CAP. IV DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE (6 Dee, 1859—29 Ian. 1861). Adunirile cele noue. Disolvindu-se adunarile din ambele tari, se procede la noue alegerl care dat un rezultat prea putin deosebit de acel al adunarilor tre- cule. Organele limpulul ealculeaza in deosebite chi- puri elementele din care nouele aduoari se alcatuiad.’ Un lucru era netigaduit: nici in aceste camere, gu- vernul nu putea sa se sprijine pe o majorifate sigura. Adunarile erai, ca si cele disolvate, absolut neatirnate de ministerele care presidase ale lor alegeri, si era prea firese lucru ca sa fie asa, intru cit ,colegiile elec- torale alesese pe aceias! barbat! din adunarile tre- cute*.? Aceasta situatie politica, creata prin o lege electo- rala de tot restrinsa,, nemultamia pe partidul progre- 1. Rominal, 24 Fevruarie 1860, socotegte: 28 din dreapta, 22 din stinga si 17 gnvernamentali, penteu adanarea munteani. Dimbovita citata de Sé. Dun. 14 Martie 1860, aletitueste urmitorul tabloit con- parativ al adunarilor muntene din 1859 gi 1260: 1859—74 deputati, 21 ultraconserv.23 conserv. 10 liberali, 20 ultraliber. 1860 —68 10 25 Veri si Nationalul, 23, Martie 1860. rae ale carat cuvinte sunt reproduse, aprobindu-le, de Conservator nl progresist 24 lulie 1860, Comp. Steaua Dun., 26 Ovtom- vrie 1860.DE LA iNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 145 sista care se credea sigur a dobindi majoritatea, de indata ce s’ar fi largit ceva cercul electoral. Un glu- met isi bate joe, cu mult spirit, de sistemul absurd de reprezentare al tarei, rastrins numai la clasa cea mal bogata, casi cind ea singura ar fi avut interese de aparat. El spune : ,,Jnuteresindu-ma a cunoaste mai de aproape numarul total al familiilor ce compun na- tiunea romina, ma hotarit a lua in mina numarul 2 al Stelet si, reculegind toate somele indivizilor cupringt in listele electorale publicate dupa Monitor, m-am convins ca natiunea romine in Moldova se constitue din numarul de 1300 de indivizi“.* Grigore Cuza ob- serv ca: ,a se spune ca tara a fost atinsa, prin ma- sura disolvarel adunarel, este a exagera lucrurile, intra cit ea nu participa la viata publica; ca adu- narea_era mal mult reprezentanta unet clase, decit a- cea a tarel, si aceasta din urma trebuia sa fie cu atita maT nepdsatuare de soarta adunarel, cu cit pana acuma nu s’a facut mal nimic, in scopul indeplinire’ art. 46 din Conventie*.4 Dar nu numal orgauele pre- sel si unit deputatt erati de parere ase largi dreptul electoral; insugs domnitorul impartasia aceleast pa- rer], dupa cum s’a vazut div infatosarea proiectulut de reforma al leget electorale trimis comisiel cen- irale si pe care ea il raspinsese.® De alta parere insa era majoritatea adunarilor in- sas. Cind fu vorba sa se voteze proiectul pentru ca- merile de agricultura in Tara Romaneasca, adunarea Dun, 2 Martie 1860, rilie 1860. Mon, of. al Mold.,7 Mat 1860. 60, spune ci domnitorul trecind spre Bucuresti, ar fi r it eiitre presedintele Tribunaluluy eu- vintele urmitoz ~domnule, stil ei legea electorala este indestul de restrinst ; va recomand si n’o iat restringetf, ei D-v. largili cit veti putea cercul alegitorilor, care eu eit vor fi mat mull, en alit ade- varul se va vedea mai bine. Nu raspingeti pe alegatori, nu-1 sicanati*. Se vede cit de colo ci erat aceste vorbe puse de organul progresist in gura domnitorulut care nu putea indemna la calearea legilor. 10146 ISTORIA ROMINILOR primi un amandament, dupa care numat proprietarii cu venit fonciar de 1000 de lef sa poata face parte din ele.® Nic! macar in daraverile economice nu voiatt maril proprielarl sa stee alaturea de cei mict; dar insa in cele politice! Cu toate aceste adunarea mol- doveneasca nu poate face altfelit, decit a anula ri- dicula alegere a deputatulul de Ismail de catra un singur alegator, decretind pria aceasta insus acel co- Jegiu de incapabil de a trimite un deputat si dect lip- sind pe o parte din tara de reprezentantul et legal in adunare—cea mai buna critiea a leger electorale.” Si cu toale aceste, de asta data, guvernul si mal ales acel din Moldova exercitase oare-care presiune asupra alegerilor, spre a face sa-1 iasa candidalit. Desvalirea acestor presiunl, de care era invinuitl mal ales dol ministri, acel de externe Gr. Bals si acel de justitie D. Miclescu, spre a fi ales la Neamt si Ia Dorohoit, aduce chiar caderea minislerulut Epa- reanu. Legaliiatea face si aici pe partidul progresist sa dee mina dreptei, si Cogalniceanu, facind sa se primeasca o propunere de ancheta privitoare la mo- dul cum se efectuase alegerea.celor dof ministri, et isi dad dimisia, impreun# cu C. Rolla ministral de interne ce se simti si el atius prin votul adunaret. Aceasta descomplectare a ministerulut aduce curind dupa aceea retragerea intreaga a cabiaetulul Epu- reanu, in 3 Aprilie 1860.° Este insamnator faptul ca domnitoral trimite fostulut sai ministru Gr. Bals, 0 scrisoare, in care ii multameste pentru eminentele slujbe si if rosteste parerea sa de rau pentru a lut retra- Sedinta din 11 Iunie 1860. Mon. of. al Tere’ Rom., 20 Lule 1860. . Sedinta din 16 Martie 1860. Mon. of. al Mold., 2% Martie 1840. Comp. Steaua Dun., 14 Martie 1860, 8. Steaua Dun., 11 si 14 Martie 1860. Mon. oficial al Moldovet, 14, 23, 24 Martie; 6 Aprilie 1860. Comp. Nationalul, 31 Martie 1860. La Tas! guvernul combatuse candidatura doctorulut G. Cueiureanu, spri« jinind pe C, Negruzzi, directorul statislice’. Si. Dum. 95 Februarie 1860,DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 147 gere. Domnitorul dec! parea a nu recunoaste verdic- tul adunaret si a aproba purtarea ministrulur in a- Jegeri. Aceasta scrisoare era cu atita mal neasteptata, eu cit in adunare se preschimbase grele vorbe intre Cogalniceanu, sprijinitorul propuneret de ancheta, si Gr, Bals, ministrul] invinuit de apasare in alegert. A- cesta tratase destainuirile lut Cogalniceanu de infame ealomnii; iar Cogalniceanu raspunsese, ca daca an- cheta va dovedi aratarile lut, atuncl Bals va trebui privit ca un ministru tradator.® Actul domnitorulut se infalege insa, daca luam in privire, ca el doria sa intariasca in adunare elemen- tul moderatilor, al centrulut, singurul care dupa pa- rerea lui, urma o politica imtaleapta. De aceea in raspunsu] domnitorului la deputatia partidulul drep- tel din Tara Romancasca, primita de el in ziua de 3 Fevruarie 1860, el il spunea: ca ,va raminea tare in Jinia lut de conduita care consta in a opri pe a- ceia care ar voi sa pravaliasca tara intr’o cale ha- zardoasi si sA facd sé mearga tnainte pe acef care ar voi sa impiedece cursul progresulul, tinind tara in vechea sa stare, saa cutezind mered ao face sa mearga inapot“.1° Aceasta politica a domuitorulut care nu se spriji- nia pe nici una din partidele cele mal rostite si voia sa constitue o noua alcatuire moderata, expunea mi- nisterele a avea ,dot dusmant in loc de unul“, cum iea aminte Dismbovita."' Politica domnitorulul era insd fireasea; cacl cum spune Ulysse de Marsillac, in La Voix de la Roumanie: ,Principele Cuza cind 9. St. Dum. 22 Martie 1860. Tet aici se afla siscrisoarea domnito- rului, reprodusa dupa Monit 10. Steaua Dun. 5 Feveui 1860, De si cuvintele domniterulat nu sunt luate din un izvor oficial, ele aa putut firestite, intru cit sunt aproape identice eu avele spuse de el la primirea din fast, cu prilejul intoareere! sale din Constantinopole. Vezi mal jos. 11. Dimbovita, 2 Aprilie 1860.148 ISTORIA ROMINILOR - a venit la putere, s’a gasit in fata a doué partide extreme, intre care era tot atit de periculos de ales: Ideile vechilor boier! nu puteatt conveni tendintelor sale liberale; de alta parte era, in Muntenia, o fier- bere ce trebuia linistita,. Oament al céror buna cre- dinta nu putea fi banuita, dar at caror intalepciune pntea da loe la indoiala, voiat sa-] tirasca in niste intreprinderi care ar fi compromis viilorul natiunel. El cautaé intay inlaturarea primejdiet in o impacare, dar nu izbuti si ramase tot in greaua pozitie de mat - inainte. Afara de raul nemultamirel partidelor ex- treme, puterea executiva era expusa la o vecinicd Jupla cu acea leginitoare. De aici disolvarile de a- dunari si schiinbarile necontenite ale ministerelor“.'? Tot asa spune si Bolintineanu ca ,domnitorul nu se hotari a merge nici cu liberalit, nicl cu boierif, nici nu avea o partid&é a sa credincioasé si capabila‘.1 Domnitorul cauta insa, pe cit se putea, a urma o poli- tica impaciuitoare. Se foloseste de aniversara zilel de 24 Januarie, pentru a inchide in Tara Romaneasca procesul turburarel din 28 Septemvrie si a revoca toate avertisementele facute ziareler; iar in Mol- dova, pentru a anula toate osindirile pentru delicte de presa.™4 De si domnul voia sa fie omul limpalul saa, sa se tina de principiu! rostit de el alta data, ca mal bine 12. La Votw de la Roumanie, 19 Octomyrie 1861. 13. Viata lit Cuza Vodd, p. 33. 14. Mon. of. al Tévet Rom., 25 lanuarie 1860. Rominul, 7 si8 lan. 1860; Mon. of. al Moldovei, 25 Ianuarie 1860. Steaua Dun., 26 Tan. 1860. Cu cite-va zile maY inainte domnitorul graciase pe Goncescu si pe Pascu pentru condemnarile lor, in procesele de presa cu Cogilni- ceanu. Trib. romina, 21 Iauuarie 1860, Anume Cogalniceanu care apara pe D. Sturza, in procesul de presd intentat lui de guvern, tacuse el insusi proces de presi celor doua fete aratate mal sus, unul pentru © brosura, A bas ia masque, din Indépendance Belge; altul pentra un articol defaimator din Bueiwmul (St. Dun., 18 Tan. 1860). Opozitia a- yea dec] doud masuri: putea fi ofensata, dar nu putea ofensa.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 149 ceva licenta in presa, de cil zugrumare;'® de si e! jertase toate delictele provenite din tipar, este ne- voit maf ttrzia, fata cu tonul tot mai pornit al zia- relor, a restringe frinele, si in cuvintarea lu! rostita in ziua de 19 Noemvrie 1860 in Bucuresti, spune ministrilor, ca ,pand se va face o legiuire asupra presel, se pot sluji de ordonanta in fiinta, spre a pune o stavila la ori ce abuz al presel®."® Aceasta incurajare si are deefect, curind dupa uceea, suspen- darea ijarasi pe cale politieneasca a ziarelor Inde- pendenta si Nichipercea. in 30 Noemvrie 1860, ceea ce aduce o interpelare in adunare, din partea Jul Ros- selli, asupra acestef masuri.'7 Cu prilejul rasturnare! ministerulul Epureanu, se deslantuiese patimile politice iutr’un grad pana atuncl neauzit in tarile romine. In afara deo scena violenta dintre Bals si Cogalniceanu, adunarea insAreinind o comisie compusa dip C. Hurmuzaki, A. Panu si T. Bals, cu cercetarea Garel de sama facuta de minister a- supra activitatel sale, raportul acestei comisiuni con- chide la darea in judecata a ministerulul, pe aceleas! motive pe care le adusese si cenzura comisiel cen- trale contra acestul minister. Cogalniceanu insa iz- buteste a domoli pornirea si reduce lucrul numat la desenviintarea faptelor ministerulut, ca neconstituti- onale.'8 Se vede ca viata parlamentara se hranea din ce in ce mat mull din urile si rasbunarile personale, sporite la nemasuratele, prin combaterea in alegere a deputatilor care cu toale aceste izbutiat. Retragindu-se ministerul Epureanu in ziua de 3 Aprilie 1860, domnitoral urmind calea constitutio- 15, Mai sus, p. 133, 16. Mon. of. al Tare’ Rom., 22 Noemvrie 1860. 17. Ibid., 1 Decemvrie 1860. Comp. Nationalul, 11 Decem. 1860. 18, Monitorul oficial al Moldovet, 30 Sept. 1860.150 ISTORIA ROMiNILOR nala, insarcineazi pe vice-presedintii adunare!, Hur- muzaki si Mavrogheni, cu alcatuirea unui cabinet. Dar el nu se pot intalege cu domnitorul asupra a- plicaret constitutiel care decreta unirea efectiva, la- ecru privit de domn ca absolut primejdios.” El se adresaza atunci la partidul drepte! si cauta sa com- puna un micister sub St. Catargiu si Lascar Can- tacuzino ; dar nicl ef nu se pot iutiloi cu downul in parerl, din pricina ca voiai sa ciunteasea programul continut in mesajul din ajunul disolvaret.2? Vazind domnitorul ¢4 nu se poate intalege nici cu dreapta, nici de asta data chiar cu centrul, se hotdreste sa se plece mal mult spre progresisti, st chiama Ja pre- sidentia consiliulut pe Mihai] Cogalniceanu. De gsi fruntas al partidei progresiste, Cogalniceanu era foarte prudent si stiea sa se plece imprejurarilor. El acceutuase tot deauna nevoia de a se proceda, pentra efectuarea unirel, pe calea reformelor, spre a face unirea iubita si bine primita de popor; se a- propiese de domnitor, prin combaterea ideel princi- pelul strain in comisia centrala si, cu toate ca vo- tase si el constitutia, cu unire efectiva, recunoscu indata lemeinicia intimpinaritor domnulul contra a- cestel prea timpurit realizari. Cogalniceanu isi compune ministerul, in ziua de 3 Mat 1860, din: Eug. Aleaz, M. Jora, Damaschin Bojinca, Gh. Adrian, Arhiereul Melhisedek si D, Co- zadini, si in 5 a aceteiasi lunt cabinetul citeste pro- gramul sai adunarel.” Elementele cele noue din tara aplaudeaza in una- 19. St. Dun., 9 Aprilie 1860. 20, Ibid., 26 Aprilie 1860, 24. Mon. of. al Moldovet, 30 Aprilie 1860, adaos. Comp. St. Dun, 3 May 1860. De la 3 Aprilie pana ia 3 Mat Epureanu gerase aface- rile, Melhisedek trebue si.se retragi, iu urma_unei interpelari a lut Grigere Caza, unchial domnitorului, ca unul ce fiind calugar, nu putea imbrica dregatoril lumestt.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 15 nimitate, la venirea acestul minister in fruntea trebi- lor. Steaua Dunaérei spune: ,ca in venirea la cirma statului a unuia din redactorii sat, se vede testimoniul cel mal eclatant ca sacrele priucipif de libertate si de dreptate ati incetat de a mai fi caua guverne- Jor din tara sa“; °? iar femeia patrioata Sofia Hrisos- coleu (nascula Cocea) din Falticeni, scriea inflacarata, la vrista de 20 de ant: ,bucura-te acum, o tu patrie nenorocita, cact ranele tale in curind vor fi vindecate de fiil tat cet bunt“.*? In programul sad, Cogalniceanu apasa mal cu deosebire asupra nevoiel a trel refor- me de capilenie: legea electorala, chestia taranimet si manastirile inchinate.** Ce se intimplase, in acest rastimp, in tara sora? Evenemente de acelas felia ca si acele din Moldova, aduc rasturnarea cabinetulut [oan Ghica, tot din ca- uza incalearet libertatilor parlamentare. Anume prin- cipele Gh. Stirbeid fusese arestat de prefectul de Dolj, in timpul alegerilor, sub cuvint ca ar fi fost rostit vorbe ocariloare la adresa capulut statulut. Dreapta facind raspunzator ministerul pentru a- baterea prefectulu!, propune un vot. de neineredere in minister. Stinga se foloseste de prilej si genera- lizaza votul, pentru toate nelegiuirile comise de mi- nister.®® In sedinta din 30 Aprilie 1860, votul de blam este primit, unindu-se dreapta cu stinga in a lui sus- tinere.?° . St, Dun., Ibid. 3. Rominul, 26 tunie 1860. Sh. Dun., 5 Mat 1860, . Nationalul, { Mat 1860, 26. Monit. of. al Téret Rom, 6 Iunie 1869, Comp. Nationalul, 5 Mal 1860. Conservator progresist 1 Iunie 1360 care insi se pierde in consideratiunt de tot neholirite asupra pricinel caderet mini terulul. “Aceasta unire a stiagel cu dreapta in interesul spri legalitite! sai a altor idet mart, precum fusese unirea, era aspru eri ticati de Maigouverné, profesorul francez de la Academia din Iasi. El spune intr’o serisoare catra A, Panu din ‘4; Aug. 1860: ,Votre152 ISTORIA ROMINILOR Se vede ci domnitorul, vazind ca in Moldova a fost nevoil a se pleca spre progresistit cel ma! de- clarati; ca in fruntea comisiel centrale era de a- semenea uu progresist, St. Golescu, cearea si in Mun- tenia de asta data un minister compus din oame- nil cel mai inaintatt in ideile Jor. In 28 Mat 1860, el alcatueste ministerul muntean din N. Golescu ca presedinte, cu V. Boerescu, D. Brateanu, I. Brateanu, C. A. Rossetti, EL I. Fili- pescu si D. Viadoianu.2” Adunarea ins’ raspunde la aceasta constituire, prin alegerea lu! Barbu Ca- targiu, cel maf de frunte din membril dreptei, la vice-presidentia adunarer.°* Ministerul ultra-liberal din Tara Romineasca avu inst o viata foarte scurta—nici 40 de zile,—de la 28 Mat pana la 5 Tulie. El cade din urmatoarea impre- jurare: Cesar Boliac fusese ales deputat. La vali- darea lul, se pune chestiunea moralitatel Jui, intru cit fusese iuvinuit de consulul austriac si de un pasa ture, ca ar fi substras niste obiecte pretioase incre- dintate lui de Unguri: Cu prilejul desbateriJor pa- timase asupra acestei chestiunl, ministrul de culte C. A. Rossetti spune, ca ,presedintele vra sa puna fa vot excluderea unui deputat, acuzat pe banuiala de cétra we guvern inimic al autonomiet si na- fionalitatet noastre“. V. Boerescu ministrul de jus- titie, auzind cuvintele rostite de colegul sat si prip eare se ataéca, de catra un organ al guvernulul, in erreur a vous lous, hommes politiyues, et principalement a vous, c'est de ne youloir pas mettre Ia question sociale en premier ordre et de vous aitacher presque exclusivement 4 la question politi Vous avez fait la faute énorme de donner Ja main au pa ultra-consere vateur, dans la but de le faire servir au triomphe du principe de T'u- nion*, (Hirtiile Rosetti). 27. Monit, of. al {éret Rom., 30 Mai 1860. Conserv. progr. citat, arataé frica cea mare ce cuprinsese Tumea, (adect pe fostir privile- giati) la venirea la putere a oamenilor din 1848. 28, Nationahd, 5 Iunie 1860,DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 153 plina adunare, una din puterile garante a existen- tel principatelor romine (Austria), se rapede la tribuna si arata, ca ,d. Rossetti ar fi vorbit ca deputat si nu ca ministru*. Abia se stirgise cu a- ceasta scena si all ministru, I. Brateanu ,avind pa- rola“, cum se spunea pe atunci, sustine ca ,inter- nuntu! Austriel, vizirul si cet Jaltf ambasadori nu at nict o autoritate in notele lor; pentru onoarea noastra nici nu ar trebui citite. Prolestez de a se lua notele turcesti ca acte intr-o cauzd ce infie- reazd drepturile romine“. Boereseu ministrul jus- titiel, suindu-se iar la tribund, observa ca , inca de la inceput, d. 1. Brateanu a spus ca iea cuvintul ca de- putat, iar nu ca membru al guvernulut. E adevarat ca guvernul e absolut indiferent la aceasta chestie ; dar distinctia nu poate fi asa de absoluta, in cit sa nu se confunde vorbele zise ca deputat cu cuvintele zise ca membru al guvernulul, Aslfeliu cuvintele d-lut Brateanu contra Porte! Otomane, nu numal guver- nul nu le iea asupra-si, dar si protesta in contra-le“.*° Domnitorul nu putea lasa ca ministril lut sa atace, de Ja tribuna adunaret, puterile semnatare ale tra- talului de Paris, si se vede ca el a cerut dimisia ministerulul, de oare ce este data chiar in acea zi. N. Golescu, intrebat in aduuare asupra cauzet retra- geret cabinetulul, raspunde, ca ,nu ar exista o per- fecta intalegere intre domn si ministri, relaliv la in- tinderea responsabilitatel ministeriale*.®° Din aceste cuvinle se vede, ca ministril ce atacase puterile ga- rante, cautase sa acopere purtarea lor cu responsa- 29. Sedinta din 5 Julie 1860. Monit. of. ul Téret Rom., 4 si 5 Aug. 1860. Conserv. progr., 20 Iulie 1860, dupa obiceiul sai, se intinde in consideratiun! abstracte asupra caderel ministeruluf ultra-liberal si declaré chiar ci ,nu se va ocupa cu cauzele acestei ciderl, Ceea ¢ preocupa era aproape exclusiv chestia_proprietatel si improprietari- rea Liranilor, Vezt si Rominul 5, 6 si 7 lulie 1860. 30. Romina, 9 Junie 1860.154 ISTORIA ROMINILOR bilitatea ministeriala, spunind ca vorbele Jor nu le- gail nici pe capul statulut, nicl pe tara; dar dotm- nitorul era de alta parere; anume ea aci nu era vorba de o chestiune interna, ci de una externa, in care nu mal raspundead ministril, ci domnul si deci tara. Aceasta desbinare in parerl aduse retragerea cabinetulul. Noul minister se coastilui sub M. Costache Epu- reanu, cu Costaforu, V. Boerescu, I. I. Filipescu, Adrian si Gh. Vladoianu.?! Si aceste. era tot un minister progresisl, dupa cum este si salutat de or- ganul luY Boerescu care adaoge, ci ,oare care di- ficultdti personale at dat loc la disolvarea cabine- tulut d’intai; dar principiul nu sufere nimic; mat multi membri al cabinetulul celuf vechit (Boerescu, Fi- lipeseu, Vladoian, Adrian) fac parte si din cel not“.?* Observatia Nationalulul ne arata ca era mai mult o prefacere de cit o schimbare a ministeriulut, des- facindu-se el numat de elementele prea inaintate prin ideile lor. Sub cele doud ministere progresiste, Co- galniceanu in Moldova si Epureanu in Tara Roma- neasea, si cu o comisie centrala compusa in ma- jorilate din elemente de acelas felia, trebuia sa se indrumeze reformele de nevoe, pentru a scoate ti- rile romine din starea lor cea veche, consfintita prin Regulamentul Organic, si a le impinge pe calea cea noua, asternuta lor prin Conventia de Par Adu- narile, sub presiunea acestor imprejurarl, cautat si ele a se da dupa curent,si de aceea ministerele lut Cogalniceanu si a lui Epureanu si at o dainuire ceva mai lunga de vit cele ce le precedase, cu toate ca Cogalniceanu, in scrisoarea lui de ramas bun de la redactia Stelet Dundret, spunea in chip profetic, ca 31. Mon, of. ‘al Teret Rom., % lulie 1860. 32. Nationalul, 14 Iulie 1860.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 155- yin aceste grele timpurt de tranzitie si de patimt, oameuil nu sed mult la putere*.*% In asemenea conditiuni se incepe o mal spornica lucrare in sensul desvoltarel poporulul romin si a- nume in cele 3 directii in care si pand acuma se indrumase activitatea elementelor conducatoare: 1) pe calea sustinerel vredniciel si autonomiei tarilor romine; 2) pe acea a intarirei din ce in ce mai mult a legaturilor de infratire, si 3) pe acea a aplicaret principiilor de egalitate, dreptate gi libertate, preva- zute de Conventia de Paris. Cailaitoria domnitorulni Ja Constantinopole, Societatea romaneasea se transforma prin o lucrare, inceata dar necontenit propdsitoare. Iu afara bin- tuind framintarile politice, iacriminarile mutuale, ras- turnarile si palimele viforoase a le luptet de toate: zilele. Tarile romine paread supuse la lovitura unor furtunt naprasnice ; dar aceste, pe linga raul pe ca- re-l faceat, udaa pamintul cu apa manoasa care, patrunzind in launtrul lui, umezia paturile roditoare, din care era sa rasara mal tirzia un bogat saceris. In privirea puntulul d’intal, vider pe presedintele- M. Costache Epureana spunind, ia expunerea. situa- tiel financiare pe 1860, in adunare, ca ,Inalta Poarta,. netinind sama de sincerile protestatil ale Rominilor pentru tratatele lor, si privind dorintele noastre le- gitime cu un ochit indoielnic, dadu un rezultat ne- fast pentru prosperitatea. taref, prin mantinerea cal- macamiel provizorie un timp atit de indelungat*.#* Asemenea tinguire in protiva purtare! Portel, nu fusese rostita nicl odala pana atunet, .intr-un chip. 33. St, Dun. 3 Mat 1860. 34. Monit. of. al Mold., 27 Martie 1860, adaos. Si Epureanu ca mninistru, atica o putere garanti, insd modul cum o facea era absolut altul de cit cum o facuse Rossetti si Brateanu, Mal sus p. 152—153,456 ISTORIA ROMINILOR oficial, Dar nu nuamal fata cu Turcia trebuia afirmata autonomia si libertatea tarilor romine, ci fata si cu celelalte puter. Jurisdictia consulara mat ales ridiea necontenit greutati in mersul trebilor, si am vazut mal sus incercarea ministeriilor trecute de a rastringe intinderea ef. Aceste incercar] adusese, probabil, dupa staruintele Austrie! si ale Anglier, nota colectiva a tuturor consulilor, intre care chiar al Frantiel pentru mantinerea neatinsa a acelel jurisdictil, nota despre scare s’a vorbit mal sus. Guvernul insa isi dadu in curind sama despre falga pozitiune in care se aflat -consulil puterilor straine, acreditatt in Principate, prin berate turcesh, si el incepe a face demersurt, -ca de acum inainte el sa fie trimist de-adreptul in ta- rile romine.** Puterea care inaugureaza recunoaste- rea acestel dorinti si deci autonomia tarilor romine -si in raporturile internationale, este Piemontul. Ca -o masura compliniloare a aceste! noue ere in viata politicel exterioare a Principatelor, se infiintaza o agentie diplomatica la Paris si una la Turiv.*® Ju- risdictia consulara pierzind din insamnatatea ce o a- vea maf inainte, supusif strain! se ingramadese tot mat mull, lepadindu-se de protectiile respective,*” la cetatenia romina. Mare si neasteptala era aceasta priveliste pentru ochil Rominilor ce abia péreat ca pot suporta lumina 35. Monit. citat in nota pree, Comp, mai sus, p. 125, 36, Nationalul, 14 August 1860, Domnitorul Lrimisese, dupi 24 Ia- muarie 1859 pe ‘Alexandri Ja Paris, ta Londra si la Turin; pe Ludovic Steege Ja Viena si Berlin, iar pe C. Negri la Constantinopole. Prima -agentie. statornica este insi acea din Paris infiintata, Ja inceput, eu titla, de Corespondant du gouvernement de Moldavie @ Paris et a Londres, primal ef Litular este Ioan Alexandri fratele pectulul. Dela 7 Sept. eb el iea titlu] de Agent des Principautés-Unies & Paris et & Londres, La11Septemvre 1860, 1, Alexandri capati dreptul de a corespunde prin cifre cu domnitorul. A. Papadopol Calimah, Amintir?, p. 257 si 283. Vez} gi mai sus, p. 64. 37. Mal fie-care numar al Monitorulut Moldovel si Tare! Romanestt contin asemenea lepadari.DELA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 157 orbitoare ce le lua de odata viderile. Cogalniceanu, ca ministru ad-interim la instructie, putea eu drept euvint sd spuna, fntr’un raspuns lut Zaharia Columb, reprezentantul comitetujui scolar, la impartirea pre- miilor a anului 1860: ,In adevaér, in anil aceia cind in cile-va lunt am putut fi profesor de istoria roma- neasca, nu era lucru usor si nepericulos de-a grai adevarul, de a vorbiin favoarea libertatel nationale si cetatenest!. Cine ar fi crezut, c& cu ochit nostri vom privi, ca insusi nol vom dobindi aceea ce de abia eu citi-va an! mat inainte era un mare curaj de-a rosti, de a dori“!°5 Aceasta inaltare a tarilor romine in vaza lor, in insamnatatea Jor, reiesa intr’un chip intr’adevar stra- lucit, atunet eind domnitorul merge la Constantino- pole, spre ase infatosa in persoana Sultanului. Era aceasta o datorie de indeplinit, fata cu puterea de care atirnad si pe care congresul european ce le re- cunoscuse dreptul la existenta, o mautinuse ca su- zerana a Principatelor-Unite. Dar, de si Alexandru loan se ducea, ca vasal sa faca un act de curtenire suzeranulul sau, cit de deosebil se asternura rela- tile de asta data intre sultan si domuul Principate- lor! Ort ce urma de injosire care sa aminteasca po- zitia precumpenitoare a imparatiel turvesti si acea inchinata a capulut tarilor romine, disparu; ba din protiva, Sultanul, prin masurile ordonate de el si prin purtarea sa personala, cauta sa inalte pe domnul a- celor tari, pe care predecesorif sa¥ erati deprins! a le strivi sub calcaiul lor. : TInainte ca domnitorul tarilor comine sa faca aceasta calatorie, se intimplase ca marele vizir sa vind in orasele turcesti de linga Dunare. Domnitorul trimise pe ministrul de externe, sa complimenteze pe marele 38. Mon. of. al Mold., 29 Lulie 1860,158 - ISTORIA ROMINILOR -vizir. Organele presel turcesti aratai parerea de rau, ci domnitoral nu s’a dus in persoana, spre a se in- talege cu marele vizir asupra ceremonialulul primi- ret sale in Constantinopole.®? Nu numal ca Alexandru loan | stiu -sa-si pastreze vaza personala cu acest prilej, dar el lua masurile cele mal amanunte, pen- ‘tru a asigura vizitel sale un cu total alt ecaracter de -cil il avuse acele ale predecesorilor sal. C. Negri fixaza -programul impreuna cuambasadorul francez, si Savfet- .pasa asigura pe reprezentantul Principatelor-Unite, ca principele va fi primit eu cele mal marl onorur! si -anume e& va intra, nu pe poarta cea mica, ci prin acea a Sultanulut; cere ca Cuza si primeasea numal -decit a fi gazduit la palatul Emirgian, ceea ce’l va pune pe picior egal cu principele Napoleon si cu ma- rele Duce Constantin. Fuad-pasa ce fusese cistigat de doninitor, prin o scrisoare de condoleanta, trimisa dre- giitorului ture, cu prilejul morte fiulul saa, dupa sfa- tul dat de ambasadorul francez lui Negri, se jalueste chiar acestuia, c& domuitorul ceruse de la adunare un credit de 1,000,000 de lel, spre a merge la Constanti- nopole, credit ce s’ar putea interpreta ca ar sluji spre a face darurt.“° Cit se schimbase lucrurile! In 22 Septemvrie 1860, Alexandru Ioan I pleaca -eatra Constantinopole din Galati. Era asteptat aici, de trel zile, de doi coloneli turci, trimis! de Sultanul. Nu se trimisese grade nai inalte militare, numat din cauza ca si Cuza nu fusese decit colonel in armata romina. Corveta de razboiti Beyrut, din marina otomana, fu pusa Ja dispozitia principelui. Bolintineanu eare a Reprodus din Le Levant, ziar al Portel ce apirea in Bruxelles ulscher Correspondent, Bucuresti, 18 August 1860. Negri catre Domnitor, 14 Decemvrie 1859, 15 Fevr., 18 April 40. JL Mat, 16 $i 26 Angust 1860,’ Corespondenta, p. 5, 17, 55, 30, 62 si 67, Comp. Papadopol-Calimah, dmintiry, p. 288.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 159 insotit pe principe in calatoria lw, ne descrie primirea domnitorulul romin de catra autoritatile turcesti, pri- mire ce nu se deosebea aproape intru nimic de a- eeea a unul suveran neatirnat. La intrarea in Marea Neagra, cind domnul se apropie cu barca de cor- vela, ea se ilumina deodata sub flacarile unut foe bengalic, sicind o parasi, in portul Constantinopolel, coborindu-se in caic, corveta saluté prin o descar- care de tunurt. O garda de soldatt turc! prezentlara arma la debarcarea domuulul. El fu gazduit in pala- ful de Ja Emirgian. Hrana atit a domnulut cit si a intreguiut sad personal, se dadu pe socoteala Portel. Indata ce se asazé in palat, domnitorul primi vizita ambasadorilor puterilor europene si a ministrulut a- facerilor slraine ale Portet. La vizita facuta de A- Jexandru Joan I Sultanului, acesta il astepta in pi- cloare, in mijlocul salonului si facu citt-va pagi intra inlimpinarea domuulul care era imbracat in uniforma romaneasca, Domnul fiind putin racit si tusind de ci- {e-va orl, Sultanul se informa de sauatatea lui si-i arata dorinta de a-] vedea de mai multe ort, in tim- pul cil va sta la Constantinopole. La esire, vizirul pe- trecu pe domn pana In uga serailiulu!. La vizita pe care domnul o inapoi ministrului de externe, muzica turceasca executa aril romanesti. Sultanul trimise domnitorulut o sabie de onoare jmpodobita cu pietre scumpe de o foarte mare valoare. Se dadu o repre- zeniatie la teatrul de Ja palat, Ja care domnitorul a- sista tu loja, alaturea cu Sultauul, gi asa wai departe.*! Ce scop urmarise domnitorul in vizita lut? Se spu- 41, D, Bolintineaun, Célétorta domnulut Principatelor-Unite ia Constantinopole, 1860, Asupra moduloi eam fusese primitt AL, Ghica i turza, cu fesul pe cap si sirutarea papuculat si cu minile la vezi Draghict Istoria Moldovel, pe 500 de ant, IL, p. 193, Pentru Ghica si Slirheit, Albina. Romaneasca, 1 Tulie 1849. Vert si T. sci. Magazin istoric gi literar, 1876, Comp. a mea Istorie @ Ro= aminilor din Dacia Tratana, V. p. 508.160 _ ISTORIA _ROMINILOR nea prin tara, in cereul acelora care nemultamise pe domn, cu rasturnarile ministeriale, cA el avea de gind sa trateze, cu reprezentantil puterilor straine din capitala Turciet, suprimarea Conventiet si inlo- cuirea el cu dictatura.*® Asemene zvonurl le am vazut ea erat raspindite inca de mat inainte tn tarile romine. Daca ele erat de o cam data neintemeiate, scopul vi- zitel sale nu era acel al unui simplu act de curtenire, cu toate ca domnitorul si incunjurimea lu! cautase sé-1 dee acest caracter. Asa Bolintineanu credea ca domnul nu putea si ceara unirea de la Turci, fara a jartfi autonomia tarilor suror!. Insus domnul, la reiutoarcerea lui, lamureste lume! adunate in saloa- nele palatulul din Bucurest!, pentru ce se dusese la Constantinpole: ,Nu am mers acolo, spune el, spre a cauta mijlocul de intarire din intru, cact realiza- rea legitimelor dorinti ale Rominilor atirna de et insisi. As socoti coborit neamul romanesc, daca afara diu tara ar fi avut nevoia sat as fi catat mijloace de a ajunge la telul dorit. Mergerea ta Constan- tinopole a fost o simpla vizita de curtoazie*.*? Ara- tarile domnitorulut nu sunt tocmal exacte; dar el ne putea marturisi lucruriJe precum fusese intr’adevar. Anume el vroise intal sé puna o conditie acestel vizi- te, adeca primirea uniret desivarsite de catra Poart& si revizuirea legel electorale. Ambasadorul francez insa sfatueste pe Negri, sa determine pe principe a face vizita inlal si dupa aceea sa faca cererea de re- vizuire.*4 De aceea vom vedea ca mal tirzit tot de la Poarta si de la puteri, principele va cere a se do- bindi aceste lucrurt, si nici ca se putea altfelia. Vor- bele principelut cautad sé acopere o cugetare pe care 42, Steaua Dun., 31 August si 3 Sept. 1860. Nafionalat, 22 Sep- temvrie 1860. 43, Monit. of al Tare Rom. 18 Oct. 1860. 44. Negri ce. Cuza, 9 Tulie 1860, Corespondenta, p. 54.DE LA iNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 161 o avuse, dar care din imprejurart riimasese de o cam data nearatata. De altfeliu, aceasta vizita avea o mare insamnatate, prin magulitoarele distinetil ale caror obiect fusese domnul si prin care el facuse tarilor romine o slujba covirsitoare, inaltindu-le in proprit lor och! si in acet al Europe. In eurind se vazu rezullatul bunelor relatit inche- gate intre Sullan si domnitorul Rominilor, Se obict- nuia pana atuncl, ca paspoartele eliberate de can- celariile romine pentru Tureia, in loc de a fi numat vizate de autoritatile otomane, sa fie preschimbate de ele in paspoarte turcesti, pentru a se mantinea ideea incorporarel Principatelor in imparatia otomana. C. Negri cerind, dupa vizita domnitorulul, suprima- rea acestul obiceit, ministrul de externe al Turciet ineuviintaza cererea reprezentantulul romin.*® Daca insa domnitorul era rivnitor a apara vaza si demnitatea poporulul saa, el era foarte bagator in sama a nu atinge prin nimie susceptibilitatea pute- rilor care subscrisese actui de renastere al tarilor romine. Am vazut maf sus cum se expulzase din tara cet dot ziarist!, italian si german, din care cel dintat po- negrise pe Napoleon, cel de al doilea pe Francise Josif; de asemene cum domnul ceruse dimisia ministe- rulut ce atacase, in adunare, pe Austria si pe Tur- cia.4® Pe Ja Aprilie 1860, episcopit catolict primise ordin de la papa, a cetiin bisericile catolice 0 afu- risenie contra regelut Italie. Guvernul lu? Alexandru Toan I opreste aceasta celire, de ambele parti ale Mil- covulul, pe motivul, ,c& arfi un rege garant si de un singe cu noi“. Putin timp dupa aceea, voind sa se dee un banchet, pentru a se celebra unirea Italiet centrale cu Savoia, fapt neplacut lut Napoleon, gu- 45, Nafionalul, 23 Oct. 1860, 46. Mai sus, p. 134 si 153. tt162 ISTORIA ROMINILOR veroul vra sa-I opreasca prin politie, si atunct ideea banchetulul este parasita.*’ Catre sfirsitul anulut 1860, doue corabit. sarde vrei sa descarce la Galati mal multe lazi cu arme, destinate pentru armarea unel hande de Unguri ce, in acelas timp, se formase in ambele tari, din adunarea emigrantilor. Cogalniceanu izbuteste sa-I faca prin staruinti a parasi Moldova, si interpelat in adunare asupra acestel imprejurari, raspunde, ¢d a refuzat sa-1 extradeze, spre a nu lovi in reputatia de tara ospitaliera de care tot-deauna s’a bucurat Romania; dar pe de alta parte a cautat sa-I determine a parasi tara poastra, spre a nu jigni intru nimica principiul neutralitatel care trebue sa fie sfint pentru noi.** Parerea ministrulut reproducea cugetarea domnitorulut care spusese, intr’o cuvintare rostita la 10 Decemvrie 1860: ,Unguril aa socotit ca a venit momentul de a-st dobindi si et nationa- litatea lor, si c& tara noastra ar putea servi de baza a operatiunilor Jor. Suntem neutri si nu putem in- gadui astfelit de intreprinderi, sub nicY un pretext, eaci atunct na stim pentru ce altit ar respecta ne- utralitatea noastra*. Adresindu-se apo) calre minis- trul de razboit adaoge: ,complectatt cadrele, ingri- jitt de echipamente si, daca este nevoie, trecett chiar peste cifra budgetara, Asta-zI tara is! are steagul el, si Rominil se vor stringe in jurul lui pentru a-l apara“.4? Daca ius autoritatea domnitorulul se intindea si 47. Rominul, 19 Aprilie 1850. Banehetu) se planuia a se da ia Bu- curestt, In Jasi_nu fusese nici o migeare in aceasta privire; ciel cum spune Steaua Dunaret: ,jupin Leib si jupin Solomoniki nu ‘pres sim- patizaza cu triumful Ialienilor*. 48. Sedinta din 15 Deceinvrie 1860, Monit, of.al Mold., 19 Dec. 1860. 49, Monit. of. al Téret Rom., 12 Decemvrie 1860. Aceasti chestie a armelor unguresti complicase ¢] ja unirel (vezi maf jos), Indem- nul domuitorulur ea si se treacd peste cifra budgetara, cu tot a- vintul sai patriotic, este neconstitutional si se poate adaogi Ja cele- Jalie aratari aduse ma¥ sus despre practica acestuY regim.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 163 se intaria in afara, si in launtru era nevoe a o india deasupra unet puterl care, de cind cu emanciparea poporulul romiu, incepuse: a lua apucaturt de neatir- nare, nepotrivite cu starea lucrurilor, precum si ‘cu intreaga istorie a tarilor romine~autoritatea pbise- riceasca, intrupafa in persoana mitropolitulul, Sofro- nie Miclescu, mitropolitul Moldover, era unul din cer mal inversunati protivnict ai noulul ordin de Jucrurt sial domoutul, reprezentantul saa. Domnitorul se ho- tari sa dee capulul bisericet o lectiune care sa-l in- vete—pe el si pe lott cei ce cugetati ca dinsul--ca, daca milropolilul este suveran in trebile bisericesti, nu poate fi de cit ascultator si supus in cele lumestt. Pentru a lovi mintile, domnilorul alege ziua cea mare de primire, dupa intoarcerea sa din Constantinapale, cu care prilej el putea atinge si alte abatery de do- meniul moral, de indreptat tocmal pe aceeasi cale, a dare? lor in cunoslinta obsteasca si a mustrarel prin organul si cel autorizat. El arata intai, ca vizila facuta sultanulut, ,a avut un deplin succes; ca va atirva numat de patriotismul si de prudenta si concordia noastra, pentru ca in cu- rind aspiratiile noastre cele mai fierbin{i sa se re- alizeze. Pentru aceasta trebue iusa ca guvern si tara s& ne dim mina si sa ne ocupam serios de imbu- natatirea staret Jueruriler din Jauntru, cu stirpirea abuzurilor si cu intemeierea Jegalitatef. Exemplul respecluluy catre lege trebue sa-] dee mat intal acet ce sunt chematt a o aplica. Cu parere de rat insa trebue si marturisese, ca am priimit inal multe tin- guirl asupra unora din tribunalele farel. Chem cea mai mare luare aminte a d-voastra, d-le ministru al Justitiel, asupra acestor abuzuri care trebue sa dis- para cit tat curtad. Va invit mat cu deosebire sa fitt fara crutare pentra judecatoril care at calcat da- torintele Jor. Curtea de confirmatie di asemene loc164 ISTORIA ROMINILOR Ja multe tinguirl. Mi se spune apof c& uni! membri al curtilor nu se deosebese prin o mare exactitate Intru_a-st indeplini indatoririle lor, la oarele hotarite. Am aflat ci unele dati, presedintele a fost chiar ne- voit de a se duce pe a casa, spre a pofli pe judecator! de a veni la curte, ca sa complecteze sesiunea. A- ceasta nu o vol mat tolera, de acum inainte, In fie care Duminica, deosebitele curti si tribunale imi vor infatosa raporturile lor despre pricinele cercetate, despre cele aminate, precum si despre cauzele pen- tru care ele nu s’at cercetat“. Dupa aceste cuvinte, cu care nu prea erat de- prinsi magistratit moldoven!, intorcindu-se catra mi- tropolit, tl apostrofeaza intr’un chip tot atit de e- nergic pe cit si de neasteptal: ,Prea sfinle Mitro- polite! Tara v’a incredintat toiagul arhipastorese ca si o conduceti pe calea morala si a mintuirel su- fletesti. Ett sunt convins ca prea sfintia voastra a- vet consliinta acestor marl si frumoase datorinti ; dar sunteti rad incunjurat si rat sfaiuit. De un timp incoace clerul inalt a parasil cu totul misiunea sa ; in loc dea fi cel intar a da exemplul respectului ca- tra lege si autoritate, el s’a pus in stare de revolta, Nu vom mat lolera o asemene slare de lucrur, jig- nitoare fericirel si progresulul tarel. Trebue ca in viitor capetele cele mat indaratnice st se supund lege. AM mai multe motive pentru a Vé adresa a- semene cuvinte“. Aice dommnitorul aduce aminte mi- tropolitulul, cum s’a opus tot deauna incercarilor ministrilor, de a introduce morala si disciplina in ma- nastirl, Ja care milropolitul a raspuns prin eartt de afurisenie care at provocat revolte intre calugari; ca guvernul pedepsind pe acesti revoltanti, milro- politul a protestat; ca guvernul a cerut destituirea slarelulul de la Neaml, gasit vinovat de mat multe tncalears, in urma une! anchete rinduite de ministerDE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 165 in unire cu mitropolitul; dar ca acest din urma re- fuzase destituirea ; °° ca mitropolitul, in dof ant de a rindul, se ferise a sarba ziua onomastica a domni- toruluy, ducindu-se la tara in acel timp. Ca simplu individ—spuse domnul—et nu cer si nu am tre- buinta de rugaciunt de comanda si facute fara voie ; insa ca sef a} statulul, cer si pretind ca mitropoli- tul Moldovel sa se roage pentru domnul Rominilor*. In sfirsit mal mustra pe mitropolit pentru abuzul desparteniilor, ,in care toate legile, si cele dumne- zeestl si cele omenestl, s’ad caleat in picioare de de- easteria prea Sfintier Voastre“. Intorcindu-se apot catra Cogalniceanu si prefacindu-se a fi suparat pe el, t! spune: ,de aceia domnule presedinte al con- siliulut si ministru de culturt ad-interim, ne videm silit a va arata nemultamirea noastra, pentru mola- tatea si indulgenta cu care ati rabdat starea de ne- subordonare in care s’at pus unil din membril cle- yulut inalt; chiar de mine veti lua masurile cele mat energice, pentru ca legea si autoritatea sé fie res- pec late de tolt fara deosebire. Am respectat si vol ecta drepturile atit ale fie carul cetatan cit si /¢ fe carel puter?! a statulul; insa vor sti a face specte si drepturife care sunt date domnu- tiunea ne-a delegat suveranitalea ef, ca sa m fericirea a cinc! milioane de Romini, iar nu ca sane oprim din aceasta cale mivtuitoare, prin con- sideratiunt eétra citl-va rasvratitor! sat ambitiosi care nu se pot impaca cu noul ordin de lucrurl. Sun- tem domnu! Rominilor si prin urmare suntem datort a ocirmut astfelit, ca fericirea intregei natil sa nu mai fie sacrificata la citl-va nemultamitt’. O urmare a acestel cumplite filipice fu suspenda- 50, Intre altele, staretul rupsese mareu {are de pe frontonul seoa- let din_manastire. Cogdiniceanu, in gedinta din 31 Iunie 1860, Monit. of. al Mold, 31 Oct. 1860.166 ISTORIA ROMINILOR rea mitropolitului, darea tut in judecata, pentru abu- zurile comise si internarea lu la manastirea Sla- tina “5? Pe linga aceasta plecare a capulul bisericet sub puterea statulul, se urmeaza juainte cu masurile lu- ate inc& sub ministerele antericare, secalarizindu-se inca cite-va sehituri si manastirl, atit in Moldova cit gi in Muntenia, pe motivul ca ,monahil ce contin sunt calugariti contra canoanelor si at o purtare abatuta de Ia morala*.°* Apot se centralizaza, prin un deeret din 19 Oct. 1860, veniturile tuturor ma- nastirilor chinovil, adeca pamintene, in casa statului, gi se ieati inca si alte masur?, pentru a se pune bi- serica sub autoritatea statulul. Asa se reforma pro- gramul seminarelor, fara a se consulta autoritatile hbisericestt si se proiecteaza o lege pentru numirea episcopilor sia mitropolitilor, pe care clerul o consi- dera ca necanonica, intru cit, in locul alegerei pro- pria zisa din partea clerului, se substituia numirea din partea domnilorulut. Toale aceste masurt trezira protestart din partea organelor ecleziastice.** In ce priveste pe cel de al doile punt, rastrin- gerea tot mai mult a legaturilor dintre tarile surort, aminlim urmatoarele masuri luate de guvernele ce se succedai la cirma lor: Inca de la 4 lannarie 1860, prin o masura admi- 52. Ibid., 7 Noemvrie 1860, 53. Ibid., 16 Aug. 1860. Comp. Nationalul, 29 Sept. 1860, 54. Nationaled, 27 Oct. 1860. Vert protestele: Acele ale mitrop. So- fionie, din 10 Dec. 1860, din man, Slatina, care califica actul guvetnu- lui, de a lua in administratie averile man. chinnyil, de ,act nelegal ne- drept si nemoral*, protest publicat in Documente pentru istoria biseri- ceasct: a-natiunei romine de arh. Varahiil Lates, fan, 1860; critica re- forme seminariilor, in Clerul romin fata de art. 46. din Conrentie de Neofit Seriban, Buziii, 1860; si acea a proiectulur de lege, de acelag: Nelegalitatea gi defectuozitagile proiectului de lege pentru alegerea mi- trop. gi @ opiscop., last, 1861. (Extras din ziarul Trecutul 4,7 si 8).DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 167 nistrativa provizorie, se procede la unificarea va- milor care trebuiat’ si nu mat fie date in arenda, ci cautate in regie. Administratia centrala era sa fie in Bucuresti, cu o sucursala in Iasi, adeverin- du-se si pe calea practicad intaietatea capitaler Ta- ret Romanestt, sustinuta in teorie de Cogalniceanu in comisia centrala.®® Se iea apol masura ca auto- ritatile Moldovel si ale Tarel Rominestt sa corespunda direct, ca apartinind uneia si aceleiasi tari, si nu mat mult priu organul ministerilor afacerilor stra- ine.°® Alexandri si Panu punindu-st candidaturile de deputatt in Muntenia, unul la Buzet si celalalt la Craiova, cad amindot. Déimbovita regreti aceasta cadere, aratind ca ar putea fi luata ca o manifes- tare contra {arel surori.®’ Mat tirzit insa Cogalni- ceanu, punindu-st candidatura la Focsanf, unde era combatut de guveru, colegiul din Braila ft propu- sese a fi candidatul sat, ceea ce Cogalniveanu re- fuza, dorind a raminea deputatul Moldover.®* Aduna- rea moldoveneasca intreaba pe cea munteneasca, cum a procedat la alegerea membrilor comisie! centrale, si daca a admis ca acel membri sa urmeze a face parte din adunare, sat daca trebuia inlocuiti—a- ceasta spre a lucra ca si dinsa si a intari princi- piul uniret.°® Masurile de unificare administrativa se introducead insa mat ales in trebile militare, Con- ventia insast prevazind contopirea ambelor corpurt de aparare ale tarilor romine. Asa se unifica legile gradelor militare din ambele principate ; © se creaza 55. Expunerea lut M, Costache, Monit. of. al Mold.,31 Martie 1860. Comp. Ibid., 4 lan. 1860 si 23 Decemy. 1859. 36, Dispozitie din { Martie 1860, Monit. of. al Tére? Rom., 4 Mur- tie 1860, 57, Dimbovita, 2% Fevr. 1860. 58, Steaua Dun., 1 Martie 1260. 59, Monit, of. al Mold., 28 Martie 1860, 69, Decret din 30 Iunie 1760. Ibid., 10 Aug. 1860.168 ISTORIA ROMINILOR o scoala militara comuna; se promulga proiectul de recrutare,intoemit de comisia centrala si votat de am- bele adunart; *! se unificé ministerul de razboit din ambele tart, de o cam data sub forma, ca miuistrul de razboit din Tara Romaneasca sa gereze si aface- rile celuf din Moldova; mal tirzit’ insé intoemindu-se un singar minister de razboia pentru ambele tart, cu resedinta in Bucuresti—iarasi o afirmare a acestui oras de capitala a Romaniel viitoare; ®* se unifica intendenta, comanda si instructia ambelor armate ; ceea ce nuera de cit o urmare a administratiel lor comune.® Ridicarea gi Intarirea ostirel ambelor tari era pe de o parte cel mai bun mijloe de a le asi- gura pastrarea drepturilor cistigate, precum si spe- ranta cea mal puternica a realizarel dorintelor vi- itoare. De aceea, orl ce masura in favoarea acestul asazamint, facea sa propasasca atit tendinta catra emancipare, cit si acea catre unire. Se trimit citt-va ofiter] pe cimpul de batae al Marocului; altii in scoalele mililare din Metz si St.-Cyr; se infiintaza scoale ostagesti la toate companiile, escadroanele si bateriile; se voteazd de adunarea munteana un cre- dit de 5,000,000 de lef menit pentru cumparare de arme; in sfirsit se infiintaz’ un regiment de genii.®* Dar cu cit se rastringeat mat mult firele vietet co- mune, cu atita se simtia mal mult neputinta de a se mantinea jumatatea de unire, incuviintata de Con- 61. Decret din 21 Julie 1860. Monit. of. al Mold., 2 Aug. 1860. 62. Deeret din 26 Tulie 1860. Ibéd., 31 Ang. 1860. Monit, of. at Taret Rom., Sept. 1860, 63, Decret. din 30 Aug. 1860. Mon. of. al Mold., 31 Aug. 1860, 64. Nationalul, 28 Febr.; Monit. of. al Téret Rom., 24 Mai; Mon. of. at Mold., & Tulie; Monit. of. al faret Rom,, 16 Sept.; Ibid., 11 No- emy, 1860, Sed. din 29 Aug. in Monit, of. al Jaret Rom. citat, Toate aceste masuri care tindeat tot odata la imbunatatirea si la unificarea ostirey, precum si altele mai miarunte, sunt ‘inse in Monitorul oaste¥ pe 1860; rezumate de generalul Florescu, in Zxpunerea im- bundtitirilor in armaté, Bucuresti, 1861.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 169 ventia de Paris. Asa se stie, ca vama intre tirile | romine fusese suprimata inca de pe vremile lui Bi- bescu, cel intar pas facut pe tarimul real al unirei si unificdrel intereselor lor.®® Printre legile financiare menite a spori mijloacele budgetare, se propusese in Muntenia si o taxa de 5 let pe vadra de spirt. De si legea este promulgata in Muntenia, guvernul de aicl suspenda apliecarea el, pana la votarea aceleiast legi si in Moldova, intru cit altfelit spirtuoasele mol- dovene ar fi facut o concurenta ruinatoare celor din Muntenia.°° Apot mecanismul legislatiel era de o nespusa complicare si aducea multe traganari. Le- gile de interes comun trebuiati sa fie propuse de comisia centrala, trimise apo! la ambele adunart ca- re, daca le amendad, trebuiati sa se intoarea la co- misia centrala; cele de interes special trebuiad iar sa fie propuse de guverne si sa fie de asemenea cercetate de comisia centrala, poate amendate si reiptoarse la adunart. Mijloacele de comunicatie, fi- ind primitive si incete °’, se intelege cita zabava trebuia sa aduc&t o asemene organizare in mer- sul trebilor, Toate masurile se incereara spre a se mai indrepla raul. Asa, adunarea moldoveneasca voleaza trimiterea a dot delegati in adunarea mun- teana, spre a asista la desbatere si a aplana dificulta- tile politice dintre ambele tari, care delegati sa aiba vot in adunarile’ unde erat sa fie trimisi. Aceasta holarire insa nu este pus in lucrare, vazindu-se ea e nepracticaé. Adunarea munteana, la rindul et, cind cu votarea leget curtel de casatie, cere ca sail a- dunarea moldovenease& sé primiascé amendamen- tele ei, sui vice-versa, iar deputatil. moldoveni C. 65, Ist. Rominilor din Dacia Traiané VL p. 181. 66. Decret p. suspendarea apliciire? legeY din 1 Oct. 1860, Vezi Nationalad, 6 Oct. ae ‘67. Vezi mai sus, p. 97. 68. Sedinta din 20 Fiunie 1860. Depega adunirei din BueurestY ci. tra cea “din last in Monit. of. al Mold., 27 Oct. 1860.170 ISTORIA _ROMINILOR Gr. Ghica si d-rul Gh. Cuciureanu propun ca, pen- tru votarea acestul proiect, menit a erea un agaza- minl comun, prevazut de Conventia de Paris, adu- narea moldoveneasca sa se stramute Ja Bucurestt, spre a luera impreana cu acea din Tara Romanea- sca—alt& indrumare care arata tot Bucurestil de capitala a statulut unitar. Primul ministru, Cogalni- ceanu, se opune insa acestei propunert, ,fiind ca a se intruni adunarile, ar fi a se face o lovitura de Stat si, spre a o face, ar trebui sa avem mijloacele necesare. Ocazia trebue prinsd de par; dar ocazia aceasta nu are par; trebue sa ne silim a face sa- creased parul, ca sa avem de unde o. apuca“.°? De aceeas! parere esle si Nationalul care iea aminte ca: ,a brusca unirea, este a o compromile*.” Pe cit se putea insa, ambele guverne Jucrai tot deauna in acelas sens. Aga se adopta, in Moldova, regulele sta- bilite in Muntenia pentru naturalizare, spunindu-se anume, ca ,guvernul Moldovei a Juat de regula a lucra intr'un chip identic cu acel din tara sora“.7* Tot pe atuner Aristide Paseal ce luase directia Na- tienalulut, pe cit timp Boerescu era ministru, cere unificarea legislatiet civile a ambelor {ari, prin a- doptarea in Muntenia a codulu! Calimah, cu mult superior codulul Caragea.”? Apropiinduse a doua a- niversare a fndoitel aleger! a domnitorulut, in Ta- anuarie 1861, primul ministru al Moldovet, Cogal- niceanu, propune a nu se mal sarba ziua de 5 Janua- rie a alegerei din Moldova, ,intru cit aceasta zi ar fi fost absorbita de 24 fanuarie si, a se pastra am- bele sarbart, ar fi a se consacra un separatismu care din ce in ce mat mult trebue sa dispara din legile, 69. Sed. din 28 Iunie 1860. Mon. of. al Mold., 18 Noemvrie 1860. 70. Nationalul, 23 Iunie 1860. 71. Mon. of. al Mold., 16 Iulie 1860, 72, Nationalul, 23 Oet. 1860.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 1741 din deprinderile si chiar din analele noastre con- timpurane“.”* Si tntr’adevar ca aceasta deosebire incepuse a nu mal fi asa de batatoare la ocht. Dupa caderea lul M. Costache Epureanu in Moldova, dom- nitorul il insarcineaza cu formarea cabinetulul mun- tean, cind tot pe atuncea Cogalniceanu era prese- dintele consiliulul in Moldova, in eit ta ambele tari, capul cabinelulut era moldovan, fara ca aceasta im- prejurare nic! macar sa fi fost bagata in sama de oamenit timpulul. Dar M. Costache fusese numit mi- uistra, fara a fi deputat. Colegiul Brailer ist face o onoare de a-] alege, lucru ce face pe ministru sa rostiasca, in adunarea din Bucuresti, cuvintele: ,sunt acuma indoit de mindru, ca pot sa ma suid aici, ca facind parte din adunarea reprezentantilor Tarel Ro- manestl. Regret-insa ca sunt singurul. Vé promit a face totul prin putinta, spre a ajunge a se realiza dorinta tuturor“.** Daca insa in privirea acestor dout curente, acel spre emanciparea politica si acel spre contopirea in o viata comuna, se intilnia in spiritele tuturora, a- ceeas] neoprita pornire, nu stateat lucrurile tocmal tot astfelia in privirea celul de al treile care tin- dea la prefacerea stare! launtrice, la indrumarea li- bertatel si a egalitatei, impusa de Conventia de Pa- ris. Aici parerile se desbinad ‘adese orl, si trebuiat serioase opintell, pentru a face ca legile intar sa fie primite, apof pentru ca ele sa (reacd in realitatea lucrurilor. Se propusese o lege pentru starpirea lacustelor. Ra- masitt din vechiu) spirit de neegalitate intre boiert si tarani aparura si in acest proiecl. La 10 tarant, 73. Referat ¢, demn, din 27 Devemy. 1860, Mon. of. al Mold, 29 Dec. 1860, reprodus de Mon. of. al Taret Rom., 30 Dec. 1860. 74. Ibid., 19 lanuar 1860, adaos.172 ISTORIA ROMINILOR proprieiarii cel mart erat datorf sa dea pumat 2 oamen! din partea lor, de si holdele boieresti erat mult mal intinse de cit acele ale taranilor. Comi- sia cenlrala modified insa aceasti lege, in sensu) ca s& se dee guvernulut putere discretionara, pentru stirpirea acestui flagel. Principele Gr. M. Sturza, fa- cind oare care rezerve asupra creditulul de incuvi- intat guvernulur intru aplicarea Jegei, Cogalniceanu it raspunde ca: ,daca d-voastra voiti sa lasati tara mal curind Ja diseretia lacustelor, de cil la acea a ministerulut, n’aveti de cit s& raspingeti proiectul de lege“. Guvernul Moldover pentru a egaliza mai curind conditia locuilorilor inaintea dare, pune in aplicare darea de 5 milioane asupra proprietatel fonciare, dare votata de adunare, ined din 1859, si care trecuse a- cuma prin comisia centrala. Incasarea acestel dart intilneste insa cele mat mari greulatt. Pana la 29 Octomvrie 1860, se incasase pumat trilunia intar, in suma de 1,791,812, cu toate ca legea impunea sa se incaseze intreaga sama in 1860; dar conteslarile ne- sfirsite asupra taxaret si cererile de reducere tulir- ziat stringerea banilor, Ministerul finantelor tot schim- ba mered alcatuirea comisiilor de verificare, spre a putea inlesni operatiile; dar silintele lul se zadar- niciad, fata cu raua vointa si sicanele persoanelor im- puse.’® De aceea si domnilorul, in mesajul sau de redeschidere a adunarel din Moldova, din 4 Decem- vrie 1860, spune ca: ,cea mai mare greutate a fost de a se initia tara Ja un sislem de dari, bazat pe e- galitate, cind pana acuma sistemul era-acel al pri- vilegiilor si al scutirilor“.77 75. Mon. of. al Mold., 25 Oct.1860, Comp. St. Dum., 24 April 1860. 76. Monit. of. at Mold., 29 Qut., 9 Noembrie gil4 Decembrie 1860, Pind acolo se ajunse, ci se mituira comisari!, spre a sciipa de a fi inserisi; constatat luerul in chip oficial, Ibid., 18 Ian. 1861. Ibid., 9 Decemvrie 1860,DE LA INTATA PANA LA A DOUA DISOLVARE 173 Cind fu s& se voteze o lege definitiva de impozit fonciar, proiectul comisiel centrale care propunea 5°/o din venitul curat, fu redus de adunarea munle- neasca la 31/2 la °/o. Barbu Catargiu isi daduse chiar. mart silinti, spre a impinge reducerea la 3°/o.7% Cu prilejul acestei desbater!, partidul dreptet sprijinise chiar parerea ca, fiind timpul inaintat si deputatit grabiti a se intoarce pe la casele lor, sa se echili- breze budgetul provizoriti tot cu veniturile cele vechi, iar volarea legilor de impozite sa se fac& in sesiu- nea viiloare; cu alte cuvinte se caula o aminarea aceslor leg!. Stinga insa, si mat ales I. Brateanu, pro- testa cu energie contra unel asemenea propunert. El eerea, ca malintal sa se proceada \a_,regularea no- uelor impozile ; sé se ias& din starea regulamentara, spre acea conventionala, iar adunarea sa stee zi si noapte la Jucru, spre a vota legile de contributii“.”® Comisia centrala lucrase cu mare harnicie si tri- mise, una dupa alta, loate avele legt la ambele adu- nari, si anume cea de 5 let la vadra de spirt, acea de sporire a taxelor de timbru, acea asupra daret proprietatilor de mina moarta, acea a patentelor si acea a contributiel de podurt si sosele; iar adu- narea nu se desparte, pana ce toate legile nu sunt votate.®° Aplicarea legef asupra patentelor da loc, in Mun- tenia, chiar la o miscare turburatoare, in Ploestt si Craiova, unde negutiloril alacad primaria si prefectura, sunt raspins! de armata si las’ mat multi raniti si cit-va mort! pe stradele orasului. Tot pe atunel se 78. Sedinta din 2 Septemvrie 1860, Monit. of. al [éiret Rom, 2h Septemvrie 1860, 79. Sedinta din 19 Tulie 1860, Lbid., 14 August 1860, 80. Sedinga din 3 si 7 Septemvrie 1860, Ibid., 20 si 23 Sept. si 20 Octomyvrie 1860. Nationalul, organul ministrului ‘Boerescu, 27 Noem- vrie 1860, reeunoaste ed ,in sesiunea treeuti, adumarea a dat dover ea stie a lasa in izolare pasiunile gia luera serios*,174 ISTORIA ROMINILOR rascoala poporatia din Bolgrad si [smail, fn Moldova, contra legel recrutarel, ®’ incit in toate partile, in- troducerea principiulul egalitafel intilneste fmproti- virl, chiar gi in paturile acele, in folosul carora acest principit. fuses: tutrodus. Tot deauna se intimpla ne- multamiri, cind cata a se lrece de lao stare de de- sordine la una orinduita, de oare-ce de desordine pot sa se folosaseéi chiar si ace! ce de obiceid sufar din cauza el. Nu se poate tagadui ca sesiunea deschisa la inceputul anulut 1860 fusese rodni¢a in lucrart si ca raspunsese asteptarel rostite de domnitor, in me- sajul de deschidere: ,,c& se va ocupa cu imbunata- tirile materiale si morale care sa vindece raul unul trecut jalnic si dureros*.*? Pe linga aceste schimbari in starea de lucruri de panda atunci, se mal facuse si pasi spre indrumarea democratizarel societatel romine. Prin un comunicat din 7 Mat 1860, Cogalniceanu opreste intrebuintarea titlulur de Excelenta fata cu minigtril, si da ordin ca aga sa nu mai umble prin oras intovarasit de un alait’ de jandarm!. Tot Cogalniceanu se consulta cu deputatil tinutalt asupra numirel prefectilor. Din a- ceasti masura, luata in sensu] coboriret atot puterni- ciel ministeriale, se va desvolta cn timpul amestecul deputatilsr in administratiile locale.** Ministery} din Moldova cauta insa se fie si nepar- tinitor, chiar cu pretul convingerilor sale, numal spre a qultami, pe cil se putea, pe toate partizile. Se pro- pusese in adunarea moldoveneasra, ca sa se dee fos- Hilor caimacam! leafa cuvenita capulut statulul, pe cit timp er slujise, si pentru care nu fusese remuneratt. Deputatul Grigoriu (Vasescu), unul din reprezentantil St. Tb 18 si 22 Noemvrie 1860. Comp. Nafionalul, 17 Noemy. 1860. 82, Mesajul din 6 Martie 1860, Monit. of. al Mold., 7 Martie 1860, 83. St. Dun., 7 si 26 Mat 1860. Notam inceputul acestei seril, pen- tru acel pe care i-ar jnteresa a ef aemarire.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 175 partidului progresist, propune un amendament, ca si se dee o recompensa nationala si anume acelor dintre caimacam! care bine meritase de patrie—adeca lui VY. Sturza si A. Panu, cu excluderea lui St. Catargiu. Cogalniceanu, cu toate ca el fusese acela ce propu- sese motiunea ca V. Sturza si A. Panu bine meri- tase de palrie, se opuve la amendamentul lui Gri- goriu, spunind ca: ,istoria va hotari care din cai- macami cum ai lucrat; dar ca nu se cuvine ca par- Jamentul sa faca personalitati*.** Cu toate aceste concesiun! facute de guvern partidului dreptel, el tot nuera multamit si, intr’o desbatere asupra seoalelor, Radu Rossetti zice, ca din cauza ca scoalele produe numa! jumatate de invatati, de aceea ziua de ieri, ort cit de ra si de amara a fost, tot este mat buna decit ziua de azi“. Primul ministru il puse indata Ja loc, sustinut de M. Costache si chiar gsi de prin- cipele Gr. M, Sturza. In deobste acest din urma era cel mal inaintat din partidul dreptei, si adesa il vedem aparind cu caldura ideile progresiste, dupa cum am vizut ca o face, cind apara legea recrutarel; tot asa si cu impozitul fon- ciar si cu celelalte masuri egalitare. In deobste inas- prirea ce existase intre el si Cogalniceanu in comi- sia centrala, fare loc unor simtiminte mat apropiate. Asa videm pe Sturza complimentind intr’un rind pe Cogalniceanu, cA ramasese gi ca ministru tot atit de liberal, precum fusese ca deputat. Alta data propu- sese un amendament, pentru sporirea jefe! primulut ministru (pe atunc! Cogalniceanu), eu 2000 de Jet pe luna.®® Sk. Sedinta din 23 Tunie 1860. Mon. of. al Mold., 14 Noemvrie 1860, 85. Sedinta din 19 Mai 1860, Mon. of. al Mold,’ 8 Tunie 1360. Sed. din 11 ‘lunie 1360. Ibid., 5 Septemvrie 1860,176 ISTORIA ROMINILOR Ciiderea ministeriuluy Coga&Iniceanu in Mol- dova. Daca insa lucrnrile pareau ca se mal impaca gi ca ambele partizi erat sa-si dee mina la intocmi- rea nouel organizar! a tarilor romine, in adincul con- stiintelor si de desubtul acestor aparentt linislite, clocea teama nespusa a partidului trecutulul, pentru reforma starei taranilor. El se infiora de un atac asteptat in contra proprictatel. Toata polemica zia- relor timpulul : Conservatorul progresist pe de o parte, de alta ziarele liberale: Steaua Dundret, Ro- minul, Nationalul, Dimbovita, Reforma, Tribuna, adue necontenit pe tapet aceasta chestiune, cu toale ca ea nu era inca venila !a ordinea zilel. Chiar in adunarl, une-ort ea strabalea, ca din senin si fara a fi motivata, ca o stafie si o sparietoare cumplita ce nelinislea pe fostil privilegiati care si de aceea se purtau, cind mindri si neinduplecati, cind damot i impaciuitort, sperind, pe o cale sad pe alta, se a- cit se poate mal departe amenintarea de a fi des- poieti de proprietatile Jor! Aict era pricina adevarata care desbina partizele; aicl era sa'se dee lupta ho- taritoare. Unul din efectele cele mat apropiate ale acestet start a spiritelor, fu caderea ministerinlui Cogalni- ceanu, pe care cu toate acesle l’am vazut destul de bive primit si traind in armonie la inceput cu adu- narea, careja i si facea toate concesiile cu putinta. Cogalniceanu insa era un partizan hotarit al itn- bunatatirei soartet taranilor si, prin mat multe cir- culart, el cduta sa insufle deosebitilor dregatori o pur- tare omenoasa si larmurita de legt si fafa cu acest element pandatunct atit de horopsit. Aga, prin o cir- culara. din 18 Noemvrie, dupa ce Cogaluiceanu cere de Ja prefecti ca sa contineasca cu bataile date ta- ranilor, adaoge, ca ,a venit limpul ca si taranul sa fie considerat ca cetatan; ca si el sa fie aparat inDE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 177 persoana, in cinstea si in averea lui; ca trebue sa se iee masuri pentru a linisti pe tarani care, in multe locuri, ar fi intetitt in contra ocirmuirel, si a-1 face sa aiba incredere iu viitor“.°° Prin aceasta circulara, Cogalniceanu dadea pe fata simpatiile sale pentru clasa taraneasca’. Si toemat acest ministru era sa reprezinte guvernul, in timp cind adunarea era sa des- bata proiectul de lege rurala, aledtuit de comisia centrala si trimis ambelor adunari, din Jast si din Bucurestt.$” Se intalege deci interesn! partidulul drep- tel, de a seapa de acest minister, periculos interese- lor sale de proprietate. Loviturile contra lui Cogal- niceanu le incepe Radu Rossetti, protivnicul saa din 1859, din comisia centrala. In sedinta din 17 De- cemvrie 1860, Rossetti interpeleaza pe primul mi- nistru asupra procurarel postavulul armatel, pe care Cogalniceanu o avuse ca intreprinzator, inainte de a intra in minister, inca de pe timpul caimacamiel. Organul satiric Nichipercea facuse mult haz pe so- coteala luf Cogalniceanu, rizind de , patriotismul lut cu cotul*. Principele Grigore Sturza apara pe Co- galniceanu, aratind, ca un mare fabricant nu poate fi oprit de a ajunge ministru, si ca intru cit ministrul declara ca s’a lepadat de concesie, indaté ce a in- trat in minister, nu i se mat poate face nicl o im- putare. Asupra acestei d’intal loviturl, adunarea trece curat la ordinea ziler.** Al doilea atac contra Lut Co- galniceanu aduce insa caderea lui. Anume venind inaintea adunirel chestiunea suspendarei si aresta- rel mitropolitulut Miclescu, adunarea numeste 0 co- misie pentru cercetarea imprejurarel, care comisie depune in 17 Ianuarie 1861 raportul facut de Las- 86. Mon. of. al Mold., 22 Noemvrie 1860. . . . 87. Prin mesajul citre adunarea din BueurestY din 28 Noemvrie 1860, domnitorul anunta si prezentarea legel rurale. Mon. of. al Tare Rom., 3 Deeemvrie 1360. 12178 ISTORIA ROMINILOR car Catargiu care—intemeindu-se pe faplul ca_,a- lesul tarei la chiriarhia bisericel, cu acelasi mod ¢a si domnitorul,nu poate finic} odata amestecat cu fune- tionarii statulul numiltf de catra domnitor, functionarl ce singurl pot fi revocabili sat suspendibill; ca apot eanoauele bisericel recunose in persoana chiriarhulul puterea exclusiva, spre mantinerea discipline! in cler; ea mitropolitul care este dupa lege indatorilul apa- rator al driturilor bisericel, acei care s’atsustras dela nemijlocita lul autoritate, dupa canoane, sunt calca- tor! de legi‘—sprijine concluzia dare\ in judecata a mi- nisterulul Cogalniceanu, pe motivul ealvarel articu- lulul 45 din Conveutie.®® Dupa cum se vede, comisia se punea pe tarimul egalitater de putere intre capul biserices si capul statulut; cu alte cuvinte, ca biserica ar aleatui un slat in stat. Ea nu impartasia parerea domnito- rulul si a ministrulut sag, ca imitropolital este in realitate un slujbas al statulul care nu se poate opune autoritatel civile, in pricinele atingatoare de cdderile el. Si este de observat, ca teoria comisiel era un lucru nou, chiar in traditiile statulul romin, de oare ce in tot deauna mitropolitit tarilor. ro- mine cedase pasul si recunoseuse autoritalea dom- neasca.*° In urma acestui raport ministerul Cogal- niceanu ist da dimisia, in ziua chiar a depuverel lul, 17 lanuarie 1861.°! Tot acestel imprejurari atribue organul conservator, Unirea, faptul caderel lul Co- galniceabu, cind zice ca: ,e cel din urma minister 88, Sedinta din 17 Decemvrie 1860, Proces-Verbal al adunérei de- putatilor Moldoveni, No. VIL Comp. Véitorul caro ataed po Cogalui- ceanu pe acevasi tema, 18 Tanuarie 1861, 89. Raportul din 17 Tanuarie 1861 nu se vede nicdirt reprodus in desbaterile adunarel. El este publicat in Viitorul, 21 Tanuarie 186], 90. Asupra poziliel inferioare a mitropolitului fata cu domaul, in vremile inal vecht, vezi Istoria Rominilor din Dacia traiand, III, p. 661, 91. Mon. of. al Mold., 18 lanuarie 1861,DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 179 ce a facut sacrilegiul de a subsemna o hirtie de exil si de moarte politic’ unut mitropolit si prese- dinte al adunaret, fara a mijloci mat intal o sen- tinta judecatoreasea”. 92 Este insd curios ca aceasta invinuire nu se des- bate mal departe in adunare si ca, in toata daraverea privitoare la ministerul Cogalniceanu, ea nu apare nicdierl, nici in acuzare, uicl in aparare. Tot asa de nelamurita ramasese insa si pricina surgunirel mitropolitulul. Nu e vorba, in afara de invinuirile aduse mitropolitulul de insust domonul, eind cu publica lut improscare, ** Cogalniceanu a- daogia ca mitropolitul se facuse vinovat de tradare, staruind la Rusia pentru an principe strain pravo- slavnic.°4 Dar, de si Cogalniceanu pretiudea, ca po- seda dovezile acestei tradari, el nu le-a dat pe fata. De aceea si ziarul Roménul intreaba: Pentru ce mi- nislerul n’a publicat dovezile tradarei mitropolitulut? Daca nu le a publicat, pentru ce cind s’a deschis a- dunarea, n’a mers inaintea el, sa-I expue toate fap- tele si sa depue toate dovezile pe biuroul ef? Pen- tru ce n’a facut-o, cel putin, ciud s’a depus in adu- nare o propunere contra lui? Daca nu a facut-o mi- nisterul atunci, pentru ce nu a facul-o, cind s’a cetit in camera raportul comisiunel care a pus pe mi- ister in acuzare “? Not credem ca invinuirea de tradare, de conspi- ratie cu pulerile strdine din partea mitropolitulur, au era intemeiata, cu toate afirmarile lut Cogalni- ceanu. Adevarata cauza pentru care Cogalniceanu a daramat pe mitropolit, dupa cum insusi o marturi- 22, Unirea, 18 Martie 1861. 8 Mai sus, p, 164, Aceasta le spune Cogilniceanaz tuemal in sedinta din 20 Ianu- 865, Mon, of., 23 Fevruarie 1865. . Rominul, 30 si Bl Tanuarie 1861. e180 ISTORIA_ROMINILOR seste, in 0 scrisoare publicata in ziarul Trecuéul, este ci: ,domnul tarel este o fiinta mal presusde tott cetateni!. Nimarul nu este iertat a se pune fata in fata cu dinsul. Aceasta insa s’a incereat a face mi- tropolitul, ca un alt ales al natiet; de aceea I'am dat jos“.°° Pentru a da insa o aratare de Jegalitate rastur- narel ministerulut Cogalniceanu, adunarea gaseste de cuviinta, sa adauga ined alte invinuiri, pe care se vede ci ea punea mal mult temeit, de cit pe sur- gunirea mitropolitulut. Allfelid nu se poate explica, cum de aceasta ollima invinuire ce parea atit de grea, ramine la o parte din actul de acuzare formu- lat de Radu Rossetti, in proiectul de raspuns la a- dresa tronulul. Acel ce se insarcina cu desvoltarea din vid grait a vinelor puse in socoteala lut Co- galniceanu, fu Grigorie Bals, ministrul de alta data eare fusese asa de rat acuzat de Cogalniceanu, in avul trecut, cind cu ingerintele in alegeri.$? Cogalnieeanu pus in nevoie de a se apara, 0 face in decursul a trel sedinti,®® si analiza acestor des- baterl furtunoase poate sa ne lamureasca asupra starei daraverilor politice din acel timp. Cea d’intaid invinuire adusa lut Cogalniceanu, era ca ar fi supus pe proprietar! Ja contributia pentru cutia sateasca, cu toate c& adunarea volase numat supunerea lor la darea birului obstese, impunind ast- felit’ o dare nevolata de adunare si deci calcind Con- ventia. La aceasta Cogalniceanu raspunde, cd pro- prietarif fac parte din comuna; ca cheltuelele cutiet satesl, care slujese la facerea podurilor, plata Mo- nitorulut, plata vorniculut si a secretarulut se faceat 96. Trecutul, 4 Fevruarie 1861. 97. May sus, p. 146. 98. Sedintele din 15, 16 si 19 Fevruarie 1861 in Procesele verbale. ale adunaret Moldovet, No, XXI, XXII si XXUI.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 181 maj mult in interesul proprietarulul; in sfirsit ea darea catra cutia sdteascai este numal o zecime a- ditionala la contributia personala. Al doilea punt de acuzare era, ca ministerul ar fi amenintal cu nerecunoasterea cununiel celor ce ar trage sorti, uzurpind astfelid drepturile bisericet. Cogalniceanu rispunde, ca el dispusese, ca acei tineri ce se vor cisatori, fara a fi tras sortii, nu vor pu- tea opune faptul insuratorel, ca o dispensa de ar- inata. Daca s’ar urma astfelit, nict un Evret nu ar fi supus slujbel militare. Al treilea: ca nu s’ar fi impus mosiile manasti- rilor neinchinate la plata contributiel fonciare, vio- lindu-se egalitatea inaintea legei si creindu-se privi- legil. Cogalniceanu intimpina, c& mosiile acestor ma- nastirl fiind sub administratia ministerulut cultelor, ar fi insamnat a lua din un buzunar si a pune in celalalt. Al patrulea: ca s’ar fi infiintat cate o inchisoare in fie ce sat, facut’ de oament pe calea beiliculut, prin propria lor munca. Cogalniceanu arata ca, des- fiintindu-se bataia, ea trebuia inlocuita prin un mod de infrinare a delictelor. Al cincelea: ca nu ar fi publicat listele tuturor celor supus! la contributie, inainte de a procede la incasart, violindu-se legea. Cogalniceanu raspunde, ca legea era peste putinta de aplicat, de oare ce prevedea ca ineasarile sa se faca chiar in acel an, si nic! un tipograf nu se obliga a da uriesele liste, ale tuturor contribuabililor din tara, inainte de 6 luni. Al saselea: ca a infiintat fara lege judetele satesti. Ministrul iea atninte ca, daca a facut-o aceasta, a fost pentru a sciipa cdata pe taran de judecata proprie- tarului, adesa ori parte si judecator tot odata. Al septelea: ca a calcat in picioare libertatea in- dividuala, arestind si dind in judecata pe presedintele182 ISTORIA ROMINILOR municipalitatei din last, Balica. Dar am facut-o, ras- punde Cogalniceanu, fiind ca a fost necuviincios fata cu ministrul tare! lui. Dar de ce nu protestati oare contra zilnicelor incaleart ale libertatel individuale a taranilor, zilnic incaleate nu numa! de subprefect si de jandarmt, dar si de gospodaril mosiilor, de ve- chils, de vataji si de feciorit boierest!. Daca merit un blam, este ca a’am intrebuintat toata energia, pen- tru ca articolul 46 din Conventie sa devina un ade- var, nu numat pentru cei tart ci si pentru cef slabi“. Toate aceste invinuirl pe nimic intemeiete gi la care Cogalniceanu raspunse cu izbinda, avura doar de re- autat de a pune mat bine in lumina, prin raspunsu- rile date de el la ultimile doua punte, masurile luate de dinsul in favoarea taranilor, care masurl consti- tuiatt ullima si cea maide capitenie a lui vina, ce- lelalte fiind aglernute numa! spre a sluji acestel din urma ca fund de tablou. Aceasta suna, ca ar fi facut mat multe circular! provocatoare pentru tarani. Radu Rossetti formula astteliti acest cap de acuzare: ,Tot prin o cireulara, o intreaga parte a locuitorilor pa- mintenl care poarta cu sapunere toate sarcinile sta- tulut, s’a vazut denuntata la animadversia unet alteia careia, de catra cazutul minister, nu se fagaduia, nicl mai mult, nici mat putin, de cit fericirea“ ; °° iar Gri- gore Bals, in cuvintarea lut, spunea: ,.Va indemn sa bine voit! a ceti circulara d-luy Cogalniceanu catra prefecti, din ziua de 18 Noemvrie, pe care circulara toata tara a declarat-o de provocatoare, spre a ve- dea daca viata si proprietatea putea sa fie ocro- tite, sub ministerul domnie! sale, dupa asemenea provocarl® 4° Tata ce raspunde ministrul la aceasta grava invi- 99. Opinia minoritater in Procesul verbal al sedintey din 4 Fevru- avie 1861, No. XII, p. 209. 100. Sedinta da 13 Fevruarie 1861, Procesul verbal No. XX, p. 259.DE LA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 183 nuire: ,Declar cu francheta ca sunt pentru imbuna- tatirea soartef {aranilor; cA in aceasta imbunatatire vad fundarea nationalitatel romine. Pana cind tara- nil nu vor fi cetaétens, not nu vom avea natie, Dar domnilor! am voit sa se ereeze o asa stare de lucruri, in cit cel de pe urmé taran si aiba constiinta dato- riilor si a drepturilor lut. Cit timp il vom lasa tn po- zitia in care se gaseste, asuprit, batut, tratat ca un dobitoc, nelegat catra tara prin nimie, ce sprijia vom putea astepta de la dinsul in oara perieolulut? Este timpul, ca inaintea interesuluf privat, sa gindim la in- teresul cel obslese ; ca inainte de a ne ocupa de mo- siile cele mici, sa ne ocupam de mosia cea mare, Romania, cum faceat’ parintil nostri. Chestia Orien- tulut este plinad de nourt si de fulgere; trebue sa ne ferim de trasnetul ce ne ameninla; insd cu ce sa ne ferim? Socotim poate ca si fn viitor trebue sa ne mar- ginim a primi pe cuceritorif nostri cu capetele pe tip- sie, si la ducerea lor sa-I intovarasim cu buchete de lacramioare? Socot ca aceasta nu o mat vroim! Et bine, aceasta va fi, in cité vreme laranit, greul po- porului nu vor avea interese vilale, materiale, pen- tru a sari si a-si apara mosia in contra strainilor na- valitori. 2000 de boieri nu fac o natie! Acesta e un adevar ce nu se poate contesta. Ai avut indrazneala, in circularile mele, a vorbi taranilor de drepturile lor, de demnitatea lor de Romini; le am vorbit de gloria strimosilor lor, de limpurile lut Stefan cel Mare si ale lui Mihat Viteazul, cind sitaranul simtia ca are 0 patrie si alaturea cu boierul se batea pentru apa- rarea eI“! *°* Este invederat c& aceasta de pe urma imprejurare, circularile luf Cogalniceanu pentru taranl, ai adus a lut risturnare, caci toate celelalte invinuirt nu sunt nicl serioase nicl intemeiate. 101. Locul reprodus se afla Ia p, 30] a desbaterilor.184 ISTORIA ROMINILOR De aceea, cudrept cuvint, araté Cogalniceanu, ca pricina rasturnare} Jur sta in aceea, ca: a tadraznita face sa atirne fericirea Romaniel de fericirea taranulul. du actele noastre ministeriale, nu cuvintarile mele sunt vinovate, ci opiniile noastre in chestia sociala. Frica cea mat mare a acuzatorilor met este ca, fiind ministru, in timpul ce are sa se trateze chestia ru- rala, ag putea sa ma slujesc de inflaenta guvernu- lui, pentru a pune in lucrare o presiune asupra des- legarel acestel chestiunt si a face sa prevaleze opi- niile mele. De aice hotarirea de a gasi de rau si de a osindi sistematic toate faptele ministerului, pentru a ne da jos, inainte de a veni chestia taranilor pe ta- pet*. Cogainiceanu aratase adevarul, pe care acel ce-l rasturnara avead interes a-l ascunde, cdci nu le con- venia sa desvaliascad, prea pe fata, sentimentele ce-1 impingeat Ja rasturnarea ministerulul. Dupa apararea lut Cogalniceanu, adunarea hota- rasle sa desparta raspunsul la mesaj de acuzarea mi- nisterulul, si insaircineazd o comisie de septe membri care sa instrulasca procesul lut.* Darea in ju- decata era tot atit de serioasa ca si acuzarea; dar partidul dreptet ist ajunsese tinta: nu numai ca mi- nisterul era inlaturat, ci inca si prin lumina in care-] pusese, credea ca |-a indepartat din treburi poate pen- tru tot deauna. Ca si cind acest cuvint ar putea fi rostit vre odata in politica! 102, Sedinga din 17 Fevruarie 1861. Proces rerbal No. XXU, p. 330,