7 q 1 INS TROLL UCTS TT ANAM ANORY SU SN AN ANY CAM ANTAN: SNS ARI ARI SSS AN ISS REARS SN ANEML Prof. Dr. DUMITRU GH. POPESCU Ata VU DP CTFOLOGI DIN nore TEOLOGIE CULTURA . “AWANERRY AWAN, 3 ANUANANUAY AN AN ARAN, AMARA ARMAS AARNE? EDITOR A UINSTEEO EE EOL BIBLIG SUDE MISILNL BISERIC | GREODOXNE ROMANE > EAS EAS ENS AS NS NS ERTS SENSES DENY NTRS ENS SENSES NEN Fag SRUSMSE RAE SAAN ND:Pr. Prof. Dr. DUMITRU GH. POPESCU ECANUL PACULTATH DE TEOUOGIE DIN BUCURESTI hie = Whe. TEOLOGIE SI CULTURA a, ® EDITURA INSTITUTULU! BIBLIC SI DE MISIUNE AL. BISERICI ORTODOXE ROMANE — BUCURESTI, 1983Copyright ¢ Toste drepturite rezerveto edituri. ISBN 9673-9130-22-1 INTRODUCERE Dupi revolutia din 1989, teologia roméneascd, 0 teologie a Bisericii sia misiunii ei in societatea contemporant, este confruntatt de mai multi factori culturali ce reprezintti 0 adeviiratt sfidare la adresa ei. Este vorba in primul rind de problema seculariztirié care confrunté de multi vreme cresti- nismul occidental si care va continua si confrunte si cresti- nismul roménesc pe miisura integrarii tri noastre in struc. turile europene. Esenta secularizdrii consti in faptul ci intoarce privirile omului de la tumea valorilor spirituale su- preme, de la Dumnezeu, cfitre valorile trecitoare ale acestei luni, fGcindu-l s& devind sclavul lor. Si daoi se poate spune, pe @ 0 Parte, ol secularizarea a favorizat deavoltarea stiintet $i tekmologie’ mai mult dectt o béinuiau promotorii _ilumi- nismului din secolul al XVI-lea, pe de alté parte, inst, a scufundat omul intr-o profundd crit spiritual care-l impie- dict si domine cuceririle stiintei contemporane. Dac nu se va -gisi un echilibru intre progresul stiintific si cel spiritual of omittui, acesta are toate sansele si se dezumanizeze Dupii ce multe decenii Biserica a fost obliqata sti-si des- fésoare activitatea ei doar in cadrul Vicasurilor de cult, in fostul regim, astizi este chemati sti contribuie la renasterea spiritual si'morala a unei societiiti roménesti confruntatti de racile grave. Pentru a sprijini misiunea Bisericti in acest do- meniu, teologia trebuie st combatti dowd tendinte opuse. Pe de o parte, trebuie sti combatti fenomenul sectar care in- deamné credinciosii sa fuati de societate $i sit se izoleze intr-0 spiritualitate pietistii, multumindu-se st practice prozelitismul si sé ingrozeasct Iumea cu viziuni apocaliptice, fiindc lumea este rea sinu mai poate fi desiivirsitt. Pe de altd parte, tre- buie st combatti partizanii unui crestinism secularizat, violent si agresiv, care vor si transforme reliqia in politicl, finda nu vor sd stie de mild si filantropie ci doar de_schimbarea exterioarti a structurilor sociale. Pentru a descoperi adevératul sens al misiunii crestine in societatea contemporana, teoloaia trebuie sf depliseascti separatia duatistt dintre spirit si ma- terie, de provenientti filosoficd, care sade la baza pietismului sau activismulut social, pentru a da expresie responsabilititii sociale crestine _ Una dintre cele mai orave probleme care confruntil omul si natura este criza ecologict. Dact norit amenintitori ai unui riizboi nuclear au inceput si se destrame ta orizontul planetai noastre, in schimb, criza ecologic devine mereu mai ame-s __imtmonverns ninthtoare si pune in discutie conditiile de supraviehuye Jencvatflor vitonre ‘Se gtie off stratul de ozon din jurul pt sereiud a deteriorat progresiv si poate pune oricind in pri Moule chicr eristenta viet pe pmint. Aceast cristi a Tutt eee ca proportii incit reprezintt o grad ameninfare la ensamblul ecologiei planetare. : 7 Pentru a-si aduce contributia la remediile propuse imine” tried ember etologice, teologia trebiiie st deptseascd separatie Gintee om st natiied, care T-a facut pe om si vadti in natin! fin onijmads, sis scoata in evident leqiitura interné o OV” Iu cu creatia care suferd si aspird sli fie eliberat’ de site Chand: pentru d-se Bucura We lbertatea sf slave flor lui Dum nezeu (Rom. 8, 20-21). . Problemele care confruntii teologia sint multe si felurite si noi ne-am multumit si enumertim doar citeva dintre ele, poate cele mai importante in contextul actual. Dar problema tare se pune este urmitoarea: are teologia ortodomt capact- tatea necesari pentru a face fatt unor probleme atit de grave, care imbritiseazt cerul si pamintul, fiinded privesc pe Dumne- zeu, ormil si creatia? Noi credem ci da, fiinde® teologia ort doxt, consideratti ca teologie cu profund continut spiritual, di pune de un avante considerabil prin faptul ci pune accentul pe preverta lui Dumnezeu in.creatie prin Duhul Séu. Expresia ei fei_realitdti 0 descopérim in pictura interiéardi surilor de cult din Nordul Moldovei Impotriva unor. tendinte mai vechi si mai noi de a disocia actele mintuitoare dé Persoana Tui fisus Hristos, fapt pentru_care crestinismul poran a fost scufundat in crizd spirituali, Parintele St&niloae arata ci doar in relatia iubitoare si personala cu Hristos, credinciosul primeste puterea de a se indlta, in Bi- serica, Spre asemanarea cu Dumnezet. De la bun inceput se vede accentul considerabil pe care autorul il pune pe notiunea de persoana in general si pe cea a lui Iisus Hristos in special. Dar Hristos ramine piatra unghiulara a gindirii crestine si pentru faptul cd in El si prin El ni se descoperd taina Sfin- tel Treimi mai presus de fire. Si aceasta nu numai la Botezul Domnului, cind Duhul se pogoaré asupra Lui si glasul Tatalui Il marturiseste ca Fiu, cl mai cu seami in cuvintele rugéciunii pe care 0 inalt ciitre Tatal, dinaintea Patimilor : *. “Meritul considerabil al acestor consideratii const nu nu- mai in faptul c& reprezint&i o tentativa de reconciliere intre creationism si evolutionism, dar mai ales ci intreaga creatie devine, prin intermediul rationalitatti ei interne, mijloc de Gialog intre Dumnezeu si om, intre rafiunes umana si Ra fiunea suprema. Sau, cum spune Parintele Stiniloae, «ratio- ralitatea cosmosului e 0 marturle a faptului ci el e produsul tunel flinte rationale, céci rationalitatea, ca aspect al realittii menite si fie cuncscut2, este inexplicabild fra o ratiune con- stienta care o cunoaste de cind 0 face sau chiar inainte de aceea si 0 cunoaste in continuare concomitent cu conservarea = ee tesus = fi fara sens impreuna cunoaseé pe baza rational lal Ratfonalitaten,cocmosclat coin a at aati cmon continuance er gh cufetat insite de creare gi in toat Ia existent pentru a fl career oe on mpetneee Hind ads : cunoscut de o fiint& pentru care e creat si, prin liza is ‘at si. prin aceasta, pentru a realiza intre sine i acea fiinta si ratiunea umana, este cu a contemporand, care a pitruns tit mai justificat cu cit stiinta ieee ege ee ‘dine in lumea microcosmosu- 5 dentei, a vuniversul_nu se intemeiaet pe o 7 se aide univercig a ~~ ©_materie_universala.- = tiinta vine s& confirme astfel, a. . te HRISTOS $l CULTURA 27 ‘Maxim Mar- mileniu si jumatate, intuitia genialé a Sfintul turisitorul. In cele din urma ne mai ramine sé vorbim si despre cali- tatea lui Hristos de Rascumpirator si Cap al Bisericii ca Trup al Siu. Prin intrupare, jertfa, inviere si indlfare, Hristos a rat trupul Sau_personal si s-a ajezat la dreapta Ta talui, pe Scaunul slavei Sale_ceresti, in calitate de Cap al _ Bisericii, prin Jucrarea Sfintului Duh pe care L-a trimis asupra Sfintilor Apostoli la Cincizecime Si de aceasta dati, Parintele Staniloae se opune cu indirjire oricdrei tentative de a intelege legatura dintre Hristos si Bisericd In terment exclusiv exteriori si orizontali, militind pentru o_relatie_di- namica_intern’ dintre BisericA si Hristos_prin Duhul Sfint. Referindu-se la expresia biblicd si paulina, «Hristos s-a facut dreptatca noastri», Pirintele Staniloae spune cA nu este vorba de o dreptate exterioara, ci una interioaré. Aceasta dreptate_iradiazi lin _teupul_tui Hristos in. toti_cei_ce se esc. Lui_prin—eredintgitutusese—puteree—ee—le—vine_prit” aceasta de-a-seface dupa chipul Lui. Trupul indumnezeit. al Domnului, agezat in stare de dreptate si preamarit, inviat si inalfat la ceruri, se comunicd prin Sfintele Taine si rémine pururea prezent si viu prin Duhul in creatiune si ca atare se numeste Biserici. Biserica este in felul acesta fericitul trup extins al Domnului. ca anumite catetisme 1 romano- catolice, care merge de_la_cel_mal_informatt cercetitori ca tolfel, pina la reprezentantil_ cel mal de Seama ai feologiel ri- siritene sf Gai afirma nu numai influentele, dar delimiteaz’ atit Inlinderea, cit si importanta lor, Concluziile vin in spri- jinul unor modificéri Fotiriteare aduse Ia Iasi (asupFa itio- dului_de sfintire a sfintelor daruri si asupra locului in care se afl sufletele dup’ moartea fizicd), indeosebi de Syrigos, textului trimis de Movila. Dupi_reactia_antilucariani, teo— logia_greceasca Intelegea sé ia pozitie fat de «kainotomiile» oricui, ChigF le unei meri figuri ecleziastice cur a ramas . iar neincrederea ortodoxiei grecesti fati de orice indvatif létinofronea mers — dincolo de recunoasterile oficiale, care i s-au addugat «Marturisirii» cu numeroase pri- Jejuri — pind la contestarea oricérui caracter simbol «Orthodoxos Omologhia», sau pind la"o bila a valorii simbolice care i se atribuiay 2 pentru \gradire considera- Pentru. = |_ilustra cit mai concludent aceste consideratii vor face apel la afirmatile unui teolog ortodox din Anglia, Timothy Ware, dependent de Patriarhia Ecumenica, care ee ‘ Conti nectar VE ei Sets oreceses ty Manas MARTURISIRE $I CULTURA 33 afirma cu toata convingerea personal ci «Marturisirea Orto- doxA a lui Petru Movilé, scrisé in 1640, a avut ca bazé ma- nualele catolice. Ea a fost aprobatd de Sinodul de la Iasi din 1642, nu inainte de a fi revizuité de grecul Meletios, Syrigul, care a schimbat pasajele despre prefacerea darurilor si despre purgatoriu, In forma sa revizuité, Marturisirea Ini Petru Mo- vild ramine’ documentul cel mai latin care a fost aprobat de tun _Sinod oficial al Bisericit Ortodoxe> *. Acuzatia de Latinism este atit de globala si virulenta incit nu se mai face nici macar deoscbire intre forma gi fond. De alti parte sint exponentii unor opinii moderate, care tind sa demonstreze contrariul, cum ar fi, spre exemplu, un cunoscut teolog catolic, Martin Jugie, care afirma cu discernd- mint cA «nu trebuie sé exagerém latinismul Marturisirii Orto- doxe, mai ales c aceasta iesgea din miinile lui Syrigos. Cu toatd Existenfa unor elemente occidentale, in special_in_partea ascetica gi moral, documentul pastreazi o culoare rasériteana destul de pronuntati. Cadrul_poate -ontinutul_ este a accentuat caracterul ortodox» *. La Tindal s&u, Br. Andrufos merge mai departe si sustine ca «opera Iui Movila respira du- hul Bisericii Ortodoxe Réséritene, in toaté frumusefea lui arhaicd, asa cum strabate el prin marii Périnfi ai Bisericii, Grigorié, Atandsie, Vasile gi Toan Damaschin, riminind pu- rurea un monument extreii de pretios al Ortedoxiei gi un ajutor cu totul neintinat de rétaciri pentru Simbolicd> ® Astfel, de la cele mai evidente acuzatii de latinism, se trece 4. Timothy Ware, LOrthodoxle, Oxford, 1964, p. 2-143. 5. Martin Jugie, La Confession ctthodoxe de Pietre Moga sEchos Orient» (XXXM, 1928, p. 418. G Hr. Andrutos, Simbotica, Craiova, 1955, p. 37. — Tectogie 9 cultuesTEOLOGIE $I LULTURA aw la elogiul ertodoniel ce se desprinde din paginile Maru, sirli Ortodoxe a lui Petru Movil Ere cate atuncl adevarul? Nu se poate trece de Ia 9 extrem If alta farda ciuta 0 explicatie @ acestei oscilagi Pentru a gési un raspuns Ta aceasté intrebare trebuie <3 favem in vedere & «Petru Movil, urmag al unei familii care ¢-a ardtat favorabilé catolicismului si stipin pe o frumoasg culturi umanisté, era permeabil, daca nu doctrinei catolice, dar micar_lopmelGrae gindiré romana. Limba greacé nu o cuncslea, scolile teologice ale Rasiritului sau marile centre pietate nu le irecventase, anii tineretii si ai ma. dee asci turitifii Ti petrecuse in finuturi unde constiinta liturgicé a ortedocsilor suferea grave elipse si unde catehismele «orto. doxex_ca al lui Laurenfiu Zizanii, din 1627, aveau pagini in- tregi uate ed In aceste im- Prejurari, Petru Movila_reprezinté tipul interesant, desigur, oe oe al doctrinarului care lupté. im- in catehismul catoli dar e pitruns in“ceea o ie de _gindirecatolici i uneori isi nuance oe oe ei tuneori_ isi insugegte chiar solutfi agsenen rominegtl Gis Rieti ee Strategia une} mini de origine t ie Pee tedinta risdriteana intr-o limba “Crear Credem ci «Petru Movil sia dat seama — + jar lupta lui Petru TH Elion, om cit.» 106107, MARTURISIRE $I CULIURA 38 Movila se va integra — cu rol hotaritor — in lupta intregulu Rasdrit cu prozelitismul apusean. Ideea lui de a retine st asi mila din Catolicism ceea ce putea s% dea Ortodoxiel forta de replicd, pusd in slujba tezaurului traditional si conferindu-i acestula neta superioritate in incerGarea de forte declansaté in noua conjunctura, a «Epocii modernes, s-a dovedit epo- |. Mitropolitul roman al Kievului a si facut epocd in in- treaga Bisericd Ortodoxa. Dar procedind astfel, el s-a com- portat in perfect continuitate cu traditia Bisericii sale na- Biserica Ortodoxa a Moldovei, in cuprinsul céreia se realizase deja o intilnire fertila si originalé intre duhul creato# al celor_doud_tradifii Gregtine”™, Este adevarat_ca B. p. Panaitescu credea ci Petru Movila si-a insusit cultura occidental ca pe 0 arta indreptaré impotriva catolicismului *. Dar in acest caz ar fi greu de explicat infiltratiile catolice in Marturisirea Ortodoxé. Credem c& este vorba mai curind de o tentativé de intilnire si sinteza intre claritatea de’ gin- dire a scolasticii si bogatia continutului duhovnicese al doc- trinet ortodoxe, Fare_avea SES GaS6asCa 0 expTeSTE nai adecuaté si mai profundi in opera Iui Nichifor Crainic. Astfel se explicd si caracterul irenic al operei Iui Petru Movila. - Ssa-spus despre Mitropolitul Kievului ca mai mult sa inspirat_din catehismele catolice, decit le-a_copiat. $i eredem ca este adevirata aceasta asertiune, finde’ N nevoie nu huni de~metoda sculastie’ cunostinta unei intregi problematici teologice provocaté de conflictul doctrinar dintre Catolicism si Reforma, dupa ca- 8D, Zamfirescu, Ortodoxie si Romano-Catolicism, Bucuresti 1992, p. 334. : aniul: P,Banaitescn, Liuence de Pierte Moghila, archer 4 fev, aur les Principuutés rouniaines. sEC-Is Foumaine én France.» Patt 126; p: 69,‘ovo St CULTURA 3 + tn scollle teologice ale Apusulut gj jstilata in $0 ‘ derea a aay eae Coptrareformet = fap. oglindita in cates co nal aparenti in forma decit ful & aceasta Inspire jnta din confinutul coctrinar al Mir in fond, relese cu _ deplin corect si ortodox. Pentry oe ea PF adevar, vorn face apel la” doug & — de cedinta, cin suprinsul Marturisiril care ne teresear’ care au rol fundamental si cardinal in_teologia rasaritean’. ‘Mat intit este vorba despre cunoasterea Iui Dumnezey dei capitale, care ramine structuraté in Ortodoxie pe doud dei ca cA Dumnezeu nv poate Ti cunoscut in fiinta Sa si cd singura tate de cunoaslere_a lui Dumnezeu const in atributele posi divine sau energiile care izvorésc si vin dupa fiinta Dum- nezeirii. SA vedem acum ce ne spune Marturisirea Ortodoxa despre Dumnezeu. «Prebuie si crezi ci este un Dumnezeu, intru Sfinta Treime, ne spune ea, dar ce anume este Dum- nezeu in jiinfa Sa, acéasta este cu neputinga si se stie de vreo Sapturé, nu numai vizutt, dar nevizutd, adic nici de insisi ingerii, fiindoi nu este defel vreo aseménare intre Zi- ditor si zidiren ". Cit priveste atributele divine, pe care Mar- turisirea Ortodoxa le considera ca insusiri, se spun urmdtoa- rele: «Dupi cum Dumneziu este nepitruns, tot asa $i insusirile Sale sint nepititrunse, dar cit Pputem culege din Sfinta Scriptura si de la invitatorii Bisericii, intr-atit avem puterea $i 8d infelegem si sa gréim> Si imt-un caz si in altul Mar- turisirea rémine credincioasa invakiturii ortodoxe de credinta. 10. Marturisiea ae Alexandru Elian, Bucue 11. Ibidem, p. 31, A HB Ontodoxe, traducere de MARTURISIRE $1 CULTURA lastica sustine cu fermitate ci Dumnezeu poate fi cunoseut in fiinta Sa, fiindcd n-a vrut sa stie de energiile necreate Marturisirea Ortodoxa in deplind fidelitate fata de doctrina biblica si patristica sustine ci Dumnezeu poate fi cuno cut dupa atribute sau insusiri, cum le numeste ea, dar nu poate fi cuno.- cut in filnta Sa, Cu toate cA ramine deschisa schemelor de gin dire catolicé, Marturisirea Tui Petru Movil vehiculeaza prin intermediul lor doctrina_ortodoxa in toata puritatea ei. Faptul este cu atit mai remarcabil cu cit unele manuale de teologie ortodoxé din secolul trecut pledeazi ca si scolastica pentru © cunoastere fiintial’ a lui Dumnezeu. Dacé si lumea ortodox’ ar fi de conceptie, consecintele pentru viata si spiritualitatea cres- tind ar fi fost de-a dreptul dezastruoase. Respingind cu ho- tarire doctrina_despre_energiile_necreate, in urma dispute” palamite, teologia scolastic a fost obligata sé recurga 1a dou migcéri fatale, si inchid’_pe Dumnezeu intr-o transcendent inaccesibild, care_a favorizat_aparitia deismului si indiferenta spiritual, si si inchidi tumea intr-o autonomie_care a ge- nerat ateismul si secularizarea. In totala_opo: de conceptie, Marturisirea Ortodox’, care afirma atittrans- cendenta cit si imanenta Tui Dumnezeu datorité luminii sau energiei_necreate, spune urmatoarele : Dumnezeu este prezent in cer $i pe pimint. «ln ceruri, cici in acesta se afl ingerii care fac voia Lui si-L sliivesc vesnic: pe pimint, fiinded aici, datoriti trupului Stu, a avut legdturi cu oamenii. Deopotrin mas dominata de o astfel tie cu o astfel si in fiecare loc in care se aratié in vreun chip harul lui Dum- nezeu se cheamii loc al Stim", Afirmind prezenta lui Dum- nezeu in orice loc, Mérturisirea lui Petru Movili i-a oferit 12, thidem, p. 34-25.eO10GlE St CULTURA 8 tea sf evite pericolul secular. 1a aproape de el in incercéirile sib credineiosului ortodox Po ; sa-L simta pe Dumneze © « dous problem 2 Firea capital dintre Orig. ; fice ; cea_a_epicleze_ a in faptul cA in timp ce preotul ee ewe in puterea primita la hiro. ic consider’ of el insusl Pr : la} eee ies gi vinul in Trupul si Singele lui Hristos, prin pronunfarea euvintelor de frstitulre a Sfintel Euharta Ortodoxia considers cé aoeastd prefacere se Opereazé de cétre Hristos insugi prin puterea Sfintulul Duh invocat de preot. In chip limpede, Mérturisirea Ortodox’ declard c& preotul trebuie si aib’i incredintarea, cind sfinteste darul, c& «insist fiinta plinii si a vinului se preface in fiinfa adevaratului Trup si Singe al lui Hristos, prin lucrarea Sfintului Duh, a arseste in acea vreme, ca sii desiivirseascti etl re dorim $4 ne referim este Giri chemare o sii aceastii Tain’, rugindu-se si griind : Pogoarti Duhul Téiu cet Sfint asupra noastra si asupra acestor daruri care sint puse inainte si fa din piinen aceasta cinstitul Trup al Hristosului Téu, iar in acest potir, cinstitul Singe al Hristosului Téu, pre- facindu-le prin Duhal Téu cel Sfint» 8. Nu aver intenfia sii ne lensim in comentarii asupra no- tiunii de transsubstantiere sau de prefacere prea bine cunos- cute, ci si scoatem in evident’ consecintele ce decurg din pre- a ane wil : viola Bisrici, Dac se porneste terea sac pe cae 0 det we pretéce Garurite prin pur ine prin hirotonie, fara s& mai facd MARTURISIFE St CULT! RA nu sint greu de imaginat, fiindca se cade intr-o ~onceptit antropocentristi ce duce la transformarea Bisericii intr-o i_de pofta stdpinirii si dominatic! institatie"de putere anima universale ". ~ Dacd se porneste insi de la premisa cd darurile se prefac de catre Dubul Sfint Ta invocarea rostité de preot, asa cum s-a vizut mai sus, atunci_Biserica ramine centrata in Hristos Dumnezeu, Unicul Cap al ei, de unde izvoraste lumina, viata si iubirea, fri ca preotul si mai fie obligat sa ia locul tui Hristos pe pamint, iar Biserica se configureazi dupa chipul comuniune. Sau, Treimii mai presus de fire ca o veritabil altfel spus, prezenta Duhului in Bisericd face ca lucrurile si fiintele s& fie legate intre ele prin legaturi interne si si vie- tuiascé unele prin altele in taina comuniunii cu izvorul ei in Sfinta Treime. Este adevarat cA si Biserica Catolica a introdus epicleza in cult, ta Coneiliul“ITVaticam, dar ea se pronunté inainte de rostirea cuvintelor_de instituire_a ‘Tainel, astfel c& tot preotul rémine in cele din urmé cel care preface darurile in locul lui Hristos. Rezultateié se Vadese nial departe prin con- tinua pierdere de spiritualitate si prin sporul de agresivitate pe care anumite cercuri catolice le manifesta faté de Biserica Risériteana Valoarea dogmaticé a Marturisirii Ortodoxe aprobata de Sinodul de Ja Iasi (1642) const& in faptul ca ne aminteste peste veacuri si in vremi de ofensivt—prozelitisté: c& rolul principal al Bisericy Hu Steet thew ttirstrament de putere si dominatie, ci de iubire si comuniune, Ea se incheie cu indemnul urmitor : «Sa nu poftedsci~cineva impotriva lui Dumnezeu si a aproapeluf sau. Mal degrabi sf. 1ubéased 4. SGrgen Moltman, Got in Schéplung, Minchen, 742, p.. > “lntr-o perspectiva culturala, absenta cpiclevei introduce. intre lucrun af flinte, relatii exterloare care due 1a dominarea unuia de celalalt1LTURA oLocth $1 CULTUR 40 Z pe aproapele ca pe in aceasta ume, cy i sine, Dumnezeu mai mult ¢# Pe : a "in aceste fapte i “i Svirsit i m sing Saving eat stra, in credinta.soborn i ceascd $1 ortodox’, nidajduim féré sovaire ci acim si in veacul ce va si vin, cipatind desavirsirea Gragostei, vom slavi in ceruri pe Unul Dumnezeu, in Treime proskivit, pe ‘Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfint, yecii vecilor, Amin, ‘Marturisirea lui Petru Movilé va réimine peste veacuri ca o faclie lumminoasé prin indemnurile ei repetate la iubire, re- conciliere, comuniune si omenie. Mérturisirea nu se mulfu- meste si resping& doar inovetii doctrinare cu consecinte dezastruoase pentru_viata_si_misiunea Bisericiici_ cauta in acelasi timp s& arunce punti de intilnire gi reconciliere intre ioxie. Ca $8 poat face Tati propagandei prozelitiste, Petra Movild opereaza o anumita deschidere cul- spre metoda si problematica teologiei scolastice sia Catolicismulul, raminind ins pe deplin ortodox. Bye ¢CREDINTA $I CULTURA~ RELIGIA IN CONTEXTUL CULTURAL AL LUMIL CONTEMPORANE Mintuitorut nostra tisus Bristos a trimis pe Sfinti Apostoli la propovaduire, poruncindu-le s& predice Vestea cea buni la toate popoarele. Datorit’ acestui fapt. predicatorul nostru, care rémine fidel poruncii Mintuitorului, pune accen- tul pe vestirea mesajului evanghelic in virtutea unei misiuni care porneste de la Dumnezeu citre om. Dar tot Mintuitorul nea aratat ci nu se poate vesti Evanghelia popoarelor, fara si se ia in consideratie contextul cultural care ramine specific fiecdrui neam. De aceea, Mintuitorul a predicat Evanghelia Sa prin mijlocirea parabolelor care pornesc de la realitatile so- ciale si culturale ale poporului evreu, de 1a suferintele, pro- blemele si nzuintele Iui. In convorbirea cu Samarineanca, Domnul porneste de la apa de baut atit de necesard exis- tentei materiale a omului, pentru a ajunge la apa vietii, atit de necesara existenfei spirituale a omului. Cu alte cuvinte, Domnul ne-a invatat si predicim Evanghelia atit in virtutea unei actiuni care pornesté de la Dumnezeu la om, cit si in virtutea unei miscdri care porneste de 1a om la Dumnezeu. Daca nu se ia in considerare contextul cultural al asculta- torilor, dac& nu se tine seama de mentalitatea lor si de pro- blemele lor, s-ar putea ca mesajul evanghelic si nu mai ga- seasc& ecoul cuvenit in mintea si inima ascultatorilor Tui Acesta este motivul pentru care am gisit de cuviinté od prezentém o expunere despre credinté si cultura, in care sd abordém principalele trasdturi ale culturii contemporane care exerciti 0 influent& decisiva asupra credinciosilor prin inter- mediul mijloacelor de comunicatie in masa si poate constituiTeOLOGIE $1 CULTURA aU tea obstacole pentru fnvatimintuy tot atitea sanse sau tot at religios din seoalé dci de ca este vorba mat inti, a tur’ din ce in ce mai secu caici > callura care tinde s& elimine pe Dumnezey in realftatea obtectiv@ peitru a pune in Tocul Sau omul. Asa se explici afirmatiile lui Feuerbach care spunea, la capatul unui proce loght de évelitie Wlosofic®, o& mu Dumnezeu 1a creat pe om, ci omul 1-2 creat pe Dumnezeu. In cadrul acestui proces évolutiv, Reyolutia franceza_a jucat un rol determi nant Dac& pind la aceasta daté (1789) Biserica a jucat un rol important in domeniul” vielii ‘publice, de acum inainte Biserica_a fost obligaté si se cantoneze in domenjul privat. Ci alfé cuvinte putem spune cd de la Revolutia franceza cul. tura europeané sé bazeazi Pe" separatia radical dintre do- meniul public si cel privat, tinzind in permanentd si exclud’ religia din sfera publict pentru ao transforma intr-o ches- tiune-deopinié personal. ; publica. Pe buna dre, net eligi Er peat si cea public. Pe Buna drep- scare eon na eran cya tae seal Sede ct expres APUSLIUL ete Mectiy alruncinata de o realitate romaneascé de netagaduit tradifia de veacuri a unirli gcolii cu Biserica, pornita, de fapt, din inceputurile invajimintului roménese in incinta si in spiritul Bisericti Ortodoxe. Aceasti tradifie trebuie pastrata, inflorita si continuaté pe fundamentul innoirii si atasdrii la cerintele progresului politic, economic, moral si spiritual al actualei renasteri roménestiv & Aceasta cu atit mai mult cu cit si in Apus sint (ari in care religia se preda in scoli. Dupa Revolutia de la 1848 din Tarile Roméne, cultura romaneasci @fost-scindata in doud curente. De o parte, avem © cultura populara care continua sa ramina profund influen- tata Ge-valorile-@i scrisul_Ortodoxiel rominesti, si de alta parlé “CURA a inet parti din intelectualitate care ramine din ce In ce Tal ififluenjal@@ i@alurile culturii apusene. La predarea religiei in scoala, pedagogul crestin trebuie 8 cunoasca temeinic coordonatele acestor doud curente spe- Gifice culturli romanesti. Mai intii, el trebuie sé cunoasedi cul- — com Profund impregnata de valorile Orto- manesti. «Cunoasterea cit mai direct, mai adinca si mai completa a sufletului popular, a afundarea intelectuala in taina lui ist. si sugerarile cele m: moderni, care si umple si triolat de filozofia: comunista $1 orice 2Prot AL Fir de educalie cresting, «Vestitorul Ort louie 11S iunie 1990, p. 3, a ‘a Tbitern pa Seoul, focare in '. Focare ingemanate fomatesti», Anal 1], Nr. 1 CREDINTA $1 CULTURA + 47 gind filozofii si teologii artificiale, de imprumut, vare au dus totdeauna la erezii totalitarisie, trebuie sd trecem drumul autohtonizérli filozofiei si teologiei noastre prin sufletul popular, pentru ci aici gasim cele mai insemnnate teme inifiale ale filozofiei romanesti, aici e forta Ortodoxiei romanesti, ce va trebui sa intre ca elemente de frunte in gindirea filozofica roméneascé gi sd ofere filozofiei si teologiei universale congri- bufii de tezaur inestimabil» > Dar pedagogul crestin trebuie sé cunoasca si coordonatele culturii apusene, care influenteazé o parte din intelectualita- tea romaneascé, fiindcd multe din aceste coordonate meiate pe dihotomia dintre privat si public pot constitui bariere serioase in calea invatamintului nostru religios din scoala, cu atit mai mult cu cit sint vehiculate teze prin in- termediul mijloacelor de comunicatie in masa, Aceste coor- donate sint numeroase, dar trei dintre ele mi se par princi- pale si vrednice de cunoscut. Prima dintre ele priveste asa~ zisa «ratiune autonoma» care_a jucat_un rol important_in do- meniul dezvoltarii cu si stiintei occidentale. La originea cultur acestui fenomen se afl filozofia iluministé_a ¥eaculur at XVIILlea in frante cu Immanuel Kant, care a vrut sé puna in evident®, prin calificativul de autonoma, dowd Incruri a ‘prolésteze impotriva_inchizitiei_catolice care a inter venit cu brutalitate in cercetarea stiintificd avremii_pe baza unor premise teologice $i casmologice. aristatelice perimate, apot, pentru a afirma pe_aceasté cale suveranitatea rafiuni fata decredinta $i teologie ® Cu toale cd in dotneniul Stiintei s-au schimbat_tulte, dupi cum o si vedem mai tirziu, totusi conceptul de ratiune autonoma a rémas una din cele mai spe- cifice coordonate ale culturii occidentale. Teologia raisdriteana s-a impotrivit de la bun inceput con- ceptului de ratiune autonoma sau de cunoastere autonoma pentru doua motive mai importante. Inainte de toate fiinded 9. Ibidem, p. 3. 6. Lesslie Newbigin, op. cit. p. 25.rood $t CULTURA tila care ug infie artificlal care ny concept in cauzh regedit? ee care at fost corespunde realitattl, Marli IM" tendinte rationaliste, coniruntati la vremea lor cu MTT sndcd ratiunea say au arial fim ese rate SOT ai pus in slujba bi- este luminatd de puterea tub Di ai si pus in slujba rnetul,’ sda este umbrita de putered exist’ loc pentru o ull, Inte aceste doud elise TT ital teologct pa- Pozifie intermedlaré. Interpretila 7 nea ontului cdizut in tristice, ratiunea awonomé este rafiunt L acct, inchis in sine gt despartit de Durnnezeu, Pe de o parte, a poate contribui la progresul stiintific al omenirii, dar pe de alti parte, se afl la originea profundel crize spirituale morale care confrunta lumea in general $1 Apusul in special. Fara Dumnezeu se prabuseste intreg edi iul ordinii morale *. In al doilea rind, teologia risariteand a dezavuat con- ceptul de ratiune autonoma fiindc pe aceasté cale se ajunge la separatia periculoas’ dintre ratiune si iubire. Nimeni nu poate nega progresul stiintific si tehnologic infaptuit sub auspiciile acestei rafiuni autpnome, dar nimeni nu poate trece cu vederea ca aceasta ratiune autonomé, lipsiti de iubire, a dat nastere unor sisteme ideologice care au vrut si schimbe lumea prin ura de rast sow prin ura de clasi, provocind ade- varate inferne pentru zeci de milioane de fiinte umane ; si nu se poate trece cu vederea nici peste faptul ci aceeagi ra- {une lipsita de cirma iubirii a dus la fabricarea bombelor atomice care au redus in pulbere Hiroshima si Nagasaki si care planeazd ca umbra morfii peste viitorul intregii noastre Planete. Atit pentru faptul ci aceasta ratiune autonoma con- stitule ‘un obstacol major pentru predarea religiei in scoal, flindcd considera credinta in Dumnezeu ca o violare a st Neranitatil el, dar si pentru primejdtile pe care le implica cx privire la destinul omenirli, pedagogul crestin are datoria 4 depiseascd conceptal de ratinme cutonomd, aritind cf m- 7. Mare R. Spindler, Europe’ oy Mistonery’"Reverese, aoe 's Neo-Pagenism, ¢interna Y 1987, p. 8. pees CREDINTA $f CULTURA 49 mai o ratiune luminata si inedilzité de puterea Duhulut Sfint constituie 0 marire adusi Jui Durnezeu si ramine pusé in slujba progresului stiintific, spiritual si moral de care are atita nevoie umea de astizi. © alt& coordonata a culturii europene actuale in general sia celei apusene in special rezida in interesul ei aproape continu pentru renasterea unor valori specifice lumii antice si pagine. Dupa opinia unui specialist, neopaginismul euro- pean isi face aparitia pe fundalul a doua dezvoltari istorice. Primul dintre ele consta in traditia pagina din istoria euro- pean. Este vorba despre tradifii umaniste, filosofice si lite- rare incepind inca de la Renastere, de pasiunea pentru Roma si Grecia anticd si de simpatia de care se bAcura intre inte lectuali si filologi idelle antichitatii clasice. Se stie prea bine ci Goethe, cel mai mare poet german, se considera pe sine ca «paginy. Al doilea fundal consta in eriza actuala a culturii euro- pene. Este vorba nu numai de o criza a crestinismului ori de descrestinare, fiindcA se pretinde ci se triieste astizi intr-o epoca post-crestina, ci de o crizi a modeletor culturale $i po- tice care au inspirat viata europeana in ultimii 20 de ani. Ideologiile ateiste, secularismul, comunismul, ca produse ale culturii europene, se confrunta cu criza, dezorientarea si disperarea. Ca sa géseascd un sens nou al vietii si culturii, Populatii intregi se intorc din nou catre paginism fiindca vechiul paginism a fost distrus. In realitate este vorba despre un neopaginism*, Dupa 0 epocd indelungata in care cultura european a fost dominata de rationalism, astiizi aceeasi cul- turd se indreapta catre vitalism sau neopaginism. Visser't Hooft, fostul secretar general al CEB, spunea c& cultura curo- peand a constituit o aren’ unde s-au infruntat trei forte . crestinismul, rationalismul stiintific si vitalismul neopagin °. 8 Ibidem, p. 8. 8. Ibidem, p. 8. 4 = Teologte 9 culturteOLOGie $1 CULTURA cuzat de catre neopt Crestinismul este & ti stearpa care dispre. inta }jonalis| waren re ov A mt a fuieste viata de bucuria vietii. Vita. fingei umane, spoliind astfel omenire® Oe al produce Tismul inseamna sanatate, in timp ‘ neti Sane oh Vitaismul celebreaz apogeul unei viefi ees ‘bucuria viefii, apetitul pentru abundente, patere2 creatoare, i fericire *. rome a sergnen npn sint intr-o anumita masurd indreptitite. Aceasta din cauzh ta scopul principal al spiritualitaii latine a fost acela de a inlocui postul si asceza cu tehnica exercifiilor spirituale, cu celibatul preotilor sau cu mortificarea violent a trupului prin practica autoflagelarii ca mijloc de imitare a patimilor lui Hristos. Nu este de mirare dac& din reactie fafa de o astfel de mortificare violent’ a trupului cultura occidentala a trecut Ja extrema opusi, la adorarea trupului omenese, la vitalism $i sensualism. Este vorba deo mutafie spiritual pe care Nietzsche a previizut-o cu un secol inainte, spunind despre cul- tura apuseandi oi avea si-l piriseascd pe Apollo, zeul rafiunii, pentru Dionysos, zeul vitalismului si fecunditdfii, Dar tot atit de condamnabila este si teoria vitalistd, ca una ce trece de la omul care cautd si-si tortureze trupul, ca si inhibeze patimile din el, la omul care devine sclavul patimilor trupesti. Edu- cafia sexuala care se predi in unele tari in mod iresponsabil, oe aan nu va duce la eliberarea omului de nevroze, sehen criza spiritual $i moral a lumii contemporane. considera starea de inoralitate ca stare nents acetal Ortodoxia a respins ev ts oa normala a omului. lenta a trupului, cit gi dectrcn neoreena ee Primul caz fiinde& ea considera cd mortificans israulul. se realizeazi prin mijloace externare eee rupului mt exterioare si violente, pri 7 » Prin tortu- 10. Ibidem, p. @ CREDINTA $1 CULTURA 51 rarea trupului, ci prin puterea interioaré a Duhului Sfint care spiritualizeaza si transfigureazA dinauntru intreaga fiinté a omului, atit sufletul cit $i trupul. Acesta este motivul prin- cipal pentru care Apostolul neamurilor le spune crestinilor cA trupul lor este templu al Duhulut Sjint. In al doilea caz, Ortodoxia se opune si vitalismului care transforma pe om in sclavul patimilor fiinded considera cA rolul transfigurdrii trupului prin puterea Duhului Sfint in Hristos’ este cel de a converti energia ce alimenteazi patimile in energie pus4 in slujba virtufli astfel ca omul si dobindeascd libertatea fiilor lui Dumnezeu. Sfintul Ioan Gura de Aur spune cA este ‘mai usor sti cuceresti o cetate decit sit te biruiesti pe tine in- sufi. Intr-adevar, demnitatea omulul de coroana a creatict consta in faptul de-a dobindi prin puterea lui Dumnezeu ade- varata stapinire de sine. Fata de educatia sexuala care cauté si] fac pe om un sclav al patimilor, inca din copilarie, pe- dagogul crestin trebuie si arate ca omul poate contribui la sfintirea trupului si a creatiei prin puterea si lucrarea Du- hului Sfint in Hristos. Pnevmatologia este cea care a permis Ortodoxiei sa it sele puritanismului, cit gi pé cele * In fine, 0 ultima coordonata a culturii europene la care ne referim esté déiérminismul ei cosmologic care a transfor- mat lumea intr-o masina. a inlocuit vechea imagine organicé a Tumii_cu imaginea Tumii ca magi ea devenit fundament al unei_filozofii si teo~ logii Muriniste a naturii, Desigur, o astfel de conceptic a fa- vorizat progresul stiintific si tehnologic al tumii apusene, dar a avut si doud consecinte negative. In primul rind atunci cind se ia masina ca model al lumii, se ajunge inevitabil la ae misa unui sir neintrerupt de cauzalitati care determina fie- care evéniment din"lumeAltfel spus lumea inteleasi ca ma- sind suprima libertatea omului si transforma fiinta umana intr-o rotita ce face parte dintr-un angrenaj inexorabil. Din-THOLOGIE $1 CULTURA a srut ideologiile totalitare cary tro astfei de conceptie 20 apart ieee tor profund pentry au binfuit pe soend europeln va Ini Darwin unde orm) fom sf Mbertatea lu, ot sf @orSrroces mecanic evolutiv. Tn. apare cali Proce eva eterminista, ScOpul educatig dee a gedT ee rnsforma emo mal Mut SA iaj ntr-un robot. ee din momentul in care lumea apare a rmasind oe functionedzt prin ea insist, atunci se exclude din prineipti orice intervensie 0 lui Dumnezeu din creatie, Daca se maf admite existenfa iui Dumnezeu, aceasta se face doar in mésura in care humea ca magind a avut nevoie de un impuls initial pentri @ se puinein migcare. Dup’ aceasta Dumnezeu ramune izolaiintr-9 transcendenta inaccesibila, care plerde orice legaturé cu_universulcreat. Dar eliminarea lui Duninezeu din creafie, in virtutea unui concept artificial care reduce lumea Ja © simpla masina, golind-o de orice continut spiritual, a provocat in sufletul omului contemporan vidul spiritual pe care inceared si-l compenseze prin consum de droguri, prin explozii de violenta, prin Jascinatia vitalismului neopégin, prin abandonarea lui in mina sectelor care-1 scu- funda in confuzie ‘si dezorientare nedescrisa. Qrnul modern Poate decreta moartea lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu este mort, Gl omul far Dumnezeu moare asfixiat in necropol iz anente, golita de_adierea eternitatii Nu mai Ss ecologic provocat de conceptia unei lumi “Trebuie ins remarca 88 depageasta concept catre 0 Imagine a lumi et cd stinta contemporana a inceput lumii ca masina, pentru a se indrepta re 0 Imagi ii_mai apropiata de realitate. Tat : i mai . Tat’ ce : ee cptsean despre aceasti schimbare a Thodélu- ; Potrivit teoriel Thecanigic™ Tucrurile exist in de altele prin legsturi exteri- sint legate intre energici lor cei nimic in lume CREDINTA $1 CULTURA nu existé, nu trajeste si nu se miscé in sine insusi, totul exista, trdleste si se misc in celalalt, unul in altul, unul altul, unul pentru altul in realitatea cosmicd. reciproc’ sustl- nuté de Duhul Iui Dumnezeu, Doar comuniunea creatiei in Duhul Sfint poate fi numit ca fundamentalé. Duhul lui Dumnezeu este sustinatorul tuturor lucrurilor care nu exist’ in sine, ci unele in altele (ab allo et in aliis). Modelele si si- metriile, migcarile si ritmurile, cimpurile si concentrarile de energie cosmic&, totul apare si se pistreaza in comuniunea Duhulul Dumnezelese. In Biserica veche, aceasté comuniune a fost inteleas& ca 0 armonie a ordinii cosmice '!. De la 0 con ceptie mecanista, bazati_pe existenta lucrului in sine, care facea dbstractie de Dumnezeu, se trece la 0 conceptie ener getici deschisé a lumii, bazati pe ideea de comuniune si re- latie reciproci, care implicd_pe Dummezeu ca Duh creator § sustindtor al lumii. Dac ai fi spus unui copil din secolul trecut cd Dummezeu este lumind si jubire n-ar fi inteles prea mare lucru, finde mintea lui era impregnat de o conceptie mecanista si determinist a lumii, in care nu era loc pentru Durmnezeu. Astazi, el intelege mai usor acest lucru, fiinded mintea lui este informati de o conceptie energetic’ a uni- Versului, care inalfi mintea citre Dymnezeu si care dobin- deste aspectul unei comuniuni cosmice. Schimbarea este de-a areptul spectaculara. Si pedagogul crestin trebuie s& tind seama de ea atunci cind vorbeste de Dumnezeu si de ade- varurile de credint& ale Bisericii noastre. In concluzie, as vrea si subliniez c& pedagogul crestin este dator sti ia in consideratie doudl lucruri esentiale atunct cind predé religia in contextul lumii contemporane. In primul rind, trebuie si caute si dezvolte in mintea si sufletul copii- lor spiritul de ordine, de discipliné, de cercetare si de analizi, care este specific culturii apusene. Datoriti acestui spirit, cultura apuseana a reusit si infaptuiascd realiziri remarca- lirgen Moltmann, God in Creation, SCM Press, London, 1985,eo10cit: St CULTURA 5+ ar jei, de care profit toaty bile in domel sins eee at in virtutea cul. umes. Tar aceasta trebule facutd nu puma) ft mines turit apusene, cf in primal rind in virtutea Oot nezeu care nu este duh al dezordinii si neon al rinduielfi si comuniunii reciproce. . In al dellea rind, in total opozitie cu cultura europeana actualé, pedagogul crestin trebule sl afirme prezenfa Duhulut io toate nivelele. Si ofirme prezenta Duhului nu numai in stera sublectiva cist in cea public, ca i pun stavilli pura. lismului sectar ; si puna accentul pe prezenta Duhului atit in sufletul credinciosului cit si in retiunea omului de stint: s& spargé conceptul de ratiune autonomé si atee opusé luj Dumnezeu ; sa afirme prezenta Duhului nu numai in suflet, ci si in trup, ca s& curme renasteree vitalismului neopagin ; ‘4 puna accentul pe prezenta Duhului nu numai in Biserica ci $i fn cosmos, ca s& puna capit degradirli spirituale, mo- rale si ecologice a lumif in care traim. ‘Marea diferent dintre culture apuseani_si cea rasari- teand const in prevmatologie. Crize spirituala care confrunti astazi_cultura european’ este rezultatul lipsel d@“pnevmatolo- U sie Cass aduci“contributia necesara la opera de educatie CU Skznastere spiritualé ¢ tari noastre, pedagogul crestin tre- ca bule si fle inainte de toate um pnevmatoloy care face apel la a, Duhul Sfint. Sé inceapa ucanes aioe cu rugichinea iprate ceresc, Mingiietorule, Dubul adevarului» fiindcd dnd eae eatin’ nu este numai rezultatul omului i in primul rind este rezultatul Duhului Sfint in Hristos, vw yrs: . a Re were wt ES rsy * TEOLOGIE SI ARTASEMNIFICATIA ICOANEI ma Duminica din Postul Mare al Sfintelor Pasti, consacrata restabilirii cultului sfintelor icoane, dupa epoca iconoclast, de catre al VII-lea Sinod Ecumenic, este cunos- cut sub numele de Duminica Ortodoxiei. Dar dac& aceasta Duminica este considerata ca Duminici a Ortodoxiei si daca in centrul atentiei se aflA cultul sfintelor icoane, inseamni c& icoanele au o semmificatie particular’ pentru Ortodoxie. In cele ce urmeazi, vom céuta sf scoatem in evident, pe cit ne va permite spatiul rezervat, semnificatia majora a sfin- telor icoane pentru spiritualitatea si viata crestina. Intocmai ca si Sfinta Scriptura’ a Noului Testament, icoa~ nele au aparut in ambianta Bisericii inc din primul secol de istorie crestina, atit in Rasirit cit si in Apus. Cele mai impor- tante mérturii privind aparitia icoanelor, care s-au pastrat pina astazi, sint frescele existente in catacombele crestine din Roma, al céror continut, eminamente crestin, cu teme luate in special din Evanghelia Sfintului Ioan, a dezvoltat un now «stil» al creatiei umane in trasiturile sale esentiale. Ele sint departe de a fi portrete pur naturaliste, desi folosesc teh- nicile proprii artei timpului si spatiului greco-roman. Ele sint deja mérturia unei noi realitdi i, a unui nou mod de vial @ unei noi religii. Odata cu aparitia omului nou crestin, acesta face s& apardi de asemeni o noua imagine, care-i corespunde. Crestinismul creeazi propriul sdu stil de viatd, propria vi- ziune a lumii si propriul stil in arta.reOLOGIE $I CULTURA 58 eee asele sfintelor icoane pentru viata deosebit pe care © are icozna, din punct de vedere teologic, este ca in _ cu interpre. tArijle subiective ale Persoanei Mintuitorului, ea singurt a pis. trat imaginea lui Hristos In integritatea persoanei Sale in. finite, de Creator si de Mintuitor, de Pantocrator. Potrivit acestor Inerpretiri subiectiviste, Hristos apare uneori maj mult ca om decit ca Dumiieu, Tiind infatisat ca Tisus din Nadaret, iar pentru alti apare mai mult ca Dumnezeu decit ca om, adic “un Ffistos_al_gloriei divine. Astfel, in loc ca Hristos sé mai_fie.infétisat_ca_inelul de legatura_dintre cele divine si_cele“umane, se sparge unitatea persoanel Lui pentru a fi divizat intre un Tisus pimintesc si un Hristos ce- resc. Icoanele au pistrat integritatea divin-umana a persoanei Jul Hristos, care s-a facut Durnezeu, pentru ca omul si se indumnezeiascd, In icoanele care-L reprezintd, fata Tui Hristos ee hte faa retold Pentru_a sugera ast- Wbereaz’i omul de_sub ae eee ieaniie s a-deteriiinismulyi si individua- si ntroduce in sfera de viata a conte Dents at ind sfera de viata comuniunii lui Dumnezeu in Treime. In felul acesta, i a i Icoana este un mijloc spirit i si contribiifé Ta comuniunea 2 spiritual menit Numeroase sint folo! crestinilor. Dar importanta TEOLOGIE $1 ARTA 59 faci chip cioplit» (lesirea 20, 4). Pe aceastd bazé se consideré ca orice tentativa de a reprezenta sensibil Divinitatea in- seumna 0 incalcare a decalogului, care interzice idolatria. De- sigur, astfel de curente nu tin seama de Noul Testament care vorbeste de la bun inceput de intruparea Mintuitorului, de faptul c& Dumnezeu s-a fiicut om, Intruparea Mintuitorului_ constituie fundamentul biblic si teologic al icoanei care in- fatiseazi_pe Dumnezeu sub forma persoanei lui Hristos, Dum- nezeu adevirat si om adevirat. Dar_dacd curentele icono- claste fac “abstractie de Intruparea lui Hristos, aceasta in- in cA_nu_porunca_decalogului_este_motivul ‘Principal al respingerii icoanelor, ci materia ca atare, pe care 0 con- sideré Ga rea §i pervertifa, sub_influenta_unor filosofii pla- tonice sau maniheice, care nu au nimic comun cu Sfinta Scriptura. Din aceasti cauzi cei ce resping cultul icoanelor sint obligati si resping3_si_cultul_sfintilor. Natura umand, materia, este atit de alterati de pacat, incit nu mai poate fi spt 7 ; Daca Biserica venereaz’ icoancle, aceasta se datoreazi tocmat faptului cé in Hristos, Dumnezeu care s-a facut om ca omul s& se indumnezeiasci, omul, suflet si trup, poate fi sfinfit prin puterea Duhului Sfint. Sfintirea si transfigurarea omului in Hristos, prin Duhul Sfint, constituie cheia de bolt& a spiritualitatli risdritene. Aceast& transfigurare, care incepe in Iumea de aici si se va desivirsi in lumea ce va veni, este anuntata de schimbarea Mintuitorului la fata. Dupa cuvintul Evangheliei, in momentul acestei schimbari sau transfigurari, «fata lui Hristos stralucea ca soarele, iar hainele Lui erau mai albe ca lumina» (Mt. 17, 2). Aceast stare deiforma re- Prezinti pe aceea la care este chemat fiecare om, daci luim in consideratie cuvintul Evanghelistului : «Atunci dreptii_vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalut lor: (Mt. 13, 43).peOLOGIE $1 CULTURA coana infatigeazt lurmea eonului ce va SA vind, in care omul si creatia vor ff transfigurafi deplin. De aceea, departe de orice naturism, icoana nu-l reprezinta pe om aga cum este, ci asa cum trebuie s& fie, in Impérdfia lui Dumnezeu. Chipuy 7 tate de picat, ci al naturii deif nu mai este cel al naturii afect cate. Corpul apare prelungit peste mésurd si devine 0 flacara care poarti chipul intrucit este obiect de cunoastere. El a contribuit astfel la disparitia progresiva a conceptului de inteligibilitate sau de rationalitate intrinseca a universului. Aceasti schimbare dramatica, prezentaté ca 0 «revolutie coperniciana», devine evidenté atunci cind Kant sustine ca intelectul uman cunoscétor nu-si extrage “legile> , ci el este cel care i le conferd, fiinde’ interogind natura, prin cercetare stiintificd, el © pune ca «natura» (intr-o modelare teoreticd) si o constringe si fur- din domeniul naturii nizeze raspunsuri conforme cu principiile a priori date in ca- pacitatea cognitiva activa a subiectului observator. In virtutea acestui fapt, Kant a fost obligat sd concludd cd «intelectul insugi e izvor de legi ale naturii si deci izvor al unitafii ei formale». Unitatea «formala’ a universului nu se mai afla in natura insisi a lucrurilor, ci in subiectul epistemologic activ, dincolo de orice experienta. «Cu toate ci aflam, spune Kant, multe lucruri prin mijlocirea experientei, acestea nu sint ins%88 TEOLOGIE $1 CULTURA decit determinari speciale ale unei legi mai inalte, iar cea mai inalt dintre aceste legi isi are izvorul ei a priori in in telectul uman insusi far si fie imprumutate din experienta rolul Intelectului este cel de a conferi aparentelor conformni- tate cu legea si astfel si fact posibili experienta. Intelectul uman e ceva mai mult decit 0 putere ce formuleaz’ reguli datorité confruntarii cu aparentele, el este insusi legiuitorul naturii» In alte cuvinte, obiectivitatea «fenomenului» ca atare nu este dati, ci este fdurita, de subiectul cunoscéitor jonati de formele a priori, transcendentale activ, este condi ale constiintei 4. Kant a introdus 0 separatie neti intre lumea sensibild si lumea inteligibila, intre mundus intelligibilis si mundus sen- sibilis. Inteligibilul sau noumenul e un concept fra obiect, adic& nimic altceva decit un «concept-limit’» a cérui functie constaé in a impiedica ca «intuitia sensibilA si se extind’ asupra lucrurilor in sine si astfel sA limiteze validitatea Ce tiva a constiintei sensibile». Critica kantiand a intelectu- 1a Pur nu ne permite si se creeze un nou cimp de obiecte a de ceea ce se prezinta ca aparente, si astfel si te dis- oe a ana la». Cu toate cA el credea intr-o a int — lucrurilor, Kant a facut abstractie — ee numai din unghiul de vedere al intelectului aes ‘lucrurile» Sint inteligibile nu prin proprietiitile i inerente, ci prin ordinea si conceptele it ra de observator, de sublectul cunoscii tune! com, ceptul de inteligibilitate sau de rati ee din natura la nivelul constiintei om a eae ee ee at Datoriti faptului ci fultien gi in categorie Intec, 7 formele pure ale in- ‘Bite ite sint a priori, in- TEOLOGIE $1 PILOSOFIE 89 LL aependente de experienta si {ard a rimine deschise modifi- farilor aduse de experienti, aceasta inseamna ci teoria cu- poasterfi Kantiene, cu toatd asigurarea prin transcendental, comport puternice elemente de subiectivitate si de necesitate in structura cunoasterii stiintifice. Dack la greci stiinta avea un caracter primordial cosmologic si ontologic, in critica cunoasterii 1a Kant dobindeste caracter gnoseologic si antropologic. Implicatia consté in faptul ca activitatea stiin- {ificd nu se ocupa atit cu explorarea naturii, cit cu modelarea ci, vizind prin cunoastere si dea o «naturis, formal-cognitiva, adic’ nu descopera realitatea, ci creeazi modelarea ef in . De la lumea noumenala si esentiala a stiintei antice, Atit stiinta stiinté Kant trece la lumea fenomenelor contingente. veche, cit si cea moderna n-au depasit dualismul dintre lumea vazuté si cea nevazutd, dintre ‘mundus intelligibilis si mundus sensibilis. Una din remarcabilele contributii_ale $ intei_noi const tocmai in faptul ed ea depaseste vechiea ruptuc sintre inteli- gibil si sensibil, dintre teoretic si empiric, dintre spirit si ma- terie, carea dominat aproape doud mii de ani cultura euro- pean, Lumea reall, care se impune cercetrii noastre in Iu- mina imperioasé a propriei sale ordini intrinsecl, apare ca 0 lume in care structura inteligibila si continutul material se ali, In aceastii gisesc In relatie reciprocd si determinare mutu: lume relatiile dintre corpuri sint tot atit de reale ca si corpu- rile insesi. Asa cur a pus A teoria relativitatii, spa- fiul si timpul nu fuzioneazi doar unul cu altul, ci fuzioneaz& cu insisi materia si energia universului pentru a constitu un indisolubil continua evadridimensional cu proprietati rationale si fizic obiective. Departe de a fi amorfa, natura se descopera 5, Ibidem, p. 120.90 TEOLOGIE $I CULTURA ca fiind permeata de structura invizibili a cimpului metric, ca izvor al formelor noastre de gindire asupra ei. Cu toate cA mintea noastra poate incepe prin a’construi forme inainte de a pitrunde in structurile proprii ale universului, formele rationale ale spatiului si timpului nu sint importante in na~ tura din mintea noastra, ci apartin naturii independent de minte, Lumea reali care ne std in fata se prezinté ca 0 reali- tate complex’ integrati, unde substanta si forma sint insepa- rabil legate in tesutul relatiilor imanente ale universului €. Datorita acestui fapt, stiinta nu opereazi nici numai cu concepte 4 priori, nici numai cu concepte deduse din expe- rienf%, fiinde’ in ambele cazuri avem de-a face cu o stiinti care face abstractie de structura intrinsecd a universului. Forma natural’, adici tipul de forma care ramine propriu naturli pe care incercim si o cunoastem, se poate obtine nu- mai datorit& unei operatii constructive si operative a mint in care producem in mod liber 0 forma de gindire corelata cu forma imanenti naturii lucrurilor, printr-o relatie ontologica si referentiala cu ea. Aici este vorba despre ccea ce Einstein Hndoh na ee didi nauiv dr eaprts een ee in ay Gin experiente senzoriale, ea apare intuitiv in noi a ae a s& cada sub controtul unei st ‘te 1 Siete Sor ene a lucruri date din realitatea |, ajungem si cunoastem lum ientei noastre cu ajutorul umor cor _. ee ncepte care nu sint logic conexate t ici nu au caracter aprioric. In de cunoastere elementele conceptuale ee ee Gate de cele experimentale, incit este ee Dire intre ele”. Forma fuzioneazi ee cu substanfa. 6. Ibidem, p. 161 2, Ibidem, p. 165, TEOLOGIE SI FILOSOPIE a in aceasta perspectiva trebuie subliniat c& modul de co- relatie pe care stiinfa noud © pune in joc nu comporté nici ‘eiifel de sublectivism, fie el chiar transcendental, care ar Meriva din categoriile postulate de Kant (dincolo de influenta cxperiente’, dar valabile numat prin referire Ta ea). Este vorba nb corelare in care subiectul rimine deschis fata de obi 1c orice activitate centrati pe eu. Numai subiectul fiinded si exclud rational se poate angaja in operatii autentie obiective, numai el poate distinge intre ceea ce cunoaste de la sine gi din cunostinta determinat de natura obiectului. Unitatea in- trinsecd dintre forma gi substanta in obiectul cunosfintel sale arati ci numai mintea constienti poate aborda adecuat aceasti unitate, fiindcd doar prin patrunderea mintalé in forma inerenta obiectivului, conjugati cu interpretarea ei inteligent&, subiectul cunoscdtor uman poate da inteligibili- titiy proprii a obiectului o expresie rationalé. Si pentru cé aceast rationalitate sau inteligibilitate este inerenta fiintei, cunostinta trebuie sé se bazeze pe fundamentul coercitiv al fiintei, si nu pe sine®. Ne giisim astfel in fata unei corelafii interne dintre struc- tura cunoasterii umane si cea a lumii cunoscute de om, astfel incit pe masur& ce universul igi releva structura sa, ca réspuns la cercetarea stiintificd a ornului, si omul insusi se dezvolta pe m&sura ce pitrunde in structura universului care il in- conjoaré. Exist astfel 0 corespondenta fntre structura de comprehensiune si structura entitatii globale care se afla in obiect, sau 0 inrudire intre subject si obiect. Faptul ci lumea experientei noastre nu este comprehensibild, spunea Einstein, constituie un aevarat miracol. Daca epistemologia kantiana a contribuit in mod decisiv la aparitia stiintei_ moderne, aplicati 1a domeniul teologic a 8. Ibidem, p. 170.TROLOGH yl CULT! RA dla one ante dezustruoa Dac este adevarat cA nu pulen cur ste Juerurile in sine, ci numai in aparenta lor xtertoar 1, sau dar putem infelere doar ce asimilim in ca- infeleterli noastre a priori si are © semnificatie pentru dru in- ura in care le atribuim propria noast teint atunci nu putem sti nimic despre Hi in “ine, in proprin Sa realitate presonaki obiectiva. Tot «x putem sti despre Hristos nu provine din obiectivitatea ci din experienta primilor crestini care conforme cu propritle lor nevoi spi- cavintului revels fi confere: nil Fituale nici 6 vercetare nw va putea piitrunde in adevérul lui Urictor independent de semnificatia data Lui de Biserica pri- i Am putea reusi printr-o analiza inteligenta s& discernem tite ceva din straturile de teologizare incorporate in traditia Mterara ce interpreteazi: fenomenul Tisus, dar este imposibil obtind ceva dincolo de constructiile rezultate din con- ’ religioasi a primilor crestini, Noul Testament este ee Hi de credinte $i experiente ale . mare, iar persoana lui Hristos, interpretatii in mod subiectly, dobindeste un statut socundar, vare simbol Fpistemologi Reve stiind inteles cao sui infeles ca 0 obiecti- % a unci constiinte roligivase si morale primitive. Kantiani minat obicctivitatea si unitatea no : devind dependent’ de subiec- ivitaten umani si si favorizeze ei Divine Kicindu-o lfcl aparitia $i dezvoltarea este’ cpistemologii_moderne, teo- insformat in intropologie : Tn gindin mului. Datoriti logia Gat stiintir autenticA sint: a sintem interesafi si pa : undem in cocrentele ohieetive si anne in relatiile structurale a ner : ; urale ale ine Aceast® tranzitie de Ja gindirea primart in fond © tranzitie de la mit la Logos. eter, The ¢ Hound cout Gramm 01 01 Theology, Wetlast, 1980, p. 26. LEOLOGIE $i_PILOSOPIE 3 _ eerie pe aceasta cale ne indepartém de punctul de vedere obser- yationalist si fenomenalist despre Tisus al Istoriei pentru a jnainta spre © abordare profund hristologica care transcende ‘ait dualismul cosmologic cit si cel epistemologic sau antro- pologie, printr-o viziune despre lisus Hristos infeles prin di- vino-umanitatea Sa ca 0 comunicare de Sine a lui Dumnezeu cétre umanitate {acuta in cadrele spatio-temporale ale obiec- tivitatii si inteligibilitafii, ale existenfei noastre create. De- parte de a mai fi 0 masca sau un simbol al realitatii divine despdrtite de umanitatea Sa, aceasté umanitate a lui Hristos reprezinté forma constitutiva prin care Dumnezeu coboard real catre om pentru ca omul sé se inalte cétre Dumnezeu. Stiinta noua a pus capat subiectivismului in teologie si a des- chis perspective incurajatoare pentru dialogul dintre teologic si stiinta. Kant a jucat un rol extrem de important in evolutia gindirii europene, fiindci a reusit si confere mintii umane un rol activ in relatie cu natura si experienta. Indemnul sau, «Sapere aude», indrazneste sa cunosti, a pus capat obscuran- tismului medieval promovat de o inchizitie care interzicea omului cercetarea universulul si a deschis portile iluminismu- lui sf stiinfei_ moderne, a furit mintea omului modern. Dar nu este mai putin adevarat c& prin revolutia lu! «copernicand» Kant a transferat spatiul si timpul din mintea lui Dumnezeu in mintea omului, transformindu-1 pe acesta in legiuitor al naturii, Mai mult decit atit, epistemologia Kantian se afla la sorgintea tuturor conceptiilor subiectiviste despre om $i lume care s-au perindat una dupa alta pe firmamentul filo- sofici umane, dezvoltind 0 incredere nemérginita in puterea omului care a uitat astfel de Dumnezeu. Consecintele le cu- noastem prea bine pentru a mai insista asupra lor. In Iecul unei viziuni teocentrice, filosofia a fost dominaté de conceptii antropocentriste. Prin fuziunea dintre lumea inteligibili si cea sensibila, dintre spirit si materie, noua stint depaseste concéptia unui univers autonom si inchis in el, indreptindu-se cdtre un uni-TEOLOGIE $1 CULTURA ee ESE vers ce ramine deschis fata de Creatorul siu. Am putea spune cA stiinfa a ajuns astizi sé bata la portile transcen- dentului. Ea se intilneste cu mari parinti ai Bisericii, Ata- nasie col Mare, Vasile cel Mare sau Maxim Marturisitorul, care la vremea lor au depasit si ei dualismul filosofiei antice pentru a scoate in evident rationalitatea care se afl la te- melia universului ca structura interna, si care constituie mij loc de dialog intre ratiunea umana si Ratiunea suprema data in Logosul divin, prin care toate lucrurile au fost facute. Daca intre ratiunea omului si rationalitatea universului exist © profunda inrudire, aceasta se “datoreazi faptului cA la ori- ginea lor se afl Logosul sau Ratiunea suprema. In locul unei conceptii antropocentrice, tcologia si stiinta pot angaja un dialog rodnic spre o viziune teocentric& a universului. x TEOLOGIE $I STINTASTIINTA IN CONTEXTUL TEOLOGIEI APUSENE $I AL CELEI RASARITENE I Caurtura apuseana se caracterizeaz4 printre multe altele si prin existenta unei tensiuni evidente intre teologie si stiinta. Dacd Th primulThilenidde istorie créstind s-a pus aééentul mai mult pe teologie decit pe stiinta, in cel de al doilea mi- lenfu accentul s-a schimbat mai mult in favoarea stiinfei decit a teologiei. Daci am incerca 8% descoperim cauzele” acestei depiasari de interes de la teologie la stiinta, atunci, oricit de curios ar prea acest lucru, ar trebui si ne indreptim privirea catre sfirsitul primului mileniu. In pragul anului o mie, lumea crestina occidentala astepta_cu 0 extraordinara infrigurare a doua venire a Mintuitorului, particule mu se desfagoars in Tuma re re de nds naseutss dintr-un uce, val de apa care este STW tMt Maxi in xim Mattar Mofutnl Ataw rle si sustine > decit intr-o ‘an de infor produs de 2 migcarea_penora Torok Ambyuw Pc, Vol Sle vet Ma &. Conta Centes, 38, 49. IEOLOGIE St STUNTA 107 oveanuluis ". La acelagi lucru se gindeste si fizicianul David Bohm cind afirma c& existé o ordine implicitd, iscuns in profunzimile realului. «Universul intreg este plin de intelige-*: si de intentie. de la cea mai micd particulé elementara pir galaxii. Si ceea ce este extraordinar, in ambele -azuri, este vorba despre aceeasi ordine si de aceeasi inteligenta.(..) Sub. fata vizibilé a realului, exista deci ceca ce grecii numeau «logos», un element rational, inteligent, care regleazd, diri- jeaza si insufleteste lumea si care face ca aceasta lume si nu Tie haos, ci ceva ordonat» Desigur, procesele fundamentale care guverneazi uni- versul la nivelul «retelei de informatii» sint, inci o data, tuate dincolo de cuanta ; atunci cind tehnologia ne va permite si pitrundem in nivelele de existenta incd si mai infime (cuarci), poate ca astfel vom putea pasi in impératia nebu- loasa a informatiei cosmice ". Dar oamenii de stiinté au in- ceput si-si dea seama cA «dincolo de realitatea materialé a lumii, exist o realitate care nu pare si fie facuta din ma- terie, ci din spirit ; 0 vasta gindire pe care dupa o jumiitate de seco! de taton ‘A incepe sé o inteleaga, invitindu-ne pe noi, visitorii care sintem, si ne lumindm de la un foc ce naste noaptea visurilor noastre» ". Un_mare fizician american, Uecinz Pagels, exprimind punctul_de vedere l_celor mai multi dintre fizicieni, spunea ~ “Bu cred c& universul este un me- ‘aj redactat intr-un cod secret, un cod _cosmic, si cA datoria omului’ de §tiinta consti in descifrarea acestul cod» 5, Astfel, stiinta care a trecut progresiv de ta materialitatea universului vazut la energie si de la energie ta informatici, a ajuns sti sesizeze acest cod secret, aceasta ordine rational sau cceast rationalitate care se aft la temelia intregului cosmos si pe care. teologic riteand a pus-o in evident cu nenumiirate secole inainte de orice intreprindcre stiintificd moderna , noua Ex, Harisina 1 1. Jean Guitton, Dumnezeu si stiinta, p12, 12. Ibidem, p. 66. 13. Ibidem, p. 101, TL Ibidem, p. 75. 15. Ibidem, p. 114,roe THLE St GUAT _ Vreme indelungati, stiinte moderna, promowali de se- coll luntinilor, sa revoltat impotriva [ui Dumnezeu din cauza inchiziliei, si in locul Rafiunil divine # asezat la _baza dezvoltirii universului Iegea hazardului si necesitiii. Teoria evolutionist’, spre exemplu, vrea si demonstreze in fond ca aparitia si dezvoltarea vietii pe pamint nu sint rezultatul unei ordini interioare a creafici care igi are ultimul ef izvor in Dumnezeu ca Ratiune suprema, ci produsul unor factori externi irationali, cum ar fi hazardul sau intimplarea oarba. Este adevarat cA si scolastica medieval a contribuil indirect la aparijia unor astfel de teorii prin faptul cd a opus ordinea aturali cele supranaturale, Lisind impresia cd Iumea poate functiona ca o reulitate autonoma fati de Dumnezeu. Impotriva unor astfel de tendinte, care vor si explice ra nalul prin iraional, sub pretextul ca mai sint si stiintifice, si care au efect destabilizator asupra spiritualititii si moralei sociale, teologia riisdriteand « afirmat in mod consccvent pre- zenfa Duhului lui Dumnezeu in creatie (Facere 1, 2) pentru doud motive principale. Pe de o parte, pentru a sublinia c@& lumen nu poate exista in mod automat in afara Int Dumnezeu. Lumea a fost crealé de Dumnezen din neant si far Dumne- zeu se intoarce in neantul din care a iesit. De aceea, Sfinta Scriptura tine sa aminteasea mereu omului ci Tumea nu poate exista fara Ziditorul ci, eici sdaca iti intorci Tu fata Ta, toate se vor tulbura; Ius-vei duhul lor si se vor sfirsi si in {ind se vor intoarce. Trimite-vei Dubul Tau gi se vor zidi si vei innoi fata pimintutuin (Ps. 103, 29-30). Pe A i im (Ps, 103, 29 ede alta parte, pornind de la prezenta Duhului ae c actul de creatie a ee desprinde din cartea Facerii 1, 2, teologia résuriteand a sustinut a atic ’ f a sustinat cu tarie ci nimic in creatie nu este rezultatul hozardului si necesitatii, ci ae rezultatul tucriirii si ae a 4 lui Dumnezeu im cosmos, din liuntral ee ieee! lui, adicti prin rationalitatea Ae logia rasiritean’ accepta evolufionismul ‘a este conceput ca un proces automat de- THOLOGIE $f $TUNTA 1 terminat de factori irationall, ci ca rezultatul interventiei con- tinue a Iui Dumnezeu in creatie, prin Duhul Sau. Providenta divind vrea s4 spuna cd ordinea universwlui isi are originea ei in ordinea divina, cd nu poate fi rezultatul unor forte ar- Litrare si intimplatoare. Si iota ca stiinfa astézi, dupi ce a reusit sd patrundé mai adine in Taina universylui, incepe si pérdseusca teoria hazardului sia necesitafit pentru a incepe si batit 1a portile Rofiuniz transcendente. Astfel, plecirid de ta o reguié-derivata din s6lutiile numerice ale ecuatiilor algebrice, s-au programat masini care si produca hazardul Legile probabilitatii arata ca aceste ordinatoare ar trebui sd calculeze timp de miliarde de miliarde de miliarde de ani, adica 0 perioada aproape in- finita, pina cind ar putea sa aparé 0 combinatie de numere comparabile cu cele care au permis ivirea universului si viefii in urma doar cu 16 miliarde de ani. Altfel spus, probabili- tatea matematicd pentru ca universul sé fi fost zimislit de catre hazard este practic nulé"'. Dar si mai concret se poate spune ci daca forta de gravitatie ar fi fost un pic mai slaba atunci cind s-a format universul, norii primari de hidrogen nu ar mai fi putut niciodata s& se condenseze pentru a atinge pragul critle al fuziunii nucleare « stelele nu s-ar mai fi aprins niciodaté. N-am fi fost mai fericiti nici in caz contrar. 0 gravitatie mai puternica ar fi condus la 0 adevarata ambalare ‘a reactiilor nucleare si stelele s-ur ti aprins mai furioase pentru a muri atit dé’repede incit viafa nu ar fi avut timp sa se dezvolte. Concluzia este mereu aceeasi : oricare ar fi pare- metrii considerati, daca li se modifica valoarea oricit de putin, orice sansi de aparitie a vietii. Constantele funda- suprima mentale ale naturii si condifiile initiale care au permis apa- rifia vietii par a fi reglate cu 0 precizie uimitoare " Astfel, la originea creatiei_ nu exista evenimente intimplatoare, h.. ara tuturor celor pe care zardul, cio conditie cu mult superi 16. Ibigem, p. 56. 17. Ibidem, p. 55.