CAP. IX SECULARIZAREA.—CHESTIA JURIDICA Secularizarea averilor manastirilor inchinate a luat, in desfasurarea ef, forma unul proces, in care s’ai in- fatosat de o parte si de alta argumente juridice, inain- tea tribunalulul european al celor 7 puter! care luase asupra-le sarcina, de a protegui primil pag! ce popo- rul romanese fi facea, in mersul catra propasire. In a- cest proces insd predominat elementele politice, ra- porturile de putere care trebuiat sa-1 schimbe natu- ra, din o daravera juridica in una politica. Pe acest din urmaé tarim insé neintalegerile sunt hotarite, la sfirsit, prin ultima ratio rerum, adeca prin putere, si asa s’a intimplat lucrul in aceasta imprejurare, in care statul romanese, fiind din imprejurarl mai tare decit ealugarit Grecl, a rostit el insusi hotarirea si a execu- tat-o, luind printr’un act de autoritate averile mana- stiresti din minile strainilor. Iu expunerea de pina acuma ne-am abtinut pe cit a fost cu putinta, de a apretui evenementele ale caror povestire a trecut prin a noastra pana. Desfasurarea istoriei, inserie in cimpul stiintel iz- binda adevarulut si in acel al arte! pe acea al frumo- sulul. S’ar crede ca si propasirea idee! binelut ar tre- bui sa aduca tot mai deplina izbinda a cauzelor drep-336 ISTORIA ROMINILOR te. Lucrul insa nu se intimpla. Pe aceasta din urma pirtie, propasirea e cea mat inceata si, daca de mult inca adevarul a rapus eroarea, si o rapune pe fie-ce zi; de asemenea, daca frumosul a invins uritul si il rastringe pe fie-ce clipa, in cimpul binelut, dreptatea e inca departe de a fi covirsit nedreptatea. In lupta intre elementele practice ale vietei, predomneste inca legea celui mai tare, iar propégirea s’a realizat aict numai in domeniul teoriel; cacti se recunoaste asta-zi ca dreptul e jartfit, pe ciud mai inainte se credea ca nedreptatea e chiar dreptate. Pentru ca sa palrunda si in viata reala aceeas! conceptie, va trebui sa mat curga inca multa apa pe riuri, Cind hotarirea une! chestiuni istorice se face dupa principiul politic, adec& dupa precumpenirea puteres, atunci cu toata izbinda dobindita, constiinta ramine neimpacata si neimpacata in veel; caci simtul moral, pe care este hultuit acel juridic, nu amorteste nicl o- data in sufletul omului. Daca insa puterea a dat spri- jinul ef une? cauze drepte, atunct se adauga, pe linga izbinda materiala, si linistea mareata a mintel, con- vinsa cd a asternut acea izbinda pe stinca de granit a dreptatel. Observam ca nu ne indepartam de princi- piul nostru dea nu apretui evenementele, tntru cit ju- decata juridica este nepersonala si reprezinta consti- inta juridica a omenirel. Vom videa insa, ci putem rosti cu mullamire sufleteasea, judecata, ca Rominn, luind averile Grecilor, nu i-ad despoiat, ci at reluat numat cit ceea ce era al lor. Intalesul inchinarei. Expunerea lupte! incordate careia dadu nastere chestiuvea manastirilor inchinate si a careia peripetit at fost schitate in capitolul pre- cedent, nu poate fi pe deplin intaleasa, daca nu se vor desvali si temeiurile, pe care ambele parti prigonitoare le invoaca, pentru a sprijini drepturile Jor, in acestSECULARIZAREA,—-CHESTIA JURIDICA 337 mare si secular proces ce se desbalea inaintea areo- pagulul european. Se infatosam argumentele pro si contra, in aceasta incureala daravere, spre a vedea daca statul romanese avea pe partea lut si dreptul, sati daca a pus in lucrare, cum sprijin protivnicit lui, Dumat o indrazneata despoiere. Se incepem prin a cerceta intalesul terminulur de inchinare, intrebuintat in documente, spre a insamna raportul de supunere al manastirilor bastinase catra acele straine. Grecil pretindeat, ca acest cuvint este identic cu daruire, si in traducerea franceza a docu- mentelor infatosate puterilor prin memoriile lor, re~ daa terminul de inchinare, prin cuvintu!l donation, donné, in loc de dédié, placé sous Vinvocation, ales de aparatoril cauzel romine. Acestia cin protiva sus- tinead, ca inchinarea Insamna Huma cit purerea sub protectia spirituala, un soit de suzeranitate religioasa, analoaga acelet politice, sub care se aflati tarile ro-~ mine, fata cu imparatia otomana. ? Intatesul termenulul de tuchinare este foarte deo- sebil, dupa scopul fie caruia daruiter, si nu i se poate determina senzul unic si preciz, Eun termin din lim- bagiul religios aplicat la o daravere juridica sicare, din aceasta pricina, tocmal trebuia sa fie nehotarit si sovailor. Pentru unele documente s’ar parea ca interpreta- rea, data lul de Grect, e mai apropiata si ca Insamna intr’adevar daruire. Asa hrisovul doamnei Safta, so- tia lut Gh, Stefan Voevod, care inchina la 1663, sfin- tulut Mormint manastirea Bistrita, din al edruia ctitor, Alexandru cel Bun, doamna pretindea ca se coboara, 4, Diseulia aceasta vezi in: Réponse des St.-Liena @ Orient, Octobre 1868, Paris Lu vérité sur iw question des cowents dédiés, par un Moldave, 8, 1863, p. 38. Quelgues mots sur la séeularisation des biens conventuels parun député roumain, Paris 1864, p. 12. ete, Aga- thon Olmenedek (Alex, Odobeseu), Bfude'citala mar sus, p. 112 Une sorte de vassalité spirituelle*. 22338 ISTORIA ROMINILOR spune, ca ,a tnchinat aceasta manastire, anume Bis- trita, cu toate podoabele si toate veniturile ef, sa fie pomand vecinicad la mormintul lui Hristos*.? Aproa- pe tot asa se rosteste si hrisovul lut Mateiti Basarab, cind dupa ce reiea de la ealugaril grect manastirile uzurpate, spnne, ca acele cu dreptul inchinate lor, sa fie supuse si stdtdtoare caélugarilor straint. Acea- sta rostire de ,pomana vecinica*®, ,supusa gi stata- ioare“, pare a implica ideea de daruire a proprie- tater, de oare-ce numat proprietatea este un drept veci- nic, toate celelalte fiind trecatoare. Alle documente contin din protiva indicarea anu- mita, ca se ddrueste mandstirilor grecestt carora 2. Uriearnl V, p 240. Grecii mat adue inci cite-va documente, pu- blicate in Eclaircissements sur la question des monastéres grecs situés és danubiennes, 1857, Anexele 3, 6, 12 si 14, cave dans les prineipwuts toate par a contivea dani: Jamurite, Asa acel al inehinas Golia de Ivimia Movila, 1606, care spune: ,Les donatious prés avee leurs revenus serontimmuablement, daujourd hui a jamais, pro- priété et droit du dit mouastére, Vatopédie, pendaut toule lexis tence de le dernier*. (Anexa 12), Acel al manastivel Réchitoasa de Grig. Ghica, 1729: ,Nous avons donné et confirmé au monastére Vatopcdi, pour avoir ce monastére Rachitoasa métoche et en toute obéissance comme dautres monastéres y dédiés (Anexa 3), Acel al minastirel Vizantia Gvig. Ghica, 1777: ,Notre présent chrysobule reconnait au monastére Grégoire le droit d’avoir sous sa possession le eouvent Vizantia et d’'y nommer an égouméne, sans que nul autre se inéle dans son adminis tration, yu que ce couvent est considéré d’aujourd’hai a jamais annexe et propriété du mouastére Grégoire du Mont Athos* (Anexa 14). Aceste doua din urma doeumente ai putut ficontrolate, uu cu origi« nale, ci numa cu niste copil, aflatoare la Arhiva Statulut gi eare ini’ad fost communicate de D. D. Onciul directorul aceleY arhive. Tata lextele de pe care ati fost traduse: Documentul din 1729: ,Da i lavit si de Ja domnia 1 sfinter manastiri Vatopedi. casa fie acea- sti sfinta miandstire ito: metoh gi inchinare sub toaté ascul- tarea ea inate aeolo*, Document i alte manistir’ ce mal sunt ine! din 1777 a dar cn a noastra buna vointi dat-am si domnia mea si aim intarit, priutr’acest al vostru domuese hrisov, mauastirei de la Svelag ca de astazi inniute gi in vect se aibé pe mana: i gautia din Uuutul Putner eu toate ale et aver) stat sub purtarea de grija a pirintilor mandslireY Grigoriu $ acolo egumen, fara a se amesteen alit la Vizantia eit fle manastiret Grigorin metoh gi dreaptd afierosire gi ov de intd= rdura, neclintié gi ne fin wv. uviatul propriété nu se all in lextele romine. El este inl t prin terminul de hrisov sté- n veci. tatorSECULARIZAREA,. CHESTIA JURIDICA 339 se inchinatt acele bastinase, numai prisosul veni- turilor lor, Asa un document din 1662 emanat de Ja iutemeietorul manastirel Bursucil, din Moldova, in- chinataJa muntele Athos, spune anumit, ¢a ,sfintit parinti at Athosulut nu vor trage nicl un venit timp de 8 ant, in timpul carora manastirea se va intari; jar dupa acest rastimp, vor avea dreptul de a lua, in proportie, un folos in stare si ajule st mandsti- yea Esfigmenos din Sf. Munte“.” Un alt document din 1692, de Ja Constantin Braucovanu, prin care se inchina schitul Stanestit patriarhatulul de Alexandria, spune anume, ca ,acel ce va fi trimis din partea pa- triarhatulut pentru a cauta de trebile manastirel, sa aiba grija de veniturile mosiilor si satelor si de Ti- ganil manastiresti, fara a-si insusi voia de a lua de Ja manastire nici cal, nicl bod, uici oae, nicl vase de arama, spre a le duce la marele patriarhat; dar nu- mata aduna tot venitul din dijmele taranilor si da- rile Tiganilor, acel asupra vinulul si, punind de o parte eeex ce ar crede ea este trebuitor pentru krana gi intretinerea ctlugdér ‘ilor gia slugilor ca de obiceit, s& trimita ramdagita Sf ‘patriarhat, spre a lui tre- buinta“.* De asemenea hrisovul de inchinare al ma- bastirel Cotroceni catre muntele Athos, harazeste lavrei sfinte numai ceea ce va prisosi peste trebu- intele mdndstirei, si dupa ce se vor face reparatiile trebuitoare ; iar i anii de lipsa, sa se trimita mai putin’.® In hrisovul de inchinare al manastirel Va- earestilor, dat de N. Mavrocordat, se prevede sa fie 3. Citi docamentul dupi Blaircissen publicatie greceasc’ preeum pentre Greet am citat doeamental ei, dupa o publicatie ro- maneasea, In starea de atunet a publicar ef textelor, e cel mat bun mijloe de a garanta adevarul, de a documentele in favoarea une parti, dupa textul publicat dec Eelaircissement. Anexa 8. 5, Citat dupa textul grecese, publicat in Réponse des Lienx Saints, Octobre 1883, p. 40. Halt340 ISTORTA ROMINILOR in tot deauna epitrop! af acelel manastiri, vel logo- falul, vel spatarul si vel vistierul, care vor fi dupa vremurt, si aceslia sa ingrijasca de urmatoarele milt 500 de talert la saracit din Bucuresti: sa marite doud fete de boierl; sA se raiscumpere robi; si se imbrace saraci; sa se hraneasca cel din pusearil. Jar de s’ar intimpla vre-un an neroditor, nu se va trimite ni- mic Sf. Mormint; iar milele se vor face“.° Tot asa si hrisovul de inchipare al maniaslirel Marginent ca- tre Muntele Sinai, dispune, ca_,dupa implinirea daj- ditlor de aici si cheltuelelor trebuincioase manastirel, ce va prisosi, sa se trimita Sf. Sinai; ca daca ar fi vre un an de lipsa si neindestulat, dupd venitul st agonisala vremet, sd fie sidarea ajutorulut mun- telui Sinai, ca sa nu raminad manastirea Marginent in lipsirea celor trebuincioase*.7 Ambele interpretar? ale intalesulut cuvintulut de ,,in- chinare“, acea a Grecilor si acea a Rominilor, poate gasi un sprijin in documente, de si este de observat ea, it vechile hrisoave, daruirea proprietatel se face totdeauna prin cuvintele: uric stdtator in veci, for- mula ce nuse vede nicairi in harazirea manastirilor. Dar aceasta harazire, orl eam ar fi fost cuprinsul ej, trece in cele maf multe cazuri, peste inlinderea drepiurilor ce pulea sA confere, Asa fie care mana- stire primia darari, nu uumal dela intemeietorul ef, ci si de la alte persoane. Chiar cind sunt manastirt domnestt, ele suut adese orl inzestrate si de boiert, Brezoianu tagadueste Jegalitatea celor mat multe in- chinari, ca ne fiind facute de totf ctitorif si inzes- tratorit manastirel, ci din partea allor persoane de- 6. Cital dupi textual gree blicat Ibid, p. 43-—46. 7. Textul publicat nama i cte traduse in fra este in Ré~ ponse du St. Lieux, p. 49, dar consunitor cu reproduc Jui in Me~ moritt asujra manastirilor romine puse sub invoeatiunea locurilor- sfinte. Ministerul afacerilor straine, Bucurestt 863. p. 5.SECULARIZAREA.—CHESTIA JURIDICA 34t wit de acei inzesrtatori; caci daca unit numat din ctitori inchinase manastirea, aceasta inchinare nu putea avea valoare decit pentru averile date de el, iar nu pentru acete date de alti.® [In cazul insa cind o persoana straina inchina manastirea, ea dispunea de ceva ce nu era al el. Si este de observat, ca acest argument capala o tarie maf mare, prin faptul ca a fost adus in sens intors, pentru a sprijini drepturile locurilor sfinte: Anume N. Rossetti, cerind prin judecata restituirea manastirer Marginenii, intemeiata de un strabun al sat, pe molivul c& nu sar fi respectat conditii- le de daruire, i se opune din oficit de catra tribunal care iea apararea Grecilor, ca el nu ar putea reclama decit pentru partea tui de donator, nu si pentru a- verile daruite de altit.® Apot daca un donator nu pu- tea cere anularea donatiunet, decit peutru partea sa, nict cilugarii greci nu pateat devevi proprietar! ne- conditional, decit pentru partile valabil daruite. Ce- lelalte trebuiat’ sa fie supuse conditiilor daruirel. Fraude. Adese ori frauda sat viclenia, intrebuin- {ata sprea aduce, fie inchinarea manastire?, fie sporirea averel manastirilor acum inchinate, pateaza titlurile ju virtutea carora manastirile sat mosiile lor erat stapinite. Exista mal multe documente care dovedese, intr’un chip invederal, uneltirele piezise puse in lucrare de calugarif greci, spre a-sf insusi averile pamintene. 8, Vezi analiza actelor manistirilor Sirindaril, Bucovitul, sf. Ioan din Foegant, Arhimandritul, in Ioan Brezoianu, Mandstirile cise dnchi- nate dlugarit. straint, Bue, 1861 p. 9. 10, ‘2 si 88, Aga bunt oarit minasticea Banu, intemeiali de Ianache Banul si imbogatita de mai multe fete eu mai multe mosii, este inchinala de N, Mavrocordat (eo ce drept?} mioistirei Dusea din Tunis, prin brisovul siti din 1728, 9. Un now proces sait solutia impedecatet chestit a méinastirilor din tari zise tnchinate, Bucuresti 1861, p. 26,342 ISTORIA ROMINILOR Aga hrisovul lu) Mateiad Basarab, de mat multe orl citat pana acum, iea inapo! de Ja calugarii greci, in 1639, 21 din cele mat frumoase manastirt ale ta- rel, motivind astfelia aceasta masura: ,Ca mal pé urma, se intimplaé de statura mitropoliti si domni- tor) tarei, oament straint noua, uu eu legea sfinta (adeca tot crestini), ci cu neamul, cu limba si eu niravurile cele rile, adecé Grecl care nu se rusi- nara, nicl se temura a afinge naravul lor cel rat si de sfintele manastirt domnesti ale tareT si, spurcin- du-si winile lor cu srbitoarea mita, sub_ hicleana taina, lacepura a vinde si a cirefumari sfintele ma- nasliri ale tarel si lavrele domnest, cele supuse metoase dajnice altor manastir! de pre in lara gre- ceasca si de la sfinta Gora, facindu-le hrisoave de inchinaciune, fara de stirea sfatulut si fara voia so- borulul, ca sa le biruiasca si sé le mosteneasca in veac*.!© Cum s’a observat si mal sus, Mateit’ Basa- rab nu este dusman al Grecilor, de oare ce el re+ cunoaste dreptul ealugarilor asupra manastirilor in- tr’adevar daruite. Din aceasta insd, se constala in- tun chip invederat ca cele 21 de manastiri, enu- merate de Mateiti Basarab in hrisovul sau, fusese uzurpate de calugarii greci. Ceea ce intareste inca si mal mult faptul uzurparil, este imprejurarea, ca patri« arhul de Constantinopole, Partenie, recunoaste prin o carte pastorala, ca de cil! va ant, nisle Greci ne- stiutor?, straini si stapiniti de lacomie, at navalit si umplut tara, si prin vorbele si ralele lor fapte, ne- incuviintate de sinta noastra lege, ai ajuns a pune mina pe aceste evlavioase si vechi asazart, fara nici un respect pentru testamentele intemeitorilor ; dar principele Mateit’ Basarab, chemind 0 adunare si ho- larind ca toate manastirile domnesti si pe care dom 10. Uricarul, V, p. 329,SECULARIZAREA.— CHESTIA JURIDICA 343: nit si mitropolitit straint, pentru a-st potoli lacomia, le supusese altor manastirl asdzate in Grecia sad in muntele Athos, si anume (urmeaza enumerarea celor 21 de manastiri), sa ramini slobode de orl ce sta- pinire din partea calugarilor straim,—not intarim a- cest hrisov al domnulul M. Basarab, in toata a lui intindere“. Aceasla scrisoare, in care patriarhul gree ist hu- leste propriul sat neam, a fost de sigur scoasa pe bant de domnitorul Munteniet. Ca ducrul era obicinuit la patriarhi, aceasta se 5 din alte imprejurart. Este insé de observat, ca fara indoiala si patriarhul stiea ca aceste manastiri fusese uzurpate, fara de care nu ne putem inchipui, ea el sa fi renuntat, pen- tru o suma de bani numarata o singura data, la niste veniluri vecinice ale neamulul si scaunului sau." Acolisiri? de mosii se constata din urmatoarele do- cumente : Un brisov al lui Gh. Stefan urmasul lut V. Lupu, dat in anul 1656, spune, ca, Vasile Voda, vazind mare lipst de dascalt buntinvatatort in tara noastra, fara de care foarte mult pamistul patimeste si se intu- neca, fara invatatura cartel, socotind tmpreuna cu tot sfatul tavef, a asazat prin a sa chemare, dascali buni si rivnitort la invatatura de la Kiev Pecerski a sfintet lavre, de la preasfintitul si de Dumnezeiti te- matorul mitropolit al Kievulal, Patrasea Movila, ca sa fie spre invatatura si luminarea mintel copiilor 11. Serisoarea lut Parteuie in Mémoire avee pidces justificatives presenté & la commission internationale pour les couvenis dédiés par M. C. Negri, Constantinople, Juin, 1865, p. 127. Recunoseuti ca auten- ticd de cdlugiril greei in Réponse des Lieu Saints, Oct, 1863 58. A- supra vinzdreY unel invoirl de a de a deslega un blastim mitropolitan din partea patriarhiei de Constantinopol, vezi fst. Rominilor din Dacia traiand, V, p. 314, S’ar putea adiogi ined alte nidindstiri luate prin viclenie, precum min. Roaba, dacii dovezile aduse de Brezoianu p. 29 nu ar lisa oare care indoiala, si no¥ edutim dovezi absolut netéga- duite si peste putinta de ligaduit.‘344 ISTORIA ROMINILOR pamintulul nostru; cact pentru aceasta le att lasat lor irel sate, anume Rachilenii, Tamasenii si Juganit, ca sa fie pentru indestularea si hrana aeelor das- calf bunt invatatorl, si a lasat lor acele tret sate, in pace despre toate darile mart gi mici ce se vor afla in pamintul nostru‘.’? Tata o daruire, facula in toata regula scoalel dia manastirea Trel-Erarhit, intemeiala si una si alta de Vasile Lupu. Manastirea Tret-Krarbil, fiind inchinata de ctitorul el munteluy Athos, ,in curind nici un fo- los bun nu s’a facul dupa acel asazamint; caci dupa aceea dascalii aceia s’att izgonit de la manastire si ‘sat’ adus in locul lor din tava greceasca; iar calu- garil grec? nicl un folos Ja invatatura nu avue pa- mintulut nostru®.1® Nu se prea intalege, din docu- ment, daca dascalit slavonl at fost Inlocuili cu das- cali greci, sat’ daca trebue primit, ca ad fost su- plintatl prin calugarr greet ce nu erat si dascalt. In ori ce caz, scoala lui Vasile Lupu, chiar de ar fi tost egrecizata, cu timpul s’a desfiintat, si atunct cind A- saki descopere la Viena documentul lut Gh. Stefan, eadlugarit din Tret-Erarht slapiniat: fara pict un drept mosiile ce nu le fusese date lor, ci scoaleé. A tre- buit un act de autoritate al lut ionita Sturza, dom- nul Moldovel, spre a reinfiinta scoala in manastirea greceasca, si un proces ce tinu aproape 20 de ant, spre a relua mogiile din minile calugarilor greci.™ O incercare iarasi necinstita din partea acestora de a pune mina pe o avere ce nu Je apartinea, este con- statata prin documentul lul Moisi Movila din 1684 ; anume iminastirea Bisericanii, neinchinata, avea un sat Vinalori?, daruit et de Chirita Dumitrache pos- 12, Uricarul, TIL, p. 279. 13, Jbid. Asupra instraivire iTrei-Erarbiler vez! fst. Rom. dix Da- cia traiand, IV, p. 1. 414, Ibidem, V1, p. 255.SECULARIZAREA.—CHESTIA JURIDICA 345 telnicul si de Constantin Movila, danie facuta pe timpul jut Gaspar Gratian si intarita si de Ste- fan Tomsa. ,Si dupa aceea, urmeaza documentul, s’ad sculat calugarit (greci) de Ja manasiirea Golia (ivehinata) si at umblat cu vieleniile lov si cu strim- batate, si sikat facut niste drese, scriind ca le ar fi dat acel sat cucoana Maria Chiritoaea. Fiind ca a- ceasta cucoana raja in tara Jesasea, domnul trimite pe Golient acolo, si aduca intarirea serisoarel. Go- jienii nu aduc acea inlarire, pe care din protiva o adue Bisericanii, sounind cucoana Chiritoaea, ca Go- lienit si-aiti facut et singuri dresul, fara stirea ei; si dect ad ranas Golievii rusinatt inaintea domoutu, fiind dresul Jor facut cu strimbatate si cu viclenie*.!® Un alt caz, in care se imbina o inchinare nelega- la cu o aeolisire de sate, se intimpla pe timpal lat N. Mavrocordat. Anume domnul grec, voind si fo- losasca patriarbuJut de Alexandria, Samuel, care toe- mai venise in Moldova dupa mila, ii inchind manas- tirea Hangu. In hrisoval de inchinare din 1715, se spune, ,cd at hotarit tmpreuna cu Gedeon mitropo- litul, Sava episcopul de Roman, Calixt episcopul de Radanti si Orest episcopul de Hust, si cu maril bo- jert Gavvil Miclescu, Lupu Costache, Hie Catargiu, Dimitrie Ramadan, loan Palade, Constantin Rossetti, Darie Donic! si Constantin Costache, si att inchinat manastirea Hangu, iatemeial&é de Barnovschi Voda {deci man. domneasca), cu toate mosiile si satele si toate hotarele, si cu inogiile Baltatestit si Minjestit, pe care staretul le cistigase prin botarire judecato- reascé de la rudele vistierniculut fic, pentru ca Sf. 15, Hrisovul reprodus de N. Istrate, Questia ménastirilor inchinate in Moldova, last 1860, p. 18, E dvept cd asemene fa sari de docu- mente eral 0 uite in acel timp. Aga gi calugarii miudstivel pa- mintene Bistrita, jnainte de a f imstriinata, si acel ai manastirel Pin- giratii, falsifica nigte drese in dauna mandstirei Bisericanit. Documente din 1631 in Arhiva Istoricé a lui Hasdeti, I, 1, p. 71 gi 106.346 ISTORIA ROMINILOR scaun al Alexandrief sa traga veniturile acestor ma- nastin®“® Un hrisov al lut Mibaia Racovita dat insa asupra unel piri, facuta de visterniceasa Maria impro- fiva egumenulul de Hanga, ne arata ea procesul a- supra mosiiilor Ballatestil si Minjestii, intentat la di- yan de egumenul de Hangu, fusese cistigat de acesta in urma unet apasari a lui N. Mavrocordat asupra divanulul; cacy aceiast boierl, judecind acuma a doua oara, marturisesc ci slieadt precum era drept (anume ca mosiile in chestiune evad ale visternizesel) ; dara ca: ,chemindu-1 pe rind Neculai Yoda, si dindu-le a inlalege sa nu raspunda improliva niet cum Ja divan ; deci stiind acea poronca, n’at avut gura sa graia- spre dreptate ; ci cum att zis domnul, asa ad pof- torit si dumnealor cu totii®. Aga se judecase deci procesul si acest chip de a impartt dreptatea ne lasa a intrevedea si modul cum se facuse fuchinarea ma- nastirel Hangulut catra patriarhia Alexandriet, Anu- me milropolitul, in divanul lut Racovita, spune, ca snu primise ca sa se inchine la patriarhie aceasta manastire, fiind in tarie si may ales la munte, si pes- te voia sfintiel sale, s’a facut aceasta inchinare*.’7 Este inviderat e4 mitropolitul merge prea departe, cind spune ca inchinarea s’a facut peste voia lui. Niet sfintia sa, vazind porunea, n’a avul limba sa graia- sea sia poftorit precuin poftorise si boierit; dar in ort ce caz, din spusele lut, reiesa modul silnie cu care se facuse si Inchinarea, precum tot silpic se ju- decase si procesul, si aceasta cind ? Pe vremea dom- nalut gree celui mat luminat din lott Fanariolil; pe timpul domopulut filosof! 16, Hvisovulde inchinare dupa publicatia greeeaset Eelaircissements. Anexa 7, 17. Urisovul lut Racovité din 1718 in Uriear, V, p. 363—377. Ama- runtimi asupra procesulul, in Istoria Rominilar din Dacia traiand, V, p. 14-19 gi mai pe larg in articolul met Justitia sub Fanariott in Convorbirt Literare, XX, p. 1058.SECULARIZAREA,—CHESTIA JURIDICA 347 Conditifle inchinirilor. Hrisoavele reproduse tal sus invedereaza fara tagada, ca cele mal multe ma- nastirl erati inchinate cw oare care conditii. Chiar brisovui Jur Mateit Basarab, cind Jasa Grevilor ma- nastirile regulat inchinate, ca sa fie supuse si sta- tatoare, adaoga: ,dupa cum vor fi scris si legiuil cti- tori, in eartile lor de inchinaciune, pre acea tocmala heschimbat sa trdiasca®. Pie care manastire era deci inchinata cu oare care tocmald, si rari sunt cazurile de inchinare curalaé si neconditionata a unel mana- stir] pamiotene catra jocurile din jos. Asa am vazut in hrisovul de inchinare al Vacarestilor, rinduire de boiert paminleni ca epilropl care sa ingrijasca pen- tru indeplinirea milelor, Acelag hrisov prevede ve- voia reparatiilor manastirel, marilare de fete sara- ce, ingrijirea de saracime, de cei din puscarie. Bri- sovul lui Gh, Stefan, aminteste despre datoria de a tinea o scoala. In sfirsit cele mai multe din docu- mentele de inchinare rostesc un cuget uniform, acela de a se intretinea manastirile pamintene in primul loc, si numal ce va prisosi sa se trimita sfintelor lo- curt. Ba unele din ele merg pana a dispune, ca in anil de lipsa, sa nu se trimita nimic manastirilor patroa- ne, iar milele sa se indepliniasea. Ingrijirea cea Wia- tal a inchinatorilor este de a asigura existenfa md- nastirilor dor, iugrijite ce nu era decit prea fireasca, daca ne gindim cia acesti oament se despoiati de a- rile lor, fu pul de a-si Jega numele de 0 ase- zare vecinica, in care sa fie pomenitt atit prin ru- gaciunile calugarilor ce erai s@ se umbreasca sub a lor creatiune, cit si prin ale acelora care se impar- lasiatt din milele JorNict unut inchinator nu i-a tre- cul vre-odata prin minle ca el, inchiniud manasti- rea Jui unei méanastiti mai sfinte din Rasarit, asaza- miutul lui sa se desfiinteze; sa inceteze de a mat fi ceea ce fusese: o comunitate de oameni care sa seB48 ISTORIA ROMINILOR roage lul D-zet’ pentru iertarea pacatelor tuturor mu- vitorilor in deobste si a le lui in deosebi, Se inta- lege de la sine, cA o asemenea tinta evlavioasa nu putea fi ajunsa, daca nu se pastra fiinta exterioara a manastirei: bisericile, chiliile si cladirile el, si ca ‘deci intretinerea materiala a manastirilor era si ea 0 conditie stve qua non a inchinarei acestora catra lacasurile sfinte. Sa cercetam, cum at indeplinit calugaril greet a- ceste conditil explicite sai implicite ale inchinaret ? In ceea ce priveste epitropil pamintent, ef fura in cu- rind inlaturati, si numirea lor fu Jasata in parasire. Grecil, neputind tagadui acest lucru, cauta sa-] incun- jure in chip sofistic. Et spun, ca_,sfintele locurl pen- tra a mantinea epitropiile, at suferit adese ori inari remultumirl. Domonitorul Cuza care a suprimat prin ordonanta sa din 3 Tanuar 1863 epitropiile Sf. Mor- mint, invoaca in memoriul saa epitropit de la Va- earest!", 18 Sf, parintr se joaca_aict cu cuvinlul de pitropi. Tot epitrop! erat’ si aict al Sf. Mormint si boierii paminteol, din hrisovul jut N. Mavrocordat. Dar aceste doua feliurl de epitropi erait indepartate ea ceriul de pamint. Pe cind cei paminteul stabiliati controlul asupra purtarei trebilor manastirilor inchi- nate din partea calugarilor grect, acer rinduitt de Greci, bine intales ca-l suprimad. Cil despre asdzamintele de binefacere, am vazut cum Grecil ai desfiintat scoala dia Trel-Erarhi; apot cum ingrijaii de nebunit din ospiciul de ta Golia, cum Jasaii in parasire indeplinirea milelor, din hri- sovul lut N, Mavrocordat care, cu toate aceste, dis- punea, ca in anil de lipsa, sa nu se trimita nimie Sf. Mormint, iar milele sa se faca. 18. Réponse de St, Lieuw, Oct. 1863, p. 48.SECULARIZAREA,—CHESTIA JURIDICA B49 Sa veuim fnsa fa chestiunea de capitenie, la con- ditia acea fara de eare inchinarea nu avea nici un intales, care aleatuia chiar miezul ef; pdstrarea e- xistenfet mandstirilor pamintene inchinate locuri-~ lor sfinte. Asupra aceste! chestiunt, mat toate hri- soavele contin ,tocmala“ fatisd sad subintaleasa, ca, veniturile manastirilor sa slujasca intaii Ja sustine-- rea acestor asazaminte, si numat ce va prisosi sa se trimita locurilor sfinte.’® Ba mai mult inea, unele manastirl sunt inchinate celor de jos, pentru a le apaira de ruina reala sat’ pretextata de inchinatort. Aga pentru manastirea Galata, intemeiata de Petru: Schiopul si inchinata de Radu Voda in 1617, se a- rata, drept motiv al inchinaciunel, faptul, ca, manas~ tirea Galala s’ar afla in mare seapataciune; cladi- rele din prejar daramate, lucrurite sfinte risipite din pricina marelor nenorocirl si a trecerel armiilor si neamurjlor straine care at intrat in tara, precatm si din pricina ralet purturarl a calugarilor care erat acolo si care, ne temindu-se de D-zeu, aii ocirmuit si au risipit toate productele si veniturile e1*.?° Tot asa eu manastirea Bistrita, Probota si altele. Din aceste: documente, se poale vedea, ci intemeietoril manas- tirilor pamintene, dorind locmai a lor pastrare atit fizicd cif si moraldé, le luase din mina calugirilor pamintent si le inchinase locurilor din Rasarit, in. cit se vede fara nicl o indoiafa ca scopal suprem al clitorilor era pdstrarea creatiuneé lor. 19. Am adus mal p. 339 documentul de inchinare al manés+. iret Stinegtif, in care spane famurit, ed se va pune intaiii da oO pavte ceea ce este trebuitor pentru bra i intretinerea sia slugilor méanastirel ca de obicetit trimite ramagi triarh, spre a Jui trebninta. 20. ne, ae sub invocatia de Memoriul asupra mdnistirilor romt~ loy sfinte din Rdsdrit de Ministerul de, externe, Bucuresti, 1863, p.7 si urm.350 ISTORIA ROMINILOR Ce facuse insa din manastirile inchinate lor, ca- jugaril Grecl ? Imprastiase calugaril pamintent la cele patru vinturt si nu-i mai inlocuise cu altil, incit ele incetara dea inal fi comunitalt religioase romine. Dar nic! macar cu calugart grect, nu tolocuiadl el pe acet de astina, nepunind in ele decit putin’ inst, de care egu- menul avea nevoie, pentru administrarea averilor ma- nastirel. De aceea se constata faptul neasteptat, ca amanastirile inchinate, in loc de a infatosa o bogata poporatie de calugari straini, nu sunt decit foarte sarace in oameni, fata cu manastirile neinchinate. Pe cind aceste din urma, in numar de 53 si 189 de sehi- turl, a 2836 de calugari si 3043 de calugarite, acele inchinate, in numar de 72si 24 de schituri, nu aa dlecit 509 de calugarl si 46 de calugaritt. ** Manastirile inchinale fuse deci desfiinfate ca ma- ndstiri. Ele nu mai erat comunitat! religioase de in- chinare catra D-zet, ci eurat numal dependenti ad- ministrative ale manastirilor din Rasarit, iusarcinate cu adunarea veniturilor, spre a le trimite patroa- nelor lor. Si lucru curios, calugarit Greci nu tagaduiatt fap- tul care era si cu neputinta de ascuns ; dar sustinead ca erat in drept sa proceada astfelit, zicind, ca, fara nicl un drept li se banueste ¢4 nu intretin comuni- lati religioase in manastirile agazate in Principate, pentru a caror intretinere toemat li se cere a patra parte din venit. Dar cind lise face aceasta banuiala, se uila ca locurile sfinte nu erad tinute, dar cd nici nu pot fi tinute a intrelinea comunitdti religioase an Principate. Sfintele locurt nu pot avea acolo decit sucursale, Ace} care ad dat si inchinat manastirile sfintelor locurl, nu att putut infalege a da si inchina aceste comunitati, lucru ce nici odala nu s’a auzit. 21, Anatele statistice, 13—16, 1863, p. 140—148.SECULARIZAREA. CHESTIA JURIDICA 35t Personalul unet sucursale este aleatuil din un numar indestulalor de preoti si de slujbas!, sub un egumnen, si sfintele locuril nu sunt indatorite decit a intretinea alare persona! in manastirile Principatelor. A se cere ca sfintele locuri sa intretinad comunitatt religioase in tarile romine, este a se pretinde de la ele un lucru protivnic reguiclor bisericet si temeliet organizdret monacale din Rasdrit. Locurile sfinte nu ad scau- nul lor in Principate. Legal ele nu figureaza aici de- cit ca proprietare® 2? Si intr’adevar iata ce spune canonul 8 al sinodulut din Chalchedon: ,,Clericit (ospiciilor) de saract si a mnanastirilor si a bisericilor sfintilor martirl sa ramina sub ascultarea episcopilor din fie care oras. Bal- samon si Zonara, interpretind acest eanon, spun ca administratia, ingrijirea, supravegherea morala si gerarea veniturilor sia chelluelelor, sa se faca sub imediata controlare a episcopulut locului. Nuvela 181 a lui Justinian zice, ca asazamintele cele de ca- tra ctilorl facute indnastirilor, trebue sa se pazasea, daca nu se improtivese canoanelor; cact nu le este permis clilorilor de a interzice episcopilor locali exe- cutarea drepturilor canonice in manastirile fundate de ei. O hotdrire patriarhald recuncaste deeptul e- piscopulut eparhial asupra tuturor manastirilor si ca nu se poate inchkina, nici supune o manastire al- teia, daca actul de fundatiune al ctitorilor nu preve- de aceasta.** Pretinsul drept patriarhal de stavro- pighie, priv care patriarhul poate, in ortce tara din 22, Acest loc, de o importanté capitala pentru hotairirea juridied a chestiunel, se afla in Réponse di mandrite Germanos, p. 102—104, . Canon 8: U y Eovclay coy - copa. tay Ostoy navovoy bre Parry 2o4 Week, AGH- vac 1852, If, p. 234, Comp. Pidalion p. 125, Biserica ortodowé, 1900 August, p. ta (Notita com. de D. C. Erbieeanu), Nuvela 131 a lui Justinian; ,,97! TH uevn age TOY ATYTOGWY év tOig fLOVAo-352 ISTORIA ROMINILOR circumscriptia lul, sa aiba o manastire orl biserica, cu drepturt jurisdictionale asupra et, este un abuz medieval. Nu exista nicf un canon care sa invoiasca a- cest lucru. Din contra toate canoanele pastreaza drep- turile exclusive de jurisdictie asupra manastirilor din eparhiile lor, episcopélor locali, fara de care s’ar turbura si s’ar calea unul din principiile cele mart ale bisericel crestine: ordinea ierarhica. Toata adminis- tratia agazémintelor de ori-ce natura este, dupa ca- non, sub nemijlocita fngrijire a episcopulut loculut. Ort-ce influenta, orl amestee strain este abuz si ne- canonicitate. Calugarit greci sustineat’ deci, cu drept cuvint, ca regulele bisericet si temelia organizéret monacale din Rdsdrit, se opuneat la inchinarea unor mandstiri cdtre alicle; la supunerea unor co- munitafi de cdlugart, sub alte conunitdfi de cdlu- géri, de oare ce ele nu puteart fi supuse decit e- piscogilor locali. De aici deci nevoia in care se gasirad. mandstirile patroane, de a desfiinfa co- munitdtile religioase tnchinate lor din Principate. Am vazut inst ct scopul de capitenie al inchina- torilor acelor manastiri pamintene, era tocmat pas- trarea. fiintei manastirilor lor. Grecit eratt dect pusi in alternativa, sat de a calea canoanele, sat de a desfiinta mdéndstirile pamintene, luind pentru et mogiile lor, si prefacind foastele comunitdti de cdlugdrs romint in niste sim- ple centre de administratie grecesti ale acelor avert. Locurile sfinte, pentru a putea pune mina pe mo- sipioss conind orépyety dgeihovat elytjroo role xavéat Avavrobveat 09 yap, Beaty adeats oust v{eov cohs evyoptong emaxdnove toy Kavomiuby Brnaioy éy wis napahtay xcdonévos povasryplotc’ dupa _o pericop% (extract) a novelet din L5vray.% citaty mat sus p. 393. Textul_novelet insusi e ceva deosebit; dar infalesul acelag, (Nota com. de Evbiceanu), Hotarirea patriarhuluy (nu sestie a ciruia), vertin Veéswv, xavovinal Svacdéers, I, p, 180. (Not& com. de Erbi- ceann).SECULARIZAREA.-~CHESTIA JURIDICA 353 giile si pe averile mandastirilor, att fost obligate s& distruga fiinta lor de maniistire gi sa le prefaca in dependenti administrative, pentru ocirmuirea acelor averi. Aici ni se pare ca sla argumentul de capitenie, pen- tru neindeplinirea conditiilor de inchinare din partea ealugarilor greci. Caci, pe cind pentru neindeplinirea celorlalte couditil, precum pentru pastrarea epitro- pilor pamintent, intretinerea de seoale sat de ospicil si indeplinirea altor fapte bune, ar trebui, pentru a a- nula inchinarea, dovedila aceasta neindeplinire in_ fie- ce caz,** nimicivea mandstirilor pamintene de ca- tre locurile sfinte, nimicia prin ea insdgi si inchi- narea, céci chiar terminul de inchinare aratd cé mandastirile, si nu mosiile lor, fusese supuse locuri- lor sfinte. Daca ar fifostsaJi se dee mosiile, s’ar fi intrebuintat termenil obicinuiti de danie, daruire. Nw se putea inst distruge fiinta mdndstirilur care ve- nian, cu acele mogit ale lor, sa s¢ supund locurtior sfinte, si sti se pdstreze de acesie din urmdad numa mogiile,* 24, Avest caz il prevede codul civil (Cap, I dela Cartea IV): ,dup& ce se ya da darul, no se va mat cere inapoi, afara numat de va fi da- rul ca legatara gi vel ce V'a luat no va urma legatura’, Cf. Questia minéstirilor inchinate Sf. Locurt, de 1. A. Comaneseu, Buenregtt 1859, Mai vezi si o serisoare a priucipelu! Czartoriski eatre unul Bo- tezatu din Romania, in care se spune, cd Rominii trebue si invoace: 1) ed donatiile erat conditiouale; 2) ea veniturile ati fost intrebuin- tate la propaganda greco-rusasei ; 3) Angliei si ise atraga Iuarea a- miute, cd aceastd afacere este curat rasaseii*, Serisoarea lut Czarto- riski c, Botecatu din 26 lannarie 1865 in Hirtiile Rossetti. 25. Acest argument hotaritor iu Jimpezirea daraverel ministirilor inchinate, nu a fost formalat de oamenil timpulul care sprijinise nu- mal parerea, ca au s’ar ft indeplinit conditiile speciale de inchinare la anele manastirl, si de acolo se inducea o cauzi generala de anu- lave a inchinavel—provedare neinv de dreptul civil, care trebue s& fie aplictt in revoearea donatiilor pentru ueindeplinirea couditiilor. Ce e drept, pretentia Jocurilor sfute este asa de neauzita, incit niet ea Ja inceput, cind am ga-it-o formulata in’ Réspunsul lui Gherma- nos, nu am intales-o, alita imy parea de peste sama in gura clugiri- Jor greet. Numai cind am vi stalistica ctlugarilor din méanastirile inate, atunel m’am convins ci se distrusese inl’adevar, ew con- sliinta si cu vointi. comnnitatile religioase romanest!, stipinirea une} manaslirl asupra alteia nefiind invoita dupa canoane, 3354 ISTORIA ROMINILOR Tot aceasta imprejurare limpezeste iusa si chesti- unea starel materiale a manastirilor, pe care scrierile ‘omine ale timpulu! si rapoartele Lataror comisiuni- lor, 0 arata ca de jalil, pe cind din proliva egume- nil gree! cauta s’o puna in o lumina din cele mal fa- vorabile. °° Se intalege dela sine ca, reducindu-se personalul ‘manastirilor, si ele prefacindu-se acuma in niste cen- ‘tre de exploatare ale avutiilor alipite de ele, egumenit ve seschimbail necontenit, su aveat nici un interes de a intretinea cladirile in stare buna, Stateaa in cite- va odal, grabindu-se a aduna ban! pentru ei si pentru locurile ce-i trimitead; apol se ducean din tara, pentru a Hu se matintoarce. Nu putead deci sa se intere- seze si sa-st cheltuiasca, in reiutocmirea bisericilor, chiliilor si altor cladirl, bani, cu care erat’ sa se fo- josasca el. Toata averea, provenila din exploatarea jnlinselor domenii din tarile romine, se si ducea in re- giunile din Rasarit, pare ca, precum spune N. Istrate, »Dumnezet s’ar fi stramutat, de cind cu Fanariotil, peste Dunare*.** Dar in afara de aceasta inducere rationala care ue sileste, a admite de adevarate tinguirile Rominilor a- supra ruinel manastirilor inchinate, Grecif chiar se contrazic in sprijinirile lor. Alaturea cu tagaduirea desavarsita a ralet stari a manastirilor, ei recunose, in procesul verbal anexat la raporlul eomisarilor Ma- vros si Stinbeia, ca ,rwina invederata a manastliri- lor nu provine decil din retinerea lor de 5 ant, £822 — 1827, de catre autoritatile locale“.** Aiurea et atri- bue aceasta ruina, devastarilor Turcilor, facule in tim- 26. Compara buna oar’, Raportal comisiet eclesiastice din 1838 in Mémoire de C. Negri, p, 88 cu Réponse de lV Archimandrite Gherma- nos, p. 102. 27. N. Istrate, Questia méinastirilor inchinate din Moldova, p. 22. 28. Mémoire de C, Negri, p, 73.SECULARIZAREA.-—CHESTIA JURIDICA 355 pul Eteriel. Dar mat intal, in 5 ant nu se puteat ruina aga de desavarsit manastirile inchinate, incit insust Grecil se recunoasca invederata lor ruind; apol Tur- cil nu se introdusese decit in o singura manastire din Moldova, Secul, si aceasta neinehiuata, cind cu urma- rirea capitanulul romin-macedonean Iordachi Olim- patul ce imbratosase cauza greeeasca, si care mana- stlire fu aprinsa si daramata, prin lupta inversunata, sustinuta de viteazul capitan. ?? In sfirsit dac& ma- nastirile se aflad intr’o stare aga de tofloritoare in pri- virea materiala; pentru ce cereat’ Grecif un rastimp de 10 ant, 1834—1843, cu scutire de ori-ce contribu- tie catre tarile romine, spre a putea reintoemi cladi- rile si, Ja expirarea acelut termin, pentru ce ceread et o noud prelungire inca pe 10 antl, 1843 — 1852? Ruina materiala, desfiintarea comunitatilor reli- gioase romine si tasusirea averilor Jor de eatre Jo- curile sfinte, iaté care fu rezultatul inchinaret ma- nastirilor pamintene catre acele din Rasarit. Nu eredem ca se poate sustinea cé asemene procedare era dreapta si nici macar legala. Dreptul publie. Dar mat este inca un punt de videre care indreptateste secularizarea: acel al dreptului public, al conceptiunet idee? de stat. Din toate protestele si memoriile calugarilor greci, se vede ca ef tagaduiad statulul romin orl ce drept de control si de supraveghere a ocirmuirel tare asupra averilor manastirilor inchinate. Ef nu vo- iaii sa se supuna la darea de socotell, la numirea si destituirea egumenilor, la darea mosiilor in arenda sub privigherea organelor statulat, la supravegherea savirsirel reparatiilor, la coutvibuirea pentru sasti- 29. Asupra luptei de la manastirea Secu, vezt Istoria Rominilor din Dacia traiand, V, p. 496.356 ISTORIA ROMINILOR nerea asazamintelor. de bine facere, consimtind nu- mata varsa, spre acest scop, in casa statulut, 0 con- tributie voluntara. Intr’un cuvint, manastirile gre- cesti se prelindeait stapinele mosiilor maudstirilor tn- chinate, si voiad sa fie cu totul neatirnale de organis- mul statului romin; dect tindead sa constitue un stat ecleziastic in sinul statulul romin. Alita ingdduijat’ calugaril grect auloritatilor Prin- cipatelov: dreptul de a Je impune dart, si inca in contra nartulus acestora; une orl protesteaza.*° Esle invederat ca o asemene prelentie nu pulea fi lolerata de conceptia statului modern, catra care nazuia poporul romin si care i fusese chiar impusa de Cenventia de Paris. Un stat nu poate exista fara desavirsita sfapinire pe leritoriul, pe care se inlinde natiunea ce’l alcatueste; fara pulinta de a impone ascullarea de organele sale tuturor locuitorilor a- celul teritoriu. Manastirile inchinate nu erat insa numar niste insule sporadice presurate pe intinderea tarilor romine. In pumar de 72 si posedind peste 600 de mosil, div cele met mart si mat frumoase, ele cu- prindeat aproape a 7-a parte a leritoriulul romanesc, pe care locuiad peste 60,000 de familit de tarant.?? Aceasta insamnata intindere de pamint si acest numar covirsitor de poporatie ar fi fost substras, nu numat de fapt dar si de drept, de sub ocirmuirea statului romin, si o aga perspectiva era peste pulinta 30, Réponse des Saints. Liewx Ovt. 1863 p, 68, Bl. Réponse des Saints-Lieux, p. 61; Réponse de Varchin. Ger- manos, p. 62 spune; Pour tout homme connaissant le pays, ’étendue de terre appartenan: xX Suivts-Lieux occupe la newviéme partie du territoire des deux principautés*. Dupa Anatlele statistice No. 5—8, 1861, p. 134—135, proportia e mat ma roape a T-a parte, Anome, div intindere totala a teriforinlui cullivabil al Munteniet, 10,644,673 de pogoane, minastirile inchinale ocupaii 1,398,021 de pogoane, dect a- proximativ a 73, parle a intr ntindert, Se pretinde, in adunirile de pe timpul lut Alex. Ioan I, ca mogiile manastirilor ar aledilui a 5-a. parte a teriforiulul, Nici a 5-a, nicl a 9-a, ci a 7-a parte.SECULARIZAREA-—CHESTIA JURIDICA 357 de admis, pentru un organismu uational ce nu voia a se sinucide. In cotro mergeat tendintele Grecilor, se vede de pe imprejurarile raportate inal sus: cererile lor ca arendarea mosiilor si repararea acaretelor s4 se faca sub privigherea consululut rusese, cu excluderea auts- ritatilor romine ; apol din protestarea lor contra ma surilor luate de Mihai Sturza, de a emancipa Tiganil manastirilor si de a ecruta padurile lor. Dar. apot drepturile de suveranitate, pe care statul romin voia sa le aiba asupra acestor manastiri, e- rai ele oare ceva cu totul nod, si nu fusese ele nict odata puse in lucrare, in vremile mai vecht ? Se con- stata intal intr’un chip neindoielnic ca manastirile inchinate fusese indatorite in mat multe rindurt: 1) a contribui pentru tatretinerea scoalelor si 2) a ajuta la greutatile tare, provenite din ocupatiile straine. In privirea punclulut intal, citam hrisovul lat An- tioh Cantemir, din anul 1706,eare supune manasti- rele neinchinate la o dare de 720 de galbent pe an, jay pe cele inchinate la 600 de galbeni, din care, su- ma de 120 de galbent pentru scoale. Acestt bant sa fie adunati de mitropolit, prin ordine date episeopi- lor. Manastirile inchinate sunt ordonate sa numeasca un delegat care sa adune banif si sa’i dee mitro- politulul.®? Apot Alex. Ipsilanti dispune, in 1775, sa contribue toate manastirile, atit cele pamintene cit si cele inchinate, pentru intretinerea Academie! celei reorganizale de el din Bucurest, cu suma de 30 de pungi, scutinda-le.de ort ce alta dare catra stat— aceasta pe motivul ca intemeietorit acestor mana- stirt at’ harazit cele mat multe din veniturile lor unor fapte de binefacere.®* Acest hrisov pomeneste 32. Mémoire avec pitces justificatives de M. C. Negri 1865, p. 20. 33. Ibid. p. 2.358 ISTORIA ROMINILOR de alt hrisov al] Jui M. Racovita care sa fi dispus, ca toate manastirile sa contribue la mile pentru saract. Alt hrisov care dispune o contributie pentru scoale, este acel al lul Joan Caragea din 1817, si find ca egumenil nu se tntalegeat’ asupra repartiliel, prin- cipele o face el singur, prin o lista impusa.** Cit despre contributiile pentru armata, ele se infilnese foarte des in actele vechi, mai ales in timpul Fa- nariotilor. Asa gasim ordine catra mitropolit de a supune toate mauastirile, si acele inchinale, la con- tributie pentru aprovizionarea ostirilor otomane sat rusest], din anil 1797, 1798, 1801, 1807, 1812. Este de observat, ca contributia manastirilor inchi- nate nu este voluntara, ci impusa in tot deanna ‘si ineasata prin autoritatile ecleziastice ale tarei, mi- tropolitul si episcopii. Grecii nu fagaduiatd asemene contributil; dar intimpinat, ca mavastirele inchinate nu putea sa se opuna unor neuorociri ca acele a- duse de ocupatiile straine; cit despre contributiile pentru scoll gi pentru saract ar fi stranid s& se pre- tinda, cA daca manastirile grecestt at’ achilat une ort astfelia de dare, ele at’ avut menirea de a da cheltuelt pentru intretinerea instructiel sat a milos- teniel publice in principate.*® De aceea cind se pune, in contractele de arendare a 215 mosil ale mauastiri- for inchinate, o clauzula privitoare la scoale, calugarif greci staruesc ca ea sa fie scoasa“8/Si cum s& nu se opuna cslugarit greci la intretinerea scoalelor, cind videm chiar manastirea Neamtulut care doar era paminteana si fost focar de cultura in vremile may vechi,*” ca se arata dusmana invataturilor ? Anume in acea maniastire era un seminar cu internat infi- BL Ibid., p. 65. 35. Ibid., p. 30, 35, M1, 43, 53, 36. Réponse de VArchim, Germanos, p. 2 37. Istrate, Questia, p. 27, nota.SECULARIZAREA,—CHESTIA JURIDICA 359 intut de domnitorul Grigore Ghica. Cind caimacaual Bals il -desfiinta, calugarit dadnra afara pe elevt si praznuira prin o sarbare desfiinlarea scoales.2% Dar dreptul de suprematie al statulat romin asn- pra manastirilor nu fusese pus in lucrare pumat in aceasta forma. Insamnat este intre altele dreptul statulul romin de a cere socotel) egumenilor grect. De la nasterea chestiunet manastirilor inchinate, a- cestea se opusese tot deauna la darea socotelelor,** si de aceea se si opuneatt ele cu atita staruinta la arendarea mosiilor prin mezat, temelia pe care se putea razama cererea de socoleli, fixindu-se veniturile in chip: hotarit. Dar lucru curios, pe cind Negri pre- zenta la Constantinopele memoriul sea din 1865, in care el dovedia inty’un chip invederat, cu extracte din condicele manastirilor inchinate, ca ele fusese a- dese orl indatorite la darea de socoteli, in adunarea din Bucuresti, in acelas an, 1865, Vernescu, minis- trul justitiet, recunostea, ca ,egumenil nu dati so- coteli gavernuluy si ca decl Brancovanu care a facut. sa i se cedeze drepturile egumenilor, este si el scutit de a da socoteli*.#° Se intalege ca Grecii isi fac o arma insdmnalta, din aceasta marturisire a guvernu- lui romin. Cu toate aceste lucrurile nu stateati astfelia, si din actele vech! se constala, cd egumenii dadnse adese ort socoleli dompulut, asupra purtare! trebilor mana- stirilor. Asa hrisovul lut Hangerli, de care ne vom sluji pe larg mai Ja vale, spune in cuvintele lut in- 38. Raportul anecheter facut de Gr. Cuza si M. Cogalniceanu, 1858 Sept. 24. Steaua Dundret 12 lunie 1859, (Arisovul de infiintare a Se- minarolui 1 April 1855 in Zimbrul, 6 Mat i De aceea une ori se git- sese apiratori al manastirilor fi deosebire de pimintene sai inchi- nate. Buna cart brogura Etat actiel de Uéglise ortodoae et des couvents en Moldavie, St..Pétersburg 1864. 39. Réponse de Varchim. Germanos, p. 20, 40, Sed. din 5 Mart 1865, Mon. of, 11 April 1865.360 ISTORIA ROMINILOR ‘cepatoare: ,Fiind ca din cautarea socotelelor egu- menilor dupa ant, se pricinuesc aceste toate, cact nu era stiut domniel, in ce chip se urmai socotelele, ho- tarim ca ta fie ce doi ani sé se dee socotelele la prea ‘S. S. mitropolitul’, Se vede din acest hrisov ca tot -deauna se obicinuia a se da socoteli mitropolitulut, din partea egumenilor greci; dar ca acesle socoleli fa- -cindu-se dupd ant, adeca atunel cind voia fie care -egumen, lucrul cazuse in desobicinuinla sat nu con- stituia un control serios, meteahna pe care Hangerli vra s’o inlature, prin indatorirea egumenilor de a “infatoga socotelile la fie ce dot ant. Mai multe extracte de socoteli din condicile ma- ‘nastirilor grecesti, infatogale de C. Negri comisiu- nei europene in 1863, prin memoriul sad, ridica ori ‘ee indoiala asupra acestel chestiunt. Asa manastirea Radu Voda, inchinata Muntelut Athos, da socotelt intre anii 1737-1740, socotel! adeverite de 6 co- inisiune de boierl si de negutitort, si aceste socoteli coustata, ca s’a dat ocirmuirei 10,057 de talert, s’a cheltuit pentru manastire 10,157 de lalert sis’a trimis patroanel 3,100 de tatert. De asemenea manastirea Nucetul, in socotelele ej, adeverile de aceeasi comisi- vane intre anit 1732—1739, arata ca daduse in cur- ‘sul celor 8 ant, 5,837 de talert ocirmuirel, cheltuise :3,689 si trimisese locurilor sfinte 1,134 de talert; dar manastirea Cotrocenii, din venitul el pe 4 ant, -care se vede ed a fost de 37,047 de taleri, cheltu- jeste pentru ea 23,823, da ocirmuiret 11,986 si tri- mite muntelui Athos in cursul acelor ant, numat mi- nima suma de 1,800 de talert.4? Hangerli prin hri- sovul sti din 1797, rindueste pe vel vornicul N. Fi- lipeseu, vel vornicul C. Ghica si pe vel spatarul Ca- ragea, sa jee socolelele arhimandritulul Ghenadie, AL. Mémoire de Negri. Socotelele interealate intre p. 24 si 25,SECULARIZAREA.—CHESTIA_JURIDICA 361 de Ja manastirea Sf. loan cel Mare din Bucuresu, in- chinata manastirel Sf. Ilie de la Zita din Rumelia.4® Aceste cifre sunt foarte insamuate. Ele ue dove- dese, intaiad, adevarul sprijinirilor romanesti, ca ma- nastirile inchinate pu trimitead palroanelor lor, de cit ceea ce prisosia peste trebuintele lor si ale tare, si, al doile, insamnatele sui! cheltuite cu intretine- rea wanastirilor din tara. Pe atunel distrugerea ca manastirl a acestor asazaminte religioase nu fusese inca indeplinita. O anafora a divanulul care determi- na darea hrisovulul acelul domu asupra scoalelor, hri- sov alins mal sus, dupa ce e de parere, a se impune toate manastirile alit inchinale cit si nefuchinate cu 9,575 de taleri, urmeaza mai departe, ca ,intre cit tot in anul acesta se vor intocmi si socotelele ma- nastirilor, si aceasla suma pe care manastarile o daa la scoale, trebuind sa fie trecuta in socotels, se va cunoaste prisesul veniturilor, care prisos va putea si el sa fie adaos pentru scoale, dar numai prisosul manastirilor pamintene, acele de la manastirile inchi- nate, trebuind a & trimise locurilor de eare atirna.*? Asupra aceste! anaforale, domnul porunceste, va in- spectorif numilt de comisiunea de prelatt si de boiert, sa cerceleze toate socotelele ce li se vor infatosa ; dupa ce se vor constata veniturile anuale, se va lua din ele partea trebuiloare scoalelor.*4 Actele enumerate dovedesce, intr’un chip neindoiel- nic, indatorirea manastirilor inchinate de a da so- coleli statulut romin. Alte hrisoave ne arata supu- nerea acelorasf manastirt gi in alte privirl autorita- tet politice. Asa unul de la Antioh Canlemir, din anul £710, zice, cX ,precum intr’aceasta vreme multa scadere 42, Urecho, Ist. Rom., VII, p. 169. 43. Anaforaua din 1777, Mémoire de Negri, p. 27. 44, Hrisov din 1775. Ibidem, p. 30.362 ISTORIA ROMINILOR si lipsa, s’a facut sfintelor manastirt de odoare si de vesininte si de bucate, fiind sub stapinire straina, si inca gi egumenil si calugarit ad fost jacuitori im- preuna cu acel stapinit straint si at facut multe stri- caciunt si spre indreptarea acestel star? de lucrurt, dispune, ca ,Sfintia sa mitropolitul cu eredincios boia- tinul nostri Dumnealui {numele lipseste), sa iee sa- ma tuturor egumenilor, pre izvoadele lor cele vechi, (pana a nu fi rascoalele), facind izvod nou de cele ce se afla acumna, si aducind Ja domnia noastra toate izvoadele, ca sa vide ce att fost inainte si cele ce se afla acum‘*.4 Hrisovul lu! Constantin Moruzi din 1794 oprestle pe toti ,egumenif tutaror manastirilor, a mat da iu arenda toate mosiile manastirel, si le porunceste a pastra pentru propria cultivare o parte din ele; unde vor fi 6 sa se pastreze 2, unde vor fi trel, una“. Mai porunceste mitropolitulul ca sa se indatoriasea ma- nastirile a da socotell de recoltele adunate, si sa se faca o lista a bucatelor aflatoare la manastire, pen- tru ca, la vreme de mare lipsa, sa se poata ajuta pe cel nevoiesi.4% De o mare jusamnatate este si hrisovul lui Han- gerli din 1798, dat asupra unel anaforale a boieri- lor si din care se vede care erat cugetele tarilor ro- mnine, asupra drepturilor calugarilor grecl. Domnul, intarind in totul anaforaua, dispune asupra mandas- tirilor inchinale urmatoarele: 1) ,Schimbarea egumenilor, pentru negutilorie, sa naiba voie manastirile de jos a face pe cine a da mai mult, ci pe acela care va urma buna chiver- nisala ce se va face sfetirimos de catra P. S. Sa 45, Hrisovul publicat de C. Erbiceanu in Istoria Mitropolie¥ Mol- dovei, p. 10. 46. Mémoire de Negri, p. 31.SECULARIZAREA.—CHESTIA JURIDICA 363° mitropolitul, si prea S. Sa aratindu-] domniet, sa se schimbe, prin marefelul dumisale Vel logofal. 2) Sa nu indrazniasea niet un egumen, fara de stirea domniet,a da ap ban mai mult, cuvenit de a- jutor, decit ceea care ctitoril singur ati rinduit, sub: pedeapsa de a fi izgonit din tara. 3) Cind manastirile din jos vor avea trebuinta de a trimite exarhi, s& instiinteze iascris domnia, pre- cum si trebuinta si cita vreme ati sa zaboveasca aici ; iar dupa inplinirea soroculul, sa se trimita de aici si fara de voia lor. Cu acest prilej insamnam ca in- sus! autoritatile eclesiastice grecesll, recunoscuse, In deosebitele rindurt, dreptul statulut romin, de a con- trola purtarea egumenifor, si aceasta chiar in tim- pul luptel celet ascutite de pe timpul lu Cuza-Voda. Asa gasim pe patriarhul Constantinopolel, cerind dom- nitorulul s& nu recunoasca nicl un drept lut Mele- lie, fost egumen de Glavacioc care a fost destituit, fiind ca adusese manastirea intr’o stare de destra- balare, pe care ,,bine-voitoarea voastra Alteta nu va putea nicl odala ingadui*.4%) 4) Egumenit manastirilor de aice cind li se va in— timpla imoarte, sa-f mosleneascd manastirile de aict, si mitropolitul va orindui ca div averea mortulul, sa dee un ajutor manastirilor din jos. 5) Fiind-ca din cautarea socotelelor egumenilor dupa anl, se pricinuia aceste toate, cael na era stiut dom- nie in ce chip se urmad socotelele, de cei de aici egu- meni al manastirilor din Jos, hotarim ca la fie care dot an! si se incheie socotelile tuturor manastirilor, de P. S. S. mitropolital, vel logofatul si vel vorni- cul al obstirilor ce vor fi dupa vremi“. 48 47, (Hirtiile Rossetti) 48. Reproducem hrisovul, dupa versinnea autentica, publicata dupa original de d, V. A. Ureche, in Ist, Rominilor, VII, p. 377. Anaforaua, asupra cireia a fostdat hrisovul, vezi in Memoire de C. Negri, p. a8.364 ISTORIA ROMINILOR Tot Hangerli porunceste manastiret Cotrocenilor sa dreagd an pod pe apa Dimboviter.*? Calugarit Grecf nu recunose puterea acestut hri- sov, care a fost revocat de acel al lut Moruzi, din 1799, si mal adoagim gi de acel al lui loan Caragea ‘din 1813.5° Dar nu e vorba, daca dispozitiile unui hhrisov at fost sad nu vimicile; cael daca ar fi pe aceea, atunclin fuspaimiatatoarea nestatornicie a vre- milor mat vecht, nimwic nu era trainie. Aceste dis- pozitil aii fost insa aplicate un tmp, fie el cit de scurt, ‘si ne arala in colro lindea mintea poporulul romin, ‘tu relatiile lut cu calugarif greci, si aceasta inca pe cind statele lor erad pe deplin supuse inriurirel gre- eesti si coplegite cu totul de ideea religioasa. Era fi- rese Jucru ca acum, eind organizavea politica a sta- tulut se desavirsia, ca aceste drepturt sa fie intinse si sporile, pana la stabilirea dépline) suprematit si au- toritate a statulur romin, asupra elementelor straine. In sfirgsit mat aducem un hrisov al lui Joan Ca- ragea din 1812, care impune manastirilor inchinate taxe insamnate pentru reinoirea hrisoavelor : 600 de lei pentru manastirile de eclasa 1; 300 pentru cele de clasa II si 150 pentru cele de clasa III. Calugarit Greet se roaga de domn sa le ierte aceasta dare si sa dee numal dijma destinala asazamintelor de bine-facere, cu prilejal reinoirel hrisoavelor.°? Acest document consiala deci o anumila dare pentru stabilimentele de bine-facere, si nu o dare voluntara, ca acea pe care egumenil pretindead s’o raspunda acum. Calu- garii nu voiad sa intaleaga aceasta neapadrata ne- voie a statulul modern. El se opusera, pretinzind un drept absolut de proprietate asupra inosiilor din ta- rile romine si caulara sprijin polilic—de putere, pen- 49, Uveche, Ist, Rom., VII, 50. Réponse des Liens Saita. a 64. Comp. V. A. Ureche, Domnia Ini Caragea, p. 19. 51. Mémoire de Negri, p. 54.SECULARIZAREA.— CHESTIA JURIDICA 365- tru a sustinea nedreapta lor preteuntie. Din fericire peotra Romint, et fura mat tart; ealugarit fura ra- pust, si asa se adaoga o izbinda la acele prea rari, in care dreptatea ist face cale in daraverile politice. Dar ce facuse alta statul romtn, de cit aimita pe toate: celelalte state incunjuratoare, de aproape sau de de- parte, In purtarea Jor fata cu autoritatea bisericeasca > Nu numat statele apusene secularizase, si nu de mult, averile bisericesh; dar si Rusia secularizase mana- stirile sale gsi ist tnsusise si averile manastirer Neam- tulut asazate in Basarabia ; apot Turcil insust seculari- zase Vacufii manastirile tureesti.” Si slatul romin luase aceeas] masura pentru manastirile chinovil, adeca pa- mintene. Pentru ce oare, din intreaga lume, numal ma- nastirile inchinate ar fi fost exeeptate de Ila aceasta masura obgteasca, luata de toate statele pamintulul? Grecil raspund 1a aceasta prin un argument ce le pare hotaritor; anume ca pretufindene se secu- larizase numal manastirl indigene ; iar Rominii se- cularizase mandstiri stradine. Apot daca slatul ro- min, impreuna cu toate statele celelalte europene,. credea de trebuinta, pentru exisistenta lui, a secu- lariza mandastirile interne, ale caror acte de canic si drepturY de proprietate asupra mosiilor lor erat netagaduite, cu cil mat mult trebuia sa puna el in lucrare aceasta masura, pentru nisle elemente strai- pe, incuibate in tara prin frauda si uzurpare, si a: Je caror titlurt de stapinire eraa asa de subrede? 52, Quelques mots sur la sécularisation des biens conventuels ert Roumanie par un député roumain, Paris, 1864, p. 35.