CAP. Y. DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE (29 Ian.—11 Dee. 1861.) A doua disolvare. Aceiasi soarta, ca si miuisterul lui Cogalniceanu in Moldova, o avu acel al Jul Epu- reanu in Muntenia. Si acest din urma fusese ual, tot dupa sistemul urmat de domnitor, de a nu-si a- lege ministerele din majoritatile adunarilor, sistem earacteristic pentru dompia Jui Cuza gi care a fost notat de mal multe orf de oamenil tinpulul. Aga aiarul Unirea observa, cd: ,se compunea ministerul tot deauna in afara de majoritatea adundrel“. Prin- cipele Dim. Ghica spune, in sedinta din 13 Mar 18641, ca: ,obiceiul Ja not este de a nu se lua ministerul din majoritatea adunarilor“ ; iar principele Gr. M. Sturza arata, in sed. din 1 Fevr. 1861, ca: ,in zadar am cauta sai aruncdm faptele ministrilor ca impa- tare conservatorilor or! proprietarilor ; cact ef nu pot avea solidaritatea actelor unu! minister, pe cita vre- me ministerele la nol n’at fost, ca in statele consti- tutionale, sprijinite pe o majoritate parlamentara‘.! Neintalegerile intre minister si adunare in Muntenia izbucnira mat ales de la chestiunea rascoalel din 1. Unirea, 21 Fevr, 1861, Mon, of. al Tared Bom, 20 Mat 1861,186 ISTORIA ROMINILOR Craiova. Se banuia ministerulu!, ca aplicase legea patentelor, inainte de a fi fost votata de ambele a- dunari, ca lege de interes comun; ca tot asa se fa- cuse cu legea seazimintuluy arendasilor si ca, fara motiv, se procedase cu atita asprime la inabusirea miscaret din Craiova, de oare ce, dupa cum se ve- dea din hotarirea Curtii de apel—care cu majoritate de 5 glasurt contra & achitase pe cei maf multi din preveniti si numat pe citlva if condamnase la u- soare pedepse—,ni fusese acolo un spirit de ras- coala, ei numai o izbuenire de nemultamire contra prefectulut Gr. Marghiloman“; ca deci trebuia, ca a- cel ce ad atras macar un minut banuiala ca ar fi existat un asemene spirit sa-sl ice cuvenita pedeapst. Epureanu, in loc de a da satisfacere camerel, desti- tuind pe prefect, il numeste judecator Ja curtea din Bucuresti.2 Adunarea ceruse intaf rinduirea unet an- chete care sa yada cum s’a petrecut lucrurile. Mi- nisterul insa declarase, ca nu primeste asemene nu- mire, neprevazuta in Conventia de Paris. Atunct a- dunarea cere dosarul rascoalel, Ministerul refuza a-! da, intimpinind ca afacerea trecind inaintea inalter eurti care judeca pe atunel ea al treile grad de ju- risdictie in fond, cauza ar fi inca pendenta inaintea justitiel si parlamentul uu ar putea s& se amestece in trebile judecatoresti, Adunarea suparata pentru refuzul ministerulut de a se supune controlului el, introduce, fn raspunsul la mesajul de deschidere, un paragraf in care blameaza purtarea ministeriulul, in chestiunea turburarilor craiovene, care paragraf este votat cu o mare majoritate de 42 din 62, compusa din stinga si dreapla intrunile,* Ministerul raspunde a- 2 Mon. of. al Téret Rom., 1 Fevr. 1861. Viitorul, 25 Tan. 1861, 8. Desbaterile sedin{el din 28 Ian, 1861 in suplimentul Monit, citat si nota pree. Comp. Rominul, 19 Tan, 1861 si Unirea, 25 Fevr. gi 7 Martie 1861,DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 187 cestul vol de neincredere, prin o masura foarte gra- va: disolvarea adunare?, pe motivul ca ea s’ar fi amestecat in atributiile judecatorest!, calificind fap- tul de Ja Craiova, inainte de a se fi dat asupra lui holarirea definitiva. Disolvarea se face in ziua de 29 Januarie 1861.4 Domnitorul voia sa indreptatasca pasul sau, aratind Portii depasirea adunarei peste atribuliile el. Prin o seapare din vedere, domnitorul uitase pentru un moment rolul pe care-l jucase pa- na acum, de aparator al autonomie! si vredniciel ta- rel. Agentul sat din Constantinopol, C. Negri, se in- sarcineaza a i-l reaminti. Elif scrie, ca: ,ceea ce este in propriile sale atributiunt nu ar trebui sa fie su- puse apretuirel si desbateret altora*.® Este curios, ci domnitorul care se mindrea atita si cu drept eu- vint de spiritul sai de neatirnare fata cu Poarta, sa nu fi vazut singur acest lucru; dar cu cit va de- yeui mat ascutita lupta din Jauntru, cu atita domni- torul va cauta mai mult sprijin in autoritatea su- na si se va indeparta de primul sati avint. Di- soivarea bine inteles ca, zadarind ambitia, supara adine pe membril care votase blamul si ef ist toate puterile, spre a fi realest in noua adu- nare. In zadar se silise ministerul Epureanu, pe de o parte prin presiuni electorale, pe de alta prin gra- ciarea lu! Orasanu si Valentineanu de osinda ce o faceat pentru delicte de presa,® a schimba majorita- tea. Ea revine inca mal compacta de cit inainte si, in 16 Aprilie 1860, cea intal masura a nouel adu- nart fu darea in judecata a ministerulut Epureanu. Masura se voteaza cu 35 de glasurl contra numai a 15, ceea ce arata, ca partidul guvernamental, sca- z 4. Raportul cate’ domnitor, publicat intre alte ziare si de Romé- nul, 1 Fevr. 1861. 5. Negri C. Cuza, 5 August 1861. Corespondenfa citata, p. 160. 6. Graciati in 4 Aprilie 1861, Mon. of. al Tavet Rom., 10 Aprilie 1861.188 ISTORIA ROMINILOR zuse inca din ceea ce fusese si ca opozitia sporise. ‘Si nici ca se putea altfelin, de oare ce cum spu- ne Trecutul ,aceeasi o mie, doud de oament care ai seos din urnaé pe deputatit cu care guvernul nu se impaca, vor Uimite, de nu tot pe aceiasi depu- tat, cel putin unia si mat putin liberali“. Dar minis- terul si disolvase adunarea, numat spre a se rasbuna pe ea.7 In 17 Aprilic ministerul ist da dimisia.® Alit ziarele Jiberale cit si cele conservatoare eri- ticat disolvarea aceasta de a doua a adunarel, si in cercurile conducatoare ale tarel aceasta masura fu in deobste raa privita. Este de observat apoi, ea disol- varea fiind o prerogativa a domnului, opozitia trecu de asta dala inea mal mult peste capelele minis- trilor, spre a atinge persoana domnitorulul. In co- misia centrala, patru membri: Brailoit, Teodor Bra- teanu, I. Cantacuzin si Arsachi propusera o motiune de neincuviintare a disolvarel; motiunea este insa raspinsa de majorilatea comisier.® In timpul ce adunarea munteana era disolvata si “se faceati alegeri pentru acea care trebuia s’o in- locuiasea, adunarea din Moldova votase, in 27 Mar- tie 1861, 0 propunere ca, pentru desbaterea chesti- unel rurale, sa se intrupeascd ambele adunari in Buevresl, Era iarasi un mijloe piezis, de a realiza unirea efectiva a tarilor romine, mijloc incereat inca odata fara izbinda, cind cu votarea legel curtel de casatie.!° Cind se intruneste adunarea munteana ea 1860 Trecutul, sub Redactia lui Ioan Strat si Gh. Marzeseu, 4 Febr., 8. Mon. of. al Taret Rom,, 20 Aprilie si 2 Mal 1861. Unirea 4 April 1864. Ministerul Epureanu este judeeal de Curtea de easatie in 20 Iunie chitat, Mon, of., 29 Sept. 1862, rea, 21 Fevr. si 4 Martie 1861. Roménul, 24 Feve, 1861 {ar- tieol de Dimitrie Brateanu), 10. Mat sus p.170. Vezi douad depesi din last inMon. of. al Taret -Rom., 31 Martie si 1 Aprilie 186).DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 189° se ocupa, odata cu darea in judecata a cabinetu- lui Epureanu, si de propunerea adunarel moldove- ne, Cind adunarea moldoveneasca inminase dom- nitoruluf adresa el, cuprinzdtoare a acestul vot, eb raspuusese; ,Simt toata seriozitatea pasulut ce ath facut. De si vé pot asigura de buna vointa a Inalter Porti si a puterilor garante, totus! nu este de taga- duit ca avem nevoie de mulla prudenta si intalep- ciune pe linga patrictismu“.*! Cind propunerea vine: in adunarea munteana, ea este votala In unanimi- tate. Si ministril voteaza pentru.” Daca domnilorul nu s’a opus de asta data atit de categoric la rostirea dorintel de a se intruni came-~ rile, ba cbiar a ingaduit acest vot prin ministrit sat, in deosebire de cum se purtase cind cu legea curtel de casatie, aceasta o facuse pentru ca, dupa cum vom vedea la analiza politicel externe privitoare la chestiunea uniret, pe aluncl negociarile care se ur- mareatt in Constantinopole, pareat’ a conduce la o- deslegare favorabila a acestel chestiunt, si parerea obsteasea era ca unirea desavirsita a Moldovet cu Muntenia va fi incuviiulata de putert. Aceasta pa- rere fst facuse drumul prin cugete, din urmatoarele- imprejurart: Primul ministru al Moldovel, A. Panu, in depesa trimisa colegulul saa din Bucuresti, iu 27 Martie 1861, spune, ca: ,atunci cind a avut onoarea. a fi chemat de ealra Inaltimea Sa, pentru a forma cabinetul, ar fi aflat negociart intinse pentru unire si a vazut atunct o persistenta, o convictiune din. parlea Inaltimel Sale, ca sa vada realizindu-se mal in graba acest mare act national. Unirea mi-a zis Inaltimea Sa, este credinla mea politica; ea este tinta de mintuire a natiunel romine, la care parin- 41, Mon. of, al Mold., 3 Aprilie 1861 (gedinta din 27 Martie 1861). 1% Sedinta din 14 Aprilie. Mon. of. al {aret Rom., 2 Mai 1861, suplement.190 7 ISTORIA ROMINILOR tit nostri ati cautat a ajunge si la care sper ca vom putea ajunge. Ea trebue sa fac unirea; caci sunt da- tor catra natia care m’a ales si catra istoria catra -care trebue s& am o responsabilitate*.1® De aceea -si Panu primise ministerul in Moldova, spunind anu- init, e& dacé nu va reusi a realiza acest vis a Ro- minilor, isi va da dimisia.™4 Aceasta credinta in aprepiata realizare a unirel era cu atit mat fireasea de a fi intilnila in tarile romine, ecu cit si ziarele straine o intareat. Asa Le Constitutionnel din Paris saluta cu placere_,,prefa- cerea operata in intentiile guvernulul otoman care -prefacere ar constitui un progres insamnat, in calea aratata oare cind Turciel de puterile occidentale. A- cest prim pas, aga de cu francheta facut, este de bun augur; el va ajula poate a repara nisle greseli, pe care guvernul ture incepuse acum a le expia“ ; iar pe de alta parte Wanderer din Viena vestia acelas eve- nement, insotindu-l, conform politicel austriace, cu urmatoarele comentarii: ,Afara de aceasta, va fi de un mare interes a observa purtarea Principatelor dunarene, acuma desavirsit unite, fiind ca pentru principele Cuza nu mai poate exista nicl o ratiune a ascunde maf mult timp adevaratele lu! intentiunt.“ Le Courrier d’Orient din Constantinopole dédea ca pozitive urmatoarele stiri, anume ca Poarta primise upirea ininisteriilor si a camerilor, o lege noua elec- torala prezentata de guvernul Principalelor unite si 13, Depesa in Mon, of. al [dred Rom., 28 Martie 1861. 14. Unirea, 7 Martie 1861, Cu prilejul acestor vorbe de vis al Ro- minilor, aplicat unirel, Trecatul, 18 Martie 1861, glumeste eu spirit: acuin cé not Rominit ne gisim intr’un somn adine, aceasta e mai mult de cit sigur. Si in adevar, dupa legile naturet, visul nu se produce de cit cind doarme cineva si d. Pann, la intrarea sa in m : spus ¢i unirea este visul Rominilor.. Romini¥ decl dorm si v eunire*,DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 491 stramutarea comisiel centrale si a curtei de casatie Ja Bucurestt.¥® In urma tuturor acestor stirl, nu trebue s& ne miram, daca vedem un ziar din Tas! scriind, ea ,,in- trunirea adunarilor pentru a delibera in comun le- gea rurala, si a perdut importanta, dupa ce stim ca unirea deplina a ministeriilor si a adunarilor ni s’a acordat de la Constantinupole: ca M.S. Sultanul a adresat o iradea catra I. S$. domnul, prin care oe- troiaza tarei cererile facute intr’'un memorandum prezentat aic) din vara trecuta; ca un mesajer ture se asteapta poimint in Bucuresti, si ca in sfirsit dom- nul Panu este chemat de M. S. a se afla acolo in capitala Romaniel*.?¢ Si intr’adevar ca Panu, Mavrogheni si D. Sturza fusese chemati in Bucuresti, si aceasta chemare se pasese in legatura cu alcatuirea primulul minister unionist, ceea ce facuse ca Panu sa fie alit de sar- batorit in Bucuregtt.” Cu toate aceste aparente atit de favorabile, lucru- rile ieat o alta intorsatura in Constantinopole si re- cunoasterea unirel este aminata. Domnitorul se vede nevoit a recurge iarasi la constituirea unul minister deosebit pentru Muntenia, De asta data ministeval esle Juat, priv exceptiune, din majorilatea adunaret si alealuit sub presidentia lul Barbu Catargiu, din: C. Brailoiu, principele Dimitrie Ghiea, loan Cantacu- zino, Apostol Arsache si Constantin Filipeseu. Mi- nisterul ita in lucrart in ziua de 30 Aprilie 1861.° Lucru la care lumea nu se prea astepta, este ca pri- 15. Cilate dupa reproducerea lor in Roménul, 16, 17, 18 gi 23 A prilie 1861. 16. Tribuna romina, 20 Aprilie 1861. . 17. Mon. of. al Mold., 5 Mai 1861, Viitorad, 29 Aprilie 1861. 18. Monit. of. al Taret Rom., 1 Mat 1861. Unirea, 2 Mai 1861.192 ISTORIA ROMINILOR mul act al minislerulul partidulul drepte!, sa fie re- vocarea ordonantel asupra presel, ,raminind ea li- bera sub paza numal a legilor tarel“.”” Masura era un mijloc de a cistiga pe stinga in favoarea minis- terului, ca una ce lucrase impreuna cu dreapta la rasturnarea lul Epureanu. Ministrul Malineseu, din cabinetul de mai tirzia al lut Golescu, banueste acea- sta masura de nesincera, ca una ce era in contra principiilor partidulut ce o luase.*? Ministerul Catargiu are inca o foarte scurta du- rata, numai 12 zile, de oare ce in 11 Mat el isi da- duse acum dimisia, semn caracteristic pentru rela- tiile dreptei cu domnilorul. Si mai caracteristica este insé,ca demisia ministeriulul este de asta data mo- tivata si anume pe faplul, ca domunitorul refuzase: 1) schimbarea membrilor comisiei centrale numitt de el; 2) schimbarea prefectulul politiel capitalel; 3) schimbarea citorva prefecti; 4) desfiintarea inalteY curti si fnfiintarea curtel de casatie; 5) imediata punere in desbatere a chestiel rurale, 6) de asemene a legel electorale. Din aceste punte, erat mai de sama: 1,5 si 6. In privirea celut d’intal, Catargiu cerea revocarea din comisia centrala, a lut N. Golescu, Arghiropol, Anghelescu si Predescu, niembri din partidul stingel, care luase apararea lui Epureanu contra invinuirilor ce ise adusese.” Chestiile celelalte doua erat intr’o strinsa legatura, si domnitorul avea interes ca ele s& nu fie rezolvite de un minister si o adunare conser- vatoare. De si incuviintarea unirei fisese aminata, tot se asteapta din zi in zi a el realizare, si dom- nitorul doria ca chestia rurala sa fie luata in des- 19, Declaratia lut B, Catargiu in sedinta din 4 Mai in Monit. of. at Tare? Rom, 9 Mai 186), suplement. 20. Sed. din 26 Lunie. Mon. of. at Tare? Rom. 30 Tunie I86L 21. Véitorul, 20 Mat 1861,DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 193. hatere de adunarile intrunite. Dar domnitorul ar mat f dorit un lucru, ca sa se modifice si legea electo- rala, Greutatea insa era de cine sai se facd aceasta modificare? Stipulatiile electorale fusese anexate ca- tre Conventie, ca parte intregitoare, si puterile se arataitt mal ales foarte ingrijite tocmal asupra ace- stut punt. Asa Negri spune, intr’o scrisoare calra domnitor, ca ,puutul priacipal ce interesaza confe- renta este modificarea lege! electorale“ si de aceea el cere domnulul, sA-1 trimita proiectul, ca sa se sta- tueze de o data asupra tuturor puntelor.?? Prin me- morandul trimis catra puteri, la inceputul lui 1861, domnul apasa foarte mult asupra ueajunsurilor Te- gei electorale si, cu toate ci nu cerea modificarea el de catra puterl, se putea interpreta aceasta sta- ruinta a lui prea aranuntite de a-I arata ralele, ca © cerere indirecté de a se procede, odata cu incu- viintarea unirey, si la schimbarea sistemulut alege- rilor, mal ales cd, precum vom vedea, domnitorul era convins de neputinta absoluta ca legea electo- rala sa fie serios reformata de adunarile in fiinta. De aceea si Véstorul imputa domnitorulul ca ,ar fi cerut, prin memorandum catra Poarta, reforma le- get electorale*.*? Domnul avea tnsa dreptate de a crede asa ceva, de oare ce Unirea, organul dreptet califica de demagogie proiectul comisiet centrale care intindea dreptul de vot tuturor acelor ce pla- tiai 48 de lel dare si nadajduia, c4 un asemene project va fi raspins de ambele adunart. Acelas ziar apol spune, despre petitia din 11 Iunie din cimpul Filaretulut, care cerea Jargirea dreptulut electoral, ca 22. Negré ce. Cuza, 3Iunie {861. Corespondenta, p. 106 si 117. Dom- nitorul cere comisiet centrale pregatirea aceste! legl. Mon. of. al Mold. 27 Mat 1861, 93. Viitorul, 11 Mai 186l. Viitorud este organul partidalul dreptets Trecutul al stingel. 13194 ISTORIA ROMINILOR ar fi rasturnatoare a proprietatel.** Organele liberale din proltiva sprijiniat largirea dreptulul de-vot. Tri- buna romind sustine, cd ,taranii nu pot astepta im- bunatatirea soartei lor de la boieri, ci numai de la alesul si iubitul Rominilor si de la latirea bazei e¢- lectorale*; iar Trecutul adaoge, ca de si taranil nu ati cultura necesara, spre a putea desbate inti’o a- dunare chestii de stat, totusi ar avea destul bun simt ca sa se opuna, daci nu prin discutie, cel putin prin vot, une! leg! facute in interesul unei singure clase.” Ori cum ar fi fost lucrurile, tre intrebari? mart preocupat {arile romine Ja inceputul anulut 1861: upirea, legea electoraja si chestia rurala. Ca si in vremile divanulul ad-hoc, unirea era dorita de toata clasa conducatoare, fara deosebire de partid; iar ches- tia rurala era in strinsaé legatura cu legea electorala si, din pricina lor, pe fata sad pe ascuns, se incio- geat luptele gi se desbina patura superioara. Po- zitia guvernulul, in mijlocul acestor lupte, era foarte grea, si guvernul era in realitate domnitorui care schimba ministerele dupa placul saa. Co dreapta nu se putea impaca; cu stinga extrema iarasi nu. Ar fi vrut sa constitue un partid de centru, moderat, care sd primeasca ideile sale in intregul lor, inaintate in ceea ce privea reformele launtrice, retinute si cumpa- tale in daraverile ce atingeati exteriorul. Dar acest partid nu se putea improviza, si de aice se explica acea schimbare alit de nestatornica a reprezentan- tilor puteret esecutive. Poporul, bine intales, ca era cu dompul, contra partidulu! dreptei, si avem despre aceasta linuta a lui, o pretioasa si convingatoare 24, Unirea, 13 Tunie si 15 Tulie 1861. Autorit acesteY petitii sunt dati judecatei; achilati prin seati din 1 Oct, 1861 pe motivul ca eY nu ceruse alt ceva de cit largirea dreptului electoral. Roménal, 4 Oct. 1862. 25, Trib, rom., 30-Aprit 1861. Trecutul, 8 Iunie 1861.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 195 marturisire, in aratarea organulul acelut partid, Uni- rea, care spune, ca ,tribunele n’ar fi fost mat nicl odata favorabile lu! Barbu Catargiu, (adaogind) fiind ca ar fi fost pline de oamenii coteriei*.°* Retragindu-se Barbu Catargiu, domniterul insarci- neaza cu alcatuirea ministerulu! pe Stefan Golescu —o uriaga saritura de la ultra-conservatort la ultra- liberal! —care-st compune cabinetul séi din Arghi- ropol, Malinescu, C. Balcescu, Bolintineanu si colo- nelul Semesescu.*” Noul minister se compunea tocma din barbatit pe care Barbu Catargiu voise sa-1 eli- mineze din comisia centrala, Se putea deci prevedea fn ce raporturt vor sta noil ininistri cu adunarea ce sta sub influenta lu’ Barbu Catargiu. Cit de pornitt unul contra altuia, erat B. Catar- giu si St. Golescu, se vede de pe aceea, ca cel d’intal refuza de a semna decretul de numire al noulul mi- nister ; ?° refuz insa ce lovia si in domnitor, punindu-] in un impas constitutional. Ministerul lui Golescu, tot in vederea apropiatet unirl, se da numat ca un minister de tranzitie side scurta dainuire. 2° Ceea ce insa supara cu deosebire adunarea, in constituirea noulut minister, era pri- mirea lu! Malineseu si a lui Bolintineanu in el, fiind el. priviti de dreapta, ca ,adversaril proprietate! si al 26. Unirea, 27 Mai 1861. Apoi, cum foarte bine observa, d. Anghel Dimitreseu : aministerele urmat unul dupa altul eu repeziciune (fara ea_unul din ele se izbutiascd.a avea, in acelag timp, in rea dom. auluY gia parlamentului. Parlamentul era al dreptey, cu principiile careia domnul nu se impaca. El inclina maf mult catra stinga, insi nu cutra stinga extrema. Ministerul constituit de dinsul, in mod arbitrar,nu se bucura de inerederea adunarei. Din acest cere vicios domnul nu putea si iasi. In aceste framintari se darapanat puterile in o zadar- niea lupta si tara raminea mai mult pe loc, de cit si meargé ima- inte". Discursurile lui Barbu Catargiv, Bucuresti, 1886, p. LI. 27. Monit. of. al Taret Rom., 15 Mal 1861, 28. Unirea, 2 Mat 1861. 29, Monitorul cilat in nota 29.196 ISTORIA ROMINILOR ordinet sociale“, si modul cum fusese privita chema- rea luf la cirma se vede de pe aceea, ca adunarea alege indata pe Brailoiu, Cantacuzino si Arsachi ca membri in comisia centrala, barbati ce facuse parte din cabinetul trecut.2° Barbu Catargiu vra insd sa sileasea pe ministerul Golescu, sa aduca indata in des- baterea adunarel chestia rurala, temindu-se ca nu cum-ya sa modifice legea electorala, si de aceea pro- pune, ca ,ori-ce minister ce nu ar grabi solutia ches- tiel rurale, inainte de iuchiderea adunarel, sa nu aibi increderea ef. Propunerea este votata cu mare ma- joritate.?! Ministerul neprimind aceasta rezolutie si fiind si acuzat ca a fngaduit subsemnarea_petitier din 1{ Iunie, prin care se cerea largirea bazel elec- torale si se blama adunarea actuala, capata un vot de blam, in 24 Tunie, primit cu 382 de voturt contra 23.57 Dupa acest vot, ministerul nu se mat duce pe la adu- hare, nu-I mal comunica nimic pana la 10 Tulie, cind expirind terminul sesiuned parlamentare, adunarea se inchide. Aceasta anomalie constitutionala, ca un-mi- nister blamat s4 ramina alaturea cu adunarea care-| descuviintase, a fost bagata in sama de ziarele tim- pulur.*®) Dar lucrul era firese, ministerele ne fiind luate din majoritatea adunarei si ele fiiud numat ale domnulut. Ce se intimplase, in acest rastimp, in Moldova? Ministerul Panu (cu Hurmuzake, Mavrogheni, Cu- ciureanu, Rolla si D. A. Sturza), al omulul ce avea 30. Unirea, 16 Mai 1861. 31. Mon. of. al Téret Rom., 27 Iunie 1861, suplement. Unirea, 24 Junie 1861. 32. Ibid. Comp. Romini,3 gi 4 lulie 1861, Ministerul Golescu ras- pundea, in’ privirea subsemnare! petitiey, ca asemenea imputare este stranie din partea oamenilor unuY minister ce desfiintase ordonanta asupra presel. Mon. of. al Téret Rom., 30 funie 1861. 33. Treeutul, | lulie 1861,DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 197 o reputatie nebanuita, fusese primit chiar de adu- hare cu oare-care buna-vointa, mal ales ca primul sau acl era pe placul el. Anume hotareste chestiu- nea mitropolitulul, pretextu] ce adusese rasturnarea lut Cogalniceanu, si anume: mitropolitul demisioneaza; se stinge contra lui ori-ce urmarire; se dispune des- fiintarea proceselor-verbale ale adunarel, referitoare la punerea Jul sub judecata si i se da o pensie de 200 de galbeni pe luna.** Aceasta blindeta fata cu un om ce fusese invinuit de tradator catra tara, indis- punea pe multi. Sofia Hrisoscoleu afla explicarea revocarel urmarire! mitropolitulut, in faptul ca era tn- rudit cu primul ministru. ,Depling, zice ea, aceasta hotarire a consiliulut, pentru c&é ea se atribue d-lut Panu, ca unul ce este rida cu invinovatitu) mitro- polit. O depling, pentru ca am fi dorit ca ilustrul membru al caimacamiel de trel, la a doua sa ivire pe scena politica, sa fi incepul prin vre un act demn de reputatiunea sa, si nu prin a cere scéparea unul criminal de asprimea legilor“.?> Interpelarea lui Lascar Catargiu. Iu curind insi aceasta daravere fu uitata, fata cu zvonul de care am vorbit, despre apropiata realizare a unirel, zvon adus la crezare, mal ales prin chemarea lul Panu la Bucuresti. Aceasta veste, dupa unii fiind imbinata cu acea a une! conferenti ce lrebuia sa se tina la Paris, spre a se da aceasta inciviintare, Lascar Catargiu cere in adunarea moldoveneasea, ca guvernul sa comunice adunarel, ,daca cu prilejul conferintelor ce aveati a se tinea la Paris, luase masurl a se incunostiinta din nou pe puter, despre viile asteptari ale tarei de a Mon. of. al Mold., 21 Ianuarie 1861. Articolul Camera din Iagt de Sofia Hrisoscoleii in Rominut, 20 Aprilie 1861.198 ISTORIA ROMINILOR vedea realizate dorintele rostile de divanurile ad-hoc“. Aceste stirl fiind lelegrafiate la Bucuresti, Barbu Ca- targiu propune imediat ca se adreseze o mullamire deputatulut ce ridicase aceasla chestiune; iar priu- cipele Stirbeit’ repeta aceeasi intrebare in adunarea munteana. Bolintineanu raspunde lui Stirbeiv, ca tn urma demersurilor si slaruintelor necurmate ale I. S. domnitorulut, Poarta a incuviintat unirea deplina a ambelor Principate. Puterile se vor intruni in con- ferinta, pentru a botari aceasta chestiune‘.?® Raspun- suJ nu se potrivea insa cu intrebarea; caci Catar- giu si Stirbeia intalesese, daca se va face demersurt pentru principele strain. Domnitorul care singur cunostea pe deplin starea negocierilor intru dobindirea unire!, stiea tot odata ce periculos era, pentru obtinerea unul rezultat fa- vorabil, reiavierea chestiunei principelul strain. Tre- buia decl cautat de inabusit pe cit se putea atare mauifestare, sidin contra, sa se arate, ca faras’ar fi lepadat acuma de aceasta nazuinta si ca era multa- mita cu unirea sub principele pamintean pe care il dobindise. De aceea ocirmuirea pe de o parte inse- reaza in Monitorul oficial al Taret Romadnesti un comunicat, prin care spune, ca cele din urma stir! ale agentulul tare! la Paris sunt ea chestia prin- cipelui strain este neadmisipila; ca nimene nu s’a gindit la aceasta si ca va fi opozilie la o asemene propunere orl de unde ar veni*; *” iar pe de alta nu ne vom mira, daca vom vedea manifestindu-se in Prin- cipate o miseare pentru sustinerea domnulul basti- nas, miscare a careia legalura cu guvernul, ba poate chiar inspirare din partea lut nu se poate cu totul tagadui. Dar mal este apot de luat in bagare de sama 36, Chestiunea intreagd cu depeg, din Iasi in Mon. of. al Tare® Rom., 90 Mai 1861 (Sedinta adunarey din 18 Mai). 37. Mon. of. al Téret Rom., ulie 7 1861.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 199 si ambitia domnilorulul, care acum tocmai, cind era in ajunul de a izbuti, dupa silint! uriese si o framin- tare atil de indelunga, sa realizeze unirea, nu putea fi dispus a se cobori de pe tron, pentru ca altul sa se folosasea de munea si de chinurile lut, Mal doria apot ca prin unire sa ajunga mal departe, la realizarea citor-va reforme mart, de care inima lui era alipita, si pentru acaror indeplinire tocmat unirea deschidea o luminoasa perspectiva. De aceea videm, hana oara, ca ziarul Dimbovita care, sub directia lui Bolintineanu, era si el organul oficios al guvernului, ba trecea chiar de subventio- nat din partea lui, sustine, ca ,s& se convoace o sin- gura adunare constilutionala care sé nu poata atinge unirea, dar care sa decida despre ereditatea in fa- milia alesulut de Ja 24 lanuarie*. Véitorul, ziarul dreplel, adaoge chiar, dupa reproducerea loculut din Dimbovita, parerea, ca ,ideea pare avea o origine mult matinalta de cit o slab& pana de publicist“. La Voix de la Roumanie, a lui Ulysse de Marsillac, jarasi un organ oficios al guvernulut, dupa cum il numea Véétorul, combate de asemenea ideea ca ,nu s’ar putea gasi o dinastie intre Romini“.*? Mai mult de cit atita: se subscrisese dona petitiuni din partea poporuluy, una pe cimpia de la Filaret in Bucuresu, alla, tot in cuprinsul celet din Bucuresti, pe cimpia de la Frumoasa, la lasi, prin care petitil se cerea ras- pingerea domuulut strain si constituirea statulul uni- tay sub alesul din 5 si 24 lanuarie, cu o reprezen- tare adevarat nalionala, prin largirea dreptulul elec- 38. Viitorud, 18 Aprilie si 2 Mai 1861, 39. La Voix dela Roumanie, 25 Mat i861: .Quoi, voila ure nation de cing millions @hormmes et parmi elle, il ne se trouve pas un, seul prince digne dela couronne? Quoi, taut @intelligence et de patriotisme, yépartis sur une raceadmirablement douée, ne suffiraient pas & créer une dynasties ?200 ISTORIA ROMINILOR toral, O alta asemene petitie circula prin tinutary.?° Cind se prezinta inaintea domnitorulut deputatia in- sarcinata a-1 inmina petitia subsemuata io tt Iuaie pe cimpia Filaretulut, domnitorul se preface a dojeni pe autorif el. Elle spute, ca se mira de un asemene demers ; c& voiat pe semne sa se exercite 0 presi- une; cdi asemene miscarea ar putea fi calificata de re- volutionara; sfatueste pe toata lumea sa aslepte cu finiste si incredere realizarea dorintelor larel, care in curind nadajdueste ca vor fi incununate cu succes; dar ci nu va mal suferi asemene urmari care, de- parte de a intari tronul ridicat de Romint, il slabese si duc natia la peire“.*! Oficial domnul era tinut a reproba 0 asemene manifestare, mal ales ca-] punea jn pozitia de a avea aparenta dea se apleca cu to- tul catre liberali, ceea ce nu era in interesul sau politic. Este insa interesant de constatat, ca nu pumat foile mai mult sat mat putin in legatura cu guvernul si petitiile care puluse fi provocate de el, sprijiniaa ideea principelui national, ci si ziare neatirnate, ba pana Ja un punet chiar neprielnice ocirmuirel, sustineaa a- ceeasl parere. Asa C. A. Rossetti, in Roménul, spune : »Noi dar facem apel ja toata uatiunea, au sa se su- puna conditiilor noastre, ci sa le desbata in public si s& le lepede, subseriind in public petitia ce circula fn ascuns pentru guvern strain, sat sa Je aprobe in public, subscriind petitia noastra eatra alesul nati- uuel“;*? jar Tribuna romind spune, ca_,fericeste pe Romini, ca n’ati dobindit unirea cu principe str multamind mat ales diplomatiel engleze ca nu a dal Romania de mostenire uvui principe strain®.*? Prin 40. Ibid., 98 Iunie si 1 Lulie 1861. Comp. Rominul, 8 Inlie 1861, Al. Mon. of. al Téret Rom,, 19 August 186. 42, Romtnad, 12—15 Iunie 1861. Cireulaanume sio petitie pentru prin- cipele strain, patronat de partidul drepter. 43, Pribuna romind, 4 Mai 1861.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 201 urmare chiar, iv afara de icteresul polilic momentan, de a nu se accentua intr’un moment nepolrivit do- Tinta dupa principele strain, chiar in afara de faptal ca dombulut if era desplacuta o asemene dorinta, in momentul tocmat cind era pe puntul de a realiza una din tintele domniey lui, partidul stingel nu mat im- partagia cu aceeast infocare principiul domnulut stra- in, saa cel putin gasia, cd acuma cererea Jui nu era la_ timp. Partidul dreptei din protiva care provocase aceasta desbinare de parers, prin interpelarea lui Lascar Ca- targiu, se intarta si se incorda cu atit mai mult, cu cit videa ca in tara ist facea drum ideea domniel pa- mintene; aceasta ar fi insamnat asazarea desavarsita a familiey Cuza pe tronul tarilor romine, pozitie prea mindra si prea frumoasa pentru a pu parea rau a- proape fie-carul wembru din sinul acelut partid, ca nu o ocupase el, si-l facea sa-si iasa din fire la ideea ca un Cuza sa o dobindia: Numal o aga stare psicologica explica rostirvile ziarelor conservatoare a le timpulut si mat ales tonul acestor rostirt. Asa Véitorul spune, ca_,intemeierea statulut ro- nin nu se va putea face, decit cind se vor realiza dorintele divanurilor ad-hoc. Domnul Panu care pen- tru multi in Rominia reprezinta principiul Uniret cu principe strain, nu va seapa socotim prilejul ce ni se infatigaza“.4* Acelas urgan exclama chiar: ,,ce este unirea, daca se va face fara principe strain’ 2 Apot iutrind mai adine in chestiane, cauta, In cuvinte a- coperite insa stravezil, inlocuind pretutindene terme- nul de domnitor prin acel de admivistratie, a arata intr’un lung articol, ca ,experieata ce am facul-o de mat mult de doi ani, n’a facut decit a ve convinge cu mal mare tirie, ca singurul mijloc de a ne orga- 44, Viitorul, 29 Aprilie sil Mai 186).202 ISTORIA ROMINILOR niza iute si pulernic, este, de a incela odata de a fi 0 poporatie si a ineepe a deveni o natie. Prinful Cuza el insug a aratat ca este gata ase cobori de pe tron, spre a realiza deplin dorintele poporulul“. Observam, pe linga intentiunea jignitoare a rostirel, si forma nerespectuoasa, dind domnitorulut tare titlul de printul Cuza, casi cind niste straint ar fi vorbit de el. Aiurea Viitorul adaoga, ca ,nu am putut opri a indica ideea unirel cu un print pamintean ca o tin- tire personala a unel ambitit careia ft lipseste pana si umbra unui titlu, spre un asemene scop“; gi inca intr’un alt loc, aminlind inaltarea lui Napoleon cel Mare, se intreaba: ,care sunt titlurile de a se crea ereditatea pentru un domn pamintean ; unde e geniul, unde dovezile de ordin* ? 4 Cu prilejul petitiel de la Frumoasa, acelas organ sustine ¢a ,gelosii subscrii- tori al acelor petilit cer mantinerea unef start re- gretabile, in care ve aflam de mat bine de doi ani. Cu alte cuvinte se punea in socotoala alesulutl tari Jor framintarile in care ele se obosise. ,Ca subseri- erea acelor petitii nu este decit un act de servilism facut pulerel si ca este o mare indrazneala de a ne- socoli insusi fagaduintele alesulut din 24 Tanuarie*.4% Apot se mat intreaba Véitorul ca ce drept are mul- timea de a face cerert ce sunt rezervate numal tarey legale? Cu prilejul acestel dislinetit de tara legala si tara nelegala, 1. Morariu, intreaba, la rindul sau, in Trecutul: daca tara legala, adeca cei vr-o 2000—-3000 de proprielart mart, constituesc natiunea romina ; daca puterile ewropene, cind s’au ocupat de poporul romin, atv avut in videre numai soarta acestul pumn de proprietari; daca numai el supoarla greutatile stalulul, cind acest! proprielart privilegiali nici nu pot 45, Ibid, 13 Aprilie si 2 Mai 1861. M6, Ibid, 28 Tanie 1861,DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNiRE 2038: exista ca natiune, fara cele 5,000,000 pe care if re- prezinta fara voia lor“? 47 Dara insé asemene manifestari prin presa puteat fi numal suparacioase, pentru conducerea, din partea do- mnitorulul, a negocierilor privitoare la unire, altfelit ar fi stat lucrurile, daca reinoirea chestiune! principelur strain ar fi apacata se face pe cale oficialaé, precum pin interpelare anuntata in adunavea Moldovet. Prin o asemene manifestare, se putea compromite cu de- savirsire chestia unirel, tocmalin momentul, ciud ea padrea mai aproape de a ef incuviintare. Intelege ort cine, cit a trebuitsa se cutremure domnitorul care, de dol anf acum traia inte’an veciuic neastimpar si o vecinica framintare, asteplind deslegarea acestet tinte care era singura indreptatire a ocuparei tro- nulul de catra el. De aceea sA nu ne para strani modul cum adunarile fura tratate de ministerile din Jasi si din Bucuresti. Panu anume opreste pe mat multi deputati a complecta numarul regulamentar, incit nici o sedinta nu se mal poate tiuea, panda la 22 Mat, capatul sesiuuei.“* Aceeasi tactica este urmata si la Bucuresti, de la votul de blam, dat mivisteru- Int Golescu, inainte (22 Iunie). Interesul acestor fapte sta in aceea ca opozilia tre- cea iarast peste capetele ministrilor pentru a lovi in persoana domoulut, Cauza acestor pornirl este de aflat in darea pe fata a asa numitulut Memorandum, trimis de Alexandru Ioan I agentulut saa din Con- stantinopele, spre a-] infatosa Portet si ambasado- rilor puterilor garante. Siin adevar ca acest act era fara indoiala de felia a jigni adine pe fostiy privilegiatt. 47. Trecutul, 1 Tulie 1861. 48, Viitorul, 23 si 27: Mat 1861. Unirea 20 Tunie 1861 (corespon- den{a din Iasi). Comp. Procesul verbal al adunaret moldovene din zi+ lele de 17, 18, 19, 20 si 22 Mai in Culegerea proceselor verbale ale a~ dunéiret Moldovet pe 1860—1861,204 iSTORIA ROMINILOR In el, Dompilorul arata iptar, cum el a stiut a re- tinea puternica tuiscure catra unlre, ce incepuse cu alegerea Jui, care miscare voia sai mearga mal de- parte, amenintind sa complice razboiul Malie! cu o seriousa conflagratie orientala. Aceasta purtare a domnitorulul, tinuta de el in interesul Europe, ex- punea guvernul lut la izbucnirea unor nemultumirt launtrice, ceea ce era cu atita mal rad, eu cit avind a aplica principiile civilizatoare ale Conventiel si a -desradacina abuzurile unut trecut deplorabil, 4° avea nevoie de tot prestigiul, pe care pumat fnerederea in alesu] tarilor putea sa i-l dee ; apot alegerea lul, lo- vind in ambitiile multor altora si recunoasterea ef intimpinind greutati la oare care puteri, chiar dupa dobindirea jovestiturel de la Poarta, tot ramasese in tara mintl nemultamite cu noua stare a Jucruri- lor. Pe linga aceste eauze de ingreuiere, se mat a- -daugia coniplicata magsinad guvernamentala si faptul ca Conventia, concentrind reprezentatia nationala in minile unut mie numar de vechi priviligiatt, aceglia se folosiat de nerealizarea unirel, spre a ridica adese ort glasurt, persoual interesate, imbracate in mantia interesulut obstese. Dovada a fost proiectul de con- stilutie al comisiel centrale, pe care dommitorul a fost nevoit a-I respinge si apot a disolva adunarile care, cu toate aceste il alesesera pe el. Dreptul adu- narilor de a pune in acuzare pe ministri a devenit un izvor de abuzur’, fa nisle adunart, ale cérora ma- joritatl se compunead din vechi! privilegiall, regre- tind trecutul si condusi cu jscusinta de niste nazui- tor! Ja tron, Asa a fost afacata dispozitia luala de ministril lul, de a intinde legile de impozite la toate clasele societatel de o cam data prin ordonanle, spu- 49, In reprodacerea memoranduluy de iarele partidulut drepteY acesté cuvinte sunt subliniete gi urmate de punte de exclamatie.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 205- nind ca se calet Conventia, impunindu-se o dare, fara sa fie votata de adunart, cind prin acele ordonante nu se facea de cil a se inlatura privilegiul, de a nu plati toti locuitorit darile existente, mal ales ca complicata masina guvernamentala trebuia si intirzie foarte mult volarea nouelor legt. Cind fostit privi- legiati nu putea face altfelit, traganati la nemiar- ginire desbaterile; apot rasturnat minister peste mi- nister, asa ca mersul propasirel era impiedecat, prin repetitele crize de guvernamint. Se poate intreba, intru cit o asa purtare a fostilor privilegiatt le este ea folositoare, sad singurul lor scop este mal mult a-si satura patima lor uricioasa si personala ? °° Apot cum se poate spera o sincera aplieare a art. 46 din Conveutie, cind aceasta departeaza de reprezentatia nationala, pe folf acef ce aveatt de asteptat ceva de la reformele sociale impuse de ea, si se incre- dintaza desbaterea organica a marilor principit civi- lizatoare, chiar in mina acelora pe care if fipseste de la avantajele excluzive de care s’at bucurat pana acum ? Analizind upot legea electorala impusa de Con- ventie, domnitorul arata neputinta aplicarel el, dim cauza prea rastrinsulul namar de alegatort si citeaza mat ales cazul ridicol al colegiulut din Ismail, com-- pus din wn singur alegdtor care alegindu-se el sin- gur, in colegiul direct ce el concentra in persoana , trimilea astfelia el singur un deputat in aduna— rea generala. Dupa aceasta analiza a elementelor guvernamen- tale pe care Conventia le punea la tndamina dom- nulul, memorandul araté nepulinta in care se afla acest din urmmi, de a conduce afacerile si cere, ca 50, Tot asa judect gi principele N. Sutu (Mémoires, Vienne, 1899, 366): La lutte des partis dans l’aréne des assemblées devait pa-- falyser tout progrés, rendre stériles des sessions entiéres et faire perdre un temps précieux pour les intéréts publics.206 ISTORIA ROMINILOR leac al acestei star! de lucruri, unirea ministeriilor si a camerilor si reforma lege! electorale*. Daca in puntul cel d’intai, acel al unirel, urmeazA memoran- dul, fostil privilegiatl se aratat a nu gisi un motiv de nemultumire, ef nu puteai de loc sa incuviinteze reforma sistemuluy electoral, mai ales ca domnitorul rostia indoiala, daca aceasta reforma ar putea fi in- -deplinita de adunarile romine, de oare ce cu greii se putea astepta ca reprezentantii actual! ai natiunel sa impinga abnegatia pana acolo, incit sa se sinucida -el ingsil politiceste, si ca dec! nu ar fi mijloc a se astepta reforma legel electorale de Ja deputatil esit! -din colegiile de astazt. Este insa tot atit de grew pu- tere! executive, a lucra cu un sistem electoral protiv- mie transformarel sociale stipulate de Conventia de Paris. In scopul deci de a arata faptele ce se pe- trec astazi in principate, domnitorul insarcineaza pe agentul saa sa aduca la cunostinta puterilor garante -cuprinderea memorandulu!“. Domnitorul nu prea stiea el singur cum se procea- -da, pentru a impaca doua interese tot atitde mart: re- forma legei electorale si apararea autonomiel tarel. El era adine convins ca, a astepta reforma lege! elec- torale de catra adunarile de fosti privilegiati, era ceva peste putinta. A cere insa atare reforma de la putert, -era a lovi in autonomia tarel. Dar in deobstie auto- nomia era foarte greti de pastrat in aceasta impreju- rare; cac! chiar daca s’ar fi modificat sistemul elec- toral de adunarile barilor romine, totus el facind parte din Conventie, modificarea trebuia sa fie incuviintata -de putert si dec! se lovia inca si mal greu in au- tonomia tarilor, inpunindu-se un vol, dat de aduna- rile tarel, in o daravera absolut interna, la controlul areopaguiul european.*+ BL, Papadopol-Calimah, Amintief (Manuscript in Acad, Romina), ap. *DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 207 Domnitorul, cumpenind toate aceste greutati, revine ceva mal tirzit asupra cugetarilor ce-l predomnise, cind alcatuise memorandul si, intr’o cireulara catre agentil sal din strainatate, el le cere sa staruiasca numal pentru upire si sd caute a convinge pe puter! ca nu e de neaparala trebuinta si reforma stipulatiilor electorale. El le spune anume, ca ,spera cd elemen- tul moldovenese, va contribui a constitui cu deose- bitele fractit din adunarea munteana, un partid li- beral moderat, in jurul caruia vor veni sé se grupeze sprijinitoriy hunel rinduelf, al propagirel si al ocir- muirel mele; ca pana nu va face principele aceasta incercare, orlce preschimbare a temeliet electorale este de prisos. pa Cu toate cad memorandul nu coutine nict o aluzie la Jovilura de stat, cu toate aceste, expunerea fapte- lor, de si tindea in primul loc la obtinerea uniret, nu lasa mat putin sa se intrevada adinca nemulta- mire a domnitorulul cu starea de lucruri din Prin- cipate, si putea dec! fi interpretata si in intalesul unef intervenirl pentru schimbarea constitutiel si deci a unet loviturl de stat, pentru care implicit parea a-st cere invoirea.” 52. Serisoure nedatata in hirféile Rossetti, Ca aceasta era adevarata inierpretare a memorandulul, se vede sidin o alta cireulara a domni- torului caitré agentit sai din straindtate, in care el spune: Mais je wai jamais eu la pensée de donner a la révision des stipmlations élec- torales, la méme importance qu’al’Union. Moins encors ai-je pu songer a subordonner l'Union &une réforme de la loi électorale*. (Copie fara dati, insi anterioara luf 11 Decemvrie 1861, in hértiile Rssetti), 58, Vezi si Mémorial diplomatique, 17 Tanuarie 1861, Cestinnea Tniret la Coustantinopole de D, B. 1861, p, 1: -Revizuirea legey elec- torale nu figura ca 0 cerere in acest memorand.“ Asupra redactarei acestal memorand, iata ce gasim in hirtiile lui Baligot de Beyne, se- cretaral domnitorulut: ,Le projet de mémeire a été préparé dans lo mois de Juin 1869, quatre mois avant Ie voyage deS. A. le Prince a Coustantinopole. Depuis ce moments attitude des chambres legisla ves s‘est heureusement modifiée. (Se gindeste la _perioada de lu rnice ale adunarilor, din timpurile ministerilor luy Cogalniceanu si Epureanu. Mat sus, p. 173), Du reste, les parties essentielles du pas- sage commun aux deux parlaments, ala loi élee ‘torale, méritent d’étre conservés; Jes causes subsistent ; elles penvent a Voceasion produire le meme effet. (O nota a lot Baligot in hirtiile Rosetti).208 ISTORIA ROMINILOR Acestul memorand, Poarta raspunde de o cam data prin o circulara a marelut vizir, in care ea se arata dispusa a lua in bagare de sama cererile facute prin el, si in care circulara dregatorul ture adaoge o noua lovituraé clase! conducatoare din tarile romane. Se spune anume in ea, ca ,dacad cu elementele conser- vatoare din care adunarile se aflai alcatuile, nu se poate introduce, cu nicl un pret, linistea si neintere- sul, fara de care asemene institutii nu pot sa aduca decit turburarea si letargia; daca acest element ce este pretutindene in alta parte privit ca acel al or- dine! si al conservatiel, pune in Moldo-Romania pie- deci mersului afacerilor si imbunatatirel stare! so- ciale a poporatiilor, oare ce se va intimpla, cind se vor deschide portile adunarilor la un partid, al c&ruia pripcipit politice uu tind Ja nimic mat putin, decit a rasturna tot ce este drept si a pune in locu-! revo- lutia® 2* Noua agitare in chestia principelul strain nu era decil un raspuns al Greptel la acest memorand. Dom- nitorul insa ce stiea, ca unirea cu principele strain, nu era cu pulinta de dobindil si care, cum am vazut, nu era de loe dispus acuma chiar a-l ceda locul, spri- jivit pe partida inaintata care agita in favoarea unel divastit romine, era iu largul lu! pentru a combate pe protivnicil sai. Tata care ne pare a fi intalesul ade- varal al acestor insamnate framintart, Cogaluiceanu chiar mergea mai departe in intalesul ce il da mis- carel fostilor privilegiati. La intrebarea ce si-o punea : 54, Memorandul gi Cireulara publicate pentru intaia ouri si eunos- cute in tara, prin foaia Unirea; pe urma in Viitorul din 6 1 8 Iulie 1861 gi apo! in celelalte ziare. Data lut este dup’ Archives diploma- tiques, Paris, 1866 p. 78, acea de 19 April (1 MaY 1360; circulara lor Ali pasa este din 7 Decemvrie 1860, Idid., p. 188. 0 combuatere a Me- morandului, din partea separatistulul Panaite Bals, comunicata de el, ia 5 Mai 1861, ambasadorulut englez Bulwer din Constantinopole, vezi in V. Cogilniceanu, Actele de la 2 Mat, Bucurestl 1894, p. 41.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 209 oare pentru ce sustin cu asa energie reprezentanti! drepte! cererea unul principe strain, el raspundea: Vechia partida spunea: ,Tara a cerut in 1857 u- nirea cu principe strain ;nu se indeplineste aceasta cerere, Altfelit de unire inst nu voim. Preferim a ne intoarce la separatismu*.®* Chiar de uu vor fi cu- getat asa sustinatoril principelui strain, staruinta pen- tru dobindirea lut, cind dreapta stiea bine, ca aceasta cerere era rai vazuta de puterile europene, putea duce la rezultatul temut de Cogalniceanu. Ori prin cite valmagagurt trecuse insa chestia u- nirel, realizarea ef se apropia; dar cu cit visul de alta data tindea a se cobori in aevea lucrurilor, se videa tot ma! mult adevarul cugetarei rostita de Co- galniceanu, in cuvintarea sa de aparare, ca daca principiul se proclama cu entuziastou, rare or! el se pastreaza, cind vine oara de a-] pune in lucrare. Atunct glasul interesulu! material stinge glasul entuziusmu- lui“. °° Lucrul se adeveri acuma in ce priveste Mol- dova si mat ales capitala ei lasil. Acest oras nu cu- getase cde loc Ja scaderile economice, pe care trebuia sa le aduca realizarea unirel. Acum cind incepu a se vorbi de apropiata stramutare a capitaler in Bucu- resti, poporul din asi se trezi pare ea dino Junga ajurare si masura toata insimnatatea jartfei, facuta de el pentru patria comuna. Mat mulle glasurl se ridicara, spre a opri ceea ce acum era peste putinta de retinut, si, lucru curios, tot din partidul drepter ra- sunati acele glasurt, pe cind stinga, hotarita a merge inainte pana in capat, nu se uita la ruinele pe care unirea trebuia sa le ingramadiasca, spre a se infaptui. Asa ziarul dreptel Viitoraul, spune ca, ,nol Moldo- 55. M. Cogilmiceanu, Proiectul de Constitufie elaborat de comisiu« nea centralé din 1859, Vol. I lagi, 1866. Introducere. 56. Sedinta din 15 Febr, 1861, Proces Verbal XXI, p. 271. 1k210 ISTORIA ROMINILOR venil pierdem material prin anexvarea noastra catra Valahia ; pierdem istoria noastra, corona noastra, ca- pitala noastra. Se zice ca se pregateste o suplica catra camera din partea Iesenilor, prin care se cere, ca curtea de casatie sa se instaleze la lagi*.°7 La aceasta tinguire, iala cum raspunde ziarul Tribuna romind, tot din last si el, insa reprezentind ideile liberale: ,Unde este o istorie moldoveneasca sepa- rata; unde e coroana, unde e capilala? Istoria Mol- dovei e una cu a Valahiel; corona esfaramata bu- cat! in minile strainilor ce aa rupt Bucovina gi Ba- sarabia de Ja sinul Moldovet; iar capitala, acest oras jidanese, este mai mult decit se pare tn mina strai- nilor“.®® Dar ca luerul era asa si ca [asil pierdeat prin unire, o vad chiar comerciantit din Bucuresti care, la banchetul dat lui Panu, cind se credea ca el venise in Bucuresti spre a forma ministerul unio- nist, spun in toastul ridicat pentru a saluta pe mi- nistrul moldovan, ca ,noi comerciantif din Buenrestt cunoastem cite sacrificii va costa deplina unire, pe fratil nostri comerciantt de peste Milcov si pe toll Rominid de acolo de toate treptele. Te rugam d-le Mi- nistru a le spune, ca ne vom sili a-l face sé gasascé o compensare ip fratia si amoarea noastra*®®, cuvinte fara indoiala de platonica tingaiere. Ceva mal tirzit, mat multi unionist! se duc la vechiul reprezentant al separatismulu, N. Istrati, si-troaga sa le faca o suplica, prin care sa se arate, c& ,de si unirea a fost tot deauna dorita de Moldoveni, insa aceasta a fost numafl unirea morala, iar nu si acea materjala; ca ef ad cerut numat unificarea legilor sia agazamintelor, iar nu alipirea teritoriulut lor catre teritoriul Valahiet*.°° Cit-va limp dupa aceasla, 517. Viitorul, 29 aprilie 1361. 58. Tribuna romind, & Mat 1864, 59. Reprodus toastul de Viiforai, 9 Mat 1864. 60. Serisoarea din Tagt din 12 Mat 1861 publicata in ziarul Vnirea. 30 Mai 1881,DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 214 gasim in Védtorul un articol intitulat Bucurestiét ca- pilald, in care se spune, ca: ,de vrem unirea cu cu- ratenie numal pentru ea, n’avem sa cautam folos in parte; caci de altfelii’ n’ar mat fiunire ci anexare, lipire a une! parti la alta. Fereasca Dumnezet de una ea aceasta. Mintea Moldovanului cea de pe urma s’ar putea trezi“!®! Tot pe atunel C . Negruzzi serie o brosura, in care sustine parerea, ca ,o unire a- devarata si nefatarnica va finumal atunel, cind vom avea Galatit de capitala a tarer“.°? Aiel nu mat era lupta pentru fasi ci numa! poernire contra Bucuresti- lor. In loc de caiderea unul oras, se cerea caderea a doua. Aceasta noua indreptare a spiritelor da nastere chiar unut simtimint de neprietenie, in unele stratur! ale poporulut moldovan, contra Munteniel. Anume, mi- nistral Epureanu, fiind dat in judecata in Tara Ro- maneasca, adunarea de aici cere ca autoritatile mol- dlovene sa puna sechestrul pe averea Jul, pentru ¢a neingtijise de a lua garantif ipotecare de la tntre- prinzatoril ecnelor muntene. Autoritatile din last se opun la aceasta cerere, pe viotivul ca miuistrul de finante muntean trebuia s& depuna o garantie, pen- tru obtinerea sechestrului. Mal caracteristic este inca alegerea lui Epureanu ca depulat, de catra coleginl marilor proprietar! din Birlad, cu toate ca el era pus ‘sub judecataé in Muntenia.%* Ministeru! Golesca, de si adunarea se inchisese, totusi intru cit capatase un vot de blam si nu putea sta la cirma cu acea desaprobare, se retrage, si dom- nitorul iarasi recurge la partidul dreptey, pentru a-si intocmi un minister care se alcatueste, in ziua de 19 lulie 1861, din principele Dim. Ghica ca presedinte, 81. Viitorud, 19 Tunie 1861, Despre ‘Kapitatia Roméiniet, de K, N.... 224. Tagh, 1861, p. 3. 63. Tnirea, 27 Noemv. 1861.212 ISTORIA ROMINILOR {. Cantacuzino, A. Plaghino, Sc, Faleoianu, A. Arsachi si Gr, Valeanu.** In Moldova ministerul Panu nu se retrage din cauza neizbutirel de a realiza unirea, cum spusese cind intrase la putere, ci din alte imprejurar!. Anu- me un Arnaut, Popa Constantin, maior in armata ru- sasca, venise in Iasi pentru o pricina a lut si ceruse de la ministrul justitiel, Rolla, sa-1 aduca niste acte dela un tribunal de judet. Avind Rusul o purtare putin cuviincioasa, in audienta ce o ceruse la ministru, a- cesta il dadu afara. Popa Constantin provoca pe Rolla Ja duel; iar Consiltul ministrilor dispuse da- rea lul afara din tara. Cind fu sa se execute ho- tarirea, Popa Constantin se opuse cu putere, im- pusca un ofiter si un soldat, si numal, dupa o lupta inversunata, fu rinit si prins. Domaul care era in Bucuresti, simti indata greaua pozitie in care-] pu- sese afacerea lul Popa Costea. Pe de o parte se te- mea de a nu-s! indusmini pe Rusia, toematl in mo- mentul cind avea mai mare nevoie de sprijinul el, in chestia unirel; pe de alta, avea de aparat onoarea tarel, El scapa din incurcatura, ordonind presedin- telul divanulutl, ca in 24 de oare Popa Costea sa fie judecat si condamnat la moarte, ceea ce se si face ; iar dupa aceea domoul il graciaza. Cind primi vizita consululul, totul era sfirsit. Ministrul Panu insa ist dadu dimisia.* Ministerul nou se constitue in Moldova, in zina de 5 Oct. 1861, luat fiind tot din rindurile dreptet, si auume din principele Moruzi ca presedinte cu I. N. Cantacuzino, principele A. A. Cantacuzino, L. Ghica, c. N. Sutu si principele I. Ghica.%* 6&, Monit, of. al Taret Rom., 21 lulie 1861. 65. Tribuna roneind, 17, 2& 3i 28 Sept. 1861. 66. Monit. of. al Mold., 5 Oct. 1861.DE LA A DOUA LISOLVARE PANA LA UNIRE 213 Aceste doua ministere, D. Ghica in Muntenia si Moruzi in Moldova, condue trebile pana la realiza- rea unirel desavirsite, in 11 Decemvrie 1861. Unirea. Inainte de a pasi la expunerea acestul fapt, trebue sa ne intoarcem putin indarapt, pentru a videa, cum indeplinirea lu) s’a desfasurat in ascuns, intre diplomatii puterilor Europet, de la hotarirea ca- roraatirna, la urma urmelor, soarta tarilor romine. Am vazut mal sus,cum Napoleon sfatuise pe A- lexandri, ca Rominil sa nu cerce a dao noua lovi- tura Conventiel de Paris. Prin urmare cererea uni- rel desavarsite, adecd acea a adundrilor, a ministe- relor si stramutarea capitale: la Bucurest!, nu era bine vazuta de puterl, cu toate argumentele foarte reale ale peputintel conduceret trebilor, cu ststemul de organizare al Conventiel de Paris. Trebuia deci luerat cu mare ghibacie, pentru a se putea dobindi invoirea Ja un act, in contra caruia se opuneat, din nevol politice, chiar puterile care favo- rizad desvoltarea poporulul romin. Toata greutatea actiunei trebuia concentrata in Con- stantinopole, de oare ce tot Poarta era puterea care trebuia sa rostiasca cuvintul hotarttor, mat ales fata cu principiul integritate! imparatiel otomane, procla- mat de tratatul de Paris si sprijinit de puter, cao nevoie neinlaturata a politicet europene. Asupra Lut Constantin Negri, reprezentantul Principatelor in ca- pitala Turciel, eadea deci sarcina cea grea, de a sluji de organ domnitorulut, pentru realizarea acestul punt din programul ce-si propusese. Prin urmare, videm confirmata parerea rostité de no! mai sus, ca numal prin Constantinopole se putea ajunge Ja unire, si ca atune! cind domnitorul spusese, ci nu se cuvinea sa caute realizarea dorinlel Rominilor aiurea decit in tara, sica Sultanului it facuse numat o vizita de curtoa-214 ISTORIA ROMINILOR zie, el rostise numal o frazé sunatoare care caula s& acopere neizbinda prime! sale incercari.®° Chestiunea uniret se pune iptr’un chip mat rostit de Ja trimiterea memorandului. Se adauge la 6 Ta- nuarie 1861 0 nota catre Negri, cu insarcinarea de ao comunica Porfel. In ea domnul se plinge, ca ,de si pusese la mijloc raspunderea sa personala, prin acte ce nu erad tot-deauna simpatice tarel, dar prin care el caula a-sI atrage buna vointa a puterilor, cu toate aceste tot este mere) banuit",®" dind a intalege ast- felii, ca de acum inainte, el va lua sfat mat mult de la interesele taret, de cit de la cele europene. Negri comenta aceasta nota In sensul, ca tara cere unirea si ci ocirmuirea e¥ devine cu neputinta, daca nui se iucuviintaza aceasta dorinta. Poarta raspunde lut Negri care comunica raspunsul domnitorulul, ca ea ,ar fi dispusa a recunoasle aceasta cerere, in masura putincioasa“, ceea ce Negri intalege ca ar tinde la o marginire a unire! numa? pe limpal cit va trai Alexan- dru Joan I, precum recunoscuse si indoita lui domnie. Lavalette, ambasadorul Frantiel, intareste lut Negri adevarul presupunere! lut, spunindu-l, ca ,ar fi de alt- felit greutat! nerasturnabile, si ci mal bine ar fi a avea o uuire sub aceste conditil, decit de loc; ca el crede chiar, ca aceasla rastringere ar avea putina in- sampatate, pentra ca odata unirea dobindita, na cred ca ea ar mal putea inceta de a exisfa, cu toate ras- tringerile Portet; si apo!, adauga marchizal, trebue sa se dee Portel macar aceasta mingiiere, despre a- 66, O civeulara a lut Thouvenel din 19 Mai (1 Aprilie 1861, Archives diplomatiques, Paris, 1866, p. 190) spuneca: ,lorsque le prince Couza, avait étéa Constantinople, au mois d’Octobre passé, il avait uttiré )‘at- tention de Ja Porte sur les obstacles qui surgissaient pour lui, de la nécessité dans laquelle ilse trouvait, de traiter avec deux chambres et. deux ministéres, La Porte ne lui fit pas immédiatement connaitre ses: intentions, Comp. mal sus, p, 160, 67. Nota domnitorulwi din 6 Ianuarie 1861 in Archives diplomatiques Paris, 1866, p. 170—~174.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 2td edreia zadarnicie Turcit suat mat bine convinsi decit not*.°> Greutatea neinvinsa, de care vorbia reprezen- tantul Frantiet, era teama Portel ca, daca se infrin- gea Conventia de Paris in acest punt, sa nu se ia- tinda apoi rasturnarea la intreg tratalul din 1856, pe care se intemeia existenta Tarciel, si aceasta tea- ma era cu alita mat fireasea, cu cit ea vedea pe Fran- tia apropiindu-se de Rusia. Apoise mai temea Turcia, ca unirea sa nu atraga dupa dinsa pe principele stra- in. Aceasta din urma teama era inspirat& Turcilor, de insus organele politicel ruses, de oare-ce Le Jour- nal de St. Pétersbourg, din 1/23 Tunie 1861, scriea, ca ,este inviderat, ca pentru Moldo-Valachia, unirea de fapt nu este decit o treapta-in scara propasitoare care-s} are puntul de purcedere in indoita alegere a principelul Cuza si a careia termin mat indepartat este chemarea unu! principe strain*.°° Adaoge insa reprezentantul doumnitorulut romip, pe linga aceasta veste cam deprimatoare, si 0 raza de speranta: anume Turcia ceruse un imprumut, si Frantia_putea sa-1 impuna unirea, ca pret al realiza- rey jut.” Poarta insa mat era jignita side tonul prea mindru al comunicarilor domnitorulus, ton eu care ou era de foc deprinsa.7! Se mat ivise apot tocmat atuncl gi cheslia corabiilor ew arme sarde care ca- ulase a fi debarcate la Galati, pe cind doua cete de Unguri treense Carpatit; inviderat o miscare contra Austrie!, in care miscare pulerile, si maf ales Turcia, amestecad pe Romania. Trebui malt sa lupte Negri si domnilorul, spre a fnlatura acest prepus neindrep- 68. Negri c. domnétor, 9 Fevruarie gi 2 Aprilie 1861, Corespondenta p. 75 si 103, 69, Le journal de St.-Pétersbowrg, 11 (23) Tauie 1861. Comp. Anne aire diplomatique de V Empire de Russie, St.-Pétersbourg, 1962, p. 162. 70. Negri c. domnitor, 2Fevruarie gi 2 Martie 1861. Corespontlenta, Pp. 8 si 87. . Negri ec. domnitor, 2 Fevruarie, citat.216 ISTORIA ROMINILOR tatit de pe capul taret.™ Negri, la observarea am- basadorulut austriac, cai guvernul lu Cuza ar tolera comitete revolutionare in Galati sia se debarca arme pe teritoriul Priucipatelor, se foloseste cu mare ghi- bacie, pentru a pune in cauza jurisdictia consulara, spunind, cace poate face guvernul care se loveste pretutindene de protectia de care se bucurat su- pusil siraini, de care el nu s’ar putea atinge.” Au- stria se arata atunet destul de binevoitoare, pro- punind sa se numeasca o comisie care sa studieze modul cum ar putea fi inlaturate greutatile, neascun- zind ins& teama ea, daca s’ar ineuviinta aceasta u- surare Principatelor, ar trebui a se face acelas Jucru si Turciel, ceea ce nu convenia puterilor, din cauza inapoierei slarel in care se afla imparatia otomana.™ Pana si chestia evreiasca pusese piedica unul sprijin mal infocat din parlea puterilor partizane unirei. Am- basadorul Frantiel observa lu’ Negri, ca,,masurile contra Evreilor din tara trezese protestarile presel europene care acuza pe Romint de intoleranta®. 7 Si cu toate aceste, chiar atuncl, in Moldova, se luase ma- sura de a se invoi Evreilor tinerea de scolf confesi- onale, pe temeiul tocmat al principiului tolerante! pro- clamat de Conventia de Paris. Poarta propune, ca mijloc de a taia toate greuta- tile, 0 masura care tocmal trebuia sé le sporiasca mal mult, afirmind incé maf puternic autoritatea ei asupra Principatelor: anume trimiterea unul comisar ture care s& se incredinteze, daca intr’adevar popo- 72. Negri e. domnitor, 2 Fevruarie citat. Coresp. p. 80: ,Chestia n- niref a fost foarte mult impiedecaté de acea a armelor*. ” Vert gio scrisoare a domnitorulut c. Negri, din 6 Ian. 1361, publicata in Con- stity fonalul, din 13 Fevruarie 1861, si mal sus, p. 162. 73. Negri ¢. domnitor, 18 Oct tomvti je 1860, Corespondenta, p. - 70. 74. Negri ¢. domnitor, 18 Martie si 14 Mai 1861. Coresp., p. 18 si 34, 75. Negri c. domnitor, 2 Oct. 1861. Ibidem, p. 128. 76. Monit. of. al ‘Mold., 22 Noemvrie 1861.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 27 rul vroia unirea desavarsila. Poarta cauta sa moti- veze acest demers, tot in feliul acela pseudo-liberal, pe care-] intrebuintase si Austria, cind ceru la 1857 convocarea divanurilor ad-hoe, pentru a afla dorintele poporatiilor romine, spunind, ca nu ar fi demn pen- tru puter! a reforma opera lor, fara cererea popo- ruluw. Negri inlimpina, ca lucrul nu s’ar putea face decit cu consimtimintul puterilor; cact in Conventie nu ar exista nicl un articol care sa incuviinteze o a- semene masura.’” Dar Negri merge mai departe in tinuta lul energica si hotarita: anume raspindeste pre- tutindene vorba, insaé pentru a nu lega tara, numat ca parere personala a lui, ca principele n-ar putea face altfelitt decit a proclama unirea, in cazul cind ea nu ar fi incuviintala; cacti nu ar fi alt mijloe de a ocirmui si de a mantinea linistea. Aceasta declaratie o re- pela mai ales fata cu ambasadorul Angliel, Bulwer, spunindu-i ca Poarta ar face bine sé se decida in privirea unirel; caci daca nu, principele s’ar vedea nevoit, fata cu incordarea spiritelor, a trece peste consimtimintul ef. Marchizul de Lavalette, combatea pe de alta parte trimiterea unu! comisar care nu ar face decit a aduna in jurul lut pe toti nemultamitit din tara si a ingreuiea inea si mat mult pozitia domnitoru- lut. Dar marchizul mai atragea luarea aminte a Portel, asupra imprejurarel, cé comisarul otoman ar putea sa-s! atraga demonstralii neplacute din partea po- poratiet. Negri adaogind lui Lavalette, ca intirzierea invoirel unirel ar putea arunca Principatele in o cale plina de intimplar! si de neplaceri pentru Turcia— cu alte cuvinte ameninta cu revolutia,— ministrul Frantiel iea pe Negri cu ella Ali-pasa, pentru ca sa-I repele aceste cuvinte. 7 71, Negri c, dommitor, 8, 12 si 18 Martie 1861, Ibidem, p. 87, 92 si 96, 78. Negri c. domnitor, 12 si 18 Martie 1861. Zbidem, p. 91 si 96,218 ISTORIA_ROMINILOR In urma tuturor acestor demersurl, Negri scrie domnitorulul, ca ,are temeit de a crede, ca zdrave- nile sale declaratil, in ceea ce priveste unirea, at pro- dus un efect priincios. Am deprins pe toata lumea de aict cu ideea, «a daca sublima Poarta nu ar tua in curind o hotarire categorica, in privirea uniret, Inal- timea voastra, impins de nevoie, ali proclama-o de la sine, nu mat tirzitt decit la deschiderea adunarel. Adaoge ca e satul de traganarile Portei si ca daca se va pune Inainte tot vecinicul cf principiu de a cis- tiga timp, trebuie pripite Jucrurile, pentru ca sa vina la o deslegare. Ideeia trimiteret unut comisar e cu tolul parasita*. Ip cazul cind unirea nu ar fi primita, Negri cerea sa fie rechemat.” Toate aceste imprejurari fae pe guvern sa creada ca unirea era sa fie incuviintala. De aceea si Panu, in Moldova, intra in minister cu toata convingerea, ca va pute aduce unirea la indeplinire; jar in Mun- tenia, ministerul Epureanu voteaza, alaturea cu una- nimilatea camerel, primirea propunerel adunaret mol- dovene, de a se intruni ambele corpurt legiuitoare, pentru deslegarea chestiel rurale. Asteptarea insé eva zadarnica: Turcii se prefacuse a primi cererile din memorandum, peatrua nu dis- placea puterilor priincioase Rominilor ; dar aplicati a- cuma sistemul traganarilor, asleplind sa iasa ceva din el. Negri vazind ca lucrul nu inainteaza de loc, reindoiesle silintele. Comunicindu-i-se stirea despre votul privitor la intrunirea ambelor adunari in chestia rurala, el explica ambasadorilor importanta acestel Jegi si mal ales nevoia dea fi hotarita in acelas sens 79. Negri ce. Cuza, 24 Martie 1861. Tbid., p. 98--100. Era vorba de adunarea convocala dupa disolvare, care adunare era si se deschida la 10 Aprilie 1861. Zvonul despre energia desfigurati de Negvi, pa- trunde gi in ziarele timpulul, Vezi buna oara Tribuna romind, 30 Apri- lie 1861,DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 219» in ambele tarl; astfelia s’ar putea inlimpla desordint periculoase, daca intr’o tara ar fi hotarita intr’un chip mel priincios decit in cealalta; ca mal la urma el ar fi multamit daca Poarta ar starui in politica ef de traganare, cact ar da prilej domnitorulul de a pro- clama unirea de la sine. Ambasadorii Frantiel, An- glier si Austriel conjura pe Negri, sa nu faced ceva pripit sis& maJ astepte, ca toate lucrurife sa fie in regula; iar Ali pasa roaga pe Negri, sa conjure pe dom- nitor sa mai astepte putin. Negri vazind aceasta sta- ruinta a ambasasorilor, sfatueste pe domn, sa le faca. pe plac.® Ip curind insi se naste o noua cauza de aminare, mat intat din desbaterea loculu!, unde avea sa se tina conferenta: Parisul sad Constantinopole; apo dupa ce aceasta este limpezita,se iveste 0 a doua, mal grava: anume, la conferenta (rebuia sa jee parte si Sardinia, pulere sempatara a tratatulul de Paris ; dar ea se prefacuse in regatul Italiet; insa Prusia, Ru- sia si Austria inca nu recugoscuse noul regat. Negri, vazind, c& acuma aminarea nu mat provinea de la Turcl, ci de la puterile europene insast, si avind cel mal mare interes ca Italia, atit de prietina ten- dintet Rominilor, sa figureze in conferenta, este de parere ,de a fi cu mare prudenta, pana la descur- carea afacerilor italiene“.” Toemal atuncea insa zvo-- nindu-se in tara despre apropiata intrunire a con- ferentel, se incepe sgilatia pentru principele strain: de care s’a vorbit mat sus, Iueru cu desavirsire- neprimit de nicl o putere, nici chiar de Frantia, dupa cum se vede aceasta din o depesa a lui Alexan- 80. Negri c. Cuza, 2 April 1861. Ibid., p. 101—103, Cf. 18 Iunie 1861 p. 122- Ali paga roagi pe Negri, ,de . de supplier le prince, de maintenir Vordre et de patienter encore un petit peu*. 8{. Negri c. Cuza, 3 Tunie si 8 Lulie 1961. Ibid., p. 116 gi 126- Comp. Vittorul, i—5 Iulie 1861.220 ISTORIA ROMINILOR dri, agentul Principatelor din Paris, catra Negri, in care if spune, ca ,ideea anal principe strain este cu neputinta“, si tot asa declara Lavalette lut Ne- gri in Constantinopol, ca ,Franta este pentro unire, insa contra principelur strain“.®? In asemene impre- jurart intalegem contra-manifestarile pentru princi- pele bastinas, chiar in eazul cind ele ar fi fost in- spirate de guvern. Intre aceste, venind luna Jui Iulie, cu caldurile et cele mari, tot! ambasadorii plecati in congedin pe intrecutele, si era invederat, ca chestia unirei trebuia sa sufere o noua intirziere, pana pe la sfirsitul lui Septemvrie. Atunct se intraneste conferenta pregatitoare a ain- basadorilor din Constantinopole, si Poarta care tre- buia acuma sise rostiasca, primeste unirea, insA cu conditif. Mat intal, ea cerea, ca hotarele Principate- lor sa nu poata fi stramutate si sa nu se sporiasca -armata.8’ Tot atuncl si ambasadorul austriac pri- meste instractiual, ca sa ceara ca unirea sa fie des- ‘fiintata la moartea lu! Cuza, pe cind cel de Frantia este din protiva instiintat, ca se rupa conferenta, in -cazul cind asemenea cerere ar fi primita’.®* Poarta mal cerea inca o ascutire a stipulatiilor privitoare ja ocuparea armata a tarilor rotnine, in caz de tur- ‘burarl, Conferenta raspingind aceasta cerere, pe mo- tival ca chestia fusese regulata de Conventie, repre- zentantul Turciel cere, ca sa refere lucrul la sfatul cel mare al imperiulul, iarast un mijloc de traganare. Negri, desperat de aceasta prelangire, arata Jui Ali pasa, ca boierit renantase la privilegiile lor, numal in viderea unirel si cd, vazind ei ca nu se realizaza, creaza greutatt domnitorulul, si tot asa fae si libe- 82, Negri c. Cuza, 18 Tanie si 2 Lulie 1861, Zoid, p. 120-129. 83. Negri c. Cuze, 25. Sept. i861. Ibid., p. 126. 84, Negri ce. Cuza, 2 Oct, ISG]. Ibid., p. 127.DE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA _UNIRE 228 ralil; ca este cu neputinta de mantinut ordinea, mat ales acuma cind conferenta a pus unirea in per- spectiva.S* In sfirsit Poarta se hotareste a alcatui firmanul pentru nnire care mantinea urmatoarele 5 condi- tit: 1) unire numal pe timpul vietel lur Cuza; 2» suspendarea comisiel centrale pe acest tip; 3) ho- tarele principatelor sa raminad neatinse ; 4) sa se in- fiinteze doua consilil provinciale, unul pentru Mol- dova si altul pentru Muntenia; 5) unirea sa inceleze la moartea lui Cuza, prevazindu-se dispozitil foarte amaruntite, asupra modului de procedare pentru a o desface.*6 Numat guvernatorul pentru Moldova fusese inlatu- rat; toate celelalle punte fusese mentinute, in aceasta unire conditionala. In zadar protestase domnilorul contra acestef rastringeri a unirel numai pe timpuk vietel lut. Iu o depesa ramasa necunoscuta si des- tainuita numal de ziarul din Paris Le Constitutionnel, domnitorul spunea Portel: ,,Marginind anumit du- rata unirei la acea a gospodaratului inet, infatosind aceasta unire cao necesitate suparatoare, decurgind din indoita mea alegere si ca o concesiune esential exceptionala si trecatoare, pregatind chiar, in mo- mental ce ea ne este incnviintata, tot ce trebue spre a o desfiinta la sfirgitul domniet, al careia termin 85. Negri c. Cuza, 18 gi 23 Oct. 1861. Ibid., p. 66 si 131 A, Papa- tirile Tui (Manuscript la bibl. Academie Ro- Negri ar fi adresat un ultimatum lui Ali paga : yLbe prince Couza m’a chargé de déelarer respectueusement a V ue s'il n’obtient point aujourd’hui méme, vu la foree majeure dela chose, et par télépraphe, Vacquiescement de la Snblime Porte & l'Union, demain a Midi, i! la proclamera 4 Bucarest*. In Serierile sale diverse (Manuscript Ja bibl. Acad.) p. 40, adaoge chiar eA a doua zi, intrebindu-l Ali paga, cum stati lucratile, Negri ur fi scos- ciasornicul si ar fi spus: ,a lheare qu’il est, TPUnion a du étre deja proclamée*. Corespondenta lut Negri nu confirma aceasta versiune. 86. Firmanul reprodus in Mon, of. al Téret Rom., 3 Fevr. 1862 si in Archives diplomatiques, Paris, 1866, p. 200,222 ISTORIA ROMINILOR ar putea fi grabit de o mina criminala, se osinde- ‘gte guvernul med gi tara intreaga Ja tristul rol de a trai de azi pe mine, fara a putea intreprinde ceva definitiv si statator, si se ripeste autoritatea ce izvoraste din credinta in durata lutsi, fara de care, nicl o ocirmuire n’a putut vre odata sa-si indepli- neasca menirea, si cu atit mal putin reorganiza o -societate, demoralizata prin lungi nenorociri po- litice*.87 De la reinceperea lucrarilor ambasadorilor, Sep- temvrie 1861, domnitorul se putea astepta la o des- legare favorabila a chestiunel unirel. De aceea el si dea oare care masuri, in vederea acestel indepli- nirl. Miuisterul muntean iea dispozitif ca, prin in- talegere cu presedintele consiliulul din Moldova, in prevederea unirel definitive a Principatelor si spre inlaturarea oare caror piedect la punerea e¥ in lu- crare, sd se numésca o comisie mixta, compusa din 8 membri Moldoveni si 8 Munteni, care si procea- da, fara intirziere, la unificarea legiuirilor si regu- lamentelor administrative.** Domnitorul, in raspun- sul sau la felicitarile aduse de generalul Golescu, presedintele comisiel centrale, in ziua de 16 Oct. 1861, spune: ,De la suirea mea pe tronul Roma- niel, unirea a fost statornicul obiect al preocupa- tiunilor mele. Cunoastet! ca Inalta Curte suzerana si puterile garante, ale caror generoase simpatil sunt do- vedite, se ocupa in momentul de fata cu realizarea acestel a noastre dorin{i care singura poate conso- Jida viitorul Principatelor“.*® Era chiar peste putinta de a mal ocirmui fara unire. Poporul o cerea, ca- merile de asemenea ; apo! chestia rurala nu se pu- tea hotari deosebit si agitatia in jurul ef devenia 87. Le Constitutionnel, "1s Noemvrie 1864, 88. Mon. of. al Turet Rom., 9 Sept. 1861. 89. Mon. of. al Mold., 16 Oct. 1861.DE La aA DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 223 periculoasa. Nici un minister nu ar mat fi pulut ti- nea piept curentulul, si de aceasta situatie a trebuit sa se convinga la sfirsit si puterile si chiar Poarta, cind a consimtit In sfirsit la realizarea acestel dorint#.°? In 25 Noemvrie, Teodor Calimaki, secretarul lut C. Negri, soseste la Galatt cu firmanul pentru unire. sa se observe cd nu Negri singur aducea firmanul, «i secretarul Jui, ceea ce face pe Taranul romin sa spuna, cad ,conduita D-lut Negri are insamnata- tea el, pentru ca ne atinge pe tot! intr’un chip foarte placut*.%* Jn 3 Decemvrie domnitorul, in mesajul de deschi- dere al adunarel, spune, ca ,dupa 3 ant de silintt neintrerupte, suntem de asta data bine intemeiati a erede, ca unirea este in fine dobindita pentru not“, si de aceea el declara, ca a aderat la votul ambelor adunarl, de a desbate in comun proiectul de lege rurala,.®? Dupa cetirea mesajului in adunarea moldoveneasca, domnilorul adaoge, ca ,unirea e incheiata. Inalta Poarta gi puterile garante at aderat Ja unirea Prin- eipatelor. Ne vom duce deci in curind la Bucurestt; jar cauza pentru.care nu ne ducem astazi, este ca sunt de regulat mat multe chestiunt locale“.®? Spre a linisti spiritele in privinta firmanulut care incuviinta cum am vazut o unire conditionata de mat multe restringeri, domnitorul adaoga: ,unirea va fi asa dupa cum o dorim nof*, urmind in aceasta priu- cipiulul expus de Negri, in pota sa din 16 Noemvrie 1861 ecatra ambasadorl, anume cé ,nu ne vom su- pune la nimic ce ne ar fi impus, si aceasta chiar in puterea art. 22 si 23 ale Tratatului de Paris si a 90. Voie de la Rownanie, 24 Oct. 1861 91. Unirea, 1 Dee. 1861. Téranul romin, 3 Dec. 186. 92, Mon. of. al Taret Rom, 4 Dee. 1861. 93. Mon. of. al Mold., 4 Dee 1861.924 _ ISTORIA ROMINILOR art. 2 din Conventie‘.** Este invederat, ca domnito- rul proclama unirea intr'un chip mat larg, de cit o incuviinta firmanul primit de putert, si ca dect el fa- cea un pas indestul de indraznet, trecind iarast a- jaturea cu vointa Europer.*® In 11 Decemvrie Alexandru [oan 1 da o proclamatie, aratind in chip oficial indeplinirea unirei: , Unirea este indeplinita, zice el; nationalitatea romina este inte- meiata. Acest fapt maret, dorit de generatiile tre- cute, aclamat de corpurile legiuitoare, chiamat cu ealdura de not, s’a recunoscut de Inalta Poarla si de puterile garante si s’a inscris in datinele natiu- nilor. Dumnezeul parintilor nostri a fost cu tara, a fost cu not, El a intarit silintele noastre, prin inta- lepeiunea poporulul si a condus natiunea catra un falnic viitor. In eilele de 5 si 24 Ianuarie afi de- pus toatad a voastra incredere in alesul natiunet, ati intrunit speranjele voastre intr’un singur domn; alesul vostru vd da astézi o singurad Ro- miinie” *% Adunarea din bucuresli izbuenesle in 0 zgomo- toasa bucurie ja cetirea aces'el proclamatil. Adresa de raspuns la ea sfirsesle cu cuvintele: , Depunem la picioarele tronulul omagiile noastre de recunos- linta si de devotament, si va uram sa va inzileasca Dumnezed, pe acest tron care pu va mat putey fi zdrobit, de cit cu viata a cinct milioane Romini“; %? si insust Barbu Catargiu nu poate face altfelit de cit romin, 17 Decemvrie 1861. erea posterioara a raspunsului la ed. din 7 Fevruarie 1864 Mon. of., supl.) spune: ,.dv. iY, in ce stare ni s’a dat unirea de catra striini $i aminte, in ce mod a proclamat-o Alexandru Ioan I de Ja aceasta tribunai*, Vez¥ mat jos, 96. Mon. of. ‘al Térei Rom., 11 Dec, 1861. Mon. of. al Mold., Dec. 1861. Proclamatia este publieata si in Archives ‘siplomatiiues, 1866, 11, p. 209. 97. Mon, of. al Tarek Rom., 15 Dee. I86l. 94. Reprodusa de Tévanul DeDE LA A DOUA DISOLVARE PANA LA UNIRE 295, a rosti cuvintele: Sa traiasca domnitorul nostru care singur, prin a sa stéruintd, nea dal aceasta zi alit de stralucita“.%* In adanarea moldoveneascaé bucuria era imbinata cu oare care neliniste. Cind Panu rosti cuvintele: »Ziua de astazt este cea de pe urmd in care depu- tatit moldoveni se adund gi lucreaza in adunarea Moldovei",®® el zicea ramas buu la vechea viata po- litied a fare! care se jartfise pentru binele intregu- lut neam. De aceea si raspunsul adunare! moldovene la proclamatia uniret nu se poate impiedeca a tur- bura notele de veselie, cu una de ingrijire, solicitind dela domn ,luarea aminte asupra necesilatilor de a regula provizorit, pana-la intrunirea camerilor, ne- aparatele interese locale ale Moldovei*.1°° Adunarile sunt prorogate in ambele tari si li se da intilnire la Bucurest, pentru ziua de 24 Januarie 1862, aniversarea primulul pas prin care unirea, acum savirsita, se avintase pe orizonul vietet ro- minestt.1°# 98, Unirea, 1-5 Dee. 1861. 99. Procesul-verbal al sedintel din 12 Dec. 1861. 100. Unirea, 1—5 Dee. 1861. 10L. Mon. of. al [drei Rone, 15 Dec, 1861. ib