CAP. XVII DE LA ABDICARE PANA LA MOARTE. Septe ant domnise Alexandru Toan I asupra Ro- maniei; seple altit trebuiati sé mai traiasea, pur- lindu-se prin straini, pana ce el s& se slinga in o- dihna de veci. S’ar putea crede ca istoria domniei lut trebuia s& se incheie cu sfirsitul el, si ca soarta omului nu poate sa ne intereseze, intru cit nu seri- em biografia lul Alexandru Cuza, ci istoria Roméa- niel sub domnia ful. Individualitatile joacé insa un rol foarte mare in istorie care este, pentru o buna sama, chiar lucra- rea lor, de si in cea mal mare parte o lucrare ne- constiuta; si cu cit individualitatea va fi mai sus pusa in scara organismulul social, cu atita inriurirea ef va fi mal covirsitoare. Am vazut cum cele mai multe din marele evene- mente intimplate pe timpul domniei lui Alexandru Joan I, sati is! aveaii tn el chiar incepatura, sad primiai de la el imboldirea si indreptarea in cotro se miscat. In asemenea imprejurarl, studiul perso- nalitalef da adese ori cheia faptelor istorice. Daca ne indeletnicim cu schilarea unor imprejurart ce depasese domnia fostului domnitor, o facem spre a234 ISTORIA ROMINILOR patrunde maf bine iv firea intima a caracterulul sati, generatorul faptelor din timpul cit a domnit. Multe din aceste fapte, prin patimele timpulut, at’ cautat a fi puse pe sama unor altor itaboldirt decit cele adevarate, si este treaba isloriel de a stabili ade- varul, nu numal asupra faptelor, ci si asupra cau- zelor ce le produc, Pentru a judeca toemai asupra aceslora, e de nevoie de a desfunda pe cit se poate mai adine izvorul din care in mare parte ele au purces: pornirile psihice ce impingeat pe scela ce coutribui mai ales la a lor indeplinire. Am schitat, pe cit a fost cu putinta, din putinele date culese asupra lu! Alexandru Cuza inainte de a se urca in tron, trasaturile caracteruluy saa. In timpul domniel, sub lovitura puterniea a faptelor, ingramadite de virtejul timpulu!, unele parti din a- cest caracter, si mat ales ideile inflorite pe el, at putut sa fie intru cit-va prefacute si schimbate; le- gaturile lul mat adinct insd, acele prin care carac- terul se prinde de coinplexia psicologica si fiziolo- gica, at ramas nestramutale, ca stinca de granit, neroasa de valurile maret. Cind cunoastem manun- chiul de itsusirt sufletesti cu care Alexandru Cuza jatrase in harnica munca a domniel; ciud vom re- gasi acest manunchid intreg si nestirbit, dupa ce el se retrage in trista odihna a pribegiel, nu se va mat putea tagadui existenta lui si pe timpul cind patimele deslintuite ale contimpuranilor cautati sa-1 intuvece. Apot este gi o dalorie omeneascé de a nu arun- ca in uitare si ca un lucru uetrebnie, sufletul ce a lucrat la propasirea intregului. Destul sunt oamenil ce trec prin viata, fara a lasa nicl o alta urma pe pamint decit efte-va lacrim! ale rudeniilor varsate pe groapa ce-I inghite. Cel putin acet feriviti muri- tor! pe care geniul sat soarta lor i-a adus in frun-_ DE LA ABDICARE PANA LA MOARTE 235° tea trebilor, sa nu fie trecutf cu viderea, de oare ce el ait fost pust, fie prin insusirile lor, fie prin imprejurarl, in putinta de a da masura puterilor lor sufletest!, si este tot deauna o datorie pentru oma cauta sa-sf cunoasca natura din desvaluirea acelet a semenilor sat. Aceste consideratif sa indreptatasea ultimul ca- pitol al scrierei noastre care se indeletniceste cu im- prejurariie vietel fostului si celut intay domnitor al Romaniei intrunite, dupa cé el reintra iarasi in viata privata din care se urcase pe scaunul domnietl. Pribegirea. Esind din tara, principele Alexandru Cuza se duce Ia Viena, unde vede pe ducele de Grammont, ambasadorul francez de la curtea aus- triaca. Statornic in hotarirea sa de a nu intoarce asupra larel indignarea si poate si derinta de raz- bunare pe care {-o implintase in inima fapta din 11 Fevruarie, principele tinindu-se de fagaduinta data -generalulut Golescu, de a lucra si ca principe romin precuin facuse ca domnilor la tntroducerea une! di- nastil straine in tronul Rominiet, staruesle pe linga ambasador pentru realizarea acestel tinte.* De abia sosit la Paris, principele Cuza primeste o scrisoare din partea unul Epailly d’Augivé Béren- ger care se intiluleazd ,membru al institutulut is- toric din Frantia, vechit. cap de sectie la iministe- rul de raizboit, coborilor din familia regelul Berengar din Ivrea (din Italia, dupa Carol cel Mare) si ne- pot al lut Ludovic cel Bun (Louis le Débonnaire) re- 1, Dovada este convorbirea insus! a ducelut de Grammont cu principele, urmata mat tirzii, la 24 Apritie 1867, 1a Dobling Mnga Vi- ena (vezi mal sus, p. 53) si petitia adresata de seeretarul principelut Cuza, Baligot de Beyne, marchizulut de Moustier, ministrul aface- rilor siraiae din Paris din 12 lunie 1867. (Ma¥ jos p. 240).236 ISTORIA ROMINILOR gele Frantief. Acest personaj cerea principelul Cuza favoarea de a fi luat ca secrelar, iar daca nu s’ar putea aceasta, atunei principele sa-1 ajute a fi ales in Romania ca principe strain—intru cit e si unul si altul—strain si principe, ca stranepot de rege— fagaduindu-t ca, daca arizbuti in aceasta tinla, prin ajutorul persoanelor ramase credincioase fostulut ddomnpitor, el peste cite-va zile ar inapoi domnia a- cestuia, ,ceea ce ar fi un minunat renghit jucat con- spiratorilor care deposedase atit de tradator pe Al- teta Voastra“.* Istoria se ingrijeste une ori a-st disereti fruntea sia pune cite o nota vesela in tragicele conflicte din care ea se alcatuieste. Este curioz insa de a se intilni, si in veacul al XLX-le, vinarea tronulut Ro- ménief de citra niste vinturd-tara, precum se facea lucrul in vremile mat vechi. Daca ins& fostul domnitor lucra pentru introda- cerea unei dinastil slraine, si era departe de a se gindi a relua pozitiel din care fusese aruncat, pro- tivnicil sai din tara si din strainatate nu-l lasad in liniste. Intimplindu-se ca principele s& insotasca pe sotia luY pana la Lemberg, de unde ea pleacé spre a pe- trece cil-va timp la Ruginoasa, gazetele vieneze si cite-va din cele franceze se folosese de esirea prin- cipelut din Paris, spre a scorni vestea, ca el s’ar fi dus la Petersburg, pentru a unelli de acolo rein- turnarea lut in Romania cu ajutorul unor ostirl ru- sesti. Aceasta veste se raspindise inadins, spre a se jatari invinuirea de tradare catra Rusia adusi fos- tulul domnitor, ca unul din motivele de capitenie ale detronaret lui. Aceasta iscodire care nu avea nict un fond de a- 2. Scrisoarea din 14 Martie 1864 in Hirtiile Rossetti.DE LA ABDICARE PANA LA MOARTE 237 devir, face pe principele Cuza sa iasa din tacerea pe care 0 pastrase pana atune! si, reintors in Paris, el scrie in 20 Aprilie 1867 principelul Carol, aratin- du-1 intentia sa de a reintra in Romania, spre a-st pune la cale mal multe interese, ramase necautate, din cauza grabnicei sale destarary. Pentru ca nu cumva sa se dee calatoriet sale in tara alta inter- pretare decit intelesul pe care-l avea in adevar, prin- cipele Cuza se hotareste sa-1 destainuiasca toata gin- direa luf, ,implinindu-si astfelia o datorie ce i o impunea atit caracterul lui cit si trecutul lui ca ce- tatan si ca domnitor“ ; El spune in acea scrisoare, ca yin 1857, la divanuli ad-hoc al Moldoves, am fost unul din cef @’intaid deputati care at’ exprimat si sub- semnat dorintele tarei pentru unirea cu Yalachia si pentru un principe strain. Sperantele noastre nu se putura implini atuncl. Mat tirzia tn 1859, voturile unanime ale ambelor adunari imi dedera indoita co- roana a Romaniel. Inaltat pe acest tron ce nu am- bitionasem, declardit indata si solemn, ca voit pune- onoarea mea si gloria mea in indeplinirea dorinte- ior poporulul romin. Fe-care stie iu Romania, cé n’am. pregetat nici-cum a formula aceasta indatorire ce luam. intv’o scrisoare adresata, a doua-zi chiar dupa ale- gerea mea, catre Sublima Poarta si puterile garante. Incercarile mele uu izbutira atunel si at trebuit sa astept un timp mat favorabil. Cel putin am avut mul- tawirea de a realiza unirea Principatelor, a face din: tret milioane de clacast tref milioane de proprietari, a ipapoia taref a cincea parte din patintul saa u- zurpat de clerul grec al locurilor sinte, a da tutor Ro- minilor fara exceptiune drepturile electorale de care era lipsita pre nedrept marea maioritate a natiunel, a constitui puternic egalitatea civila si politica si, in. fine, a traduce fn fapte mal toate dorintele divanu-- rilor ad-hoe din 1857238 ISTORIA_ROMINILOR yCu toate acestea sarcina mea nu avea sa fie in- deplinita in ochil met, decit in ziua cind as fi putut ceda tronul unut principe esit dintr’o familie dom- nitoare in Europa. Inaltimea Voastra a putut urmari in hirtiile mele sirul acestel constante preocupari. ‘Tur- burarile din 3 (15) August 1865 venira a proba ca pre- tendentil indigent nu abdicasera inca. Crezul atunci sosit momentul de a lucra si, dupa septe ani, de a satisface dorintele poporulut romin contra acestor incereari antinationale. Aveli in mina, Maria Ta, seri- -soarea ce adresam, Ja 1 Octombre acelas an, impa- ratulut Napoleon, ca suveranulul care in toate im- prejurarile aratase cele mat calduroase si mai folo- sitoare simpatit atit principelut Rominilor cit si Ro- ananiel. Maria Ta, cunoascet! dar foarte bine ca im- partagam Majestatei Sale Imperiale intentiunea mea prea holarita de a abdica sia ceda tronul unut prin- cipe care mt-ar fi dat garantit serioase pentru vii- torul tarel mele. Aveam onoarea tot-d’o-data de a so- licita bine-voitoarele consili! ale imparatulut pentru alegerea acestu! principe. Doue luut mat tirzit, la deschiderea sesiune? corpurilor legiuitoare, mesagiul met reamintea Rominilor fagaduintele mele din 1859. A{Reproduse aice locul din messjul din 1865, in care spune ca ,e gata a parasi tronul pe care-] detine nu- mai ca un deposit sacru“*). »Asta-zi, Maria Ta, toate dorintele mele s’at im- plinit! Acest deposit saeru a fost pus in minele Voas- tre, de Rominitl insus!, si singura mea parere de rat este cé n’am avut timp sa vi-l ofer et insumt si in numele lor. Aceasta ar fi fost peatru mine cea mal frumoasa rasplata si adevarata incoronare a domniet mele. * 3. Mai sus, p. 57. 4, Acesta este raspunsul indirect pe care fostul domnitor il ficea protivnieilor sai care tocmai il mustrat, spunind, cd ,si le prince CouzaDE iA ABDICARE PANA LA MOARTE 239 »Am creznt de datoria mea si dat acesle expli- catiuni Inaltimet Voastre. Nu ma indoese ca Maria Ta Je va priimi cu aceeast buna-eredinta care mi le a dictat, »Redevenit simplu cetatean in tara mea, aspir nu- mal la fericirea de a gasi in ea, impreuna cu familia nea, exislenta pacinica si rezervala care convine de- prinderilor si pozitiunel mele. M’as crede ferice mat eu seama, Maria Ta, de as avea odala ocaziunea a va repeta in persoana asigurarea sentimentelor mele si de a va exprima dorinta mea pentru fericirea si durata domniet gi dinastie? Inaltimet Voastre Sere- nisime“.5 Tot pe atunci Baligot de Beyne, secretarn! princi- pelul Cuza, cerind voie sa se intoarca in Bucuresti spre a-st cauta de oare care interese, nu poate ob- tinea aceasta invoire decit cu mare greutate si in urma intervenirel reprezentantulu! Frantel, flind ca era ba- nuit ca trimisese din tara, inainte de a o parasi, tret serisor] catre ziarul La Patrie, tavorabile fostulul domnitor, si ca ar reveni acuma in Bucuresti, spre a culege iscalituri in favoarea unei reintronari a prin- cipelut Cuza. Aceste stir! erat trimise de ministrul afacerilor straine a Frantiel, marchizul de Moustier agentulu? sat din Bucurest! baronul d’Avril. Pe a- tunci politica franceza tot eredea ea fostul domnitor fusese o unealté a intrigilor rusestt; ea cauta prin depesa trimisa reprezentantuluy Frantiet din Bucurest! sa garanteze pe principile Carol, persoana placula pe atuner inca la curtea Frantiel, contra unor proiecte de rasturpare ce se credeutt unellite din partea fos- eit eté fidéle a sov mandat et dignede sa haute mission, les Rou- mains seraient parvenus a la réalisation de leurs voeux sans secousses et en évitant aux puissanees garantes de nouveaux embarras: Appel des Roumains &la conférence, Paris, 1866, p. 8. 5, Letre du prince Couza aw prince Charles, din 24 Aprilie 1867, Bucuresti, Junie 1861. Copia in ‘irtiile Rossetti.240 ISTORIA ROMINILOR tulut domnitor. Baligot de Beyne, aflind din gura ba- ronulut d’Avril cauza greutatilor ce se opusese la re- intrarea Jui in Bucurestt, trimite o plingere caitra mar- chizul de Moustier in care, pentru a se apara, tre- buia sa apere pe principile Cuza al caruia instrument era banuit ca este. In aceasta scrisoare, secretarul incepe prin aarata, ca ,principele Cuza a opus tace- rea dispretulu! contra clevetirilor imprastiate pe sama lut de oamenii ce at faptuit actul din 11 (23) Fevrua- rie 1866, act pe care nota anexata pe linga depesa Exceleutet Voastre din 28 Mat, il vestejeste cu drept euvint cu epitetul de tradare rusinoasa. Alteta sa prin- cipele, increzatoare in bunul simt al natiel romine, stiea c& adevarul si-a face drum si va birui minciuna. Ea are convingerea, ci constiinta publica se va res- cula contra invinuirilor interesate raspindite prin tari. Principele Cuza nu s’a insalat ; reactia a fost imensa ; ea isi urmeaza cursul si nota Excelente! Voastre d-le ministru recunoaste ca numele Altetel sale se bu- cura si acuma de o netagaduita inriurire in Roma- nia. Nu vot tagadui ca aceste manifestatil sa nu fi fost dulet inime! principelu! Cuza: dar ceea ce pot marturisi in acelas timp este, ca principele a vazut cu parere de rau, c& aceste manifestatii ati luat for- ma unel opoziti! care a samanat mart piedicl sub pa- sit urmasulul sau. Devotat cu suflet curat cauzel prin- cipelut strain, ai caruia a fost in timp de zece ani si mal ales in timpul domniei lui, aparatorul cel mai de sama sicel maf autorizat, principele Cuza deplin- gea mat mult decit 011 cive luptele partizilor care sapati de la inceput noul rind al lucrurilor. Zig, mat mult decit orl cine pentru ca, a doua zi dupa e- sirea ef din Principate, Alteta Sa vidicinda-se dea- supra simfimintelor de razhunare pe care rusinoasa tradare din 11 (23) Fevruarie le ar fi putut ingramadi in un cuget de rind, si ingrijit numat de intereseleDE LA ABDICARE PANA LA MOARTE 241 Romaniet, facea la Viena pe linga reprezentantul im- paratulut Napoleon, acel demers atit de demn si atit de patriotic pe care Excelenta Voastra a trebuit sa-l cunoasteti si care a atras asupra principeiu! martu- risirea inaltatoare a slime! Maiestatet sale imperiale. Principele Cuza apoi, ajuns la Paris, st-a facut o datorie de a repeta la tott Rominil care veniad sa-l salute, ca el se lepadase cu desavirsire de a juca ort ce rol politic; ca principele Carol putea sa fie rad incunjurat, rai sfatuit; dar va ajunge intro zi a deosebi pe cel bunt de cet rai; ca datoria orl ca- rul cetatean cinstit era de a ajula pe principele Ca- rol, de a se aduna in jurul lui, pentru ca el repre- zenta un princip de statornicie care este scdparea ta- rel, Principele Cuza insa, urmeazai petitia mai de- parte, a fost nevoit sa rumpa tacerea, cind a vazut cum gazetele vieneze il acuzat de uneltiri cu Rusia pentru a recapata tronul, si el a adresat atunct principelut Carol scrisoarea cunoscuta si pregatise chiar o alta catra imparatul Napoleon, in care if arata demersul facut pe linga noul domnitor al Ro- maniel. De si scrisoarea n’a fost lrimisé imparatu- Jul, acea a principelut Cuza catra principele Carol este cunoscuta cabinetulut francez si nota, anexa- ta pe linga depesa ministrulut afacerilor straine a Frantiel catra baronul d’Avril, se-ocupa cu urma- rile ce le ar putea avea pasul fostulul domnitor. Acea uota se teme mat ales, ca in cazul unui raspuns negativ al principelul Carol, principele Cuza, inteme- indu-se pe simpatiile ce Je areiu tard, sa nu intre fara de voie in ea si sa provoace o miscare de tur- burare. Ma grabese, urmeaza secrelarul, a va scoate din ingrijire domnule Ministru, asupra scopurilor prin- cipelut Cuza. Fara indoiala ca Alteta Sa a dat in vi- ata cI de cetatan si de principe domnitor, dovezi in- tnultite de curaj, de energie si de hotarire ; dar cins- IL 16242 ISTORIA ROMINILOR tea si patriotismul lut sunt dovedite gsi ele prin nu- meroase exemple. Nu pot dect intelege ca vorba Lut sa fie pusA in indoiala in oimprejurare pe care in- ‘draznesc sa o numesc solemna, cind principele Cuza face un demers de Ja sine si la care nimice nu-l in- datoria, in niste termint asa de ]amuritI si asa de demnt pe linga principele domnitor al Rominilor. Cind prin- cipele Cuza voia sa instiinteze pe imparatul despre acest demers si sa puna pentru a zice ast-felia de- claratia lui de recunoastere a principelul strain sub fnaltul patronaj a Maiestatel sale imperiale, este grea de a se presupune la Alteta Sa un gind ascuns care s’ar impaca rai cu respeclul si adinca deferenta pe care in totdeauna a aratato M.S. I. »Ort cine cunoaste in adevar pe principele Cuza trebuie sf raspinga asemene presupunert nevrednice de el. Pot deci sa daa cele mai formale desmintir! scopulut atribuit Altetel Sale, de a se inainta pana la hotarele Moldovei.® El nu are de gind sa treaca aceste hotare fara invoirea principelut Caro]. Si apol chiar daca i s’ar invoi aceasta reintrare, inca este intrebare daca principele Cuza, cunosecind starea spiritelor, ar face intrebuintare de ea. El ar astepta desigur curabdare, in straindtate, ca linistirea par- tizilor sa-] invoiasea a intra in tara Jul, fara nici o primejdie pentru un guvern al cdruia succes si pros- peritate sunt in ochif sai singura cale de seapare a Romaniet. Stim bine ca putial oameni vor admite desinteresarea principelul Cuza, mai ales fata cu sor- til foarte favorabilt pe care Alteta Sa ar fi sigur a-i intilni in starea spiritelor si iu inriurirea netagaduita ce este alipita de numele saa si de marile acte ale domnie! lui. Ast-feliu de lepadari sunt in adevar rari 6. Urma a adeverit desmintivea. Principele's'a intors de la Lem- berg la Paris si nu s‘a dus nici in Rusia, nicl n’a cereat st intre in Romania.DE LA ABDICARE PANA LA MOARTE 943 in viata politica. Dar cind ne aducem aminte de pro- ieclele lui de abdicare, dovedite prin demersurl pe care Excelenta Voastra nu poate sa nu le cunoasca, fiind sprijinite chiar prin acte oficiale; cind se stie ca principele a raspins toate proiectele de reintro- Dare, formate aci pana la venirea principelut Carol si alé carora izbinda parea neindoelnica ; cind cine-va a fost martur, precum am fost ett nu de mult la Paris, a staruintet Altetel Sale in ideile de retragere abso- Juta; cind a putut trai cineva, precum am avut cinstea ao face, in timp de cinct ant, in intimitatea principe- lur si cind a-vazut pe Alteta Sa necontenit ocupata de a pune un capat unut rol al caruia magnet de eapitenie, onorurile si exercitarea directa a puterel, erat: nepla- cute firet Jul intime—se mat poate indoi cine-va ca hotarirea principelul sa nu fie in adevar sincera‘ ? 7 Francezii trebuiati in curind sa schimbe tinuta lor fata cu principele Carol, anume cu vit se aceentua rivalitatea lor cu Prusia, din a careia casa domnitoare se tragea noul domn al Romaniel. Mat ales pe Ja in- ceputul lut 1868, dupa uenorocita afacere a Luxem- burgulul, in care comitele de Bismark juca atit de crud pe imparatul Napoleon, si apotinea si mat mult, dupa raspingerea amestecului acestuia iu afacerea ducatelor daneze, politica franceza era foarte dispusa a inlatura pe principele Carol din tronul Romaniert si gindindu-se, cu cine sa-l inlocuiasca, bine intales ea trebuia s4 se opriasca la fostul domnitor ce a- tila timp se bucurase de simpaliile et. -Aflindu-se la Dobling, lingé Viena, principele Cuza primeste in 24 Aprifie 1868 vizita ambasadorului francez din Viena, vizita ce avea de scop a incerca pe principe asupra une! intimplatoare reintronar! a 7. Petitia lut Baligot de Beyne, catri marchizul de Moustier_mi+ nistrul afacerilor steiine din Frantia, din 12 Lunie 1867. Copia in Hir- title Rosetti,244 ISTORIA ROMINILOR lul in scaunul Romaniet. Cu prilejul schimbaret cu- vintelor de politeta, principele spune ducelul de Gram- mont ca, daca nu a fost sa-] vada, a facut-o fiind ca nu ar vra sa fac&é a se vorbi de el; ca el pune un soiti de demnitate in aceasta chestiune, si ca nu se insala o dovedesc tocmal atacurile cairora a fost expus in ziarul La Patrie. De odata ducele schimba tonul si spune principelu!, ca lucrurile ar merge rau in Ro- inania; cA principele Carol nu s’ar tinea de fagadu- inta daté, mat ales de alianta sa cu impdratul; ca pe de alla parte primeste vesti, ca Brateanu ar voi sa rastoarne pe principele si sa proclame republica ; v tuultime de stirt contrazicatoare din care nu stie ce trebue sa creada, si se roagd de principe sa-T spuna parerea ce 0 are despre evenementele ce se desfasoara in tara lui. Domnitorul, simtind unde voia si ajunga ambasadorul, il apuca de o data cu repe- jane, intrebindu-] daca ar voi poate sa faci din el iar un domnitor si daca a venit sa-1 faca propunert? La aceasta, ambasadorul raspunzind, c& Franta nua avut niet odata nimic contra lui si ca ar fi prea mul- tumila sa-l vada reluindu-st locul, principele intimn- pina, ca guvernul franeez l’a crezut implicat in unel- tirl rusest!, S’at facut multe prostil raspunse ducele ; am crezut-o in adevar; ne-am lasat inselati. La a- ceasta propunere directa de reluarea tronulul, prin- cipele Cuza raspunde: ,,Lasati-ma a va spune ceva: Uri ce sar intimpla, nu vot consimti niet odata a-rein- tra in Romania prin o intervenire straina —cu armele Frantiel, tot atit de putin ca si cu acele ale Rusiel. Nu ag vre sa ajung altfelia decit prin tara“. Veuind vorba de inlocuirea principelut Carol, inlocuire ce in mintea ambasadorulul francez parea ]ucru prea usor, Grammont da iar a in{alege principelu! Cuza, ¢a ar fi singurul in stare sa-1 iee focul; apot iar se aluneca vorbirea la atacurile carora este expus principeleEE LA ABDICARE PANA LA MOARTE 245 Cuza din partea presel franeeze, dar ca guvernul fran- cez este departe de a impartasi acele parer!, dupa cum a putut sa se convinga principele Cuza din o scrisoare (nu spuve a cui) prin care se pnumea cu adevaratul sat nume actul din {1 Fevruarie. ,Ca- derea voastra*, spune ducele, ne a fost foarte ne- placuta, gi va veliaduce aminte limbagiul ce mi att tinut dupa ce ati parasit Romania; ati pledat pe Jinga nol cauza principelut strain“, Venind vorba de even- tualitatea unui razboitit iatre Frantia si Prusia, du- cele de Grammont spune, ca ,razboiul cu Prusia il vom avea; el esle neinlaturat; numai nof voim ca el sa ne fie declarat. Pe de alla parte, este sigur ca se vor inedera serios in Rasarit, si este cu putinta sa se trimila in aceste parti un corp francez. Am avea nevoie de un punt de sprijin din aceasta parte. A- vein unul in Ungurt care vad cu foarte rat oeht in- cnrajarile date de guvernul romin Transilvanenilor si oare care cuvinle imprudente ale principelut Carol asupra unirel taturor Rominilor sub toiagul saa‘. La aceasta destainuire atit de deplina a politicel fran- ceze, -principele Cuza iutreaba inca odata pe Graim- moot: Dar in sfirgit care va este seopul; aveti un proiect hotaril, voiti sa provocali o schimbare, sa faceti_ un gol“? Nu ar fi grea’ repeta ducele, la care aluzil iaras! catre asteptarea pe care Francia o punea in principele Cuza, acesta raspunde hotaritor: ,,Foar- te bine, insa pentru mine nu e vorba nici de prin- cipele Carol, nicl de Rost; e vorba de tara. Cred ca Frantia nu primeste ideile care ati tasamnat de mat multe ort Moldova si Muntenia ca un mijloc de com- pensare in nouele intocmirt teritoriale dintre marile putert. Daca un asa plan, atit de protivnic intereselor noastre, ar fi.sa se indeplineasca, Frantia ar plati in chip crud o asemene politica. Ar trebui, pentru ao dovedi, sa intru in an alt rind de ide! decit acel ce ne246 ISTORIA ROMINILOR preocupa in acest moment. Cit despre mine nu vrat cu nict un pret sa reincep megtesugul de alta data. Dar, daca mi-as videa tara amenintata de o mare primejdie; daca un mare inleres romanese ar reclama lucrarea mea; daca ar trebui sa plitesc cu persoana mea, in ziua aceea vot fi gata, or! ce ar putea sa ma coste“.—-Minutul este poate mal apropiat de cum il socotiti, raspunse ducele. ,Cind va fi timpul spune- timi“.—E luern convenit intreba ducele, sculindu-se? »Convenit“, raspunse principele Cuza. ® Aceasta convorbire intre ambasadorul Frantiel si principele Cuza nu avu nici o urmare in lumea fap- telor, chestiunea vacantel tronulu! spaniol si a can- didaturei la el a principelui Leopold de Hohenzollern, fratele principelul Carol, absorbind in curind toate puterile diplomatiel europene. In 1870 insa fostul domnitor este ales deputat de catra colegiul al 4-lea (al taranilor) din judetul Me- hedint! si alegerea este validata de camera. Princi- 8. Aceasté convorbire a fost scrisi in repejunea vorbei, cu plum« bul, de Baligot seeretarul principelui ce asista Ja intrevedere. Notele luate de Baligot pe cit si transerierea lor se afli in Hértiile Rossetti, O nota adresaté, nuse stie cind de Baligot, di urmatoavea impresie a secretarului asupra convorbirei: En quelque mots, voici la question as« tronomique (sic). M. de G. (rammont) est venu, ily a un mois, voir la personne que iu sais (principele Cuza). I] lui a demandé earrément si on pouvail compter sur elle dans le cas ot la place deviendrait vacante ? Ou a répondu: En principe non. Sile pays était en danger, sil avait besoin de moi, oui; mais sous une condilion. Quant a des appuis étrangers je n’en veux pas, ou mieux, je n’en ai pas besoin. attitude a été trés digne et quelque peu hautaine, En se séparant. le duc a répété: ,Ainsi nous poovons compler sur vous. Qui, dans les couditions qui j'ai dites. La conversation a duré 2 heur t 14. (Hire title Rossetét). Numa pozitia politica a Frantiei explica ercarea a- ceasta, facula de reprezentantul ef, pe linga fostul domnitor al Ro- maniel. De alt-felit’ relatiile intre el si imparatul Fra jlor se zdrun- cinase pentru totdeauna. La moartea lut Napoleon gisim pe Batigot seriind principelut Cuza, 29 Fevruarie 1873: ,Quelque griefs personnels que vous ayez contre le défunt, j’estime que vous devez les oublier, pone vous rappeler, ete. (Hértiile Rossetti). Principele, in urmia acestui stat, si scrise din Florenta, imparatesel Engenia o scrisoure de pirere de ral in 25 Ianuarie 1873, (Ibidem.)DE LA ABDICARE PANA LA MOARTE 247 pele Carol trimite atune! principelut Cuza o serisoare, prin care i spune, ca-si va aduce tofdeauna aminte cu placere gracioasa primire cu care V’a intimpinat prin- cesa Elena cind i-a facut vizita la Ruginoasa. Ea imt spunea atunet, dindu-mt un prea frumos buchet: [mt pare foarte rat ca va primesc singura*. I raspunseit: »Parerea de rai pe care o simt nu este mat mica; dar ered ca in imprejararile de fata, este maf bine ca principele sa nu se intoarne tuca; totust sperez ca nu suntem prea departe de ziua cind vol avea placerea de a-l saluta in Romania. Sfaturile care at calauzit atunct hotarirea mea, erad intemeiate pe con- sideratit constitutionale, pe care Alteta Voastra care ati fost 7 ant domnitorul aceste! lar], era matin ma- sura decit ori cine dea le intelege, privind lucrurile din adevaratul lor punt de videre. Astazt situatia s’a schimbat. De cind alegerea Voastra ca deputat se ga- segte validata de camera, greulatile constitutionale av disparut si nu pot decit sa ma unese cu toata inima la hotarirea comuna. Nu-mi ramine decit a rosti Altetel Voastre dorinta de a va vedea revenind in Ro- mania. Chiar ia cazul cind nu var conveni de a pri- mj mandatul de reprezentant care va este oferit, fit incredintalt Alteta, ca veti gasi totdeauna o buna pri- mire Ja principele domnitor. Convins de simtimintele voastre de Jealitate si de viul interes pe care- pur- tatt pentru desvoltarea viiloare si pentru prosperita- tea scumpel noastre patrit, va rog principe de ama readuce in buna reamintire a principesel si va re- inoiese rostirea inalter mele consideratit®.° Principele Cuza raspunde prineipelul Carol, din Dé- bling linga Viena, ca ,atuncl cind la 20 Aprilie 1867 i aratase scopul sat. de a reintra iu tara, el credea ea nonl rind al lucrurilor era indestul de statornic 9. Serisoarea original din 2 Martie 1870 in Hértiile Rossetti.248 -ISTORIA ROMINILOR intemeial si ca reintoarcerea Jul nu putea aduace nict o greutate. Redevenit simplu cetatan in fara mea, va ziceam, ca nu nazuies¢ decit la fericirea de a gasi acolo, impreuna cu familia mea, traiul pacinic si re- zervat care convine gusturilor si pozitiel mele. La acest demers, al caruia lealitate era garaulata prin declaratiile mele pornite de la sine, precum si priu caraclerul met, pot zice chiar si prin trecutul met, Alteta Voastra ati raspuns iuvocind consideratil sug- gerate de sfetnicit sal de atunci, consideratii cousti- tutionale imi scrie astazt Alteta Voastra, dar pe care le vor numi pe adevaratul lor nume: ratiunea de stat. Adevarul este ca masuri silnice fura luale fara stirea camerel. Aceste acte ale ministerulul vos- tru, erat ele oare constitutionale? Nu o ered; iett pastrasem toate drepturile mele de cetatan romin. Esisem din tara, dupa cercrea mea, dupa cum o do- vedeste serisoarea mea catra capul guveruulul pro- vizorit: din 1866; nicto lege nu ma lovise cu sur- guoul. Pentru ce nu as fi putul trai ca simpla ce- tatan in patria mea? In timpul domniel mele, nu am deschis et liber portile {arel inaintasilor met, principilor Bibeseu, Stirbeit, Vogoride? Ceea ce reesia din scrisoarea Altetel Voastre, era ca prezenta mea pulea constitui fneurcalurl serioase pentru guvern. In o asa stare de lucrurt nu era cu putinta a sovai: ma hotarit a trai departe de Romania. Aceasla du- reroasa jertfa o daloriam tavet mele, operel mele si insdsi convingerel mele, si iala pentru ce: patruant de domnie a “trebuit sa deprinda indestul pe Alteta Voastra cuistoria acestui timp, pentru ca ea sa stie, ca am fost unul din capil partidulut national care ceruse inca din 1857, in Moldova, un principe strain. Alteta Voastra a putut videa in hirtiile mele care sunt tot in minile Voastre, tinta ce mi-o propusesem cind in 1859 am primit ca un deposit sacru, indoita coroana a Ro-DE LA ABDICARE PANA LA MOARTE 249 maniel. Ea a putut sa constate ca, fara a ma lasa sa fit. oprit de incureaturile din lauotru’si din afaré, am indeplinit din pant in punt programul pe care-] trasesem: unirea Moldovei cu Muntenia, ecrearea u- net ostirT nationale,’® tref.milioane de clacast facut! proprietarl si inzaistrati cx toate drepturile politice, inapoirea calra tara a uvet cincimy din pamintul er, uzurpat de un cler strain, promulgarea unul cod intemeietor al egalilatet civile, constituirea unei bi- seric! nationale, instructia publica facuta gratuita si obligatorie, concesia unor niarl lucrari publice: dru- muri, podurl, cai ferate, in sfirsit autonomia tare’. Aceste rezultate fiind dobindite, raminea de indepli- nit cel de pe urma punt din programul met. Alteta voastra att putut sa va convingetl ca, de si am dat timp de septe ani ingrijirile mele statornice la re- organizarea politica, sociala si economica a Roma- hiel, nicl odata nu am pierdut din videre prinecipiul domnulut strain, pe care-] credeam singur tn stare de a asigura statornicia nouelor asazaminte. Alteta Voastra stic in sfirsit, prin scrisoarea mea din Octom- vrie adresata imparatului Napoleon, ca im? puneam o- noarea de a ecobori de buna voie si in un timp seurt de pe tron si a incredinta soarta viitoare a taret mele uuu! principe strain, vrednic de o insarcinare atit de mare. Nu prin o zadarnica mindrie ma intore catre trecut, ei pentru a arata Altetel voastre, ca sa fie bine constalat, ca nicl un gind ascans nu-mi insuflase demersul met din 1867, cind am cerut fa- voarea de a reintra in Romania. Cetatan romin, a- veam si o repel am dreplul de a trai in tara mea, si acest drept a capatat chiar acuma fara a mea 10. Insust maiorul Lecea, ministrul de razboiti recunoaste lucrul, ind publict in Mon. of., din 3 April 1866, ca Cuza-Vodi a lasat o ar+ mata de 40,000 de oameni, plus 32 de batalioane de militit si 100 de tunourl,250 ISTORIA ROMINILOR stire, consfintirea increderel concelatenilor met si uo vot al camerel, consfintirea cea mat constitutio- nala ce se poate pretinde. Si cu toate aceste nu vol face intrebuintare de acest drept. Alleta voastra se asociaza din inima la hotadrirea camerei; ea crede ea situatia s’a srhimbat si ca pot reveni in Roma- nia si iea grija de a face apel la lealitatea si la pa- triotismul met. Patriotismul met Principe, este de o potriva cu a mea demnitate; el imt interzice uu demers care ar crea, este loc de a se teme, seri- oase incurcaturl Allete! Voastre, si lealitalea mea ma osindeste la surgun. Nu pot da scumpet. mele tart o dovada mal reala a iubirei adincl ce am catra ea, si Altetel Voastre o marturisire mat curata a sim- patiilor mele pentru fericirea si dainuirea ei“. De si domnitoral destarat nu umblase nicl odata dupa recapatarea trovulut si refuzase chiar propu- nerile ce i se facuse in aceasta privire, partizanit lut il indemnad necontenil, a lasa ea ,hotarirea Ma- riel Voastre sa fie zdruncinata de vointa natiunei. Cea mai mare parte din citi ati fost in contra Ma- riel Voastre si at’ recunoseut ratacirea si vad ca numai Maria Voastra ali putea puue capat uenoro- cirel, Ei sper ca Maria Voastra care ati iubit si iubiti tara, veli uila nevecunostiuta unora si veti reveni ca fii iubit al patrier“.1? Bine intales cA, dupa 1871, aseinene staruintt a- 11. Proiect de raspans din Débling lingi Viena in April 1867. Toata covespondenta este scrisi in limba fravcezi. Este probabil cai serisoarea eatra regele Carol nu ya fi deosebiti de proiect, dacd nu ya constitni poate chiar copia e3. 12. Scrisoarea lui Cariagdi catre principele Cuea datata din Nea» pole 12 Ianuarie 1872. Cariagdi_arata ca exempln, din cei prezenti pe Alexandra Candiano care ,se zice ci face studil de drept gi care mi-a aratat e3 a venitla Florenta si implore iertarea Mariei Voastre*. Serisnarea aceasta a fost cunoseuti d-luy Maioveseu eare reproduce loen! acesta,in o nota din Introducerea la Discursurile parlamentare, Bue. 1887.DE LA ABDICARE PANA LA MOARTE Q5F veati incé mai putin inteles decil inainte, de oare ce acuma, pe linga statornicul refuz al principelut Cuza de-asi intoarce iar gindul catra tronul pierdut, se schimbase de a tolului tot si imprejurarile poli- tice ale Europe. In curind ins& suferintele omulut trebuiati sa se adaoga la acele acte ale domnitorulut cazut. Boala pe care Alexandru Cuza voia s’o inlature, inca din timpul domnie! lut, prin cura de la Ems, luase pro- portil ingrijitoare. El se stramuta sub caldul cer al Staliel, la Florenta, sperind a combate mai cu in- lespire a ef propasire. De aict trimite el scrisoarea catra P, Gradisteanu, pe lingaé niste arme, ca semn de recunostinta pentru stralucita lut pledoarie in afacerea Osoiulm si pentru apararea loviturel de stat care revenia adese orl in desbaterile camerilor timpulur. Fostul domuitor spune lut Gradisteanu in aceasla scrisoare : yount opt ani, aproape la aceeas! epoca, eram la Constantinopole. Ma dusesem la Sultan, spre a expune Maiestatei sale necesitatea revolutiel ce in- deplinisem fn Romania. Aceasta fnsamna a cere de la Sublima Poarta a consfinti, eu concursul marilor pulers, drepturile de neatirnare launtrica pe care le proclamasem cu hotarire si care ne fusese tagaduile pana atunct. Primirea stralucita ce mi se facu pu fu ajunsa decit de inalla buna-vointa a Maiestatet sale. Avui multamires a vedea aprobate toate ac- tele mele. Cu prilejul acesta lasait cite-va suvenire demuitarilor sau ofiterilor olomani pe care Sultavul bine voise a-I alipt pe lingd persoana mea. Mi-au ramas din acea cpocad nisle arme. Vi le trimit. Pas- trati-le in amiutivea Int 2/4 Mat 1864, 0 mare data in istoria noastra si, nu o spun fara mindrie, o fru: moasa data in viata mea.