ee Cavalerii Teutoni si Tara Barsei de losif Schiopul In toamna anului 1932 am publicat un studiu: ,Cavalerii Teutoni in Jara Barsei*, in care am sustinut teza: n’au fost nicio- data Cavaleri Teutoni in Tara Barsei, pentrucd terra Borza“ din documente nu este Tara Barsei. In numarul 4 al acestei reviste, d-1 Emil C. Lazdrescu pu- blicd o recensiune a acestui studi, gasind, in ce priveste forma, ca studiul are doua defecte: lipsa de informatie si lipsa de si- stem, — iar in ce priveste fondul, cd argumentele invocate de mine in sprijinul tezei mele nu sunt concludente, ,ferra Borza* fiind Tara Barsei. In ce priveste lipsa de sistem di. Laz. spune abume: ,argumentele pro si contra sunt repetate inutil, iar int calari de chestiuni secundare stricd sensului general al lucrarii*. Sunt de perfect acord. Eu am fost chiar mai sever gi am adadu- gat studiilor mele un epilog (p. 164), marturisind cu toata since- ritatea cd imi dau seama ca studiile ce preced sunt fragmen- tare: analizele nu sunt complete, nici comentariile si concluziu- nile toate definitive, Sunt numeroase repetiri, alaturi de poate tot atat de numeroase omisiuni..“ — Sunt de acord, cu o rezer- va insd, si in ce priveste lipsa de informatie: n’am_ citat nici unul dintre numeroasele studii ale cercetatorilor romani, nici pe tofi cercetatorii germani. Rezerva mea este: intentionat nu m’am reterit la nici un cercetator roman, iar dintre cei straini am con- sultat numai pe cercetatorii unguri gi sasi, pentrucd n’am vrut sa fac bibliografie inutild 1). Aga fiind, peste partea aceasta a recensiunii putem trece fara discutiune. : Nu sunt ins deloc de acord cu dl. Laz. in_ce priveste fondul insugi al recensiunii: ,ferra Borza este Tara Barsei* si de aceea nu pot lasa fara raspuns partea aceasta a recensiunii. Punctul de plecare al studiului meu a fost constatarea ta- cerii aceleia adanci care vreme de peste 600 de ani a invaluit epizodul Cavalerilor Teutoni in Tara Barsei: inainte de sfarsitul secolului al XVill-lea nimeni n’a stiut de Cavaleri Teutoni in Tara Barsei. DL Laz. rezuma punctul meu de plecare: ,Nici un istorio- graf sau cronicar nu aminteste de Cavalieri Teutoni in Tara 1), Sunt de parere c& bibliografia trebue si se margineascd la strictul necesar, cand nu bibliografia insagi este obiectul urmarit (istoricul unei pro- bleme spre pilda). Altminteri, bibliografia risc& si faci impresiunea ci nu este decat un anumit fel de spectlafiune de bursa: speculezi cu ideile altora, fiindea n'ai idei proprii sau nu crezi in ele.— 415 — Barsei pana la 1787. Daca ar fi existat o st&panire a lor, am tirea ei s'ar fi pastrat*, — si rdspunde:... ,cea mai veche croni- ca din Tara Barsei dateaza de abia din 1535 si este deci cu 300 de ani posterioara evenimentelor. Amintirea celor 14 ani de st4panire teutond a putut sd se piarza”. Rezumatul d-lui Laz. este inexact, pentrucd suprima din expunerea mea chiar esen- fialul, retinand numai ce este secundar. Eu nu am vorbit numai de tacerea istoriografilor si a cronicarilor, ci de tacerea generala a posteritatii intregi (istorie scrisé si nescrisa). Eu am subliniat c& nici istoriografia, nici cronicile, nici documentele privitoare la Tara Barsei (dintre cari unele sunt dela sfarsitul secolului al Xlll-lea—inceputul celui al XlV-lea), nici traditia populard, nici macar legenda — nu pomenesc de acest epizod. Esentialul erau tocmai traditia si legenda, cari vorbesc gi aiunci cand istoria scrisé tace. De aceea am spus ca nimeni si_nimic n’a pastrat amintirea acestui epizod care cuprinde: stapanirea unui colt de fara, zidirea de cetati de piatra, lupte necurmate cu Cumanii, conflict cu regele {ari si o expeditiune armata a regelui impo- triva stpanitorilor teutoni. Aceasta tacere impresionanta di. Laz. o rezolva cu o simpla afirmatie: ,Amintirea s’a putut pierde“, fara sa caute s& explice de ce $i cum s’a putut pierde. S'a prezintat si judecatii mele posibilitatea acestei solutiuni: s’a putt ita, s'ajuitateDarjeu| am) cautat)si dupaoo explicaiune pentru aceasta tacere, pentrucd epizodul Cavaierifor Teuroni in Tara Barsei s’a terminat cu o expeditie militara in Tara Barsei in frunte cu regele tari, si alungarea Cavalerilor. Un astfel de eveniment nu putea fi dat uitarii decat daca alte evenimente contemporane, mai importante si mai rasunatoare, ar fi indbusit prin giasul lor glasul unui eveniment de mai putina importanta2) Dar gi la examinarea acestei explicafiuni am dat de aceeasi ti- cere: nimeni $i nimic nu pomeneste in legatura cu Tara Barsei dela inceputul secolului al Xill-lea (sau $i mai trziu) de eve- nimente mai importante cari ar fi putut indbusi amintirea e zodului Cavalerilor Teutoni. Si in mod logic mi s’a prezintat o alta solufiune: poate ,terra Borza“ nici nu este Tara Barsei, ci vreun petec de pa- mant in alta parté parte a tarii (de atunci). Dar am dat si aici de aceeasi tacere in ce priveste un epizod in legaturé cu Ca- valerii Teutoni. Si am cautat din nou sa-mi explic tacerea prin indbusirea amintirii de catre amintirea altor evenimente mai im- portante. Si mi s’a parut cd am reusit: Domnia regelui Andreiu al II-lea (1205—1235) a fost caracterizata prin necurmate lupte 2) ...cum o descircaturé de puscé se pierde in zgomotul produs de bubuitul tunurilor, dar risund prelung in tacerea unei nopfi.— 416 — cu vecinii dela frontiera dinspre Nord a Ungariei. Abia urcat pe tron, Andreiu a cautat sa profite de rivalitatile polono-ruse pentru tronul ducal al Haliciului, ca sd aduca Haliciul sub dependenta sau chiar sub stapanirea Ungariei. Dela 1206 pana la 1226 multe armate unguresti au pornit in acele parti (1211, 1212, 1213 1216, 1225, 1226), dand fupte, cand norocoase, cand mai putn norocoase, cu Polono-rusii si aliafii lor Cumani. Dacd acolo undeva ar fi fost ,ferra Borza‘, tacerea posteritatii ar fi fost explicabila. Epizodul alungarii Cavalerilor Teutoni ar fi putut s& fie numai un incident in cursul unei mari operatiuni militare $i asa ar fi putut dat uitarii, Daca acolo undeva ar fi fost ,ferra Borza“ ar fi fost ex- plicata si vecinatatea Cumaniei, a Cumanilor de care se vorbe- ste in documente: Cavalerii din ,ferra Borza“ au avut si re- spinga desele incursiuni ale Cumanilor, infrangandu-i in cele din urma. , Terra Borza“ identicd cu Tara Barsei nu se _potriveste cu aceasta vecinatate, Despre invaziuni cumane in Tara Barsei nu pomeneste nici un document, nici o cronicd, nici o tradit In vecinatatea Tarii Barsei nici nu exista o Cumanie. Ceeace documentele epocii (inceputul secolului al Xlll-lea) numesc Cu- mania nu erau térile romanesti. Inainte de invaziunea Tatarilor in Ungaria (1241) de Cumani si de o Cumanie nu se pomeneste decat dincofo de granifere ainspre Nord ate Ungariet, Numai in- vaziunea aceea din 1241 a creiat o Cumanie si in alta parte. Toata expunerea aceasta a mea, sprijinité de documente si argumente, dl. Laz. o rezuma sumar: ,Este inexacta afirmafia d-lui Schiopul ca indentificarea Munteniei si Moldovei cu Cu- mania este o sangvinicd *) interpretare a documentelor“. Si drept dovada a inexactitatiii afirmatiunii mele citeazd diploma din 1247 prin care Bela al [V-lea le daruieste loanitilor ,..a fluvio Olth et alpibus Ultrasilvanis totam Cumaniam*. Dar acel document dateazi din epoca de dupa invaziunea Tatarilor si nu din epo- ca in care se petrecea epizodul Cavalerilor Teutoni, 2) Aici, in aceste parfi dinspre Nordul Ungariei putea prin urmare sd fie ,terra Borza“. Si o raza de lumina a venit sa lu- mineze acest orizont nou. 1). ,sangvinara", este o vaditd gresala de tipar. 2), Subliniez si la acest loc marea important pentru istoria noastré a studierii invaziunii Tatarilor in Ungaria in 1241. Aceia invaziune este o linie demarcafionala in istoria Europei sud-estice. Invaziunea a dislocat din patria Jor yeche pe Cumanii cari traiau_in regiunea Kiev-Nipru, a dislocat din patria lor din Nordul Ungariei pe Secui si Sasi (Zips) si numerosi_ Slavi. Invaziunea a at o noua infajigare si Ungariei si Transilvaniei de atunci.— AT — Mai multe bule papale vorbesc de un conflict care se ivise in acea epoca intre Episcopul de Agria si cel de Transilvania pentru jurisdictiunea eclesiastic’ asupra acelei_,terra Borza“. Amandoi o reclamau. Papa a rezolvit conflictul scofand terra Borza“ de sub jurisdictiunea Episcopiei din Translilvania si su- punand-o celeia de Agria. Conflictul intre cele dowd episcopii invecinate — Episcopia de Agria este in Nordul Ungariei, la granita dinspre Transilvania — presupunea insa ca ,,ferra Bor- za era undeva in apropierea ambelor Episcopii. Pentrucd cum ar fi venit Episcopia de Agria din Nordul Ungariei s4_ reclame jurisdictiunea asupra coltului celui mai indepartat al tarii, Tara Barsei? Si am citat documente si autori eclesiastici cari ardtau c4 in cursul secolului al Xlll-lea a fest conflict intre cele doud Episcopii pentru jurisdictiunea eclesiastica asupra Maramuresului, Or, Maramuresul se intinde in vecinatatea celor doua Episcopii'). Din ansamblul acestor constatari impresionante s'a desprins pentru mine cu putere elementard conclusiunea logica: terra Borza“ intr’adevar nu poate fi Tara Barsei, ci trebue cautata in alta parte. Dar atunci, — mi-am pus intrebarea, — cum s’a ajuns la identificarea lui ,ferra Borza“ cu Tara Barsei? Si am inceput s& examinez gi laturea aceasta noua a problemei. Bulele_papale. Despre ,,ferra Borza“ vorbesc numeroase bule papale si trei diplome ale regelui Andreiu al Il-lea. Parte dintre bule au fost cunoscute si publicate cu inceperea secolului al XVil-lea, Diplomele lui Andreiu au fost cunoscute si publicate abia la sfargitul secolului al XVill-lea. Am inceput deci cu examinarea bulelor, ca fiiud mai numeroase $i cunoscute mai demult. Ele au confirmat concluziunea logica la care ajunsesem in cele precedente. Prima constatare pe care am facut-o a fost ca nimic, absolut nimic ce se scrie in bule nu justificd identificarea Jui terra Borza“ cu Tara Barsei. Nici o buld, nici una macar, nu indica hotare pentru ,ferra Borza“. Nici una nu spune, nici nici una macar, cd aceasta ,ferra Borza“ ar fi undeva in Tran- silvania, ,ultra silvas* cum i se zicea pe acele vremuri. Bulele spun numai c& este yin oarecare parte a tarii (,,in quadam parte regni*). Dimpotriva, bulele cuprind numeroase indicatiuni ca aceasta ,oarecare parte a tari“ trebuia sa fie undeva in Ungaria. 1), DI Laz. trece in tacere peste aceast’ argumentafie, cum trece si peste alte argumente, peste toate argumentele pe cari le rezum aci fri s& pomenesc de vreo obiecfiune a d-lui Laz.— 418 — In bula in care Papa Honoriu vorbeste (la 1225) despre cauzele cari I-au determinat pe regele Andreiu sa-i alunge pe Cavaleri, se precizeazd c4 trimisul special al regelui Andreiu venit la Roma i-a comunicat Papei alungarea Cavalerilor intre altele si pentrucd nu respectasera conditiunile cari lise impuse- ra de c&tre rege cand ,au venit in Ungaria* (,cum Ungariam iutraverunt,) — ceeace insemneaza ca gi la 1225 erau Cavalerii in Ungaria. 159 de ani dupa epizodul alungarii Cavalerilor, la 11 Oct, 1373 (Zimm. no. 1015), Papa Grigorie al XV-lea il insarcineaza pe nunciul s4u din Ungaria sa adune tributul pe care il dato- rau Sfantului Scaun anumiti episcopi, abati, gi alte persoane (,aliae diversae personae") din Ungar'a, Polonia gi ,partile inve- Cinate“ (,in partibus circumvicinis"), tribut pe care din vremuri vechi nu-l mai platisera. Intre cei cari datorau tribut bula po- meneste si de ,nova domus Theutonicorum in Borza ultra mon- tes nivium", precizand ca se gaseste ,,in episcopatu Transilvanensi". Daca ,,ferra Borza“ ar fi fost Tara Barsei, bula nu ar fi putut pomeni de ea ca fiind in parti ,,invecinate“ cu Ungaria si Po- lonia, ci ar fi adaugat ca este in Transilvania, cum a spus ca este in dieceza Transilvaniei. Or, la 1373 Tara Barsei_ nu era supusd SEpiscopului Transilvaniei)(Albadulia), (ci depindea di- rect de Arhiepiscopia de Strigoniu, in Ungacia. Dimputriva, par- fie maramuresene (cari intradevar sunt vecine cu Ungaria si ‘olonia) depindeau atunci din nou de Episcopia din Alba-lulia. Si am gasit si o alta indicatiune, Bulele vorbesc nu numai de aceasta ,terra Borza“, ci in aceeasi vreme gi de un alt pa- mant: ,dincolo de muntii de zipada*. Ele spun anume ca re- gele le-a daruit Cavalerilor ,terram Borza et ultra montes ni- vium“, Aceasta ultra montes nivium* ne spune ca ,ferra Borza“ trebuie cautaté undeva unde sunt ,munti de zadpada“, munti acoperiti cu 2dpada. Dar ,,montes nivium* nu insemneazd munti inzApeziti ca notiune generica, ci insemneazd ,muntii“ inzape- zit, adic& insemneaza mai mult un nume. Ungureste acest nume este Havas. $i am gasit (si aratat) c4 notarul anonim al regelui Bela spune in cronica sa despre descdlecarea Ungurilor in Pa- nonia, cum Ungurii ajung in tara Rutenilor gi Cumanilor, iar acestia, ca si scape de ei, au inceput sd le laude pamantul wultra silvam Havos", adic Panonia, si le-au dat insotitori cari sa-i calduzeasca ,,per silvam Hovos... in terram Pannoniae*, AceastA silva Havos", ,silva Hovos“ sunt munfii cari despart Galitia de Maramures. Peste acesti munfi ducea in evul mediu drumul din Rusia in Ungaria. ,,Montes nivium* nu este decat traducerea la- tineascd a acestui nume unguresc ,,Havas“ (traducerea lui nem- teasca este ,,Schneeberg") si ,,terra montes nivium“ nu este decat— 419 — © ,.terra Havas“, nume care pare a se fi pastrat in limba roma- neascé in numele ,tara Oasului*.'). Pe langa aceste indicatiuni de ordin geografic, una_dintre bule ne da si o pretioasa indicatiune in ce priveste intinderea acelei ,,ferra Borza“.In bula in care se vorbeste de alungarea Ca- valerilor (1225), trimisul special al regelui. Andreiu ii spune Papei cé adevaratul motiv al alungarii Cavalerilor a fost ca re- gele le-a daruit numai o bucaté de pamant ,de 30 de pluguri“ dar ei au ocupat mult mai mult, refuzdnd s& restituie ce ocupa- sera pe nedrept. Aceste 30 de pluguri corespundeau 1a cativa kilometri patcafi (un plug" fiind 0 intindere de c&t se poate ara cu plugul intro zi). Intinderea aceasta nu excludea numai identitatea lui ,,terra Borza“ cu Tara Barsei, care are o in- tindere de peste 3000 de chilometri patrati, ci in aceeasi vreme dovedeste c& explicatiunea data cu privire la t&cerea absoluta a posteritafii (eveniment a carui amintire s’a putut pierde in sgomotul evenimentelor rasunatoare dela frontiera dinspre Nord a Ungariei) nu este numai o simpla combinatiune logic’. Alun- garea Cavalerilor de pe o mosie mica a putut sd fie intr’adevar un incident in cursul unei operatiuni militare mai mari si amin- tirea lui s’a putut pierde fara s lase urme nici in cronici, nici in traditie, nici tn. legende. Db Laz. tefine dincaceste expuneris numa argumentil) | pri- vitor la intindere, rezumandu-f: ,,Argumentaf cefor 30 de pfuguri nu este nici el concludent. Perlbach araté c& suprafafa a 30 de pluguri este cea a unui sat mare in acea vreme. Din faptul ca in buld nu se specifica situatia acestor 30 de pluguri (cari sunt :,in guadam parte regni*) el deduce cA nu e vorba de in- treaga fara a Barsei, ci de un alt pamant, probabil in jurul ce- tifii Cruceburg“. Deductiunea aceasta a {ui Perlbach (pe care dl Laz. pare a si-o insugi fara rezerva) este o arbitrard inter- pretare a ceeace spune bula, pentrucd identitatea lui ,,terra Borza" cu acea terra ad triginta dumtaxat aratra“ — este indiscutabila. Identitatea aceasta o afirma in repetite randuri bu- lele insele, Se cunosc vreo 27 bule cari se refer la ,,terra Borza“. Dintre aceste, trei sunt de o deosebit& importanta, dat fiind c& ele sunt datate din epoca conflictului dintre rege si Cavaleri $i ne expun imprejurarile intre cari a avut loc alungarea Cavale- rilor si cauzele acestei alungari — a) in versiunea Cavalerilor alungati, b) in versiunea curtii lui Andreiu sic) in versiunea gefului insugi al Ordinului Cavalerilor. Aceste trei bule sunt bu- 1). Veri nota precedenti.— 420 — lele Papei Honoriu al Ill-lea din 12 Iunie 1225, 1 Septemvrie 1225 si 17 Februarie 1226. ula din 12 Junie 1225 (Zimm. no. 45) ii este adresata regelui Andreiu. In ea, Papa ii reaminteste regelui c4 in repe- fite randuri i s'au plans Cavalerii ci regele ii asupreste, iar acum de curand i-au adas la cunostinfa ca regele i-a alungat din pamantul pe care li-l daruise (Bula da gi amanunte: regele ascultand de sfatul unor rauvoitori, a intrat in fruntea unei mari ostiri de calarefi gi pedestrime in pamantul dat Ca- valerilor si a ocupat un castru pe care Cavalerii il ridicasera dincolo de ,munfii zapezilor). Papa adauga apoi ca deoarece a aflat ca regele a luat aceasta masura pe motiv ca numifii Ca- valeri ar fi ocupat mai mult pamant decat li se daruise, a dat insarcinare abatilor de ,Linewel, Kerz et Egris“ si iese la fata locului si s4 examineze hotarele fixate in diplomele privilegiale ale regelui (,limites in prefato privilegio tuo expressos inspicient diligenter*), jar daca ar constata cé Cavalerii intradevar_ar fi ocupat mai mult pamant, sa-i someze in numele sau (al Papei) sa-l pdrdseascd fara intarziere. Papa il invita pe rege s& trimita gi el cameni de incredere cari impreuna cu abatii pomenifi s& ancheteze la fata locului. Dupa expedierea..acestel bile soseste la, Papac un) trimis special al regelui Andreiu, care expune punctul de vedere al regelui. La 1 Septemvrie anume (Zimm. no. 49), Papa se adre- seazi Episcopilor din Orade si Raab si le spune cé a sosit la curtea pontificala ,,magister Florentius custos Orodiensis (Arad), trimisul special al regelui Andreiu, $i i-a comunicat ca regele Andreiu le daruise Cavalerilor ,,intr’o oarecare parte a {ari o bucati de pamant de ,30 de pluguri“ (,aratra“). Cavalerii ins nu s’au multumit cu atata, ci au ocupat si pamant ce nu li se daruise (,multo amplius occupavere de terra in parte predicta") si ca nu vor s& respecte nici anumite conditiuni cari li se impuse- sera la venirea lor in Ungaria (,conditiones ab eodem rege... eis impositas, cum Ungariam intraverunt') si alte amanunte. Papa le scrie acelor doi Episcopi ca magistrul Florentius I-a rugat pe Papa in numele regelui s&-i sileascd pe Cavaleri si se mulfu- measca cu ce li se dase de buna voie. In consecinfa, Papa le da insdrcinare s4 mearga la fafa locului $i fara sa mai find sea- ma de insarcinarea data abatilor (,non obstantibus hiteris ad abbates... impetratis“, bula din 12 lunie) sa ancheteze ei cauza gi sa-i someze pe Cavaleri s& parasiascd imediat pamantul ocu- pat pe nedrept $i si respecte condifiunile donativnii, multumin- du-se cu cat le-a dat regele (,.ut concessis eis regia donatione terminis sint contenti*).oe es Trimisul Florentius a stat mai mult& vreme la curtea pon- tificala. ,A doua sau a treia zi‘ dupa plecarea lui in Ungaria, a sosit la Papa insusi preceptorul caselor Cavalerilor (preceptor domorum ipsius hospitalis) si la randul s4u i-a expus punctul de vedere al Cavalerilor i cele intamplate in rastimp. In urma_celor aflate dela preceptor, Papa adreseaza regelui Andreiu la 17 Fe- bruarie 1226 (Zimm. no. 53) o noua bula, in care fi aminteste de insarcinarea data abatilor (12 lunie), ii reprogeaza ca |-a i dus in eroare (prin trimisul su Florentius) s4 dee 0 noua sarcinare Episcopilor de Orade si Raab (1 Septemvrie), mu- strandu-i pe Cavaleri, — pentruca acum preceptorul caselor Ca- valerilor ii raportoaza c& Cavalerii au fost alungafi pe nedreptul gi in mod definitiv. $i Papa il roaga din nou pe rege s& le re- stituie Cavalerilor pamantul daruit lor. In_aceeasi bula Papa il scuza $i pe marele maistru al ordinului Teutonilor (,,Hermannus magister domus predicte’) c4 nu s'a prezintat regelui, spunand ca a fost retinut de Papa in treburi de mare importan{a. Aceste trei bule sunt de o perfectd claritate in expunere si de o tot atat de perfecta concordant’ in ce priveste faptele expuse, — claritate si concordanta explicabile prin faptul ca bulele au fost redactate indata dupa evenimentele de cari se ocupa gi ca redactarea lor s’a facut cu concursul péartilor inte- resate: a Tegeini (prin, trimiseh Florentias) ial Cavaterilor (prin Cavalerii alungati, preceptor’ si marele maiestra).In-aceste trei bule este vorba de un singur pamant ce li s’a dat Cavale- tilor, de pémantul din care au fost alungati de rege. In aceasta privinfa intre parfi nu este nici cea mai mica controversa. Con- trovers4 intre parfi provocd numai chestiunea raspunderii: Re- gele spune ca Cavalerii au depasit hotarele pamantului daruit lor etc., Cavalerii, dimpotriva, ca regele i-a alungat ,sine cauza", rau informat si rau sfatuit de mai marii lui cari doriau sa puna ei stapanire pe pamantul lor manos (,,..potius pravis suggestionibus malignorum, qui videntes prefatam terram per immensum dictorum Sratrum studlum profecisse, ac eius cupidinem venenosis suasio- n bus te accedunt...“). O identificare a lui ,ferra Borza“ de 30 pluguri cu Tara Barsei de peste 3000 chilometri patrati este prin urmare in con- tradictie cu toate bulele papale. Este in contradicfie mai ales cu bulele cari au fost redactate cu concursul partilor interesate. Dar atunci cum s’a ajuns Ja acea identificare? Bule si diplome De cateori pomenese de , ferra Borza“, bulele papale pomenesc in mod constant de diplomele privilegiale prin cari regele Andreiu le-a daruit Cavalerilor acel pamant. (,/a tuis siquidem privilegiis— 422 — perspeximus contineri*, 1a 1225, ,sicut privilegia tua nobis exhi- bita....", cand se adreseaz4 regelui, — ,,inspectis privilegiis e us“, »sicut in ipsius privilegiis perspeximus” etc, cand bulele sunt adresate altora). Cele dintai bule privitoare la ,ferra Borza“ au fost publi- cate la inceputul secolului al XVIl-lea (1621). Mai tarziu au fost publicate din nou, impreuna cu altele, si comentate. Diplomele privilegiale ale regelui Andreiu al Il-lea, de cari pomenesc acele bule, n’au fost cunoscute nici unuia dintre scriitorii eclesiastici cari au publicat buleie si nici unul dintre acesti autori n’a iden- tificat ,ferra Borza* din bule cu Tara Barsei. Aceasta identifi- care s’a facut numai dup4 1787, cand o revista germana din Ungaria a publicat trei diplome ale regelui Andreiu, dintre cari doua indicau pentru terra Borza“ hotare identice cu hotarele Tari Barsei. Problema ce se pune este foarte simpla: daca aceste di- plome publicate la 1787 sunt intr’'adevar diplomele privilegiale prin cari regele Andreiu a daruit Cavalerilor ,terra Borza* de care pomenesc $i bulele — diplome gi bule trebuie s4 se aco- pere. $i am comparat bule si diplome si am constatat ci intre ele existé o serie de contradictiuni cari exclud posibilitatea ca diplomele publicate Ja 1787 s4 poata fi diplomele de cari po- menes¢ bulele. DI. | Lag. ma rezuma;.,.a) bulele-sunt neprecise in| privinta situavie’ googratio: ¢ dowapie’, aegi so baccacd pe -adinlaite aga de precise; specificarile ,u/tra silvas" si ,,versus Cumanos* lipsesc in bule. — b). Hotarele “sunt precise in’ diplome gi neprecise in bule. *). $i dl Laz raspunde: ,aceste argumente nu constituie nici o contradictie: este cert ca actul de donatie trebuia sa con- find amanuntit situafia si hotarele locului daruit: nu vedem ins& motivul pentru care bulele papale, care se ocupa de chestiuni de administratie bisericeascd, sau in care se intervine in favoa- rea Cavalerilor ar contine aceste Jamuriri“. DI Laz. nu raspunde aci decat la o parte dintre argumente, la cele privitoare ia hotare. S’ar putea raspunde usor ca motivul pentru care bulele trebuiau s4 dee precisiuni privitor la hotare este cd era vorba chiar de aceste hotare, Cavalerii fiind invinuiti ca nu le-au respectat, Dar argumentul meu in fond era gi este altul. Bulele papale se refer in mod constant la diplomele privi- legiale ale regelui Andreiu. Bulele repeta mereu: .am inteles din diplomele tale c& tu ai daruit Caveletilor Teutoni..”.’ sau 1), DI Laz. mai adauga aci si argumentul privitor la cele ,30 de plu- guri, de care am vorbit in alta parte.— 423 — ,am vazut din diplomele privilegiale ale regelui c& a daruit Cavalerilor..“ Cand te referi la un document, chiar cAnd nu-l ci- tezi in intregime, te tii intotdeauna de termenii lui. Practica di- plomaticd cunoaste trei feluri de a cita documente: a) repro- ducerea integrala a documentului, din cuvant in cuvdnt, cu toate protocoalele lui; — b) reproducerea textuald a documentului, cu omiterea protocoalelor $i a formulelor conventionale; — c) reproducerea partilor esentiale ale documentului in termenii do- cumentului. Papa Honoriu al Ill-lea (dela care emand cele trei bule din timpul conflictului, redactate cu concursul partilor interesate) de cateori se refere la vreun document strain sau la vreo bula a sa, le reproduce de obiceiu textual sau cel putin in termenii lui ge- nerali, Cateva exemple. In bula sa din 12 Iunie 1225, prin care intervine in favo- rul Cavalerilor, aduce Ia cunostinfa regelui Andreiu cd a instr cinat trei abati sa ancheteze invinuirile aduse Cavalerilor. Ne-a ramas gi bula adresata acestor abafi. Este din aceeasi zi si este reproducerea textuala a bulei adresate regelui. In bula adresata regelui se spune: ,Ne doare decateori auzim ca ai facut un lu- cru ce poate sa fie pagubitor faimei tale.. Am_inteles din pri- vilegiile tale ca ai daruit Cavalerilor..“ etc. In bula adresata abafilor: .Ne doare de cateori auzim cd iubitul fiu inteu .Chr'- stos ilustrul rege al Ungariéi! Andreiw face) un '‘lwcri)ce poate sa fie pagubitor faimei lui. Am inteles din privilegiile Iui ca el a daruit Cavalerilor...“ gi aga mai departe tn ambele bule 1a fel, dar cn corstrnctinni geamaticale caraspunzatoare. In hula adre~ sata abatilor, Papa le spune acestora ca ,vd ins&rcindm prin ur- mare sa iesi{i in persoana la fata locului, s& examinati cu luare aminte hotarele fixate..“ etc. Si la fel in bula adresata regelui: De aceea insarcinam pe abafi sa iese in persoana la fata locu- iui, s4 examineze.. etc, La fel este citata si bula din 17 Februarie 1226 adresata regelui, bula pe care in aceeasi zi o comunica si Episcopului din Vesprm gi abatelui din Alba Regald, rugandu-i sa intervinad gi ei pe langa rege in favorul Cavalerilor, ,Cum am reamintit re- gelui Ungariei in repefite randuri, examinand privilegiile lui am aflat...“ etc., exact ca in bula adresata regelui: ,In repetite ran- duri {iam reamintit ca_examinand privilegiile tale am aflat din ele ca tu le-ai daruit Cavalerilor..“ etc. La fel procedeaza can- celaria Papei Honoriu de cateori intr’o buld se citeazd vreun alt document. Din faptul acesta ci cancelaria papala reproduce intotdeauna textual documentele citate sau cel putin in partile lui esentiale si in termenii originalului, — urmeaza in mod logic ca gi bulele— 424 — in cari se face referire 1a diplomele privilegiale ale regelui An- dreiu acordate Cavalerilor, diplome ,citite si examinate“, — reproduc cel putin partile esentiale ale acelor diplome in ter- menii originalului. Si ce poate fi mai esential intrun act de do- natiune de pamant decat numele si situatiunea lui geografica,— cand intre donator si beneficiari s'a ivit un conflict tocmai in jurul hotarelor acelui pamant ? Diplomele privilegiale ale regelui Andreiu publicate la sfargitul secolului al XVIll-lea spun ca regele le-a daruit Cava- lerilor Teutoni ,ferram Borza nomine ultra silvas versus Cuma- nos“ (diploma din 1211) gi ,,ferram Burza nomine ultra silvas versus Cumanos* (diploma din 1222). Bulele papale se refer si ele Ja diplomele de donatiune. Or, daca diplomele Jui Andreiu la cari se refer bulele ar fi fost diplomele publicate la sfargitul secolului al XVill-lea, cea mai elementara logica si cea mai su- mara cunostinfa a practicei diplomatice ne spune ca atunci cand bulele citeaza aceste diplome: ,/u tuis siquidem privileg is pers~ peximus contineri, quod...,“ ele at trebui s4 continue ,guod ter- ram Borza nomine ultra silvas versus Cumanos*, cum se spune in acele diplome. Or, bulele papale, toate fara ‘exceptie, spun in tuis siquidem privilegi‘s perspeximus contineri, quod terram Boze ag ultra montes nivinm..“ citand adica o, frazk care nu exista in \diplomele privilegiale \puiblicate! Ja! sfargital secolului al XVIlI-lea. Daca in diplomele privilegiale la cari se refer bulele papale nterra Borza“ ar fi fost insofit’ de precizarile ultra silvas ver- Sus Cumanos*, Papa Honoriu n’ar fi putut s&° suprime aceste precizari mai ales c& bulele erau date tocmai pentrucd se ivise un conflict intre rege si Cavaleri pe chestiunea intinderii pa- mantului daruit (au depagit sau nu hotarele) Faptul ins ca intr'un conflict de asemenea natura bulele citeazd diplomele fara a mai adauga vreo precizare, insemneazi c4 nici in diplomele examinate cu concursul partilor nu era o precizare ,ultra silvas versus Cumanos“. Daca ,ferra Borza* ar fi fost intr'adevar Tara Barsei din Transilvania, Papa Honoriu ar fi adaugat (chiar si numai dela sine) cel putin ,ultra silvas sau in Ultrasilvanis partibus“, cum a facut in alta buld, data in alta chestiune dar in acelasi an gi aceeasi luna. La 25 Septemvrie 1225 anume (Zimm. no. 50), Papa fi acorda abatelui manastirii din Cluj drep- tul sa poarte mitra gi inel, si — desi Clujul era deja un nume in circulatiune de multd vreme, — adauga ca este in Transil- vania ,monasterii Clusiensis de’ Ultrasilvanis partibus. 1). 1), Argumentul cu mandstirea Clujului n’a fost invozat in studiu.— 425 — $i inc o ultima contradictie, hotaritoare insa. Atat cele trei bule redactate contimporan, cu concursul parfilor interesate gi dupa examinarea diplomelor privilegiale (spun bulele), cat si toate bulele jui Honoriu numesc pamantul daruit Cavalerilor »terra Borza" sau ,ferra Boze" (care ar putea fi si un genetiv) $i nici odata terra’ Borza“, cum il numesc diplomele publicate ja sfargitul secolului al XVill-lea. Bulele contimporane (si re- dactate etc.) spun adicd c& regele Andreiu le-a d&ruit Cavaleri- lor ,quandam terram Boza ac ultra montes nivium', — diplomele dela’ sfargitul secolului al XVill-lea spun ,ferram Borza nomine ultra silvas versus Cumanos“, Nu se poate o mai clasicd con- tradictiune. 3). Concluziunea acestor constatari nici nu poate fi decat una: diplomele la cari se refer bulele papale nu sunt diplomele pu- blicate la sfargitul secolului al XVill-lea. Cu alte cuvinte: diplo- mele publicate la sfargitul secolului al XVill-lea nu sunt diplo- me autentice, Am ajuns la problema cea mai importanta a tezei noastre Diplomele privilegiale Sunt (cunoscute (treiy; diplome) \privilegiale}date dé \jregele Andreiu in fegdtura cu ,,terra Sorza“; din 12¢i, i212 gi 1222. Nici una dintre aceste diplome nu ni s’a pastrat in original, ci numai in copie. ®) Diplomele din 1211 si 1212 ni s’au_ pastrat in aceeasi copie — atestare din 1278 a Legatului Papal Phillypus, iar diploma din 1222 ni s’a pastrat in 3 cOpii-atestari, prima nedatata (din epoca 1269-1270), a doua din 128) (regele Rudolf) sia treia din 1317 (Arhiepiscopul Strigoniului). Diplomele din 1211 si 1222 indica pentru ,,ferra Borza‘ hotare cari sunt identice cu hotarele farii Barsei: Halmeag, Un- 1), Dac& pana acum n’am subliniat aceasta divergen{a fundamentala in ce priveste numele, am facut-o pentru a nu complica discutiunea prin invo- carea unui argument al c&rui loc era aci. Pentru a nu produce confuziune, vom vorbi si mai departe numai de ,ferra Borza“. 2), Aceasta este o constatare, nu argument contra, cum crede, gresit, di Laz, — De altminteri dl Laz. nu face distinctiune nici intre argument pro- pri zis si coroborarea unui argument. El vede in ,tacerea" invocata de mine un argument, cata vreme ea este numai coroborarea unui argument, Eu nu argumentez: sNimeni si nimic nu vorbeste de Cavaleri in Tara Barsei, prin urmare n’au fost Cavaleri acolo“, Argumentatia mea este: Terra Borza" este Tara Barsei, pentrucd ,éerra Borza* este o regiune minerd... etc." 1 @erea posteritail este numai o coroborare: ,de aceea nici nu pomenesc documente nici tradifie de Cavaleri in Tara ‘Barsei*.— 426 — gra, Miclogoara (toate trei pe tarmul drept al Oltului), Oltul pana Ia revarsarea in Olta raului Tarlungul, de acolo raul Tar- lungul pana la isvorul lui in muni, crestele Carpatilor peste isvoarele raurilor Timis si Barsa gi de acolo ,muntii zapezilor pana la Halmeag. Chiar prima citire a diplomelor iti di impresiunea neta ca aceste hotare de o clasicd preciziune sunt in fatis4 contradictiu- ne cu_restul diplomei. Delimitarea aceasta este anume precedata in diplome deo altd delimitare. Diplomele spun anume ca regele a dat poruncd »pristaldului® sau s&-i introducd pe Cavaleri ,,in possessionem“ pamantului daruit lor, iar pristaldul ,predictam terram perambu- lavit et eam ad verbum Michaelis vaivode certis metis circumsig- natam ipsis assignavit'. Avem asadara doud delimitari deosebite. Una — incerta, vag’, care numai la fata Jocului putea fi indicata prin punerea de semne de hotar, si alta — de 0 uimitoare preciziune. Aceste doua delimitari se exclud. *). Una dintre ele nu poate fi deli- mitarea lui terra Borza‘. Care dintre ele? Delimitarea cea va- ga este intru toate in conglasuire cu tot ce a rezultat din exa- minarea bulelor papale: ,,terra Borza‘ este intr’o oarecare parte a farii (.quadam" vrea s4 spuna incertitudine), — are numai o intindere de wey I—4, Cutioment -patratt, Si ypFUL..usmare -doate fi ugor delimitatd) prio “plinerea de spmne’ de hotar — ia in- sarcinarile date numerosilor abati si episcopi de a iegi la fata locului pentru a constata daca Cavalerii intradevar au depasit hotarele cari lise fixasera devin insdrcinari necesare si inevita- bile. Or, delimitarea cealalta, a Tarii Barsei, este in contradic- tiune cu toate aceste. Tara Barsei are o suprafata de peste 3000 chil, patrati si o lungime de hotare de peste 34) chil. O deli- mitare la fata locului, de care vorbeste dipioma (perambulatio) este deci o imposibilitate materiala, tot cum insarcinarile de a iegi la fata locului pentru constatarea nerespectarii hotarelor sunt 0 vadita inutilitate, date fiind hotarele indicate cu clasica pre- cisiune, DI Laz. raspunde la aceasté expunere: DI Schiopul nu stie ins ca ,,indagines“ au fost definite ca ,zond de siguranta* (in jurul unei cetati) gi ca deci aci (ca si intre aceste ,,indagines") semnele de hotar nu erau de Joc inut'le. In ce priveste peram- bulare, acesta nu insemneaza ,a ocoli“, ci a delimita la fafa lo- cului, a statornici un hotar. In pasajul gregit infeles de dl Schio- pul este deci vorba numai de portiunea dintre ,,indagines. 1), »Era noapte’ntunecoasé...Juna dalb& lumina‘.— 427 — DI Laz. este profund gregit in toaté aceasta expunere. Cum au fost ,definite* sau traduse in romaneste in zilele noastre ,indagines“ nu are nici o importanfé pentru teza noastra. Im- portanta are numai ceeace erau in epoca in discutiune acele ,indagines". Or, ele nu erau ceeace s’ar putea numi azi ,zone de siguranfa“, ci erau ganfuri sau garduri de copaci taiafi, mijloace de aparare contra dugmanului si a animalelor (Du Cange: ,,cla- usurae seu sepes, quae vel fossatis vel arborum incisione construun- tur, ut hostes vel animalia arceantur*. ,Indagines“ erau ceeace nemfeste se chiama ,Verhaué iar ungureste ,gyepil" (intro di- ploma a regelui Andreiu al Ill-lea: ,indagines vulgo gepew vo- catas*). Aceste santuri sau garduri erau in sine hotare atat de distincte, incat nu era nici o nevoie sd se mai pund semne de hotar intre ,portiunile“ dintre ele. In ce priveste termenul de »4 ocoli* pentru perambulare, daca dl Laz. infelege prin ,a de- limita la fata locului, a statornici un hotar* — ceeace nemteste se chiama ,begehen (Grenzbegehung) si ungureste _,bejdrni* (hatarjaras), termenul d-lui Laz. este preferabil termenului folosit de mine. Dar numai cu aceasta rezerva, pentruca ,perambulare“ din documentele latinesti ale Ungariei nu insemneazd o simpla iesire la fata locului, ci un drum facut dealungul intregului ho- tar, dela un capat la celalalt (cum, de al:minteri, spune si Du Cange). lot ceeacerspunend-I Laz.,comentand,,,zonele| dé sigu- ranta* este in contradictie cu clasica ‘precisiune a diplomei: »Prima vero meta huius terre incipit de indaginibus castri. Alma- ge et procedit usque ad indagines castri Noilgiant et inde pro- greditur usque ad indagines Nicolai..." Mai este si o alta contradictie tot atét de isbitoare intre ceeace este intr’adevar Tara Barsei si ceeace spun diplomele despre ,ferra Borza*. Diplomele vorbesc anume de exploatare de aur, argint $i sare in ,ferra Borza“. Or, Tara Barsei nu este regiune miniera. ,, Terra Borza* trebuie cdutata prin urmare intro regiune miniera, (ceeace ne duce tot inspre Nordul Ungariei). In ce priveste aurul si argintul am spus ca ,referirea la aur i argint ar putea sd fie si una dintre multele fraze conventionale de prevedere uzitate in’ diplomele privilegiale ale evului mediu‘, — dar ,in aceeasi vreme se pomeneste si de sareace se gaseste in ocne de sare numite Akana“. DI. Laz. spune: ,cat de pufind bun& credinf4 pune dl Schiopul in studiul d-sale arata pasajul de mai sus, caci de sare si de metale nu este vorba nici alaturi, nici in aceeagi vreme: pe cand clauza privitoare la metale apare chiar 1a 4211, sarea apare de-abia in 1222. DI Laz. nu are dreptate, Diploma din 1222 vorbeste de ,aurum et argentum* si de ,naves... salem. . ferentes“. Ce-i drept, nu in acelasi rand al textului, ci despartit prin 19 randuri. Dar importanté este nu— 428 — coincidenta in timp, ci cea in spatiu: in aceeasi Tara a Barsei, care nu este regiune minier2, se vorbeste de existenta de aur, argint si sare. Sa trecem insd la examinarea autenticitafii insasi a di- plomelor. D) Laz. publica un fel de schema de filiere a celor trei di- plome, o schema care poate duce in eroare, pentrucd ar putea face pe cititori s4 creada c4 intre cdpiile-atestari ce ni s’au pa- strat este intr’adevar un raport de filiere, — ceeace nu este ca- zul. De o ,filiere“ s’ar putea vorbi numai in ce priveste copia- atestare din 1278, prin care Legatul Papal din Ungaria atest cépia unei cépii, cuprinzénd copia diplomelor din 1211 si 1212 gi cépia alor 3 bule papale privitoare la ,,ferra Borza“. De aceea incepem cu examinarea acestei cOpii-atestari. Am contestat autencitatea acestei atestari din mai multe motive, intre cari 2 anahronisme. DI Laz. releva trei dintre mo- tivele mele. . a) numele Legatului Papal este scris Phyllyppus in loc de Philyppus cum se intalneste de obiceiu (citez rezumatele d-lui Laz). DI Laz. raspunde: ,afirmatia este prea putin concludenta, pentruca ortografia, mai ales a numelor proprii, nu a fost fixata in evul mediu“. Raspund la randul. meu: Da, este aga, mai_ales cand era vorba_delnume straine netizitate\ca | Wilhelmus, ‘Gailel- mus, Unii scriau uneori numele intr’un fel, alfii in alt fel. Dar el, purtdtorul numelui isi scria numele intotdeauna in acelasi fel. Philyppus, Legat Papal, si-a scris numele intodeauna Philyppus. Intre numeroasele documente ramase dela el, cOpia-atestare din 1278 este singurul document in care dam de ortografia Phyllyp- pus, ceeace dovedeste c4 acea atestare n’a putut iesi din can- celaria Legatului Papal. b) cépia din 1278 vorbeste de un ,cvatern*, carte care pentru intaiasi data a fost introdusa in cancelaria papala la mij- locul secolului al XiV-lea, Di Laz. raspunde: dl Schiopul este gresit informat. ,quaternus* este orice caiet de 4 coale deci 8 foi (Du Cange). La randul meu raspund: ,Nu este vorba de ce intelegem sub ,Quaternus“, ci de epoca in care a fost pentru intaiagi dati in’ circulafiune. Cum dovedesc gi toate exemplele Jui Du Cange), ,quaternio-quaternus“ este un termen tehnic al artei tipografice (gi ,,coala” a luat nagtere numai deodata cu arta tipografica). Or, dat fiind c& arta tipografica n’a fost cunoscuta inainte de secolul al XV-lea (dupa unii sfargitul secolului al XIV-lea) — ,quaternus* la 1278 ramane un anahronism care exclude autenticitatea. c) cépiile din cvatern, dintre cari ultima e cea a unei bule din 31 August 1232, sunt atestate de un oarecare Martinus, care190 n'a putut si fie decat Martinus vicecancellarius archidiaconus Senensis, mort la 11 Aprilie 1232, adica inainte de data atestarii. DI Laz. raspunde: .Nimic nu dovedeste c4 Martinus este vice- cancellarius. Este cu mult mai probabil ca el sa fie copistul care a _copiat cvaternul*. Raspunsul meu este: Se stie ca dela 1227 pana la 1232 vicecancelar al cancelariei papale a fost Martinus archidiaconus Senensis $i se mai stie ca intre atributiunile unui vicecancelar erau $i atestarile. Un simplu copist nu avea nici o calitate s4 ateste o cépie. Ar fi primul si unicul caz cand ate- starea unei c6pii ca fiind conforma intru toate cu originalul s’o faci un simplu copist, copistul care a facut chiar el cépia. Atestarea din 1278 nu este prin urmare autentica. De alt- minteri, dl Laz. 0 gaseste si el suspectd din alte motive decat cele aa aci (0 serie de greseli de copist relevate tot de mine). Ne intoarcem acum la celelalte 3 atestari cari sunt toate cOpii-atestari ale diplomei din 1222. Nici una dintre aceste cé~ pii nu este confirmarea celei precedente, nici nu pomeneste ma- car de ea. Diploma din 1222 (in realitate numai o noua redac- tare unitara a celor 2 diplome din 1211 si 1212) nu pomeneste de cele din 1211 si 1212; cépia-atestare din 1280 a regelui Ru- dolf nu este o confirmare a cOpiei-atestari din epoca 1260-1270, si mich cea Gin) VSI. a; Arniepiscopuiutae Stgoniu pu) este o conilirmare @ Celor 2 precedente sau a uneia dintre ele Fiecare dintre aceste 3 cOpii-atestari este o atestare independenta, care ignoreaza celealte atestari si se refere direct la original. Calu- garil vienezi (1260—1270) ca $i Rudolf (1280) gsica si Arhi~ episcopul Strigoniului (1317) spun ca cépia atestat% de ei este © cépie fidela a originalului pe care I-au avut inaintea lor. Stabilirea acestui fapt este de mare importan{a, pentruca admite o singura deductie: cele 3 cdpii fiind copii fidele ale aceluiasi original, ele trebuie s& aiba si un text identic, fara orice abatere (decat poate greseli de ortografie). Or, cazul este altul. Intre cele 3 cépii-atestari facute dupa acelasi original — exista deosebiri esentiale de text. Am relevat 3 dintre cele mai caracteristice. DI Laz. citeazd numai doud, suprimand a treia. Eu incep cu aceasta a treia. In cépia-atestare din 1317 si cea din 1260—1270 diploma din 1222 incepe: ,,J/n nomine sancte trinitatis et individue unitatis*. In cépia din 1280 a regelui Rudolf diploma incepe: ,/n nomine sancte et individue trinitatis*. Acelasi original — dowd versiuni. In “cépia-atestare din 1260-1270 dignitarii eclesiastici sunt: .-Briecio Waciensi episcopis et Reginaldo ultrasilvano Electo exis- — In copia-atestare din 1280: ,Briccio Waciensé . Electo ultra silvam existentibus...« In cea din 1317:_ »-Briccio Wacienst episcopis existentibus.. “ Adicé: cépia_ din 1260—1270 pomeneste intre dignatarii tarii si pe episcopul Tran- silvaniei Reginaldus, — cépia din 1280 pomeneste de el fara s4i dee insd numele, iar copia din 1317 suprima pomenirea unui episcop al Transilvaniei. Acelagi original — trei_ versiuni. D-I Laz. observa: ,Dupa cum se vede, textele sunt din ce in ce mai incomplete. Aceasta nu dovedeste lipsa de autenticitate a origi- nalului, ci alterarea lui treptata. Argumentul d-lui Laz. cu ,alte- rarea treptata“ a originalului, nu are nici un temeiu. S'ar putea vorbi de o alterare ,treptata* daca copia din 1280 ar fi. spre pild’ o cépie a celei din 1260—1270, iar cea din 1317 0 cépie a celei din 1280. Dar fiecare dintre cele 3 cépii este o cépie facuta direct dupa originalul din 1222, care nu_avea cum sa se waltereze treptat“, ci era acelasi si la 1260—1270, $i 1a 1280, si Ja 1317. A treia deosebire este tot atat de concludenta. In_cépia-a- testare din 1260—1270 diploma din 1222 are textul: ,Ef ut istud eis ratum permaneat atque firmum, presentem paginam sibi ius- ig nostri Karactere roborare“. Cépiile-atestari din 1280 Et ut istud eis ratum permaneat atque fir- mum, presentem paginam sibi iussimus bulle nostre auree carac- tere insignici*. Din, now, ecelesi esiginal — dowd verciuni deo- sebite Di Laz. observa: ,Este o evidenta gresald de transcriere in atestarea vieneza.. Copistul a scris (asa) prin influenfa for mulelor tip din diplomele obicinuite*. Argumentul cu ,formulele tip“ nu rezista analizei. Inainte de toate nu se poate spune cu cer- tudinea cu care o spune dl Laz. ca transcrierea vieneza este cea gresita. Acelasi lucru s’ar putea spune gi despre celelalte doua. In sfargit, oricum, copia vieneza este atribuita epocii 1260-1270, cand formula tip care ar fi putut influenta nu mai era ,sigilli nostri caractere“, ci_,sigilli nostri munimine“ (1261, viceregele Stefan, 1271, regele Stefan, — 1264, Philyppus, Arhiepiscop al Strigo- niului, — 1271, Mateiu Voevod al Transilvaniei $. a.) De altfel gi aceasta atestare o gasegte suspecta gi di Laz. tot pentru alte motive relevate de mine (lipsa datei, lipsa pecetilor etc). Un argument deosebit de grav impotriva autenticitatii di- plomei din 1222 este curtea civil4 pe care aceasta diploma o atribuie regelui Andreiu pentru anul 1222. Dignitarii ingirati in diploma ca fiind atunci in functiune sunt necunoscuti, numele lor fiind pentru prima gi ultima oard amintite in aceasta diplo- ma. DI Laz. raspunde: ,,Aceasta chestiune a fost rezolvaté de canonicul Kardcsonyi (1899), care gaseste explicafia in eveni- mentele politice dela curtea ungara. Demnitarii nu sunt niste necunoscufi, ci snnt demnitarii dela curtea lui Emerich. Ne aflam deci in fata unei reactiuni conservatoare de scurté duraté*. Si— 431 — dl Laz. il mai chiama gsi pe dl Perlbach intr’ajutor, citand din el un pasaj c& ,a fost un guvern de reactiune conservatoare care J-a silit pe regele risipitor s4 se supuna unui contro] mai sever dand bula de aur“, In ce priveste ,guvernul de reactiune conservatoare“ exi- stenta unui asemenea guvern nu este dovedita prin absolut nimic. Este numai o deductiune din faptul ca unii (nu tofi!) dintre dignatarii regelui Emerich (mort 18 ani inainte) au avut nume asemu toare cu doua dintre cele din diploma din 1222, De alta parte, un guvern venit la putere ca sA puna frau risipei regesti nu-si putea incepe activitatea prin donatiunea unui colt de {ara facuté unor straini, — mai ales cé una dintre cauzele nemultu- mirii {irii era si marea influenfé a strainilor dela curtea lui Andreiu. $i inaintea lui Karacsonyi si dupa el, critica istorica ungu- teasca s’a mai ocupat de aceasta chest une a curtii dela 1222. Ea a pornit insa mai mult din premisa — gresita — cd diploma din 1222 este autenticd si a cautat numai_o explicatiune pentru numele acele necunoscute. Mai recent, Szentpétery Imre (Az Arpadhazi kirdlyok okleveleinek kritikai jegyzéke, Budapest 1923), cumpanind argumentele, conclude ca ,autenticitatea diplomei din 1222 nu este dovedita in mod absolut“. O atgumentatie trebuie:cumpanita\intotdeaunajin ansamblul ei logic. Argumentafia mea fogicd este: tacerea absoiutd a po- steritafii... indicatiuni pozitive cd ,terra Borza“ este undeva in Nordul Ungariei... contradictii principiare intre bulele papale re- dactate contimporan cu concursul partilor interesate si diplomele privilegiale pastrate in copii tartive.... caracterul fizic al Tari Barsei care nu este cel al lui ,ferra Borza“.. incongruenfe in ce priveste hotarele si intinderea.., vecindtate inexistenta pentru Jara Barsei, dar atevdrata pentru ,ferra Borza“ din Nordul Un- it diplume ramase in cépii defectuoase.., anahronisme in . deosebiri esentiale in textul reprodus dupa acelagi ori- defecte numeroase de forma.. 0 curte regeascd’ necu- noscuta... 1). * 1), X este acuzat ci a omorit pe Y. Dovezile ? © serie de indicii. Apa- rarea se leagi de unul: ,O fi X irascibil, ‘dar irascibilitatea lu vada cé a omorit. Sunt atafi oameni irascibili, fark si fie asasini... ete.*, Da, dar... X este vecin cu Y, s’a certat cur el pentru un petec de pamant a pornit proces si I-a pierdut, 'I-a ameninfat pe Y cu moartea, a fost vazut in- trand in casa Jui_Y, s'au auzit fipetele lui Y si X a fost vazut cu haina pa- tata de sdnge.., Fiecare dintre aceste indicii Iuat in parte nu este 0 dovada. »X este vecin", nu este dovada cA e si asasin, Nici faptul ci a pierdut pro- Cesuil sau a fost vazut iesind din casa lui Y nu sunt dovezi c& e asasin, Dar toate impreund: vecin, cearti, proces pierdut, amenintiri, cearlé in casa, {i- petele victimei, haine patate de singe — dau alta infatigare lucturilor gi yira- scibilitatea* devine un factor psicologic de importanfa.— 432 — Concluziunea este numai una: ,,terra Borza' nu este Jara Barsei. N’am putut rdspunde (pentru a nu fi prea lung) la toate obiectiunile d-lui Lazarescu. N’am raspuns spre pilda la iden- tificarea ocnelor de sare ,Akana (care nu e nume propriu) cu Ocna \angaé Targul-Ocna (care ins& dupa insasi teosia d-lui Laz. era in tara Cumanilor dugmani $i chiar si numai din aceasta cauza inaccesibila pentru Tara Barsei, despartita de munti i pa- duri_nepatrunse), N’am raspuns nici la teoria privitoare la ,ter- ra Brodnicorum“ (discutaté pe baza unui document fals) ” etc. La unele voi mai raspunde in edifia noua a studiului meu. De data aceasta vreau s& mai relev numai o singurd obiectiune a d-lui Laz, pentrucd ea araté cu ce pufiad atentiune a citit dl Laz. documentele ce le discuta. Pentru a explica unele contra~ dictiuni dintre bule si diplome, dl Laz. spune ca bulele nu se refer la o singura diploma, ci la dowd, bulele citand cand din una cand din cealalta. Dovada d-lui Laz. este c& in bule ga- sesti cand ,privilegia“ (plural), cand ,privilegium“ (singular). DI Laz. chiar ,remarca intrun loc c& ,este a doua oara cand di Schiopul nu face deosebirea fntre singularul gi pluralul“ acelui cuvant. Atrag atentiunea d-lui Laz. cd nu ew nu fac acea- sta deosebire, ci bulele. Ele folosesc atat pluralul cat si. singula- rul petri desenarea unei:singure\diplome |(cumasi, ,literce pri- vilegiaies” insenineaza inainte de toate o singura diploma). La fel bulele vorbesc intotdeauna numai de o singura donatiune. In bula din 17 Februarie 1226 Zimm. 53) Papa Honoriu adre- sdndu-se regelui Andreiu incepe cu ,inspectis privilegiis tuis* pentru a-l ruga sa le restituie Cavalerilor pamantul secundum limites in privilegio tue donationis“, mai subliniand odata acest ,secundum limites in ipsis tuis privilegiis designatos“. Adica cand pluralul, cand sirgularul. In bula din 1 Septemvrie 1225 (Zimm. no. 49) vorbeste raspicat de o singura donatiune, prin urmare de o singura diploma : ,concessis eis in regia’ donatione terminis*. In bula din 12 Linie adresata abatilor (Zimm. no. 46, a doua din aceeagi zi), le di insdrcinare acestor abati si examineze limites in prefato privilegio dicti regis expressos — referindu- se cu acest ,prefato“ la pluralul ,.in ipsius regis s quidem pri- vilegiis perspeximus“ din introducerea aceleiagi bule. Bulele papale n’au cunoscut prin urmare decat o singura donatiune, o singura diploma donatial’, — care ins nu_ este nici una dintre cele publicate Ja sfarsitul secolului al XVIlI-lea. Incheiere. Pe cei pe cari ii intereseaz4 aceasta problema a Cavale- rilor Teutoni in Tara Barsei fi inv.t s& mai citeascd si capito-— 433 — jul V. ,,O confruntare de diplome“ din studiul meu ,Diploma Andreiand din 1224 si alte diplome false sau fals interpretate“ (Cluj, Cartea Romaneasca) care va fi aparut pe cand vor apa- rea aceste randuri. Si-i_mai invit s4 studieze harta aci reprodusa. La 1554 Wolfgang Lazius publica la Viena, din insarcinarea Curtii, o vasta Iuctare cartografica a provinciitor Austriei si Un- gariei. Din aceasta lucrare exista azi numai trei exemplare. In anul 1906 lucrarea a fost reeditata, intr’'un numar restrans de exemplare, de Societatea Geografica din Viena. Pe planga no. XVI, in colful nord-estic al Ungariei, in colful ungaro-polono- transilvanean gasim pe harta indicati niste munti ,Schneeperg*, la poalele lor un ses ,, Wurfzigrund", iar in apropiere ,Salisfodi- nae“. Gasim pe harta tot ce se pomeneste in documente in le- gatura cu ,ferra Borza“: munti de z4pada (,montes nivium“).. un nume care aduce cu ,Burcia“.. ocne de sare (,gue Akana vocantur“, adica ,Salisfodinae“)... avem vecinatatea Transilvaniei, Ungariei si Poloniei... Avem tot ce nu avem in {ara Barsei.rere zinoft> ‘NINYOL . ee aaa yeaah — 434 —