor, ambele a- danart sunt disolvate. Aceasta masura se luase asa din senin, fara ca vr’un motiv actual sa o fi indrep- tatil. Acel dat de ocirmuire era, ci adunarile avuse menirea de a alege pe domn, iar nu dea organiza tarile ; ca ele fasese adunart constituante si nu le- giuitoare. Adevarata pricina a disolvaret adunarilor fusese ins alla: Cit limp pozitia exterioara a dompitorulut nu era asigurata, prin recunoasterez indoitei alegeri de catre puterile europene, el trebuia s& sufere Loate capriciile adunarilor care-l inaltase, prin voturile lor, pe seaunul Principatelor-Unite: de altfeliti domnito- rul avea destule temeiurt de a fi nemultamit de ti- nuta Jor: alcatuite in majoritate din partidul dreptel, daca ele au se improtivise chiar fatis reformelor, doriaa sa mearga cit se poate de incet. Ministerele, de si nu asa de rostite in coloarea politica, incit sa puna o desbinare intre ele si adunari, nu izbutise, chiar cu aceasta purtare impaciuitoare, sé se mantina Ja guvern.’* Reforme se facuse cite-va ; ele erat insa neindraznete si retinule, temindu-se oare cum de a aparea Ja lumina zilel. Pe de o parte rasturnarea ocir- muirilor, pe de alta purtarea comisie! centrale in vo~ tarea Art. 34 al Constitutief cind cu cererea princi- pelut strain, indispusese pe domn in protiva acestul felit’ de reprezentare a poporulul, precum i] indispu- sese si respingerea propunerel de schimbare a legei electorale. De indata ce fusese recunoscut de Poarta si de pu- ferile garanle, domnitorul crezu ca poate sa se eman- cipeze de sub epitropia in eare-] tinuse pana acuma adunarile, din acadror vot el ajunsese domn. Moni- 158, Vioreana in Nationalul, 17 Septemvrie 1859.138 ISTORIA ROMINILOR torul oficial al Moldovet \amureste intr’un articol de polemica cu Steaua Dundrei, pentru ce adunarile care, dupa parerea lui, nu erad menile a inzastra tarile cu legi, nu fusese disolvate pana atunetl. ,,Fac- tul indoitef alegeri inca nu era consacrat de Europa. Adaogindu-se catre aceasla, complicatiile polilicel eu- ropene din anul trecut, nu ar fi fost iertat unui gu- vern national, sa lipsasea tara de reprezentantil sat, ai cdror prezenta putea sa fie ceruta de la un mo- ment la altul“.® Ba domnitorul simtind cit i se in: tarise pozitia, priv recunoasterea alegerel sale, iea in mesajul de disolvare a adundarilor, un ton ameninta- tor, fata cu ,acele capete in care mal ramasese oare care sperarl si visuri personale care ar trebui sa se slinga, intru cit atit tara cit si Europa s’at pronuntat in chestia politica a Principatelor“.'” Domnul putea cu atit mal mult sa inalte glasul, eu cit disolvarea adunarilor fusese aprobata de ambasadorii putevilor din Constantinopol.™ Daca insa puterile incuviintat acea masura, opinia publica din tara parea impartita intre doua simtiminte tot atit de puternice : bucuria ca lovise in partidul dreptel si teama pentru acest act de o netainuita au- toritate. Asa Rominul, de si ceruse el insust disol- varea adunarilor, ca nereprezentind nazuintele tari- lor, sustinea ca ,disolvarea ar fi trebuit sa se fac& asupra unul fapt, de oare-ce numal atunel apelul la tara ar fi avut un intales, ea avind a hotari intre pnterea executiva si majoritatea adunarel“. Steaua Dundrei impartaseste acelas mod de a videa. Si ea combatuse adunarile, cael daca lucrurile mergead rau, nu era din pricina puteret executive, ci mal mult din acea a adunarilor. 159, Mon. of. al Moldovel, 15 Fevruarie 1860. 160. Ibidem, 17 Decemvrie 1859. 161. Negri catre domnitor, 14 Decemvrie 1859. Corespondenta p. 4.PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU IOAN T 139 Numita foaie gaseste o dureroasa priveliste fn a- dunarea din Moldova. Cu toale aceste, este de pa- rere ca ,disolvarea a produs in intreaga tara o a- dinea si intinsa nemultamire*. Un articol de polemica din Monitorul oficial atinge aceasta contrazicere, iar Dimbovita organ oficios, aproba deadreptul disol- varea.”™ Alt moliy, inca mat adine, al disolvare! adunarilor reiesa din urmatoarele imprejurart: Prin intarirea domnulul in eapal ambelor tari ro- mine, se facuse o insamnata stramutare ta dispozi- tiile constitutiel cuprinse in Conventia de Patis. Co- misiunea ceutrala cate se aratase aga de putiu ple- cata domnitorulut, nu maf avea fnsémnatatea ce f-ar fi revenit in ipoteza celor dot domnt. Daca aceasta comisie ar fi fost sa functioneze sub dol domut si asa zicind intre dowd cara guvernamenlale, carora le ar fi fost cirmace comuna, de buna sama ca la nevoie ar fi putut sari din locul de onoare de linga amindot domnif ca sa se puna in partea unuia nu- mai, sa-I dee stramutare si sa mearga un car mal tare, lirind si pe celalalt dupa dinsul; insa acum, cind pe capra carelor, legate intre sine prin o osie comuné, sta unul si acelas domu, comisia centrala nu are loc de cit indaraptul carulut*.?? Aceasta foarte nimeritaé asamaluire caracterizaza prea bine schim- 162. Roménul. 1—4 lanuarie 1860, Steaua Dundret: cererea de disolvare 4 si 12 Mai 1859; ea disolvirel, 9 si 15 Decemvrie 1859. Monitorul oficial al Moldovei, 17 Decemvrie 1859; Dimbovifa, 6 Ia~ nuarie 1866. Disolvarea adunarilor prilejise un articol violent in Steana Dun.;18 Tanuarie 1360, din partea d-lu) Dim. A. Sturza, fost mi- nistru, ceea ce i atrase doud procese de presd, in care fu aparat de Cogiluiceanu, dar condamnat Ja 2 luni de inchisovare in 0 minastire, Sentinta se executd cu mare geabire (Monitored of. al Mold., 2 Tan. 1860). In 20 lanuarie, Sturza telegrafiazd din Piatra: ,Asta-zi merg in inechisoare, de unde trimit salatare amicilor mei politicl". (Steaua Dun., 20 Tanuarie 1860). 163. Tribuna, 7 Sept. 1859,140 ISTORIA ROMINILOR barea de pozitie a domnulal fata cu antorilatea a- ceea care singura mal inainte reprezenta unirea ta- rilor romine. De cind unirea se intrupase futr-o sin- gura persoana, acea insamnata si impunatoare a domnulut comun, rolui comisiet centrale se intune- case cu lolul. Aceste consideratiun! fae pe domnitor sa raspinga, de si sub o forma indulcita, lucrarea cea mai de sama a comisiel centrale, proiectul de constitulie care propunea realizarea imediala a unirer ‘de fapt, prin contopirea ocirmuirilor sia adunarilor si prin infiiularea unet singure capitale in Bucuresti, pe lingé ca revenia la ideea unut principe strain. A- ceasta propunere putea aduce larile romine in greu- ialt exterioare; cael daca Europa, dupa slaruintele Frantiei, recuse cu viderea cailcarea Conventiel, prin indoita alegere a aceluias doinnitor, nu era intalept acuma a o zadari din nod, prin o noua lovitura data actulut international, pe care se razama intreaga noua cladire a vielet romanesti. De aceea domni- torul, in raspunsul sai din 30 Noemyrie 1859, la adresa prin eare comisia centrala it comunica pro- jectul de constitutie, spune ca: ,aplauda din toata inima la simtirea nationala ce v’ad inspiral in re- dactia acestul act; insa ort cil de puternica ar fi dorinta de a videa realizate aspirarile politice ale tarel, not trebue inainte de toate sa ne ferim de a compromite interesele sale de fala, prin adoptarea de masurl hazardate. Prin urmare vol lasa_intre- buintarea preiectulul la un timp ee va fi mai favo- rabil. Pana atunel guvernul met va lua din el, in- -dicalii pretioase pentru pregatirea legilor, -Ceea ce voeste Romania acum, este ca sa ne ocupam cu re- vizuirea codicilor, cu organizarea finantelor, a jus- titiel si a tuturor ramurilor administrative, punin- du-le in darmonie cu Conyentia. Guvernul meti este gata a ajuta pe comisiunea centrala intru indepli-PRIMUL AN DE DOMNIE A LUI ALEXANDRU 10AN 1 14f nirea datoriilor sale speciale care ii sunt hotarit a- ratate de Conventie, in planul general al reorgani- zarel noastre“.'6 Cind Alexandru Joan I raspingea constitutia votata de comisia centrala, el lucra in sensul vederilor politicel europene, si ambasadoril din. Constantinopole spun lut Negri, ca si constitutia din. Focsant era protivnica Conventiel, sica bine a fa- cut domnul cind ou a primit-o*." Politica domnitorulul era de a inainta cu pru- denta si de a nu juca totul pe o carte: el tinea deck in mare sama raporturile luf cu puterile garante. Comisia centrala si adunarile compuse in majorita- tile lor, din aceleasi elemente, il impingeat ins& pe calea masurilor indraznete si pripite, pe care el, du- pa feliul cugetaret sale, nu le putea urma. Era pus deci in cumpana: trebuia sa tina sama,sati de vo- inta veprezentatie? nationale, sat. de acea a Europel. El prefera pe aceasta din urma si de aceea disolva adunarile si dect si comisiea centrala, emanatiunea. lor. Epureanu in sedinta din 25 April 1860 spune, ea ,trebuia sa ne ferim de un conflict ce ar fi iz- buenit intre guvern ce raminea pe tarimul Conven- tiel si comisiunea centrala ce s’ar fi mantinut pe a- cel al constitutiet votate de dinsa si care calea Con- ventia, Alt mijloc de a evita acest conflict nu ere de cit disolvarea adunarilor“,'®* si tot aga cugeta si domnitorul in o scrisoare catra Negri in care ti spune = ca ,din tribuna camerilor elective si de pe jeturile comisiunel centrale s’a facut apel intr’un chip mal mult sat mat putin acoperit, cind la nazuintele unio- niste, lingusind pe unif prin piedicile aruncate inde- pliniret reformelor constitutionale si cautind a im- 164. Reprodus intre altele de Steaua Dundrei, 8 Dee. 1859. 165, Negri eatra domnitor, 14 Dee. 1859. Corespondenta p. 4. 166. Mon. of. al Mold., 7 Mai 1860,142 ISTORIA ROMINILOR pinge pe altil in exagerarl primejdioase sai ne la timpul lor, pentru a ne pune in alternativa dea jigni sack Convenfia sat simftiminiul national. Proiectul de constitufie lucrat de comisiunea cen- trala este o dovadé despre aceasta. Astfelia am fost nevoit sa disoly camerile care, urmind miscarel na- tionale, intrunise pe capul met coroana ambelor principate” 7" Partidul dreptei simti indata ca disolvarea adu- narilor era o lovitura care] tintea. Vazind insa ca trebuia sa se supuna puterer fmprejurarilor si sa lupte cu armele cu care era atacat, inaintea unul tribu- nal pana atune! necunoscut in tarile romine, opinia publiea, infiintaza, cu inceputul anului 1860, 0 foae ‘in Bucuresti, care sa reprezinte interesele si modul sati de a videa in mersul trebilor. Foaea fu bote- aata Conservatorul progresist, cautind, prin titlal sii, sa se arate ca reprezentind ambele curente, a pastrare: trecutulut si a indrumarel pe calea viito- rulut. Romimul saluta apariia acestut ziar cu cu- vintele: ,iesa in sfirsit, si pentru intaia oara, si partida cea veche in fata natiunel, cu stindardul san, -si recunoaste astfel a ei suveranitate“.*** Alexandru Toan J, la sfirgitul anulut sai intar de ‘domnie, iea o pozitie mat rostita fata eu partidul dreptei, raspingind proiectul sai de constitutie si di- ‘solvind adunarile. Cu ministerit alcdtuite din parti- dul propasiret moderate, precum era Joan Ghica in Muntenia si Em. Costache Epureanu in Moldova si asleptind ca nouele alegeri sa-1 dee adunart mat 167, Memoriul domnitoruluy eatra C. Negri transmis agentilor pu- ‘terilor in 1 Mai 1861. Archives diplomatiques 1861, IV p. 263. Prin- cipele atu, in Mémoires, p. 379 spune despre domnitor: ,,Le prince était furieux contre la Constitution ef m'assura qu'elle ne verrail ja- omais le jour‘, 168. Rominat, 9 Tanuarie 1860.PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUL ALEXANDRU IOAN I 143 mladioase, el gindea ¢a a sosit in sfirsit momentul ca starpele lupte ce-1 paralizase orl ce miscare pana atunel si fnceteze; ca timpul muncel roduice sosise prin care el trebuia sa sparga drumul larg si mare al propasirel, prin padurea intalenita a vechilor de- prindert. Sa urmarim domnia lul, in aceasta noua perioada a evolutiel sale.