;

, ;

'
; ; T1J
, '
,
, ;
;
; Tc}J ,
; ;
.

;
,

,

; , ; ; '


. ' ;

,
Este sugesti va folosirea cuvantului "" (starea celui care
locuie~te ca stra in undeva, nu ca cetate an) cu istorie care urca pana la
inceputul cre~tinismului ~ care subintelege faptul ca, de~i ne folosim

pentru vreme de lucrurile acestei lumi,

cre~tini casa lor ve~nica ~ ad evarata.

lumea nu reprezinta pentru

2 Editata de Blastos, Markos, . 44-48 ~ DokiInion, . 135-140; Diamantopoulos, Markos, . 265-270; Petit, 17, . 336-341 ~ Marci Opera

Marcu, ] eparhiei1 credincio~ilor

din Efes, reafectuu Papa al vechii Rome 2
Astazi este inceputul bucue a toata lumea. Astazi razele intelegatoare ale soarelui pacii rasar inaintea intregii
lumi. Astazi madularele trupului Stapanului, impra~tiate
~ rupte mai inainte multa vreme, se avanta sa se uneasca
unele cu altele. Caci rabda Capul, Hristos Dumnezeu,
sa stea peste un trup imparpt, nici dragostea vrea, n
nici chip, ca legatura ei sa fie nimicita dintre . De
aceea te-a sculat pe tine, intaistatatorul 3, spre
aceasta chemare a noastra, ~ a ridicat pe preabinecredinciosul nostru imparat spre ascultarea ta, ~ a pregatit pe
preasfintitul nostru pastor ~ patriarh sa-~i uite de batranete ~ de neputinta ndelungata,~ ne-a adunat de pretutindeni pe , ast aflap sub el, ~ ne-a facut sa cutezam
a infrunta drumul lung ~ marea ~ alte primejdii. Oare
e limpede ca.acestea - faCut cu puterea ~ judecata
Dumnezeu? ~ se poate vedea oare de pe acum cat
de buna ~ de placuta Dumnezeu va fi incheierea 10?
. 28-33; Gill, AG, , . 28-34. Rostita undeva la incep u tul Sinodului de
la Ferrara la ind emnul im paratu lui. Am folo sit editia d in .
3 Expresia trebuie in telea sa ca
"primus inter pares" ~ se ved e foarte clar ca Sfantul Marcu recunoa~te
p rimatul de onoare al papei pentarhie, dar numai perspectiva unei
uniri iminente, pe baza unei "simfonii" dogmatice, indi spensabil ~
trinsec legate de aceasta recunoa~tere. Nu este un caz izolat literatura
patristica, vezi Teodoret al Cyrului, Epistola 113, SC 111, . 56-58.

SFA NTUL EVGH ENJ CUL

198

,
, ,

, ;

;

:

4J 4J , ;
; .

; ;
: ; ;

'
: ,

X~ ,
'
,

,

, U
,

,
4J,
, :J
, .
~, , ,

oo~ ~ ,

~
,

Vesttorii erau probabil teo!ogii papei.
Este grator pentru mentalitatea romano-catolica faptu! ca expresia
" " a fost tradusa !atina de catre Pette ca "ut alter
deus"! Vezi 17, . 199.

Citre papa

Eugeniu / IV-/ea

199

, dar, preasfinte parinte, prime~te pe tai eniti de

departe, din Rasarit. Strange-i pe cei despartitivde ~ult~ ,
reme, care cauta scapare bratele tale. Tamadule~te-l
pe cei ce au fost smintiti. sa fie rnlaturata ~oa
ta piedica ~ poticneala care pacea. Spune ~ tu
insuti estitorilor tai 4, ca un allui Dumnezeu5:

"Fac~ti cai poporului Meu ~ aruncati din cale pietrele"

(Is. 62, 10). Pana cand cei ce suntem ai Aceluia~i Hristos

~ ai acelcia~i credinte sa ne rncaieram ~ sa ne macelarim unii pe a1tii? Pana cand rnchinatorii Aceleia~i Trem ne m mu~ca ~ ne m manca rntreolalta (cf Gal.
5, 15) pana ce m ajunge sa ne nimicim unii pe altii ~
sa im desfiintati de rajma~ii cei din afara 6? Sa nu fie
aceasta, Hristoase Imparate, nici sa biruiasca multimea
pacatelor noastre bunatatea Ta. Ci precum rh ~re.muri
le de mai lnainte, cand ai azut ca rautatea se lntlnsese
peste nlasura ~ rnaintase foarte tare, ai opr!t-~ prin :~~
~ prin Apostolii Tai din aantul cu care lnalnta ~ l-al
rntors pe toti la cuno~tinta Ta, a~a ~ acum, prin ace~ti
slujitori ai Tai, care nu au pus nimic mai presus de dragostea Ta, une~te-ne pe unii cu altii ~ cu ~ine ~ fa
sa se ilnplineasca rugaciunea aceea, cu care rugandu-Te,
cand mergeai spre patima, ai spus: "Da lor sa fie una,
dupa cum suntem una" (. 17, 11, 21). Vezi, Doamne, rmpra~tierea noastra, ca este rednica de mila, ~ ca
, pe de parte, fiind obi~nuiti cu petrecerea dupa
propria socotinta ~ dU}bunu plac7, ne-am folosit d~
libertate ca prilej [de a ~luji] trupului ~ ne-am facut robl
ai pacatului ~ pe de-a-ntregul trupuri, iar pe de alta, am
fost predati rajma~ilorcrucii Tale spre jaf ~ robie, ~ am

vorba de turci.

oo~ ili ~. Cu multa finete, Sfantu! puncteaza dub!a

sursa a ratacirii: inile!area mintii ilicea a inimii.

200

SFANTUL EVGHENICUL

; ; , ,

/,

: 6
: , ,

.
' ' ,
.
, .

(2.) . ;
, , .

]
, ;
; '

;
,

;
, ;
, ,

;
, ,
8 sensu! ca de mult se orbea ascuns ca e neoie de sinod
ecumenic, !ucru ce !-au lmplinit cei adunati atunci.
9 Aproape aceea~i formu!a se gase>te !a Sfantul Dionisie Areopagitul, pecet!uind rugaciunea so!emna de !a nceutu!!ucrai DespreTeologia Mistici (ezi , Sea Filocalia, 3, . 476: "
") >i credem ca ana!ogia este Intamp!atoare. Este de remarcat
faptu! ca cazu! de fata aem de a face cu datiu! de agent care lnsote~te construetiIe pasie limba greaca.
10 text, este dorinta de a te impune cu orice pret ~
conduita determinata de aceasta dorinta.

Citre

papa Eugeniu IV-lea

201

fost socotiti ca n>te de junghiere! (cf Ps. 43, 22-24)

Milosti fii, Ooamne! Ia aminte, Ooamne! Srjne>te-ne,
Ooamne! Ceea ce orbea toata lumea de multa reme,
cum ca este neoie de un Sinod Ecumenic, am
plinit astazi > am facut tot ce tine de ". Oa, dar, > Tu
cele ce tin de Tine spre desaar>rea celor ce le-am
inceput. Caci poti, numai sa rei, > rerea Ta este fapta
desaar>ta. Spune-ne > , precum mai inainte prin
Proorocul : "Iata, Eu sunt cu , > Ouhul Meu statut-a mijlocul ostru" (Agheu 2, 5-6). Caci daca Tu e>t
de fata, mai departe toate caile se or face netede > lesne
de strabatut.
~ acestea sa fie rugaciunea mea pentru clipa de fata9.
>adar, catre tine imi indrepta cuantu.Ipreasfin
te parinte. Oe ce este atata iner>unare aceasta
adaugire Crez, care a taiat > a sfa>at trupullui
Hristos > a despartit prin pareri diferite, atata reme, pe
cei numiti cu numele Lui? Oe ce e atat de mare >
de]ungat~impotriire> dispretuire lipsita de dragoste a fratilor > instrainare de cei ce se smintesc? Oe ce
am dispretuit pe Parinti, cugetand > zicand altele decat
predaniile lor comune ll? Oe ce socotim credinta acelora
cu lipsuri > aducem loc pe a noastra ca > cum ar fi
mai desaar>ta?Oe ce bineestim altcea afara Ean
gheliei pe care am primit-6? Ce diaol iclean ne-a
muit intelegerea ()> unirea 12 Cine a luat dintre
13
dragostea frateasca, introducand jertfa diferita ,
care nu este adusa chip drept, de reme ce nu este
Adica, sensu! ca erau acceptate de toti Biserica eche .
orba de a gandi !a fe! - singuru! suport rea! a! unei uniri.
13 poate aea ~i sensu! "potrinic, de rea priinta" (ezi
LSG, lc ~i 4b), iar , care este fo!osit text mod repetat, are
uneori conotatia de "a inoa".
11
12

202

S FA N T UL E V GH ENI CUL

, ! ; ;
; ;

; ,

' ;

. ,
, ,

; .

; ,
,
: /

, .
4J ; ; , ;
; ;
,

'r1j

mJ

n , ;)

'r1j

TJ t;j

;). '
, '

,
, .
'[(~ ' C;:l

14 nctu nostru de vedere, frrnula Sfantului lipse~te precizia. Cea mai log ica ipoteza este ca se are vedere disparitia Im parta~irii utraqte forma, adica sub ambele specii. .
15 se poate referi atat la etosul Parintilor ca model de urmat , dar poate fi ~ aluzie la pretentiile paternaliste ale papei.

203

Ciitrepapa Eugenil/ / IV-/ea

imparpta 147 Oare acestea de un suflet 'ap osto1ic > de

cugetare parinteasca 15 > de dispozitie frateasca sau,
din contra, de una potrivnica > stricata, > samavo1nica,
> care, daca top ar pieri, nu ar vedea asta nimic rau?
Eu cred ca ce1 ce a introdus aceasta despartire > a sfa>at cama>a trupului Stapanului, tesuta dintr-o bucata,
mai mare osanda va avea decat cei ce L-au rastignit >
decat toti necrednc> > ereticii cei din veac. Insa tie,
dimpotriva, iti este cu putinta, preafericite parinte, sa
une>t ~e1e desparpte > sa nmce>t zidul ce1 din mijloc
a1 despaftIturii (Efes. 2, 14) > sa 1ucrezi 1ucrarea dumneee>tii ", numai sa vrei. Inceputu1 acesteia tu
insuti 1-ai pus > 1-ai sporit stra1ucite cinstiri > mari
daruri; bneve>te a-l > duce 1a bun-sfar>t, caci nu vei
gasi un prile.i mai potrivit decat ce1 pe care ti l-a dat
Dumnezeu astazi. Ridica-ti ochii imprejur (. 60, 4) >
rve>te carunteple cinstite;;i [pline] de sfinpta cuviinta,
care au de trebuinta mai degraba de a>temut 1 7 ;;
de odihna, dar care totu;;i s-au ridicat din tinuturi1e 10r >
au a1ergat 1a desavar;;irea ta, fiind manate numai de nadejdea Dumnezeu ;; de dragostea catre . Prive;;te
cununa cea imp1etita a slavei, pe care nu zabovi sa ti-o
pui pe cap. A1tu1 a taiat? Tu fa sa\~e vindece. A1tu1 a sfa>at? Tu une>te . A1tu1 s-a pomit ;; s-a sarguit sa faca un
rau ne Jndreptat? Tu 1upta-te sa indrepp ce s-a facut, ca >
cum nu s-aI fi intam p1at nicidecum. Am auzit ca aceasta
adaugire a fost cgetata 1a incepu t de catre unii dintre
inte1eppide la , pentru iconomia > indreptarea unora
" c - are
lucrare iconomie dumnezeiasca.
17 Lteral In text: "pat'"

ideea de a activa , de a pune

204

SFANTUL ,

; ,
, ctJ
, .
, '

, ,
,

, ,
, ,

; ; ,
,

.
, , ,
'
. , ,

; , '

Jj Jj ,

,
' , ,
.

' ,
,

. (
) ,

, .
' ,
18 Filioque a fost introdus pentru a lntari ochii vizigotilor aeni
dumnezeirea FiuIui , prin aceea ca era facut cauzator, lmpreuna cu TataI, aI DuhuIui. FaptuI s-a lntamplat Ia Sinodul de la ToIedo, n anuI589.

Ctre

papa EugeIliu allV-lea

205

care nu erau sanat> priinta credintei18. Prin urmare, tot de dragul iconomiei sa fie scoasa, ca sa primiti
pe fratii de care -ati rupt cu totul prin despartire, afara
numai daca aceasta nu a doare. Cugeta-mi la sangele
cre>tinr care se arsa fiecare > la robia amara sub
barbari > la ocara Crucii Hristos; mai adauga rasturnarea altarelor, nimicirea caselor de rugaciune, incetarea dumneee>tr cantari, cotropirea locurilor sfinte,
pradarea sfintitelor ase > a tot ce se putea cara 19, care
toate s-ar rezola chip firesc prin pacea > intelegerea
noastra, impreuna-lucrand Dumnezeu, numai sa reti
ca, lepadand aceasta tmpietrire > tncapatanare, sa faceti
pogoramant fata de , cei slabi, > sa in d ep artati dintre
cele ce ne smintesc. I1Daca mancarea, zice, smnte>te
pe fratele meu, nu manca eac came" (Rom. 14, 21
> 1 Cor. 8, 13), de> nu este oprita mancarea camii. >a
> acum, preasfinte parinte, buna este > painea dospita,
buna > cea nedospita. Dar daca cea nedospita smnte>te,
> este socotita nedeplina pentru jertfa > nedesaar>ta
> moarta, > e numita deScriptura p ainea rautatii (1 Cor.
5, 8), de ce nu se alege cea dospita, iar la cea nedospita sa se renunte? I1Fiindca \~aine20, un trup suntem cei
multi", zice dumnezeiescul Apostol. I1Caci dintr-o paine
ne marta>m" (1 Cor. 10, 17). Prin urmare, daca nu ne
marta>m dintr-o paine, e firesc ca nici nu suntem un
trup, nici nu respiram tntreolalta > nici nu ne m>cam n
armonie. I1Va rog pe , zice acea>, prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa ziceti acea> lucru
> sa nu fie dezbinari intre " (1 Cor. 1, 10). >adar,
de reme ce nu zicem acea> lucru, e de inteles aceasta
19 Strani, scuIpturi, etc. din biserici. Toate aceste dezastre erau cauzate de catre turci.
20 lnseamna de fapt paine dospita.

S FA N T UL E V GH ENI CUL

206

. :
' ,
; /, /'

, ,
.
,

(3.)

, '

- ,
, :
,
; ,

, ,
,
.

,
/ ,
, ,

, '

fl

. ,
' i'

Ciitre papa Eugeniu allV-lea

mare

207

netamaduita dezbinare care pana azi este Intre

. $ unde nu zicem la fel? Nu vreun ungher ~
vreo tainita ~ adunandu-ne doar undeva unde sa
ne putem ascunde de cei mulp, ci Simbolul comun
de credinta, marturisirea de la Botez, pecetea cre~
tineasca 21. $ daca cel ce falsifica moneda Imparateasca
este vrednic de mare pedeapsa, cel ce schimb13 pecetea
comuna a m13rturisirii cre~tinilor ce plata ar putea fagadui sa dea care sa nu para mai mic13 decat gre~eala?
Dar - ~ a~a. limpede ca odata ziceam acela~i
cru ~ nu era Intre dezbinare. Atunci eram conglasuire cu P13rintii atat , cat ~ ceilaI. Acum Insa, cand
numai zicem acela~i lucru, pe ce ne aflam fiecare
dintre ? , Suand acelea~i lucruri ca ~ atunci,
suntem congl13suire ~ cu In~ine, ~ cu Parintii
tri, ~ cu , dac13 veti vrea s13 graiti cele adevarate. Dar
, introducand lucruri , chip necesar sunteti
dezacord, mai Intai cu In~iv13, apoi cu P13rintii o~
tri comuni ~ apoi cu noi. $ de ce nu ne Intoarcem la
acea buna conglasuire, care ne va arata ca marturisim
acord ~ cu In~ine, ) unii cu aIi, ~ cu Parintii,
care va nimici ~ dezbinare~ ~ va uni cele pesP13rte ~
va lucra tot binele? Da! - pentru Tre imea Insa~i! Da! pentru nadejdea comuna care n13d13jduim ~ nadajdu : nu ne l13sati s13 plecam de aici de~er ~ far13 nici
izband13. Pentru Hristos mijlocim, ca ~ cum Dumnezeu
va roaga prin ( Cor. 5, 20). Nu necinstiti mij10cirea
noastr13. faceti de nimic ostenelile noastre, nu aratati
neroditoare rug13ciunile, nu Impliniti voia vrajma~ilor,
nu Ingaduiti ca vr13jma~ul nostru comun s13-~i rada de
ca mai Inainte, nu faceti s13 Se Intristeze Dumnezeu
2 1 Sensul este acesta: putem fi deosebiti chestiuni particulare ce
tin de ethosul grec sau latin, dar nu ceea ce define~te Insa~i identitatea noastra de cre~tini.

208

S FA N TUL EVGH ENICU L

.
,

.
,

, ,

. ' ( )
;
,

' ,

T4J

cy , ,

, ] ;
,
; , .

Citre

papa Eugeniu allV-lea

209

Duhul Lui cel SHint. Tot sufletul ~ tot auzul a~teapta

cu incordare hotararea voastra. Daca ati vrea sa va plecatispre pace ~ sa luati dintre srninteala, s-ar ina1ta
cele"ale cre~tinilor, ar cadea cele ale necredincio~ilor, s-ar
infrico~a cei ce ne urasc ~ ~i-ar cunoa~te rnai dinainte
pierzania. Dar daca s-ar intarnpla contrariul - sa nu fie!
- ~ obiceiul cel rau al despartirii va asupra
folosului ob~tesc, eu rnai mult nu rnai putea grai ~
rna tulbura patimind durere, iar Singur Durnnezeu,
Cel ce toate le poate, sa indrepte Biserica Lui pe Care a
rascurnparat-o cu sangele Sau ~ sa faca sa fie voia Lui,
precurn in cer ~ pe parnant, ca Lui se cuvine slava, cinstea ~ inchinaciunea vecii vecilor. .

 '

(1.)

,
;
,

.
.

' ; , ;
; ,

.
,

Tc;.,

, ;

: . '
'; ;

,
;

, ,
, .
,
Editata de Lampros, . cit., . 24-36; Petit, 17, . 477-479 ~
Marci Opera, . 169-171. Datata probabili'n ani 1442-1444, scrisa la Constatinopol, dupa i'ntoarcerea din Limnos . Am folosit editia din , comparand-o cu editia Lampros.

Catre egumenul manastirii Vatopedu

de la Sfantul !
Preacuioase intre ieromonal1i > egumene a1 cinstitei > sfintei manastiri a Vatopedu1ui din Sfantul Munte,
rog pe Dumnezeu sa fie sanatoasa marea ta sfintenie >
trUe>te2, spre sprijinirea > lntarirea > folosul sufletelor
pastorite de tine > spre eselia > bucuria noastr,. Suntem > pana acum, cu mila Dumr\~zeu, prin
sfintele tale rugaciuni.
Venind eu pe cale catre , aeam simtamantul
[dispozitia launtrica] ca ma urc chiar la cer, a>tetand
sa intalnesc oameni care trup la petrecerea
ingereasca, oameni care arata lume filosofia cea mai
presus de lume, oameni care poarta gura necontenit
lnaltarile Dumnezeu > sabiile cu doua ta>ur ale
cont~mplatiei > faptuirii, - ~ maini faptuitoare Impotria (cf Ps. 149). Insa luceafarul
cel ce a cazut din cer > care pururea ne mue>te calatoria - ne-a impiedicat. $ nu e nimic de mirare daca ne-a impiedicat pe cei netrebnici > care nu
aem nimic bun, de reme ce a facut aceasta cu fericitul Pael, soarele 1umii. "Caci adeseori, zice, am planuit
sa la > data > de doua ,> ne-a impiedicat
2 Am lasat varianta ad literam pentru a pastra "aroma" ~ ambiva1enta semantica a limbi eline, dar probabil traducere mai clara ar fi
"sa fie sanatoasa preasfintia ta" .

SFANTUL - .

212

; . .
c}J - '
,
;
, '
, ti

. '
'11
.
)

, : '
,

,
, .;
; ; ;
;
. ;
; ; ; .

(2.)

' , '

1J

, '

11 6.J 1
,

~~
'

. , ,
.
4-

'

'

Citre

eguInenul VatopedullIi

213

Satana" ( Tes. 2, 18). Aadar, daca pe acela l-a impiedicat, aa 3 sa fie pentru ceea ce este ingaduit de catre
Dumnezeu. Dar totui lnca va tinem cuget prin nadejde ne incredem rugaciunile Voastre ca vom vedea, de buna seama, cinstitele doritele voastre fete,
poate vom locui impreuna cu toata vremea, daca
Ii este placut Dumnezeu lucrul acesta. Iar daca
c~urile stau altfel decat socotim , bine este a multumi
l pentru aceasta lui Dumnezeu. Caci lupta []
nu ne-am impotrivit pacatului pana la sange (cf Evr. 12,
4). Dar multa mangaiere am gasit de la fratii Votri aflati
aici : de la preacinstitul eclesiarh, de la maleIe
nom, de la ceilalti pe care i-am vazut ca nI;te icoane
insufletite ale dragostei evlaviei Voastre. Fiindca neau gazduit adeseori ne-au odihnit ne-an lncurajat.
Sa le dea lor Domnulrasplati1e vrednice de osteneala
dragostea lor.
"Rogu-va pe , prin numele Domnului nostru Iisus
Hrislos, ca sa graiti la fel totdeauna sa nu fie intre
schisme" ( Cor. 1, 10), ca sa paziti siguranta, ca pe
cOinoara buna, credinta noastra cea adevarata predata de Parinti, nimic adaugand, nimic scond. Caci
nu am avut pana acum credinta cu lipsuri, nici nu am
avut nevoie de vreun sinod sau oros ca sa aflam v re o
nOl1tate, , ucenicii Sinoadelor Ecumenice ai
Parintilor care au stralucit acestea intre acestea.
Aceasta e lauda noastra: credinta
, noastra, mterea
cea buna a Parintilor notri. Cu aceasta nadajduim sa ne
infatiam lui Dumnezeu sa luam iertarea pacatelor.
Iar fara aCt:asta nu tiu ce fel de dreptate ne va izbavi de
~

n de dorinta noastra, acord cu Ingaduinta Lui. 1 textu! ed itat

Litera]: oprit sfie pentru noi sau "nu" s fie peIltru noi. Ideea
este ca: da:a Dumnezeu a lngaduit sa nu venim, trebuie sa ne lip sim ~
3

are urmi:itoru!inte!es: primit [iubitl s

citre Dumnezeu.

fie nou

ceea ce este fngiiduit de

SFANTUL EVGHENJCUL

214

Citre eguInel1ul

Vatopedului

215

-rij ~ .

pedeapsa veinica4 Cel ce lncearca sa ne scoata din ea i

sa introduca alta , chiar daca ar fi lnger din cer, sa
fie anatema (Gal. 1, 8). 5a fie scos din orice pomenire:
i dumnezeiasca, i omeneasca. Nimeni nu e staa pe
credinta noastra: lmparat, nici arhiereu, nici sinod
mincinos, nici nimeni altcineva decat numai Dumnezeu, Cel Ce ne-a predat-o 5ine i ucenicii 5ai.
"Va rog, zice dumnezeiescul Apostol, sa luati aminte la
cei ce fac vrajbe i poticneli afara Invataturii pe care
ati Invatat-o, i departati-va de ei. Caci unii ca aceitia nu
slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui .;
i vorbe bune i binecuvantari lnieala inimile celor
fara rautate" (Rom. 16, 17-18). "Dar temelia tare a credintei a stat, avand lntemeierea aceasta" (11 Tim. 2, 19).
Fugiti, dar, fratilor de cei ce introduc i lntaresc
noirea latineasca i, legati Intreolalta dragoste
tr-un singur tr,up i lntr-un singur Duh, cu un suflet,
cugetand una (cf l. 2, 2), adunati-va spre capul nostru cel unul: Hristos. Caci, iaraii, nu e drept a ne certa
fara masura cu fratii pentru banuiala rece i a avea 5
ravna nu dupa cunoitinta (cf Rom. 10, 2), ca sa nu aratam ca, sub pretextul credintei, lmplinim tulburarea i]
dorinta noastra de lupta6 Caci pe nimeni nu-l va folosi
dreapta credinta fara dragostea cea catre frati , Insa sa
tineti i pe aceasta: dragostea, i pe aceea: dreapta credinta, i le veti avea neIncetat, parinti i frati cinstiti,
chiar daca eu, din datoria dragostei, v-am pomenit putine lucruri, ii va veti lnfatiia cu acestea lnaintea 5tapanului, stralucind ca soarele lmparatia Tatalui vostru.

4 Fara dreapta credinta ni irtute nu ne va scapa de iad . Dar ~i cu

dreapta credinta batjcota de pacate de buna voie nu ne va scapa cineva.
5 Literal: a arata.

6 Atentionare pentru cei prea zelo~i fata de Ortodoxie, dar nu

chip autentic. Semnul a,tenticitatii este duhovniceasca dragoste, care
insa poate izvori numai din dreapta credinta.

;
, ; ,
-
. ; ; , ,

, ; , ,
; , '
. ,
, ;
11 , , ,

' '

' ,

, ; ;
.
; .

(3.) ,

, ; ; ;

,
, ,
,

, ' '
oiJ>

' ~,


.

,
,
, }1 t;j,

.-c.----------------------~---~-- - -~
'
~_.-

216

SFANTUL EVGHENCUL

, ,

/< , 1j
4}
.

(4.)

'

:
4}
,
.
' ,

Citre egumenul Vatopedului

217

Rugati-va ' pentru mine ca sa petrec restul vietii mele

dupa voia Dumnezeu, ca, pazind buna marturisire
neclintita pana la sfar't, sa pot afla macar ' ultimulloca' partea celor ce bine au placut Dumnezeu.
Fac metanie tuturor sfintilor mei parinti ' frati, fiecaruia ln parte. Iar lnainte de toti, mai cu seama preacuviosului egumen ' ante duhovnicesc, Ghenadie,
pe care 11 rog chip deosebit sa se roage pentru neputinta mea sfintele mjc catre Dumnezeu. Sfintele voastre rugaciuni sa fie cu mine!
.
Marcu al Efesului.

Preacuviosului intre ieromonahi

duhovnici, mie preadoritului
preacinstitului stapan frate,
kir Teofan, '

(1.)

,
;
; .
;
, ;

; ,

f'

,

,
.
;
,
. '
, ,
q.

Editata de Dim itrakopou!os, Ellas, . 106-107; Draseke, , 12,

1891, . 102-104; Lampros, . cit., . 21-23; 17, . 482-484 ~ Marci
Opera, . 172-174. Scrisa!a 16 iunie 1441,din temnita din insu!a Limnos.
Am fo!osit editia din .
1

Preacuvioase intre ieromonahi ' duhovnici ' mie

preadoritule Hristos ' preacinstitule stapane ' frate,
ma rog Dumnezeu sa fie sanatoasa ' trUe'te sfintia
ta, cu ale carei sfinte rugaciuni, prin mila lui Dumnezeu,
' eu sunt destul de sanatos cu trupul.
Sa 't ca dupa ce am plecat la Constantinopol2,
urcandu-se scaunul patriarhal unul din latino-cugetatorii care au semnat3, ' asuprindu-ne acela, m-am dus
de nevoie Biserica mea. Dar acolo, ara', neafland
nici odihna ' bolind greu ' fiind pagubit ' ispitit de
, fiindca nu aveam mandat de la stapanire,
am e'it ' de cu scopul sa plec la Sfantul
te. Mergand la Kalipoli ' trecand prin Limnos, am fost
prins aici ' intemnitat de imparat. Insa ]
Dumnezeu ' puterea adevarului nu sunt legate, ci mai
degraba alearga ' calatoresc bine; ' mai multi dintre
frati, luand indraznire prin surghiunul meu, arunca

vorba de intoarerea din Italia .

Este vorba de Episcopu! Mitrofan a! Cyzicu!ui, care a semnat !a
Sinodu! de !a F!orenta . S-a urcat pe scaunu! patriarha!!a 4 mai 1440.
MuJti dintre epi scopi nu s!ujeau impreuna cu el. Cand Sfantu! Marcu
a fost silit sa faca, a parasit Constantinopo!ul (cf Siropoulos, , 2-5).
2

SFANTUL .

220

; K ~ ~~~
; K~

,
,
.

(2.) ~
_ ~
,

; . , ~ o~

; 1
, ;
,

, ,

, _ :r~,
~ , K) ~

, ; ' ? , ~ ~~ ~ ,

.
,
v
_
_
(3.) ;

, ,

,
reti i fi0eret nu sunt creitini ad evarati,

Un termen aseman ator a folosit i Sfantul Marcu lntr-o dIscutIe cu

Visarion al Nicee i la Florenta. Pentru ca aces ta di n urma acce ptase darue papei schi mbul lepa da rii dreptei cred in te, ~. !'1arc~,ii ~pune:
"Eiti un "carciumar" [ ] i ai lucrat ca un " carcu:nar ~Slropo
ulos , 11). era de fapt Sata: de la ca.:~iuma,..cop,~lul ~are
ajuta la carciuma, adica avea nuanta clara de "sluga , "sluJ1tor , " pIco10'', "chelner'" "ospatar" .
4

Citre

Teofan din Evripos

221

mustra asupra prigonitorilor ~ caIcatorilor dreptei

credinte ~ ai a~ezaminteIor parinte~ti ~ alunga de
pretutindeni ca pe ni~te gunoaie, nelngaduindu-~i sa
liturghiseasca Impreuna cu ei, nici sa-i pomeneasca
reun fel ca pe ni~te cre~tini4.
Aflu ca a fost hirotonit de atin-cugetat ca mitropolit al Atenei un oarecare " carciumara~"5 de-al mitropolituIui Monemasiei care, petrecfud acolo, 1iturghise~te
Impreuna cu Iatinii fara deosebire ~ m chip
nelegiuit pe cati ~ care afla. Prin urmare, te rog pe sfintia ta ca, Iuand asupra-ti rana cea pentru Durrnezeu, ca
un om aIIui Durrnezeu ce e~ti ~ prieten al adearuIui ~
ucenic adearat al Sffutului ", sa Inderrni pe preotii
lui Durrnezeu sa fuga m toate chipuriIe de pa,rta~ia cu el
~ sa 1iturghiseasca Impreuna cu el, sa-I pomeneasca m reun fel, arhiereu sa-I socoteasca pe acesta, ci lup ~ tocmit, sa Iiturghiseasca nicidecum m bisecile latine~ti, ca sa nu ina ~ asupra oastra mania
Durrnezeu care a enit asupra Constantinopolului din
pricina neIegiuirilor mtampIate acolo 7
$ sa ~tii ca unirea cea mincinoasa Indata a fi destramata prin harul ~ puterea Iui Dumnezeu, ~ dogma
latiniIor, Ioc sa fie Intarita prin sinodul cel mincinos
- ceea ce ei s-au sarguit uru sa faca-, mai degraba a
fost rastumata ~ mustrata ~ Infierata pretutindeni ca
huIa ~ rea credinta, ~ cei ce au Intarit-o nu Indraznesc
. 6 Nu ne putem da seam a despre care Isidor este vorba, negreiit, dat
fiind nep otrivirea crono logica, nu po ate fi vo rba de vestitul ucenic al Sf.
Grigor ie Palama, patri arh al Con stantinopolului (1347-1350) care, deii
ales 1342 mitropolit al Monemvasiei, nu a fost hirotonit, pentru ca
a refu zat sa se lepede de Palama. Probabil este vorba de Isidor Glavas,
arhiepiscopul Tesalonicului (1380-1396) .
7 conitiinta Sfantului Marcu, Constantinopolul era decazut pentru ca a lepa dat dreapta credinta.

222

S FA N T U L EVCHE N CUL

.
,

,
, , '

;

;
, , ,
;

. "
,
;
; ,

!>

' . 4>

CJ KCJ 4> KoVTonETQtJ

.

Citre

Teofan din Evripos

223

sa-> deschida gura ca sa apere. Deci, "Staretu1"8 tocmitu1ui - nu pastorului - vostru, mitropolitu1 ce1 lipsit
de minte a1 Monemvasiei, 1uand de la 'imparat egumenia Prodromului, nu este pomenit de ca1ugarii , nici e
tamaiat nicidecum ca > cre>tn, ci '11 tin doar afaceri1e [manastirii] ca pe un consilier oarecare. $ 'imparatul,
afland acestea, nu zice nimic, ba > marturse>te pe fata
ca se cae>te pentru ce s-a 'intamplat > da vina pe cei
ce au semnat > au fost de acord cu latinii. >adar, fugiti > , fratilor, de arta>a cu cei 1ipsiti de arta>e
bisericeasca > de pomenirea celor nepomeniti. Iata, eu,
Marcu pacatosul, va spun ca cel ce-1 pe papa
ca pe un arhiereu ortodox vinovat este, ca 'im1ne>te tot
1atinismu1 chiar pana 1a taierea barbii, > 1atipo-cugetatoru1 va fi judecat 'impreuna cu 1atinii > ca ca1cator a1
credintei va fi socotit.
Sfinte1e ta1e rugaciuni sa fie cu .
arhonte, domnu1ui Constantin Kontopetris > tuturor
ce1or1a1ti arhonti care ne-au gazduit, metanie de 1a >
binecuvantare de la Dumnezeu.

Marcu al Efesului, 18 iunie.

' ;j .

8 Folosirea cuvantului su gereaza acest contet un joc

de cuvinte bazat pe multiplele Intelesuri ale acestuia, cazul de fata cel
de "Batra n'', "Staret", resp ectiv, ceva mai jos, cel generic de "monah" .

(1.)

;
. ,

] ~
, ; ~,'X:
;
,

;
. '
, '
,
, / ,
,
'

Editata de Dimitrakopoulos, Ellas, . 106-107; Draseke, , 12,

. 104-105; Lampros, . cit., . 19-20; 17, . 480-481 ' Marci
era. . 172-174. Datata 1440, Ihainte de a parasi Constantinopolul.
La Inceputul epistolei exista urmatoarea nota: "Acestea [scrisorile lui
Teofan] au fost trimise catre [episcopul] Efesului de catre preacinstitul
Intre ieromonahi Kir Teofan, cel din insula Imbros de pe dealul
bizos, timp ce Sfantul [Episcop] al Efesului era atunci la Constantinol, ca sa Intrebe pe Imparat daca sunt drepte cele astfel scrise. Pe care
~ primindu-Ie Sfantul, nu numai ca le-a laudat, ci a ' raspuns aceluia
acestea". Am folosit editia din .
1891,

Mtropolitul Efesului

catre Teofan 1

Preacinstite lntre ieromonahi ~ mie preadorite

Domnul ~ preacucernice parinte ~ frate, ma rog lui
Dumnezeu sa fie sanatoasa ~ trupe~te sfintia ta, cu ale
carei rugaciuni ~ eu, prin mila lui Dumnezeu, sunt destul de sanatos cu trupul.
Primind scrisoarea sfinpei tale, nu mica mangaiere am
avut in intrstae care ne-au , ~ anume: din ci
na ca cei cinstiti ~ inaJ.tap mai presus de vrednicia lor2 de
catre lui Dumnezeu au necinstit-o ~ au netrebnicu cei taiati, de multa vreme de la Ea ~
cit-o, amestecand-o
.
putreziti ~ pu~i sub nenumarate anateme3 ~ intinand pn
imparta~irea cu ei Mireasa cea neintinata a lui .
Caci, ca ~ cum nu ar fi de-ajuns cele de mai inainte ca sa
intareasca lnnoirea facuta de ei, ~i-au ales un intaistatator4,
mai degraba un tocmit, iar nu pastor, lup, nu cioban, din
care pot face tot ce " ~ care socotesc sa statorniceasca in sufletele tuturor dogma cea rea a ",
Preotii ' episcopii latino-cugetatori.
Latinii.
4 Ijatriarhul Mitrofan, Intronizat la Rusaliile anului 1440.
5 De regula, expresia clasica se folosea cu privire la
armatele care pradau un teritoriu ocupat ( referindu-se la ducerea
robie a prizonierilor, iar la jefuirea obiectelor), iar prin extensie a ajuns ulterior sa semnifice puterea discretionara.
6 Dintotdeauna au existau uni episcopi care slabeau dreapta credinta con;;tinta poporului, trebuind sa aiba ca ' calitati maleabilitatea '
inconsecventa sau compromisul.
2

226

SFA N TU L EVGH E N C U L

, ]

; .

(2.) ;
,

Tc}J

L K ,

Ka e a Qc}J

~ ;

;
.

, ' ,
( ; , ; ) ,
; ; ~

- (

; . '

Tc}J

' ,

Tc}J

KalQc}J

[ LK1J

- ,
.

,
, ' .

Tc}J ~

K ~

o o~ ~ c}J,
.
7 Pana la u rm a, lu pta pentru dr eapta cred inta se d a cu duhuril e necu rate ' acolo m ai au p ut ere demonstratiile. Doar puter ea harului il
poate ajuta pe om .

Ci tre

Teofan

227

po ate vo r pomi ~ prigoana Im potriva celor ce se

tem d e Domnul, de vrem e ce a ce>ta nici un fel nu
primesc arta>a cu ei.
.
acestea fiind , mi-a fost data scrisoarea sfintiei
tale, Hicandu-mi multa mangaiere prin sinceritatea ta >
de>tetand sufletul nostru cel cazut, prin curatia > lip sa
de vicle~ug a voin tei tale > prin arta>a credintei. Caci
lupta nu mai consta cuvinte, ci fapte; nici vremea
nu mai este d e vorbe > demonstratii (caci cum vor accepta acestea judecatorii cei ata t de corupti?), ci trebuie
ca cei ce-L iubesc pe Dumnezeu sa se puna cu vitejie
linie de bataie prin faptele lor ~ sa fie pregatiti sa patimeasca toata primejdia pentru dreapta credinta > sa nu
se intineze prin arta>a cu necredincio~ii7. o~ aceea nici
"Sintagma" sfin tiei tale 8 nu a p arut ca-mi adauga
decum ceva sigur, mie celui ce tin ce e de folos, nimic
altceva neputand sa implineasca vrem ea de acum
decat sa pomeasca batjocura > rasul din partea celor
in telep ti chip neIntelept > care sunt purtati la intamplare d e duhul cel intunecat > fara de randuiaHi. Caci
acum s-a im plinit, din pricina p acatelo.r noastre, ceea ce
s-a scri s: " da tineri ca sa-i carmuiasca > batjocoritori
ca sa-i stapaneasca" (ls. 3, 4). Dar Singur Cel Ce poate
toate sa indrepte Biserica Lui ~ sa potoleasca furtuna de
acum, ind u plecandu-Se de rugaciunile tale, care sa fie >
cu pururea .
Marcu, Mitropolitul Efesului ~ a toata Asia,
pr eacinstitului intre ieromonahi ~ mie preadoritului
Domnul ~ preacucernicului parinte ~ frate, Kir Teofan.
8 Probabil era culegere de cuge tari p roprii sau extrase din Sfinti
Parinti, trimisa anterior de Teofan sau programata a-i fi trimisa Sfantu Mar cu, spre a-l ajuta posibilele di spute cu latini i.

<fJ , '
' .
, ,
, ~ ;
. , T,l
;

11

; ,
, <fJ ,
. '
Editata de Dosithei, , . 26-28; Redaudot, GenII. patr., . 70-77;
Norov, Anectoda, . 54-59; Simiod inis, Theol. Graphai, . 44-46; Migne,
PG 160, 529-538; Draseke, , 12, 1891, . 113-115; Petridis, An, 360, 6;
Lampros, . cit., . 35-41; Petit, 17, . 484-498 ' Marci Opera, 176181. Datata 23 iunie 1444(5). exista ' subtitlul: "Cuvintele celui
intru sfinti parinte al nostru Marcu, Arhiepiscopul Efesului, pe care le-a
spus mu1tora dintre arhierei ~ ieromonahi, ' monahi, ~ mireni ziua
cand s-a mutat la Dumnezeu. Find tinute amintire, au fost scrise de
un preacinstit ~ preainvatat ieromnimon''. Ieromnimonul era unul din

U1timele cuvinte ale lui Marcu

Evghenicul al Efesului, fiind de fata
,
adunarea a mu1tora din
senat dintre cetatenil
Vreau sa-mi spun mai pe Iarg parerea, mai aIes acum,
cand mi se apropie sfaritul, ca sa fiu m acord cu mine
sumi de Ia mceput pana Ia sfarit sa nu para unora ca
una ziceam aIta ascundeam m cugetul meu, care era firesc sa se dezvaIuiem ceasul acesta al deega meIe 2 in
Iegatura cu patarhul, spun ca nu cumva sa cugete - poate
sub pretextul unei cinstiri fata de mne - sa tmita Ia mmormantarea acestui smet trup al meu sau Ia parastaseIe facute pentru mne pe oarecare dintre arhierei lui sau
dn cIeruIIui sau pe careva dn cei care sunt m comuniune
cu el sa se roage rmpreuna sau sa se adune cu preopi dn
partea noastra, care sunt chemap Ia uneIe ca acestea, crezand ca mtr-un oarecare fel accept, chiar m ascuns, sa
fiu m comuniune cu el. $ ca nu cumva tacerea mea sa
functionari celei de a treia pentade (ierarhia functnalr patarhal i
era impartita pentade de rang ~ importanta descrescatoare) care-l
ajuta pe arhiereu Ia slujba. Pentru mai mu1te detalii, vezi Pseudo-Kodinos, Traite des offices, 5.1-3, Paris, 1966, TLG-D. Am foIosit editia din .
2 Sfantul a vrut sa spuna aceste cuvinte pentru a nu crede unii ca
una a spus ~ a1ta a gandit, ' ca cele gandite ascuns le-ar fi spus doar
la sfar~itul vieti, fiind silit de mustrarea con~tintei. vrea sa arate ca
totdeauna a gandit la fel. Sugestiva este foIosirea cuvantului ,
descompunere.

230

SF A N TUL EVGH ENI CUL

,
,

, '
; ;
, ,

,
; ' ,

; .

, ,

TC;>

, ; ;t
, ; ,

; ;
; ;;
. '

TC;> KaLQC;>

' ,

, ,

T1j

1j q '

, ' 1,

. .

'

Editia La.mpros di ' aceasti oi: "Acest Scholarul era atunci gri
de taina al impiratului, care la latini se nume'te cancelar ' secretar, iar la greci, protasicrit; era > judecitor de b'te al grecilor; era
' dascil randuit al credintei, invitand palat vinerea, Postul Mare,
3

miticul

UltiInele cuvinte ale Sfiintului Mar cu

231

dea de banuit un oarecare pogorarnant celor ce nu ~tiu .

bine ~ adancirne scopul rneu, spun ~ rnarturisesc
inaintea rnultor barbati vrednici care sunt de fata ca nici
nu vreau, nici nu prirnesc nicidecurn parta~ia cu eI sau
cu cei ce sunt irnpreuna cu el, nici timpul vietii, nici
dupa rnoarte, dupa curn [nu prirnesc] nici unirea ce s-a
facut ~ dogrnele latine~ti pe care le-a prirnit ~ el, ~ cei
dirnpreuna cu el, ~ pentru apararea carora [dogrneIor
Iatine] i s-a fagaduit [rnai dinainte] carrnuirea aceasta,
cu ! rastumarii dogrneIor ceIor drepte aIe Bisericii.
Caci sunt pe depIin incredintat ca, pe cat rna departez
de acesta [de patriarh] ~ de ca ace~tia, rna apropii
de Durnnezeu ~ de toti sfintii, ~ pe cat ma despart de
ace~tia, pe atat rna unesc cu adevaruI ~ cu Sfintii Parinti,
cu teologii Bisericii. Dupa cum ~ sunt incredintat ca cei
ce sunt de acord cu ace~tia se departeaza de adevar ~ de
fericitii dascaIi ai Bisericii. ~ de aceea zic: dupa curn
toata viata rnea arn fost despartit de ei, a~a ~ vrernea
ie~irii rnele, ~ inca ~ dupa pIecarea din viata rna lepad
de parta~ia ~ de unirea cu ei ~, Iegand cu jurarnant,
runcesc ca nirneni dintre ei sa nu se apropie, nici la inrnormantarea rnea, nici la parastaseIe pentru rnine, insa
nici daca acestea sunt facute pentru vreun altuI dintre
ai no~tri sa nu li se ingaduie sa se adune sau sa liturghiseasca inpreuna cu ai no~tri. Caci aceasta lnsearnna a
arnesteca ceIe de nearnestecat. ~ trebuie ca aceia sa fie
tot chipuI despartiti de pana cand Durnnezeu va
da Bisericii SaIe buna indreptare ~ pacea.
, intorcandu-se catre arhontele Scholaru1 3, a
zis: "Chiar daca eu arn carn uitat lucrurile acestea,

fiind de fati tricliniu impiratii ' cei mai ae' din intreaga cetate. $ a
fost randuit conducitor [exarhI al adunirii rtdC'ilr dupi moartea
Sfantului Marcu al Efesului ".

SFANTUL EVGHENI CUL

232

. ,
, ;

,
, ,
;
'
. ] ,

4J

, ;

,

,

. '
, '

OKq ,

' , , '

aUTc}J

, o~

. ,

,
4 originalul grec . Pentru a lntelege adanme semnificatia
pe care are acest cuvant contextul de fatii, trebuie sii avem vedere
cii la sttel matea () poate sii existe nu faptic, ci ca potentii (
), altfel spus, ca posibilitate. La comentatorii aristotelici, expresia (al ciirei echivalent latin este 11lateriaepropositiOn U l ll) semnificii posibilitiitile de devenire ale ipotezelor.

U/ti"le/e cuvinte a/e SfiintulIIiMarcu

233

spune ceva smerit: exisHt, potrivit fiIosofiIor, anumite sb de devenire 4, care se apIica ipotezeIor
corespunzatoare, intre care se afla posibiIul, precum
~ mai-posibiIul, care este aproape de necesar. LucruI
acesta este vaIabiI ~ cazuI cuvinteIor de fata 5. Vorbesc despre arhonteIe SchoIarul, pe care il ~tiu inca din
tineretile ~ am catre eI multa dragoste ~ afectiune ~
imi este ca un fiu ~ ca un prieten ~ orice altceva ar mai
cugeta cineva ca poate intretine Iegatura de dragoste. Cu care ~ fiind in parta~ie ~ sfatuindu-ma6 pana acum,
am inteIes, in ce-I ve~te, cu deamanuntuI ce ~
inteIepciune ~ putere in cuvinte are. Pe temeiuI acestora,
cred ca dintre top cei aflap in aceasta vreme numai eI singur poate sa dea mana de ajutor dreptei creqinte inviforate de sue ceIor ce au stcat acrivia dogmeIor, incat
sa se indrepte - Dumnezeu ajutand - ~ sa se intareasca Ortodoxia; desigur, numai daca nu va vrea ~ eI sa
fie aI vremii7 ~ sa ascunda sfe~nicuI sub obroc. Insa eu indraznesc sa cred ca eI nu va avea astfeI de dispozie, nici
nu va fi a~a de neascultator de propria con~tiinta incat, vazand seca batuta de furtuna ~ credinta clatindu-se din
cina sIabiciunii - omene~te graiesc - ~ ~tiind ca ne de
eI a ajuta, nu cred ca nu va da ajutoruI cu toata ravna ~
sarguinta. Caci nicidecum, inteIept fiind, nu este in ne~ti
inta de faptuI ca rasturnarea sobornicetii credinte fnseamna
5 Atragem atentia citit orului asupra felu lui care structu ra di scursului corespunde intentiei anuntate aceasii int roducere: adresandu-ise lu i Scholarul, Sfantul Marcu, dupii ce vorbe~te initial despre pos ibilitatea acestuia de a alege lntre "a da manii de ajutor dreptei credinte" ~
"a se face om al vremii'" trece la necesitatea relati vii a dictatului con~ti
intei, pentru a aduce ca u/tima ratio necesitatea absolutii a riispunsului
lnaintea judeciitii l Dumnezeu.
6 Textual: vorbire familiarii.
7 Adicii un oportunist.

234

S FA N T U L EVGHE NCJ L

". "; ' KO~

; ' ,
' , ; ~
, ;

. '
'rcfJ '
,
.

: , ;
.
; ;
, . K ~
~,
, ,
, / ' ;

' ,
, , ,

, cfJ -

m:l K ~
,
m:l

x ~ . ,

, .

'fcfJ e fcfJ
K ~
. '

cfJ , ' '

8 Remarcabila stare duhoniceasca a Sfantului Marcu, asemenea
celei a marilor Parinti ai pustiei, stare de smerenie pe care am plifica
iminenta mortii.

UltiInele CII vinte ale Sfintului Marcu

235

pierzania tutuOr. Oe buna seama ca ln vremurile de mai

inain te, socotind el indestulator ajutorul cel dat de a1tii,
~ mai ales de mine, nu s-a aratat chip curat ajutator
adevarului, fiind im pied icat poate de unele ganduri sau
chiar ~ de oameni. Insa eu nici mai lnainte nu am facut
nimic, sau [poate] foarte putin, pentru ajutorarea [Biserici], datorita faptului ca nu am avut nici putere, nici
sarguinta pe masura. ~ acum am ajuns deja la nimic8 ~
ce altceva e mai de nimic decat cel ce este nimic? Daca,
pentru ca a crezut ca putem indrepta ceva, a socotit
de prisos ca ceea ce poate face altul sa se amestece ~
el - fiindca din aceasta altii ar fi fost pagubiti, din pricina folosului cel preamic de pe urma -, dupa cum
adesea mi-a povestit cerandu-~i iertare, lnsa 'acum, cand
eu deja ma duc de aici, nu vad pe altul pe masura
care sa poata implini locul meu ceea ce este potrivit
pentru Biserica ;; credinta ~ dogmele ortodoxiei. Oe
aceea rog ca, lmprejurarea chemandu-l acum - ba,
mai degraba, zorindu-l - sa descopere scanteia dreptei
credinte ascunsa el ~ sa ajute Bisericii ;; dogmelor sanatoase, incat ceea ce nu am putut eu sa implinesc, el
sa ispraveasca cu harul ~ ajutorul lui Dumnezeu. Caci
poate aceasta, cu harul lui Dumnezeu, ~ din priceperea lui fireasca, ;; din puterea cuvinte, numai daca
va vrea sa se foloseasca de acestea la vreme de nevoie.
~ este deopotriva dator cu acest lucru ~ lui Oumnezeu,
~ credintei, ~ Bisericii: sa se lupte chip credincios ~
curat9 pentru credinta. ~ eu lnsumi Incredintez lui
astfel de lupta, ca sa fie locul meu aparator al Bisericii ~ talcuitor al ln vataturii sanatoase ~ luptator pentru
9

Tinand dreapta cred int a ~i pazind poruncile.

SFANTUL EVGHENICUL

236

, ;

; ,
;
; ,
; ;
; ;

.
; ;
, ;
TcfJ y.J ,
; ; ;
.

,
, . ,
. (~J ; ;
.

, , T1J

t;j t;j ,
,
,

,
.
y.J cfJ

T1J Jj t;j
"Eu sunt... Adevaru!" (. 14, 6).
11 Atat ce prive~te timpu! ~ marimea !uptei, cat ~ calitatea ei.

10

Ultil1Iele cuvinte ale SJfintului Myc

237

adevar ~i dogmele cele drepte, nadajduind m ajutorullui

Dumnezeu, Adevarul insu~i, pentru Care10 sunt luptele
acestea, ca sa fie parta~ prin acestea cu sfintii dascali ~i
purtatorii de Dumnezeu Parinti, cu teologii cei mari, ~i sa
primeasca rasplatiri de la dreptul Judecator, Cel ce face
vestiti pe toti cei ce se lupta pentru dreapta credinta. Dar
~i el este dator tot chipul l1 sa se sarguiasca pentru susnerea dogmelor celor drte ale , ca unul ce e
dator sa dea seama pentru acestea ceasul judecatii [~i]
lui DImnezeu, ~i mie, celui ce i-am incredintat acestea.
Indraznesc sa cred ca vor aduce rod mai muit decat msutit aceste cuvinte ale mele, ca unele ce sunt aruncate m
pamant bun. Cu privire la aceasta sa-mi ~i raspunda, ca
sa primesc incredintare desavariita acum, cand ies din
viata de aici, ~i sa nu plec din viata fara bucurie, ca unul
ce deznadajduiesc ce prive~te mdreptarea ,

Raspunsullui Scholarulla acestea

Eu, sfinte stapane, mai intai multumesc marii tale
sfintenii pentru laudele pe care mi le-ai adus, ca, vrand
sa ma daruie~ti cu ceva, ai dat marturie pentru mine
de cele cate nu le am, nici nu ~tiu sa-mi apartina. Insa
aceasta tine de inalta bunatate ~i frumusete12, ~i virtute, ~i intelepciune a marii tale sfintenii, pe care ~i eu insumi, cunoscand-o de la inceput ~i minunandu-ma de
ea, nu am incetat pana acum sa implinesc fata de marea
ta sfintenie cate sunt datorate unui parinte ~i dascal ~i
pedagog, ~i sa ma folosesc ca de un dreptar de atitudinea ta ~i ce prive~te acrivia dogmelor, ~i m ce prive~te
12 De fapt, nu sunt doua cuvinte (bunatate ~ frumusete), ci e vorba
de cuvantu! grecesc , care desemna idealu! de perfecpune
a! vechilor greci ~, prin relntrebuintare, dar cu un alt sens, a! cre~tinilor.

238

SFANTUL EVGHENICUL

,
,
,

.
;) .
;

; .
;
; ; , ;
, , ;
; ; ,
] ;
.

,

T4J eE4J

.
4J
.

,


,

13

vechime, luptatorii intrau arena dezbracati.

Ultimele cuvinte ale Sjantului Marcu

239

dreapta mtrebuintare a cuvintelor (literal: dreptatea cu vintelor); cu cele care sunt tie pHicute, ~ eu sunt de
acord cu ele, ~ cate nu sunt dupa voia ta,de la acestea
ma intorc ~ eu, fara nici indoiala, ~ nu am nesocotit
vreodata a pazi fata de marea ta sfintenie randuiala de
fiu ~ ucenic. Iau martor pentru acestea marea ta sfintenie. ~tii ca lntotdeauna m-am apropiat de tine acest
fel ~, descoperindu-ti adancurile cugetului meu, ti-am
dat astfel de cheza~ii. ~ chiar daca unele rastimpuri
nu m -am dezbracat pe fata13 pentru luptele pe care
preamarea ta sfintenie le-a purtat, lnsa tacere m-am
alaturat acestora, ~ nimeni nu ~tie mai bine decat marea
ta sfintenie motivele acestui fapt, fiindca adeseori,
draznind sa-ti marturisesc gandurile mele, ti)e-am descoperit limpede pe cele privitoare la problema aceasta
~, cerand iertare, n-am fost lipsit de ea. Insa acum, cu
ajutorul Dumnezeu, am dispretuit toate acestea ~
m -am randuit pe mine, chip cu totul limpede ~ fati~, tabara luptatorilor pentru adevar, ca sa vestesc
fara nici abatere ~ temere dogmele Parintilor mei ~
acrlvia ortodoxiei, dupa scopul marii tale sfintenii. ~
spun acestea nu pentru ca vad pe marea ta sfintenie
plecand de aici, caci lnca lepadam cele din urma nadejdi, ci ne lncredem Dumnezeu ca vei birui boala ~
vei fi impreuna cu , ~ vom savar~i impreuna unele
ca acestea. Dar daca, prin judecati1e pe care Dumnezeu
le ~tie, vei pleca de aici catre locul odihnei pe care ti l-ai
pregltit ~, poate din pricina nevredniciei noastre, te vei
duce unde e~ti insuti vrednic, spun, incredintandu-te
lnaintea lui Dumnezeu ~ a sfintilor ingeri, care stau de
fata acum, chip nevazut, cu , ~ lnaintea mu1tilor
barbati vrednici care se afla aici, ca fi eu lnsumi
unele ca acestea locul tau ~ locul gurii tale; [~] cate

240

SFANUL ,

, ; ;

; ; ,
/
,
, /'
,
/,
]

; ; .

Ultinrele ClIvillte ale Sjiil1tlIIui MarcII

241

te-ai sarguit ~ le-ai predat cu dragoste, ~ eu le apiir ~ le

pun inaintea tuturor, fiirii sii ; nicidecum la nimic
din unele ca acestea, ci mii lupt pentru acestea panii la
primejduirea din urmii, adicii panii la sange ~ moarte, ~
chiar dacii foarte micii este experienta ~ puterea mea
privinta acestor lucruri, insii sunt incredintat cii marea
ta sfintenie va i lipsurile mele: cat e~ti impreunii cu
aici, prin desiivar~irea pe care ai in astfel de
cruri, iar dupii ce v pleca, prin mijlocirile tale cele cu
bunii indriiznire ciitre Dumnezeu.

Marcu, Episcopul Mtropolei efesenlor ,

cretinlor aflati pretutindeni pe
pamant insule, salutare Domnu12

(1.)

; J

,
;

'

: ' ,

; ; ,
,

l ,
' . ,
1 Ed itii: Oecum . Syn ., CC., 708-755; Lambecius, . ( ., CC. 739-784;
Hardou in, . ( ., CC. 601-670; Binius, COl1clia, cc. 991-1722; Dosith eos,
, . 581-586, parte, TC, . 631-633; , Al1ccdota, . 22-24;
IJG 160, 111-204; Blast os, . cit., . 112-119; 17, . 449-459; CFDS
/2, 141/151; Karmiris, . ( ., . 353-362. Scisoa rea es te red act ata
timpul exilului d in insula Limnos. Am folosit ed itia din .
2 in seamna ro zis "a se bucura'', dar el era forma de
salut. tU> el poate tr imite la gandul bucuriei de a fi ortodox.
3 ' se refer a la partea morala, cutumiar a > liturgica a ced in
tei, iar la cea dogmatica. De remarcat par alela Rom a-Babil on >

1. Cei care ne-au robit cu reaua robie ~i au vrut sa

ne traga Babilonul obiceiurilor ~i dogmelor 3 latine~ti
nu au putut, pe de-o parte, sa duca acest la bun
sfar~it, vazand ca este ~ ab surd sine, ~i dealtfel cu neputinta de rn Hip tu it, iar pe de alta, ramanand undeva
la mijlocul drumului ~i ei, ~ cati au urmat 10r, nici nu
au ramas ceea ce erau, nici nu au devenit ceea ce
iau 4 Lasand, pe de-o parte, Ierusalimul, adica vederea
adevarata a pacii (cf. Is. 28, 16), f?i muntele Sion, adica
credinta tare f?i neclintita, iar pe de alta, nici vrand, nici
sa devina ~ sa se numeasca babilonieni, de aceea pe drept au fost numiti greco-latini, iar de
posibil a conexiune cu Babilonul d in Apo calips a > venirea l Antihrist.
Cap tiv itatea babilonica a evr eilor e vaz uta de Sfantul Marcu drept tip
al orica rei robii a Bi serici mrejele cuge ta ri ratiuni cazute, concret
robia Ortodox iei fata de latini. $ e firesc acest lu cu , caci am andou a
cazu rile este vorba de rob ia Biserici fata de lumea aceast a. Evrei i erau
Biserica Vechiului Legam ant, iar cea a l Legamant este dec at
continuarea fireasca a Celei dintai, implinirea .
4 Literal: nici au ramas acela, nici n-au devenit acesta. "Acela" e
Ortod oxia, iar "acesta" Catolicismul. Unn>t erau nici rtdC>,
nici deplin catolici.

244

5 FAN TUL MARCU EVCHENICUL

' .
;

; (
), '
: '

T4J

' (
;
.): '
, '

. '
,
,
, i
, ,

(2.)

' 4J '

T1j

T1j

' '
,
,
, '

, ' ,

Animale: parte taur, parte cal.

" nu vrea sa fie definitie exacta a continutului de cred inta caci realitatile dumnezeie~ti nu pot fi prinse concepte create -, ci "lmprejmuirea", Iimitele care credinciosul are siguranta mantuirii, adica
cat putem cuprinde ca fiinte create realitatile necreate. sa redam
cuvantul grecesc cu diferiti termeni Iimba romana functie de context, marcandu-I lnsa vecinatate Iimba greaca.
5

Citre toI ortodoc~ii

245

rnuiti sunt nurniti latino-cugeHHori. Prin urrnare, ace>

tia, fiind arnestecare de oarneni > fiare, curn erau rnituri ", rnarturisesc 'irnpreuna cu latinii ca
Duhul Sfant purcede din Fiul > 11 are pe Fiul cauzator
al existentei Sale (caci a>a prevede " lor), iar 'irnpreuna cu spun ca purcede din Tatal 7 ; zic cand
sunt 'irnpreuna cu aceia ca chip legiuit > 'interneiat -
facut adaugirea Sirnbol, iar cand sunt 'irnpreuna cu
, nu prirnesc sa spuna aceasta adaugire, (de> cine
s-ar da laturi sa spuna ceea ce s-a facut chip legiuit
> 'interneiat?); > cand sunt cu aceia, spun ca azirna este
Trup allui Hristos, iar cand sunt 'irnpreuna cu , nu ar
'indrazni sa se 'irnarta>easca cu ea. Oare nu sunt acestea
'indeajuns ca sa arate lor > ca s-au adunat cu
latinii nu ca sa cerceteze adevarul- pe care ~vandu-l
rnana, l-au tradat -, ci vrand sa toarne aur > sa faca
unire plasrnuita, nu adevarata8?
2. ; trebuie vazut ce fel s-au unit cu ei. Caci orice
lucru unit cu altul se une>te, desigur, printr-un alt lucru
oarecare ce se afla la rnijloc 'intre ele. >adar, ei au crezut ca s-au unit prin credinta privitoare la Duhul Sfant,
declarand 'impreuna cu ei ca Acesta > are existenta >
din !. Dar toate celelalte sunt deosebite > 'intre ei nu
este nimic una, nici de rnijloc, nici comun, ci sunt doua
Sirnboluri de credinta > se rostesc ara> diferit, ca >
rnai 'inainte; se savar>esc doua Liturghii diferite, una cu
7 Unioni~tii erau oportuni~ti: cand se aflau compania latnilor, utiIizau formulele latne, iar cand erau cu ortodoc~ii, cele ortodoxe.
R Cuvintele folosite de 5f. Marcu sunt cele din vocabularullucratorilor de metale, care se ocupau cu confectionarea idolilor. A~a sunt toate
unle care nu se bazeaza pe dreapta credinta dogmatica. Unele eleme~te din mi~carea ecumenica de azi seamana cu situatia respectiva,
maI ales daca avem vedere ambiguitatea textelor comune rezultate
urma acestor dezbateri ecumenice.

246

S FANU L E VG H EN ICU L

' : ,
, ' ;

; , ,
' '
,
.

11

1 ;
(

(3.)

; ; ,

,
, ' ;
: ;

! ;
,

, (o i

' ),
;

9 vorba de Tain a Mirung erii pe care ortodoc~ii faceau (~ fac)

Indata dupa Botez, putand fi savar~ita de catre pr eot (desigur cu untdelemn sfinIit doar de episcopi) , iar latn sava r~ea u la "m atu ritatea"
pruncului (dupa 7 ani) ~ numai de catre episcop.
10 Este vorba aici despre lpsa de unitate randuiel.
Sfantul Marcu e con~tient ca posturile ~ randuielile biserice~ti ~
toate celelalt e care de forme sunt realita\ile Inse~i, c simbo lu ri
ale l0r, dar care totu ~i sunt unite chip nedespartit de acele realtati,
Daca semnele vazute aIe acelor realtati sunt comune sau .nu SUI)t
In\elese ca exprimand acela~i continut, Inseamna ca ele se refera la
realtati distincte ~ atunci e lmpede ca poate fi vorba de unire
adevarata. $ Crezul, ca formulare dogmatica, nu este idol, el poate fi

CiitI'e toti ortodoc~ ii

247

jertfa din aluat dospit, alta cu aluat nedospit; sunt doua

Botezuri, unul saar~it prin in treita scufundare, altul
prin turnarea apei de sus de la cre~tet, unul aand adaugat miru1 9, altul neavand neoie de el. lndoite lO sunt toate obiceiurile ~ diferite intru toate: ~ posturile, ~
duielile biserice~ti, ~ orice altcea de acest fel. A~adar,
care e unirea, cand nu are un semn aratat ~ ?"
~ cum s-au unit cei care vor sa-~i iubeasca cele proprii
(caci pe baza acestui fapt au ~ facut intelegerea 12), dar
nu ur~eaza celor predanisite de Parinti?
3. Insa care este "inteleapta" lor ratiune a unirii?
"Niciodata'" zice, "Biserica grecilor nu a zis ca Duhul
purcede nunlai din Tatal, ci simplu, ca purcede din Tatal. Acest fapt nu 11 da laturi pe Fiul de la purcedere, a~a lncat, conform acestui lucru, ~ mai iriain te eram,
~ acum suntem ]". Vai nebuniei lor! Vai orbirii lor!
Daca dintotdeauna Biserica 9recilor a zis ca purcede din
Tatal, primind aceasta de la Insu~i Hristos (. 15, 26), ~
de la Sfintii Apostoli, ~ de la Parintii adunati sinoade,
nu a zis niciodata ca purcede din Fiul (caci nici nu a
primit aceasta de la cinea), ce altceva, decat capurcede
numai dinTatal, a spus? Caci daca nu purcede din Fiul,
rostit ~ cu alte cuvinte, Insa realitatea desemnata trebuie sa fie a ceea ~j ,
De aici ~ g j a excesiva, dar absolut Indreptatita a s fil l r de a p astra
nealterate simbo lurile d e credinta sau hot ar arile dogmatice, deoarece
ele exprimau cel mai bine la nivelul creat taina realtatilor ve~ni ce ~
mantuitoare. Dar, i ara~i, este su ficienta acceptarea formei, ci trebuie
sa fie identic ~ continutul ei. De aceea faptul ca azi se roste~te uneori,
mai ales la Intalniri ecumeniste, de catr e catolci Crezul fara Filioque nu
arata nicidecum ortodoxia l0r, caci ei lllnteleg tot chip eretic.
12 Era unire formala bazata perecunoa~terea egoi smului ~ bunulu plac al fiecar ei parti, adesea dezacord cu Sfintii parinti. Lipsea
unitatea reala, care este nl din elementele ce da coerenti'i ~ continut
Bisericii.

S FA N T UL EVGH ENI CUL

248

, .
] ; . , ,

.
: '
- ' ;

.
;

.
, ;
'

, :
; 11 .

(4.)

, , , ;

; , ; . -

' l' ;
, ;
, '
, , .

,
. ,

, '
'

Ci t re tof ortodoc~ii

249

e limpede ca purcede numai din Tatal. Uita-te ~ cand e

vorba de na~tere. IICe1 din Tatal mai inainte de
toti ", zice Crezul. Nu cumva adauga cineva aici
pe II nu m ai din" 13? Dar cu toate acestea ~ intelegem, ~i
spunem aceasta cand va fi " , Caci am invatat ca
Fiul nu Se na~te din nimeni altul. De aceea ~ Ioan Damaschinul spune din partea a toata Biserica ~ a tuturor
cre~tinilor: IIN u zicem ca Duhul este din Fiul" 15 Iar daca
nu zicem ca Duhul este ~ din Fiul, e limpede ca zicem
ca e ~umai din Tatal. De aceea ~ putin mai sus spune:
IINu Il numim pe Fiul cauzator" 16, ~ capitolul urmator: IIsingurul cauzator este Tatal" 17
4. Ce mai spun ei? I1Niciodata'" zice, I1nu i-am avut
pe latini ca eretici, ci numai ca schismaticj" 18 Aceasta ati
luat-o chiar de la latini, pentru ca ei ne numesc schismatici, neavand sa ne invinovateasca cu nimic ce
te credinta noastra 19, ci doar ca ne-am rupt de supunerea pe care, dupa socotinta lor, le-o datoram. Dar trebuie vazut daca ~ , la randul nostru, socotim acest lucru drept ceea ce-i prive~te ~ daca nu invinovatim
cu nimic pentru credinta. A~adar, ei ne-au dat pricina
de sc11isma, proclamand p e fata adaosulla Crez, pe care
il graiau mai inainte pe ascuns. $ ne-am desparpt
primii de ei 20, ba mai degraba j-am despartit ~ i-am taiat

, 1

Aceeai argumentare a facut-o Sfantul Grigorie Palama (a se vedea, Opera collpl eti , Cuvtll1tul llIt Ii doveditor despre plrcederea DlIhlIlu i
Sfnt, 2-8, . 83-95, Ed. Patristica, 2005).
14 Spunand " N ascu t din TataI" cug etam " Nascu t numai din TataI'',
Dar cand este nevoie, expIicitam acest Iucru prin cuvinte.
15 Expunerea excti crediIfei ortodoxe (DognIat ic) , cap. 8, Despre
Sfanta Treime.
16 Ibidem.
17 Idem, cap . 12, Mai exact, Despre II u Inirle dI/11lIl ezeie~ ti.
13

18 Sf. Marcu a raspuns acestei afirma tii lnca de Ia SinoduI fIorentin.

a spus spre sfa ritu l acelui a: "Latinii n su nt numa i schisma tici, ( i
eretici, acest Iucru I-a tinut sub tacere Biscric a noastra, din pr icina ca
neamul acelora era numero s. Iar n ne-am rupt de ei pentru aItce va
decat fiindca sunt eretici. De aceea nici n se cuvine nicidecum sa ne
unim cu ei daca Ieapada adaosuI din Simb ol marturisesc Simbolul ca " (A ct Grec, . 400).
, 19!? Iimped e ca se refera Ia credinta dogmatica n Dumnezeu.
20 germene, acea sta s-a petrecut poat e mult ma i devreme, pe tim Sfantului Fotie, cand erezia pu rcederii i de Ia FiuI a fost data

250

SFANTUL .

; ' . ,
; , ;

,
'
11
. ;

, . /
'
6)

; ; .
; ; ,
; :
, ]

, ,
, ; .



Tij ; Tij

CfJ
-

/

',

anatemei, mai tn tai Sinodul de la Con stantin9poI din 867, fiind pr~
zenti delegati ai tuturor patriarhilor rasariten i. 8!9 s~. tine alt .~
nod la Constantinopol (soc otit ca al VIII-Iea Ecu m en Ic), fiInd prezentJ
plus ~ del egatii papei Ioan al VI!I-le~. ~cest ~:d a confirmat Sinodul
din 867 ~ a d at din anatemeI adaugrea FIllOque.

Ciitl"C toti ortodoc?ii

25]

de la trupul comun al seri. Spune-mi, de ce j-am desparpt? Oare fiindca dreapta credinta sau pentru ca au
dat la ieala ln chip drept adaosulla Crez? Cine ar spune
aceasta, afara numai daca este foarte zdruncinat la creier?
, pentru ca cugeta lucruri absurde;;i rau-credincioase
;; fiindca au facut adaosul fara temei. A;;adar, i-am lepadat
ca pe ni;;te ereti, ;; de aceea ne-am de sparpt de ei. Ca
pentru ce altcea ne-am despartit? Ca legile iubitoare de
dreapta credinta zic: " Eretic este ;; se supune legilor
potria ereticilor cel care fie ;; putin se abate de la dreapta
credinta"21. Prin urmare, daca latinii n se abat cu nimic de
la dreapta credinta, degeaba - taiat pe ei, dupa cat se
pare. Dar daca se abat cu adearat - ;; fac aceasta ln ceea
ce prie;;te teologia Sfant, a Carui hul}re este cea
mai cumplita dintre primejdii (cf. 12,31) -, atun sunt
ereti, ;: ca pe ni;;te eretici - taiat. ~ de ce ;; ungem
cu Mir pe cei dintre ei care la n 22? e limpede ca
deoarece sunt eretici? Caci zice canonul 7 al Sinodului al
Il-lea Ecumenic: "Pe cei dintre ereti care se adauga ortodoxiei ~ parpi celor ce se mantuiesc mm dupa obiceiul ;; randuiala de mai jos: pe aen, ;; macedorieni, ;;
sabatieni, ;; noapeni, care ;; zic ;; catari ;; stangaci, ;;
pe quartdemari, adica pe tetradip, ;; pe apolinari;;ti
primim daca dau libellum23 ;; anatematizeaza orice erezie
care n cugeta cum cugeta Sfanta, Soborniceasca ;; Apostoliceasca Biserica a Dumnezeu, pecetluindu-i, adica
21 vorba de loc com un n legile bizantine care p rot ejau dreapta
credinta, adeseori chiar prin pedepse aspre. La car e cod de legi se rap ortea za tex tual extras ul Sfantului Marcu n am putut afla.
22 La acea data catolicii erau reboteza t, dar aceasta inseamna
ca le era recunoscut Botezul. se vedea talcuirea Sfantului N icodi m
Aghioritulla canonul 46 apostolic Pidl i011 , Ed. Cr ed int a stramo~ eas
ca, 2004, . 82-88.
23 Scrisoar e de marturisir e a dreptei credi n te.

252

5 FANTUL .

; 'r4J
;
, ;
: ; . ~
;
, .


] o~ ~
-

;
.
, . - ' , '
, ' , .
; ;
, ; ' , ;

,

),

,


1j .
,
( ,
),
,
24 Aceasta este Intrebarea patriarhului Marcu, dupa care urmeaza
raspunsul marelui canonist.

Citrc

toti ortodoC!;ii

253

ungandu-i mai in tai cu Sfantul Mir i pe frunte, i pe

ochi, i pe nas, i pe gura, i pe urechi, i cand ii pecetluim, zicem: Pecetea dal'ului Sfantului Dul1". Vezi cu cine
ii randuim pe aceia dintre latini care vin la noi? Aadar,
daca aceia toti sunt eretici, e limpede ca i latinii. Dar
pentru ce i preainteleptul Patriarh al Antiohiei, Teodor
Valsamon, raspunsurile catre Marcu, Preasfintitul
triarh al Alexandriei, scrie despre acestea: "Prizonierii
latini i a1tii, ven in d bisericile noastre ,
cauta sa se impartaeasca de dumnezeietile Taine. Aadar, cautam sa aflam daca este ingaduita aceasta situatie24. "Cel ce nu este cu Mine impotriva Mea este, i cel
ce nu aduna cu Mine risipete" ( 12, 30). De aceea,
fiindca cu multa vreme mai inainte s-a rupt vestita adunare a Bisericii de Apus, adica a Romei, de partaia cu
ceilalti patru prea sfintiti Patriarhi, fiind separata prin
obiceiuri i dogme straine de Biserica Soborniceasca i
de ortodoci (caci pentru aceasta nici nu s-a invrednicit papa de pomenirea comuna la dumnezeietile slujbe
dimpreuna cu numele patriarhilor), nu trebuie neamul
latinesc sa se sfinteasca din mana preoteasca prin dumnezeietile i neprihanitele Taine daca nu a declarat mai
inainte pe fata ca se desparte de dogmele i obiceiurile
latineti i daca nu a fost catehizat dupa canoane i nu
s-a facut deopotriva cu ortodocii"25. Auzi ca s-au separat nu numai prin biceiu, ci i prin dogme straine de
ortodoci (iar cele straine de ortodoci sunt in tru totul
eretice), i ca trebuie catehizati dupa canoane i trebuie sa se faca deopotriva cu ortodocii26? Iar daca trebuie
25 Risullsuri n 'cbirc lui MrCH, 15, PG 119, 1048. Acestea au fost
scrise jurul anului 1195.
26 5a aiba aceea; invatatu ra dogmatica ; canonica, lucru dob andit
urma catehizarii.

SFANTUL EVGHENICUL

254

4J .
;

; ; ~
: , ,
' ' ; ,
; ,
.

(5.) ' , ,
, ' ;
; ; ,
.

'

;


, ,

,
, ' ,

. ' '
.

,
( )'

,
. ; ,
.
27 $ azi om aea parte de osanda ereticilor daca aem comuniune cu ei pentru a ne sala economic sau politic.
28 Coturnul era incaltaminte cu toc inalt, inentata > folosita de actor ii de tragedie ca sa para mai inaI . Era n a>a fel confectionat incat se
potriea > piciorului stang, > celui drept. De aici a deriat > intelesul

Citre

toti ortodoc?ii

255

catehizap, e limpede ca trebuie 'i un'i cu Mir. 'adar, de

unde ni s-au aratat dintr-o data ca sunt rtdC'i cei care
de atata vreme 'i de atapa Parinti 'i dascali au fost judecap
ca eretici? Cine i-a facut a'a de ? Aurul, daca
vrei sa spunem cele adevarate, 'i ca'tigurie tale. Ba mai
degraba i-a facut aurul pe aceia , , facandute pe tine asemenea lor, te-a aruncat ln partea ereticilor27
5. "Dar daca vom nascoci vreun compromis", zice,
"in intelegerea dogmelor, 'i ne vom uni cu aceia temeiul lui, 'i le vom ca'tiga bunavointa, fara a fi siliti
nicidecum sa zicem ceva afara obiceiurilor 'i a celor
predanisite?" Acest lucru este cel care dintru inceput pe
mu1ti i-a in'eat 'i i-a induplecat sa urmeze celor care
s-au dus prapastia relei credinte; caci creza.nd ca exista ceva de mij10c intre cele doua credinte - . care
se intampla cazul unor anumite contrarii -, au d'ezertat catre ceea ce e rau. Dar chiar daca este posibil sa se
gaseasca denumire de mij10c pentru dbua 'credinte,
care sa le indice pe amandoua cu acea'i nume, insa
credinta de mijloc a doua credinte contrare, referitor la
acea'i lucru, este cu neputinta sa fie. Altminteri, 'i intre
adevar 'i mjnciuna va fi ceva de mijloc, 'i intre afirmatie
'i negatie. Insa se poate a'a ceva. Caci pentru orice lucru este valabila fie afirmapa, fie negatia. 'adar,
daca dogma latina a purcederii 'i de la Fiul este adevarata, mincinoasa este a noastra, a purcederii numai de
la Tatal (caci de aceea ne-am despartit de ei). Iar daca
a noastra,e adevarata, mincinoasa e a acelora. Prin urmare, ce ar putea fi de mijloc intre acestea? Nimic, decat numai denumire care, referindu-se la amandoua
credintele, seamana cu coturn28 Prin urmare, aceasta
de oportunist, om cu doua fete, care rea sa para altcea decat este, adica, n ultima instanti! , e orba de in>eator, de amagitor, de profitor.

256

SFANUL EVGHENICUL

; : ,

: " ; ;
; ' -
' ; q
. ,
; :
; ,
, ,

: ;

XK+J ; ; .
] ; .
] ;
: ,

(
), , ;
,
, ,

+J
,

T1J q

,
sensul ca e vorba de aCeeaii rautate, dar prezentata haine
spre a parea buna, Puterea ereziei i a inielarii consta aparentul
acord cu adevarul, dar fapt fiind vorba de Impotrivire vie fata de el.
30 Propriu zis, este vorba de un sens adaugit la sensul real, de Intelegere contrafacuta a adevarului.
31 Se refera la compromisul la care ajunsesera ortodociii caldicei i
arienii ceea ce priveite formula de credinta: Fiul nu mai era deofiinta [] cu Tatal, ci asemanator fiinta [] cu Tatal.
Aceasta formula de mijloc nu facea insa decat sa ascunda spate esenta arianismului.
29

Citre tof ortodoc$ii

257

va face sa ne unim? Dar ce vom face cand ne vom cerceta unii pe a1tii ~i legatura cu tntelesurile credintelor?
Este cu putinta sa-i numim pe doi care cugeta
cele contrare? cred. Dar poate ~tii tu, care amesteci toate ~i care le redenume~ti cu u~urinta pe toate.
Vrei sa afli de la Teologul Grigorie ce scrie despre compromis? "Compromisul este chip ce prive~te la toti trecatorii, coturn pentru amandoua picioarele, spulberare
orice vant, avand ca putere rautatea nou-zugravita 29
~i nascocirea 30 contra adevarului. Caci termenul "asemenea"31, dupa scrierile dreptei credintei, era doar
ornament pus pe arama necredintei"32. A~adar, acestea
sunt cele spuse despre compromisul nascocit atunci.
Cat despre sinodul care l-a nascocit, iara~i Sne lucruri
asemanatoare: "Acel sinod care a intors toate cu susul
jos ~i a confundat toate trebuie numit fie turnul Halanei 33, care a tmpartit chip bun limbile (caci au fost de
folos ~i acestea, de vreme ce acordul era intemeiat pe rautate), fie sinedriullui Caiafa care a fost osandit Hristos, fie altceva asemanator. Caci pe de-o parte a stricat
dogma cea drept credincioasa ~i veche ~i egalitatea
cinste a Ipostasurilor Treimii prin aceea ca a tmpresurat
~i a zguduit cu me~te~ugiri deofiintimea, iar pe de alta
a deschis u~a necredintei prin compromisuri ceea ce
prive~tetermenii scri~i. Caci s-au facut tntelepti a
cra raul, dar au cunoscut sa faca binele (ler. 4, 22)"34.
32 Ludi SJfintul Atnsie, PG 35, 1108, Citatul nu este tocmai exact
nici ordinea care se gaseite cuvantarea Sf. Grigorie, totuii diferentele sunt nesemnificative i InteIesul este acelaii. Sau poate editia
din PG este diferita de ce avea Sfantul Marcu la Indemana.
33 Halani era un orai din pamantul Senaar unde oameni au construit
celebrul tum (cf. Facere cap . 10, 10 i cap . 11).
34 Ludi SJfintul Atnsie, PG 35,1105-1108. Aceeaii observatie ca la
nota anteara care s-a citat din aceeaii cuvantare a Sfantului Grigorie.

258

SFANTUL ,

. ]
, ' ;

.

(6.)

, , ;

, ,

, ' , ' ,
' ' - ,

; ; ; o~
, ;
, ,

, ]
- ,

' ; .
: ;

'
.

'

1 ,
.

:>.

T1J q

Compromisul m aterie de credinta este potrivni c ;; legilor l0gcaii Bisericii.

36 Sa ne ga ndi m numai la celebra "o ca mica" ...
37 I1 subordon eaza pe Hristos intereselor lume;;ti.
38 Ortodoc;;ii care au facut compromis cu latini nu s-au dus la ei ca
sa cercete ze cum e credinta l0r ;; sa compare cu a sfintilor, ci s-au dus
ca sa primeasca dogmele latne pentru favorurile ;; aju torul pe care aceia il vor fi promis.
ce,

;;

Ciitre tof ortodoc$ii

259

Ne sunt de-ajuns cate am spus despre compromis, atat

deoarece pentru cei care duc rationamentele pana la
capat nu exista nicidecum compromis, cat ;; deoarece
a cauta unele ca acestea este un lucru al necredintei ;;
strain de Biserica35
6. "Dar ce sa facem", zice, "fata de ace;;ti greco-latini
"de mijloc" care, urmand compromisul, lauda pe fati.
unele dintre obiceiurile ;; dogmele latine;;ti, pe altele le
lauda, insa nu le-ar alege, iar pe altele nu le lauda
cidecum?" Trebuie fugit de ei cum fuge cineva de ;;arpe, ca de aceia care 11 carciumaresc36 ;; 11 negutatoresc
pe ", sau po ate ca de ~ cu mult mai rai dec at
aceia. "Caci ace;;tia sunt", dupa dumnezeiescul Apostol,
"cei ce socotesc ca dreapta credinti. este mc de ca;;tig" ( Tim. 6, 5), despre care adauga, zicand: ,~Departea
za-te de ca ace;;tia" ( Tim. 6, 5). Caci ei dezerteaza
la latini nu ca sa invete, ci ca sa primeasca38 ,, $ ce parta;;ie este intre lumina ;; intuneric sau ce invoire este intre
Hristos ~ Veliar sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios?" (11 Cor. 6, 14-15).
Caci , impreuna cu Damaschinul ;; cu toti Parinpi,
nu zicem ca Duhul este din Fiu139, dar ace;;tia zic impreuna cu latinii ca Duhul este din Fiul. $ , impreuna cu
dumnezeiescul Dionisie, zicem ca Tatal este singurul
vor al Dumnezeirii celei mai presus de fiinta 40. Dar ace;;tia, impreuna cu latinii, spun ca ;; Fiul este izvor al Duhului, scotandu-L pe Duhul limpede din Dumnezeire41. $ , impreuna cu Teologul Grigorie, deosebim
39 Expullerea exactii credilltei ortodoxe, 8. De aici Sfantul Marcu ;;
rui e punctele care erau diferite cele doua invatatu ri de credinta.
40 Despre llumirile dumllezeie$ti, , 5.
4 1 Sfantul Grigorie Teologul afirma cuvantarea teologica despre
Duhul Sfant: ,, $ nici de acellucru nu ma teme - a se spune ca toate

260

S FANTUL EVGHENICUL

' t~

Citre tof ortodoc$ii

261

pe TatiH de Fiul prin cauza42 Dar aceitia, impreuna cu

latinii, unesc prin cauza43 . ~ , impreuna cu cinstitul Maxim i cu Parintii apuseni i romani de atunci,
nu 11 facem pe Fiul cauza a Duhului44 Dar aceitia,

s-au Hlcut Fiul -, ca ~ cum l dintre acestea toate ar f ~ Duhul

Sfant. CacI s-a SpuS: "toate cate s-au facut", sImplu "toate". CacI nIcI
Tatal, nIcI cate s-au facut, au venit la f Fiul. A~adar, arata-mi ca Duhul S-a facut, ~ atunci da-L FiuluI ~ numara-L lmpreuna cu
fapturle. Pana arati aceasta, aI nICi ajutor real pentru necredinta ta. CacI daca S-a facut, desIgur ca Hristos 5-a facut. Nici eu
tagadui. Dar daca 5-a facut, cum este fe ] dintre acestea
"toate", fe S-a factIt sts? " (CI/ villtarea 31, 12).
" ceea ce priv~~te lnsu~irile IpostatIce, Tatal este ~ fara obar~ie,
~ numit ~ cugctat ca obar~ie (iar obar~ie se spune ca ~ cauzator ~
~ lumIna ve~nica), Iar Fiul, pe de-o parte, e nIcidecum fara
obar~ie, dar pe de alta, este obar~ie a tuturor. Iar cand zic obar~ ie,
In trodu tImp, nici randuI ceva Intermediar lntre Cel Ce a nascut ~
Cel nascut, nIci lmparti frea ceva Introd u s n chip rau langa CeI
lmpreuna ve~nici ~ uniti. CacI daca timpul e maI vechi decat Fiul, e lm
pede ca maI lntai T"tal ar f cau zator al aceluIa, al tImpului. $ cum este
Facator al tmpurilor cel aflat sub timp? $ cum este Domn al tuturor,
daca este stapanit ~ precedat de timp?" (CuvilItarea 20,7, PG 35, 1073).
Daca DUl1uI Sfant are ca obar~ie pe Fiul, atunci, conform textelor
Sfau GrIgorIe, este socott ca faptura . Acela~i argument (pu modifcat) I-a folosit Sfantul Grigorie Palama care concluzIoneaza:
" Daca dupa p 5r~rea ta Fiul ar f ~ obar~ia DuhuluI, atunci Duhul ar
f una cu toate cele create, deoarece Fiul este obar~ia tuturor" (vezi .
cit, . 139-141) . l acela~i sens ca ~ Sfantul Grigorie Teologul vorbe~te
~ Sfantul Chirl al AlexandrIeI: " A~a ~ cuvantul "a f dIn Tatal", de~i
atribuIt fapturlor, va coborl la smerenIa ~ asemanarea [fapturlor]
lnaImea ~ dumnezeIrea Duhului. Ci l ramane DuhuluI chip pro "a f din Tatal" , din pricina faptului ca este din finta Tatalui. Dar
va f lngaduit termenul "a f din " ~ l cazul fatur, din pricina
faptuluI ca cele ce sunt au venIt la exIstenta din Dumnezeu Tatal,
desIgur Fiul. Iar daca nu e nIcI dferenta lntre Duhul ~ fapturI,
d in cauza ca se atribuIe amandurora "a f din ", sa ne spuna pentru
ce, daca Tatal locuie~te lntru , se zIce ca HrIstos este lntru , dar
daca vreo alta dintre fap,turI, poate lnger sau arhanghel, fe graie~te, fe
lucreaza lntru , se maI spune ca HrIstos ~ Dumnezeu locuie~te
lntru " (Tezaure, 33, PG 75, 569).

cf. Cu villtarea 30 (Despre Fiul), 7. Acolo Sfantul afrma ca l Evanse spune ca Tatal este ~ mai mare decat Fiul, ~ egal cu El. $ maI
departe spune: " este cu putInta sa fe l acela~i timp ~ maI mare, ~
egal. Oare e lmpede ca "maI mare" se refera la cauza, Iar "egal" la
fre? " Tatal este singuru l principiu cauzator l TreIme : " A~a d a r, Tatal
este fara obar~ie. CacI de altundeva, nIcI de la Sine lnsu~i are exIstenta. $ Fiul, daca 1I accepti pe Tatal ca ~ cauzator, nu este fara obar~ie . Caci Tatal este obar~ie a FiuluI l caltate de cauzator. Dar daca
te gande~ti la obar~ia care tine de timp ( . e. cauzaltatea temporala),
atunci ~ Fiul est e fara obiir~ie. Caci are ca obar~ie timpul, Stapanul
timpurlor"(Cuvilltarea20, 7, PG 35, 1073). MaI departe spune: "
de na~tere? Nu Iscodi cum este ea. AuzI ca Duhul purcede d in Tatal?
Iscodi cum purcede, cacI daca iscode~ti na~terea'Fiului ~ purcederea DuhuluI, ~ eu Iscodi amestecul dintre sufletul ~ trupul tau "
(Idem, 11, PG 35,1077).
43 Fiul, dupa ei, este Impreuna cu Tatal cau zator al Duhului. Se amesteca l acest caz proprietatle ipostatice ale Persoanelor Sfntei TreImi.
.. Sf. MaxIm MarturisItorul, Epistola ciitre all: "Romanii s-au aratat pe sIne ca 11 fac pe Fiul cauza a Duhului - cacI eI ~tiu pe Tatal ca
singuri cauzi Fiullli $i Dllhllllli, a UnuIa na~tere ~ a Celulalt
purcedere [ v ]",,- ci au spus ca Duhul purcede
~ din Fiul ca sa arate ca Iese ['] , ~ aceasta sa InfatI~eze unitatea ~ neschImbablitateafte. .. Dupa porunca oastra I-am
rugat pe romanI sa-~i explce parerle ca sa scape de banuIelle cele ce
cad asupra lor. lnsa eI fac ~ le randuIesc a~a find tInuti de obicei, dar
eu - ~tiu sa creada la lntamplare. $ de altfel nIcI pot sa-~i explci
teze cu exactitate l alta lmba ~ grai gandullor cum fac l l
grai l care au crescut, dupa cum ~ facem cu gandul nostru gral de la " (PG 91, 462).
De remarcat ca n secolul al IX-Iea, Roma (sau cel faetiune
a clerului) lntelegea l acest sens ortodox purcederea din Fiul, ca t
mitere IconomIca a Duhului. Acest fapt 11 afrma biblotecarul roman
AnastasIe (decI una dintre cele maI autorizate ~ cunoscatoare persoane
l ce prie~te credinta dogmatIca): ", din epistola scrIsa de acela~i
Sfant MaxIm catre preotul MarIn, am talcuIt contextul despre purcederea DuhuluI Sfant unde el [Sfantul Maxim] arata ca grec pe degeaba

; . ;

42

gheli

262

SFANTUL EVGHENICUL

; ; , ;

(
, ] ) .

;
, ,
; :
, ; ;
. ;

:

. ; ;

;

Citre tof

ortodocf?ii

263

coada " (caci a~a este drept sa scriem ~ sa intelegem

loc de oros, fiindca ~ ei cu coada lntre " au
fost de acord cu el), 11 declara pe l, dupa greci, cauza,
iar dupa latini, ba;e a Duhului. $ , impreuna cu
filosoful ~ mucenicul Iustin, spunem ca dupa cum
este din Tatal, a~a ~ Duhul este din Tata147 Dar ace~tia,
impreuna cu latinii, spun ca Fiul este chip nemijlocit, iar Duhul chip mijlocit, din Tata148 $ , impreuna cu Damaschinul ~ cu toti Parintii, marturisim ca
~tim deosebirea intre na~tere ~ purcedere 49 Dar ace~tia,
impreuna cu Toma50 ~ cu latinii, zic ca ie~irile se deosebesc prin "mijlocit" ~ "nemijlocit"51. $ zicem ca,
dupa Parinti, nezidite sunt ~ ~ lucrarea neziditei
~ dumnezeie~tii firi. Dar ace~tia, impreuna cu latinii ~
cu Toma, spun ca, pe de-o parte, vointa este totuna cu

46

S-au temut ca altminteri nu

sa primeasca ajutorul militar de la

papa.
ne invinuiesc, de vreme ce nu spunem ca Fiul este cauza sau principiul DuhulIi Sfant, precum ei ar fi zis [ca credem], ci, nefiind
ne>tnta despre unitatea [cunoscand unitatea] de fiinta a Tatalui > a Fiului, spunem ca precum purcede din Tatal, a>a [Duhul] purcede din
Fiul, dar prin purcedere intelegem IiYi nici lndoiali trimiterea. Talcuind chip evlavios [spusele noastre] pentru a face pace - ca unul ce >ta
> era instruit amandoua limbile -, ne Invata > pe > pe greci ca
intr-un anume sens purcede, ln alt sens Duhul nu purcede din Fiul,
aratand [ca neintelegerea se datoreaza] dificultatii de exprimare dintr-o
limbi' specificul altei limbi. La fel > acea> mod, printr-o talcuire
evlavioasa, a unit od inioara Sfantul Atanasie pe rasariteni > apuseni
care erau neintelegere ce re>te [folosirea] denumirii de subzistenta sau persoana >, de vreme ce fiecare dintre ei credea unul > acea>
lucru ce re>te Intelesul, i-a Invatat sa se tina de sensul [cuvintelor,
nu de forma lor]. Este cu putintii ca din pricina deosebirii de limba ei sa
marturiseasca cu gura lucruri diferite > sa slujeasca [astfel] unor certuri
de nerezolvat" (Scrisoarea citre Ioan Diacnul, PL 129, 560-561).
45 Joc de cuvinte. Coadii se spune (cu doi ), iar Simbolul de
credinta (hotiirarea dogmatica) e desemnat prin (cu un singur ) .
Crezul cu adaosul Filioque este numit de Sfantul Marcu "coada".

47 "ceea> credintii > legatura cu Duhul Sfant tinem, ca dupa

cum Fiul este din Tatal, a>a > Duhu Dar se deosebesc ce re>te
modul existentei. Caci Unul, Lumina din Lumina, a stralucit prin na>te
re, iar Celalalt, Lumina din Lumina > , a e>t nu prin na>tere, ci prin
purcedere" (Expunerea dreptei credinte, 380, C, 7, "Corpus apologetarum christianorum saeculi secundae", 4, Jena, 1880).
48 Sustineau ca Duhul > ia fiinta din Tatal prin mijlocirea Fiului.
49 Expunerea exacti credintei ortodoxe, 8. ,,$ >tm ca este deosebire
intre na>tere > purcedere. Dar care e modul deosebirii nu >tm nicidecum. Deodata este naterea Fiului din TataI, purcederea DuhuIui
Sfant". Nu sunt deosebite ce re>te "nemijlocirea" Ior, sensul ca
sunt doua cai egale directe prin care Fiul > Duhul > "iau" fiinta din
Tata Insa ceea ce re>te modul care > "iau" fiinta e li~pede
ca sunt deosebite, caci pr in ele se diferentiaza ipostasul FiuIui de cel al
DuhuIui.
50 Toma d 'Aquino.
51 Aici nume>te e>r modurile prin care Duhul > FiuI > "iau" fiinta. " cazullui Dumnezeu na>terea este e>rea [] Fiului ceIui
deofiinta numai din Tatal" (Sf. Ioan Damaschin, Expunerea exacti credintei ortodoxe, 80).

264

S FA N T U L EVGH ENICUL

,
, ,

, .

.

, ; ;
, '
,
'
;
' , '

;
, ' , , ;
,

. "

T4J aVT4J OQCY

T4J

cy

'
J ; .
52 Sfantul Marcu se arata aici a fi integrat organic tradi a teol ogica
isihas ta, al ciirei purtator d e cuvant s-a facut Sfantul Grigorie Palama.
53 infierata lnvatatu ra catol ica despre harul crea t. Problema energiilor necreate a fost dezbiituta i rezolvata i la nivelul conceptual de
catre Sfantul Grig or ie Palama, deii rezolvarea i experienta ei exista
Biser ica dintotdeauna.
54 se inte]ege sensul pagan al un ei fatalitati, c sensul de
parte ce va reveni urma un ei ju de cati a fapt elor sa le.

Citre o r todoc~ii

265

fiinta, iar pe de alta, c13. lucrarea dumnezeiasc13. este zidit13., fie c13. numim dumnezeire, fie lumin13. dumnezeiasc13.
nematerialnic13., fie Duh Sfant, fie orice altceva de acest
fe1 52. $ aa cinstesc, ca pe nite rele f13.pturi, divinitate
creat13., divin13. creat13., un Sfant Spirit creat53.
$ zicem c13. nici sfintii au primit imp13.r13.tia cea
gatit13. 10r negr13.itele bun13.t'lti, nici pacatoii au cazut deja gheena, ci fiecare dintre ei ' ateapta soarta 54 ' aceasta va fi vremea ce va sa fie, dupa inviere
judecat13. 55 Dar acetia, impreun13. cu latinii, vor ca ei
sa primeasca indata dup13. moarte cele ce li se cuvin, iar
celor ce sunt la mijloc56, care au murit pocaint13., ei le
r13.splatesc plasmuind foc curatitor care este altceva
decat cel al gheenei, ca prin el, chipurile, curatindu-i
sufletele dup13. moarte, s13. fie reaezati ' ei cu dreptii
Imp13.r13.tie. Acest lucru orosul1or.
$ ne intoarcem fata de la azima iudaica, ascultand de Apostolii care au dat canoane57. Dar acetia,
acea' oros, declar13. Trup allui Hristos ceea ce liturghisesc latinii58
$ zicem ca adaugirea Simbol s-a facut chip
nelegiuit, afara randuielii, ' chip potrivnic Parintilor. Dar acetia hotarasc ca s-a f13.cut ch ip legiuit
' intemeiat. Atata tiu ei sa fie conglasuire cu adev13.rul ' cu ei n'i.
Deci nici sfintii, nici paciitoiii primesc raspl ata deplina pana la
doar parte.
56 Intre sfinti i p acatoii.
57 Cf. canonului 3 apo stolic unde este resp ins or ice lucru adus spre
jertfa "contrar ran duielii Dom nu]ui" . Despre chestiuni asem an atoare
trateaza canoane]e apostolice 7 i 70.
58 Sfantul ridic a semne de intrebare da ca impa rtaia ni a catolica este,
pr in urma re, im pa rtaia nie .
55

jud ec~ta, c

266

SFA NTUL M AR C U E VCH ENI CUL

, . ;

1]'

; , ' ' '

; , ;
,
.

(7.)
;

,
:

,
,

. -
. ,

, .
;
:;, '
, ,

;
'
:l. '
, ,
. '

' , ,
. ,

' .
11
,
:;, :;,
.

,
59

vorba de

formu]a de sa]ut.

Ctre of

ortodoc$ii

267

il socotirn pe papa ca pe unul dintre patriarhi,

dar ~ aceasta nurnai daca este ortodox. Ace~tia rnsa il
declara cu cea rnai rnare cinste vicar allui Hristos, ~ parinte ~ dascal al tuturor cre~tinilor. de-ar duce mai bine decat parintele 10, chiar fiind asemenea
toate celelalte privinte! Caci nici acela - duce bine,
avand un an tip ap a care stramtoreaza indestul, nici
ace~tia nu sufera sa urmeze parintelui ) dascalului 10r. .
7. A~adar, fugiti de ei, fratilor, ) de parta~ia cu ei.
Caci unii ca ace~tia sunt apostoli mincino~i, lucratori
vicleni, care se prefac a fi apostoli ai Hristos. ,,$
nu e de mirare, caci insu~i Satana se preface inger
de lumina. A~adar, nu e de mirare daca ~ slujitorii lui
se prefac slujitori ai dreptatii, al caror 5far~it va fi
dupa faptele 10r" ( Cor. 11, 14-15). $ iara~i, alta
parte, acela~i Apostol spune despre ei: " ca ace~tia
nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui l ~ amagesc vorbe bune ~ binecuvantari
mile celor fara de rautate" (Rom. 16, 18). " Dar ternelia
tare a credintei a stat, avand pecetea aceasta" ( Tim.
2, 19). $ altundeva: "Luati aminte la caini, 1uati aminte
la lucratorii rai, 1uati aminte la cei din taierea rmprejur" (Filip. 3, 2). $ iara~i, alta parte: " Daca cineva va
bneveste)te altceva decat ati primit, chiar daca ar fi
ger din cer, sa fie anatema" (Gal. 1, 8). Priviti la "chiar
daca ar fi inger din cer" ca la proorocie, ca nu curnva
cineva sa in voce superioritatea papei. $ ucenicul cel
iubit zice: "Daca cineva vine la ~ nu aduce aceasta
invatatura, nu primiti casa ~ nu spuneti "Bucura-te"59. Caci cel ce-j spune "bucura-te" se face arta)
la faptele lui cele rele" ( In. 10-11). Acestea fiind randuite voua de Sfintii Apostoli, "stati, tinand predaniile

268
,

SFANTUL EVGHENICUL

; ,
.
; ;

, ;
,

,
' ,

4J

4J
,
; , .

Citre tofi ortodoc$ii

269

pe care le-ati primit ;; scrise, ;; nescrise" (cfo . 2,

15), IIca cumva, fiind 1uati de ln;;elaciunea celor nelegiuiti, sa cadeti din lntarirea voastra" ( 3, 17)0 $
Dumnezeu, Cel Ce poate toate, sa-i faca;;i pe aceia sa ;;
cunoasca lnelarea ;;, osebindu-ne ;; pe de ei ca de
nite neghine rele, sa ne adune ca pe nite grau curat ;;
bun hambarele Lui, lntru Hristos Domnul nostru, Ca ruia se cuvine toata slava, cinstea ;; Inchinaciunea, lmpreuna cu Cel fara-de-lnceput al Sau Parinte ;; cu Preasfantul ! ;; de-viatii-Facatorul Duhul Lui, acum
;; pururea ;; vecii veci1or. .

(1.)
,


TcfJ .
:

T1J ,
, .; '
; ,

.;
-
, ; ; -
XVOX1J , ' ,
,
, cfJ ,
' .
.

, ,

,
i , '

' ' ,
1 Editata de Lampros, . cit., . 17-18; Petit, 17, . 475-476 '
Marci Opera, . 167-168; Toma dakis, EpistolograpI1ia, . 104-106. Am folosit editia .

Marcu Evghenicul, Mitropolitul Efesului,

catre Patriarhul '
Preasfantul meu stapan > Patriarh ecumenic, nadajduiesc Dumnezeu sa fie sanatoasa marea ta sfintenie
> sanatatea cea vazuta > simtita2sa-ti fie pururea cu bucurie intru Domnul. $ eu, cu mila lui Dumnezeu, sunt
sanatos cu trupul, cat de cat.
Am auzit de cele intamplate acum > ne-am intristat peste masura. Insa dam mutu:ita > s~av~ Iubit~
rului de oameni Dumnezeu, Celul Ce te ntare>te
marturisirea de acum, > inca ne > rugam ca ma i tare
sa te arate zi de zi > neclintit ispite, ca toti ravnitorii credintei ortodoxe sa te avem ancora, > scapare, >
loc de ad~postire. $ daca se termina cele cumplite, te
vei afla fericit > laudat de toti , iar da:a, cu ingaduinta
lui Dumnezeu, prin judecatile pe care ! le >tie, cele
cumplite se prelungesc, mai viteaz > :ai ~loso~ vei d~
veni de pe urma patimirii; precum u~ fier .l nr~>l.~ pus l~
apa rece, a>a te cae>ti fiecare zi n pnmeJdnle ce-~l
stau asupra. Caci nimic nu-linvinge a>a de muvltvpe pn~
gonitor ca ravna celui ce atime>te. Sa nu ne aratam ~al
friCO>i ca acei vestiti >ate tineri - vorbesc de Macabel -,
care numai din pricina carnii de porc, rabdand tot felul
de cazne, au luat cununa intrecerii, ci sa spunem >
impreuna cu aceia: "Chiar de nu murim acum, oare nu
2

vorba de sanatatea trupeasca.

SFANTUL EVGHENICUL

272

;
:

. ;
.

; ,
;. ; ,

;

.
, .
,

;

, ,

, ; ; ; ;

o;j

q ,
,

1J

, ,

, , / \! .

3 sensul: nu trebule si' pli'tIm orlcum cu moartea na'terea lumea aceasta?

4 [nevoia] este ceea ce trebuie si' se intample neapi'rat.
[tradus oarecum impropriu prin voie] este, printre altele,
stea pe care primea atletul n urma ca'tgi'ri unor intreceri. Ea era
decl rezultatul unui efort personal de . Nevoia insi' duce inspre fatalism . Moartea este ceva de care nu putem scapa ' nlmenl nu
va fi li'udat pentru ci' moare. ocmai acest lucru il fi'ceau mucenicii:

273

Cii tre Ptr irh l I! EC lIII lCZ iC

defe1? sluji facerii cu ce1e ce suntem

datori3? 5a facem nevoia ', sa chibzuim cu pricepere
d ezl egarea de ce1e pamante~ti, sa socotim a1 nostru ceea
ce est e de ob~te, sa ca ~tigam viata cu moartea. A~adar,
sa fie careva dintre iubitor d e suflet5, nici lipsit d e
curaj. 5a d eznadajduiasca tiranu1 de ceilalti; ~ ce1 dintai
sa fie ca1e pentru ceilalti, iar cel din urma, pecet1uire u1tima a in trecerii" 6 Caci d e n-ar fi fost prigoana, ar fi
stralu cit mucenicii, ~ marturisitorii ar fi dobandit de
1a Hristos cununa biruintei ~ ar fi intarit ~ 1uminat
cu trofee1e 10r Biserica soborniceasca ~ ortodoxa. Caci
trebuie ~ e rezii sa fie", dupa dumnezeiescu1 Apostol,
ca ~ cei incercati sa fie arMati" ( Cor. 11, 19). Daca
pricepem aceasta ~ a~a ne luptam, cu adevarat ~
1 avea p arte de ace1ea~i trofee, ~ mo~teni aceea~i slava, ~ intra bucuria Domnu1ui, netemandu-ne nicidecnm, nici ru~inandn-ne vrenn fel, nici de
vrajma~ii cei din afara, nici de hristo~ii cei mincino~i ~
luptatorii impotriva Duhu1ui care se afla chiar intre .
, daca am marturisi pana 1a ultima suflare, cu mu1ta
indraznire, bnna comoara lasata de 5fintii Parintj7, marturisirea care ne-a hranit de cand eram prunci, pe care
am grait-o cea dintai ~ cu care p1eca de aici 1a sfar~it; macal" acest 1ucru, daca a1tceva, sa luam cu de
aici: dreapta credinta.
II

II

pr esch imb au nevoia mortii pril ej de a dob andi slava lu Dumnezeu.

inteles il are ' formularea care urmeaza mai jos: si' facem ceea
ce es te de b' te al nostru.
5 se inteleg e sensul d at de Mantuitorul: iu bitor al vietii treci'toa
re ("Cel ce-' ube'te su fletu l si'u il va pierde"... - 12, 25).
6 Citatul este preluat d ! ztterII1 din CULial1 tIe 15-a a Sfantului Grigo rie e ologul (PaIlegiricul Sfl1fi!or Macbei), PG 35, 924.
7 Uteral: bunul "de pozit b i'nesc " al Sfinti10r Pi'rinti .
ce a '

(1.)

Marcu al Efesului, catre Scholarul1

, ,

cfJ
KaA(~Jo ;
cfJ . .; ,
; ;

~,
,

; ]

.
; ;

; '

, , ;
> .
, , , ,

11

, ~

. Jj

Editata d e Allatius, 1n C'cyghtoni, . 88-93; Dimi tra kopoulos, .

. 113-114; Hergenrother, PG 160, 1090-1096; Lam pros, . cit., .
27-30; Petit, 17, . 460-464 ~ Marci Opcra, . 152-156. Gheorgh e este
viitoru l patriarh Ghenadie Scholar ul. Scrisoarea e da ta ta anu l 1440,

PreasHivite, p reaintelepte, preain vatate > preadorite

frate > fiu dupa duh, domnule Gheor gh e, m a rog
Dumnezeu sa fii sa natos ) cu sufletul > cu trupul, >
intru toate sa te afli bine. Cu m ila Lui, > eu su n t destul
de sanatos cu trupu12
De cata d esfatare ne-ai umplut cand te-ai tinut de
dreapta credinta > de cugetul drept slav itor > p ar in tesC', > cand ai cu ad evarul cel lepadat de
judecatori i cei nedrep ti, dimpot riva, de atata intrist are > su parare ne-am umplut cand am auzit ca ara> te
schi mbi > cugeti > gra e>t cele contrar e > e>t de acord
cu iconomii cei rai ceea ce r ve>te compromisurile
) iconomiile. Bune sunt acestea > vrednice de su flet
de filosof? d eja cugetam sa-ti im pletesc laude > m a
gandeam la m arele Grigorie, cel cu numele teo log iei,
care i11auda pe oarecare filosof Her on, care s-a impotrivit in>eacun arienilor, zicand : "fi ind sca rmanat
la - fru mos cu bice, a fost trimis surghiu n"4. Iar
tu, nef acand experien ta nici unui lucru intristator, ci infrCO>andu-te numai de am en int ari, pe cat se p ar e, sau
fiind induplecat de fagaduintele unor d aruri > cinstiri,
ai tradat adevarul din cu at~Ha U>urn . " Cine va

cit.,

vara. Am folosi t editia din

Aceasta parte de incepu t nu se afla ed itia Lamp ros, ci .

Se refera la cugetul Parintilor.
4 cf. Cuva11tarea 25, PG 35, 1217.

276

SFA N T U L M AR CU E VG H EN IC U L

; ,
) ,

\[ ,

(2,) ' ,

. - , ,

:
- '

, ;

Tc}J

(~)

11

.
, . ;
; ;
,
c (

), ' ,

KaKc}J

c}J

, )

, ,

'rc}J 1

, ~ ,

C"O
, .

' T1~ , cp;

, ,

T1~ T1~ 1J ,

5 era o ra~ din pamantul Senaar un de oa me n ii au construit celebrul turn (cf. Facer e, cap. 10, 10 ~ cap, 11),

Ciitre SC]1 0] ]

277

da cap u lui m eu apa ~ ocl1ilor m ei izvor de lacrimi" (Ier.

8, 23), ~ p Hinge pe fiica Sionului, ad ica su fle tu l filosofu lu i, sp u lberat ~ purtat ca praful d e p e aria secerata ?
In sa vei sp u ne, poate, ca nu rau s-a fa cu t sch im barea, ci "vom ca u ta un compromis ~. iconomie" , Nicid ecum, omule, nu se indreapta cele biserice~ti prin
vreun compromis. Intre ad evar ~ minciun a nu este nimic. Ci dupa cum ceea ce este a far a luminii neapa rat
es te in tuneric, a ~a cel ce se abate d e la adevar,
dupa adevar sp u n em ca zace minciuna . $ chiar daca
se poate z ice ca intre lumina ~ in tu neric es te ceva de
mijloc, lucru numit aurora sau zori, dar ceva intre adevar ~ minciuna nu ar putea cu geta cineva, chiar daca
s-ar osteni mult. Asculta cum "lauda" adunarea ce a
ale s compromisul Grigorie cel mare tel gie: "Acel
sinod, care a in tors toate cu susul jos ~ a confundat
toate, trebuie numit fie turnul H al anei 5, care a impartit chi bun lin1bil e (caci a fos t d e folos ~ a cea sta, de
v rem e ce aco rd u l era in tem eiat p e rautate), fie s in ed riu l
lul Caiafa, care a fo st os andit Hrist os, fie v reu n alt
fel asemanator. Caci pe de-o p arte a stri ca t dogma cea
drept credlncloasa ~ vech e ~ egalitate a cinste a Iposta suriloi Treimii prin aceea caa im p resu rat ~ a zguduit
cu me~te~u giri d eofiintLmea, iar p e de alta a deschis u~a
necredintei prin compromisuri cee a ce prive~te termenii scri~i. Caci s-au cu t in tele p ti a lucra raul, d ar
nu au cunoscut sa faca binele (Ier. 4, 22 )" 6. Oare nu se
potrivesc ac estea ~ sin od u lu i nostru d e acum? Ba chiar
foarte tare, a~ zlce eu; fara numal cat, d e ~i voia mult, n-a
mal avut putinta de a folosi calea d e mijloc ~ formuHiri
" Laudii a SfiiII tlIl A taIIasie, PG 35,1105-1108.

278

S FA N T U L MARC U EVGH ENI C UL

. ,

; ; , ,
, , ,
: ;

XVllC ' ; .
; ]
- ,
'
.

(3.) , , ;
;

, ;
-
; , .

,

;
! ;

!;1:: ,
;:, C 101J

, 1
(~l ( 'i ,

T4J

(~) ; ,

'

ll ) ,
,
,- ;
[ C~ c .

Formularea frazei este destul de alambicata, Ingad1Jind mai multe

int erpretari din punct de vedere gramatical; contextul pare Insa a iInpune pe cea de fata.
7

Ciitrc ScholarI l

279

cu dublu inteles, fiind impLedicat de ", De aceea a varsat fatL hula aa cum le-a placut acelora, ba
mai degraba, ca sa zicem dupa prooroc, "au spart
de aspida tes panza de paianjen" (ls. 59, 5). $, cu adevarat, panza de paianjen este ceea ce au alcatuit au
numit oros. Aadar, sa nu n e inele refugiindu-se iarai
la compromis la formularea cu doua intelesuri, caci
sunt sinedriu allui Caiafa atata cat unirea facuta
de intuneca Biserica.
Pana cand, ticaIoase, iti tulburi nobletea cinstea
fletului cu cele dearte? Pana cand te vor stapani visele
cand te sargui pentru adevar? Fugi de EgLpt fara
sa te intorci! Fugi de Sodoma Gomora. MantuLete-te
", ca sa nu fii luat cu . Insa te slava dearta 9, bogatia cu nume mincinos, mantiile rafinate
inflol"ate, celelalte din care se alcatuLete bunastarea
lumeasca. Vai de cugetul n efilosof al filosofului!
te la cei ce mai inainte de tine au petrecut straluciri
asemanatoare. Maine tu te vei cobori iad, lasand
toate pentru pamant 10, se va cere socoteala toata amanuntimea pentru cel e din viata ta, dupa cum
sin od u lu i cu nume mincinos se va cere san gele sufletelor pLerdute, care au fost sm in tite ce prLvete taina
credinteL, care au primit suflete hula nesuferita de
neiertat impotrLva Duhului Sfant au cutezat sa raporteze fiintarea Lui la doua obarii, care s-au supus nelegiuitelor vrednicelor de ras obiceiuri latLnetL, care
au atras pe capetele lor blestemele anatemele pentru
innoirea credintei.
R Joc de cuv inte. (munte) es te apropiat fonetic de (definitia de credintii).
9 Termenul grecesc este un diminutiv al lui [slava] .
10 Varianta de manuscris: lasand toate pe pam ant.

280

S FAI"TUl.

(4.)

. ,

' ;

' ,

~ ; ; ,
, ,

,
11 1,
; ; ;]
,
.
, ' ;
; ;
- '

1' , . ;
; . , ,
,
,
.

.;
.

Ct I'C Scl10lar lI l

281

Vei spune: "Insa unirea facuta d e va fi spre dainuirea neamului ;; spre sporirea " . Cum sa n!
cumva vezi pe vrajma;;ii crucii 11 fugind ;; pe !
dintre urmarind mie ;; pe doi alnngand zece ?
Ba, dimpotriva, vedem ca lucrurile stau cu totul pe dos.
Daca Domnul n va zidi stapanirea noastra, n zad ar au
ostenit ziditorii 12 Daca Domnul va pazi cetatea noastra, n zadar au privegheat cei ce pazesc cu galbenii
papei (cf. Ps. 126, 1). Dar , muta-te pe tine intreg n
Domnul. "Lasa pe sa -;;i ingroape 10r" (Lc.
9, 60). Lasa Cezarului ce1e ale Cezaru1ui (cf. 22, 21).
Dumnezeu sufletul cel zidit ;; infrumusetat de
Gande;;te-te cate datorezi. Da-I inapoi cele primite
de la Da, rogu-te, preaiubite ;; preainte1epte, da-mi
mie a ma bucura de tine. Da-mi mie a inalfa slava
Dumnezeu, Care sa te pazeasca mai presus de orice imprejurare lntristatoare.
Marcu, sm eritu l Mitropolit
al Efesu1ui ;; a toata Asia I3

11 Se ref era la turci >i la ajutorul promis bizantinilor de p apa > m onarhii apuseni.
12 Daca incep u tu l oricarui lucru este fara binecu vantarea lui Dumnezeu, de geaba e os teneala noastra, ori cat ar fi d e buna. concret, ajutorul primit de bi zantini avea ca pricina lepadarea l de dreapta credinta, d eci implicit lipsa binecuvantarii de sus.
13 Formula finala exista doar .

Epistola

c~Hre

trimisa

aceua Mitropolit

al Efesului
preot cu numele Gheorghe,
'

(1.)

'

Tcf>

, ;
,

;
]
' ~ ,
, ,

'
; ,

; 11
, :

1. Preacinstite preote i preadorite fra te

H rist os, domnule Gheorghe, ma rog lui Du m nezeu ca
sfintia ta sa fie sa n at oa sa i sa fie bine toate, cu a Carui mila i eu sunt d estul d e sanatos la trup.
Primind saisoarea ta, m -am umplut d e litristare nesuferita, afland din ea ca cei ce savaresc chip iudaic
jertfa cea moarta i n edosp ita 2 i ed lan ga umb ra legii
In draznesc sa ne invinovateasca ~ sa ne ocarasca p en tru
cele savarite de Sfanta Litu rghie, netiind, n enorociti i - fiindca su n t orbiti d e Infumurare - , ca p entru
toat e cate se fac i se savaresc d e catre noi avem d ovezi
scrise, cum ca ln tru toate n oi urmam sfintitilor d ascali
i p redan iilor aposto lice di ntru lnceput3. Caci, d e Dumn ezeu purtatorul i marturisitorul Maxim, taIcuir ea
Sfin te i Liturghii, al carei titlu es te: " De spre ale cui sim boluri sunt cele savarite sfan ta biserica, la dumnezeiasca Liturghie", capitolul cu titlul "Ale cui si m boluri

, K ~ 11 '
1 Editata de Simionidis, Thcol. Grphi, . 211-214; Oraseke , , .
108-112; Petit, 17, . 470-474. Oatata 1440. manuscrisul Watt.
Palatin us Lat. 604 aflam ca Andreas, arhiepiscopul latin de Collose, a
trimis scrisoare Incercand sa combata ceea ce a spus Marcu aceasta

epi sto la. El ~ 'incl1eie epis tola astfel: "Agnos ce igitur, Ephesine, ... aetern o tamen cum ceteris haerisiarhis crusiaberi s ign e" . Vezi Pilavakis,
. cit., . 106-107. Am folosit editia d in .
2 Referire la azima .
3 Poate fi tradus ~ " predaniilor apostolice de sus", adica date de sus,
ins uflate de Duhul Sfant.

284

5FA NTUL EVCH ENI CUL

Citre ~>reolll

1 ; ,
' , ;: ~ , ~J
; 11 x~ __ ~

' ;

, ' 11 11 o~
' ; ;; 1 _ , ~o
~~
:r ?" ~~

;
, / I

1 , ~ ; K~

; : '
) .? ,
~~~ ~
tl ;;

, ,_

(2.) 1 ~.
, 1 ~~ yo ~ ~,
K ~ 11 ' ~ _ ~~ ~
, ' K~

x~ K~ oo~ , ~
~

;, . , , ~ .? ~
, ? : :
1 ,
4 spune 5fantul Maxim " tru p", Ci :, : .tr.u p''. ~eoa~ece c;,
vantul a fost pr ezent lume di ntotd eaun a, lnsa nlclOdata " pr trup ,

Gheorglle

285

sunt din 5H1nta Litu 1'ghie ;; ce1e sava1';;ite

dupa ea", z ice 1'aspicat une1e ca acestea : " Cuvan tu1/1'atunea ne invata ca p1'ima in t1'a1'e a a1'hie1'eu 1u i sfa n ta
bise1'ica1a 5fanta Litu1'ghie p oa1'ta tipu1 ;; icoana p1'imei
ve ni ri t1'u p 4 1umea ace as ta a Fiu1ui Dumnezeu ;; Iisus , p1'in ca1'e ve , slobozind ;; l'ascumpa1'and fil'ea cea 1'0bita st1'icaciu n ii, ;; va n d u ta d e catl'e ea insa ;;i
pacat, ;; sta pan ita chip til'anic de diavol, ;; platind ca
vin ovat, Cel nevinovat ;; l'a de p acat, toat a dato1'ia
ea, a in to1's-o ia1'a;;i harul impa1'ati ei ce1 dint1'u
inceput, d andu-5e p e 5ine p1'et d e 1'ascumpa1'a1'e ;; pret
de schimb ;; d and patimi1e
ce1e ,facat oa1'e de st1'icaciune patima 5a cea d e viata facaioa1'e, ca leac d e ;; m antui1'e a in t1'egii lumi.
Dupa ca1'e , Lui ;; 1'e a~eza1'ea pe
tronu1 mai presus d e ce1'uri es te p1'einchipu ita sim bolic
p1'in int1'a1'ea a1'hiereului a1ta1' ;; p1'in sui1'ea pe t1'onul
a1'l1ie1'esc"5.
2. Acest ea le spune 5fantul desp1'e p1'ima int1'a1'e. Ia1'
de sp1'e a doua, numita ~ "cea ma1'e ", capitolu1 cu titlu1 " Ce se m nifica int1'a1'ea sfin telo1' taine", zice unele ca
aces tea: "Int1'a1'ea sfin te101' ~ cin stitelo1' taine es te in ceput al invatatu ri ca1'e va fi ce1'u 1'i d esp1'e iconomia lui l)umnezeu cea cat1'e ~ descope1'i1'ea tainei
m anUi1'ii n oast1'e, ca1'e taina este ce1e mai din1aunt1'u
a1e as cu n zill1ii dumnezeie~ti. "Caci nu mai bea",
zice Dumnezeu Cuvantu1 cat1'e uc enicii 5ai, "de acu m
din roada vitei, p ana ziu a aceea can d 1 bea nou
ca la venirea 5a cea d int ai; De fapt, are m ai mult sen sul de
reei decat de veni re. Intruparea este decat alt mod de pr ezenta a Cuvantului lu me, e dr ept, cel ma i intim ' aprop iat fapturii.
5 Mis tagogia, cap 8, PG 91, 657.

S FA N T UL MARCU EVGH ENIC UL

286

' ; .

(~ ;

, ;

;
'

;

. ' ~
.

. , ;

TcfJ

; ;

; : '
, , ]
.

, 11 11 , '
'
. ;
11
' ,

' 11 ; '
, ;

-
' , aVTcfJ
, ;

Mistagogia, 16, 688.

7 La Vohodu] mare cinstite]e daruri nu sunt Inca prefacute Trupu]
~ Sange]e Hristos.
8 origina] .
6

Cit re

preotlll Glzeorghe

287

impreuna cu intru imparatia cerurilor" (cf. 26,

29)"6. Auzi cum dascalulle nume~te sfinte ~ cinstite taine, ~ mai inainte de a fi desavar~ite dumnezeie~tile da"? $ pe buna dreptate. Caci imparat se imparatul ~ inainte de a fi incoronat, ~ mai cu seama cand
la incoronare se duce cu suita ~ in mare cinste. Imparat
se nume~te ~ chipul imparatului, ~ este cinstit ~i inchinat. ~ icoana a Trupului ~ Sangelui Stapinului spunem ~ noi ca sunt cu adevarat dumnezeie~tiledaruri mai
inainte de a fi desavar~ite. De aceea ~ Marele Vasile, n
Sfanta Liturghie, le nume~te pe acestea antitipuri. Caci
zice: "Punand inainte cele ce inchipuiesc8 cinstitul Trup ~i
Sange al Hristosului Tau"9. A~adar, ce lucru nelalocullui
facem n daca le petrecem imparate~te ~ le primim cu
cinste pe acestea, care deja au fost inchinate ~i afierosite
lui Dumnezeu, ~ sunt jertfa ~ daruri lO, ~ sunt aduse spre
a fi desav~r~ite n pogorarea Sfantului Duh l l? "Insa cei
ce strecoara tantaru1 ~ inghit camila" ( 23, 24) ne vor
invinovati, poate, ~ n legatura cu sfintele icoane, pentru
ca ne inchinam 10r, de vreme ce ele nu sunt inse~i prototipurile, ci icoane ale acelora. Caci ~ acest lucru ar fi vrednic de nebunia lor. $i cine zice acestea? Cei care leapada
toata predania bisericeasca, cei care nu deosebesc intre
sfant ~ necurat. Caci unde este la aceia ierationul, cel care
acum la se nume~te sfantul altar? Unde este la aceia tronul arhieresc, in care se urca arhiereul? Sa citeasca
vorbele nstituui Maxim ~ sa se ru~ineze. Sa vada, cine
mai degraba urmeaza lui ~ cuvintelor lui: noi sau ei? Iar
9 Rugaciunea dinainte de prefacere din Liturghia Sfantu]ui Vasile
ce] Mare .
10 E]e au fost afierosite deja ]a proscomidie.
11 Desigur, se refera ]a coborarea Duhu]ui Sfant din vremea epic]ezei, caci, dupa alt mte]es, ] este prezent de fapt toata Liturghia.

S f A NTUL E VG HEN I CU L

288

;
,

'

T1J , ,

;
. ' .;
;

' ,
,

.; ;
. ' fJ ,

,,

"

"

"

, -

, ; '
,

' , ;
.

t a un iN !
.

(3.)
,

' :;

:; , '
.
, '

Sfantul Maxim .
13 Se refer a !a faptu ! ca pr eotii latini mai purtau ba rba.
14 ~tim !a ce se refe ra exa ct Sfantu! Marcu . Poate e vor ba de fete
acceptate sa stea !a slujbe lan ga pr eotii cato!ici ( fe! de ministrante,
cum se numesc azi), Totu~i trebui sa se ~tie ca vechime d iaconitele
~ vaduvele st ateau altar cu preotii ~ aveau anu mite atribu tii liturgice (a se ved ea "Testal1lentul DoInllului nostI'u Is u s rs ts' Ed . Polirom,
la~i, 1996, 23, . 61 ~ texte!e despre diaconitele d in Biserica veche
111 "Sf. l0an Gu ra de Aur, Scrisori din /", Ed. Deisis, Sibiu, 2003, .
12

Citre

preotuI Gheorglze

289

luminatoruI aceIa 12 a strabatut toata lumea

se pentru adevar ~ pentru credinta ortodoxa, ~ ceI mai
muJt timp l-a petrecut Apus, ~ Roma, ~ Africa,
~ nu ar fi spus nicidecum ceva care sa nu fi fost tinut de
toata Biserica ~ de toti cre~tinii. Insa cei ce falsifica ~
innoiesc credinta, ace~tia au stricat ~ au schimbat obiceiurile biserice~ti. $ - nimic de mirare, de vreme ce au
falsificat insa~i firea, aratandu-se femei loc de barbati
~ nimicind cinstita podoaba a infati~arii barbate~ti13. De
aceea ~ cand savar~esc cele sfinte au femei care stau
preuna cu ei l4, de vreme ce ~ ei s-au asemanat femeilor,
~ cei mai muJti dintre mireni ~ed la sIujba cand ", ~
ei, dupa ce spala potiruI ceI tainic urma imparta~irii,
11 varsa pe podea l6, ~ cand vor sa calce pe langa masa 17
l nu se infrico~eaza. Atat ~tiu sa cinsteasca ceIe sfinte
aIe lor! ne mai invinovatesc ~ pe ? Vai de nebunia lor! Vai de orbirea Ior!
3. destule dovezi din cele spuse de inteleptul
cele dumnezeie~ti Maxim, cum ca prima intrare arata
limpede cea dintai venire prin trup a StapanuIui lumea aceasta. De aceea se ~ canta mai inainte de ea cantarile prooroce~til8, iar dupa ea se citesc cuvinteIe apostolice ~ evanghelice. Iar a doua intrare, cea mare, inchipuie a doua venire a Domnului, cand iara~i va veni aici
339-349). Un mare ierarh ortodox a! seco!u!ui avea "ministrante" Intre 10 ~ 16 ani care 11 aju tau !a punerea ve~min telor timpu! s!ujbelor
arhiere~t i ( " l1lil1u ni aIe SJntului ]oa de Sn FrIl cis co", Ed. Egumenita, Galati, 2004, , 56),
15 Alu zie la bancile puse bisericile catolice,
16 Nu varsau Imparta~ania, ci ceea ce ramanea urma spalarii
potirului.
17 Se refera la masa pe care fac liturghia l0r.
18 La acea data, l0c de antifoane (sau Impreuna cu ele) se cantau
psalmi. La fel spune ~ Sfantul Nicolae Cabasila 111 "ralcuirea Dumnezeie~tii Liturgllii''.

290

SFA NTUL EVGHENICUL

]
, ; '
, '
, ;
' '
' .
' ,
, ' ;
' ; ,

; ;
.

4.)
.
; , 11 ,
, '
' C}>

,

'
, c}J C}> '.
,
.

Citre p reo t lI

Gheorghe

291

cu slava sa judece ~ , pe cei vrednici luandu-i

cu Sine tara cea mai presus de ceruri ~ va fi pururea impreuna cu , descoperindu-le cele mai desavar~ite ~ mai dumnezeie~ti, dupa ! care zice: "cand
bea cu nou intru imparatia Dumnezeu". Iar
daca cineva ar zice un alt , cum ca intrarea mare
inchipuie ingroparea nostru, cand mort
fiind ~ purtat de Iosif ~ de Nicodim , dupa
putin timp a inviat ~ a intors toata lumea Ia
ta Sa, la fel ~ aici, sfanta paine purtata de preot, fiind
inca nedesavar~ita~ intr-un fel moarta, se face vie dupa
putin timp Iucrarea de viata Facatorului Duh ~ se
preface insu~i trupul cel de viata facator.
4. Aceste putine Iucruri din muIteIe cu putinta ti
am scris ca sa te intorci de Ia neru~inarea acelora. $ cunoa~te ca orosul mincinosului sinod I9, ba mai degraba
de~arta 10r vorbarie innoitoare nu a fost primita
decum de nimeni, precum se ~ cadea. Insa cei care au
fost de acord cu acesta ~ au semnat sunt urati de toti
ca ni~te Iepadati ~ tradatori ai adevaruIui. $ nimeni
din cei de aici nu a liturghisit nicidecum impreuna cu
ei. Iar Dumnezeu, Cel Ce poate toate, sa iconomiseasca
acestea spre folos ~ sa indrepte Biserica Lui pe Care a
rascumparat-O cu SangeIe Sau. Paze~te buna coinoara a
credintei,
intorcandu-te cu totul de Ia necurateIe invata,
,
turi innoitoare (cf. Tim. 6, 20).

.19Se refera la orosul dat la Sinodul de la Florenta.

 ,

'

'
,

' /
; '

c}>

, ;

~,
/ , , ,

' ,
;
,
/ ; ;
,

/ .

Editata de Mercati, Isidoro, . 154-156. Scrisa la Constantinopol, n

1436. Isidor se afla la Constantinopol, fiind a>eat Arhiepiscop de Kiev,
iar Sfantul Marcu era ieromonah.
1

Preasfintitului ~ preadumnezeiescului
meu stapan, intrutot sfintitului ~ cu
adevarat preacinstitului Mitropolit
al Kievului ~ a toata Rusia, Marcu
pacatosul, preot ~ '
Dumnezeu e bun sau, mai bine zis, e bunatatea insa~i,
~ de aceea ~ place sa daruiasca, ~ face cu marinimie.
Insa chiar ~ a~a a~teapta cererea noastra ~ are nevoie de aceasta ca de materie, pentru a inainta
spre lucrare2, me~te~ugind de-a dreptul ~ acellucru,
anume ~ darul sa fie cunoscut, ~ sa fie primit cu dorire,
~ ca atare sa fie mai de folos pentru cei care primesc.
A~adar, astfe13 sunt ~ barbatii cei dupa asemanarea
Dumnezeu ~ urmatori ai L, impreuna cu care randuindu-te pe sine-ti de multa vreme, , minunate stapane,
ai socotit ceva de mare ] faptul de a cere de la , ~
ti-ai aratat marea cuviinta ~ nobletea sufletului numai daruind tot a~a de precum altul ar fi primit,
ci ~ adaugand scrisorile aurite ale sfintitei tale maini care imi sunt mai de pret decat orice aur -, ca arvuna
a bel~ugului de roade din viitor. Caci daca fiind aici ~
putand sa ma vezi ~ sa vazut de mne m-ai cinstit cu
scrisori, e intru totullimpede ca daca ai fi fost aici,
2 Potential ne da toate, dar are nevoie de aportul nostru pentru a
pune n lucrare ceea ce deja ne-a daruit adancul Sau.
3 Sau: "Ia fel fac" .

SFANTUL ,

294

, ;
; .

;
,
; ; ,

-ri;J

, ;
(f.

182

) .

,
; ; ;

,
;
; '
' .

, ) )
,

,
, 11 ,

,
,
'
,

, .

,
4 Daca fiind acolo, I-a nstt cu scrs, sigu r l-ar fi cinstit ~ daca nu
era acolo.
5 vorba de teama de a nu fi d ispretuit ochii lum i, daca el, un
mitropolit, s-ar fi coborat primulla discutii cu un sim plu ieromonah.
6 Dumnezeu e transcendent ~ imanent deopotriva cel ma i na lt
grad.
7 Adica episcopul.

Ciitre Isidor

295

ai fi sc13.pat din vedere s13. faci aceasta 4 C13.ci teama de nevrednicia noastr13. sau de multimea treburilor
taIe va fi piedic13. 5, ~ de nici una din ~cestea dou13.
va fi oprit sfintituI t13.u suflet ceI imbeI~ugat ~ urm13.tor
Dumnezeu. C13.ci dup13. cum Dumnezeu este ~ mai
presus de toate, ~ intru totuI P13.rta~ cu toate 6, aceIa~i
chip ~ ceI ce tine IocuI Lui pe p13.mant7, dup13. cum e mai
presus cinste, tot a~a trebuie s13. se osebeasc13. ~ privinta purt13.rii de grij13. fat13. de toti ~ a pogorarii pana
Ia cei din , prin aceasta ner13.manand cu nimic mai
Ia iniHtimea sa 8
Atat de bine mi se pare mie c13. stau Iucrurile ce prive~te daruriIe taIe ~ n13.dejdiIe meIe fat13. de tine, ~ m13.
bucur, ~ impreun13. ma bucur cu cei ce vor avea parte
de carmuirea ta p13.storeasca, de barbat impodobit
cu virtutea ~ cu priceperea, ~ care are chip nein~e
Iator puterea de a caIauzi prin ~ fapta pe caIea
care duce la Dumnezeu. Mai ca prind aripi de bucurie,
~ salt, ~ uit de toate necazuriIe meIe cand m13. gandesc
ce priveIi~te vor avea acei barbari Ia vorba, dar fierbinti
credint13. ~ evIavie, care cred ca 11 vad pe Iisus Hristos
cand privesc Ia pastoruIIor - barbat cu adevarat icoana
a Iui Hristos 1nsu~i, aIes Ia obicei9 ~ ingeresc Ia infati~a
re, dar bine aIcatuit, chip deosebit, din simplitate ~
inteIepciunelO, avand cuvant ce se revarsa mai muIt decat rauriIe, a~a de generos ~ de imbeI~ugat daruitor
cat ~i-ar cruta nici haineIe de neaparata trebuinta
daca priIejuI i-ar cere-o. Am auzit candva de aceI Ciprian , ceI ce a fost de demult ierarh peste neamuI ru~iIor,
postullui de observatie, de unde nu-i scapa nimi c.
Cu viata morala nata.
10 sensul ca el se uneau, chip paradoxal, ~ simplitatea, ~
nteecu nea, lucru arareori ntiint.
8

296

S FAN TUL MARCU EV GHENIC UL

,

, .

K~' ,
,

]
. ~

; ,
' ;
'

; .

; ,

,
, ,

. ;

. ~o
'

/
,

, '
.
c

.
,

11 Sunt cu vinteIe rostte de Sfantul Ioan cel Milostiv zileIe cand nu
putea sa faca bin e cat ar f vr ut: "A cum smeritu l Ioan n-a ca~tigat nim ic
~ nici n-a adus ceva Iui Dumnezeu pentru pacateIe saIe" (
, 11, Noiembrie 12, . 355).

Citre

Isidor

297

ca adesea din multe 'i bune haine pe care le avea azi,

maine nu mai avea ce sa imbrace, p entru ca le dadea pe
toate. Iar tu pare ca-l covar'e'ti 'i pe acela, 'i la timpul potrivit vei spune prin fapte acel vechi: IIAstazi nu am fost ierarh, fiindca nu am facut bine nici la
, nici multe chipuri, pentru ca 'i Dumnezeu
SUi nu inceteaza a face bine tuturor toata "!' .
Cineva s-a rugat deja la Facatorul ca sa-i fie dati zece
asemenea sfetnici I2 , dar eu m-a;; fi rugat sa fie dati cre
tinilor zece astfel de ierarhi,ca sa 'i lucrurile noastre
mai bune i sa fie indreptate mai degraba, deoarece mai
ca s-au rabUit cu totul 'i au ajuns aproape de nimicire . adar, vino, ca un ales arhiereu allui Dumnezeu,
sfant 'i iubit, imbraca indurarile milostivirilor (Colos. 3,
12), sau mai degraba arata prin fapte celece sunt puse
deoparte inima ta: bunatatea, smerita cugetare, blandetea, indelunga rabdare. Pune sfenic faclia cuvantului, care poate sa-i lumineze pe cei rataciti intuneric. Suie-te pe muntele inalt al virtutilor, binevestind de
acolo. Scotete ca auzi de la glasul celStapanesc ca trebuie sa fii lumina a lumii, i sare a pamantului, i cetate
aeata pe munte, i ca nu mai e'ti rob, ci prieten i orice altceva asemanator. Arata numele adeverit prin fapte 13 Urmeaza-l pe Pavel care i propovaduia, i invata,
i'i robea trupul, 'i patimea impreuna cu cei neputincii, 'i se ingrijea de cele ale Bisericilor, i purta grija de
cei saraci. Urmeaza-L 'i pe nSUi Hristos, Pastorul cel
bun 'i cel dintai, care 'i pune sufletul pentru oi i varsa sangele Sau pret de rascumparare pentru cei robiti.

12

13

Iliada, cantul 2, 372.

Arata ca e~ti ep iscop cu fap ta, nu doar cu numeIe.

298

SFANTUL EVGHENICUL

. ; ;

.

;
; '
.

,

;
; .
, ;
. ,

; ,

; ;
,

-rij

ij ij

, ,
4> 4>

, .

Ciitre Isidor
Paze~te

299

legile biserice~ti neclintite, fiindca e~ti pUS invatator al 10r. Adu-ti aminte de ! acesta, care te-a
crescut ~ te-a educat ~ care te-a adus la ~
stralucirea de acum. Sarguie~te-te sa te ingrije~ti de el
pururea rugaciuni ~ fapte. Toata viata este umbra
~ , Toate lucrurile ~ treburile lumii sunt praf ~ cenu~a; azi sunt, ~ maine sunt suflate de , Dar slava cea
buna ~ aratarea lucrarilor virtutii raman ~ aceasta
viata, ~ trec ~ cea viitoare, ~ nu parasesc nicidecum pe care le au. Iarta-ne ~ pe daca, mi~cati
de dragoste, am fost imboldi sa scriem ~ ceva indraznet. Intrucat suntem incredintati ca faptele tale cele
bune lumineaza presus de toate acestea, bine
zis, mai presus de ~ lauda. Iar Dumnezeu,
Cel Ce te-a ales ~ te-a uns spre carmuirea Bisericii Sale,
Cel Ce a randuit Petru grija de turma ca simbol al
dragostei fata de , sa dea vietii tale mu1ti ani sanato~i
~ fara intristare ~ fara durere, spre slava Lui ~ lauda
noastra, ~, dupa batranete indelungata, sa te numere
ceata acelor sfinti ierarhi ~ luminatori ai lumii, ca pe
unul ce e~ti de cuviinta prin cununile cele curate
ale dreptatii.

 '
'

TctJ ,
, ' ,
'

TctJ . ;
.
, ;
'
111. ' . ]

, ; '
; ,
, ; , ; .
<fJ ,
-. ' ;

; , .
,

'

4- , ,

.
Editata de Karmiris revista Ekk/esia, nr. 1-2, 1-15 ianuarie 1955.
Dupa parerea lui Karmiris, este vorba de ra>Ul care se
afla atunci, iar dupa Pilavakis este vorba de ra>U prin excelenta
- Constantinopolul.
3 Aceasta expresie pare nelalocul ei, parca ar fi fost introdusa de
copist care a reprodus inceputul epistolei, dupa care a omis portiune
1

lui Marcu al Efesului catre un oarecare

Ioachim Sinaitul1

Prea cinstitului intre monahi > duhovnici, iar mie

prea doritului, frate > domnule Ioachim.
Ma rog lui Dumnezeu sa fie sanatoasa sfintia ta >
, cu a Carui mila > cu rugaciunile tale > eu sunt
destul de sanatos cu trupul.
Am primit scrisorile sfintiei voastre > am aflat din ele
despre cele ce ai scris. Cuna>te, dar, legatura cu antimisul, ca nicidecum nu avem voie a lucra ra>2
ceva din cele rete>ti > nu putem sa facem ceva prin
antimis. $ dupa putin3.
Iar despre Praznicul Luminilor ca precum
anl prirnit de la Parintii , a>a tinem toate Bisericile de la : facem dezlegare toate cele douasprezece zile, afara de ultima, care este cea din ajunul
botezei. Caci aceasta postim chiar daca e sambata sau
duminica, dupa canonullui Teofil. Dar locul ei dezlegam, ca intr-una ce este a douasprezecea > ultima,
sa~i ziua praznicului, chiar daca ar cadea miercurea sau
vinerea. Iar vinerea care cantam troparele ;; Ceasul al IX-lea tmpreuna cu Vecernia nu trebuie sa postim,
daca ea este cele douasprezece zile. Iar daca cineva
din text, iar apoi, revenind la acesta, a introdus citatul prin cuvintele
' , care sunt de obicei folosite cu Intelesul ">i ceva mai
Incolo (se spune)".

302

SF A NTU L MA RCU ,

,
;
, / ,
,
,
.

Ci/re

Ioachim

303

vrea sa puna discutie Ceasul allX-Iea ~ Vecemia 4, sa

cugete ca miercurea ~ vinerea branzei cantam Ceasul
al IX-Iea ~ Vecernia lmpreuna, dar pentru aceasta
cam totu~i branza ~ oua. Deci nu trebuie sa luam aminte la ieromonahul l, care este cretan, ~ poate cam sec
la minte. Sfintele tale rugaun sa fie cu !

4 Cand nu este post ~ singu ra masa zi, Ceasul se de sparte de Vecemie ~ se une~te cu Ceasul , fiind cantat m ainte de ma sa;
atunci se cant a ~ slujba numita Obednita (cf. Sf. Marcu al Efesului, Tlilcuire a slujbele biserice$/i, PG 160, 1185). Unirea Ceasului cu Vecernia
este semnul postului ~ al unei zile care se mananca singura data,
dupa Vecernie. Intrebarea, oarecum era fireasc a: daca facem Ceasul
Impreuna cu Vecernia, de ce nu postim? RaspunsullI da Sf. Marcu
continuare.

 '

,
,

~, , ~o ,

- E~ :~ , ,
~ ~, .

, ; .
:: ~ '
Q ,

yci:

, ,

, o~ ~~o ; ~
~o ~.,.o, ~~o
. , ;

~Ko,~; , J,'

~ ,o~oo
J

; ~~K. , ,
, .

1 Edt~t~ de ~arios Pila,;~ki~, , 8 iulie > 15 iulie 1983. Epistola

a fost scnsa de Sfantul dupa e>rea din temnta din Limnos intre ani i
. ,
1442-1444.
2 Probabil monahul cazut era aproape de locul unde se afla Sfantul
la acea data. Dar se poate traduce >: n$tiindu-te eu ca-mi e>t apropiat,

EpistoIa SfantuIui Marcu EvghenicuI

catre Teodosie, monahuI ceI cazut 1
Afland eu ca e>t aproape 2, chiar daca - departat
foarte mult de Dumnezeu, ducandu-te tara departata > hranindu-te cu r>cvele pIaceriIor (cf. Lc. 15, 16),
am vrut sa-ti scriem de indata > sa incercam a intoarce
sufletul tau Ia caIea virtutii, daca ai ascuIta, daca ai
cepe, dupa proorocesc (ct. . 6, 10). Dar m-au
oprit unii dintre cunoscuti,care mi-au sugerat vorba
zicatorii, cum ca "vei vorbi mortului Ia ureche"3. "Caci
cel necredincios", zice, "cazand adancul rautatiIor
dSretue>te" (PiIde 18,3). Insa, cine >te, poate C~I C~
ridica pe cei surpati (Ps. 145, 8) > tamadue>te pe cei
zdrobi (cf. Ps. 146, 3) te va tidica ara> > pe tine, cel
stricat rautate?Cine >te daca Cel Ce face pe cei
morti > cheama ceIe ce nu ca pe ceIe ce sunt (cf.
Rom. 4, 17) nu te face > pe tine, cel mort prin reaua credinta? >adar, trebuie sa-ti vorbim, punand inainte nadejdea cea buna, ~ sa in~ercam a intinde mana
prietenuIui cazut i'a-I trage din caderea preacumpIita. 1ar Dumnezeu, Cel Ce a venit sa-i cheme nu pe cei
drepti, ci pe acat> la pocainta (Lc. 5, 32), sa fie impreuna-ajutator. Trei feIuri de viata a infiintat Dumnezeu
chiar daca...''. Apropierea acest caz se refera la prietenia dintre cei
doi.
3 Grigorie Cipriotul, Pilde, PG 142, 461D.

306

SFANTUL ),

' , '

.
lX ,
vcfJ ,

; ,

'

cfJ cp ,
-

,
,
.

' ; ;
,
,

, ,
; ; ,

'n ' i,i i,i i,i

4 ,
.

, .

cfJ cp,
i,i i,i .
, ' ,
, . ,

cfJ

' e EcfJ
Acesta este felul de viata 'intclega tor.
Literal: car e u mb la pe p icioare.
6 Fara nici efor!.
7 Ad ica de 'im pa timi rea de cele materiale.
8 Ad ica dupa 'inv iere .
4

Citre

Teodosie

307

la incepu t: cel in telegiHor, cel cuantator/rational ~ cel

necuanHitor/irational, caci pe cel egetal trebuie sa-Ilasam acum deoparte, ca unul ce este fara simtire. Dintre
acestea, unul tine de firea ingereasca ~ mai presus de
", care fire mai intai de toate cele azute ~i-a primit
existenta, ~ traie~te numai prin minte, ~ este
chip nemijlocit de razele marii ~ celei dintai Minti,
~ a~a petrece impreuna cu Ea ~ cu sine insa~i, fara sa
se in terpuna intre ele nici materie. Iar cel de-al trei lea ~ ultimul fel de iata, dar enit la existentii al doilea
timp, l-a mo~tenit firea necuantatoa
re, care e carmuita doar de simre ~ inchipuire, ~ ea
se im parte trei: zburatoare, cele de pe uscat5 ~
cele din apa; iar pe cel aflat intre acestea, ca pe un
amestec al amandoura, l-a adus Dumnezeu la existentii
mai pe urma. Acesta este felu l nostru de iata: cel cuantator/raponal ~ omenesc, singurul care se folose~te
de gandire ~ de cuantul rearsat in afara prin gura ~
organele ocale. Pe acest gen Dumnezeu nu l-a adus la
fiinta chip simplu, numai printr-un semn ~ porunca6, ci l-a inrednicit ~ de mainile Sale - plasmuindu-i
insu~i trupul -, ~ de pamant, aratand de-a dreptul
prin aceasta, mai intai ca ina inte de ietuirea cea dupa
minte ~ de contemplape aem neoie de irtutea faptuitoare, care ne curate~te de materie7; al doilea rand,
ca trupul trebuie sa-l cinstim ~ sa ne sarguim a-l aea
im preuna lucrator spre irtute ~ sp re suirea catre Dumnezeu, ca unul ce e inrednicit de mainile Aceluia;
al treilea rand, ca nu a fi stricat de tot prin moarte, ci
cel cinstit astfel se a impreuna iara~i strans cu sufletul
~ a fi proslait impreuna cu el; insa, ceea ce ziceam,
astfel fiind amestecatura noastra, al treilea este felul de
ietuire prin care iem , oamenii: acest caz 8, a fi

308

S FA NTUL EVGHENICUL

. .

, ,

' ; ,

;
; ; ;

; .

. ;
, ,
, ' ,

,

,
;
' /

c};

eEc};,

; /
,
. ' ' '

, ,

'

Firea noa stra comuna, cea omeneasca.

Textul pe care l-am avut la dispozitie parand corupt, oferim ai.ci
traducerea care s-a parut cea mai cornpatibil a cu logica contextuala,
11 Literal :sa primeasca inchipuire. Arn ales varianta din text pentru ca viata duhovniceasca nu este c rnaifestare a ima ginatiei. Dealtfel, irnaginatiaeste locul unde se pr irnesc intiparirile lucrurilor vazute.
. 9

. 10

Ciitre Teodosie

309

cu Dumnezeu neincetat prin ratiune ~ contemplatie.

Putem uita de toate rugaciunile ~ citirile ~ cantarile de
pe pamant -ceea ce ~ este lucrare necurmata a ingerilor .:. . , ne putem ~ imparti pe in~ine ~ spre staruinta
ce e dumnezeiesc, ~ spre grija de celeomene~ti ~ de
cele ale noastre, fiind acela~i timp drept credincio~i
~ drept faptuitori ~iingrijindu-ne de firea comuna 9 ~,
al treilea rand,putemda 'frau liber patimilor de necinste ca sa ne poarte unde vor, fara nici ratiune,slujind pantecelui ~ celor de sub pantece l Q Dintre acestea,
fel de ' se nume~te mai presus de fire, care
este viata contemplativa ~ filosofica,inca ~ ingereasca.
Altul este felul de faptuitor ~ cetatenesc, prin
urmare, omenesc,iar altul, cel necuvantator ~ dobitoces( sau t'- albatic. $ fiecaruiadintre iiestecu
tasaaleaga 'atraioricare din aceste feluri de vietuire,
ca unii ce suntem cinstiti prin fire cu porniri ale liberei
~ cu stapanireade sine; ~ de aceea mu1ti aleg
vietuirea cea dupa fire, ingrijindu-se de nunta ~ facere
de pruncii~i implinind scopullui Dumnezeu ce prive~te sustinerea de ob~te a lumii. Dar mu1ti, judecand ca
este nevrednic de suflet rational sa se ocupe cu atatea , se daruiesc pe ei I~~ lui Dumnezeu ~ numai atat
se ating de pamant ~ de cele pamante~ti cat e de trebuinta spre sustinerea vietii de fiecare zi. Deciunii sunt
cere~tij~i calatori prin vazduh, ~ cugetatorila cele de
sus, precum zice Apostolul (cf. Col. 3, 2), iar altii, dimpotriva; cazand din viata cea dupa fire, asemenea celor
necuvantatoare, dau frau liber patimilor, neputand sa le
fie intiparit l1 cugetare nimic inalt,' precum porcii. Caci
Folosita contextul vietii duhovnice~ti, ea este "locul" unde se intiparesc realitatile nevazute, ~ e lirnpede ca acest proces nu este unul irnaginativ, sen sul cornun.

310

SFANTUL EVGHENICUL

'
. '
,

; , .
;
, .;

.
, ;
. 4>

, ,

;
,

, ,

, , t'j

~. 4> 4>
4> 4J

, ;
;
,

,
, ,
, , ,
. ,

,
, 12 Cea de mijloc e cea moraHi, dar care ~ ingaduie anumite inlesniri
nepacatoase.

Catre Teodosie

311

cu aceste animale se aseamana, avand privirea chip

firesc la cele de jos neputand vreodata sa ina1te la
cele de sus. Aadar, Dumnezeu, ceea ce-L prIvete, le
da putInta apropierii de , vrea ca top sa se
mantulasca la cunotInta adevarulul sa vlna (cf. Tim.
2,4), :? pe cel drepp l Iubete, lar pe cel pac.atoi 1: milu (cf. Ps . 145, 8). Dar"fiecare e stapan pe slne ca, fie
dicand privirea spre sa luminat, precum cel ce se
uita la soare, fie, 1:ntorcandu-i privirile, sa fie intunecat,
aia sa-i invistiereasca odihna de acolo sau pedeapsa.
Insa stapanirea aceasta a-i carmul vIata tot omul
are, i caHHorete neoprit pe 'acea carare a viepi pe care
a ales,-o. Iar cel ce s-a darult pe slne odata
a facut legamant cu slne mal e stapan sa dezerteze
1:n "iata de placeri a sau 1:ncea de mijloc 12; e cu
totul firesc lucrul acesta, cacl daca Dumnezeu, luat ca
mijlocitor, lntarete marturlslrlle facute catre oamenl Zlce Grigorie Teologul __, cataprimejduire este a fi aflati
calcatorl al acestor legamInte pe care le-am facut catre
Insui Dumnezeu __ numal de celelalte, Cl de
mlncluna sa ne facem vvat inaintea adevarului.
Aadar, cum, dupa ce te-al unit de buna vole cu
Dumnezeu, te-al lepadat de lume, al marturlsit
acestea inaintea ingerilor a oamenilor, 1:nainteamarelui altar, te-al 1:ntors la cele dinapoi? Care dlavol
clean te-a amagit? Ba, mal degraba, clneva te-a tras pe
furI, te-a robit, te-a intors pnutul tan, ca sa devii
ceva sa mOiteneti pe .cineva, 1:nsa de fapt sa-ti iroseti
averea parinteasca, adlca sa lepezi vIrtuti1e pe care le .
aveal 5a primeti raute pe care n le aveai. Cacl
J: itiu marturlsesc dreptatea felului tau de vIetuIre,
cugetul in de dragoste, libertatea petrecerii obiceiul
cel simplu inarea aijderea, dupa care se cunosc

312

SFANTUL MARCU EVGHENICUL

. ; ,

, ,
'
, ;
. ; ,

,
, . ;

,

,

; ,


; ,
, , ; ,

] ,
,

, ,
.
', ,
,

, ,
,
,

. '
[ ,
, ' '
,
' cJ y.J
' . ' ' 6 13
14

cf. Platon, Gorgias, 493 .

Schima monahala.

Ciitre Teodosie

313

cei ce vietuiesc dupaDumnezeu. A~adar, cum, loc de

acestea, ai indragit placerearo~covelor din care
pasc porcii? Caci porcii se hranesc cuele, adica diavol cei vicleni prin patimi ~icei care, asemenea acelora,
s-au dedat rautatii, adica necredincio~ii~ cei tot chipul necuvantatori/irationali. Nicidecum nute vei hrani
din ele, iti vei umple pantecele chip desavar~it
de dulcet.tii, fiind intepat de boldurile con~tiintei, ci,
asemenea celorpedepsiti iad, scoate apa cuo galeata gaurita 13, fiindca ti-ai calcat picioare con~tiinta
precum porcii margaritarele (cf; 7,6) ite-ai convins
pe tine insuti, ba mai degraba ai fost convins de vicleanul diavol ce te-a in~elat, ca sfintita schima a monahilor este barecare innoire a noastra ~ calcare a legi10r
Dumnezeu ~ stricare a firii; ~ nu numai atat; ci te-ai
luat~i dea1tii; convingandu-i - vai, ce nebunie!-, ~ ai
folosit fatii de aceasta 14 cuvinte pline de , ~ multe
aiaiurat din gura,ca sa pari ca ai avuttemei pentru a
cuteza sa te lepezi, de~i ar fi trebuit sa cinste~ti, daca nu
altceva, macar legea de ob~te a tuturor oamenilor. Caci
~ielinii,in vechime, aveauunii filosofiimpartiti diferite coli, dintrecare nu putini se nevoiau cu nenuntirea
~ se grijeau foarte de filosofia morala; ~ Sofocle, fiind
foarte vechi poet, sfatuia sa fugim de "stapanul cel crud
~ turbat"; adicade dragostea cea trupeasca 15 $ la evrei
erau unii, numiti esenieni, care vietuiau fara insotire
trupeasca ~ fara griji lume~ti ~ erau foarte uniti intre ei,
darnu se amestecau cu altioameni. Iar la noi,ceinumiti
dupa numele lui Hristos, a vietuit astfel fnsu~i Domnul ~ Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cand a petrecut
lume ~ s-a facut ca Nu ~tiu cum i:-ai lepadat pe
to~te

15

Platon,

Republca, 329

C.

SFANTUL

314

Catre Teodosie

315

ace~tia ~

' -

i-ai scos din cugetul Hiu, precum cei cu stomacul stricat fac cumancarurile bune, de~i, dupa cate
imi amintesc, dintre aceste "mancaruri bune" ai recitat
~ imnul unui Grigorie - ma refer la cel vestit16- inaintea
de trei ori fericitului patriarh Eftimie, avand tu infati~are tare cuviincioasa. $ avea refrenul astfel: "Sa punem pe capul fecioriei cununile :r:oastre, cantandu-i
imne curate, din inima curata. - mult, feciorie,
dar allui Dumnezeu, datatoare a celor bune"17. A~adar,
cum, nesocotind toate acestea, ai voit sa ntrdu 10cullor legea cea iubitoare de femei a lui Mahomed? Sau
.cum, maniindu-te cu ceva, asemenea lui Copronim18, pe
monahi e:tru schima monahala, tu insuti ai intaratat
limba lor? Insa cei ce arunca 19 spre cer le arunca
triva 10r2o ~ cei ce hulesc cele de cinste se batjocoresc
ei ]~21 . Aceasta ai papt tu: prin cuvant ai necinstit
fecioria schima monahilor, iar cu fapta pe tine insuti,
facandu-te calcator allegamintelor cu Dumnezeu. Insa,
de buna seama, vei zice ca nimeni nu paze~te chip
curat fecioria, ci unii intineaza cu gandurile patima;;e, altii cu faptele , invemantati schima, fac cele
nevrednice de schima. Dar cu cat e mai bine, omule, a f
stropit cu mici pete trecatoare de namol - caci de acest
fel e viata de aici - decat a te tavali ca porcul namolul
intreg22? Sunt eu de acord cu tine ca primejdioasa este
calea ai pe multi care stau la panda - cugetul trupului, i~patimirea de lume, turbarea nevazutilor vrajmai
-, ;; Insu;;i Domnul a numit-o stramta J necajita, insa

Grigorie Teologul.
17 Lud fecioriei, PG 37, 521-523.
1~ Sfantul facea aluzie la prigonirea monahilor de catre imparatul
Constantin Copronim. gana avea ca motiv opozipa monahilor fata

de alungarea fortata a sotiei imparatului de catre acesta ~ recasatorirea

cu ruda a tatalui sau.
:9 Pietre, sageti sau orice alt fel de proiectil.
2 FilodeIrIos, 5, 122.
21 Neiq.entificat.
22 Literal: insu~i namolul.

; , ,
,
, ' .

;
, ;
. , ,
, '

'

, ; /
. , .

;
.> .
. '
; ,
/' . , .

,
. .> , ,
,

, 4J

T4J

.>

;
/ ".
, -, ,

16

316

SFANTUL ,

' , ' '

', ; ' ' ,

,. :
,
,
, '

.] '
' , '
; ; , .; .
. ; ;
4J ;
; . ; , T1j
.
; '
, 1 ,
. ', -
, ' ;
'
~ ,
'
~o _, ' ,
,
'
,
Kai ' ' 4J:
;'1j q,
,
, , '
.
; , K~o
b 1j;' KaLT4J 4J
. ' ,

Citre

Teodosie

317

aceasta e cea care duce 1 1mpar~itie (cf. 7, 14). Dar

sfar>tu celei largi > desfatate, pe care ai pornit, nui1 >t
nicidecum. Nimeni nu capata dormind biruinta, nimeni
nu se 1ncununeaza fara lupta, chiar daca uneori rme>
telovituri > sta sa cada, iar adesea ~ cade,ci ara> lupta
dtpa infrangere > afla la sfar>tuUte cununa ( Tim.
4, 8), numai sa .nu renunte la lupta, nici sa se departeze, predandu-se fricii, lucru pe care l-ai patit tu. $ care
este, 1 ceea ce te ve>te, rodul acestei apostazii? Oare
ai lasatceva vrednic de pomenit viata aceasta? Ne-ai
nascut vreun flacaa>? Caci pentru aceasta ai parutca
lauzi nunta - sau poate ai trait pentru pantece, > ai adunat mult gunoi 23 de pe urma desfatal-ii de cu , > teai 1mbracat 1 carnuri groase ~ hrana pentru viermi -,
al caror sfar>t e stricaciunea > nimic mai mult. Caci cel
ce seamana 1 trup, dupa dumnezeiescul Apostol, din
trupulluiva secerastricaciune (Gal. 6, 8).
Darhai, 1ntoarce'-te de acum la Parintele cel bun; te
rme>te, fiind iubitor defii; e gata sa-ti deschida brate1e - caci pentru tine le-a 1ntins pe cruce -, sa te faca
prieten prin sarutare, sa te 1mbrace cu haina cea dintai,
sa-ti puna inel-,- arvuna vietii dupa Duhul-; sa jertfeasca pentru tine vitelul celgras (cf. Lc. 15, 20-23), sa faca
praznic de b>te al cercere>t > amante>ti. Caci bucurie se face >iin cer, recumnSU> a zis, pentru pocaintapacatosului (cf. Lc. 15, 10). auzit pe cel ce zice
ca rU>nea, ' poate, aduce schimbare, nu schimbarea are
ceva rU>ns; iar pastrarea raului aduce pierzania. Destul ieste de acum vremea carea trecut, 1 care ai lucrat voia vrajma>uu, caci ai robit mult timp pacatului.
Sluje>te de acum > lui Dumnezeu, la apusul vietii. Caci
23

Excremente,

318

SF ANTUL EVGHENICUL

, ' ] '
,
. ; '
;' ' ; : '

' ' ; '

; o~ '
'

; ()
' '.

; ' -
';

11

'.

' ' '

; ; ; ; :
;

,cfJ

; ',
;

'

,
c ;
, ,

b
, l
. , , '

KC cfJ .> (,

l '

Gorgias, 13, 5a .
Sf. Atanasie, Viata Sfilltei Sillclitichia, PG 28, 1553 D.
26 Sf. iI, Despre rugciul1e, PG 79 1189 .
27 Medicale.
24

25

Ctre

Teodosie

319

rme>te, precum >tii, > pe cel din ceasul al unsprezecelea, > da, pentru iubirea de .oameni, aceea> plata cu
a celor care au lucrat din ceasul inHii (cf. 20, 9-10).
Pana cand ei urma cetateanului celui spurcat? Pana
cand ei a>te porcii? (cf. Lc. 15, 15). Pana cand ei ingra>a carnea > te ei face mormant insufletit de trupuri
moarte?24 Pana cand iti ei infometa sufletul cu lipsirea
de hrana dumneee>tircuinte?25 scte>t ca
ta noastra se margine>te la prezent? Cred ca > astfel
de parere ti-a insuflat-o semanatorul de neghine (
13, 39). Nu auzi de neintrecuta frica de Dumnezeu26
> ca urgia Lui adasta asupra celor acat> (cf. Tes.
2, 16)? Nu ai auzit ca Dumnezeu nu Se lasa batjocorit
(Gal. 6, 7), sau dSretue>ti bunatatea > ingaduinta >
indelunga rabdarea Lui (Rom. 2, 4)? Nu te gande>t la
despartirea silnica a sufletului de trup > latribunalul
cel infrC>at la care te ei infa>a sa dai seama de cele
faptuite > sa rme>t dreapta hotarare impotriva ta? ,
ce sa mai spun ca sa ajung la inima ta cea inart>ata?
Insa amare iti par cele spuse, caci a>a sunt > leacurile
tamaduitoare27. Hai, mai departe, sa-ti pun inainte din
cuintele limbii de aur, dulce ca mierea, pe acelea care
au fost scrise catre un monah, numit cu acea> nume
ca tine, cazut chip asemanator cu tine, dar care cat
timp a fost cazut nu >-a schimbat numele nicidecum,
precum tu l-ai mutat pe Teodor Teodosie, prin primirea dumneee>ti schime, > mai apoi te-ai numit pe
sine-ti Iuenaliein urma lepadarii. Zice, a>adar, Ioan cel
de aur unele ca acestea cuantul cu pricina (caci poate ostoi patima prin cuintele aceluia): IIAturici
se deschid toate portile boIlor cere>ti28, mai bine zis
28 Imaginea e aceea a unei
sunt i azi la casele taraneiti.

cu semicerc capatul de sus, cum

320

SFANTUL EVGHENICUL

''
, ' .' ;
; ,

] .
; .
; ; ,

' '

'

;
'. ' ' .
,
, ; ;
, . ,

,


, ; ~- .
; . 'r

,
, t;J
, ,

. ' , j, .
. ,

;
, 4> J.

6 .
,

, v'tc;,

29

Cartile vremea proorocului Isaia erau su.b forma de sul ele se

defa~urau sau se Infaurau prin rotire.

30
31

Extaz .
Am tradus cu viitorul, dar text verbele sunt la trecut:

Cit re

Teodosie

insu~i

321

cerul este dat la parte, caci se va strange ],

zice, ca carte (cf. Is. 34, 4)29, ca cortina data deoparte
a unei scene, lncat va fi schimbat la chip ceea ce este
mai bun. Atunci toate sunt pline de uimire 30 i de frica
de cutremur. Atunci multa frica ii cuprinde pe ingeri - nu numai pe ingeri, ci pe Arhangheli, pe
Scaune, pe Domnii, pe Incepatorii, pe Stapanii.
Caci vor fi clatinate, zice, puterile cerurilor (cf. 24,
29), din pricina ca celor impreuna robi cu ele se cere
socoteala pentru felul cum au trait aici. $ nu te minuna.
Caci daca atunci cand e judecat un ora mic prin venirea dregatorilor lumeti, se infricoeaza cei ce sunt
afara primejduiri cand va fi judecata toata
mea de un Judecator care nu are trebuinta de martori,
nici de dovezi, ci fara toate acestea infatieaza la vedere
faptele, cuvintele, gandurile, pe toate ca intr-o
icoana le arata atunci pacatoilor , i celor ce nu
le tiu, cum nu se va zgudui chip firesc i nu se va
clatina orice putere? Dar daca nu se va trage raul de
foc, nici ingerii nu vor sta de fata infricoatj31, ci numai
oamenii vor fi chemati, iar unii vor fi laudati admirati,
iar aJtii vor fi lepadati cu necinste, ca sa nu vada slava
lui Dumnezeu - caci sa fie inlaturat necredinciosuI zice
Scriptura (ls . 26, 10) -, daca pedeapsa ar consta numai
acest lucru, nu ar fi lucru mai amar decat orice gheena caderea din atatea bunatati care va roade sufletele
celor lipsiti de ele? Caci cat de mare e acest rau, acum
nu poate fi infatiat cu cuvantuI iar atunci vom ti cu
limpezime din realitatea lnsai. Iar tu, adauga-mi acum
pedeapsa - nu numai pe cei ruinati, nici doar pe
cei acoperiti cu capetele plecate, ci i pe cei trai la pedeapsa prin foc pe cei tarati la locurile de chinuire,

322

5rANTUL ,

, ,
'

T4J 4J, ;'

; .
,

, .; ,
~1 , , '
,
,
, ,
, ,
.

,
,
, .

; T4J
:; ,

; . ;
,
, , '

. ,
,
.
,

[
,
; , ~
ij ,
' .
- , T4J cp
,
32

Prezentei.

3.1 Gre~ea] a

textul g rec: ar trebui loc de .

Ciitre Teodosie

323

predati puterilor celor stranice, care patimesc acestea

vremea cand cei ce au facut cele bune i au lucrat cele
vrednice de viata venica sun t lncununati i rsviti
se lnfatieaza lnaintea lmparatesc. Iata ce se
lntampla acea zi; dar cele de dupa aceea, ce ni
le va lnfatia? Vorbesc despre placerea, folosul, bucuria,
destarea petreceri3 2 lmpreuna cu Hristos. Caci se
poate spune catc'!. placere rodete sufletul care se lntoarce la nobletea care li este proprie, cat catig, cand 11 vede
pe Stapanul sau, numai bucurandu-se de bunatatile
pe care le are mana, ci avand de atunci lnainte i lncredintarea ca nicidecum se vor sfari aceste bunat~33. Aadar, toata veselia aceea se poate nici lnfati~a prin , nici lntelege cu mintea, ci voi lncerca
sa dezvalui chip umbrit, ca ! care ar arata ~ele
mari prin cele mici. Vom cerceta, deci, pe cei ce au parte
viata aceasta de bunatiitile lumii, adica de bogatie ;;
putere ;;i slava, cum, semetindu-se din pricina lehamitei, se mai socotesc a fi pe pamant, cu toate ca nici
se mai bucura de cele recunoscute de toti a fi bunatati i
care le raman, ci zboara de la ei mai iute decat visul.
$ chiar daca vreodata ar ramane putin, lii arata "dragostea" fata de ei cat tine viata aceasta, dar dincolo
mai pot sa mearga cu ei. lar daca acestea li lnaltii la atata
bucurie pe cei ce le au, ce crezi ca va fi cu acele suflete chemate la miile d~ bunat~iti care sunt ceruri, care
sunt neclintite i statatoare pentru totdeauna ln chip sigur? Caci nuIIai acest lucru, ci i prin cantitate ii calitate sunt atat de bune, comparatie cu cele de acum,
lncat nici la inima omului s-au suit vreodata ( Cor.
2, 9). Acum, petrecem lume ca prunc pantece,
stramtorati i neputandu-ne da seama de libertatea ii

324

SFA NTUL

EVGHEN/C U L

,
l,l

;
; ,

, ; ;

11

T4J

.
.
,
, ,

, ,
, TcfJ

; '
.

, .;

, \ , /
'
\

11 , , /


, , VO. ,

, TcfJ eE4J , ,

, \ '
~ ,
11 .

Ci t re

Teodosie

325

straJucirea veacului viitor; dar cand va veni vremea dLIrerilor naiteri~, i viata de acum va naite, Ziua Judec~itii, pe toti oamenii pe care i-a primit, cei "avortati"
mergedela intuneric la intuneric i de la necaz la un necaz mai cumplit, iar cei formati deplin i care au pazit insemnele chipului imparMesc se vor infiitiia im paratu lu i
i lua parte la slujirea 34 adusa lui Dumnezeu"35. Deci,
iata cum stau . Iar pe tine te rog ca, gasindu-l, sa
citeiti ln tregul , pentru ca e leac potrivit pentru neputintele tale, i, lasand indeletnicirile tale de acum, sa te
intorci la dintai, cea cu chip ingeresc, cea lip sita
de gij, care se lipeite cu staruinta de Dumnezeu. Caci i
eu sunt luptat fiecare zi de mii de ispite i de diavoli
vicleni i de oameni in cae lucreaza aceia i care lucreaza
aceia . lar acum, punandu-ma fatii i Impotriva neamului latiilor, totuii ma socotesc pe mine i viata mea
mai fericita decat viata imparatului insuii - nu zic a celui
de acum, ci i a vreunuia din cei admirati odinioara. Caci
patimirile vremii de acum nu sunt vrednice fata de slava
CaIE> se va descoperi (cf. Rom. 8, 18).
Pomeneite, dar, dimpreuna cu celelalte, prietenia i
familiaritatea noastra, i nu ne lasa sa murim intristati .
ce te priveite sau sa auzim ca ai murit impreuna cu
mortii cu care pare ca acum traieiti laolalta. Acestea,
daca te vor ajuta cu ceva i te vor indupleca, multumita se cuvine lui Dumnezeu, iar daca nu, mie imi vor fi
ca aparare la infricoiatul tribunal allui Hristos, ca unul
care am implinit datoria prieteneasca, iar tie sporire a
cunitei osande, ca nici sfatuindu-te tovaraiul tau nu
ai iubit mantuirea ta.
34 Fornularea din original sugereaza limpede participarea la liturgh ia cereasca.
35Sf. Ioan Gura de Aur, Citre TeodoI' ce/ ciz u t, PG 47, 294-295.

, ;
, 015 TcfJ
.

; ,

;) ,

, ;) '
, ' c:;),
.; ,
' ,

, ;
.
;
, ,

o~

, .
Editata Megs Athanasios 8, 1982,2-3 Orthodoxos Typos, 4 martie
1983, de ci'itre Marios Pilavakis. Epistola a fost scrisa la Constantinopol,
dupa Intoarcerea Sfantului din insula Limnos. Arsenie era un ieromonah
din LiInnos, pe care 1Icunoscuse vremea captivitatii sale insula.

lui Marcu Evghenicul, Mitropolitul

Efesului, catre '

Prea cinstite intre ;; mie prea dorite frate

, kir Arsenie, ma rog Dumnezeu sa fie sanatoasa sfintia ta ;; trupe;;te, cu a Carui mila ;; cu rugaciunile tale sunt sanatos ;; eu pana acum.
eu scrisoarea sfintiei tale, am aflat din ea ca
e;;ti sanatos, Dumnezeu, ;; ~etreci I~ pa~:
pana vremea de acum, de ce va , se va ngrlJl
Domnul.
M-ai intrebat ;; inainte, Limnos, despre cei ce
savar;;esc ale preotiei chip nevrednic, ;; ti-am spus
sa te desparti de , insa pe fata, ci chip voalat,
incat , ;; altul, sa simta lucrul acesta.
Iar a le trambita pacatele atunci cand sunt cunoscup
sau e sigu;a vinovatia lor ;; n-au vreun invinuitor
, , este lucru strain cu totul chiar ;; de caP e fata
. Caci se fac ;; aici, ;; alta parte multe asemenea , ;; ! dintre clerici ;; marturisesc propriile
patimi, iar aIi cele pe care le-au savar;;it impreuna cu
clerici, dar nimeni cuteaza sa le trambiteze pacatele,
nici sa-i opreasca de la preope: nici ~uho:nicu~la c~r.e
se marturisesc, nici vreun altu1 2 Mle ml-a martunslt
2 lua aminte, caci azi supunem opiniei publice neputintele "un~~
preoti sau ierarhi, rin aceasta defaimam seca. se .vedea ca. l~l
duhovnicul nu trebuie a de la preotie pe preot pentru once neputinta.

328

S " A NTUL

EVGHEN C UL

J KK~ , '
. ;
.

.:

, ( ,

, .

. ,

,
'
C;"

; ,
cJ 11 cJ o~ Tcf-I
, '
.

, UKO
11 .
, '
,
~
' , ,

, ~)\,! 1J '
; .
, 1J
3
4

Lucreaza, sen sul ca nu este oprt canon ic.

nu m ai pl an gem ~ nu facem pocaintii cand au zim pacatele cle-

riciJor, ci acu zam ~ scormonim, pubIic, anumte neputinte ale lor.

5 Sa se desparta de ea .
azi de multe ori invinuim partiular pe cutare preot sau ep iscop, dar nu avem curaj sa mergem la episcop sa-i spunem. Asta pentru

Ctre Arse1lie

329

clneva patIma savar~ita cu fata arhiereasca care traie~

te ~ lucreaza Biserlca lui 3, insa pot sa fac
impotrIva acelui arhiereu decat sa plang pierzania sufletului sau 4 A~adar, numal acest lucru e dator dul1ovnicul ce prime~te marturlslrea: sa-j amlnteasca partIcular celui ce se marturise~te sa se departeze de infrico~a ta vrednlcle a ~ sa se dea la parte5, dar sa
nu-l mustre pe fata ~ sa - trambiteze pacatele. Cacl,
facand aceasta, va mal fi duhovnlc, cl invInuitor, ~
va trebul acesta sa aduca ~ martori. La fel ~
t a persoanelor in vin u ite: daca au fost invinuite pe fata
~ au fost adu~i martori al lor, datori sunt toti - ~
clericii, ~ mlrenii - sa se desparta de ei. La fel e ~ daca
pacituiesc pe fata. 1ar daca clneva - invinuit particular ~ a spus ca - vazut pacatuInd, dator e sa mearga
la episcop sau la preotu1 in ta istatitor sau 1a sinaxa preoti1or ~ sa-f dovedeasca pe fata, sa -f invinuiasca
particular6 A~adar, trebule sa luam amlnte la ca
ace~tia, ca sa dam prilej ce10r ce vor sa calomnieze
sau sa invinuiasca pe temei de banuia1a.
Ce1e spuse de cel ce te contrazic sunt sanatoase ~ temeinice, lar cele pe care tu le-ai spus contra lor tin de
episcopi ~ judecatori, ~ sunt valabi1e cazu1 ce10r ce
pacatuIesc pe fata sau care sunt pe fata7. Pentru ca s-a zls: "cearta ~ judeca drept pe cel ce sunt sub
tine, dar judeca pe nlcl 1 dln cei dln afara. Caci
scrls este: " judecati pe cel dinauntru?" ( Cor.
5, 12). A~adar, nlcl intinaciune iti fac ca ace~tia,
ca nu ne doare necazul Bisericii ~ i pentru cii ne place sii ne cred em
dr epti. Nu vrem sii ne asumam os tenelile unei Indreptari Biserica,
pentru Inulta iubire de sine.
.
7 Probabil acest Arsenie i~ i atribuise ni~te sarcini care nu tineau de
competenta lu, chiar daca ele erau adevarate.

330

SF A N TUL

E V GH EN ICU L

' ,
' Tc}J ,
] ; ,

11 . ;
, ;
, ;
; , ,
, ;

,
,
;

. ;
, '

' '
; ; .
; ; , ;
,
,
~ .
,
. ,
~ ,

: .

, y.J ,
c}J '

cfJ

Tc}J

y.J

, .

8 Daca ei nu sunt invinu iti public, chiar daca ascuns fac ceva
rau, noi nu avem vina pentru impreuna slujire.

Ciitrc Arscllic

331

chiar de te nmere>t sa turghse>t impreuna cu ei 8 lar

spusa Apostolului: " se aude ca intre e sigur desfranare > asemenea desfranare" ( Cor. 5, 1) >: "unul ca
acesta sa fie dat satanei" ( Cor. 5, 5) s-a zis despre cel ce
a pacatuit pe fata > >-a luat ca femeie pe mama vitrega.
Prin urmare, numai de ca ace>ta trebuie sa fugim,
adica de cei ce marturisesc pe fata > nu tagaduiesc
catul, dupa care ttu> staruie n el. lar pe ceilalti mai
degraba sa-i acoperim, daca e cu putinta, > sa-j mustram > sa-j sfatuim ascuns - daca avem indraznire
catre ei -, dar nu sa-i dam n vileag inaintea tuturor.
Caci daca acoperim pacatul, > Dumnezeu le acopera pe
ale noastre, dar daca vom trambita pacatul fratelui, >
Dumnezeu le va trambita pe ale noastre (cf. 6, 1415). Caci pentru ace>ta s-au scris > cuvintele pe care leai invocat, ca, citindu-le > fiind mustrati de cn>tn,
sa se departeze de slujba infrC>ata a , dar nu
pentru n s-au scris, ca sa-i judecam > sa-i oprim de
la preotje pe cei ce nu sunt SUU> noua. Cacj pe multi
de felul acesta vei gasi > Constantinopol, pe care
nimeni nu poate sa-j judece, nici sa-i scoata din preotie,
ra numai patriarhul - dar > acesta daca are ara> pe
fata, iar daca nu, tace > nu poate sa faca nimic.
>adar, numai cu acest lucru sunteti datori , preotii: sa nu dati marturie pentru nici unul din cei nevrednici ca sa intre preotie. Dar dupa primirea preotiei
totul trebuie lasat pe seam a cn>tinte celui preotit, n
afara de cazul n care are in vin u itori pe fata, care vor
sa-l mustre la aratare.
Acestea ti le-am raspuns pe scurt la cele intrebate,
sub forma epistolara, Hristos Iisus Domnul nst,
Caruia se cuvine slava n vecii vecilor. Amin.

'

'

. ;
.
, ,

;
. ;
; ,

' ;
11 1J ,
, '
. '
]
, , , ,
.

' ,
, , ,

; ,
Edi tata de Pap ad op oul os-Keram eus, 0]1. cit., . 98-100 > Lampros,
cit., . 259-264 . Am folosit ed itia Lampros.
2 Lteral se spune "dum nezeirii tale" . Ceea ce nu e un sens, dat
fiind ca imparatu l era unsul Domnului. Desigur ca face acest lucru
baza diferentei de continut ce 11 poate avea acela> cuvant. De pilda, singu rI l sfant e doar Dumnezeu . Dar sfintii sau cladi rile consa crate Lui

Epistola Preasfantului Arhiepiscop Marcu

al Efesului catre preabinecredinciosul
imparat Ioan Paleologu1. Lauda la cele
mai frumoase patru flori ale anului 1

iti aduc acest mic dar din "lucrarea p amantului" fa-

cut~ de mine, , p reamarite imparate, ca pe parga a

osteneJilor m ele. Caci daca cei care au pe mana lucrurile
cele mari ! datori sa aduca parga mare, nici cei care
cu cele mici nu e drept sa fie dati afaa cata vreme
intentia este im belu gata, ca sa nu se necin steasca
cidec~m ceea ce este mic, mai al es cand ace sta este
stit ~ preferat in aintea Dumnezeu. Iar eu, culegand
pentru tine din livezile cuvantatoare raplJnea acestu, - aduc ca pe floare cu dulce care cred ca
nu pare fara har dumnezeietii tale maiestap 2.

Patru dintre , care sunt cele mai frumoase l

cele mai de ], corespund tetradei stihiilo r3. Iar acestea
sunt , trandafirul, crinul ofranul, care toate au
acelai de silabe urmeaza unele altora cu buna

0]1.

se numesc cu apelativul sfinteniei, lnsa e limpede ca nu sensul In

care e vorba despre Dumnezeu, diferenta cons tand aceea ca pentru
Dumnezeu sfintenia tine de atributul fiint ei, iar la om tine de Imparta>irea de har.
3 Cele patru elemente: pamant, ap a, aer, foc.

SFANTUL EVGHENCUL

334

1] 1]' ;
' :

TcfJ

, ;
: .;
,
-
1] :
; .

, , ,
;
.

; ;
.

;

; ;
1] ,
' . :'

1] 1]

: .

TcfJ

KKCJ

, .

Taqa

. ,
' ,
.

TcfJ

Literal : care e anlestecata cu caldura.

Dupa cat se pare, colorantul numitln antichitate "purpura", extras
dintr-o molusca marina, se apropia ca nuantii de violetulinchis.

Ciitre loan Paleologul

335

ra.nduiala, succesiunea anotimpurilor precum

urmeaza stihiile una alteia prin pozonarea 10r.
leta corespunde pamantului. Caci este ~ indeajuns de
rece ~ se imparta~e~te de foarte putina umezeala, sau
chiar deloc. Trandafirul corespunde apei ~ intru totul
are parte de raceala ~ umezeala din bel~ug, ca unul care
fiert se preface aproape intregime apa bine mirositoare. Crinul imita transparenta aerului ~ I~ inalta cupa
florii ca ~ cum este impins catre aerul inrudit cu el.
are parte cu masura ~ de umezeala, ~ de raceala, dar ~
de caldura4 Cam la fel este ~ aerul. $, sfar~it, ~ofra
nul, ar spune un poet, e asemanator focului ~ la vedere,
~ la gust, ~ are lucrare care incalze~te cu masura pe
cei ce 11 folosesc.
stau lucrurile ce prive~te calitatea 10r ~ analogia cu stihiile cele simple. Dar marea ~ intrutot indestulatoarea purtare de grija a Dumnezeu, intinzandu-~i
nobila darnicie pana la cele mai neinsemnate lucruri, a
impodobit astfel aceste flori ~ile-a stralucit la infati~a
re cu cele mai alese ~ mai ademenitoare dintre culori,
incat nu se poate asemui cu ele nici toata slava lui 5010mon. Violeta are culoarea purpurie5, ~ prin aceasta este
oarecum asemanatoare pamantului. Trandafirul este ~
alb ~ ro~u, ~ crinul de asemenea alb. Iar albul ~ transparenta sunt proprii apei ~ aerului. $ofranul are culoarea galben aprins, ~ aceasta e proprie focului. Aceste
patru culori le au cele mai alese patru flori. Dar ~ literele din care sunt alcatuite fiecare din denumirile 10r arata
parta~ia cu fiecare dintre stihii. Caci violeta are numele
alcatuit din putine litere 6, iar pamantul este cel mai mic

Se intelege, limba greaca

336

S FANTU L E VG HE N I CUL

; , '
] :

'
.

. '

;
' ; T4J
-
'
' ; .

.
- ;

,
.
.

, (
,
11 .
/
, ,

' cy , ,

. []


7 Expr esia "echilibrat alci'ituita" se refera la faptul ca au ~ cald u ra, ;;
u mez eala, ;; raceala, cum sunt, de pilda, criu l ;; trada firul.

CItre

Ioan Paleologul

mame

337

raport cu restul stihiilor. Trandafirul are

m ai multe, caci mai multa este apa ~ e varsata jurul
pamantului. $ mai multe litere au inca ~ celelalte, caci
mai multe sunt ~ restul stihiilor univers.
Insa ~ la dreptul temei al numirii 10r daca vrea
neva sa priveasca, va afla violeta ca vine de la "a ie~i''.
Caci ea rasare mai inainte de toate celelalte ~ in alta d in
iarba cea mai delicata floare ~ care imita cu adevarat
tera iota. Iar numele trandafirului vine de la " a revarsa
bun miros" sau de la "a bine mirosi prin revarsare" . Iar
numele crinului, din pricina ! albe a acestuia, vin e
de la "a judeca" sau "a deosebi la infati~are". Caci de
acest fel este albul curat. Iar al ~ofranului, de buna seama, de la culoarea galben.
Iar literelor urmeaza calitapi mirosuri10r. Caci violeta raspande~te mirosuI. cel mai delicat. De
ace ea ~i este numele ei compus din astfel de litere. Iar
trandafirul are miros m ai dens ~ mai persistent; inca
mai mult crinul; iar ~ofranul, cel mai puternic ~ mai patrunzator. De aceea ~i emana miros mai putemic, pe
masura literelor din numele sau.
A~adar, toate acestea adie ~ incalzesc partea vitala
din , oferind pl acut privirii stralucirea culorilor ~ coborand mirosul la inima prin vini~oarele din
nari. Insa unele, care au firea rece ~i echilibrat alcatuita7, au fost randuite de catre marea purtare de grija a
Dumnezeu sa fie remedii contrare primaverii ~ verii, cele mai calde dintre anotimpuri. Dar ~ofranul, fiind prin fire cald, odrasle~te vremea toamnei ~
inaintea iernii. De aceea numai el singur dintre celelalte flori ingheata, ~ rezista iarna, ~ se amesteca
mancaruri ~ este foarte potrivit ~ foarte bun la multe,

338

S FANTU L E VGHENICUL

,
.
-

,
~, ; ,
,
, .

, ; ] .
:
; -
; , ,

.
,
; ;
,
, ; ;

, .
o KL

, ij ~ '
'

Tij

'
,

,
'

,
'
, .
.
este un terrnen foarte profund, eJ des emnand integritatatea psiho-sornatica, a ~a cum reiese ~ din etimoJogia !ui "
".

Citre

Ioan Pa/e% gLJl

339

oferind placere ;; folos in acela;;i timp ;; prin infap.;;are,

;; prin miros, ;; prin gust.
$ acestea le sugereaza ratiunea fireasca. Dar trebuie adaugat > ceva mai moral, caci fiecare dintre aceste
flori nu e straina de asemanarea cu virtutile. ,
violeta se aseamana barbatiei > iese mai decat celelalte din pamant, precum se vede > din nume, ;; disretue>te ceea ce a mai ramas din iam a cand apare deja
primavara. Asemenea este > barbatia, fiind la mijloc
tre curaj ;; frica. Iar trandafirul se aseamana intregii-inte1epciuni8. Caci are cu sine spinul care edese>te lipsa
de masura a placerii. Aceasta este caracteristica
tregii intelepciuni. Crinul se aseamana dreptatii, avand
din nume puterea de a discerne 9 > trimitand de departe
celor muJti, cu anumita echitate, buna mireasma.
$, sfa r>it, >franu imita intelepciunea,
destula amareala celor ce-l folosesc > fiind de mult folos
aproape toate mancarurile, precum este intelepciunea toate faptele; ;; este luptator impotriva frigurilor
eii, fel ca intelepciunea impotriva atacurilor imprejurarilor vietii.
Dar > culorile florilor sunt proprii virtu tilor. Barbatiei se trve>te urpuru violetei, caci indica stare
oarecum mai sobra. Intregii intelepciuni se potrive;;te
r>U trandafirului, caci ro;;ul este propriu sfielii. este
culoarea intregii intelepciuni. Dreptatii se potrive;;te
albul crinului, care arata puterea de deosebire a vederii
;; puterea care .limpeze;;te cele neclnoscute pana atunci.
Iar galbenul >franuu nu este strain de intelepciune,
caci el singur dintre celelalte da culoare rezistenta,
precum intelepciunea da tuturor faptelor excelenta sa.
Iata, deci, cum stau lucrurile.
9

Sfantu! crede ca vine de Ja : a cerne, a judeca ceva.

340

SFANTUL ,

11

,
,

]
; -

.
;

. ,
,
, ,

, ',

, ,
,

, ' ; ;
, ,

; ,
t;l ,
, ,
,
, , ,

tJ

tj ,

'
.

, ;

, . tj tj
1<1 Aristotel, MeteoroIogica, 14, 380b: "Digestia se face prin Incalzirea
sucurilor" .

cat re Ioa r Paleoiogul

341

A~adar, de unde au atata frumusete a culorilor aceste flori, incat nimic nu este mai presus de acestea, ~ de
unde insu~irea diferita a miresmelor? Aristotel n-are
decat sa ca pricina oarecare coacere masurata a
umezelii ~ sa vorbeasca lucruri subtiri despre digestie
~ despre '", Dar eu, restrangandu-ma la putine
cuvinte, expune cauza tuturor acestora. Deci, vrand
Dumnezeu sa puna intru instrainarea de placeri ~
sa randuiasca a le dispretui pe acestea, a planuit ca
placerile cele prin smtue mai grosiere, ad ica prin
pait ~ gust, sa fie comune ~ necuvantatoarelor, ba mai
degraba a tintuit aproape toata viata lor de acestea, ca,
daca vrem sa ne indulcim de aceste placeri, sa cugetam
cui devenim apropiati, dupa cum zice proorocul: "Omul
cinste fiind, n-a priceput, alaturatu-s-a dobitoacelor
celor fara de minte ~ s-a asemanat lor" (. 48, 13). Iar
placerile vedere ~ auz ~ miros, care ~ par mai proprii omului, le-a dat florilor, care se ve~tejesc repede, ~
glasurilor de pasari, a caror desfiitare poate fi imitata
de nici arta, dar care trec ~ se sfar~esc intr-o clipita,
pentru ca, intelegand nestatornicia ~ grabnica ve~tejire
ce se afla acestea, sa cautam placerea cea adevarata ~
dainuitoare, cea fericita, cea nesfar~ita, cea nepieritoare, prin care se indulce~te sufletul aici, hranindu-se cu
cuvintele ~ contemplatii1e dumnezeie~ti, ~ desfatanduse necontenit de Domnul, ~ bucurandu-se de nadejdea
celor viitoare, iar dupa viata aceasta se vesele~te, avand
parte de cele dorite veci. Caci zice: "Glas de veselie ~
de mantuire corturile drepti1or" (Ps. 117, 15). $ daca
cele vazute sunt astfel, cum sunt cele nevazute? $ daca
celor mai plapande flori Cuvantul Me~ter le-a daruit atata podoaba, cata slava ar da sufletului cuvantator

342

SFANTUL

EVGHENICUL

' ,
; 11 11
;] ; ,
, ;
, 11
,
,
1j,
.

Citre Ioatl

li

PaleologuI

343

facut dupa chipul Ziditorului daca li-ar pazi frumusetea cu chip dumnezeiesc neamestecata cu pete, sau
daca, fiind murdariHi prin rautate, ar curati-o iarali prin
sarguinta? Pe acesta li tu, preabunule imparate, impodobelte-l li lumineaza-l indeosebi, trecand pe langa
frumusetile cele vazute - sau atingandu-te de ele cu masura -, dar tinzandu-ti toata sarguinta spre cele dinlauntru, ca sa te invrednicelti impreuna cu imparatia de aici
;; de cea a cerurilor, decat care nimic din toate nu este
mai rnare, nici mai stralucit.

342

SFANTUL

EVGHENICUL

' ,
; 11 11
;] ; ,
, ;
, 11
,
,
1j,
.

Citre Ioatl

li

PaleologuI

343

facut dupa chipul Ziditorului daca li-ar pazi frumusetea cu chip dumnezeiesc neamestecata cu pete, sau
daca, fiind murdariHi prin rautate, ar curati-o iarali prin
sarguinta? Pe acesta li tu, preabunule imparate, impodobelte-l li lumineaza-l indeosebi, trecand pe langa
frumusetile cele vazute - sau atingandu-te de ele cu masura -, dar tinzandu-ti toata sarguinta spre cele dinlauntru, ca sa te invrednicelti impreuna cu imparatia de aici
;; de cea a cerurilor, decat care nimic din toate nu este
mai rnare, nici mai stralucit.

Omila

Fericitului Marcu Evghenicul,

Arhiepiscopul Efesului, la adormirea
cuviosului parintelui nostru Macarie

'

iJ , /
; .

9: , / '
; , ;
;
' ,

,
.
/

-,

, ,
iJ
,
.

, q/
, iJ

. /
1
,

o~

Viata aceasta trecatoare se aseamana cu un drum

care a~e muIti calatori. Dar nu toti calatoresc pe el de, nici acela~i fel, ci unii il ~ urmeaza indeaproape, ~ ~tiu ca este drum, ~ priesc la capatullui, ~
trec cu ederea cele de pe drum. Caci cei ce calatoresc
acest chip nu ar putea, , daca ar putea, nu ar suferi a calatori pururea daca n-ar aea capatul drumului
in aintea ochilor. Dar cei mai mu1ti dintre oameni calatoresc de neoie - caci nu e cu putinta ca cel ce a pornit data pe acest drum, prin na~tere, sa nu fie purtat
necontenit ~ sa ajunga la capat - insa ca ~ cum uita ca
umbla pe cale ~ ca trebuie negre~it sa sfar~easca drumul, ~ I~ pun alt scop inainte de capat, ~ or sa ramana pe drum, cugetand un lucru intru totul cu neputinta
~ foarte necuenit. Caci nu ar fi facut Dumnezeu astfel
iata noastra - sa curga ~ sa se schimbe neincetat - de
ar fi judecat ca trebuie ca sa ramanem ea ~ sa ne
pironim de ea; ci cele desfatatoare de pe drum, facute
de Dumnezeu pentru ca sa nu obosim, nici sa nu
renuntam inainte de capat, ei ~ le iau drept capat ~ le
dau atentie, plecandu-se' spre acestea, ~, fiind legati de
1

Editata de Sideras, Unedierte ByzaIltinische Grabreden, . 337-347.

346

S FANTUL EVGHENICUL

,
; , .

'
'

, ,
, ,
, ; , ;
,

TcfJ , ,

;
, .

, ,
1 . ; ,
, '

' , ,

,

'
, .

',
.

, , ,
11 '
.
,

0111ilie d0 r111ire lui Mcrie

ele ca ni~te dobitoace, nu vor nicidecum sa le lase pana

ce, fara ca ei sa vrea, nevoia desprinde de ele.
Insa cei ce ~i-au ales filosofia cea cereasca ~ se sarguiesc sa ia asupra lor jugul cel bun al lui Hristos, acel
lucru - capatul drumului - - mai intai minte, vor strabate drumul goi, precum au ~i intrat la in ceputul lui, dezbracandu-se de bunavoie de cele care
opresc de la drum ~i care sunt nefolositoare pentru
capatul lui; ~i astfel, facandu-se ~i gata de drum,
purcezand de acum la drum cu multa vitejie ~i tintind la
capatul celalalt, cer, nu mai merg pe drumul acesta, ci
de-a dreptul pe scara i aa se apuca sa urce, incepand
de jos. Aceasta scara a preinchipuit-o prin visele trimise
de Dumnezeu, ca - ghicitura, dumnezeiescul Iacov.
$i a vazut pe in gerii lui Dumnezeu, zice, su indu-se i
coborandu-se pe ea ~ pe Domnul sprijinit pe ea (. Fac.
28, 12) - ingerii suind impreuna cu cei ce se lupta ungandu-i pentru a se sui, iar Domnul Insu~i fiind capat, i
premiu, i organizator al luptelor duhovniceti 2 Ajungand acolo, primesc cununa dreptatii. $i a faurit-o bine
i a impodobit-o Ioan, calauzitorul sfintita filosofie,
caruia i s-a i adaugat de la ea supranumele cel vestit3
Materia 4 acestei scari, pe cat inteleg eu 5, sunt ostenelile cele dupa Dumnezeu, iar cuiele sunt rabdarea. Caci
toata virtutea se i alcatuie~te, se i desavare~te prin
osteneli i rabdare. Cea dintai treapta a acestei scari
este lepadarea de toate ale noastre, dupa cum a invatat
minunatul alcatuitor6 al ei, iar cea din urma cea mai

Se refera la Sf. Ioan Scararul ;; la lucrarea sa "Scara" .

Materialul din care e facuta .
5 Literal: dupa ratiunea mea.
6 Literal : constructor, arhitect.
3

Imagine luata din lntrecerile antice. Luptele le organiza un

("puitor de nevointe" e tradus limbaju l vechi liturgic rom anesc). Luptatorii erau un;; Inainte de lupte cu ulei ;; intrau arena goi.
2

347

348

SFANTUL EVGHENICUL

,
, ' ; ; ,
. ; ;

4! 4!
, , ,

.
,
, ,
.

, , ,
~ ,

' ; ,
, ; ;
;
.
4!
, .

' ,
, ,
. ' ,
,
,

, t;J '

7 Nimeni poate ajunge la dragoste daca

de sine .
8 Experienta.
9 Literal : fundament.

pleaca de la lepadarea

OInilie la adormirea lui Macarie

349

inalHi este dragostea dumnezeiasca, ea fiind varful cel

mai inalt al virtutilor, ) pe ea Dumnezeu S-a sprijinit, )
InSU) ) este, ) Se nume)te dragoste. Treptele acestei
scari - pomind de la cea dintai ) continuand cu cele de
mijloc -, strabatandu-Ie incet-incet parintii , care
au bineplacut lui Dumnezeu, au ajuns cele 'din urma
acolo unde cei ce se afHi au odihna de toata faptuirea )
contemplati a7.
Insa cele privitoare la acei fericiti barbati de demult,
care sunt mai stralucitoare ca soarele ) pe care le
din auzite, le lasam celor ce le )tu ) le pot
poesti. Iar a punem inainte, daca reti, faptele celui plecat acum dintre , pe care le )tm din cercare8 )
pentru care ne-am adunat asHizi, incat ) lucrurile celor
de demult sa nu fie lepadate, ) acestea sa fie lasate spre
pomenire celor de dupa . Sa edem, dar, cum a suit
el scara ), urmarind scopul, a ajuns la plata
chemarii celei de sus (Filip. 3, 13). Sa edem neointele
cu adearat fericitului parinte ) ca nu a cedat la ni~ic
din cele ce 11 impiedicau pana cand s-a imarta)t de InSU) Cel dorit.
a pus temelie ) inceput9 al ietuirii celei dupa
Dumnezeu lepadarea de' toate cele lume)ti ) lipsa de
impatimire fata de ele. La acestea a adaugat instrainarea, nu zic cea a locului, ci cea cu mult mai de capetenie
) mai negre)enca , anume cea a ointeill. patra, a
pus peste ele ascultarea, careia atat de mult s-a supus
sub jug ) s-a daruit - aand parte de cel mai bun dascal ) calauzitor dintre toti, care mai inainte a strabatut
cu marime de suflet el inSU) pana la capat luptele -,
incat parea ca este cu totul fara ointa, cu toate ca era
10
11

Literal : mult mai importanta ~ mai sigura.

Taierea .

350

SFANTUL EVGHENICUL

. 4J
' ,

.
'

4J ] cp ;

;
, q .

, '
,
;
.
; . '
, ;
,
; '

,
.

,
'

' XQx1j ;] ,
.
12 Literal: avantaje, privilegii. Macarie era poate un om de vaza
lumea bizantina de atunci.
13 Instituirea unui preot sau duhovic este ~i un act omenesc ~
dumnezeiesc.
14 Este vorba de nevointa ce tine de viata lautrca personala l
complementaritate cu cea care tine de viata comunitara. Vezi ~ nota
urmatoare.
15 Abia dupa dobiindirea pliinsului lautrc poate omul sa se ocupe
fara vatamare de folosul altora.
16 Literal: l asiidu-le deoparte.

0l11ilie a adormirea lui Macarie

351

impodobit din be>ug prin aH1tea inzestr~iri12 > din fire,

> din Iibera aIegere. >a SUunandU-> ceIei a parinteIui duhovnicesc >, prin aceasta, sane>ti
> dumneee>t, cu totuI s-a unit cu Ior > avea
aproape singura vointa > cu parinteIe duhovnicesc >
cu Dumnezeu. De aceea s-au > incredintat de catre ei
ceIe mari 13, > Ioc de ucenic s-a Hicut arta> carmuirii
duhvnce>t impreuna cu parinteIe > dascaIul sau, >
a fost pus fruntea bisericii, fiindu-i de atunci sprijin
parinteIui sau ingreuiat de bMranete.
$ intai a urcat Ia ceIe mai inalte , pe care trebuia sa Ie ispraveasca indesine 14 ca sa fie desavar>t - -
nevoit pocainta cu grija, > pomenirea , care
urmeaza acesteia, > pIansuI ceI facator de bucurie
care se adauga Ia acestea, dupa care a trecut la treburiIe
cetatene>t > de foIos b>tesc 1 5 Prin urmare, a inceput
de Ia aceste virtuti curatitoare >, dea>ndu-e , a inaintat > s-a atins de treburiIe cetatene>ti. Oare se intampIa aceasta cu cei mai multi? Nicidecun1. Insa Ie-a avut
tvara>e1 7 de drum toata viata, nicidecum ingaduind
sa-> tuIbure prin de>ertacun nobIetea > cinstea sufletuIui. $ facandu-se mai presus de toate > incepand de
Ia a opta treapta a virtutiIor, a impIinit nemanierea >
bIandetea > nepomenirea de rau a ceIor acat>, care
urmeaza Ior 18 $ acestea [Ie-a facut] fiind asemenea
stapanie19 > lucruri ume>t, un:de > numai a te mania
cu masura este un Iucru vrednic de multe laude.
16

Se refera la virtutile amitite.

Care urmeaza nemiinierii ~ bliindetii. astfel de om nu mai
condamna rautatea l pacitos, ci pliinge pentru el. cii~tigat astfel de
virtuti l mijlocul oamenilor, lnvatiind sa le rabde neputintele ~i sa nu-i
judece.
19 vorba de functia de conducere pe care ocupa.
17

18

352

SF ANTUL

E V GH ENICUL

, ,

; , 4J
,
, ,
,
; : ;
; ;

~ ,

,
;

,
. ' ' ;

4>
;
., ' ;
;
' ;
,

';
11, , 4>
y.J. , '
, y.J,

.
! , ,

!

!

~K

!
20

21

Homer, Iliada, cantul 3.

Nemaibiruind omul din afarii pe cel dinliiuntru .

0 1nilie a ad0Y11lirea

ll

Macarie

353

Insa de intinarile care odraslesc pururea cei ce

sunt treburile , adica de grairea de rau de
multa vorbire de , cine a fugit mai mult decat acesta, caruia ieeau cuvintele limbii ca un rau sau
"asemenea fulgilor de zapada ", dupa poet20, dar
toate deopotriva spre folosul celor ce auzeau, nicidecum
scapand intre ele vreun altul nefolositor? $ ce mai avea
inca? mai urcat trei trepte pe langa cele pomenite,
adunandu-se sine in su i: a biruit acedia cu lucrarea
fara lenevire, a luptat impotriva placerilor pantecelui
celor mai jos de pantece cu infranare incordata priveghere cu alte osteneli, incat pe de-a-ntregul s-a facut
era socotit vas al curatiei s-a infatiat chip de barbat duhovnicesc, nemairidicandu-se el ceea
ce este mai rau asupra a ceea ce este mai bun21
Alte trepte puse peste ele sunt neiubirea de argint
neagonisir ea. Cine, fiind atata bogatie, ar fi avut
numai hainele de trebuintii? Oare nu im b og atea pe
ceilalti, neadunandu-i nimic pentru sine? Nu dadea
cu amandoua m ainile celor ce aveau trebuinta? Cine
a plecat de la el cu mainile nadejdile goale? Cine nu
s-a mangaiat nu a lepadat necazul urma cuvintelor
bune ieite d in comoara cea buna a inimii lui? Ua lui cu mult mai in ain te libera vointa - era deschi~a oricui
avea n evoie, asemenea lui (cf. 30, 25). Insui se
tanguia - ca sa graim ca el- "pentru tot cel neputincios"
suspina " can d vedea om nevoi" .
, cat de im p reu n a patimitor milostiv era acest suflet! , cati robiti a izbavit care erau cat pe ce sa fie dui
la moarte! Pe cati pe cate i-a rapit din mainile diavolului prin binefaceri trupeti duhovniceti! La cati le-a
tamaduit foamea de paine de celelalte trebuinte, pe
cati in fom etati de a auzi cuvantul Domnului i-a hriinit

354

S FA NTU L

EVGHE N ICU L

1j
,
, ;
; !

; ,
, .;
y.Jq
; 11

,
! '

; , <fJ
, .
: ,
;

, ,

11

,
.

T1j

Kq

; ~

, ,
;
U
4J ETO, y.J ,
11 1
,

Dorea sa intre viata singuratica de lini~tire.

Este vorba, evident, despre Tesalonic, al doilea mare ora~ al Imperiului, numit ~ " co-captala" ().
22

23

OInilie/a

ador ll irea /

duhovnice~te!

Macarie

355

Pe cati goi - imbracat, ~ pe cati straJni

adunat de pe drumuri, ~ pe cati bolnavi - cercetat,
~ pe cap legati temnita J-a !,lobozit, crezand ca prin
cei aflati nevoi 11 sluje>te pe nSU> Hristos, ca sa auda
glasul cel binecuvantat ~ sa se imparta~easca de partea
cea de-a dreapta!
Dar iara > iara tnzand spre cele din fata (Filip. 3,
13), ~i-a curatit partea cugetatoare ~ cea cuvanHitoare,
> a biruit cu totul prin rugaciune > psalmodiere > privegheri necontenite, ~ nesimtirea sufletului, > somnul
trupului, urmand lume viata ingereasca > mai presus
de lume -lucru intru totul uimitor! Iar de frica cea josnica ~ de slava de>arta > de mandria care urmeaza dupa
aceasta, cine s-a rJdicat mai presus decat el, care avea
cugetul mai smerit decat al unei slugi, de> era preadesavar~it intelepciune > in vatatu ra cuvantatoare?
$ putand sa ajunga la cele mai inalte dregatorii, caci
era adesea chemat la ele, a ramas cel din urma toate,
alegai1d sa fie, prin vietuirea sa, mai bine slujitor allui
Hristos decat sa ~ada fati3. cumare pompa ~ sa stapaneasca peste aIi chip primejdios - lucruri care sunt
foarte ra vnJte de cei muI . Cine era mai bland > mai
smeIit cu inima decat el, lucruri ce izvorasc din dobandirea celei mai inalte simplitati > nerautati? Cine era,
dintr-o ind elungata cercare > din vorbirea neincetata
c acei mari >urtatr de Dumnezeu barbap care erau
parilti lui duhvnce>t, mai priceput deosebirea
virtutilor > a patimilor? Insa dorea > stadiul n>tr22
acest nobil om > credea ca trebuie sa petreaca de unul
singlr, imp reuna cu sine > cu Dumnezeu, scapand de
tulburarile din mijlocul lumii. $ dorea aceasta mai cu
seama dupa caderea acelui mare ora~, cel de-al doilea
dupa acesta 23, care e cel mai mare, cand a fost silit sa >
-

356

SF.~NTUL EVGH ENI CUL

. ,

,
' 4>
,

.
; 4> , ;
; ,
,
, 4> 4>

,
; 4>
,
;

.
4>
,
,
.

.
~ ,

-,

,
' 4>

24 Aceast a din urma expresie este un l0c comun la Sfantul Grigorie

Teologul. La Botez, 40, PG 36, 416.
25 Se refera la sinceritatea dispozitiei launtrice.

Omilie adorInirealui Macarie

357

paraseasca dimpreuna cu altii patria. Dar pentru ca

s-a rngad u it - fiind trebuinta ca ;; acest ora;; imparatesc sa straluceasca lumina faptelor bune -, iara;;i s-a
ocupat de treburi ;; a carmuit ;; prin cuvant ;; chip
duhovnicesc sufletele puse sub el, aratandu-se ;; aici
acela;;i, dupa cum se nadajduia de la el ;; era cunoscut.
$ ca ! care a implinit aceasta slujire fata de Dumnezeu ;; fata de cei carora le poruncea, rupand degraba legaturile, s-a mutat la sfintita lini;;tire ;; intreg s-a ocupat
numai de sine;;i de minte, nefiind tulburat de nimic din
cele din afara; ;; a;;a vorbea cu Dumnezeu ;; se intraripa prin rugaciuni necontenite, ;; stralucea prin cea mai
desavar;;ita nepiitimire, ;; fiind inaltat prin credinta ;;
nadejde se unea prin dragoste cu Varful celor dorite ;;
iubite, ;; se schimba cu schimbarea cea buna24, cucerind
chip preadesavar;;it a treizecea ;; cea din urma treapta prin sarguinte fara de masura ;; nenumarate osteneli
;;, mai lnainte de acestea, prin dreptatea 25 sufletului ;;
prin ajlltorullui Dumnezeu.
De aici se revarsa fara osteneala ;; lin 26 izvorullacrimilor - ;; nHmai auzind numele iubitului Dumnezeu,
curgeau lacrimile ca raul, dupa cum se intampla celor mai inflacarati indragostiti. $ cugetand la starea ;;
petrecerea sfintilor, se tanguia cu masura pentru suferinta de aici. $ vazand boala ;; schimbarea neincetata
a trupullli - caci a fost cerllt ;; el de Satana ca ;; , ;;
la sfar;;it a fost cu totul paralizat ;; mort pe jumatate ;;
se lupta cu dureri de neindHrat -, blestema ziua
care s-a nascut, dar nici punea pret pe ostenelile ;;
virtutile sale, ci numai multumea Purtatorului de grija
26 Literal : mod egal ~ constant. Lacrimile izvorau de la sine fara
schimbarea intensitatii l0r. Este curgerea lini~tita ~ continua a lacrimilor cei desavar~iti .

SFANUL E V GH ENICUL

358

;
,
. /
; , .
'
; ,
'

.
, ' ,
, ;

9-,

'rc}J

~ ' ; ,

; '
, ,
,
, c}J '

'rc}J S Ec}J

' ,

. ,

e Ec}J

, ,

,
,

eEc}J

-,

eEc}J

?f. Gheorghe, pri'iznuit pe 23 ap rilie.

1 sensu l ci'i p ani'i cea din urmi'i cl pi'i a fost stare de lupti'i.
9 Sf. Teodor Sicheotul avusese relatie speciali'i Inci'i de mi c copil cu
Sf. Gheorghe. Este pri'iznuit pe 22 ale.
30 Sau: ci'icifat i'i d e amandoi a fost la mijloc mucenicul. Adici'i a avut
cu ei relatie egali'i.
27

Omilie la adorInirea

Macarie

359

a1 vietii noastre > Care ce1e de prin

ce1e , > in a1ta 1auda Binefacatoru1ui cu mare
glas amestecat cu 1acrimi.
Astfel, i mai inain te de sr>t, fiind instra in at de
trup > de tot ce era pamantesc din el, s-a 1egat de suflet, subtiindu-1 chip curat ostene1i > dureri, >
s-a mutat 1a viata de dinco10 , > s-a adaugat la parintii
1ui. ~ acest 1ucru s-a facut chip foarte sfintit > sla vit:
caci praznuind impreuna cu 1uminata a ,
pe cat - fost cu putinta, dupa aceasta, stingandu-i-se
cate putin viata din pricina vlaguirii, s-a dus de aici
preuna cu mare1e mucenic > purtator de biruinta27
chiar ziua , ridicand > e1 semn de biruinta impotriva vrajma>u1u de b>te, > rastumandu-1 cu vitejie
pe ispititor prin rabdarea inde1ungata a suferinte1or, >
28,
ecetlundU-> viata de n evointa cu sfar>t atletic
> avand 1egatura cu mare1e mucenic, pe cat imi pare,
29, caci
mai mica dec at m inunatu1 Teodor Sicheotu1
30
amandurora mij1ocitor 1e-a fost mucenicul , unindu-i
pe ace>ta cu sine > prin sine cu Dumnezeu31. ~ pe Sfantu1 Teodor 1-a chemat 1a ceruri prin ca1 > sceptru, iar pe
acesta prin pomenirea 13 2.
Pe ce1 care a fost astfe1 de om > s-a invrednicit de
asemenea 1ucruri in ain tea 1 Dumnezeu > a oameni1or
1 vom p1ange, spune-mi, > ne vom indurera, sau mai
degraba 1 vom cinsti > 1 vom ferici ca 1asand umbra
mortii - intrucat a>a este potrivit sa numim viata aceasta - s-a mutat 1a viata cea adevarata? Acum se bucura 1a
Dumnezeu de slava cea fericita. Acum vede soboare1e

28

3 1 Se puncteazi'i ma gistral taina comuniunii sfintilor cu cei depe pi'inlant. formeazi'i un trup ' toate legi'iturile converg L cele din urmi'i
sp re !?l1mnezeu.
32 1 ziu a lui de pomeni re.

360

SF ANTUL EVGHENICUL

, ,
, ,
, , ; ,
,
. ; /
, ; ,

,
. .; , ;
, ;
; '
, ,
,
,

! ;
;
, ,

,
~ ; ;

! ,

, ) .
' , , '

.
, , ,
! '
,
,

11 ' ;
' ;
;
,

Orice citire a cuvintelor sfintilor este comuniune vie cu ei.

~ $ lntre sfinti existi'i diferentiere slavi'i.

33

O Inilie a adorII irea lu i M acaI'ie

361

ingeriIor, dantuirea patriarhiIor, adunarea proorocilor,

inante->ederea apostolilor, cetele ierarhilor, >te mucenicilor, corurile , toata Biserica celor
nascuti, a celor inscr> ceruri. Acum se bucura impreuna cu ei > impreuna praznuie~te, trecand Iocul cortului minunat, glas de veselie > marturisire, glas al
c>lu ce ranue>te (cf. Ps. 41, 4).
De cata desfatare se bucura, vazand, cadupa plecare indeIungata, pe parintjj sai, pe minunatii ierarhi
ai mareIui a> TesaIonic: p,e sfintitul Gavriil, pe du~
nezeiescul Isidor, pe Dorotei cel dinaintea acestuia, pe
cel intru sfinti marele Grigorie > pe acesta de pe ,
dar intru nimic mai prejos fata de ceilalti, pe preasfintitul Simeon! Inca de cata bucurie, cand mai inaintede ei
vede acei mari ierarhi > dascali ai lumii, VasiIe >
Grigorie ~ Ioan, ~ pe Atanasie > Chiril, cu care s-a
d esfatat prin cuvinte > cu care a petrecut impreuna prin
minte ~ s-a inaltat prin dorirea fata de ei 33! Imi pare ca
fiecare dintre ar vrea mai degraba sa-I aiba ~ sa-I
priveasca unul dintre ace~tia decat toate cele cinstite Iume, fiindca nu sunt toti deopotriva ~ astfel de
slaviti34. A~adar, este drept ca el sa nu fie jelit, ci sa fie
cinstit ~ fericit. Sa ne plangem pe in~ine, fratilor, ~
sa tanguim cu tanguire mare pentru reIele care am
fost lasati! Sa privim, pe de-o parte, neamul nostru smerit cu tot111 ~ pIecat vrajma~ilor, biciuiriIe necontenite
de Sl1S ~ greutatile Iasate asupra noastra, iar pe de alta,
pe parintii no~tri care se muta cate putin dintre . Cui
vom darui cele ale noastre? Pe cine vom avea parta~i ~
sprijinitori 1 ostenelile noastre? Pe cine aparatori ai credintei, pe cine mijlocitori pentru catre Dumnezeu?

SFANTUL EVGHENICUL

362

; ; ;
; ll ; '
! ' ; ; ~ q.

~ ,
; ' ~ ; .

; . ,
,

,
' . ,
, '
, ;
,
. ,
; , ;
, ;
, ; ~
,

' ,
, .

OIrilie d0r111ire lui Mcrie

363

ce 1ipsire amara de parinti ~ mare seceta de virtute ~

despartire a sfinti10r de !
Insa Dnmnezeu, Ce1 Ce i-a primit pe ei 1atnra celor ~ desfatarea , CeI Ce ~ pe cand
erau a 1ucrat impreuna cu ostene1i1e pentru
tute ~ i-a incununat cand s-au mutat Ia , sa primeasca
cu ~ rugaciuni1e Ior pentru . Caci ~H ca
~ aco1o unde sta acum mareIe Macarie impreuna cu
1aJti ina mij10ciri pentru noi, fiindca de acum a ajuns
1a neprimejduirea dnhovniceasca. Fie, dar, ca , ajntati de rugaciuniIe saIe, sa lepadam tristetea din pricina
, ii 5a faca aceasta mai a1es ceI ce a primit mai adanc
sageata ei: sIujitoru1, ~i impreuna-1ocuitoruJ, ~ copi1uI,
~i frateIe , ~i tot ce era mai scump, care a fost Iasat
oarecum taiat doua ~ mort pe jumatate, fiind rupt de
acea mare insotire, care s-a facut dupa putere urmator
, ca s~ t;e invredniceasca impreuna cu e1 de bucuria
fagaduita a bunatatilor, de care fie ca toti sa avem
parte cu l,aruI Domnu1ui nostru Iisus Hristos, a Caruia
este slava veci. Amin.

Capete parenetce mu1t '

, ,
' ; .
'

cJ cJ ,
.

. cJ :
.

,
, , ; .

; ,
; .

,
. .

; ; ,
.

' ; q ,
.

Sarguie>te-te, cand vin ganduri rele, indata sa le

alungi prin marturisire.
te rU>ina sa marturise>ti pacatele tale, caci, marturisindu-Ie parintelui tau, drbe>ti capul balaurului.
Vrei sa intri slujba lui Dumnezeu? Gate>te-ti inima
spre ispite >i necazuri.
Trebuie sa-ti rbe>ti trupul prin post >i priveghere, >i
osteneala, >i citirea dumneeie>tir Scripturi.
Trebuie sa-ti aduni inima pururea spre frica de Dumnezeu >i de gheena focului >i spre dorirea imparatiei
cerrilor.

trebuie sa-ti hrane>ti trupul cu multe mancaruri,

caci, umplandu-se pantecele, aduce dupa aceea somn
mu

Ceata acopera razele soarelui >i saturarea de mancaruri intuneca mintea;

Nu cugetul tau la ganduri rU>inase >i vatamatoare >i la placeri, ca sa >i cu ele.
Cu cat ramane fata de femeie inima ta, cu atat face
pofta mai mare.
Fugi de intalnirile cu femeile necuviincioase, caci intalnirile cu ele iti sunt curse2 care te trag spre pierzanie.

Editata de , , . 44-53.
ln text, cuvantullnseamna "carlige de pescuit".

366

S FAN T U L M ARCU E VGHE N ICU L

Capeteparenetice

367

Mai bine sa te apropii de un foc ce arde, decat sa te

apropii de femeie tanara >i necuviincioasa, caci este
otrava purtatoare de moarte.
Sa nu te amageasca frumusetea femeii, caci te scufunda mai rau decat valurile marii.
Sa nu vrbe>t multa vreme cu femeie necuviincioasa, ca sa nu se aprinda tine cuptorul pl acerii.
Dupa cum scanteia, intarziind paie, ridica flacara,
a>a amintirea femeii, ramanand cuget, aprinde pofta.
Gate>te-te spre toata fapta buna > sa bland >i lini>
tit, >i rabdator, >i marinimos3
Sa nu ube>ti lumea, > niciodata nu vei fi intristat.
DiSretuie>te-,> fi totdeauna bucurie.
Sa nu ai slava de>arta nici nfati'are, nici mers,
nici glas, nici cand ti-e bine, nici putere sau celelalte ispravi [ale tale].
Ciorchinele tras la pamant utree>te degraba; a>a >
virtutea piere cand se face cu slava de>arta.
Precum fumul [focului] de paie - rme>te Dumnezeu intru miros de buna mireasma, a>a nu rme>te
nicidecum virtutea Impreunata cu slava de'arta.
Ce te mandre>t, omule, lut fiind > gunoi? De ce iti
inalti grumazul care utree'te scurta vreme?
Daca te inalti deasupra , ia aminte, ca pamant
> cenU'a e'ti, ' dupa putin te desfaci praf 'i cenU'a.
Mare e>t, omule, >i cinstit > curat cata vreme e>ti
ajutat de Dumnezeu. Zidire a lui Dumnezeu e>ti. Nu lepada pe Ziditor.
Ai fost ajutat de Dumnezeu? Nu fii Impotriva Binefacatorului. Ai savar'it virtutea? Insa pe toate cele de la
Dumnezeu trebuie sa le rime>ti cu mu1tumire.

Am corectat echiva!entu! tradition a! d e "lnde!unga-rabdare" pentru , intrat limbaju! nostru bisericesc pe

filie ra s!avona (do! goterpenie),

de "m arinimie".

, ,
.
,
.

, '
;] .

, ; ,
,

,
]
.

; , '
, x~ .

, ,
, , , ,
.

'
.

, ;
.

, , ;
:: , ;

, , 1

l\at .
, , ,

. " .
.
c;.J ;

d e>

traducerea ad ec vata este aceea

368

SFA NUL MARCU E VGHENICUL

, ,
.
,
.
,
;

, ,

; , ; ,

4> .
, , ,
, ;
.

! 4> 84>,
.
;
, , ]

, 4>
,
; , ~ .

.

'T1j Kq

'
.

Cpete prel1et ice

369

Nu te lasa prins de acedie, nlcl nu casca atunci cand

cLtetL, nlcl nu te deda somnulul cu uurLnta. All1nga
acedla c rugacil1ne ~ amlnte c de -amanl1ntulla
Vlntele cltlte.
111 neagonLsLtor aduna comoara cer, ateptand nadejdea cea fericita buniitatile pu se deoparte.
Adu-ti amlnte omle, ca azl sau m alne al sa vezl ceru rile ' al sa co~templi pe ingeri al sa stal inain tea
infrLcoatu ll1i scaun allul Hristos.
Starl1Lete, omule, la porti1e cerulul roa ga-L pe
Dl1mnezeu pana la moarte ca sa te primeasca cu bl1na sa ti le d eschida degraba.
[ , pe pamant, trupul sa plece genl1nchil 111
Dl1mnezel1 ~ sus sufletul tal1 sa-L roage neincetat pe
Dumnezeu.
Adu-ti amlnte de pacatele tale de judecata viitoare
dispretuLete viata acea sta d earta grLjete-te necontenit de cele viitoare.
Adu-ti am in te cat L-ai jignit pe Dumnezeu cu fapte
c ~ c ganduri. Adu-ti aminte ca te lupti c
leul ~ balaurul zlua ~ no aptea ~ impotrive~te-te lui.
Trebule sa morl ~ vel da seam a pentru toate cele facute de tlne .
Inscrie gandul acesta lnlma ta: al judecatii ~
al mortii. Caci astfel de cgetare va aduce vLat a
ve~nica .

, .

' , ; ,
'11, .

4> ,
.

Fa-te allul Dumnezeu, urmeaza poruncilor Lui dupa

cm porunce~te.

Te-a ocarat clneva sau te-a l? Nadajduie~te

Domnul ~ nu te supara, ca multa este plata rabdarii.
Scul andu-te zori, maneca spre Dumnezeu ~ oste ne~te-te cu incordare slujbele de seara.

370

SFA N TUL EVGHEN ICUL

' ] ,

; ; .
,

' ; .
, ,
,
.

,
;'
, .

' ,
.

, ,
; ;

;
; ,
;

Capeteparenetice

371

Cand vorbim de cele duhovnice~ti, nimic lumesc sa u

pamantesc sa nu fiein sufletele no astre.
Toate cele pamante~ti sa fie scoase din mintea noastra ~ sa ne facem ascultatori numai ai cu vintelor
d umnezei e~ti.
Avem nevoie de multa fra, caci sun t vredni ce de frica cele ', ~ infrico~ate sunt tainele Bisericii.
Daca in tri cu curatie biserica, sp re ai ve. Dar daca [intri] cu cpn~tiin ta vicleana, sp re pedeapsa ~ chin [ai venit].
Cel ce mananca ~ bea cu nevrednicie Trupul ~ Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, os~nda sie~i m ananca ~ bea.
Daca cei ce intineaza porfira im paratea sca su n t pedepsiti, cu cat mai mult cei care se apropie in tinati ~ cu
con~tiinta viclean a de dumnezeie~ti1e Taine?
Nu vis su n t toate ale vietii acesteiade acu m ? Nu floare ~ iarba? Nu curgere ~ lucru trecator, ~ po veste, ~
basm?

Se refera la cuvintele dumnezeIeti.

,

l\1,

(1.) .;
)
,

,
;)
~ ,

,
, '
,

.
' ,
,
,
(~ ' ] '

, . , '
Edit ata ACF, 1612, . 667-692; Binius, Acta, 943-978; Lambecius,
COI1Cilia, 5469-600; Migne, PG 159, 1025-1093; Petit, 17, . 443-449 ~
Marci a, . 131-141. Dat ata dupa iunie-iule 1440. Am folo sit editia
din .

Expunere a Preasfinttului Mitropolit

al Efesului, n ce chip a primt vrednicia
arhieriei ~ Himurire despre Sinodul
ce a fost '
,
1. Primind eu slujireaarhieriei pentru porunca ;; ne voia Bisericii - - slujire ce covar;;e;;te cu mult
vrednicia ;; puterea mea -, am urmat patriarhului ecumenic ;; imparatului autocrat, celui de la Dumnezeu 3,
la sinodul din Italia, neluand seama nici slabiciunea
mea, nici osteneala;;i povara covar;;itoare lucrului ce-mi
era pus inainte, ci nadajduind Dumnezeu ;; avand
incredere ace;;ti intaistatatori de ob;;te4, cum ca toate
vor fi bine ce ne prive;;te ;; ca vom izbandi ceva maret
;; pe masura ostenelilor ;; nadejdilor noastre. Dar cand
am fost acolo, am inteles5 de indata faptul ca latinii se
raporteaza la alt mod decat nadajduiam ;; ne-am
deznadajduit de scopul nostru, ;; careva dintre , vazand starea lucrurilor, a zis catre altul ce era aproape de
el: "Ace;;ti barbati, care ;; dau atatea aere fatii de ,
cu greu ar mi;;ca ceva din propriile obiceiuri ;; dogme".
2 Sf. Marcu a refuzat treapta episcopala ~ doar la insistentele lmparatului a acceptat demnitate a arhiereasca ~ plecarea la Sinodul
florentin.
3 Este vorba de spre imparat ca uns allui Dumnezeu .
4 Imparatul ~ atarhu.
5 Liter al: am experimentat.

374

5 MAI(CU EVCIIE NJ CUL

c l\: ;

. ' 11 ,
,
, .; .
.; .

(2,) 11 ; ;
, ;
; ; \
,
,
. ' 1

L(.

, ; ,
11
~) 1 K(~
,
C
:
, ' ;.
, .
11
1 c~ /

, 11 (.l (~) o ~
~ . ' '
11 ,
11
) l ,
c.
(
, , c.
' 11c. 6), 11
' , ( 11

DcsJ1rc cclc 1l1till1J1latc la SiJJod

375

>ada1',

cat timp ni s-a , am a>tetat > am rabdat indelungi ta1'agana1'i ca sa se adune >i sa se tina
nodul. luat sfar>t taraganarea, >i da aceea au trecut
numeroasc zile, >i abia ne-am inteles g1'ecii >i latinii sa
discutam mai intai desp1'e adaosul Simbol.
2. $ fiind indemnat eu sa incep subiectuI, m-am
guit mai intai sa le fat1 cauza desparti1'ii > sa invinuiesc lipsa de d1'agoste > dispretul 101'6, timp ce
aceia se apa1'au >i ne invinovateau pe n >i se ind1'eptateau pe ei, ca1'e le sta n obicei. Apoi, -
n fata, la u1'matoa1'ele >edinte, actele Sinoadelor Ecumenice, am citit din ele ! n care acei dumneee>ti
Pa1'inti interzic sc11imba1'ea Simbolului pana la cuvant >i
silaba, > blesteme inf1'CO>ata1'eimpotriva celo1'
ce indrazni v1'eodata aceasta, incat episcopii >i cle1'icii sa fie din acea clipa lipsiti de > st1'aini de
] dat 101', mi1'enii sa fie SUU> anatemei, aceasta
insemnand despa1'tirea de Dumnezeu. Pe langa acestea,
al11 infat>at > p1'in 1'ationamente de ne1'espins necesitatea cuvintelo1' mele 7 >i ca este cu putinta alt c11ip sa
se inteleaga o1'osu1'ile decat cum le-am explicat >i le-am
inteles eu. Da1' cand i-am va zut pe latini c]1ip Jimpede
ca deja se p1'egateau de lupta n discu1'su1'j]e catrc noi,
ca scopul ]01' e1'a adevaruI, nici se sa1'guiau sa fie
af]at acesta, ci numai sa pa1'a ca spun ceva >i sa se <l1'ate supe1'io1'i auzul oameni]or ]01' (caci tineau neapa1'at
sa sfa1'>easca ei >edintee, incat, vo1'bind ultimii, sa para
ca le 1'ezo]va pe toate cele spuse de catre noi), de <tunci
inceta nd sa mai g1'aim, i-am ruga t (>i ce n l e- a 1 gat,
incat e1'a destu] sa inmo<lie pana >i suflete le de piatra) sa
" Disp retll] ~i fata de greci , dar ~i fatii de d ll Jn n e ze i e~ til c canoane ,
7 JlIstetea ind llbitabila a ClIvintelo r Jl1ele,

374

S r A N T U L MAR CU E"G!l EN IC UL

.
. ' 11 ,
1 ,
, ;
; .

(2.) ;
, ;
;
,
.; ,
. '

, ,
1
(~ ;

(~,

, ' cJ
, ) .

'l
(;:, ~N 6 c:.Jc;.

11

(~) o ~

~ . '
'l (~ ,

(..; 1
' , 6
n1:Jv
(
' , , (
); ' 'l(t, 6), '
d,

Despn?celc "l1 tii l la tc la Sil10d

375

A;;adar, cat tinlp s-a poruncit, am a;;teptat ;; aIn rabda t indelungi taraganari ca sa se ad u ne ;; sa se tina sinodul. lua t sfar;;it taraganarea, ;; dupa aceea au trecut
nu m eroasc zile, ;; abia ne-am inteles grecii ;; latinii sa
discuta m mai intai despre adaosul Simbol.
2. $ fiind indemnat eu sa incep subiectuI, m-am sarguit mai intai sa le fatii cauza despartirii ;; sa invinuiesc lipsa de dragoste ;; dispretu1 ", n timp ce
aceia se aparau ;; ne invinovateau pe ;; se indreptatea u pe ei, lucru care 1e sta n obicei. , -
n fat3, la urmatoarele ;;edinte, actele Sinoadelor Ecumenice, am citit din ele orosurile care acei dumnezeie;;ti
Parinti interzic scl1imbarea Simbolului pana la cuvant ;;
silaba, ;; blesteme infrico;;atoare impotriva celor
ce indrazni vIeodata aceasta, incat episcopii ;; clericii sa fie din acea clipa 1ipsiti de preotie ;; straini de
] dat 1 0, iar mirenii sa fie supu;;i anatemei, aceasta
insemnand despartirea de Dumnezeu. Pe 1anga acestea,
am infati;;at ;; rationamente de neIespins necesitatea cuvinte10r mele 7 ;; ca este cu putinta alt Cllip sa
se inte1eaga oOsurile decat cum 1e-am explicat ;; 1e-am
inteles eu. Dar cand i-am vazut pe 1atini n C]lip 1impede
ca deja se pregat eau de lu p ta discuIsurile catre ,
ca scopul 10 eIa adevaIUl, nici se sarguiau sa fie
af]at acesta, ci numai sa para ca spun ceva ;; sa se arate superiori n auzul oamenilor l (caci tineatI neaaat
sa sfar;;easca ei ;;edintele, incat, vorbind ultilnii, sa para
ca le rezolva pe toate cele spuse de cate ), de atnci
inceta n d sa mai grairn, j-am ruga t (;; ce le-a nl grait,
inca t era destul sa inmoaie pana ;; sufletele de iata) sa
h

Dispretu 1 ~i fata de greci, d ar ~i fata d e dumn e zei e ~ I il c canoanc.

Ju stetea indubit abil a a cu"in telo r me le.

376

SFA i\1TUL MARCU .

) ,
;

, ; c, 1
. , ~ K c,

11

11

11

11

'

: ; ,
.;

C;JC;

, .;

, ;J
, '
, ;

; . '
,

11

Tl~,

, C;J !

, 1 ,
1 [ 1 , 1
.

(3.)

' , (~N

, ,

~ ,
,

Ea UTc;:.JV

E ~ CKO

n CX QlGTc;:.JV,

11 \

'
' ,

C;JC;:

DcSI'c

cclc /lltIIIplaf c

Sillod

377

se lntoarca la acea buna conglasuire pe cae -

mai lnainte ;; cu ln;;ine, ;;i cu Parintii n;;t, cand
toti ziceam acela;;i lucru ;; era dezbinare lntre .
Zicand acestea ne-am asemanat celor ce canta de;;e,
sau cae fierb pietre, san seaJana pe stanci, sau scriu pc
ape, sau fac ce1ela1te cate proverbe1e spun ca sunt
putinta. ca , fiind costa;; de agumete, da
nepriJind, pe cat se pare, nici detae, nici
cl1ip, ca ce b01navi de nevindecat, ne-au rugat
s5 teceJ la cercetarea dogmei, ca ;; fi fost
destulatoare cuvinte1e deja rostite privinta adaosului,
crezand ei ca prin cuvinte1e ace1ea acoperi J'da
neala din Simbol, odat<'i ce ar fi fost aatata sanatatea
edite 10r. Insa ai au lngaduit ;; au vrt
sa discutia 13. cercetai"ea credintei H1Ia a fi fost
dreptat rrai lntai adasl. $ bine ar fi facut daca ramaneau pana la sfaI;;it 111 lmpotiviIea aceasta ;; daca ar fi
plecat de aco10, decat sa fi fost lndup1ecati de CU
ca este necllviinci"s ca sa p1ece acasa faIa sa vOIbeasca
nimic despre dogma; ;; astfe1 au primit mutarea, pe de
ate, de 1a subiect1 adaosu1ui 1a ce1 al credintei, iar
pe de alta, de 1a Fenara ia F10renta.
3. Ajllngand acolo, am Ill.ceput discutiile deSe credinta, latinii pllnand 1 fat~ citate, dnte care une1e erau
luate din carti apocrife ;; necunoscute, iar alte1e din cele
falsificate ~ conJPte, prin cae ei afirJau ca se snstine
ccdinta 10r. A;;adar, eu , lnandu-ma iara;;i 1a 1upta cu ei,
;;i demonstIandn-le abstIditatea credintei 10r, ;; aratandu-1e pe fata ca falsificate snnt cartile folosite de ei, n imic am ren;;it sa-i conving, ci che1tuiam mult timp
e degeaba i zadar. Caci a1toI cuvinte llImandn-1e
alte cuvinte ;; cuvantn1 nascand alt cuvant, recm e

378

SFANTUL .

, 11 / .;

,
;
, ,

- ;
, ;

, c~
/1 11 ,
,
, -

. ,
; ;
,

'
, , C;J
.
(4.) .; ; ,

' , 11
1 . ' \
11
, , l
,
\ , ,
C
,

, J
, ' ) 11
1 , ,
c~' ' 1 . '
, c

, c~)
,

Desre

ce/e llltJl1p/ate

SiIJOd

379

fjresc 111 asemenea cazuri, adevaru] I~ aata CU nimic

mai mu]t taa, aceia varsand mu]ta cernea]a Inaintea
] ~ umbrind adevaru] cu ]llngi cuvantari, pana cand,
obosind ~ fjind Ingeuat de obi~nllita mea neputinta ~
vazand de roada a mele, am Intins
tu~i mu]ta vreme vorba cu ei, pe cat am fost stare, Infati~and cu foarte multe matu d e adevau]
dogmei - cum ca din Tatal, ~ din l,
Ucede Dllhu] Sfant -, Incepand de la evanghelice ~ coborand, dupa ce am trecut Apost~li ~~
cei ce - , pana al IlI-lea Sinod ; ~l
llland ate fiecae din cele spllse, ~ [atio11and cazul fjecaea, ~ tragand conclllziile, am demonstrat ceea
ce aveam de demnstat, ~ anume ca din toate ae
este [espinsa dogma cea a atn.
4. am boicotat convorbiIile cu ei, punand hotaIat
conditia fje sa ma mai intalnesc cu ei, fje sa tac. DaI
ei i-a~ provocat pe ai no~tIi - VIand-nevIand ace~tia la respingeIea ce]or spuse, ~ facand aceasta cand
eram ell de fata, din pIicina nepItintei, au irosit doua
intaIniri care au urmat, vOIbind doar ei, faIa ca nimeni
dintIe ai no~tIi sa se apeIe: prima ~ed i n ta au adu s
Inainte cele spuse de dascalii 10 cae aatall ca Duhlll Sfant purcede din ] pIecum din Tatal, iaI a
doua ~edinta au Iastalmacit cele spllse de mine sau,
mai degraba, le-all Intors ImpotIiva mea ~ au expu s
maItuIii - contIaIe, pe cat li se paIea acea - a]e da scalilol" de la . $ fiindca eu taceam, nimeni linte
ai no~tri a IndIaznit sa li se ImpotIiveasca, p e d e
a te deoarece conducatoIii judecau ca ]Cl'U] c te
buie sa stea cum spuneau latinii, iaI" pe de alta cntu
ca toti ~ovaiall fata luptei ~ se temeau sa cada

380

Sr-ANTUL MRCU .

(oc:

, ;
, ; ,
11 ' .
,

.; ;
.

(5.) 11 ;
,
,

.; ,

: ;

; ,

4' .
, : 11
, '

l , x~)
'

, 11 ' c~

~o T~JV
.
, Jl

,
;)

, '

11
Tc}J ,

c~

11 ,
11 ' ~)\!

D cspI'C L'ClC iIItiIIIltc Sn

cetUi ;;

381

tulburari. JaI aceia, vazand taceIea noastIa

avantaj nea;;teptat, ne-au cl1cmat ca pe ni;;te fugari la
lupta, ;;i noi nicidecum ascultandu-i, s-au laudat ca bi ;;i ca ;; cum adevaIUll-ar avea ei. Aceasta aveau
sa ;;i faca , odata ce se pIcgatiseIa acest fel spIe
reSgeea oIicarui z is de noi ;;i Se a-;;i atribui
: biIUinta.
5. De aici ;; au 'inceputul cuvintele "iconomie" ;;
"pogoramant", ;; careva dintre ai no;;tri a 'inceIcat sa
spuna ca bun este a mbati;;a pacea ;; sa aIate ca
s fi i su n t conglasuire cu ei ;;;; , ca sa para ca
d<1scalii cei din Apus gIaiesc contrar celoJ" din RasaIit. $
careva deja a ;; 'inceput sa filosofeze despre prepozitia
, care se gase;;te la dascalii no;;tri, cum ca are acela;;i
'lnteles cu prepozitia ;;i pe se am a Fiului cauza
Du11ului . A;;a, cate , ;;i-au dat pe fata latinismul, ;;
mai departe au inceput sa negutatoreasca modul ii
;; sa caute l de-amanuntul ni;;te cu vinte prin cae sa
se uneasca ;; care sa ofere teren comun ;; sa poata
fi pIimite, ca coturn, de amandoua cr edintele. Caci
prin acest lucru se parea ca se pot pune foaIte bine de
acord ce pIive;;te intelesul aedintei, ;; ai no;;tri apropiindu-se mai lesne prin ele de latini, ;; cei potIivnici
nadajduind ca ele vor fi mite faa de cercetaIe. Deci,
alcatuind mica scrisoare care continea cateva asemenea cuvinte - caIe, dealtfel, era expusa chip limpede credinta latinilor -, le-au trimis-o acestora ca ea
sa faca uniIea. DaI lor s-a parut ca tIebuie 'ingaduit
sa fie primita saisoarea fara cercetare, ci j-au cl1emat pe
greci ca fie sa se apere ;; sa explice cuvintele cu dublu
inteles din scrisoare, fie, le-au pOpus, sa accepte for- .
mula lor, pe care ei le-o trimisesera mai inainte. $ acea

32

5FANTUL

EVGIIENICU L

TCcQi
.
(6.) .; ,

; - 1
: ; ,
, ' ,
. ;

;
; ,
c

,
/

, l1Qc;nwv 1
, 1 C; c~ c,
c.

cQi / ,
11 c ,
'

c TC~ Y~

c
. ' c

1,
c , c:
' Despotul era fratele I'mparatului.
Ad ucand ca marturii, punand tapet.
10 Cei din sobor.
1i Erau Incredintati ca 5fintii Parinti aveau dreptate.
12 CJllar dac.'i formularile ar fi continut "filiogue", Sfantul Maxim a
ariitat cii ele erau lIltelese ortodox ~ de aceea grecii nu avusesea obiec ( ElIis/o/ cit I'C Mril1, PG 91, 136).

D espre cele il1tfil1plte Sil10d

383

formula trimisa de Iatini era deplina punere acord a

grecilor i Iatinilor ce privete d?:a i. martUi sre
a faptului ca DuhuI Sfant purcede l dln ~l~I.
.
6. Mult timp s-a pierdut cu acestea, l al notn sufereau grell intarzierea ItaIi~,. i se pla~g~.au dve s~r~~
cie si erau manioi foc din pnClna : filndca latlnll
tici~isera i ca nimanHi sa i se dea nimic din banii
de cl1eltuiala, dllpa cm era intelegerea, ca fiind siliti de
acest lucru, grecii sa se plece cate putin: Dar ~e sa ~a~
vorbim? - lasat tradatorii dreptel credlnte l al
mantuirii proprii pana cand, facand sobor, i-au dat p~
fata latinismuI, imparatul patriarhuI fiind frunte l
d~spotul ezand imprellna c acetia 8 Ca~i aducand ei
mijloc 9 i de la inii dascaIii acelora, l d~ 1~ mare:
le CJ1iril care pareau acord cu latlnll, dupa
ce mai intai s-au Iuptat cu mine sarind asupra-mi cu
obraznicie, rand pe rand, prin sofisme, intrebau soborul ce parere au ei despre cuvintele acelea daca fac
pe Fiul cauzator aI Duhului vSfant. Iar acve~tia:~ s-au
indoit deloc ca sunt cu adevarat ale dascal110r , de vreme ce erau incredintati de aceasta din epistola dumnezeiescului Maxim 12 Aadar, cei mai muI au refuzat cu
totul sa atribuie Fiului cauza Duhului, caci aa 110tarase
i Sfantul Maxim. Insa cei indrazneti reaua cr~dinta i
cati au urmat acestora de la inceput, fiind atra~l de daru~i i de fagaduinte stralucite, au decretat f'1a retinei13
13 Litera] "cu capul gol" - cu privire la ori g ~nea ,exp resie i Platon, P/Jidros, 243, b6. Expresia vr ea sa sugere.:;e Indra zne~l a d e a sp une
ceva {ara retinere . Eusebiu de Cezareea, 11 / MrcelIIs,_E 1I~
sel7i us \"'e-k~, 1972, 7, 2. 2. 8. 5, TLG-D : ,, negat fa\i~ Fiul ( l,l ]
11;:). Vezi .exemple foarte clare cu aceasta
expresie la l0an Damaschin, 11 co 4, 78, . 408: dar
~ la Grigorie Teologul, C/l1: 2, 20, BEPES 58, : 253: und~ sfantul
spune ca 1j l,l era un fel de expresle (. !:
Vezi ~ canonul 15 de la Sinodul - de la ConstantInopol, unde 11

384

SF"NTUL

, ' ;
.
; ,
.;
,
.
; (

), c;JC; ; .;
; ; ;
,

, ,
; ;
'
ll\ ,
oK(~
, l ; l;
) l

,
; ,

~JC; x(~

, ~l1 ~J '
. (~
<

' (~ aVT(~JV
c}, ,
,

(~ ;, c;JC;
i: (j (~ 4J,
,

11

.
I n (l rl' 5 te ~ e pe cei care se despart de episcopul ce propovadllie~te
l'ea !'ul1liC ~ pe fata, direct (o~ Tlj j). Vezi
(''

Ali, 'iZ,ltOS,

421

ed . Floca,

314, unde expresia respectiva este

Des/Jre cele lliiae

Sill od

385

ca Fiul este cauzator al Duhului, lucru care este gasit

pe fata nici cuvintele latiilorl 4 Cu ace;;tia a fost de
aCOd ;; ], fiind el d eja 1ai dinainte ;;
lnsetand ;; el, ticalosul, sa scape din Italia, de;;i 10artea
l1atea la u;;a. Iar eu, tinand aerea lnea dilnpreuna c
a tuisiea de credint5. alcatuita scris (caci a;;a s-a
110tarat de data ca fiecare sa -;;i a;;tearna aerea
scris), cand vazut ca ei sunt deja porniti din toata
ii1a spre unire ;; ca cei cae 1ai lntai cu 1ie
acunl au cazut de acord cu aceia ;; ca nici 1ai
1eesc de scriSUi, 1i-a1 tinut lnscrisul la , ca
nu . pornindu-i spre Inanie, sa 1a aunc IItr-o
iejdie care era deja li1ede. Dal" - dezvaluit cu
daeaa prin viu grai parerea . C1. ca se pot
alt Cllip pune acord cele spuse de aitii apuseni
;; rasariteni decat daca, conforD) taciii din epistola
cinstitului ai1, spuneD) ca Fiul nu este cauzatol" al
DUllUlui Celui Sfant; aD) 1ai punctat pe deaSUa ;;
legatura cu adaosul dln Crez faptul ca nu-Ilngadui nici
pe acesta latinilor, fiindca s-a fact nici Cllip bun,
nici te1eiat, precuD) aD) aratat 1ai sus. De aici lnainte
ei au icut CUD) au poftit ;; au dat atentie alcatuirii orosului ;; celorlalte cate tineau de unire, iar eu, dcspartindU-1a de atunci de ei ;; vazandu-Ini de treaba 1ea, ca
sa [alnan unire cu sfintii 1ei Parinti ;; dascali, 1 voi
face tuturor aratata parerea prin aceasta scrieIe a 1ea
lncat oricine voie;;te sa se poata lncredintadaca din dragoste de dg1ele sanatoase sau de cele stra1be nu aD)
ri1it unirea ce s-a facut.
eOnat tradus5 "cu capul descoperit"! Chiar ~ editia romaneasca a
operei platoniciene P11aid-os, traduc5torul G. Liiceanu, urmand probabil
variatele din limbile moderne, traduce ad literam, de~i pare ca a lnteles
despre ce este vorba (vezi ed . $tiintifica 1983, . 439).
. Este vorba de formula de unire propusa de latini grecilor.



'
, '

Doedire

a arhiepiscopului Marcu
al Efesului ca n numai din rostirea
cuintelor Stapanului se sfintesc
dumnezeie!itile daruri, ci din rugaciunea
de dupa acestea !ii din binecuantarea
preotului cu puterea Sfantului Duh1

(.) ' ;

.;
; , '

'
;

;
, ;
; 1 ;

l::~
.
J Edita tii d e De Sainctes, Ltglle, . 138-144; Mig ne, PG 160, 1080144; Petit, 17, . 426-434 ~ MlIl'ci ll, . 118-126. Dat a ta Ja sfa r~i tu ]
Sinod ulu i f]ore n tin. Am fo losi t ed itia din
2 opozitie, p oate, cu " litlI rgl~ia" In\~leslIJ paga n <l cu v5n tu lu i,
ca n~sponsab i l i ta te plIblica plI sa sarcina an uInitor ce ta teni d e vaza.
3 a Cina cea d e Taina.

1. Primind randuiala ]jturgl1iei cel ei d e taina 2 de la

Sfintii Apostoli de la dasc alii Bisericii care au urmat
101', 1a nici unul dintre acetia nu am aflat ca darul euhaJ'istiei se sfin tete se sa varete se prefac e lnsui
] i Sangele Stapanului prin singu 1'e cu vintele Stapanului, ci la toti, lntr-un glas, am ga sit cu vintele cu pri ca fiind , spuse sco p d e istoris ir e,
! aducerea-aminte de ceea ce s-a facut atunci 3,
introducand cele puse lnainte putere sp re prefacere, lnsa abia rugaciunea binecuvantarea preotului de
dupa aceste cuvinte p1'efac mod re a1 4 darurile insui " Trup Sange a] Stapanului. Acestea le
4 ac l. P5n a la ru gaciunea d e prefacere d aru rile su n t mod
ten\ial Trupu! ; Sange]e lu Hristos v i r l1 tea ptIt erii introdu se ele
prin cu vir.Iele D. Ele devin efectiv Trupu l ~ SangeJe Sau abia la
rugaciunea preotuJui.
, Termenul se refera aici la acea stare a Darurilo r
care acestea sunt deja prefiicute adevaratul Trup ~ San ge al lu H ristos, spre deosebire de cel de , care desemneaza ca racte r l
simbolic a] Daruri10r Inca neprefacute prin epicleza.

388

SfA NTUL E VG H IZNICUL

, '
, .

(2.) ' ) c
C;:)
,
.; ;
, ' ;

, ,
, ' ,

lJ

.; ,

: ,
- ] c
.

,
:

C;:J- .

lJ

l C;:J

, c;'>

ecciJ

, ' , '
1 ~)
, c~
C;:J

Evc.)ntOv

, ) ,

'

, ) ',

DcspT EII ic/czi

389

m arturi sesc - glas ;; rn se;;i carti le d e slujba 6 afla te

de , ;; cuvantul nostru va urma pe ! acestor a .
2. Caci liturghia Sfintilor Apostoli, a ;;te rn Jta n
scris prin Clement, dupa ce se istorisesc minunile ;;
faptele Stapanului, inca ;; cele ce privesc patima ;; invierea ;; suirea la ceruri, se spune textual astfel: "Aducandu-ne aminte, dar, de cele pe care le-a rabdat pentru
n, multumim , Dumnezeule , nu pe cat
suntem datori, ci pe cat pJtem, ;; nm Ianduiala Lui.
Caci n noaptea n care a fost , luand paine cu
sfintele ;; fara de prihana mainile Sale, ;; cautand catre
Tine, Dumnezeul Lui ;; Tatal, ;; frangand, a dat ucenicilor Sai, zicand: "Luati din el, mancati, acesta este Trupul
Meu, care pentru muI se fIange spre iertarea pacatelor" _Asemenea ;; paharul, amestecandu-I din ;; apa,
;; sfintindu-l, le-a dat, zicand: "Beti din el toti; acesta
este Sange1e Meu, care muJti se vaIsa spIe iertarea pacate10r; aceasta faceti sp re pomenirea Mea" . Aducandu-ne aminte, a;;adar, de patima Lui, ;; de moarte,
;; de rnviere, ;; de suirea 1a ceruri, ;; de cea de-a doua
Lui venire ce va sa fie, rntru care vine sa judece ;;
mortii ;; sa rasp1Measca fiecaruia dupa faptele 1ui, aducem Tie, Jmparate ;; Dumnezeule, dupa Ianduiala Lui,
painea aceasta ;; paharul acesta, multumind Tie prin
pentru ca ne-ai rnvrednicit pe n sa stam rnaintea Ta ;;
sa slujim Tie7; ;; Te rugam sa cauti cu milostivire asupra
acestor daruri puse inaintea Ta, Dumnezeu1e, Care n-ai
trebuin1 de nimic, ;; arata-Ti bunavointa asupra 10r, n
cinstea Hristosu1ui Tau, ;; trimite Duhu1 Tau ce1 Sfant
peste jertfa aceasta, pe Martoru1 patimilor Domnu1ui
" Am tradus tereul [ mod djferit, functie de context ,
pentru a facilita cursivitatea textului . .
7 Literal: sa facem lnaintea Ta cele ce tin d e preotie.

390

SFANTUL EVGHENICUL

, , .

(3.) ;
1 ] K~ .

' '

, 1 ;
",

aVTciJ

'

; ,
;

; ;
;

c. , ;]

; , /

i'Qya , , ,

<: . '
' ' , ,
c ' 11
,

,
;)t

YiciJ,

Tc}J GEciJ

TciJ

, cy 1
] K~ <,

{ 11 '

TciJ '

;l ' ,

-;

TciJ

')[~cy ] 11~
,
(, , ' 11
yr, ()(~) , ~ ~ l]

Despre

Epiclezi

391

Iisus, ca sa arate painea aceasta Trupul

;; paharl acesta, Sangele ".
3. Acestea - predat Bisericii dumnezeie;;tii Aposto1i fericitllIi Clement. lar dlImnezeiesc1
lacov, cel dintai eisco a1 ;; fratele ;;
! Intaiului ;; Mare1ui , dand ;; el randlIia1a 1itrghiei celei de taina, aceea;;i arte, dlIpa
istorisirea cuvintelor Staai, scrie unele ca acestea:
"A;;adar, adtIcandu-ne aminte ;; , pacato;;ii, de patimile Lui cele de viatii facatoare, de mantuitoarea Crce
~ de rnoartea, > 'ingroparea, ;; 'invierea din morti cea
de a treia zi, > de suirea 1a ceruri, > de >ederea de-a
dreata Ta, a l Dumnezeu > Tatal, ;; de cea de-a doua
slavita > rfriCO>ata a Lui venire, cand va veni cu s1ava
sa jlldece > , cand va rasati fiecartIia dlIpa
faptele , aducem , Staae, aceasta friCO>ata >
fara dc sange jerti", $ PtItin mai : "iuie>te-e
pe , Dumnezeule, dupa mare rnila Ta ;; trimite peste > peste aceste sfinte daruri plIse 'inainte DulllIl
ccl Prcasfant, DomnlII de viata FacatorI Cel de
scalIn ClI Tine, DumnezelIle ;; Tata, ;; c Pl TalI Cel
l Nascut, DlIhul Cel mrea-marat, Cel de fi
inta > mea ve;;nic, Care a grait Lege > 1 prooroci ;; prin Legamantl cel , Cel Ce S-a pogorat
: cI-i de pormbel peste DomnlIl nostr Iisus Hristos
111 raul Ida > a ramas peste Cel Ce S-a pogorat
peste sfintii Apostoli 1 Cllip de limbi de foc foi>orl sfantnli ;; slavitului Sion, 1n zitIa sfintei Cincizecn: Cel Preasfant, Stapane, trimite pe SU>i DUllUI
peste i este aceste sfinte darri puse 1nainte, ca
gadu-Se cu sfanta > buna > slavita Lui veie, sa

392

S-'UL MARCU EVGHENICUL

6c ,

,
.

(4.)
,
' ', ]
; ; ;

, , ,
, &

,
.; ,
Ct
Tcf) , ,
, , ,
, : , c
{ ;
~). lcat l 1
J , , , 11
, ,
' c
'.:: ,
;'\! \! ~).
<': . ' '
), ", 11

, TcfJ
c, l~N
( 5 ),
,
' , Tcf) c
c,
, 6

Dcs'C C[Ci

393

sfinteasca :;; sa faca painea aceasta sfantul Trup al Hristosului :;; paharul acesta, scumpul Sange al HristosuluJ Tau".
4. Acestora urmeaza :;; cei ce dupa aceea au prescr
tat aceea:;;i liturg11ie, adJca marele Vasile :;;, dupa el, Ioan
Gura de Aur; Vasile, ajungand la aceasta parte a liturghiei :;; lnsu:;;i istorisind acea prima lucrare sfintitoare predata de Stapanul, zJce: IINe-a lasat aducerJ aminte de patima cea mantuitoare acestea pe care le-am
pus lnainte dupa poruncile Lui. Caci urmand sa iasa la
cea de buna voie :;;i cinstita :;;i de viata facatoare moartea
Sa, noaptea care S-a dat pe Sine pentru viata lumii,
luand painea pe sfintele :;;i cele fara de pri11ana mainile
Sale :;;i aratand-o , Dumnezeule :;;i Tata, multumind,
binecuvantand, sfintind, frangand, a dat sfilr Lui
ucenici :;;i Apostoli, zicand: IILuati, mancati, acesta este
] Meu care pentru voi se frange spre iertarea pacatelor". Asemenea :;;i paharul, din roada vitei, luand,
amestecand, multumind, binecuvantand, sfintind,' a dat
sfintilor Lui ucenici :;;i apostoli, zicand: IIBeti din el toti,
acesta este Sangele Meu, al Legamantului celui ,
care pentru :;;i pentru muJti se varsa spre iertarea pacatelor. Aceasta sa faceti spre pomenirea l\;1ea". ~i dupa
: IIDe aceea Stapane Intrutotsfinte :;; 'n oi pacMo:;;ii
:;; nevrednicii robii Tai, care am fost lnvredniciti sa liturghisim sfantului Tau altar, pentru dreptatile noastre
- caci am facut ceva bun pe pamant -, ci pentru mJlele
Tale :;; lndurarile Tale pe care le-aJ revarsat cu 1mbel:;;ugare asupra noastra, lndraznJnd, ne apropiem de sfantul Tau jertfelnic :;;, punand lnaJnte cele ce lnchipuiesc
Sfantul Trup :;;i Sange al HrJstosuluJ Tau, Tie ne rugam

394

SF.:I.NTUL MARCU EVGHENlCUL

, , ;
; ' .;
(6) , -

11 '
,
' ,

' ;. ;

, ' , ,
, 11 , /
11 11, c~
11
, 11, 11, , ,
[
, :
.' n6.J. 11
c11
11 11 11 c:
n.
c (~c'
,
,

' 11 ,
6.
, 6 c;; CfJ ToVTCfJ,
, c~ TC;; Tc;J XyLCfJ.
5.) c{)
n ' aVT6.JV
11 1
lC1
R
9

Le concentreaza.
Literal: Te iInploram.

Despre Epic/ezii
~

395

pe Tine Te cl1emam, Sfinte al sfinti1or, cu ~inecuvanta~

rea bunatatii Tale sa vina Duhul cel Sfant peste
~ peste ac~ste da~uri puse inainte ~ sa le binecuvinteze
pe ele ~ sa le sfinteasca ~ sa le arate painea a~e~sta !nsu~i cinstitul Trup al Domnului Durnnezeulul 1 an~
tuitorului nostru Iisus Hristos, iar paharul acesta
cinstitul Sange al Domnului ~ Dumnezeului ~ Man:uitorului nostru Iisus Hristos, care - varsat pentru v1ata
lumii". Iar dumnezeiescul Gura de Aur veste~te, mai pe
scurt acelea~i lucruri: "Venind Domnul", zice, ,,~ toata cea pentru plinind, noaptea care
a fost vandut, ~ mai pe Sine S-a dat pentru viata
, luand painea sfintele ~ preacuratele ~ fara de
pril1ana mainile Sale, multumin~, bin~c~v.antand, ~fi~
tind, frangand, a dat sfintilor LUl ~1 , I
cand: "Luati, mancati; acesta este Trupul Meu care pentru se frange spre iertarea pacatelor". Asemenea ~
paharul, dupa cina, zicand: "Beti din el toti, acesta este
Sangele Meu, al Legamantului celui , care pentru
se varsa spre iertarea pacatelor". ~ dupa putin a~~
le une~te8: "Aducem Tie aceasta slujba cuvantatoa~e ~1
fara de sange, ~ Te chemam ~ Te rugam ~ la Tine [cu .
umilinta] cadem9 : trimite Duhul cel Sfant peste
~ pest~ aceste daruri ce sunt puse inainte ~ fa painea
aceasta cinstitul Trup al Hristosului Tau ~ ceea ce este
potirul acesta cinstitul Sange al Hristosului Tau, prefacandu-le cu Du11uI Tau cel Sfant".
5. Astfel, toti ace~tia, intr-un glas, rostesc mai inainte de prefacere cuvintele Stapanului, ~ ~~: :le ne ~~c
spre pomenirea a ceea ce s-a facut atunCl , ~1 a~eaza 1~
cele slujite ll puterea sfintitoare. Dupa aceea se roaga
10
11

Ceea ce poarta denumirea "tehnica" de analnneza.

CeJe sJujite sunt daruriJe puse pe sfanta Jnasa a sfantJlli aJtar.

396

SFANTUL MAl{ CU EVGHENlCUL

,
.;
-

11~

' ,
.
, (l
; ' , ;
' , 11
, '
: ; 11

,
. ,

; ;

11 1'11

J1

) , l~ 1]' Jl

J~ c ~x ,
ll(~)
'
, ) J1o,
, '
12 aU.

Sf. Vasile ceI ae,

HexeIlleOll, ,

10, PG 29, 116.

PG 49, 389: ,,$i acun1 este de fat a ists
lInpodobind masa . Caci om este CeI Ce face ca cele puse Inainte sa
devina ~ Sangele Iui ists . et sta lmp!inind doar atea
din afaa ~j aduce rugaciune. Da!" haU ~i puterea este cea a DUInnezcu, cae [putere] Iucreaza toate. "Acesta este Meu", zice . Acest
cuv511t preface cele puse ll1ainte. $i dupa cm aceI gIas care zjce "Cre~
tL!!i ~ i va ll1multiti ~i unlpleti pamantu]", era v ~i s-a facut fapta,
JJ

DeSI'e z'C ll l I d,

Desre cei

397

asupra lor ;; cheama Duhului Sfant, ca el, venind,

sa aplice :;; asupra celor de acum cele sptlse attlnci, ;; sa
desavar:;;easca cele ptlse tnainte, :;; sa le prefaca
l :;; Sangele Stapantlltli. ca acesta l 2 a alcattIit :;;
pantecele Fecioarei acel purtator de DtImnezetI,
dtlpa sptlsa tngertlltli catIe ea: " Dtlhtll Sfant va veni
peste tine :;; puterea Celui Preatnalt te va !" (Lc.
35). De aceea :;; marele Vasile, dtlpa ce roste;;te cuvintele Stapanltli, c11ip de istorisire, ca sptlse de catIe
DanstlI le nume;;te lnca "anttr ale Sfantului ;;
Sange" pe cele se tnainte, ca pe ce lnca
desavar:;;ite 1 chip limpede acele cuvinte, ci sunt
lnca :;; c1. $ astfeI tndata dtlpa aceea este
gat sa vina DtlJ1ul Sfant :;; sa arate painea 1nsu:;;i cinstitul
, iar pa11aruI lnsu:;;i cinstitul Sange. $ acest e
cat se pOctte de firesc. Caci dtlpa cum la cea dintai facere, amantul a luat dtImnezeiasca porunca
de a odrasli cele din eI :;; portlnca aceea, dupa ctlm zice
acela:;;i dascal 13, ramanand 1 pamant, da necontenit
pteIea de a odrasli - 1 acela;;i timp fiind trebtlinta :;;
de grija nuastra :;; de maini ltlcratoare ale pamantului ca
sa ltIcreze pentrtI ca acesta sa rodeasca desavar:;;it cele
sadite -, acela:;;i mod :;; ctlvanttll acesta, odata grait
de MantuitoL1I precum :;; dtImnezeiescul Gura de
zice, ItIcreaza 1ntotdeauna 14 In sa ItIcreaza tmpretlna ;;
lmputernicind firea omeneasca Se faceea de prunci, a~a ~i acest gIas
cae zice " Acesta este Meu" totdeauna va ae~te in 11ar pe cei
ce se mata ~esc cI1ip vrednic".
Apaent din acest text s-ar desprinde ideea ca acele cuvinte de instituire efac darUile. Dar context! este Iimpede ~i se arata explicit
ca preotul aduce rugaciunea . Acele cuvinte daLl doar puterea ca sa fie
prefacute. Deci e vorba de ace le cuvinte ale Hristos, de cele ros tite de preot cI1ip anan1netic. Actua Iizarea I propriu-zisa tine de
p rezenta preot1Iui ~i de rugaciunea de conlaea Iui cu hanI. l"a
feI es te ~i cu na~terea de pru nci. Fiea omului a primit acel cuvant

Sf.~ NT U L ,

398

;
;

,
, ;
,

; ;

. )
;
, ;
,

. ,

~ ' ; ;

; ;

Cf)
: </ , , /
Il , [ ,
[

: , ' [ ~ ; '
[ :: :: J
. ' '

XQ [(~JV, )
,

, ,
~ ,
, , '

' ,

de la nce llt terea de a na!?te rn ci. Dar d aca ell1 LI actualizeaza 111
concret acea tee prin ImreUl1aea cu sotu ! sau, acea ute e I1 !
creaza d e!a sine. Aceasta para!e!a In tre cltiva re a pa Ina ntu lui, l1a ~terea

DcspI'c Epic/cza

399

puterea dumnezeietii preotii prin rugaciune i binecuvantare spre desavarirea celor puse inainte. Fiindca puterea preotiei i apa botezului - apa simpla fiind
la aratare - face curatitoare a tot pacatul, impreuna
chip nevazut dumnezeiescul Duh. Aceasta
i ungerea mirului savarete 11arul PreasfantuIui
Duh taina preotieiJ5 toate ceIeIaIte taine ale Bisericii.
urmare, nu indraznind intru rugaciunea noastra,
nici socotind neputLncLoase aceIe cuvinte ale Stapanului credem ca ele se savaresc cand ne rgam peste cele
puse inainte, ci marturisim ca aceste cuvinte raman
vigoare, i aratam puterea dumnezeietii preotii, putere
ce este savaritoare a oricarei taine prin chemarea Duhului Sfant, Care lucreaza prin ea. Caci aa zice i dumnezeiescuI Gura de Aur despre acest Iucru a treia carte
"Despre ": "Statut-a preotuI coborand nu foc, ci
pe ] Sfant, i face rgaciune muIta vreme nu ca vreo
faclie, Iasan d u -se de sus, sa mistuie ceIe puse inainte, ci ca
haruI, cazand peste jertfa acea rgaciune, sa aprinda
sufletele tuturor i sa Ie arate mai Iuminoase decat argintul curatit fOC" 16. Insa nu trebuie sa avem nici indoiala nelamurire ce privete faptuI ca atunci cand ne
rgam lnsui Stapanl1I Se jertfete Se impartaete, de
vreme ce a porl1ncit ca sa facem aceasta. "Aceasta'" zice, "faceti intru pomenirea Mea" (Lc. 22, 19). $ a
fagaduit sa dea Duhul Sfant tuturor ceIor ce-L roaga, nu
numai preotiIOl"", i voLete foarte sa se savareasca acest
lucru de catre noi fiecare zi, ca sa se arate continuare
de rnci !? sfanta Liturghie ara ta !egatura ganica Il1tre creatie !?i iconom ia dumnezeiasca. AceJa!?i H rist os este Creatorul !?i Rascmparato
ru l n s t ~i !egea care le guverneaza pe toat e s re Indumnezeire este
sinergia (llnpreuna lu cr are a Creatoru lui !?i aeatu rii) .
15 Litera!: "pe In!?i!?i preotii" .
16 DL'spI'C IIrcofic 3, 4, PG 48, 642.

,
400

SFANTUL .

(.

; '
, ~J
,, ;
, ' ;
. ' ,

t:aH"

; '

; ; .

(6.) ' ;

11 :

; .
[ ; .; ;

, ; 6
- '

'. ' ;

alJTC+J T4J ' l1 ,

6, ,
' .

'
, [ , '
, ' KC~

6 , '
~111 ' ll

6 ' .
n~JV ,

, 1 x~ Jl
' H~ ,
11 J

{ l ' ~J
' nj O ~

Despre Epic/ezi

40 1

lntotdeauna. Sau poate pe acest temei eti banuitor i fat5

de botez, care de asemenea este savarit prin rugaciuni ~ i
: ;;, daca ai fi consecvent, poate vei vedea neregula i ceea ce privete iertarea pacatelor, data prin
] , i ar trebui sa anu1ezi de asemenea
toate ce1elalte taine bisericeti. Insa nu stau aa 1ucrurile,
l1U stau. Caci credincios este Ce1 Ce a fagadiit ca va fi cu
tOte zilele pana 1asfaritu1 veacului.
6. Aadar, noi, primind acestea de 1a Sfintii
:;i '.J F: 1a urmaii 10r, 1e i tinem nescl1imbat, i redam cu! 1n acord cu ei. Iar ca cuvantu1 Domnu1ui despre
tairot, stit chip de istorisire, e suficient spre sfintirea
daruriior, nu se arata ca vreunu1 dintre Apostoli sau dintre dascali ar fi spus vreodata. Dar ca ceea ce a fost rostit
odata de catre Ace1a pururea 1ucreaza, prin lnsui faptul
de a fJ de Acela, asemenea ! de la facerea 1umii, aceasta spune 10an ce1 cu limba de aur. 1ar
ca ceea cc este rostit acum de catre preot - fiindca de el
esie rostit - poate sa faca 1ucru1 acesta, nu se poate afla
de niciunde, de vreme ce nici cuvantu1 de 1a facere nu 1ucreaza pentru ca este rostit de vreun om cazu1 fiecaruia din ce1e ce vin la existenta, ci pentru ca a fost rostit de
Dumnezeu odata pentru totdeauna. $ nici ei nu vor zice
ca cuvantl Stapanu1ui 1ucreaza cand este pur i simp1u
rostit de fitecine, nici nu 1ucreaza afara a1taru1ui. Prin
urmare, daca este nevoie de preot, i de jertfe1nic, i de
ce1e1a1te cate sunt de trebuinta pentru acest 1ucru, cum
sa nu fie nevoie i de rugaciuni, i de binecuvantare, i
de pogorarea Duhu1ui Sfant prin e1e, care pogorare savarete toate taine1e? Pe 1anga acestea, sa vina sfintitu1
Dionisie spre a da marturie pentru ce1e savarite de catre
Caci, contempland taina Hturghiei, zice: "Laudand

402

SFANTUL EVGHEN ICUL

,
9:'
-

;
. ' ]

'

,
,

. ' '
, ,

(7.) Tc}J
, ' ; ;
. - ;
:
TOVT4J Tc}J ,

, , ,
' 11 ,

, ,
,
' ' ,
o(~

( , ,

'

ll , ,


17 sensul ca se apara ca nu pentru vrednicia lui face slujba, ci pentru porunca Mantuitorului.

Desprc Epic/ezi

403

ierarhul sfintitele dumnezeie~ti, vine Ia sfin tita

lucrare, ~i mai inHli se apara ~i striga17: Tu ai zis: "Aceasta
sa faceti intru pomenirea Mea". Apoi cere sa se faca vrednic de aceasta sfintita lucrare, prin care imita pe Dumnezeu, ~i, prin asemanarea cu Hristos, sa savaT~easca
chip cu totul curat cele dumnezeie~ti ~i sa imparta~easca
cei ce se vor imparta~i cu sfintita cuviinta18. Apoi sluje~te cele preadumnezeie~ti ~i aduce la vedere, prin cele
puse inainte in cl1ip sfintit, cele laudate. Caci descoperind
painea acoperita ~i neimpartita, ~i impartind-o multe
particeIe, ~i impartind tuturor paharul ceI unul, inmulte~te ~i imparte chip simbolic unitatea". $ dupa putin:
"imparta~indu-se ierarhuI ~i imparta~indu-i ~i ceiIalti,
termina cu sfinpta muItumire"19.
7. Oricine vrea sa vada cu cine sunt acestea acord
- cu cele savar~ite de noi, sau cu ceIe savar~ite de Iatini
-, poate sa faca. Caci noi, urmand sfintitiIor ApostoIi
~ dascaIi, conform randuielilor predate de ei, dar ~
acestui aratator de cele sfintite, laudam sfintitele lucrari
dumnezeie~ti, adica, dupa cum aceIa~i zice, in tru parea
lui Dumnezeu cea pentru noi, moartea Lui pentru noi,
dumnezeiasca na~tere a celor botezati, dumnezeiasca
infiere, indumnezeirea prin pazirea porunciIor. Apoi,
ajungand acest chip la sfintita Iucrare, mai intai ne
aparam pentru aceasta ~i strigam cl1iar stapane~tile cuvinte pe care le-a zis atunci, ~i adaugam ca insu~i
Ie-a poruncit: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea".
Apoi, cerand sa ne facem vrednici de aceasta sfintita lucrare care imita pe Dumnezeu, dupa cum cuprind carple de slujba, slujim ceIe preadumnezeie~ti pIin rugaciune, ~ binecuvantare, ~i pogorarea Duhului Sfant. $i
18
19

chip vrednic de cele sfintite.

Iaarflia bisaiceasci, , Despl'c ana Lfghe,

404

SF.~NTUL . ,

Desprc EJI iclczi

405

descoperind painea, pana atunci acoperita > neimpartita20, im parti m multe > im parti m tuturor paharu l
cel unul. Dar la latini preotul > el, chip de
istorisire, cu vintele Stapanului, cum a poruncit : " Luati, mancati" > "Beti toti" > "Aceasta sa faceti intru
menirea Mea". Insa nu savar>e>te nimic mai mult, ci se
pare ca ins a > istorisirea cu vintelor este indestulatoare
pentru sfintire > pentru lucrarea cea sfin tita. Pe urma,
luand de unde era painea cea nedospita > neacoperita
pana atunci > inaltand-o, rupe bucata > pune
tir, iar restul baga gura; > dupa ce a baut in tregu l
potir, indeamna pe diaconii care slujesc impreuna cu
el sa-l imbrat >ee pe el, cel ce a zis cu semetie: "Luati,
mancati ]!" > "Beti din el ]!" , dar care n-a imarta>t
nimic nimanui. Aceste lucruri nu sunt chip limpede
potrivnice atat textelor Liturghiei, cat > talcuirilor predate de Parinti, > cuvintelor Stapanului, > cl1iar vorbelor rostite de catre ei, de latini? Oare, a>a stand lucrurile, vor cuteza sa ne invinovateasca, > sa ne caute nod
papura invataturile noastre, > sa le rastalmaceasca, de vreme ce ele sunt urmatoare sfin tilor? Insa Gura
de Aur zice: "Cuvantul Stapanului, rostit data pentru totdeauna, face jertfa desavar>ta" 21. " Ros tit data
pentru totdeauna'" zice, nu "rostit acum de preot'" (
cuvantul "rostit data pentru totdeauna d e Mantuitorul, introduce intotdeauna cele puse inainte puterea

211 e t l IJare a sp u ne ca d escoperirea p iHnii se facea m ai tarziu d ecat azi, ad ic5 Ja Crez, fapt neconfirmat de nici izvor. putem
ti cu certitu d ine ceea ce a vrut sa spuna aici SfantuI. pic fort at I-am
putea traduce prin " cele ce pana de demult fusesera acoIJerite".
21 Dcsrc Ia llzn I'cn / ludn, PG 49,380: "De fata este i ac ::m Hristos.
Acela care a "impod obit acea mas5, Acesta "impodobete i acum . Caci
n om este cel ce face ca cele puse "inainte sa devina rupul i Sangele lui
Hristos, ci Insui Hristos Cel rastignit pentru . Preotul sta "implinind

"infatiarea din afara graind cuv intele acelea. Dar puterea harul este
a lui Dumnezeu. " Acesta este rupul Meu ", zice . Acest cuvant preface
cele puse inainte. ~i dupa cum glasul acela care zice: " Creteti i va
muJti ~i umpleti pamantul", a fost spus data pentru totdeauna, dar el
se face fapta orice timp, imputernicind firea noastra spre facerea de
prunci, a~a ~i glasul acesta, rostit data pentru totdeauna, face jertfa
desavar~ita la fiecare masa biserici, din acea vreme pana azi i pana
la venirea Lui" .

, ,

.

, ; , ,
, -

' , '
;
(} ' ,
. , '
)~J;)(T, 1

TcfJ

[ , ,

,
,
] i- ,

; [t. .

1 ;

,
'

'
,
' 1 , 1

406

SFANTUL EVGHENICUL

~ '
,

; ,
., ,
, , ,

TctJ ,
TctJ ,

; ,
1 .; .

Despre

Epic/ezi

407

desaar>tare, le > desavar>e>te pe ele mod real.

Fiindca aceasta lucreaza pogorarea Duhului Sfant prin
rugaciunea preotului, > acest fapt e limpede din cele pe
care inSU> cel cu limba de aur, precum am infati>at mai
inainte, le spune dupa ce a grait cuvintele Stapanului.
IITrimite'" zice, IIDuhul Tau cel Sfant > fa painea aceasta
cinstit Trupul Hristosului , iar ceea ce este potirul
acesta, cinstit Sangele Hristosului , prefacandu-le cu
Duhul cel Sfant". Daca acestea - indupleca pe
cei > pe cearta, sunt vrednici de mila atat din pricina
ne>tnte, cat > din pricina invart>ar celei adanci 22

22 Literal: de Indoita ne~tiint5 ~i de Impietrire adanca; Indoita ne~ti

inta se refera la cea dtIITovniceasca ~i cea ,,~tiintifica", ultima referinduse la confruntarea surselor istorice ale Parintilor ~i ale textelor liturgice.

,
,

preasfintitului Mitropolit al Efesului,

Kir Marcu Evghenicul, marturisire a
dreptei credinte expusa , la
Sinodul ce a avut loc cu latinii 1

(1.)

;
,

,

,

, CJ
,
,
:

' ,
, , ; :

1 Editata de Dositei, , . 586-589, Parios, AntitJaJJa, . 169-174;
Blastos, Markos, . 63-67 ~ Dokil1lioI, . 155-160; Doukakis, S!jnax., .
410-414; Hergenroether, PG 160, 16-105, Petit, 17, . 435-442 ~ Marci
OJJel'a, . 127-134; Karmiris, Monlil1zentele DogInatice, . 355-358. Datata
mai-iunie 1439. Am folosit editia din .
2 diHcil de redat limba romana cuvantul . ElInseamna n
ceput, principiu, obar~ie, carmuire etc. De aceea 11 vom traduce ]a

1. Fiind eu crescut, cu harullui Dumnezeu, dogmele cele drept credincioase urmand toate Sfintei Sobornicetii Biserici, cred marturisesc pe Dumnezeu Tatal a fi Singurul fara de obarie 2 fara de
cauza, izvor cauza a Fiului a Duhului. Caci Fiul
din Se nate, Duhul din purcede, fara ca Fiul sa
contribuie cu nimic la purcedere, dupa cum nici Duhul
la natere, decat prin faptul ca amandoua ieirile sunt
deodata una impreuna cu cealalta, dupa cum rnvata
Parintii cuvantatori de Dumnezeu. Caci de aceea se
spune ca Duhul Sfant purcede prin Fiul, ceea ce inseamna rmpreuna cu Fiul precum Fiul, chiar daca prin
natere ca Acela3 . Dar Fiul se spune ca Se nate prin
Duhul, din pricina ca numele de Fiu este relational, ca
fel, ci functie de context, dar ~ tinand cont de ] unor cuvinte. De
pilda, textele ]jturgice se spune "Tatal ce] fara de lnceput", "ce]
fara de obar~ie" .
3 Prepozitiile ~ se refera, deci, ]a simuJtaneitatea ~ egalitatea
ie~irilor ~i Dul1ului din Tatal, chiar daca ele ca mod de existenta
sunt diferte, ca une]e ce dau lnsu~irile ipostatice ale ce]or doua Persoane treimice.

410

SFANTUL EVGHENICUL

, ' .;
.

'
;:

.
' 11 ,

, ' '

,
c;:J 1J
, ' , ,
,
'
; 11 ,

4 "fnsu~irea Tatalui est e a finta dintr-un cauzator - .
Aceasta lnsu~ire se poate vedea caz u l Fiului ~ al Duhului . Ciici
Filll et din Tatiil( precllm zice Scrptura, Dlllllll diII lll
de Tatiil pl'rcedc . Tnsa dupa cum "a f i n ta fara cau za ", d e vreme ce e
lnsu~irea Tatalui Singur, poate sa se potriveasca Fiului ;; Duhului,
a;;a "a fiinta dintr-o cauza" - ceea ce este insu;;ire a Fiului ;; a Duhulu - se poate contemp]a Tatal. Dar COI11IIII fiiIId Fiului ll
" fiillfa frii ntere"(dcii fiirii Tatiil ca callzii n. .), ca cumva sa se observe vr eo confuzie ce pri ve~te ln su;;irea, iara;;i ex is ta
deos ebire neamestecata ce prive;;te ln su ~irile Lor, 'in ca t sa se p astreze
;; comunul ;; s5 se confunde nici insu;;irea specifica . Caci Fiul Unul
Na scut e numit de Scriptura "din Tatal " ~ la atat a statornicit cuvantlII
Scrip tu rii 'insu;;irea . Dar Duhului Sfant se sp u ne ;; " d in Tat aI" ;;
se m arturise;;te plus ca este ;; " al Fiului" . "Caci daca cineva'', zice ,
" ! are Duhul Hristos, acesta este al Lui"(Rom. 8, 9). dr,
[)llllul fiiIId diII lltll este I 11 Hristos. l' Fiul fiilld dill
[)/l 111 este, IIici 1111 se spule ci este l. Nici se ra110rteaza ;; in vers aceasta succesiune relationala [raport d e relatieI ca s5
se poa ta ra po rta d eopotriva ;; sens invers cuvantul, 'incat, dupa cum
sp u ne nl " DUllu I Hristos'', a;;a sa-L numim ;; pe Hristos a] Duhului.
~;]1;] , acea s ta 'insu;;ire distingand mod limpede ;; fara confuzie pe
n 1: Ce lalalt, iar identitatea ce prive~te lucra rea marturisind firea
1'01' co l n5, s-a in ta rit amandoua acestea [ comunuI ;;

Mrturisirca dc aedint

411

sa nu para ca este fiu al DuhuIui. De aceea se sptne i

Duhul FiuIui, din pricina ca Ii este propriu dupa fire i
pentru ca Se arata i Se da oameniIor prin Iar Fiul
nici este, nici nu se zice aI DuhuIui, dupa Grigorie aI
" . ~i daca l1a purcede prin Fiul" ar fi aratat cauza,
dupa cum zic noii I1teoIogi'" iar faptul de a straIuci5, i a Se arata prin , i a iei impreuna cu i a fi
cu , dupa graitoruI de Dumnezeu Damaschin6, nu L-ar fi Iipsit toti teoIogii, mod explicit, pe
Fiul de insuirea de a fi cauza, unul zicand: I1SinguruI
izvor", ceea ce inseamna cauza, l1al Dumnezeirii mai
presus de fiinta este Tatal, i prin aceasta Se deosebete de FiuI i de Duhul" 7, iar aItuI: I1Singurul nenascut
i singurul izvor al Dumnezeirii este Tatal" 8, adica
Singur este cauza, dupa cum Singur este i necauzat.
Iar aItul: I1Toate cate Ie are TataI sunt aIe FiuIui, afara
deosebirea ipostasurilorI intelegerea drept credincioasa despre Dumnezeire, 'in ca t Treimea este numarata ip os tasu ri ;; Se tai e bucati d e alta fire " (TIlcuire tiI /lOstru, CuvantuI 3, Gregor's Bischof's
' Nyssa Abhandlung der Erschaffung des Menschen, Leipzig, .
262-264) .
5 Vezi Gri gorie Cipriotul, PG 142 250D-251B ;; D. StaniJoae, Teologia
DogIIIatici SiIIIbolici 1, . 318.
6 cf. Dog/lIatica, 1, 12, . 122-124;; 8, . 96: "Iar DuhuI Sfant est e
puterea de manifestare a Dumnezeirii ascunse a Ta talu i, [putere] car e
purcede din Tatal Fiul, dupa cum ;;tie, dar na;;tere". "DuIluI este Dullul Sfant al Tatalui, ca ce purcede din TataI (caci nici
mi~care exista fara DuhuI) ~ este Duh al Fiului ca ce [purcede] din , ci ca ce purcede din Tatal. Ca singura cau za
este Tatal"; "Dumnezeu este DuhuI Sfant, la mijJoc ' Cel Nenascut ;;i
Cel Nascut;;i cu Tatal Fiul " . " Du mnezeu este Duhul Sfant,
tere sfintitoare, enipostatica, Care [putere] purcede chip ned esp arti t
din Tat al ;; Se odihne;;te Fiul, deofiinta cu TataI ;; cu Fiul ".
7 cf. Sf. Dionisie Areopagitul, DesIIrc IIrtIIlirilc du/eeet, , 5.
textul dionisian lipse;;te ultima parte citata de Sfantul Marcu, a nume
" aceasta se deosebe;;te de Fiul ~ de Duhul'', dar ideea es te continuta putin mai sus, acela;;i capito] din scrierea Sfantului Dionisie.
8 Sf. Atanasie cel Mare, CoIItra sabelieII ilOl', PG 28, 97.

S FA N TUL EVGHENICUL

412

, , ; : '
:
; ; ,

, '
, , , 4J
, - c.J
; ] ,

, i: 4J '
,
'
: 4J
, (:" , ' (:" '
- ; '
; 4J '

, , ' ,
, c:.J ,

' 4J 11
c , .
, , '

~ , '
. (:"

11

, ,

, ~ ,

11 ,
, 4J
' , .
9 Sf. Grigorie eo!oguI, Cl/ Vdl1taI'Ca 34, 10, PG 36, 252. ot acolo spune
SHin tu ! Grigorie: "Toate cate sunt ale Fiului sunt ~ i a]e Duhu!ui, afara
d e faptu! e a fi Fiu" (adica de a proveni prin na~tere din ata!). . ~i
Cllvdl1farca 41,9, PG 36, 441.
](J Sf. Ioan Damaschin, DogIlIatica, 12b.
11 D08Inatica, 8, . 96.
12 D ogInatica, 12b, . 124.
I.l D 08Inatica, 8, . 98.

itsre de cdllti

4 1]

de cauza"9. 1ar altul zice ca "romanii nu-L fac pc I~]

cauza a DUI1lllui''. 1ar altul: "Singurul cauzator este
tal"lO. 1ar alte zice: "Pe ] nu ] numim ni ci
cauza, nici TaHi"11; > a]tundeva: "Cate se potrivesc unui
izvor, > cauze, > nascator, sunt potrivite doar Tata]ui"12.
$ acest preateo]og Damaschin l-ar fi refuzat
pe "din'', punand "prin" cand e vorba de Fiul, atllnci
cand zice al capitol din cvintele teo]ogice:
" zicem ca DUl1uI e din Fiul, ci nnmim DI1.] "a]
" > martnrisim ca Se arata > Se marta>e>
te " 13. $ acea>, capitolI al treisprezecelea,
ara> zice: "D11] este al Fiului ca ce pLlrcede din , ci ca ] ce prin ] din Tatal. Caci
singLlrI caLlzator este Tatal"14. 1ar epistola catre
dan, la sfar>t, zice: "Dnhlll este enipostatic, pnrces >
e>t, lnsa prin ], > nu din Finl, ca ce este DU]1
al gLlrii l. Dllll1nezen, ve stitor al Cnvantului" 15 Iar
cuvantl ]a lngroparea cea dllmnezeiesc-omeneasca l 6 a
Domnul.i zice: "Dnhul Sfant este al Dnmnezen >
Tatal ca ce purcede din , > se spnne ca este a]
Fiulni, ca Llnul care Se arata > Se marta>e>te
zidirii, Insa > aIe fiintarea din "1? Caci este limpede ca nnde indica intermedierea cauza]a > canza
proxima., dnpa cum latinii 18, acol0 ea are lntru totl
acea> lnteles cn > " se poate lnlocni cn cea]aJta,
precm I1Am dobandit om prin Dumnezen" (Fac. 4, 1)
este acea> cu " am dobandit om din Dnmnezeu'',
14

15

D 08Inatica, 12b, . 124.

E]7istola des]7I'C lll " TI's agI1 iO II", 28, Dic Schriftell dcs ]olll1l1IICS ll

DaI1r.skos,

4, Berlin, 1981.
Literal: dumnezeiesc-trupeasca.
17 ll l SdIn/Jita cea MaI'e, PG 96, 605.
atini spuneau ca a plIrcede prin FiulInseamna a purced e din Fiul.

S FA NTUL EVGHENICUL

414

,
. ; '

; ; ,
'

11

11

. ,

, .;

; ,
, .; .
' , '

n Qoc:

, '

, ; ,
.

; ,
;
' , ,
.

, [
' ,
19 Sunt admise formulari lapidare teologie. Dar daca ele sunt n
terpretabile, trebuie intotdeauna sa se precizeze intelesul acelei formulari lapidare.
20 EJJisto!a 38, 4, ed . Courtonne, l. 1, . 86. Citatul dat de Sfantul
Marcu difera cu litera de epistola Sfantuli Vasile. Sfantul Marcu citeaza " " [impreuna cu Fiul], iar epistola contine "
" [dupa Fiul, urma Fiului] (lucru foarte de inteles daca se
ia seama apropierea formei grafice a literelor ~ grece~te). Pentru claritate, redam pasajul intreg din Sfantul Vasile: "A~adar, fiindca
Duhul Sfanl, de la Care izvora~te peste zidire toata darea bunatatilor,
pe de parte, atarna de Fiul, lmpreuna cu Care este cugetat chip
nedespart, iar pe de alta, are existenta legata de cauza Tatalui, de unde
~ prcede, acest semn caracteristic al proprietatii ipostatice 11 are: a
Se face cunoscut dupa Fiul ~ impreuna cu (
~) ~ a-$i lua fiintarea din Tatal. lar FiUl, Care face cunoscut prin
Sine ~ lmpreuna cu Sine (' ' ) pe Duhul Care

MiirtIIrisirea de ed{i

415

"Barbatul este prin femeie" ( Cor. 11, 12) es te a ce la~i

lucru cu "barbatul este din femeie" . Deci, unde a fos t
interzisa prepozitia e clar ca a fost refuzata impreu na cu aceasta ~ cauza. A~adar, Duhul Sfant purcede din
Tatal prin ], dupa modul teologiei ", ca cela
ce, purcezand din Tata prin Fiul Se manifesta, sau Se
face cunoscut, sau straluce~te, sau Se arata. "Caci Duhul are", zice Marele Vasile, "acest semn caracteristic
al proprietatii ipostatice: a Se face cunoscut impreuna
cu Fiul ~ cu ~ a-$i lua fiintarea din Tatal"20. A~adar,
aceasta vrea sa se spuna ~ "prin Fiul": ca Duhul Se face
cunoscut impreuna cu Fiu Caci nu alta proprietate s-a
atribuit aici Duhului raport cu Fiul decat a Se face cunoscut impreuna cu ~ alta raport cu Tatal decat
a-$i lua fiintarea d in E1 21. urmare, daca este absolut
necesar sa atribuim cu exactitate insu~irea proprie cui
apartine mod ", rezulta ca Duhul Sfant nu are
alta relatie raport cuFiul decat a fi cunoscut impreuna cu dupa cum ~ raport cu Tatal a-$i lua fiintarea
din A~adar, Duhul Sfant nu-$i are fiintarea, nici existenta din Fiu fiindca caz contrar ce a impiedicat sa
se spuna ca "Duhul Sfant purcede prin Fiul ", a~a cum
purcede din Tatal, Singur stralu cind chip Unul-Na scut din Lumina
cea Nen ascuta, nu are nici parta~i e cu Tati'il sau cu Duhul Sfant ce
pri ve~te identitatea lnsu ~irilor caracteristice, ci Singur Se face cunoscut
prin lnse mnele spuse". De rem arc at ca apare ~ " ' cu exac t
lntelesu l folosit de Sfantul Marcu, chi ar daca nu la locul indi cat de el.
21 Chiar daca argumentatia pr esupune citatul " " ea
nu-~i pierd e valoarea, caci n textul vasilian se gase~te Impreuna cu
" ~ ~ care Inseamna pur ~ simplu "lmpreuna cu
". Deci Sfantul Marcu nu a tradat nicidecum sensul Sfantului Vasile.
22 Formularea greaca este mai eliptica ~ mai greu de redat cuvant cu
cuvant romane~te, de aceea am ales sa parafrazam textul pentru a-j
pastra Intelesul.

416

SFANTUL EVGHENICUL

' : '
, ; ;
, '
, ' ; ' .

.;

'rcfJ YcfJ

(2.)

, cfJ ,

(
, '
), ,
OL
.;
' ; ;
.; c,
,
, . . ' '

, '
,

'

'rcfJ c,

cfJ,

,
,

Mrturisirea dI' credil1t

417

se spune ca "toate prin Fiul s-au facut"? Dar acellucru

(facerea prin Fiul) se spune punandu-se locullui
[23 , insa aceasta (purcederea prin Fiul) nicidecum, n ici
nu ar gasi cineva pusa undeva formula "fara Tatal'" ci
se spune "din Tatal prin Fiu1". $ aceasta formulare nu
atribuie mod constrangator Fiu1ui faptu1 de a fi cauza 24 De aceea nici nu se gasete undeva expresia "din
Fiul", de aceea a fost refuzata fara nici un dubiu.
2. Iar cuvintele Parinti10r dascali10r apuseni care
atribuie Fiului cauza Duhu1ui eu nici nu 1e cunosc (caci
nici nu au fost talmacite vreodata 1imba noastra, nici
nu au fost probate de Sinoade1e Ecumenice 25 ) , nici nu le
primesc, avand marturie ca sunt corupte interpo1ate,
atat de 1a multi altii 26, cat i din cartea ce de curand a
fost prezentata ca dovada de catre ei, a Sinodului
Ecumenic, care orosu1 cu adaugirea Simbol.
Care, cand a fost citita, tiu cei ce au fost de fata atunci
cata ruine a revarsat asupra 10r27 Insa acei Parinti nu
au scris nici 1ucruri contrare Sinoade1or Ecumenice
dogme1or lor comune, nici 1ucruri care sa nu conglasuiasca cu dascalii rasariteni, dupa cum se dovedete prin
multe a1te cuvinte a1e 10r. De aceea lepad asemenea graiuri primejdioase despre purcederea Duhu1ui Sfant i,
conglasuind cu Sfantu1 Damaschin, nu spun ca Duhu1
este din Fiu1, c11iar daca vreun altul, oricare ar fi el, ar
parea ca spune aceasta, nici nu spun ca Fiul este cauzator al Du11ului, nici purcezator, ca sa nu fie un cauzator

, ' 1 ~

ce privete iconomia, adica raportul lui Dumnezeu cu creatia,

prepozitiile > sunt interschimbabile. Dar unde e vorba de relati
intratrinitare cele doua au un Inteles riguros definit.
24 Daca s-al" fi spus doal" "Duhul purcede prin Fiul" fara a mai adauga "din Tatal'" am fi constran> sa lntelegem ca Fiul este cauza Duhului.
23

Dar formula "d in Tatal prin Fiul", Inteleasa ortodox, salveaza acest fals
dogmatic.
25 sensul ca nu au fost probate de ciitre Sinoadele Ecumenice ca
exprimand adevarul.
2. Sau: "din multe alte [carti]" .
27 Asupra latinilor.

418

SFANUL ,

:
, ' ;
,

1 1
.

(3.)
; ;
; , ,

, ,
- '
, ,
; ~)
: ' ,
: C}) : '
' ' ; ;
,
,
11, 11~)
'

1] 11~
,
,
.
, , ,
, c}J

, 1

Mirtllrisirea

de c-cdinti

419

secundar Treime ;; de aici sa fie doi cauzatori ;; doua obar;;ii. Caci aici exista cauza fiintiala,
ca sa fie ;; comnna celor trei ", ;; de aceca
latn vor scapa nicidecum de cele dona obar;;ii cata
vreme vor zice ca ! este obar;;ie a Dnhnlni. lar obar;;ia este ceva ce tine de persoana ;; distinge persoanele 2'J.
3. A;;adar, nrmand lntru totl sfintelor ;;
;;apte Sinoade ;; Parintilor lnteleptiti de
nezeu care au lmnat ele, "Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal , Fac5torul cerlui ;; al pamantu, al tturor, ;; vazute;;i nevaznte. $ lntr-Unnl Domn
lisus Hristos, l Dnmnezen, ! , Care
din Tatal S-a nascut mai lnainte de toti vecii; Lunlin5
din Lumina, Dnmnezen adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut Hicut, deofiinta cu Tatal, prin Carc
toate s-au facut. Care, pentrn oamenii ;; a
noastIa mantuire, S-a coborat din ceruri ;; S-a intrupat din Duhul Sfant ;; din Maria Fecioara ;; S-a f5ct
om. $ S-a rastignit pentru n zilele Pontiu
;; a p5timi t ;; S-a ingOpat ;; a lnviat a treia , d u pa
Saipturi. $ S-a lnaltat la ceruri ;; ;;ade de-a dreapta
Tatalui ;; iara;;i va sa vina cu slava sa judece ;; m
, a Carni lmparatie va avea sfar;;it. $ lntru DUllUI
Sfant, Domnnl, de viata Facatorul, Care din Tatal purcette, Cel Ce impreuna C1 Tatal ;; cu Fiul este lncllinat
;; slavit, Care a grait prin prooroci. Intr-Una, Sfanta,
Sollorniceasca ;; Apostoleasca Biserica. MartlIrisesc

. a
a '. CJ

2 Cauza Treime nu este fiinta comuna celor trei Persoane, ci un

Ipostas. Deci daca indicam doua Ipostasu ri ce sunt cauzatoare, in tro d u cem dOlla cauze Treime ~ atunci se afecteaza unitatea treimica.

29 Latinii puteau sus\ine doua principii, caci pentru ei principiul era

fiintjal (de~i, acest caz, ar fi trebuit sa atribuie ~ Duhului faptul de a
fi callza, daca ar fi fost consecvelt CU logica Ior), Duhul pura>zand din
fiinta comU:1a Tatalui ~i Fiului. Dar Parin\ii spun ca principiul Dumnezeirii este TataI ca Persoana.

420

S"ANTUL MARCU EVGHENICUL

:
, .

(4.)

; ;

, ;
,

, l~ ; ,
; ; ;
' ;

'
, ,

11

'
; '

,
;
, ;J

, ,
; , ; ;

1 ;J ' . , ,

,
,

. ' '

'rc}) '
.

11

(5.)

, ,
!

MiI'tirisiI'en de credil1ti

421

Botez spre iertarea pacatelor. Atept lnvierea

i viata veacului ce va sa fie. Amin".
4. Aceasta sfintita lnvatiitura acest Simbol de credinta, expus de primul de al doilea dintre Sinoade i
validat i confirmat de celelalte, primindu-l i pazindu-l
cu tot sufletul, primesc i 1mbratiez, pe langa cele apte Sinoade spuse, i pe cel adunat dupa ele vremea
credinciosului lmparat Vasile al romanilor i a Preasfintitului Patriarh Fotie, cel numit al VIII-Iea Sinod Ecumenic3, care, fiind de fata i Pavel i Eugeniu, episcopii,
i Petru, preotul i cardinalul, ca ai fericitului
Papa Ioan al vechii Rome, a validat a confirmat public
al VII-lea Sinod Ecumenic, a hotarat sa fie numarat
lmpreuna cu cele dinaintea lui, i a reaezat scaunul
sau pe Preasfintitul Fotie, a osandit dat anatemei,
precum au facut i Sinoadele Ecumenice dinaintea lui,
pe cei ce lndraznesc, abatand credinta pe alt Higa, sa
faca adaugire, sau sa scoata, sau sa schimbe ceva Simbolul amintit. "Caci daca cineva", zice, "va lndrazni
afara acestui sfintit Simbol sa rescrie un altul, sau sa
adauge, sau sa scoata i ar cuteza sa-l numeasca oros,
osandit sa fie i lepadat din toata obtea cretineasca"31.
$i aceleai lucruri le spune mai pe larg i mai limpede
despre aceasta adaugire Simbol i papa Ioan, scriindu-i Preasfintitului Fotie32. Acest Sinod a dat i canoane
ce se afla toate cartile de canoane.
5. Aadar, conform orosurilor lui i Sinoadelor dinaintea lui, judec ca trebuie pazit nemicat sfintitul Simbol de credinta, precum a fost dat, i primesc lmpreuna
cu ele pe cei primiti de ele, i lepad lmpreuna cu ele pe
Sinodul din 879 de la ConstantinopoI.
" Karmiris, , . 226.
32 ScrisonlTa 350, PL 126,943-946.
30

5FANTUL EVGIIENICUL

422

. ;
; ;.>
;

, [ :
}! ,
. ;

' , ,
, ,

11

, '

, ,
. ; ;: ,

. ;

,

11

c,

11

1 , '
,
Ao~ 1 11
, ' ,
11 ~ /, ,' I~

ol~' l
, , .;,

, 11
11

' 1]

ol~ '

11,

, , 1],
l], o~

Vezi ~i Grigorie Pa!ama, CHZJil1tclc apodicticc, Pro!og, . 26.

Canoane!or 11 ~ 12 aposto!ice ~i 2 Antiohia.
35 COIIIc11tariH la Galatcl1i, PG 61, 624.
". '1m re u ~ i t sa identificaIl1 opera din care citeaza 5fantu! Marcu .
17 C l'i / 1 1 ascctic 8 (PI'OloglIs 8), !JG 31, 680.
33
3'

rts'ca

dc C/'Cdil1t

423

cei lepadati de ele. Nu primi nicicand arta> e pe

cei ce au lIldraznit sa adauge Simbol lIlIloirea despre
purcederea Duhului Sfant, cat timp raman asemenea
abatere 33 IICaci cel ce este ", zice, IICU cel
ce nu este comuniune cu Biserica, > el, la randul sau ,
sa fie afara "?' . $ dumnezeiescul Gura de
Aur, talcuind spusa IId aca cineva va beveste>te altceva
decat ati primit, sa fie anatema" (Gal. 1, 9), zice: IINu a
zis Daca va vestesc cele contrare sau va dau totul peste
cap, ch iar daca ceva mic va "b eveste>te" afara
de ceea ce ati primit, chiar daca se abat de la credinta
vreo , anatema sa fie " 35 $ acea> ara> zice :
IISe poate face iconomie unde nu este calcare de lege" 36
$ Marele Vasile, "Ascetice", spune: IICadere pe fata
de la credinta > vinovatie de mandrie este fie a lepada ceva din cele scrise, fie a introduce ceva din cele nescrise, de vreme ce Domnulnostru Iisu s Hristos a spus:
O ile Mele glasul Meu 11 asculta (cf. . 10, 7-8) >, mai
lnainte de aceasta, a zis : Strain u lu i ele nu urmeaza,
ci vor fugi de el, fiindca nu cunosc glasl strain ilor ( .
10, 5)" . $ ep isto la catre m onahi zice: IID aca uIlU se
prefac ca marturisesc credinta sa natoasa, dar su nt
arta>e cu cei de alt cuget, unii ca ace> ta, da ca IlU se
leapada dupa ce au fost somati, IlU num ai sa nu Inai fie
comuniune cu , dar nici frati sa nu-j numiti"3H. $
lnaintea acestora, purtatorul de Dumnez eu Ignatie,
epistola catre dumnezeiescul Policarp al Smirnei, z icc:
IITot cel ce grae>te afara celor randuite, clliar daca
aJ" fi vrednic de crezare, clliar daca ar posti, clliar d aca
ar trai feciorie, chiar daca ar face semne, clliar d aca
ar prooroci, sa 11 rve>t ca pe un lup, care luce a z a
3

38 am gasit !a Sfantu! Vasile vreo epistola cate 1110llall i c ll

asell1enea text, d.ar citatu! este foarte apOpiat 111 iliei c "E pis to!a ci'ite
monahi" a Sfant!ui Atanasie ce! ae (PG 26,11 85-] 188).

424

SFANUL EVGHENICUL

; . :
.; ' ,
;
.

,
11
:

(~

, 11 ;
. 11 , ,
' ;

' ; ; 6)
,
; , , ,
; .

MirtIIrisirca de crcdillti

425

piele de oaie stricarea ":". $ ce sa mai lung im

ba? ! dascalii Bisericii, toate Sinoadele toat e d L1lll nezeietile Scripturi indeamna a fugi de cei de a)t cuge t
a ne departa de partaia lor. Aadar, eu, dispretuind
toate acestea, urma celor ce poruncesc sa ne unim
prin aparenta unei paci masIuite? Sau urma ce)or
care falsifica sfintitul dumnezeiescul Simbol
troduc pe Fiul ca pe al doiJea cauzator40 al DuhuIui
Celui Sfant? Las deoparte deocamdata ceIeIaIte absurditati, dintre care numai una singura era de-ajuns ca sa
ne desparta de ei. Sa patesc vreodata aceasta,
gaietorule bune, nici sa ma Iepad de mine insumi sa
cad din ganduriJe cele cuviincioase, ci, tinandu-ma de
invatatnra Ta de fericitii barbati insuflati de , sa
fiu adaugat la arr mei, ducand cu mine de aici, daca
aJtceva, macar aceasta: dreapta credinta.

>9 De fap t e vorba de EJIisto!a cit-c HCI'OIl, diaconu l Antiohiei, 1, 2, 1,

"Patres apostolici", l. 2, Tubingen 1913.
40 Literal: ..al doilea cauzator" .


,
.

Dialogullui Marcu al Efesului al carui

tit1u e "Latinul" sau "Despre adaugirea
facuta Simbolul credintei"l
,

Latinul: mir cum ne invinuiti legatura cu adaugirea facl1ta Simbol, cand II-lea Sinod Ecumenic ne-a predat2 intregul Simbol celui dintai Sinod,
schimbandu-l :;;i sporindu-l cu adaugiri :;;i, peste
alta, explicandu-l spre mai mare limpezire, incat pentru
cei ce se mantuiesc schimbarea ce prive:;;te cuvintele
vatama cu nimic acrivia dogmelor.
Grecul: Marturisim ca a:;;a stau lucrurile, :;;i
tem necuno:;;tinta de faptul ca Simbolul celui de-al
lea Sinod este schimbat fata de ceJ primului Sinod
ceea ce prive:;;te cuvintele. Dar daca aceJor Parinti le-a
fost ingaduit sa schimbe Simbolul, asta inseamna ca
recunoa:;;tem :;; tie dreptul de a face asta.
Latinul: De ce?
Grecul: intai, pentru ca aceia Sinod
nic, iar acest se aplica cazlIl tatI, cJ1iar daca
tu ridici Ir slavi pe papa :;;i primatuJ . , pentru
ca atunci era ingaduit, caci era inca oprit. Jar entru
tine, care ai indraznit sa faci adaosul dupa ce a fost t
lucrul acesta, mai ai nici dezvinovatire pentru a
cadea sub blestemele rostite de parinti

J Editata de Hergenroetller, PG 160, 1000-1101; Vatopedinos, Sotir, .

235-247; Petit, 17, . 415-421 ~ Marci Ope-a, . 107-113. fost s<::risa

probabjlla Constantinopolln anu11440. Am folosit

2 Este vorba de transmiterea prjn predanie.

. ]

C~) ,

11

;
.
.
;

.:
; ;
, ,
. :

, ,

x~ .

'

' :

cciI<t

ciin 1'0.

428

SFANT UL ,

. 1 :

. " .

;
, '

,
;
, 1~ ;
; , ; ;

; .
;

,
, '
.
;
, ;
,

. 1j
' o1~

( 11
) '

11
, oJ

11

11

1 11,

1 ,
' ,
,

,
. ,

Dialoglll dcspl'c Filioqi e

Latinul: Cand a fost oprit ;; pentru ce cn a ?

Grecul: spune totul cu de-amanuntul. Dupa
expunerea credintei de catre cel dintai Sinod, au fos t
multe ;; felurite expuneri ale credintei facute de dif~rite
sinoade, care au inlaturat termenul "de fiintii''. Insa
acele expuneri au fost validate. Dar avand 10c al Illea Sinod Ecumenic ;; pazind cu de-amanuntul cugetul
celui dintai, a facut aceasHi expunere a sa , pe care
acum folosim fara adaos 3, iar cu adaos. Insa niciu! dintre ce1e doua Sinoade a randuit vreo opreli;;te
ce prive;;te sCl1im barea Simbolului. aceasta
na, vremea celui de-a1 III-1ea Sinod a fost
infati;;at Simbol al credintei, dat de cei ce cugetau a1e
Nestorie, Simbo1 ce cuprindea credinta eretica ;; cu
care ei cutezau sa-i boteze pe Lidia. Cand Parintii
l-au auzit citit, judecand sa mai fie ingaduita schimbarea Simbo1u1ui de catre oricine ar vrea aceasta, dat
indata hotarare: ca nimeni sa mai in d razn eas ca sa
scl1imbe credinta expusa de Parinti, adica Simbo1ul credintei4. De aceea ;; fericitul Cl1iriI, episto1a catre 10an
a1 Antiohiei, cunoscand propria sa hotarare (caci el era
intaistatatorul acelui mare Sinod), zic e: " nici chip
rabdam sa fie c1atinata credinta exp usa d e ar
no;;tri, adica Simbo1ul credintei, nici inga d ll im, ni ci
noua in;;ine, nici aItora, fie sa schimbe cu van t din
ce1e puse aco10, fie sa ca1ce singllra si1aba, aducandune aminte de Ce1 Ce zice: N u muta hotarele ce1e ve;;nice pe care 1e-au pus parintii tai (PiIde 22, 28). Caci ei
au fost cei ce au grait, ci Du11u1 1 Dumnezeu ;; Tata1ui,
Ce1 Ce purcede din ;; este stan d e Fiul dupa ratiunea fiintei"5. ca nUla inte1esH1, ci ;; cuvantul
4

Fi!ioqu e.

429

Canonu! 7, Karmiris,
ACO !Il, 1, 1, 4,19.

150.

430

SE:\NTUL

EVGHENICUL

..
: ; 11 ;,

1 , ' .;
.
,
; - .;
, ; ~) , Tc}J
, ;
;
; .

,



ool
. 11
,

c}J '

' JO
.

,
.
KOlVc}J
KOlVc}J
~)
, KL

. T~ K~ ,
,

11c;" ' ,

DialogIIl despre FilioqIe

431

> silaba sa fie schimbate > calcate! "Nu tngaduim nici in>ine, nici altora", zice ca din partea
intregului sinod. $ de>i erau Sinod Ecumenic, insa ei
au pus chiar > aSUra-> hotararea rei>ti > au rostit
acele blesteme nfriCO>ate. >adar, daca 10r >> >
ingaduiau, cum iti 1ngadui tie? $ acest l-au
dovedit cu fapta. Caci au cutezat sa adauge Simbo cuvantul "Nascatoare de Dumnezeu", pentru cae
le-a fost toata lupta, ci > ei l-au ca mai 1nainte, >
11 a>a pana acum: "Din Dul1ul Sfant > din Fe Maria". Aceste gaiUi ale marelui Cliril sa le ai
ca marturie exacta > foarte limpede a pe care
avea el despre dumnezeiescul Simbol > despre purcederea Duhului Sfant. Caci el vrea ca Simbolul sa fie
ne>trbit pana la cuvant > silaba, iaI" despre Duhul Sfant
tel0gl1se>te ca purcede din Tatal > ca este propriu
ca Unul ce este de fiinta cu . Ce este mai curat >
mai limpede decat cuvintele acestea? 1 chip minunat a
pus laola1ta amandoua aceste adevarUi ca > cum v-ar fi
vazut mai 1nainte prin duh prooOcesc pe , italienii,
ca pe amandoua le veti calca. AstfeI sfilti, 1 ce-j prive>te, prevedeau cele viitoare > cautau sa entamine
> relele C3e aveau sa fie. Primind cu totii aceste gaiuri
> episcopii din Rasat, 1 temeiul acestora au cazut la
1nvoiala > au 1mbrati>at pacea. Iata ce graiesc ei Teodoret, care scrie acestea: "Citind 1 comun scriee
din Egipt > cercetand cu de-amanuntul 1ntelesu] 10r, am
gasit ca cele trimise de acolo sunt 1 conglasuire cu cele
spuse. Caci sunt lmpodobite cu nobletea evang)lelica >
Domnul nostru Iisus Hristos este vestit 1 ele Dumnezeu desavar>it > om desavar>it, > Dulll Sfant >
are existenta din Fiul sau prin FiuI ci purcede din Tatal,

432

SrANUL MARCU ,

11

'

, ' ; ,
. ;

; c}J cv
,

' ,

, ,
1io ' .;
, ~)

11

;
,
.
; ;

, '
, . .

,

, ,

' ,

' 1

.

~E '
, 11 .
' ~)
.
V, . 876.
Varianta de traducere: "e Iimpede ca, deoarece a fost de acord cu
dogma lui Nestorie, ca una care era a sa, a sinodului". vorba doar de
credinta lui Nestorie ceea ce rive'te purcederea DUllUlui, de ceea
ce era eretic n invatiiUra lui.
6

Ml1Si

Dilogul despIT

Filioque

433

fiind numit propriu Fiului ca unul ce este de fiinta"6.

Vezi ca au primit spusa "nu e strain de Fiul dupa ratiunea fiintei"? Insa ~ cand Nestorie a zis Simbolul sau:
"Duh ul' Sfant nu este nici Fiu, nici nu I~ are existenta
", acest mare Sinod a primit spusa Nestorie,
nu a grait nimic , nici n -a gasit nimic de repro~at la ea - ~ e limpede ca asta deoarece a fost de acord
cu dogma acestuia 7 Caci altfel cum ar fi tacut? Cunoa~te,
dar, ca al III-lea Sinod din cele ecumenice a pus cel dintai
hotararea opreli~tii Impotriva celor ce schimba Simbolul
~ cel dintai a lepadat dogma voastra grairea lui Nestorie, primind aceasta formulare a ~ recunoscand-o
ca a sa ." A~adar, mai cauta alt sinod care sa
fi validat acest fapt 9 Caci a fost invalidat data pentru
totdeauna acel mare Sinod, ~ cel care ar mai valida
acest ar mai sinod, ci sinod mincinos. Fie. Insa
~ dupa acest Sinod, strangandu-se al IV-lea, citind mai
In tai, dupa propriul oros, ~ amandoua Simbolurile lO, le-a
primit ca pe unul singur; ~ Indata dupa citire a adaugat:
"Este Indestulator spre desavar~ita cunoa~tere ~ Intarire
a dreptei credinte acest cinstit ~ fericit Simbol al dumnezeiescului har". Auzi cum spune "cinstit Simbol"?
urmare, unul singur sunt cele doua. Caci cel de-al
doilea 11 cuprinde pe cel dintai, ~ cel de-al l}l-lea Sinod
a vorbit despre amandoua ca despre H~l. Insa ascIlta
~ cele ce urmeaza: "Caci ~ despre Tatal ~ deSe Fiul ~
despre Sfantul Duh Invata desavar~it"ll. Auzi ca "Invata
8 Acest fapt arata ca ' ~reticii pot avea multe luclIri Jreptate '
chiar fi folosite formu lari de-a le l0r, interpretate Insii dupii cugel Bisericii sbrnice'ti. Dar oricine poate face acest lLIcru, ci doar
omul vazator de cele dumneeie'ti.
9 Posibilitatea unui adaos Crez.
JO vorba de Simbolurile de la Sinodul ' 1I EcLInlenic.
11 Schwartz, ACO, 11, 1, 2, 128.

434

SFANTUL

; .
; , ]
- '

11 11

. ;

11 , ,
11 , ; ;
; ; !l !

, . ; .
; ,
() : 11
,

.
,

11 11

11

o ~ O1l, o~
O1l , .
. , ' ,

' ,

11

, ~, .
. (~)

,
.

,)

, 11

Dilogl dese FilioqIe

desavaIit"?

435

Prin urmare, nimic din cele cu

re la Duhul SHint Simbolul de credinta cs lc ncd csaar>t, nici nu are trebuinta de adaugiC . Insa ClIl11 c5
tr ebuie pazit acest Sitnbol, ei n>i>i zic pe la sfi1 ~ : "$
fiind ace stea hotarate > formulate cu grija d c c5L I'c n , 1
hotarat acest sfant > ecumenic Sinod sa - In h5 d tlit nimantIi sa vesteasca, sau sa a>tearna su is, sa tl s5
alcatuiasca, sau sa lnvete, sau sa prezinte a ta '(i l
Iar cei care lndraznesc sa alcatuiasca sa p Iezintc al
credinta, ace>ta, daca sunt episcopi sau cleri ci, s 5 n
sa fie episcopii de episcopie, iar clericii d e tCta clcli cala, iar daca ar fi mireni, sa fie dati anatem cj " . A$ad ill",
ca aici nume>te credinta Simbolul credintci, ci'i '
limpede celor care au minte. Caci deSC OOs
zic e, de vreme ce > i dupa acestea au fost d fc c 0 1'0 . Iar aceasta credinta schimba 1 !ll I11 ' 1
de cuvinte, > singur cuvant ada tIga t Sau SC OS S;II I
scl1imbat. Caci "a a>terne scris" > "a C CI1 " ' l
pede ca se refera]a formulare > pe acea st a n~sl)iI1 I~l ' .
Latinul: Nu, ci "alta credinta" nume~tc 11(' ( ', ' l1
trara, care are dogme straine Bisericii. Fiil1d t i lT'l li ntI
care contine dezvoltare > limpezire ! cs tc n ' I ' "LIlll
alta, chiar daca se desebe>te prin J sa tl 111 ;l l11 lIItC
cuvinte.
Grecul: Ma minunez cum nu probezi din CVil1tC '1 11telesul celor ce au grait, ci mai degabii <1 h cuvi n tc Ic
spre voia ta . Caci a fi de parere ca " a]ttI!" intli l', "contrarll" este treaba de om lipsit de lntelcpcitInl' ~ carc
nu >te sa puna acord cu firea lucrtIrilor cu ;1 n l corespunzator fiecaruia dintre acestea. Ciici " I I U " c Ill Ii
cuprinzator ca lnteles decat "contraru]", $i n !ot cc es te
"altul" raport cu ceva este contrar I cclui ccva. Ca ci

SFANTUL EVGHENICUL

436

- fJ ,
;: .
; ; ,
; . '

,
, :
/

, ,
, , : ;
, ; , ;
' / ; ;

, /
;
, . ;

9:, , ;
. ; ;
;
,

,
ofJ

, '

, 11:; 9: 9: ~
' 11

'1 ' .

11

, . '

.
'1~ 4J Koo~; c,

, '

Dialogul despre Filioque

437

omul este "altul" fata de cal prin specie, dar este nicidecum contrar. Caci nimic este contrar dupa fiinta .
Aadar, prin "alta credinta" indicau pe cea contrara,
dupa cum nimeni indica pe om prin "animal". Iar ca
Parintii indica pe "alta" ceea ce privete limbajul, e
limpede din faptul ca au folosit expresiile "a aterne
scris" "a alcatui'" precum s-a spus mai inainte. ,
ar fi de ras, de altminteri, ca cel ce expune credin contrara eretica, de este episcop sau cleric doar sa
se cateriseasca, iar de este sa se dea anatemei.
Caci tot ereticul este dat deopotriva anatemei, fie el episcop sau . Insa prin aceasta nici tinteau sa infricoeze sau sa abata pe eretici, fiindca dupa acestea
multi au fost eretici. Dar SiInbolul n-a indraznit
sa-l schimbe decat numai . Prin urmare, oprirea se
refera la cuvinte, iar nu la inteles, cum socotiti , $
rezulta ca episcopii clericii votri nu mai sunt nici
scopi, nici clerici, fiind caterisiti de atatea asemenea
sinoade, iar mirenii sunt sub anatema afurisenie. Caci
aceleai lucruri, cu aproape aceleai cuvinte, le-au hotarat i Sinoadele urmatoare - al V-lea, i al VI-lea,
dupa ele al VII-lea, care striga cu glas luminat: "
pazim aezamintele de lege ale Bisericii. pazim orosurile parintilor. daIn anatemei pe cei ce adauga sau
scot ceva din Biserica". $ iarai: "Daca cineva nesocotete orice predanie bisericeasca scrisa sau nescrisa, sa
fie anatema". Aadar, oare nu nesocotiti predania scrisa a Parintilor prin innoirea scrisa adaugata? $ cum
va ruinati rostind, pe de parte, tot restul Simbolului
precum acei Parinti l-au alcatuit, iar pe de alta, introdLIcand de la doar singur cuvant? Caci accst lucru
este al ereticilor, adica a adauga a scoatc cvinte, prin

SFA NTUL : EVGHENICUL

438

/; ,
,
. '

; ;
; '
, ; 11
;

, ' /

;
, ;

; ;
;, ;
.; ,

11 . ;

' ,

'1

'
'
. ll

T4J

OK~ ~ ll

oJ1<

T4J

T4J

11

11

. ' '

TC'iJ ~ .

11

DiloglIl desre

FilioqIle

439

aceasta vrand sa-i lntareasca erezia lor. A ti face aceasta

cu Evangllelia? Sau au Apostolul? SaL! cl1iar cu ]
din dascalii ? ati cere socoteala daca cineva ar
fi fost descoperit ca ar fi lndraznit aceasta? $ cJl iar d aca
ar fi fost atatea Jl0tarari blesteme lnfricoate m ii
de opreliti, ar fi fost lucru rlinos ca 110tarari 12
straine date deja tinLIte toata lumea sa introduceti
propriile cuvinte sa starniti atata sm in tea la Bisericilor? Neplecati salbatici sunteti - "signr inima de
fier e pieptnrile voastre" 13 - , , care treceti cu vederea pe fratii smintiti despartiti de , numai ca sa
renuntati la voia proprie la lnnoire. $ ce-ar mai fi d e
zis?
Dupa al VII-lea Sinod, iarai s-a stra ns altul
vremea Vasile, lmparatul romanilor, adunandn-l
Preasfintitl Patriarh Fotie. Acest Sinod Ecmenic a fost
nnmit al VIII-lea a avut ca fericitului papa
loan al vechii Rome pe episcopii Pal Eu gen iu pe
preotl cardinalul Petru. Acesta a ln ta rit al VII-lea
Sinod, l-a confirmat pe fericitnl Fotie scan nn l san,
a dat anatemei pe cei ce de atnci ln d razn es c sa rosteasca Simbol acest adaos. " Caci daca cneva ' zice,
"va lndrazni afara acesti sfintit Simbol sa rescrie
altuI sau sa adange, sau sa scoata ar cuteza sa-I
measca oros, osandit sa fie lepadat din toata petrecerea cretineasca". $ aceleai lucruri le zice mai pe larg
mai limpede papa Ioan despre aceasta adaLlgire
SitnboI cand scrie Preasfintitnlui Fotie l 4 Acest Sin od
a dat canoane, ce se afla toate cartile d e canoan e.
12 Este vorba d /ittaIl1 despre 11Icrllri consemnat e sa is, COl10tatia
de "hotarari" sllblnte]egandll-se.
13 Ilid 10, 357; Odisee 5,191 .
14 Scrs 350, L 126, 943-946.

440

SFANTUL ,

; . ' ;

;

:

;
;
,
,

a!,'! desre

Fi!ioql/ e

441

urmare, pe buna dreptate ne despaytim de ,

care socotiti de pe aHitia > asemenea Parinti >
meroase Sinoade Ecumenice?
Latinul: nici am ajuns pana acum sa aflu
crurile acestea. $ ma acum de ce, indraznind la
inceput sa faca adaugirea, de> sunt atatea re>t, nu
s-au ru>nat sa proclame > sa predea celor de dupa
ei.

' .

Se subn\eege " canonice".

Zece silogisme care arata ca nu este foc

curatitor1

(1.) ' .
9., 9.

, ;

'
, . '
, 9.

, ;
;

'
; l

; , ,
< >, .

(2.) '.
l, ' '
l , '
l ,
Editata de Petit ]7, . 422-425;; CFDS , , . ]]4-117.
SHintul Marcu a scris-o anul ]438 timpullucra rilor Sinodu lui . Am
folosit editia din .
2 o'riginal: "cumpene", fiind vorba despre balan\a ju decatii
dUlllnezeie;;ti.

1. Dintre cei ce vad slava lui Dumnezeu, unul vede

mai desavar;;ita decat a1tu!; iar mai desavar;;ita vede
cel curatit mai mult. Iar a curatit mai mult presupune pe c~l curatit mai , care este cel ce se 1mparta;;e;;te mai de vederea dumnezeiasca. Caci daca
mai " 1 urmeaza "mai mult", ;; "mai putin" 1
~rmeaza "mai putin". Prin urmare, ;; cel ce trage dupa
sine oarccare mici pacate vede ;; el pe Dumnezeu fara
sa aiba nevoie de foc curatitor, 1 locul acestuia fiind 1ndeajuns iubirea de oameni a Dumnezeu, dupa Di cel mare 1 cele dumnezeie;;ti care zice: "Ce1or
care au vietuit 1 chip cuvios se d a 1 sch im b de catre
preadreptele judeca, dupa vrednicie, preastralucita ;;
dumnezeiasca viata, dumnezeiasca 3 iubire de oameni
trecan d cu vederea', din bunatate, petele ce sunt 1 din
slabiciune omeneasca, de vreme ce nimeni, precum zic
cuvintele Scripturii, nu este curat de 1ntinaciune"4.
2. Daca ni;;te lucruri sunt identice 1ntr-una ;; aceea;;i
privinta, nimic nu le va d eoseb i unele fata de altele 1
acea privinta . Iar cele care n u se deosebesc 1ntr-o anumita privin ta, nu se vor d eoseb i une1e de altele nici dupa
lucrarea conforma privin tei 1 care su n t identice, ;; de
3

Literal : " tearhica".

4 Ie-l /ise-iceasci,

DesfJl'e tail1a /' attOl'll1i!i

/11 cltifJ sjfl1t,

IJG 3, 56] .

444

SFA NTUL MARCU

, ' .
; ;
; ; <> ) ;
;
' ; -

,
, 11 ,
, ' . ; 1 ,
, ,

11 , 11 ,

-
' ; ,
11 ;
,
<>
l1 , C;)

1~ K~) ) ,
. m
, ; ,
~ 1~ ;,
c iaayovm~ .
(3.) .;. '

, ' )
'

. '
, ,

. 1)
Vederea l u Du mnezeu es te telos-ull ucrarii de curatire.
cf. Aristotel, Fizica, 1, 190-192. Schimbarea unui lucru sau a unei
calitiiti din ceva altceva esune substratul sau matea, forma sau
specificul final ]a care va ajunge devenire - i pe care forma are
5

Zece slogisIl1 e caI'e '

ci

estefoc l'i! o'

445

aceea nici sfar;;itul corespunzator ace lei lucrar va

fi diferit, Ci ;; acela;;i. Insa ed e-ea lu Dumnezeu
corespunde lucrarii 5 ce se fac e urma cu-ar, care
lucrare consta intoarcerea d e la p acat ;; in d rep tarea
catre virtute ;; faptuirea ei. Iar cel curat se deosebe;;te intru nimic de altul care este curat. Deci, cl1ipurile, cati au urat pacatul, fie ca au facut cu precadere cele
, fie ca au facut nimic, pentru ca le-a ingaduit moartea, dar au murit cu dorinta de face binele, se curatesc focul curi:ititor; ;; toti ace;;tia, fie
curatiti fie curati se vor deosebi intru nimic nici
de aiti; nici de ~~ ce pleaca din viata ;; cu dorinta de a
face binele, ;; cu faptuirea binelui. Caci, potrivit dreptei
a;;ezari a vointei ei sunt la fel. Iar ceea -
te pe cei lipsiti' d~ fapte, curatirea se prime;;te printr-un
foc vremelnic. A;;adar, cei fericiti se deosebesc intru
nimic de altii, nici potrivit lucrarii aceasta privinta,
nici potrivit sfar;;itului corespunzator acesteia, ci ;; l
crarea prin care ei se curatesc este aceea;;i, ;; de asemenea ajung ;; la acela;;i sfar;;it. Prin urmare~ deopotriva
vor vedea cu totii slava cea din Dumnezeu. Insa Biserica
crede cu totul ~ltceva, randuind multe loca;;uri ;; deosebind felurite cinuri ;; trepte vederea lu Dumnezeu
(cf. In . 14,2).
3. sufletele curatite nu se mai vede, cllipurile, raul
din pricina caruia a fost nevoie de foc. Caci curatirea
are neaparat ca sfar;;it lepadarea rau lui .. Dar raul ;; binele se opun, precum "lipsa" ;; "forma"6. Insa cati
se vede nimic din ceea ce tine de "lipsa" trebuie neaparat ca "forma" sa fi ajuns la desavar$ire, deoarece

mod potential- ~ lipsirea initiala de forma l ucrulti ce va lua na~tere:

De aceea, ~i sunt cei doi po li opui 'intre care se dezvolta
devenirea .

446

S~UL EVGIIENICUL

. ' c~ ,
1l
,

, , 11 ; ,

q , .

; ;
; ; -

, ,
.; ; .
.

(4.) ". ' ; 11

; .; ,. ' 11
.; . '
, -

' ,

11 C:;:' )

l1 11 ,

11 Jl
, 11
, '

'
7 originai este folosit verbLIl , al carui participiu neutru a primit, ln mod poate nefericit, traducerea romaneasca de "accident", preluata direct din limba latina a scolasticilor.
R Iata ce spune, de pilda, Sf. Isaac Sirul: "Mantuitorul nume~te "multe loca~uri ale Tatalui" (. 14, 2) masurile cugetarii celor ce se sala~lu
iesc ln patria aceea, adica puterile fe]urite de a deosebi felurimea darurilor (harisme]or) dU]10vnice~ti, de care se bucura cu mintea . N-a lnteles
prin mu]tele loca~uri deosebiri de ]ocuri, ci trepte de darUi. Caci precum fiecare se bucura de soarele vazut dupa curatia puterii vazatoare ~i
primitoare, ~i precum sfe~nic ce lumineaza Intr-o casa raspande~te
raze difeI'ite, fara ca ]umina lui sa se Imparta Intre u]te sfe~nice, a~a ~i
ln vcaclIl viitor toti dreptii se sala~]lIiesc Intr-o singlIa patrie fara sa se

Zccc silOgiS111C crc

arati ci l

estc foc cit'

447

nedesava;itu

nu este prezent7 decat unde este "lipsa".

Prin urmare, sufletul curatit va avea binele desavarit,
cru care cere fericirea. Insa daca ar fi mai multe
desavaite aceeai ,,forma", se vor deosebi unele
de altele in bine, fara numai dupa . $i de vreme
ce sfaitu , cae este fericirea, nu este dat
decat temeiul curatiei, Umeaa ca toate sufletele celoI"
feicip sunt aceeai vedere a lui Dumnezeu, ceea ce inseamna fericirea. Dar aceasta e minciuna. Caci zice Dom] Evanghelii ca multe sunt casa Tatalui.
putini dintre sfinti, fata de care se cuvine sa fim
necredincioi, au socotit ca acest lucru se refera la deosebiea din acea fericita viatas. Iata, deci, concluzia.
4. ntarceea de la pacat este intarcee catre Dumnezeu i iubie a virtutii, prin cae ne suim la Dumnezeu. Dar daca ! bine aezate i s-ar adauga
virtutil, ar exista nici lipsa. Daca vointa nu ae
vreo geeaa, dar lucrarea virtutilor este ita prin taieea mortii, e limpede ca desebiea dintre acest suflet
i sufletul cae le are pe amandoua este alta decat
lipsa acestuia ceea ce ivete faptuirile ce tin de virtute 9 ada, daca sufletul fara fapte aI" avea parte de
feicire faa pedeapsa lO, este necesar sa fie invrednicit
Imparta, dar fiecare e luminat de Soare Inte]egator ~ Inteles pe
maSUa ]lIi, ca de singur vazduh ~i loc ~ scaun ~ vedere ~i chip. $
vede vreunul masuri]e so\ului sau, fie ca ace]a e mai presus, fie ca e
mai ejs de el, ca cumva vazand harlI] cel bogat a] sotului ~i pe cel
mai mic al sau sa i se faca aceasta icina de lntristare ~i de nefericie .
poate fi aceasta aco]o unde e Intristare, nici suspin, ci fiecare se
vese]e~te launtrul sau dupa harul dat ]ui, dupa masura lui, dar una
este vederea cea din launtru a tuturor ~ una le este bucuria" (CuLJantul
56, Filocalia , Ed. IBMBOR, Bucure~ti, 1981, . 284).
9 Vba de diferenta facuta de ]atini Intre sufletul care a aratat
cainta prin fapte ~i cel care a mai apucat sa arate prin fapte.
](1 Daca ar merge ]a fericire fara sa mai fie supus pedepselor.

448

SFANTUL .

, ,

Zece silogis11le care arataca 1111 estefoc cratitoI'

449

ceea ce are ea "telos" -

de acelea~i bunaHiti de care sunt Invrednicite ~ sufletele desavar~ite, drept care este neaparata trebuinta sa fie
loca~uri deosebite. Dar daca din pricina lipsei de fapte este pedepsit ~ trece prin focul curatitor, ar trebui sa
ajunga candva egal cu cel desavar~it, lipsa fiindu-i compensata de pedeapsa - ~ a~a, toti Il vor vedea deopotriva pe Dumnezeu, lucru ce a fost respins ca absurd.
5. Pentru a avea parte de fericire se cere ~ dreapta a~e
zare a , careia mod propriu l corespund binele universal ~ faptele bune care urmeaza bune ~
care fi rasplatite. Insa ~ mi~carea ! ~ a faptelor
sunt restranse chip necesar la viata aceasta 11. Iar aceasta e ~ parerea voastra. ;; ziceti ca celor tinuti
focul curatitor este nemi~cata. Dar daca nici mi~care a
vointei se face nici directie, cu nimic este
ca a~esta mai vrednic decat atu'12 . Prin urmare, sufletele
care au plecat de aici cu vointa buna - conditie principala
pentru a ajunge la fericire -, nefiind curatite prin focul
curatitor, cu nimic sunt mai vrednice de vederea
DUl~nezeu urma trecerii prin purgatoriu. Caci daca
focul curatitor face vointa din rea buna, iar dreapta
a~ezare a vointei se cere pentru fericire, Inseamna ca
mic aduce plus pentru fericire focul curatitor. Iar
rezultatullui este zadarnic. Iar Dumnezeu face nimic
zadar. Dar asta este cu putinta.
6. Dreptatea pedepsei ve~nice se arata mai cu seama
aceasta - neschimbarea vointei celei fara randuiala
a celor ce au pacatuit. Caci vointei care e rea pentru ve~
nicie l corespunde chip necesar pedeapsa ve~nica,
du p a cum este firesc ~ contrariul: daca cel Incremenit

elaltatea acestea se va vedea ~ mi~carea ... Mi~carii este opusa

()" (Sf. Ioan Damaschin, !. , Dialectica, Despre Illi?caI"e,
, . 188-192). Mi~carea ca stricacitIne tine doar de veacl acesta.

12 Cel care se curate~te plIrgatorilI devine c nimic mai btIn

decat cel care nu trece pe acolo, caci ptIrga toriJ aetioneaza aslIpra
vointei odata ce ea se mai schimba dlIpa plecarea de aici.

, ;
' ,
, , '

~, ; ;
, ; '

(5.) ' . '

.; ; ,

11 .

,
: ' ; ,
;

4J' :

Tc}J

.
' : ,
; :

~ 4J,
.:n ,
1 ,

.
1,
1 ,

'
'
. .

(6.)

'. '

11

1 '
o~ 1, '
11

"Mi~carea

este en telec hia (

l, scopul) a ceea ce exista potenta ... Yn cate categorii se poa te vedea

odihl1a

SFANUL ,

450

, 1,
" "CJ , "
, ' .
, ,

' ' ,
;

] .
.

(7.) ". ' ] ; .;

XvGQC;)nCJ'

11

' ],
'

11

] l] '
' , , '
,
, ; ,
' .
,
, '

(8.) ", 11 ,

11

~ l1 ' '

C; ,

&

, ,

11

, 1 .

(9.) "'. ' ]

,

11

' '
nQomlKE

ZcccSi/ogisIllc cre

l'

cii CStcfOC c t '

451

ral1 pentr venicie se pedepsete cu pedeapsa venica,

ceI care l1 e pedepsit pentr venicie va avea nici
neschill1bata. Caci daca ar avea-o neschill1bata,
cazl ca-e e rau va rall1ane pedeapsa venica,
iar daca e bine, ce nevoie este de pedeapsa pentru ceI
caruia i se cuvin cununi? 1nsa voi ziceti ca cei curatiti
prin acest foc au vointa nell1icata. Prin , se
curatesc prin foc.
7. 1 , neschill1barii bune li urll1eaza nepacatuirea. Caci daca dragostea de ceIe bune i iubirea
aprinsa pentru este pricina nepoftirii ceIor reIe
daca cineva, iubind ceva, chip firesc se Intoarce de Ia
ce este contrar acestuia - iar raul este potrivnic bineIui
pacatl1l, - prin urll1are, iubirea virtutii aIunga
pacatul. "Caci zis: ", spune, "ll1arturisi-voi
va ll1ea pacatuIll1eu ! i ai iertat paganatatea inimii " (Ps. 31, 5). $i: "Spune tu Intai neIegiuiriIe taIe ca sa fii Indreptat" (. 43, 26). 1nsa voi spuneti
ca vointa ceIor din focuI curatitor nu se poate scl1ill1ba,
fiind Intru totuI buna, i astfeI sunt pedepsiti cei fara de
pacat i care au nill1ic vrednic de pedeapsa.
8. Vointa se schill1ba spre ral1tate atata till1p cat Sl1fletuI e unit cu trupul. 1nsa cand are Ioc dezlegarea de
trup, rall1ane nell1icata cele care se afla de bunavoie, i din pricina acestora are parte de rasplata sau pedeapsa, i mai ll1erge prin focul curatitor.
9. Este mai potrivit bunatatii li DUll1nezeu sa tJ'(~a
ca cu vederea chiar putinul bine, decat sa Invredniceasca de pedeapsa paCahl1ll1ic. Insa pl1tinul bine are ni ci
rasplatire cei ce au savarit pacatele ceIe mai, din
pricina covaririi rautatii. Prin l1rll1are, nici ptinul a
din cei ce al1 virtuti ll1ari se cl1vine sa ailla paIt c clc

SFANTUL

452

,
xoj . '
.

(10.) (.

' '

, ' .
;
, .

, .
.

ZcccsilogisIIIe carc arala cii cslcfoc clIratilol'

453

pedeapsa, din p1'icina ca bi1'uie~te ceea ce es te m ai bu n.

Caci daca ceea ce pa1'e mai mult n se ia n socotea ]a,
atunci cu g1'eu s-a1' lua n seama ceea ce este m ai pu tin .
Deci, nu este sa socotim ca este foc cu1'~Itor.
10. Dupa cum binele este putin n cei ce sunt 1'ai n cca
mai , a~a ~i/aul este putin n cei ce cea m ai
pal'te sunt buni. Insa ! bine din aceia n poate sa aduca dupa sine 1'asplata pentru cele bune, ci numai
deosebi1'ea n pedeapsa. Prin , ~i ! 1'au din
ace~tia n pedeapsa, ci numai deosebi1'ea n
. A~adar, nu t1'ebuie c1'ezut ca este foc cu1'atito1'l3.

13 "Diferite su nt feluriIe ped ep selor, dupa cum am au zit Evan gh elie. A~adar, exista (! diIl afara, ~i e limped e ca ~ i altul m ai
din launtru; un alt loc este gllceIlG ; alt loc este scri~ IliI'ea diIfIol';
alt loc est e vicIIlclc ccl ncadol'lIlil; alt Joc este l'ca dc foc; un spec ial
cste l'l; tinut special este /oclIl Ilcstins; cclc dc sIII) il ~i
sunt locuri speciale; : dc jos ale illr cste alt .
!adlIl und e se into rc pacato~ ii :;; / lIIldlI l iadlIlui cste un l0c mai cumplit.
aceste pedepse sunt inlpartiti ( vred n ici d e jale, fiecare dupa maslJra pacatelor lu, fie ( mai asp ru, fie m ai t:;;or, precIm este scr is ca
fiecarc est e strans de legaturile pacatelor l (Pilde 5, 22). Un lnteles iJsem an ator are ~i : f cicsl !l salI JJlItiIl. $ dupa CUlll aici su n t dco scbiri pedep"e, a ~a ~ veacul vjjt or " (Sf. Efrem Sirul, CII 'i IlI l
'lJcII irc ! IloslrlI lsIIs Hrislos, crc, l. 4, . 23-24, Tesaloni c,
1992). "DlJpa Cl1m sunt multe feluri de mantuire, a~a sunt ~ l1lc li'i C3=luri lmparatia ceruriIor. $ dupa cu:n sunt ll felu l"i de pi'iciJ te ~
de fiJpte paciitoase, a~a sunt ~ lllulte feluri de p ed ep se" (lbid enl, . 27).

Raspunsurile aceluia~i la nedumeririle

~ Intrebarile aduse de catre cardinali
~ ceilalti dascali latini n legatura cu
omiliile !

1. ;

1. Intrucat ne-ati cerut sa raspundem mai 1impede ;;i

mai des1u;;it 1a ce1eintrebate de catre voi, 1a prima intrebare, despre cum inte1egem ca sufletele sfinti10r nu au
primit inca mo;;tenirea 10r ;;i acea stare fericita, raspundem acum pe scurt (caci ;;i acest 1ucru 1-ati adaugat cererii voastre) ca bucuria sfinti10r ;;i fericirea pe care au de
acum, dupa ce au fost dez1egati de proprii1e trupuri - fie
ca cineva ar vrea sa numeasca vedere a 1ui Dumnezeu,
fie parta;;ie ;;i imparta;;ire de Dumnezeu, fie imparatie a
ceruri10r, fie orice a1tceva de acest fe1 -, toata este nedesavar;;ita ;;i cu 1ipsa, ca una care a;;teapta rea;;ezarea nadajduita. $i acest 1ucru l-am infati;;at indestu1ator, rostit
pe fata acest fel, ;;i prin marturiile ScriptuIii, ;;i prin
ziceri1e dasca1i10r ]. Iar pricina 1ui am spus ca este
poate faptu1 ca este hotaIarea judecatii 1ui Dumnezeu ca
suflete1e sa nu fie s1avite chip desavaI;;it faIa
caIe s-au nevoit impIeuna cu e1e2 sau poate faptu1 ca nu

Editata , 270-271, , 1881, 158-162 ~ de Petit 15, . 152168 ~i Dc purgatorio Disputationc in COlJcilio Florcntillo labtae, 1969, .

104-120. Marcu a predat latini]or acest discurs

editia dinPQ.
2 Se pastreaza taina unitatii persoanei.

; ' ,

(
), , ;

, 11
,
,
,
, , ' /

, /1 .;
"

;
.

iunie 1438. Am folosit

456

SFANTUL ,

~111 q
; ; , '

; 1
; , ; '
-

,
; ~ CjJ
(~o , ;
.

2.

' , )

~ ;
;) ; .

, '

,
, ,
' :
'

LYCjJ

TC;:J

CjJ

C;)v ,

11

)
.

~ .
,
l , .
3 Se subliniaz a unitatea firii ~ a intregii crea(ii. Desavar~irea e
cllestiune de performanta individuala, ci act al comuniunii dene
cu to(i ~ cu toate. Trebuie Inte1es ca persoana se desavar~e~te doaI"
comuniune cu alte persoane. Aceasta inseanlna ca omul e dua chiu ~
asemanarea lui Dtmnezeu Cel Ce viaza Treime .
4 De dupa nloarte, dar inaintea invierii celei de ob~te.
5 Dupa Jnvierea cea de ob~te_
n Daca traduceJn ' cu "dupa ", anl intelege "dupa
vatatu ra noastra" . Dar se poate tI"aduce ~ "asenlenea noua" ~i atunci

RispullsIlI'i l lltrebi-e cI-dillnlilor deSr' zintn ze~llici

457

trebuie ca fiecare dintre sfinti sa primeasca n

particular ~ separat rasplatirile faptelor sale, toti n
acela~i timp sa fie adu~i la desavar~ire, dupa dumnezeiescul Apostol (cf. Evr. 11, 40), ~i sa primeasca 1 comun
cununile ~ sa fie proslaviti 1naintea a toata faptura 3,
poate pricina e vreun alt lucru cunoscut adancurilor ncgraite ale judecatilor lui Dumnezeu. Din acestea reiese
ca ~i bucuria ~ vederea lui Dumnezeu cele de atunci 4
ale sfintilor este mai desavar~ita decat cea data 1 viata
aceasta ca arvuna, dar mai nedesavar~ita decat cea nadajduita atunci 5
2. 1 al doilea rand, ne-ati 1ntrebat ce vrem sa spunem prin aceea ca sfintii sunt la Dumnezeu, 1 cer ~ 1mpreuna cu 1ngerii?
A~adar, spunem ca cerul nu este un loc trupesc unde
locuiesc, dupa ", 1ngerii, ci mai degraba un loc mai
presus de simtirea trupeasca ~ inteligibil 7 $ daca trebuie sa dam u n nume acestui loc, el s-ar numi la modul
cel mai propriu "Ioc al lui Dumnezeu". Caci zice Ioan
Damaschin 1 capitolul13 al Cuvintelor teologice, ce are
titlul "Despre locullui Dumnezeu": "Loc allui Dumnezeu se nume~te acela unde se face 1 chip vadit lucrarea Lui" . $i iara~i: "Loc allui Dumnezeu se nume~te cel
care se 1mparta~e~te mai mu1t de lucrarea ~i harul Lui.
De aceea, cerul e tronul Lui, caci 1 el sunt 1ngerii care
fac voia Lui". $i iara~i: "Este loc inteligibil acela unde
este perceputa cu mintea ~i exista Firea cea inteligibila ~i
netrupeasca, unde Ea este de fata ~i lucreaza". A~adar,
intelegenl ca ingerii locuiesc cer la modul trupesc care locuim intr-un anume loc.
7 vechiullimbaj teologic rOnlanesc, "g andit" inseamna "care poa te fi erce ut cu mintea ". Trebuie sa avem vedere faptul ca mintea
(,) este traditia filosofico-teologica greaca organul de perceptie <l
realitatilor transcendente.

5 FANTUL

458

. .

,
,
; .;

, C;:J

, ; 11
; :

; ; ; .
; ,

, ; ;

; , .;
' ,

; ' .

",uO ' ,

,
' :,l1 C
' ) 11 .
"J )
: J )~
,

11

' ' '

c;'Jan cQ

i: a un~JV

, c.J c.J
l "

(),

l-. .
c.J ,
R Proprii - scnsu! de "mai apropiate", " mai conforme cu" . Caci la
Inodll] ab soll atat zidirea materiala, cat ; cea lntelcgatoare, ca unele
(c SlInt crc~tc, Slln! la fel de departe de Firea cea necreata . Iar ca unele
n~ su nt ,I" dc Acela~i DUnln czcn, conforn1 ratiunilor din Inintea
Sa, nici nn a d intre ele nu e straina c totu! dc .

Ri ll l1s la 1l1trebi"ile cardil1alilol ' d'S/' ''~ l1 (

459

astfel de 10c, fiind > mai presus de cer, ;; m ai

de lume, > gandt, > netrupesc, spunen1 ca l Cn d e
> pe In geri > pe sfinti, > 11 numim cer din b>nuinta , >
el credem ca mai mare masl1ra > cea mai mae
masura Oumnezeu > este, > Se arata, > 111creaza, av and
de la Sta.panul spu sa: Tatal nostru cel din " , )
ara>: "fata Tatalui Celui din " ( 18, 10). Caci
dupa cum " Oumnezeirii sunt firile intelegatoarc
> sesizate numai cu mintea, > straine de Dumnezeire
tot chipul su n t cate cad sl1b simturi, dupa Teolog111
Grigorie, tot astfel "loc al Oumnezel1" >
" lu m e" este locul firilor 1ntelegatoare > nematerialnice
care a > fost facuta de ca.tre cel dintai, dupa acea>
Teolog 9; iar straina 1 tot cl1ipul de este lumea aceasta
pa.manteasca a noastra. Oe aceea > cele mai mari dintre aratarile dumneee>t au avut 10c cand cerurile au
fost dcspicate sau deschise, lucrul acesta dovedind 1r
oIl limpede ca Oumnezel1 a binevoit > a vrut sa Se
al'ate din acele tinuturi m ai pl'CSllS de ceruri 1 cele de
la printr-nn oarecare ch ip de pogorare 10 acest
loc spunem ca sunt 1ngerii tl'm> de Oumnezel1 spre
slujire catre lumea cea trpeasca, fa.ra sa fie de fat3, ni ci
sa lncreze 1 acea> timp > aici, > acol0, ci, dnpa cum,
cand sunt prezenti acolo, lncreaza cele proprii lor >
stau 1naintea Oumnezel1 ~ 11 vad > 11 lauda, tot a>a,
cand Sl1nt prezenti aici, fac cele ce tin de slnjire, 1n trerpand acea vedere curata > stare 1nainte 1 I , Caci
zice Toan Damaschin 1 amintitul capitol despre locul

'

CII ZJr.Iltarea 38, 9, PG 36, 320-321 .

Aceste aratari vor deci sa sugeee ca DUlnnc zelI c Illai pr cslIs de

fire, iar ca e mai su s d e cerurilc fizicc cI1 ip spatia l.
Deci "enirea Ingerilor]a este de fapt schin1bar ca sta rii lor.

cerri
,

460

SF"'NTUL EVGllli NI CUL

. : ;
, -

; [
. , '

, '
; :

.

; , :
4) , '
' (~ ;
,

fvGq

, , '

; , ; .
}.> 4' (4) , 4'
; '

,
,

TcfJ

TcfJ

Kqt

, 1 '

q (~

eEcfJ

,
, ' ~>

. " , ,
,
(~J ,
.

4'
12

Cele

l ei ate

R iSllll S l la Ill lre/Jirle ca rd i I a l lo r desp r> a!a ('~lI(i

461

lui Dumnezeu: " In geru l este cuprins Cll ip trtpesc

intr-un loc, incat sa aiba forma > in fa ti>a re. Dar se
spune ca este intr-un loc din pricina ca es te d c fat a
chip inteligibil, >i lucreaza dupa firea sa, >i es te
alta parte, ci este circumscris cl1ip inteligibil acolo
unde > lucreaza. Caci poate acea>i sa
ze locuri diferite. Caci ! al li Dumnezeu este a
lucra acea>i timp pretutindeni". Prin urmare, daca
dupa acest cuvantator de Dumnezeu, poate ingerul
sa lucreze acea>i timp locuri diferite, inseamna ca
poate nici cer sa ltIcreze cele trUe>ti 1 2 , nici, iara>i,
la noi fiind >i lcrand cele ce de noi, poate Cllip
curat sa 11 vada pe DtImnezeu unde Se manifesta chip firesc 13 >i sa 11 , ci este neaparata nevoie ca el sa se lipseasca de acea lucrare, chiar daca pentru timp. Caci daca starii inaintea
ii urmeaza a-L vedea, este firesc ca trimiterii de catre
DumnezetI sa ii tIrmeze a nu-L mai vedea, dar asta
pcntru ca Cel vazut ar fi pretutindeni, ci pentrtI ca
cel ce trebtIie sa-L vada se intoarce de la > se ocupa
de altceva. ~i acest lucru e intru totullimpede, afara
de cazul care cineva ar vrea sa fie foarte iubitor de
galceava . Caci cine ar zice ca acel inger care i-a taiat pe
asirieni a stat acea>i ceas > inaintea lui DumnezetI, >
L-a contenat, >i L-a laudat? De aceea >i Domnul a
zis simplu Evanghelii ca ingerii lor vad pururea, ci ca
"ingerii lor 1 cerll1'i va~ pururea fata Tatalui MetI Celui
din ceruri" ( 18, 11). ceruri fiind, zice, vad ptIrtIrea
fata Celui Ce Se arata ceruri, dupa cum daca stInt
in'ceruri vad fata Celui Ce nu-I este firesc sa Se arate
cele t;Ue>ti. ~i prea marele Dionisie, capitolul 15

de slujirea noastra ln viata aceasta.

13

Adica I starea d e contempla(ie curata.

462

SFANTUL : .

; ; ;
; 1l
; ,
; ' ; ~N
~)

.; ,
; ]

; ;

, '
.

.
, 11

' ,
[ , ; ,

aTEv<i> Kol~ ,

' '
(~

'I1J

(~o

, (
,
, '

11

11

11 (~)

,
'

,-. ! sensul ca nu pot avea loc toate acela~j timp.

Liter al: cele de rangul al doilea.

15

.
17

I)G 3, 328.
! SCIlSLJ! ca intensitatea vederii scade cand se ocupa de grija celo!'

11;1Ill 5Ill c~li .

Rispullsrri / illtre/1iri/e crdil1a/i/or

despre a

'~ll(i

463

al cartii //Despre ierarllia ceascii' tl'ei )ucrai genea)e,

despartite 1ntl'e ele 14, le atbue: // ! ad) a tinde 1ntoal'Cel'e catl'e ceea ce e sus, adica a vedea
DUl11nezeu 1 chip CUl'at, stai and
: al poilea l'and), a se neabatut juru-Ie, fiind
pazitori ai propriilor puteri, adica a se 'intelege sine
a se aeza chip bun; ( al treilea rand) a 'impartai puterea proniatoare ieirea 1matatare
fata de cele de dupa ele 15, adica a purta de grija de cele
mai prejos decat a le 'inconjura cu lucrarea lor// 16
urmare, au acelai fe1 17 vederea Dum ca singura necontenita lucrare. Iar daca cineva,
din aceasta pricina, ar fi de parere ca ei se abat de la fe fiindca -, vad pururea, dupa ", 1 chip
curat numai Oumnezeu, ci au alta lucrare, unul
ca acesta e de prostie jalnica, daca ca fericirea este e lucru atat de uor de lepadat de restrans
la grija 'ingusta 'lncat sa tinda pururea catre singura
lucrare nimic afara acesteia sa poata face . Dar
cum ar lepada fel'icirea cei cal'e 'Intregi sunt numiti
crezuti ca lumini de-al doilea prin 'impartail'ea de cea
dta Lumina, care aud glasul cuvintelor Lui i fac
voia (Ps. 102,20-21), avandu-i toata lucrarea fie catre Ounlnez,eu, fie dupa umeeu1 l'atiuni asemanat()are i dintr-o astfel de cauza am spus ca sfintii
au acea bucurie contemplatie nedeplina, fiindca se
'lntorc catre lnmea tl'upeasca ata grija de , cei de
neam cu , continua sa fie multa l11 'impl'euna
18 act, dupa limbajul aristotelic. Sau : sa aiba vedeIea ca lucrare
necontenita.
1" CatIe Dumnezeu au atunci cand ! contempla; iar dupa Dumnezeu (conform lu Dumnezeu), atunci cand, ndema de , slujesc
noua.

464

SFANTUL E"GH ENI CUL

' .,
n: ; ;
' ; ;

,; ;
Kl ; ; .

' ) ,
; J ; / /

'l Cx ,
. ;

1 ;

( c' /
,

; )<fJ
, 1,

'" Fericirea Jngerilor >i a sfintilor consta doar contemplatia

a l un dumne e e>t . faptul ca ei Jntrerup acea contemp]a\ " " l a aju ta pe aIi, se smeresc Jnaintea noastra > urmea za astfe]
lu Hri stos, d obandesc mai adanc mintea lu Hristos. Smerindu-se >i
ati5 nci ndu -se ei > >, cresc l capacitatea de a se siza lumna necreati\. f)"ci fap tu l c5 ne slujesc Ji umple > pe ei de mai multa lumna decat
daca ne-a r sluji. Oarecum ast a a facut > Dumnezeu : a creat lume
" ca re era consta s sa C e > $i-a impropriat in JIltrupare
mod d e a fi al :reatU fara sa aiba ne"oie. Oricui care face ace]a>i
:nl se d escoea taina smeririi dumneee>t >i taina creatiei . Pana
la llJn a > taina contemplatiei tine de smeriea lu DumnezeH Care,
(" dra i~t l ] fapturilor Sale, Se acomodea za margiii lr pentru a le face
n" Inargi nile har. Scopul suprem allui Dumnezeu est e a face Jntreaga fapt Hra cuvantatoa re d eopotri va ( Sine, ha. Cand diavollJl j-a
slIgerilt Evei sa fie dLJmnezeLJ, a facut decat sa indice faptul ca > el,
c5t > l, .1 fosI f5cLJti pentru i) fi dumnezei prin 11ar, prin sine. $
toaI a istoria omen irii de dupa cad ere, care lleapada ' Hristos, este
dec5t isIari e a schimonosirii 11 care vrea sa devina dumnezeu
n sine, ha.
i\

RaSlII1S1 II'i a ltl-e!'are cardiIIlilor desfJr' viata e~ (a

465

cu noi, Hicand minuni prin Ioa~tel e lor ~ sta nd u-le de

fat.1 orice loc ce10r ce au trebuinta20. Caci c cu
tint.1 ca ei s.1 se dedea acela ~i tiIp ~ la ase e nca
cr.1ri, ~ 1a a impreun.1 p.1timi cu cei care cl1ea .1, d ar
~ a se bucura chip curat d e acea con teI pla tie21. ins.1
pentru acea sta tr ebuie sa c.1 ei sunt nefe
citi, pan.1 ~ mica pic.1tur.1 a ace1ui dumnezeiesc prin
care pot une1e ca acestea 22 fiindu-1e in d eaju ns pentru a
1e da fericire a extreI .1. Poate d e aceea ~i dumnezeie scul Apostol, zu gr.1vin d mai dinainte toate ce1e ce tin de
inviere ~i zican d c.1 cei r.1ma ~i vor fi r.1piti 1 nori sp re
-, intampina pe Domnu1 1 V.1zdu11, dtlp.1 acest 1ucru
a ad.1ugat: ,,$ a~a pururea cu Domnu1 vom fi" ( Tes. 4/
16). spus a~ a pentru c.1 mai 1nainte eram pururea
cu Domnul, din pricina ap1ec.1rii sp re trup - dup.1 care
sufletu1 tanje~te 1 c11ip fir esc s.1-1 primeasc.1 inapoi 23 - ~i
a intoarcerii c.1tre aceast.1 1uIe ~i a grijii pentru cei d e
21 1 ambele caU, fell sta rii e d at d e direetia arta> ei. arta>e
seamna a face a ta starea ce l lli la l C5nd sfiIlti i > fac a l0r, ha r, starea lu Dumnezeu , <, sllIlt bucurie >i vedere negr ait a . Ca nd > fac a
l0r necazulnostru, sunt iln p re u na p atimi re cu noi. Dar >i aceas ta d in
urma face cel mai bin e 11ar, caci urme aza l Dumnezeu ,
Care mreuna -atime>te cu .
22 Cand se ocupa d e noi . 11arul li Dllmnezeu ne sluj esc ei
noua, de>i pi erd atunci contemplati a curata .
23 De aceea nici fericirea d e acu Il1 a sfin tilor e deplina, caci trupul
IIlca se bucura >i el de feri cir e. > acest IU CTll Inseamna ca trupulse bucura l 1110d pa siv de slava . Su fleIlJl a >teata ca > trupul sa
se bucure de slava la modLII juri d ic > ex terio r. Sufl etun SU > i se Impline>te , se poate m anifesta prin trup l chip deplin ca l ce l
este firesc. Harul l ajuta sa -> Implineasca lucrarea sa fire asca iar lucrarea fireasca deplina >i- m anifest a su fletu l . La Schimbarea la
fata toti erau arun> de haI" > , > sufle Iar Sfantul Petru,
trup fiind, spllne: " ' es te noua sa fim aici" ( 17, 4), dorind sa
se mai sfar>easca acea Indulcire >i lumina .

SF ANTUL EVGHENI CUL

466

. ; ; )

;
(

),
.

11

3.

'

11

' , 11

, '
. -- 11 ,

11

, ' '

' ,
,

c:

1J

'

; '
.
'
l

[ .

'r4J

c -

2. Insea m na ca ex ista legatura 1? a trupuril or oa me n ilo r, dar nu patim a1?a, 1? l nici un caz ea nu se redu ce do ar la cei d e se m in tie cu ,
( la Intreg n! Ada m. desfran at a de tipul Sfintei Mar ia Egip teanca nu
facea altceva deca t sa lu creze p atima1? acea legatura trupeasca a o mu Ini cu toti ceila Jti. Motivat ia ada n ca a d esfr au lui nu es te d ecat d orirea
ace lei unita \i a firii, d ar ea es te exp rimata nn conform firii, ci Im potriva
fir ii. e fap t, orice p acat ln creaz a cu resursele firii d oar ca le fo]ose1?te
L a fal'a firii. ResnrseJe ero tice ale omnlui sunt canalizate gr eit. ~ cum
Ila rul conlncreaza d oar l modul firesc de lntrebn in ta re a firii, pacarul,
ca unul (e e l afara firii, reprezinta aut od istrug e re 1? IL chi nn ie1?te

RiiSHI1SHI'i ll1treMrle c rd i l1lilOI' despre LJi t e~l1 c

fire cu noi 24. $i dumnezeiescu1 Dionisie, aco rd cu gal1du1 aposto1esc, zice: " Can d vom deveni n estrica cio;;i ;;
nemuritori ;;i vom ajunge 1a odi11na fericita ;;i dupa
manarea 1ui Hristos" - ceea ce se va intampla cu adevarat veacu1 viitor - "vom fi pururea cu Domnul, dupa
! aposto1esc" 25. Prin urmare, numai p entru ve acul acela, dupa trecerea 1umii aceste ia, est e pusa d eo parte vederea desavar;;ita a lui Dumnezeu, ;;i d esfatarea
desavar;;ita, ;;i a fi pururea cu
3. treia dintre nedumeriri era: ce numim noi acea
fericita vedere de care sfin tii se Im p ar ta;;esc d e acum, ;;i
daca ea este cea prin vedere, de care vorbe;;te Apost olu1 (cf. Cor. 13, 12), ;;i daca sfintii 11 vad pe Dumnezeu
dupa fiinta26?
La acestea raspundem ca nici fiinta facuta nu p oate
sa vada, sau sa inteleaga, sau sa cunoasca dumnezeia sca
fiinta - nici macar cele dinH1i dintre mintile ma i p resus
de 1ume. Caci a fi ceva cunoscut dupa fiinta prin ca re
este cunoscut inseamna a fi cuprins d e cel ce cu noa;;te.
Dar Dumnezeu nu e cuprins d e nimeni, caci prin fire
este de necuprins. $i 1egatura cu acest lucru a alcatuit Ioan Gura de Aur ace1e lungi ;;i frumoase cu v in te,
scriind catre anomei, care se laudau ca cu nosc fiin ta lu i
Dumnezeu 27 Dar zice catre ei ;;i Marele Vasile cel d in tai cuvant catre Eunomie: "Ce lucru d eosebi t vor n1 a i
om 11 lasa nelmplinit, prin lnsai faprul ca face r s li\ lu 'l I.'a
haru lui. Harnl e conform numai cu firea 1? ci modu l l'i fi I.'s c il' < -
acrualiza potentele.
25 DesIIre llIlIIlirile dHllllleZeie~ti 1, 4, PG 3, 592 .
26 Teza a scolasticii medievale 1? a lnvataturii ca tolicl': Vl'ierea fiin dUlllnezeieti. "Ceata sfintilor vede direct fiinta lu Durllll l'zl'u " (AG,
11, . 442), declara papa Eugeniu l tim p u l Sinodlllui !l l'lltll .
Toma de Aquino, Sll1IlIlla COl1tI' GCl1tlcs, !, 51, 54, 57.
27 PG 48, 701 sq .

468

. SFANTUl.

11

, r ;

. ; ; ;

;
rov, ;
; :

T4J

T4J

11

;
; c'>
; :
, ; ;
. ' '

' .; ; ; r
: , , Kro
rc'>r roo r;

l ro rl
,

cl.' l ,
11
' l c;., , ' c;.,
c'> , o'J J;],

c~ C;
r

... 2

rO11o Kol~

11 Er

eQc'>vou,

l ro

rm~, , '
, c'> r

T4J

RSllllsr a 11lfrelIrile ca rdill allo r desre a ta e~ ll ci

469

lasa ei pe seama cunotintei Unuia-Nascut sau a DUllu lui Sfant, daca ei inii au inteegeea fiintei Dumnezc? Caci neatibuind ei Unuia Nascut vedeea utei
i intelepciunii i bunatatii lui Dumnezeu, Ii atibu
inteegee a fiintei Dumneeiii egala cu a 10. Dimtiva, este fiesc, pe de , ca Insai Fiinta sa
fie de nevazut , afaa Celui Unuia Nascut i
a Sfantului Duh, pe de alta ca noi, fiind inaltati i
intelegandu-l pe Facator prin fapturi, sa primim din
lucrarile lui Dumnezeu intelegerea bunatatii i intelepciunii Lui. Fiindca aceasta este partea cunoscuta a lui
Dumnezeu, pe care a aratat-o tuturor oamenilor"28.
ca nici clliar capeteniilor cetelor nematerialnice le
este vazuta fiinta lui Dumnezeu, martor este Ioan cel de
aur care aa scrie despre serafimi cuvintele la Ozia:
"Pentru ce, spune-mi, ii acopera fetele i ii inainte aripile? Oare din pricina ca sufera fulgerul
care lucete de la tronul Dumnezeirii i stralucirile acelea, dei vazusera insai Lumina cea neamestecata,
nici Insai Fiinta cea curata, ci pogoramant erau cele vazute. $i ce este pogoramantul? Cand Dumnezeu Se
arata precum este , ci dupa cum este cel ce poate sa-L
vada aa Se arata pe Sine, potrivind aratarea vederii la
slabiciunea celor ce vad ... Incat chiar daca auzi pe
oroc graind: "Am vazut pe Domnul ezand pe scaun'',
sa banuieti ca a vazut Fiinta Dumnezeirii, ci doar
pogoramant, dar i pe acesta intr-un fel mai intunecat
decat puterile cele de SUS"29. Acelai, cea dintai dintre

rc<+J c~

2" PG 29, 544. Dumnezeu n poa te fi cunoscu t deca t din lucru rile ;;
f5ptIIrile Sale pe care le percep tot i oam enii ;; d in energii le SaJe necrei1tl' cc sc re"arsa as upra lumii. Iar cu noa;;terea fiinte i SaJe n au decat
Fiul ~ DllhlII, nicidecum "reo creatu ra.

2~ Desre nell!a de czprindc c. 71lin fe e DlOIl/lczelI, C 3,

PG 48, 722. Inseamn5 ca ingerii se deosebesc de n dOi1r dupa subtirimea cu care "ad manifestarea slavei dumnezeie;;ti, iar n ceea ce
prive;;te natura "ederii.

470

SFANUL ,

' ; .
,

, (
,
] ), '
,
, ;
, q ,

'cp , .

; M~
1 ' ; '
' ,

; . .; :}J cp
cp

, ;
' ~J

11

' ' , ,
,

,
, , , ,
,

YlV~JaKHV
,
, ,

30 DesIJre l1epUtil1ta de crllde cu Inil1tea pe DUl1Ill ezeu, CllVfi,1Iul 1,

PG 48, 701 ~ ,u,
31 Literal : de orice gand care poate sa inte!eaga, Cuvantu! 6, PG 44,

1268,

RisuI1S1Iri a llrcbi''e caI'dillaliloI' dcsrc vit lJ'~lIio'!

471

acel eai cuvanHiri , zice: "Serafimii se bUCUa lic I1cgraita slava a Z idito ru lui oglindesc ei
va ritoare, - am vedere pe ceea ce este dil1 (?
(ca ci Aceasta este d e n ecu p rin s cu m intea de nevazu t
d e neinf~iti at, lucru nelalocu l sau es te a prestplI
ne aa ceva d esp re Ea), la ca t cuprind ei, la cat pot ei
sa fie de Raza aceea, fiindca ei pururea slujesc
r jurul tro n ului imparatesc, petrecand necurmata
bucurie, venica ves elie, bucurie nein cetata" 30. $
marele G rigorie al Nyssei, tal cu irea la Fericiri, zice:
" ceea ce este Ea Insai d upa fiinta, Dumnezeiasca
fire e m ai p resus de orice in telegere"31. $ Fericitul
gustin, capitolul 31 al cel or numite Solilocvii, se roaga
catre Dumnez eu : " Caci d e n econtem p lat, de nevazut,
~ m ai presus d e , ~ d e in telegere, di n co lo de
orice apropiere, i d e orice sch imba re, d e o rice impartaire este crezut a fi acel lucru pe care nimeni vreodata dintre oameni sa u d intre ingeri l-a vazu t sa u
poate sa -l vad a" 32. $ p utin m ai incolo : "Treime Sfanta,
Il1ai p resus de n u m ar33, dincolo d e orice descriere, talcuire, apropiere, cu p rin dere, m ai presus d e ~
mai presus d e orice m in te chip m ai p resus de ,
mai presus de orice cu vant, orice gan d, orice intelegere, > o rice fiinta a m intilor cel o r m ai presus de ceruri,
pe Care e cu p utinti1 n ici a in te lege, nici a gandi,
nici a u g ra i, nici a cu noate chiar oc11ilor ingerilor,
pe Can: nici H eru vimii cunosc chip d esa varit,
nici Scafimii, ci l acopera fetele cu aripile propriilor
. Soli locv i i, 40, 889-890. Varianta greceasca a text u!ui, spune
este !uata din traducere a !ui Dimitrie Kyd oni s.
33 TextuJ latin ar e "s u pe rmirabilis" (pr eaminunata), iar tradu cat orul
grec a citit "supernumerabili s" (mai p resu s d e nun1ar) ,
32

472

SFANTUL .

;
. .; ;

11

; ;

11

~ , ' ; ;
' , ,

, ' , 1 '

. - ' , ,
: , ,

.
; , ; .
: : ; ;
; () : :
, ;
KL" cp (Cj.!

c: ' c: 1
' , '

, '

,
, ' ,

. ' ; '
J.j Ficcar e ceata lngereasca sau, mai bine ziS, fiecare lnger l parte
prime;;te ~i d escoperire, ;;i cunoa;;ter e prin cotea!ia Iuminii
dite; dar aceasta contempla!ie, forma care poate l percepe, este
d e fapt ;; protectie pentru a nu fi orbit de lumiarea Dumnezeiri i.
oarecum ca la casca de su d u ra. Vezi prin ea, dar ;;i protejea za . Contemplatiile ~ 1mbogatesc, dar ;; smeresc lngeri . Prin ele ei ;; vad
necontenit neputinta proprie ;; departarea infinita de Dumnezeu. 1
acc la;;i timp se daruie;;te ;;i simtamantul aproprierii, ;;i ceI a l departa' de Dumnezeu . La fel ;;i sfintii: l' descoperirile primite se unesc ;;
l a muJt cu Dumnezeu ;; 11 iubesc;;i mai tar e, dar fiecare contemplatie
L ill'ata ;; a neaccesibiI, ;; mai departat de noi. Este conditia absolta ca n n sa nu se pIictiseasca veacul viitor . Semn nemincinos

JZ iiSlIIl SIII'i l t 'eiire crdillGl ilor

despre

ue:;Il icii

473

contemplatii34 d e stra lu cirea Celui Ce ade pe tron Inalt ridicat" . Aadar, d ac a p otrivit acestor dascal i fiinta
Dumnezeu este cu neputinta d e contemp1at c11iar i
pentru Ingeri d e nevazut oricui afara de Cuvant1
ce1 Unu1 Nascut i d e Du11u1 Sfant, Inseam n a ca nici d e
sfinti ea est e con te m p1ata nici c11ip, nici veacu1 acesta, nici ce1 , urmare, daca ati spune:
" Ce este ceea ce contemp1a sfintii, daca ei 11 contemp1a pe Dumnezeu dupa fiinta? ", dascaIii v-ar
spune: "Ceea ce contemp1a i In gerii, cei dintai dintre
Ingeri" . "Serafimii'" zice Ioan Gura de Aur, " se bucura de negraita slava a Ziditoru1ui oglindesc Frumusetea . Dupa cum este cel ce poate sa-L
contemple, aa Se arata pe Sine'', Ce este ceea ce contemp1a? Ace1 1ucru d e care se Im partaesc35. Dar
se Impartaesc de Insai fiinta dumnezeiasca - sa fie!
Dal' ce chip se impartaesc d e Dumnezeu? Asculta ce
1nvata preadumnezeiescu1 Maxim despre acea im p artaire. Caci acesta zice 1 capu1 7 al ce1ei de-a treia sute a
capetelol" gnostice: " Cel Ce dtp a fiinta es te ne1mpartait
ce10r ce sunt, dar 1n alt chip voiete sa Se Im partaeas ca
ceIor ce sunt stare de aceasta Im a ta re, nl1-$i iese
nicidecum din ascuns111 ce tine de fiint a Sa, Intru cat
InSl1i modul 1n cae voind Se 1mata ete raman e pl1urea tturor nearatat"36. al1zit? " 1nsu i a ZiS"37.
al ol'icarei d escoperil'i au ten tice es te s i mtii ma n t l dc s mel'e nie cill'e
In sote ;;te. Cu vioasa Monenguda, ch ia r ;; dupa petrecer ea reuna Cll
sfintii, urma adorm irii , sp unea Int r-o ve denie, a rata ta Llne i fenlei,
ca est e nevrednica a se sala;;lui cu sfintii (cf. Sf. Crigorie de Tou l's, Vita
Patl'l!lIl).
35 Energia dumnezeiasca necreata.
30 Dferite cpetele teologice:;i icolloIllic e 1, 7, Fi loc l ia l' iir iII! il ll1' ascef i
:; lIeptici, l. 2, . 92.
37 "Insu:;;i a zis" : expresie folosita cand se facea apel la ['it agor a ca a utoritate incontestabiIa domeniul filosofiei ( . Diogcn es acrts, 8: 46).

474

SFANTUL EVGHENJCUL

, 1)

, .
; ; ,
,
,
,

cfJ 4J

. ;

1)
; , 1) '
, 1) ' , ;
, 1) ;

TcfJ

' , ' ;

11 11 , ;

, l1.

11 , ,
11
, , ,

1 .
, '
11 ,

. '
38 Aceasta imparta~ire vie de Dumnezeu este, dupa sfinti, patimire, caci firea nu mai face vreun efort din partea ei, d e~i participa cu toate puterile sale la imparta~irea de energia necreata.
39 ClIvaIItarea 45 (la Sfintele Pa~ti), 7, PG 36, 632. Este vorba de aduceJ'(~ a l10astra la fiinta, de moarte ~ de lnviere.
40 Nu e clar d~ca Sf. Marcu distinge patru categorii de contempla\ ~ sa ll do ar doua (pentru ca din cele patru primele doua denumiri ar

RisJIIlIISlIri /a lIIt rebiI'i/e car diIIalilol' desJIre via ta ve$ II ici

475

Nu iscodi nimic mai mult, ci a~teapHi sa afli prin ce

care, sau mai degraba sa patime~ti38, daca e~ti vrednic.
"Cacj", zice Grigorie Teologul, "spre aceasta ma ata
umila licarire de acum a adevarului: a vedea ~ a
mi stralucirea Dumnezeu, stralucire vrednica de Cel
Ce m-a legat ~ m-a dezlegat ~i iara~i ma va lega cl1ip
mai rnalt" 39. Acesta nadajduie~te ~ se roaga, acord cu
marele Dionisie, ca, dupa acea rnalta ~ dumnezeiasca
legare, sa vada ~ sa patimeasca stralucirea Dumnezeu. A~adar, este deosebire , una dintre
ele fiind numita "prin credinta", alta prin "prin oglinda
~i ghicitura", alta "prin vedere", alta "fata catre fai"
( Cor. 13, 12)40, rnsa nici una dintre acestea nu este intelegere a fiintei Dumnezeu. Caci ~i despre Moise s-a
scris ca a grait cu Dumnezeu " fata catre fata" ~ a vorbit
cu gura catre gura, "in vedere", nu "in ghicituri", insa
l1iIllel1i I1U statut existenta ~ fiinta Domnului, dupa
cum s-a scris (ler. 23, 18), ~ nu a vazut, nici nu a descris
firea lui Dumnezeu, nici nu L-a vazut cineva vreodata
pe DUlnnezeu, ci Fiul Unul N ascut ni L-a facut cunoscut
(cf. In. 1, 18). Dar contemp1atie fiind mai desavar~ita
decat alta ~ intre cele enumerate, nimic nu opre~te ca
cea nadajduita atunci, dupa desavar~ita rea~ezare, sa fie
cea mai desavar~ita, iar restul celorlalte, oricum ar vrea
sa le numeasca cineva, sa poata fi comparate intre ele.
A~adar, nu e nimic de mirare daca am zice ca ~ acum
sfintii 11 vad pe Dumnezeu "prin vedere"41, daca con:..param cu contemp1atia din viata aceasta, ca unii care Il
vad cl1ip mai desavar~it. Iar ca vederea aceea de dupa
desen1na-o prima, adica cea prin ghicituri, iar Um3t arele doua
cea n vedere) . cel din urma caz cele doua contemplatii se refera la
stae dinainte de n .
4] vedere pot vedea sfinti ~ n viata aceasta ~ viata de dupa
moarte dar de pana ]a . Dar cele doua ved eri difera intre ele .

476

SFANTUL EVGHENICUL

; CjJ
] ' ,,'
4' ,
' ; ;
: ;
.; , '

,
- ' ,

- ,
l~' ,

4.

; .; ,

,
; ; . -''
, ; 1 q ,
-
,

'

'

'
, ,

' ,,'
, ''

' i
U .

5.

1
' , q
42 Se refera la vederea pe care au sfi dupa adormirea lor, dar
p511ii la judecata de apoi. tU> din textul augustinian redat mai jos
I1I estc clar daca e vorba de vederea de acum a sfintilor p1ecati de aici
S;H I {{e vederea din lumea aceasta. Important este ca vederea desavar~l, lil1t' ~ dc trup. Aceasta lnseamna ca simturile trUe>t transfigu1,1I' O(l~I'i'i ceva csentialln vederea Duml1ezeu. De aceea ele trebuie

RaspUllsfIri ')a cdlr ltcsprc vc~llica

477

mai desavarita decat aceasta42 i ca ea singura aI trebui numita pe drept "fata catre fata'" da marturie i Fericitul Augustin capitolul 19 al cartii a 14-a
despre Treime, aa zicand: "ChipuI ceI reinnoit dU]1uI
mintii intru lui Dumnezeu, va fi desavarit
afara, ci inauntru, din zi zi, prin vederea cea nemijlocita, care atunci, dupa judecata, va fi fata catre fata,
dar acum privete prin oglinda i ghicitura - i legatura cu desavarirea ei trebuie inteIes ceea ce s-a spus:
Vom fi asemenea Lui i 11 vom vedea pe precum
este (1 In. 3, 2). Caci acest dar ni se va da atunci cand se
va spune: "Veniti binecuvantatii TataIui Meu, moteniti
imparatia cea gatita ( 25, 34)"43.
4. 1 al patrulea rand, ne-ati intrebat: care este stralucirea trimisa din Dumnezeu de care spunem ca se bucuIa sfii cer?
Deja s-a vorbit despre aceasta de catre noi, pe cat am
sa spunem, neinvatati fiind din cercare, ci pe cat
am priD1it de la sfinti. Iar acum se va spune nimic
mai mult, ci ceea ce ei inii spun. Caci definind-o inteIeptul alcatuitor aI ceretii scari, Ioan cel purtator de
Dumnezeu, pe cea numita de eI "stralucire'" uneIe ca
acestea zice: "StraIucirea este Iucrare negraita, vazuta
chjp nevazut i inteIeasa chip netiut"44. Ai auzit definitia? iscodi nimic mai muIt. Caci despre cele nevazute i netiute noi vrem sa graim, nici putem.
5. 1 aI cincilea rand, intrebandu-ne voi ce intelegem prin imparatia lui Dumnezeu i prin aceIe negraite bunatati de care spunem ca sfintii inca se bucura
judecat'i este

nell1cetat curatite. n plus, adevarata rapire [extaz] este a trpului ;; a

sufletului prin harul DUI1Ului ...
43 42, 1056.
44 Sc, treapta 7, PC 88, 813.

SFANTUL EVGHENICUL

478

, ,
, TcfJ
'

eEcfJ

;. ,
; ;
, ;
: ~o
; ] ~
] , ,

; ; TcfJ
. '
' () ;
; : "
, .
.; : ;

, ;
,
,
,

TcfJ

'

EvaYYEMcy

'

~) , , -

,
' ,

Capetc teologice, suta a doua, 90, PG 90, 1168.

Atitudine cu adevarat teologica fata de realitatile dumnezeie~ti.
47 Este imposibil atat ca cei ce au avut experienta acelor lucruri sa
le d ezvaluie altora care nu au avut-o, cat ~i ca cei ce nu au avut experi~n ta sa povesteasca instrumente CO1une de CO1unicae . Aceast<J Inse a 1na ca eaitatea de dincolo nu este accesibila categii!r din
ILlInca aceasta. ot ceea ce se deSCOea noua din U1ea de dincolo
cs tc d ecat i1agine ~ gh icitura a acelor realitati, iar nu Inse~i realiIi'iIilc. Asta inseamna ca sfinti nu-i pot Intelege cu adevarat decat
s f . I'cdinta ca cei cu experienta acelor realitati ne-ar putea face sa
' I ' I:~' l sall ca cei fara experienta all) putea vorbi despre acele
45

46

Raspunsuri la lntrcbarile cardin allor despI'c

a !a Ve~l1 iCa

479

d esavar~i t, am raspuns ~i atunci, ~i sp u nem ~ acum, ca

im p a ratia lui Dumnez eu a definit-o Maxim cel cu adevarat preamare, z icand : " Impar~itia Dumnezeu este
imp arta~ire a dupa har a bunatatilor ce sunt proprii
Dumnezeu dupa fire" 45. $ acele bunatati de care vorbe~te Apostolul ca ochiul nu le-a vazut, ~ urechea nu
le-a auzit, ~ inima omului nu le-a primit (cf. Cor. 2, 9),
oam en i fiind ~ , nu cutezam sa le isco d im 46. Caci n oi
socotim ca este mai ca cei ce le ~tiu din cercare, sa
ne vesteasca temeiul ei despre acele bunatati, care le
este fir ea, d ecat ca , cei necercati, sa in cer cam sa aratam cu ! cele mai presus de . Insa ~i acest
lucru, ~i celala1t sunt deopotriva cu neputinta47. "Caci
cum vesti dulceata ", zice proverbul, "celor ce
nu cunosc?" $ se pare totu~i ca acestea se deosebesc
nu numai cu numele, ci ~ cu lucru1 48. $i e firesc sa fie
a~a. Caci daca pacato~ii au fost amenintati nu numai cu
caderea de 1a Dumnezeu, ci ~ cu gheena ~ cu celela1te
chinuri, inseamna ca ~ drepti1or, chip 10gic, se cuvine nu doar vederea lui Dumnezeu , ci ~i a1te bunat~.iti
predate chip tainic Scripturi, despre care ~i Domnul
zice Evanghelia dupa Ioan: "Eu am venit ca viata sa
aiba, ~ din bel~ug s-o aiba" (. 10, 10), numind " viata"
pe aceea ve~nica, despre care zice: "Aceasta este viata
ve~nica, ca sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu
lucrUi, sunt se1nul areii de sine ~ al U~Uatatii dullovnice~ti ~ al
Inchipuirii de sine ~ zid fata adevaatei eeiente dU llo vnjce~ti.
48 Realitatilc U1ii de dincolo nu au doaI" nume dif erite, ci ele de se1neaa ~ realitati dife rite , chiaI" daca ele alcatLIiesc unitate. Este
exact ca ~i cu 111crarile lui Dumnezeu: toate sunt ale acel eia~i fii du1
nezeie~ti, daI" fiecare ae specificul ei, de~i nici una nu poate exista fara
celelalte. De pilda, blandetea lui DU1neeu e eenta ~i atotputernicia, ~ dragostea, ~ bUCUia, ~ toate celelalte Intelese de sau nu ,
daI" totu~i blandetea ra1ane blandete ~i est e oarecum altc eva decat bucuria, chiar daca ele sunt nedespatite.

480

SFANTUL EVGHENICUL

' '

,
J.

6.

, ' ,

TC+J

c; c:.J

K1~ ,

4J ] ; , '
,

; ,

7.

' , ;

- , '

; ,
' ,
,

. ,
XQE~JV, ,

, 4J
C' '

, 4J C OC
4J C+J , q

nQomlKElV '
. '
("

C
. ''~

eE4J.

RiSliI1S1II'i frclJire cI'diI l l ilo I' dese Ii t Ie I l ici

481

adevarat pe Iisus Hristos pe Care L-ai trinis" ( . 17,

3), iar "din belug" nunind celelalte bunatati d e care se

vor bucura sfintii 49

6. 1 al asel~a rand, dupa s-a scris de catre voi ,
ail) spus i spunen acun1 ca sufletele celor care pleaca
din viata pacate de sunt inchise iad ca intr te1ni i inchisoare, dar aCUil) nu sunt pedepsite inca
cu focul g11eenei, ci e ca i cand, avandu-l pe acesta
fata . se chinuiesc foarte a1arnc prin vederea lui
i prin ateptarea ca sa cada sigur el.
7. aptea din cele lntrebate era se bucura sufletele sfintilor de toata veselia desfatarea, daca au
lnca acele bunatati negraite?
~i la aceasta spuneil) ca i partea celor deja daruite
!or este pricinuitoare a toata destarea, de ce ei
Il vad ne1ijlcit pe Dunnezeu, preCUil) 11 vad i lngerii,
i, pe de<lsupra, nadejdea celor ce le fi daruite fiind
foaJ"te statoInica, li ! Indestul de cea 1a neclintita
veselie. ~i ajungand astfel cu cuvantulla acestea, ne-ail)
antt i de cele tIei virtuti - de credinta, de nadejde >i
de dIagoste -, care se i lucreaza toate c11iar > viata
de aCU1. ~i dupa c1 tJ"ei sunt starile a1enlr, una
viata aceasta >i una dupa ce pleaca de aici > una
veacul viitor, spunen ca fiecareia dintJ"e aceste stari i se
te>te un3 dintIe virtuti >i este lucrata acea staJ"e
chip desavarit. Caci credinta este lucrarea desava
ita veacului de acun. Fiindca ' edf ul1lllill1 (
Cor. 5, 7) aici, >i toti sfintii pJ"in credinta au bineplacut
lui Dunnezeu. Iar nadejdea este dupa plecaJ"ea de aici.

'[11 '

IZanlificatiile :;;i aspectele vie\ii ve:;;nice sunt de nedescris pentru

Inll1tl~il lll. Ele ' 1mbgi necontenit persoana umana. La fel,
c H1 I' ~ iilduIui ' saraci persoana umana pentrI ca ea nu-L mai

percepe pe Dumnezeu a:;;a cum este. 1 rai sfin\ii ]1 ' vedca a:;;a
este (1I. 3, 2). $ 111 iad va fi dezvoltare, dar 1ntr-un sells illvcl's:;;i Cill'e
duce 1ngustarea persoanei, Ia Iargirea ei.

SfA NTUL EVGHE NICUL

482

.;

; , , ;

,
, ;
. ' ,
' :
, , . ,

c

, ' ;

, ;
; .

8.

;
, ~

. - ' ,
,
-

'
'

, , ' '
, (~

9.

' ,

, ,
, 1 ,
''

lipsil'ea de vederea lui Dumnezeu este ~ acum pentru pacapcd eapsa crunta, care nsa se va amplifica dupa nverc.

(}~ ll1 < i

RspliIlSlIri / /ll t!1'/e cardiIl/i/ordesre (Iit (Ie~Ili01

483

Cacl alcl frica este inso tita cu ea, insui Pavcl se tcmca
ca cumva, propovaduind aItora, el insui sa fie nCCC
cat ( Cor. 9, 27). D ar sfa n d u-se sp ectacolu l trec5nd
luptelor, gata sunt premiile, i aproape ca
pus mana pe ele, cunu na d reptatii este pusa de acum
deoparte. lar ca n adejd ii ii u rm eaza bucu rla, acest
cru il arata insui maee Apostol Pave I. Cacl zlce: "bucurandu-va prin n adejd e" (Ro m . 12, 12). lar cealalta este
d ragostea, care es te cea mai d esavarita d in tre vLrtutL,
mal mare decat toate acestea, varf al road elor Du . De aceea, ea sin gul"a es te lu cr area veacu lu l vi itor
ea sfintii se unesc su n t laolalta cu Dum nezeu,
tl"ecand vremea n ad ejdii a cre di nteL.
8. 1 al optulea rand, ati intl"ebat daca lipsirea de
dumnezelasca contemp1atie es te cea m al m a re pedeapsa pentru cel osanditi in focu l venic i d ac a cel osan diti
su n t deja pedepsiti cu aceasta pedeapsa.
$ la aceasta am l"aspuns ca aceasta pedcapsa este
mal mare mal grea d ecat toat e, d e v reme ce este priclna temelle a celorla1te. Dar va fi inca m al grea,
mal mare, dupa acea am al"a ultlma h ot arare care zlce:
"Duceti-va de la Mine blestemat ilol" focul cel vcn ic"
( 25, 41)50. Cacl atunci, vazandu-L el pentru u lt lma
data pe Dumnezeu - fiindca atunci Elle ingad u ie acelora sa-L vada - , vo r mal n adajdui sa-L m ai va da cel
mal amar va chinul faptul ca au manlat asemenca
Stapan.
9. 1 al noualea rand, in legatura cu p e d ep se le pc
care am spus ca le su fe l"a cel dln treapta d e In ijIOC 51, ati cautat sa aflati daca le sufera pe to ate la [and,
51 Care au plecat de aici nici cu totuJ
caldicei.

p acato~i,

ni ci cu

ot]

dr cp (i, ci

484

SFANTUL

,
. - ; , ;
,
, ;
, ; , , '
.

10.

, ;

, ,
,

T4J

XOQ4J

11.

11 ; ; , ;

,
, , ; ,

: ,

c}J

; , ;
',

.;
11

. 11
,

11

11

' ,

T4J

4J 114J ' 11

11

[ ,

Traducere putin mai libera pentru a reda cat mai exact sensul fraze i. Pedepsele se dau acord cu realitatea personala unica a fiecarui
1 . De asemenea chinurile, ca de aJtfel ~i rasplatiriie, avea un specific propriu fiecarei persoane.
Se refcra la starea celor aflati '1 treapta de mijloc care nu ~tiu cand
fi i zbavt de cl1inuri.
~I C o n~ t i i n t a noastra.
02

is1l1S1' a '1Iltr-elJi61e crdinalilor dese

viafa '~ l1 i

485

adica ne~tiinta, 1ntristarea, ru~inea con~tiintci ;;i ]

lalte. $ la aceasta spunem, dupa cum ati ~ sai s, ca fcJlIrite ~ nedeopotriva fiind pacateJe omene~ti, unelc din tre pedepse se potrivesc unor anumite pacate, iar alteJe
- aJtor pacate, ~ pentru unele pacate fi mai muJte,
iar pentru alteJe mai putine52.
10. al zecelea rand, 1ntrebandu-ne ce 1ntelegem
nelamurirea '", am raspuns ca neJamurirea IJrive~te timpuJ, ~ anume sorocuJ cand vor fi izbaviti
de acele pedepse ~ fi cu ceata celor mantuiti .
11. lega tura cu ru~inea con~tiintei, care este a unsIJrezecea problema pusa de , am raspuns ca orice
pacat care s-a dezlegat pocainta produce suflet oarecare ru~ine ~ cl1in al con~tiintei. Caci acesta
~ est~ '" cu care Domnul ne 1nvata 1 EvangheJii sa ne 1mpacam (cf. 5, 25), precum ne preda
Ioan cel cu Jimba de aur: con~tiinta noastra, care ne
aduce aminte de ceJe pacatuite ~ care ne cere socoteala
de vinovatii ~ ru~ineaza sufletu1 55. A~adar, daca pocainta este cu de-amanuntul 56 ~ desaa~ta , s-a dezlegat
~ pacatuJ, ~ p edeapsa entU el, ~ nimic nu-J opre~te
pe cel dezlegat de trup sa fie numarat 1 partea ceJol"
mantuiti. Dar daca pocainta - 1ndestulatoare ~ ni ci
pe masura ceJor pacatuite, atunci nici pacatul es te
iertat, ~ de aceea cei ce ies din viata 1 acest fel su n t
55 am gasit ]a Sf. loan Gura de Aur aceasta interpret ar e; ea 1nsa
se afla la Avva Dorotei (Desp1"e co fi, G 88, 1653), Sf. Ata nasie cel
Mare (Rispl/Ilsll1'i ri t re AHtiolr, G 28, 717), Sf. Teofilact ( Cl1 etll a
Matci, PG 123, 196CD) etc .
>ti Nu se refera la vreun aspect cazuistic al pocain\ei, ci ]a ad an cimea
~ seriozitatea ei. Unei asemcnea pocainte, pe catli estc CLl n omului, ajutat desigur ~i de har, dupa masura lui , nu-i scapa aplape ni ci un
pacat nepocait ~ i se vade~t e ~i adevarata dimensiune a o ricaru i pacat.

486

5FANTUL MARCU .

, :11

. / '
:11 , '

11 ; 11

, ' (~

'
KaL QQ

, '
/, ; .;
, .

12.

' :11

, ; .; ;

, 11 .
-
,
; ,

. " ;

RisUl1Sll' / il1tI'elJiri/e cardil1a/i/or desre

lJiata

lJe~IIi cii

487

vinovati57 acelor pedepse - ca ar fi dobandit iertarea, dar au apucat, chipurile, sa plateasca "aJllcnda"
pentru pacat. 'i multe astfel de pacate facem 1 fiecae
zi pentru care ne pocaim fie deloc, fie neadevarat, nici
le 1ndreptam58 prin alte fapte bune. 'i ca atare muIte dintre unele ca acestea, 1 vremea mortii sau dupa
moarte, parte sunt trecute cu vederea de bunatatea
dumnezeiasca, dupa cel 1ntru sfinti preamarele Dionisie 59, parte sunt iertate prin facerile de bine i rugaciunile i celelalte cate se fac de Biserica pentru cei morti60.
12. 1 al doisprezecelea rand, ne-ati pus problema
UUl'aii celor osanditi, despre care noi am spus ca primesc folos prin rugaciunile . Ne-ati 1ntrebat 1
ce fel trebuie sa credem ca este ? Aadar, tinandu-ne de Parintii notri, am raspuns ca se da mangaiere celor osanditi. Ei raman 1 cele 1 care erau i mai 1nainte61, i scapa totul de ele, de cl1inuri. Dar i a

, 11

Inseamna pOpriu zis "a fi de ceva, de cineva'', Numai prin derivare are sensul de a fi vinovat, mai precis ca adjectiv
une ca substantiv. Yn greaca, sensul este foarte limpede: cei care nu
s-au pocait aici de pacat duc dinco]o cu ei atata cl1in cat din pacat a mai
ramas nepocait adancul ]or. Acest mod, rea]mente ortodox i patristic, de a vedea pocainta pune ma semne de Intrebare astpra modului
catolic care, de obicei, se savarete azi taina pocaintei iseca Ortodoxa. Nu aa e realitatea aa stiiteau lucrurile 1 Biserica veche.
Atunci canonu] se facea Inainte de a primi dezlegare de pacate. Dez]egarea ea 1ncununaea UI1Ui proces care era supravegheata de dU110Vni c starea launtrca a penitentu]ui. Acest proces putea dtIra fractilIne
ti e se cu n d a sau ani de zile. Azi penitentJ primete, geneal, imeti ia t iertarea pacate]or totui nu simte sC]1imbare eala, pentru ca
('a e data 1 acord cu voia lui Dumnezell. Dezlegarea e vazuta ca
l1 l1 15 "ll1agica" prin cae ] silim pe DlImnezeu, vrea - vrea, sa-J
''' l.? penitent. Yn plus, se 1nteJege greit ca preotul aI" dispune cum\,, 1 iI\ l]l'fJl~nd ent de DlImnezelI de puterea de a lega dezlega. 5fan ) OJ iSil.? Areopagitul da martlIrie 1nsa de a1ta realitate: preotu]
57

dadea dezlcgarc de pacate celor ado~miti decat daca Intelegea ca aceea

e voia Jui Dumnezeu (vezi nota 59). Epistola 1ntai Desre IIIarttrlslre
(cd. Holl, 1898, 110-127) 5fantlIl 5imeon ! Teolog puncteaza minunat aceasta legiitura 1ntre iertare procesul launtric. Modul catolic de
a privi spovedania, 1 care e disociata iertarea de satisfactia pentu pacat, permite preotullIi sa fie un mic despot sa pluteasca Intr-un spatiu
imaginar tInde el crede ca are toata puterea, Yn mod normal i ortodox,
dezlegarea este confirmarea tInui proces launtrc de t5madlIire.
5, Mai exact: le contrabalansam.
59 Ie-- bise-lceasci, Desre l1 ce/o,- adOnl1iti, G 3, 561.
c.o Deci daca omul are pacate uoare, daI" are cine sa-l pOll1eneasc5
1 mod expres, Dumnezell nll-I va lasa sa piara pentrll ca ar avea
cine sa-l pomeneasca, ci fie va trece cu vederea s]abiciunile sale, fic va
Intiinta Cllip tainic pc Veun om placut Lui, sa se Oage pcntrLl cel
adormit. Rllgaciunea pentu adormiti 1 privete doar pe ei, ci ~ pe
, caci prin ei cretem noi. Daruindll-le dragostea noastra, ctcm
pe maSUa ce le-o darllim.
6] Cej osanditi raman 1 continlIare iad, dar prin rLIgacilInile Bisericii primesc oarecare mangaiere.

S~\ UL .,

; . ; ,

; ;

; KT~ ;
,
; ,
c , .

; ,
, ,
, ; ,
;

,
.
62 Satana se spune c5 est e iad. La sfaIitul veacului se va dezlega
va fi 15sat s5 luceze contIa Bisericii.
63 Cu oamenii osan d iti.
'" Dup5 invier ea di avolii mai au puterea de mai
lnainte. Sfantul Ch iril al AlexandIiei vOIbe~te de doua legari ale demol iad : una dupa cea dintai cade re, alta ~ mai puternica, dupa ven irea l HIi stos. Danl continuare cateva texte din Sfantu l Cl caIe
ilustIeaza acest fapt.
,, $ va ile vo' fi e ca ceara de fata foculu i ~ ca apa caIe se cob aa " (Mj!l. 1, 4). "Vai" es te turm a i muJtimea dracil, cea sme Iita ~
t antt a la pamant, caI e a fost topita ca ceaIa i a cUIS ca apa 1 ungheIele iadului. Duhurile Iele I-au ceut lui HIistos ln gaduintii ~ L-au ugat
sa le porunceasca sa m eaI ga ad anc . Caci altele fiind deja mai 1nain te trimise, cele Iamase se temeau lnc a de acest lc.
Noteaza despIe ln geri ca i lng erii, pacatuind, su nt ede S. Cand
a veni t Hristos din cerui, pe cei mai maIi dintre demoni i-a Incuiat 1
ada nc. $ acest lucu e Iimp ed e din aceea ca dulluIiJe 11 rugau ca sa fie
ti m ise 1n adanc. Aadar, pe un ele le-a legat, iar alte!e a poruncit sa fie gonite, pIin faptul ca a zis: "iata v-am dat putere asupra duhurilor necurate.
C5ci scoateti demonj". Iar vIe mea sfatuu va scoate sp re 111ai
Ina re pedeapsa cei lnchii m ai Inainte, aruncandu-i focul cel venic"
(CO II1Cll ta l"ll / /a Sldtll/1IC Mi/lcia, veIsetul1, 4 - partea a doua tine
,1" conlentaIiu l Sfantului, ci este, pObabil, SCllolie maIgina!a).
"Caci fiind la noi Unul Nascut, a facut mii de luU 1n chip uimil ', ,1<11' ced ca mai multe decat cele vazute erau cele nevazute, caci a
1 ,0nI1,' (j U lllIi l O I neCUate sa se cobae I1 iad ~ sa se Incllida pe mai
' 1(,11 ,11" 1" 111 i1 d5 nc, ca sa scape pamantul de fiarele cele mi1i cumplite"
(C! ' / / OMOC/ Mi/lcia, vesetul 7,16) .

Rispl//lsllri / t rc/r /c

cardilla/i/or dcsprc ! ZC~ lI iC

489

se bucura de oarecare u;;urare trecatoare ;; mdeata es te

mare lucru pentru cei urgisiti. lar demonii - toti, ci
poate cei mai cumpliti dintre ei62 -, am spus ca sunt
impreuna cu ei 63 ca - temnita;;i ni;;te lanturi, dupa
glasul Apostolului Petru care zice: "Dumnezeu a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci i-a predat legaturi10r intunericului iad, fiind tinuti pentru jl1decata" ( 2,
4). $ intrebandl1-ne ce sunt legaturile, am raspl1ns ca
poate prin legaturi trebuie sa se inteleaga nelucrarea rautatilor de mai inainte64, pe care ei le intre oameni,
;; faptul ca ei inca pedeapsa desavar;;ita. Caci s-a
adaugat: "tinl1ti pentru jl1decata", ceea ce inseamna ca
atunci vor avea pedeapsa desavar;;ita.
" pieIit [Satana] odata cu copiii , adica cu denlonii cei neclIati.
Caci samantii . pierit fiind tinuti iad cu legatuIi de
neIic, ecum zice ucenicul , ca sa se Iidice sa moteneasca pamantul i sa umple pamantul de Ia zboaie. Caci au fost scoi
din st apaniIea tiIanica lnlpotIiva ni1 sta ists S-a facut pi1ce"
(Cl1cll / Isaia, PG 70, 384) .
" Insa va tmite 101' Domnul om ca e va mantui . $i cine e l
daca nu, chip limpede, sts ? Aceasta lnseamna ca S-a aratat
chip omenesc Cuvantu! Cel Unul NascU aJ l DlImnezeu. Ace sta a
mantuit numai pe egipteni, ci pamantLIl. $ " a m antuit jud ecand ". $ ce lnseamna "ju d ecan d"? Ad u cand deat5 judecata a SlpIa
10 [asupIa demniI]. Caci pe Sat i1na cel laco nl pe d em onii cei necuIati lmpreuna cu e supunandu-i sfinte 11 0 aa ~ legandu-i 1 iad
cu antUi de intuneric, a dat sa 5 S e judecata z ilei celei mari
cei ce fi pedepsiti" (CO/IIClltal"ll / lsaia, PG 70, 472).
" fost pedepsite LIee cel 'l ,'n ce cand !e-a cobat
Hristos 5l tuturor iad , leg5ndu -le iad c\ lanturi de
1ntunec, a dat sa pa ziti s p n~ ju(jecal a l celei mari cei ce fi
pedepsiti" (CO/IICIlIal"u / Isaia, PG 70, 1141).
"Caci Hristos S-a dca 1 locul no slnI a grait motiva din partea noastra a f5cut judecata cu 1'1 [c diavolu!] pentru paganatatea lui
Impotriva noastr5. Caci a nimi cit toat 5 uteea l ~i I-a scos din stapanirea l tiranica Impotriva l1oastra, i, "legi1ndu-1 cu legaturi de
neric jad", dupa CUIn s-a s s, a di1t sa e 5 pentru judecata zilei
ce]ei nai e cei ce fi pedepsiti, adica ~ pe el i pe ceilaI care au
apostaziat llnpreuna cu el" (COI1IClltaI'il/ / Isaia, PG 70, 1356).

S~ UL ,

490

13.

) ,

: , .
'Jc ' ,
i: Qc"> ,
,
) t ,

\ f' , .
,

' ,
,
. 1 .
' () , v c: ;
/ ; I1

(\l"T 'lC:

' 'l '>l'V

\ : .; ;],
;],

() TllV

! , ,

' ,

'

l) <J lu. 1
' I']~) , '
c) ,

11

::: C~N ~ ,

\ ,
"! ;lCCSle hot ar e vei af]a ca este ~ firea Ingerilor. Caci cei ce au pastapi\nia p rop rie au nel epadata a~ezare_a ~ statomicia !n toate ce.le
bu Jle. [)al' cei ce atl alunecat din acea btlna a ~ezare de la )nceput
apleca l'i n~ cele Inai rele, fiind L iad legaturi de Intuneric,
pl'ecum s-a sa is, stln t paziti pentru judecata zilei celei marj" (COlIlCl1tal'iU ]ll 2, 358 ).
Despl'l' acc<1sta problerna a se vedea ~ IJltrebarea 11 din rasptlI.lsurile catl'e Talasi e alc Sfantului Maxim Mal't1l'isitorul. Satana va fj ellberat
p(i timp la s fi\ r~ i t l l u m i i cand va domni Antihrist.

RiSlls l a llIl'!Jil'l c I'dillalloI' despl'c via ta "C~l1ici

491

13. a1 treisprezece1ea rand, ati intrebat care su n t

pacate!e m ici ;; de care se fac vinovati cei d in
tr eapta de mijloc - ;; primind raspuns ca e!e sunt ce1e
numite 1a veniale'" cum a1" fi ! de;;ert ;; ce1e
asemanatoare, ati spus ca nu pot acestea sa 1"amana
cei p!ecati de aici cu dragoste, intrucat am afirmat ca
dragost ea ;;terge ;; ce1e mai mari pacate, ;; ce1e mai mici.
Aceasta nu este afirmatia noastra, nici vreun 1ucru
cunoscut 1a . Caci nu dragostea, ci insa;;i pocainta
sp u nem ca este cea care iarta pacate1e. $ aceasta reiese
1imp ede din ce1e p e care 1e-a invatat Ioan Gura de Aur
multe ;; adeseori cuvinte1e sale despre
inta, fiind e1 numit a1 doilea a1 pocaintei, dupa
ce1 de un nume cu e165, ;; infati;;and prea indestu1ator
puterea , dar cuvinte1e ace1ea nicidecum nu a
menit de dragoste ca s-ar afla n cei ce se , $ e
firesc sa fie a;;a. Caci daca frica nu este intru dragoste ;;
ce1 ce se teme nu est e desavar;;it dragoste, iar pocainta ~ste su stin uta mai cu seama de catre frica, inseamna' ca drago~tea es te mai presus de pocainta, fiind cea
mai desavar;;ita di ntre virtut, ;; este potrivita nu ce10r
ce se pocaiesc, ci ce10r desavar;;iti virtute 66 P1"in urmal'e, nu n am scos aceasta afirmatie de !a in;;ine,
ci dimpot1"iva, ati g1"ait ca dragostea ;;terge pacate1e mari ~ de m oa1"te, ca une1e ce se impotl'ivesc ei, d ar
ca n cazu! ce1ol' mici nu poate sa faca aceasta. nu
am facut decat sa ved em ca acest ratonament este d e
neacceptat. Iar d espre pocainta noi spunem ca pocainta
Primulloan ves titor al pocaintei este Sfantulloan Botezatortll.
Iimpede ca accen tu l nejtlstificat pus astazi pe ubc a, [atl IJlte1easa, a li Dumnezetl L d etrnentu pocaintei este rdll C!li d e sine
a oam eniloJ" cae Jllai stlnt disptl~i sa se pocaiasca cu ade varat. Aceasta arata ]irnpede ca se poate dobandi dagstea lnain tea poc ain\ei.
65
66

5FA NTUL EVCHE NI CU L

492

. ; ; ,
(~

11

( ,

), ' ;
, ,
- '

11

. ,

, , ' ;

, ' ~
; ; , 'rc}>

XOQc}> j.

14.

, ; ;
, .

, ,
, '
.

. , [
, 11 t KC~JV K~) ,
} ,<
q ,
,

. , [ 1

. ,": E s ~e vo~ba de cate~oria aristotelica a relati ei. sa faci p ocaInta sIrle, CI ea se face Jn raport cu ceva, ad ica cu pacatele.
"8 !,rin unna:e, treb u ie sa ne poc aim pentru cel mai mic gand ~ cuvant. acest Cll1P dobandim mult mai con~ti ent iubirea d e oa meni a lu
D1 neeu ~i ea devine mult 1ai int ens a.
"" " fost in treb at oarecare: " Cand cun o a ~te cin eva ca a d ob andit
ier till'ea pacatelor sale? $i a raspuns: Cand va s 1 t i s u fl e t l l u i ca
I'-a urat pe ace stea cu desavar~ire din toata inima; cand cele ar a ,11 ' a le nu se car1uie~te pe sine 1 chip potrivnic [Iui DU1neeu ) .
l1 ca aces ta S-ij incredintat ca a dobandit de la Dun1nezeu iertaI '',,1 , ; I ~ l l o l. :e ] r n ~scu~e din pacat: ca cel ce ~i-a urat pacatul
111, I' (o ~ l pe care a ca~tigat-o sine, dupa cuvantul

ii

RisIIlIlls lIi a lt rcbirc

caJ'dillalilor dcsrc f c~ci

493

este din categoria "fata de ceva"67 (caci ea este pentrt

oarecare 1ucrurl, adica pentru pacate), ;; pe de ate
ea poate ;;terge pacate1e pentru care se face chip adeaat ;; desavar;;it, c11lar daca ar fi ce1e mal mari dintre
toate, dar pe de alta pacatele pentru care pocainta este
neglijata fie pentru paruta Ior micime 68, fie di n
ultarii, acestea, cl1iar daca par mlcl, raman ne;;terse, ;;
pentru ele ce1 mort are nevole de dLImnezelasca lubire
de oamenl pentru ca, dobandind prin ugaciuni1e
rlcii iertarea, sa fie ceata celor mantuiti 69.
14. patusprezecea ;; u1tlma dintre cele intrebate
era daca punem epitimii asupra ce se pocaiesc
;; pentru ce 1e punem.
A;;adar, spunem ca dam mal intai etare ;; dez1egare, ca care avem putere de 1a Dumnezeu, ;; dupa
aceea anduim epitimii, cl dam alt chip iertarea
pacatelor decat tmpreuna cu astfe1 de epitimii 70. $ facem aceasta din multe pricini. Mai tntai, ca, prin reaua
patimire de aici, p e care ceI ce a pacatuit me;;te de
bunavole, acesta sa scape aco1o de pedeapsa cea fara de
vol e. "Cacl prin nlmlc dln ce1e1a1te este a;;a de mu1t
slujit Dumnezeu ca prin reaua patimire", zlce Grigorie
TeoJogu1, ,, ;; prin Iacrlml se da scl1imb lubirea de oamenj" 71 . a1 doiIea rand, ca lubitoru1 de p1aceri cuget
Apostolului: Cugetul ce se osande~te este 1artorul lui 1nsu~i
(Roln 2, 15)" (5f. Isaac 5irul, Calt 84, Filocalia , Ed. IBMBO R,
cure~ t i, 1981, . 423-424) .
70 Catoli cii d adeau ierta rea ~ randui au canonul. n10d
1 ~I, 1na~nte es te ei t 1 a ~ apoi iertarea, sau cel putin iertarea se d a 1
masura care 1I se angajeaza ca face canonu l. Iert area este condiLionata de efectuarea canonului, 1 sensul cauzal ~i 1ecanc, dar, in ir fel, depinde de facer ea canonului ca d ov ad a ~i p eceLluire a l1(
omlui de a se 1ntoarce cu adevarat la D U 1 l1ee u .
71 C atrc 24 (LaIIdi SflltlIl CIIriall), 11, PG 35,1181 ,

494

SFANTUL MARCU EVGHENICUL

,
; , ;

~' , ,
, ' ;
. , x~
; ;
. , ;
, ;
; , .; ;
. , ;

;
, t. .
, .

,

1 .

eEcfJ

' ) (

, ),

T~ ;]
72 Este precept medical. Cf. Sf. !oan Oamaschin, On zilie StnOCllil1Ul blesteInt, PG 96, 577; Fericitu! Teodoret, Eranistes, 118; Pselos, eo

,ca,

54.

73 tma este;;i semnul real ca omul a urat cu adevarat pacatul din

toa ta fiinta. Daca I-ar fi urat cu adevarat, nu ar primi epitimia. PIeolIl ate vedea din acceptarea sau neacceptarea epitimiei daca omul Cll
,ldc v5rat a urat p5catu!. Deci nu epitimia 1I face om vrednic de Sfanla a l"ta ;;a nie, ci doar dispozitia lu sincel"a, dar dispozitia sincera se
I)(),llc VC fca prin faceIea canonului.
7' IJ c fapt, ;; pentIu cel care r5mane viat5 e destul acest lucru, daI
, !l C,1 121 nl ai tl"aie;;te poate constitui prilej de deJ5sare. Yn cazul

RispIInsIl1'i 'il1trebirile cardinlloI' deSe IJi t Lie$Ilici

495

al trupului, care obi~nuie~te sa nasca vrajma~ia fa ta de

Dumnezeu ~i este pricina a tot pacatul, sa fie i i cit
prin acest me~te~lIg ostenicios. "Cui pe " , zic e, " se
scoate"72, ~i e neaparat nevoie ca placerea sa fie lepadata prin dHrere. al treilea rand, pentru ca epitimia
data sa fie pentru sHflet ca legatlIra ~ ca frau, ca sa
se mai dedea relelor. al patrulea rand, deoarece ~i
prin firea ei virtutea este ostenicioasa, ~ cel ce urmeaza
a veni la deprinderea ei trebuie sa se obi~nuiasca cu
tenelile, dlIpa cm prin placere a alHnecat pacat.
al cincilea rand, pentru ca vrem sa ~i rncredintare,
prin acceptarea epitimiei date, daca cel ce se pocaie ~te
a lIrat desavar~it pacatul 73. Acestea sunt pricinile
timiilor ~i lnca mlte altele. Insa pe toate le trecem
vederea cazl acelora pe care ii grabe~te vreo trebuint a spre ie~irea din , socotind ca pentru iertarea
pacatelor este de-ajuns rntoarcerea celui ce se pocaie~te
~ dispozitia l sincera spre bine 74. De aceea le ~i iertam, potrivit plIterii date noua, ~i credem ca sunt iertate
de Dumnezeu ~ pacatele, ~i pedeapsa pentru ele ("caci
cate veti dezlega pe pamant'', zice, "vor fi dezlegate
ceruri" ( 18, 18)), ~ spre rncredintarea acesti lucru
dam celor ce pleaca din viata acest chip dHmnezeiescl dar al rmparta~aniei75. Caci rntoarcerea ~ pocainta
adevarata de vointa libera a celui ce a pacatuit, dar
celu i aflat moarte mal exista ;;ansa Intoarceri la pacat, deoarece l nu mai nadajdllie;;te viata aceasta. altfel, canoanele sfinti lor spun ca daca omul e nloarte, sa fie Imparta;;it indiferent cat canon
:a are de facut, iar daca I;;i revine, atunci l sa-;;i faca Intregul canon .
! ambele cazuri deci se tine co de conditiile cal"e se afla onlul, urmarindu-se de fapt statol"nicia vointei bine.
75 Deci, Sfanta Irnpal"ta;;anie es'e Incredintal"e ca pacatel e all fost
iel"tate. aceea omul trebuie sa faca mai Intai canonul spre iertarea acater ;; spre ad everirea dispozitiei sale sincere, ;; < sa se

496

St'ANTUL ,

, ;

,

T4J J ;

;
.

RiiSPlllISlll'i la ll'ebire cardiII al ilor despre a a ve~ I Iicii

497

implini epitimia tine de judecata DlImnezeu,

Cae il ia pe om din aceasta viata, ~ de aceea Cel lllbitor de oameni darie~te imparate~te76 iertare celui ce a
pacatit, din singura ilIbirea Sa de oameni, dupa cum ~
taha u , cae clipele sale ceJe mai de pe urma a cet doa r pomenirea imparatie, Cel mare daruri
- dat cu imbeJ~lIgare insu~i raiul.
a

I m pa rta~easca.

D<lr daca a doband it aceas ta stare, este la fel d e abstIrd

se I nlparta~easca dintr-o frica nefondata . SfanttI l Gl Ira ci e
sp tIne ClI vfiIItIIlla Fi/ogoIIie: ,,$ d tIpa CtIm cel ce are nimic ratI
co n~ ti i nta trebtIie sa se apropie fiecare , a~a cel cr ns nl <li dinainte de pacat e ~ care se p o cai e ~te, n ici daca se apropie la ra nc,
este far a g re ~eal a [ reg tI1a]" (PG 48, 755).
76 Far a sa nla i pomeneasca de ped eap sa gre~ea la . A~cl a fi\cIt
~ Impar attIl car e - ierta t da torniCtIltIi cei zece mii de t<l l<lll\ i.
sa

Preasfintitului Mitropolit al Efesului,

Marcu Evghenicul, combatere a
capetelor latine pe care ei le-au Infatiat
n legatura cu focul purgatoriului 1

,
.

1.

.; '

, ; ; ' 11

, ;

; '

, ; 11 '

11

11

. ;

, 1~ ,

' ;
,

, , , ,
.
Opera publicata 111 , 1880, 5-6, 18-19, 34-35, 51 i 111 15, .
39-60. fost tradusa 111 ruse;;te de POgOdi11, St. Mrk a Ild tl1e Ul1iO I1 of
r 'ce, , 1963, . 58-73;; 111 eng leza dupa tex tu l lui POgOdi 11 OW,
70, Cilliforllia, 1978, . 59-65, 87-89. Sfantul Marcu a scris aceasta lucrare

J. De vreme ce suntem datori sa raspundem cu dragoste la cele spuse de 2 dat fiind ca la - pastrat netirbite dreapta credinta dogmele bisericeti
cele predate de Parinti, infatiam punct cu punct fiecare
afirmatie dintre alcatuirile i marturiile ce se gasesc
cele scrise de , ca de priceput limpede sa fie
raspunsu l dezlegarea pentru fiecare din acestea.
Deci, la inceputul scrisorii '', aa s-a spus:
"Daca cei ce se pocaiesc cu adevarat ies din viata, dragoste, mai inainte de a face chip indestulator roade
vrednice de pocainta pentru cele pacatuite sau ",
sufletele acestora se curatesc dtpa moarte prin pedepse
cu ratit oare. Iar ca sa se uureze de asemenea pedepse le
su n t de fol os cele pe care le fac credincioii aflati viata
ingrijin d u -se de ele, adica litu rghiile, rugaciunile, milosteni ile i celelalte fapte ale dreptei credinte".
111 timpul sinodului de la Ferrara-Florenta, mai precis 111 iunie 1438.
folosit edia din .
2 Atitu d ine esentiala a ortodox adevarat fata de eretici .
3 vorb a de gramata trimisa de catre latini grecilor 111 care ;; prezinta
sintet ic l11vatatuIa despre purgatoriu. se vedea textulin 15, 25-38.
4 vor ba, pe d e-o parte, de pacatele efectiv facute, iar pe de a1til, d e
fap tele bU11e pe care omulle-ar fi putut face, dar le-a faCLIt.

Sf'ANTUL EVGHENICUL

500

; ; . '
;
,
; .; ;

71 710
, , ;

; ;

71 ; 71
, ;
, ;
; 71 ,
~l]

; ; ,
C , 71 ,

; 71 , 71 1
; ; ' 71 1 71
'

71 11 1,
11 , T1~ ~
71' ,
11
' ~

71C OT1~
71 ~o
, 71 11 71,

71
1 71 71 ' 71
711] 71 ,

71, 11 7171
, 1'<1tcri c, Avva Macarie.

ClH,iil1Iarea despre gar

501

La acestea ra spundem precum urmeaza: p e d e

parte, celor adormiti 1 credinta le folosesc liturgl,iile
> rugaciunile > mj]osteniile Hicute pentru el, > 1nSL1 >i
obiceil care dmne>te 1 Biserlca da marturie de acest
fapt, precm > multe > felurite cuvantari ale dascalilor > latlnl, > greci, rostlte > scrlse 1 felL1rite locurl >
vreml. Pe de alta parte, faptul ca sufletele se lzbavesc
prin astfel de ajutoare ale unor pedepse curatitoare >
- foc trecator care ar avea asemenea putere,
1nca I-am aflat scrls 1 mod explicit nlcl 1 rugaciunlle > cantarlle ce se fac ele, nlcl 1 cuvlntele
dascali]or Biserlcii. Ci sufletele [ 1 lad > predate
deja chinL1rilor ve>nce, fie 1 fapt > prin cercare, fie prin
nadejder sigura > a>tetare, am primit din predanie ca
sunt ajutate > ele, > aduce un mlc rugaciunea
fac:uta pentru ele, dar nu le scapa cu ! de pedeapsa, nici n-au 1 nlcl un fel vreo nadejde de scapare. $
a~asta arata povestirea cu marele nevoltor Macarle
f:gipteanul, 1 care, 1ntreband el tigva gasLta 1 pustie, a aflat de la ea prin pL1tere dumnezelasca asemenea
IL1crurl 5 $ Marele Vasile, 1 rugaciunile citite la Rusalii,
acestea ]e scrie, cuvant cu cuvant:
Care > 1 acest 1ntruttdesavar>it > mantuitor praznic, Te-al p]ecat a priml jertfe de curatLre > rugaciuni pentru cel tinuti 1 lad
> ne dai noua marl nadejdi ca se trlmlte de ]a Tine U>U
rare > racorlre 6 celor tinuti de c],inuri]e ce-l tin"7. Iar suflete]e care au parasit cele de alcl 1 credinta > dragoste,
dar care duc cu ele unele pete, fie mlcl > pentru care
11

(, TermeI,u! grecesc pentru u~urare contine ideea unei destinderi L

lIrma unei Incordari sau apasari, iar ce! pentru racorire, id eea unei ati ieri binefacatoare l vreInea unei ar>te cump!ite.
7 cincea rugaciune de la Vecernia ce se face dupa LitUgla .us<
lii!or, Penticostar.

5 2

SFANTUL MARCU ,

11

, '

; ;

,
,

( , (

, ),
CfY ; ' ,

, ,

11

; .1 11.,
J 41] ,
, '

, ;
, ;
,

' JK o ~)
, '
, j ~
C~ ,

'

'

Acea frica iI d esprinde om de orice d ori re a acestei 1umi ~ 11

Locu11a care se face referire ar pLltea fi cel din Cart ca DialogllI'ilor 4, 46, L 77, 405.
9 Acest lucru face alu zie la ceea ce numlm limba nevoltorl1or "va vazdLlh u1ui". Despre astfe1 de opriri 1avami saLl despre frica de ase111 ( ' ('<1 op riri vorbesc mu1te al sfintilor ~ scrlerl ascetice (Viata Sf.
10,111 cel In i1ostiv, Viata Sf. Marcu Tracul, Viata Sf. mLlcenic Eustratie Via\.1 SI. S l1 cel nebun pentru Hristos, Capete1e 1u i Teognost, Ca~etele
l ;l ' SiIlaitu1 etc. se vedea refete Indestulatoare "ClIval1tlII
8

curate~ te .

ClIva Ilta I'c dcsprc PI ll"gatoI' ill

503

s-au pocait 1 n ici chip, fie cl1iar i mai m ari,

care au apucat sa arate roade de pocainta, acest ea se
curatesc pe masura unor asemenea pacate printr-un
foc cu'atitor i prin pedepse randuite 1n tr-u n oarecare
loc (caci acest lucru, precum am zis, s-a predanisit
nicidecum), ci unele, chiar !a ieirea din trup, prin singura frica de atunci, dupa cum i Sfantul Grigorie Dialogu! arata 1 mod explicit8, iar altele i dupa ieirea
din trup, fie rama.na.nd vreme 1 acest tinut din jurul
pama.ntului 8, mai 1n ain te de a ajunge sa se 1nchine
Dumnezell i sa se 1nvredniceasca de sfaritu l cel fericit,
fie cl1iar tinte 1 iad, dar nicidecum ca 1 foc i pedeapsa, ci 1nchise ca 1ntr-o 1nchisoare i temnita, 1 cazIl ca
pacatele - fost mai mari i nevoie de timp m ai
1nde!ungat de cIratire1 0 . toti acetia spllnem ca
sllnt de ajlltor rllgacillnile i litllrghiile facute ei,
lIcra.nd 1mena cu ele bllnatatea i illbirea de oameni
dunlnezeiasca; i Inele din as tfel de pacate, ca.te s-all
saa.it din omeneasca sl abiciIne, dllpa cum zice m arele Dionisie 1 contemplarea tainei pentru cei adormiti
1 chip sfa.nt le trece 1ndata Cll vederea i le iata, iar
altele, dllpa oarecare timp, potrivit Cll dreptele Sal e
jlldecati, fie le dezleaga i le i ia i pe ele 1 chip desavarit, fie 1 llureaza pe cei vinovati de ele pa.na la v remea Jlldecatii de pe uma. ; pentru pacatele acestea
vedem nici nevoie neaparata de vreo a!ta pedeapsa i
desI'e /l oa' "

a1Sf. Ign atie Brian cianinov ). Sf. ChiriI a1A1exandriei are un

Cl lvaIlt l c~1" S lljlClI/; unde vo rbe~te specJal d espre vam i - vez i PG 77,
1072-1089. Vezi ~ stu d iile Sfantulu i loan Ma ximovici , ClIvaIl t dcsprc viata
dc dzpi ', Ser afinl Rose, SlIjlctll l dzpi ', d ar mai ales Jean Claude-larcllet, 7i"atfitic dcsII1"e t dc dtpi /lloartc, ed. Sophia 2005, . 89-146.
10 AccentLI1 cad e nu chnue u zisa, CLlm au ( ce sLlnt
lad, cae nu mai au nadejde de izbavire, ( pe () 1ipsir e de luma
dunlnezeiasca.
11 Cf. ''/1 sces ci, VII, 7,

504

SFANTUL MARCU EVGHENICUL

: u:c , ; ; ,
; ,:,~. ; ;

, ; .;
'l

11

11

. '
l. .; ,

11

, ' 11

11

, ;
4> -
,
,

4)
cv : ;
: ; ;
, ; ,

11

4>

2.

"

,
C~

. 4
6)
,

, l '
,
.

'
I ~ a

Dorotei, Desc co~f, PG 88,1652-57.

16, 9, PG 35, 945.
" jn Vi<l(a sfan tu lu i se stse>te ca acestuia dimpreuna cu toara>
s5i lC-<llI fost a est at c pe fata, la ordinul imparatIluI, stihuj continand
1)

ClIvaIIfarea 1 desc ll

505

curie

prin foc, daca pe l curate>te fica, pe aJtii

chinu1 con>tntei, care mLstuLe maL ascutit decat
foc, Lar pe aJtii caderea din slava dUlnnezeLasca >
ncettudnea a ce se va Intamp1a cu eL, anume daca vor
avea edata de ea, de slava dumnezeLasca. 1a1"
ca unele ca acestea sunt chLnuLtoare > pedepsitoare maL
mult decat orLce altceva, > experienta ne arata, > Sfantu1
GU' de Aur ne este martor apOape toate sau
cele maL multe dLn omiliile morale scriind unele ca
acestea, > dumnezeLescul nevoitor , !
deSe con>tinta12. ~ dascalii sec spun ca >
ce va sa fie acestea l vor c11LnuL pe ceL pedepsiti
maL mult decat pedeapsa, dupa cum mae1e Grge
Teo1ogul, ! despre bataia grindinei, zLce unele ca acestea: "Pe l rme>te 1umLna cea negraita >
vederea Sfintei > marate>t TreLmL, Lar altora, Impreuna cu celelalte, le urmeaza c11Lnul, ba maL degraba, Inainte de celela1te, faptu1 de a fi zvarliti de 1a Dumnezeu >
rU>nea cea din con>tnta, care are sfar>t"13.
2... Aadar, > cerem Dumnezeu ca ceL adormiti sa
scape de unele ca acestea, Lar de vreo alta pedeapsa
> de alt foc, a1tele decat ce1e cu care suntem amenLntati pentru e>nce, > credem aceasta . Iar ca, pe langa
acestea, sufletele celo!" adm se slobozesc rugaciuni, ca dntr- temnLta, chiar > din tinerea Lad, ma[t.se~te Impreuna cu multi aJtii Teofan Marturisitorul,
numit > G[aptul pentru ca a pecet1uit cuVLntele sa1e c
sangele muceniciei, fiindu-i Increstata fata entU Lcoana HrLstos l 4 >ada[, acesta, Intr-unul din canoanclc
pentru ceL adormiti, face pentru eL rugaciu ni ca acestca:

C C

Vlna de a se fi impotIivit poli tIcii iconoclas te oficialc. !)oIIlCnit 1,1 1 octmbe, vezi S:rlll, Atcna 1990, . 262-263.

SFANTUL

506

] ~bt;] ;
, 11 .
. ,

()cJC;. ! () ; ~
" ( ( ,

. 11 , '
() 1

' ;
. ~ ;' ; ;
,
Kn \T o (~) .

{) 1 ' ;

'

(X tJTlJ

1J

; ; : ,

' , [
'(') ;

' 'J C . 1
'l :: 7'[- ~1

'

( ('(( ,
( (;) 'l l ,

m ,

! -'( , Tl ,

Il ) , 11 ,

~ :
" ()( ,

11

can onu l m orti!or din sambata glasu lu i 8, cantarea 6.

pentru cei adormiti se po at e face de cat daca exista
d!"i ~;o St ~ de i"tp ro apele. Puterea rugaciunii e d ata de n1asura care cei
c~ Sl' l"O i g i'i Sin1t lIn itatea firii om en e:?ti :? se roaga p entrI to ca pen s i n~ . J'~ u b 5 c ilIn ea e doar formlI!are corecti'i dogm at ic salI intentie
buni'i , [ " Il pta dIreroasa a cellIi ce se roaga pentru cel care se
ro a ~ 5 . I) ~ J ceea ru gacilIne adanca pentlI cei din iad face deca t
oJ Ine nii CJI'e alI reala perspectiva a dlIl1ovnice:?ti ~ care alI d obandit d" i g osIe a dlIl1ovniceasca. SlIfletele celo!" p lecJti dincolo mai
alI nevoi " ~ mai po t fi perce pute simtIa1. Deci cel care vrea
s5 rC~J i'i sIa reJ lor trebu ie sa fi om care s5 fi d ep a ~ i t legar ea p atjn1a:?a li e ~ sa aib a fina :? p!ina de sim(ire a !u m ii

Cu val1lar:a

1 tiespI'e ga' (

507

"SI0boze;;te, , pe robii Tai de acri1l e ;;i

suspinele cele din iad" 15. Auzi? " De ". a zis, ,,;;
de ", nu de vreo pedeapsa ;;i de vreun foc
ratitor. Iar daca undeva astfel de cantari ;;i rugacil1ni
s-a facut ;;i de foc, nu de ] trecator ;;i
care are putere curatitoare, ci de Insu;;i focul ve;;nic ;;i de
pedeapsa cea fara de sfar;;it sfi i de la DU1neel1
sa fie izbaviti, cei adr1iti" credinta, fiind ei 1i;;cati,
de iubirea de ;;i de fata de cei de
se1itie cu ei I6, dorind ;;i Indraznind cele aproape cu
neputinta1 7. Caci a;;a zice Sfantl11 Teodor Studitul, 1ar
tl1risitor fiind aces ta ;;i al adevarului, cl1iar la Inceputul canonului pentru cei ad1'1 : "Toti sa-L rugan)
pe Hristos, savar;;ind astazi celor adr1
din veac, ca sa-i izbaveasca de focul ve;;nic pe cei adoI1 credinta ;;i nadejdea vietii ve;;nice"18. $i, 1ai
depaIte, alt tOpar al celei de-a cincea cantari, unele
ca acestea zice: "Izbave;;te, Mantuitorl nostru, pe toti
cei 10ti cl1ip aedincios din focul cel ce arde puruIea
;;i oin Intl1nericul cel eU1inat, de saa;;niIea dintilor
;;i de vie1'1ee cel ce chinuie fara Incetare ;; de toata pedeapsa". Unde este aici focI cuIatitoI? Daca Intr-adevaI a1' fi fost, unde era vreun loc 1ai potIivit decat aici
ca Sfantul sa vorbeasca despre el? Iar daca cu adevarat

.' { -; i'i c ne

dlIh ovnice:?ti. Un as tfel d e om se apropie, cat e c faptIrii, d e

m aslIra Hri stos, Care GI1etsiD1ani S-a rlIgat pr cei ce Inca
se nascs era, apo i S-a rastignit oa me n ii, de la Adam p an 5 la
cel din lIrn1a, :? a cobo ra t iad . Starea rlIg5cilInii lIme ca pen sine avealI sfin (ii la capatlI! l r (printre aJtii, indicati i din
expeIienta d espre ea d au SfantlIl Si lIan :?i Sfantul Isaac SiruI, iar dintre
cei contemporani nolIa parinte!e Sofronie de ]a Essex, Paritele Efrem
KatlInakiotlIl :? cvioslIl Paisie Aghioritul).
] 7 RlIgaciL1neJ a se mantlIi to(i oamenii, de piId a.
18 T'iod, Canonul din sambata dinaintea !asatlIllIi sec de n, cantarea 1.

SI'A:'JTUL EVGHENICUL

508

, , ' 11

; , (~
,
; x~)


.

, , . ' ;
'
, J ,

, 1
.; 11,

11

, .; ;
, , .

3.

E lJ X~JV Eo (~ 1
' (~ .

bE

11

AInandoua cazurile sunt amintite de Sfantul l0an Damaschin

PG 95, 248-277. astfel de caz de izbavire
din cl1inuri a unui suflet nebotezat .' ~ viata Sfintei Perpetua (1 febl-).
Fratele ei, Dinocrate, murise catehumen, ~ prin rugaciunea Sfintei fus ese
izbavit din cllinllri. Care este talcul unor astfel de taine nu ~tie decat oll
dllovnicesc, dupa spusa SfantlllLli Marcu . Astfel vorbe~te Sf. l0an Gura
de Aur despre cazttrile celor nebotezati: N u zadar s-au legiu it acestea
de cat re Apostoli : a se face pomenirea celor plecati de aici la Infrico~atele
taine. $tiau ca au mult ca~tig aceia, mlt folos . Caci cIlld sti tot 1'01'01"111
10

Clf1iilltul catre cei ,

c llil! 11ltillse 111 5115 - 1'lerollIa cea 1'reoteascI - e l'I/si IlIaillte

IIfricoataje..rtfi, cum nu ne vo m ruga pentru ace~tia, implorandu-L e
OUn1Jlezeu? Insa aceasta se face pentru cei care au treclt dincolo Intru

aed inta. Dar catehIlmenii nu se Invrednicesc de aceasta mangaiere, ci

su nt lipsiti de ol'ice asemenea ajutol', n afara de unul singtt r. Care .' acesta? Este cu pu tintil a da saracilor pentru e . Acest lucru 11.' face oarecare
racorire. Caci Dumnezett vrea ca n sa .' folosim uni i de la aJtii. Caci
dc cc a poruncit sa ne rgam pentru pacea ~ bu na a~ezare a lum? De
C~ pcntnt toti oamenii, de~i aici, i'ntre toti, sllnt ~ tilhari ~ ftrj de mol'n ~ 110ti ~ altii i d e mii de riittati? Oar ne rugam d eo po triva
n . Ci1ci poate se vor 'intoarce vreun fe A~adar, dupa clm ne

ClllIiilltarea 1 despre Pllrgatorill

509

sunt ascuItati sfintii de Dumnezeu cand unele ca

acestea, nu este al a cerceta, ci aIIor este a ~ti pe
depIin, ~ al DuhuIui Care este intru ei, Care fiind
mi~cati, au ~ grait ~ au ~ scris, deopotriva ~ al StapanuIui Hristos cae a dat porunca sa ne rugam ~ pentru
vrajma~i, ~ chiar S-a rugat pentru cei ce L-au rastignit, ~ I-a mi~cat Se aceasta pe intaiul mucenic $tefan,
cel cu pietre. Asta pentru ca cineva ar putea
spune: daca ne rugam pentru unii ca ace~tia, nu suntem
ascuItati. Insa sa pIinim tot ce tine de . Ba deja
unii dintre sfinti au ~ fost ascuItati cand s-au rugat nu
numai pentru cedincio~i, ci ~ pentru necedincio~i, ~
- scos pe ace~tia din pedeapsa ve~nica, ecum intaia
mucenita TecIa pe FaIconilla ~ dumnezeiescul Grigorie
DiaIogul, dupa cum se spune, pe imparatul Traian 19.
3. Deci, acest chip pentru toti cei ca ace~tia se fac
de catre Biserica ~ de catre slujbeIe rugaciuniIor ~
liturgl1iilor20 . Iar ca puterea acestor rugaciuni ~ mai cu
rugam per cei cal'e 51.' deosebesc cu nimic de cei morp, a~a est e
cu putinta sa .' r gam ~ pentru aceia: pentru (e morti necrediIltii
sau pentru catehumeni. l a faett jertfe pentru copiii 5ai ~ i-a izbavit
de pacate. " N u cumva sa fi cugetat'" zice, "ceva inima 101''' . A~a ptrta
1.'1 grijii de copii. Nu zicea, etm fac mttJti 9intre oamenij de acum: Le las
averi. a zis: Le dau slava. Nu a zis : ajuta et vreo functie de
condllcel'e. Nu a zis: Le etmpi11' tarini. Oar ce? "Nu etmva sa fi cttgetat
ceva inima 101''' . (COll1 ellta'illla FilieIli, PG 62, 204),
20 vorba de ru gaciunea comun ~ cea particulara. Cei adormiti,
care stIIlt la DUIlll1ezeu sau au nevoie de etratire, nu mai au puterea
de a se etriJti . Ea 11.' .' d at a de cei de pe pamant, per ca cei ple cati
aceasta stare incerta ~ 'lntllnecata, ca i hecurati 'lnca ~ legati oareclm
de pamant, sunt mai legati de et05et de pe pamant decat de sfinti ~
sunt mai deschi~i sre cei de aici. .' aceea poate simt mai intens nIgaciunile de pe pamant. Dar conteaza ~ ptterea rugaciu nii celor de pe pamant. Deci .' esentiala atat legatllra celui (e se roaga et cel pe ntru care se
roaga, cat ~ pu terea celui ce se roaga ~ starea celui pentru cae sc laga.
Ol'ietm, ~tim cazul Sf. eodosie de la Pecerska d in Kiev care i-a api1rut
preotului care statea langa moa~tele sa le ~i I-a rttgat sa -i pomeneascii la
liturghie pe parintii sai . La nedumerirea preotuli car e I-a intrebaI de ce

510

SFANTUL

EVCHEN1CUL

; ;
, li\O c ;

, ; '

'
,
, , , , ,
, . .;
.
; , '
, ' ,
;
. , '

TIj E~
E~)

;
'

,

. x'r,
, '
,
11 .

c~

Ttj ,

, ~
Il - p om ene~te 1.'1, caci e langa tronul dumnezeiesc, Sfantul
111 .1 l1tl'rncii decat rugiiciunea lui este Sfanta Liturghie.
21

MultUlllim ca DUlllnezeu i-a facut sfinti ~ nadajduim cii ~ pe

)(' ~) (H .~ .
2'

a riispuns ca

/"l'/ /Jisaicesca,

VII, 7, PG 3, 561.

ClI val1tarea despre PlIrgatoriH

511

seam a a jertfei cele i d e taina trece asupra ce]o1' ce d eja

se bucura d e ferici1'ea cea de la Dllmnezeu, e limped e
din cele pe ca1'e le zi cem rugaciunile Litu1'ghi ei pe
ca1'e ma1'ele Ioan Gll1'a de a alcatuit-o: " In ca adllcem
aceasta sl11jba cu vantatoa1'e cei ado1'miti
credinta: st1'amo;;i, pa1'inti, pat1'iarhi, , apostoli,
mllcenici, m a1'tu1'isito1'i, postnici, ;; tot sllfletul
cel d1'ept ca1'e s-a sava r;;it credn' . Caci chiar daca
cerem bunatati ei de la Dumnezeu, ci
mim ei 21, lnsa facem aceasta spre slava 101', ;; a;;a,
lntr-un fel, ;; ei se face je1'tfa ;; t1'ece
asupra 101'. daca ;; facem ce1'ere pentru ei, e nimic
de ll1i1'a1'e, caci ;; aIatatoIul de cele dUlnnezeie;;ti,
sie, contempland taina la cei adormiti chip
slant, spllne: ,,IeIaIhul ce1'e de la Dumnezeu, cei
ce au ] chip cuvios, viata cea p1'east1'al11cita ;;
dumnezeiasca, data ca 1'asp la ti1'e, dupa vrednicia
ado1'miti, de cat1'e p1'ead1'eptele judecati, bunatatile
cele fagaduite ca1'e negre;;it vo1' fi d a1'uite; se 1'oaga ca
ce este talcuito1' al d1'eptatilo1' tearl1ice ;; ca
ce ce1'e dumnezeie;;tile da1'u1'i ca pe ni ;;te haru1'i ale sale,
;; a1'ata celo1' ce su n t d e fata cl1ip talcuitor ca cele cerute de el dupa legea sfanta le vor avea lllt1'u totul cei
desava1';;iti viata dumnezeiasca"22. acest chip, de
v1'eme ce aceasta pllte1'e t1'ece aSUa tuturor, ;; ajllto1'lll
din 1'ugacillni ;; slujbele cele tainice desava1'e;;te pe
ap1'oape toti cei adoImiti credinta23, precum s-a dovedit, vedem nici obligativitate absoluta a cuvantuli
De ce 5pune Sfa n t1 1 "aproape" ~ folo5e~te adveb afimatv?
pare ca din cau za lbertiitii omului care se piistrea zii ~ dupa l11oarte.
Rugaciunile lcre aza mecanic, ci 1.'11.' au efect ~ fnctie d e disponil1 ilitatea celui pentru cae se fac. Rugaciunea pentru altul totd eaLIna impJica trei di5ponibilitati : cea a harullIi, care este totd eauna maxinla ~ tota!a,
cea a celui care 51.' roag ii ~ cea a celui pentru care 51.' roaga ,
23

.'

SFANTUL

512

, ; .
' .

4.

,
.)(~JV , ]
,
, :

, ~
, 1
c~
, c;) / C .

, :

; ;

11 '

11 '

; ; ; :,

[ c'J
~) (' ' ,
1 , ' ),
(~)(: [

.
( C~)

11

'

C:;:J
1 , '

5.

11 : .

1 11
,
, , , ,
, c'J , , '

11

11

" IZugaciu n ile sp ore sc d 9ar pe cei pentru care se fac, ci ;; pe

Cl'i can~ le fac ;; d e aceea Duneeu insista sa ru g a pentlI aJtii,
caci as tfel ne facc ;; nou a b ine. Duneeu poa te a Jtii ;; fara
rli~aciunea noastra. Rugaciu ne'a unora pent ru altii este d e fap t tai na

Cll vaII taI'ca dcs/c PIlrgatol"i II

513

care spune: "nua celor din focul curi'ititoI" le vine

astfel de ajutor din partea noastra".
4. Dupa aceasta, ceva a jos, ati sa va I'nteIl1ctati
zisa dga a focului curatitor a I'ntai din cartea Macabeilor, ' care spune: "Bun lucru este ;; 111antuitor a
se face rugaciune pentru cei ca sa fic dczlegati de
pacate" ( Mac. 12, 46), iar al doilca rand, din Evanghelia dupa Matei, caIe ! z ice: IICelui ce
hu le;;te asupra Dullului Sfant se va eta nici veacul de , nici cel viitor" ( 12, 32), ca ;;
ar fi iertare ;; ' viata viitoare. Dar ca acestea nu
troduc ncdecu focul curatitor, e liede ca
zilei. Caci ce au iertaIea ;; curaea foc ;;
pedeapsa? Caci daca este iertare, fie rugaciuni, fie
numai de duneeasca iubire de aen2 4 , nu a e
nevoie de pedeapsa ;; curatie. Iar daca su n t randuite ;;
pedeapsa, ;; curatire (caci tocmai pentru aceasta au fost
puse ;; ar fi fost de;;arte daca nu s-ar fi curatit ele),
de;;ert, recu se pare, se fac rugaciunile ;; auda
iu birea de aen cea duneeasca. A;;adar, aseenea cuvinte 111ai degraba se exclude focul curatitor
d ecat se introduce 25 Caci cuvintele Evangheliei este
continuta iertarea de pacate ca de la stapanire ;; iubire
de aen imparateasca, iar izbavire de pedeapsa
sa u d e cUIatire.
5. treilea arguent a fost luat din Epistola cit-c
COI'i n tcni a fericHului Pavel care, vorbind despre cel
ce zide;; te pe teee, care este sts, lIaur, argint,
pi etre etiase, lene, iarba, trestie'', adauga: "caci ;;
Bisericii, ad ica legiltu ra DullU! Sfant a unora cu i1Jtii pcntru v e~ni
cic, indiferent de ccumstante .
25 Li tea l : ; a d a , asemenea cuvinte se il1tOduce mai It
focu ! CUi t r decat se nimice;;te.

5FANTUL EVCHENICUL

514

, ,
,

, , :
, : ;
, ,
,

. , '

'
,
;
, ,
' , ,
; ,
; , ,

,
, .
,

ll ,

1J

, '
,

,
,
, ,

, ,

' , ,
, ,

~ ,

) . '
26

27

Y<t prob<t.
De mijloc, 'intre iad

~i

rai.

Czval1tre desre P II rgtorilI

515

ziua Domnului va arata, fiindca se descopera prin foc,

;; ce fel este lucrul fiecaruia, focu l va cer ca 26 Daca
crul cuiva, p e care I-a zidit pe temeIie, ra mane, va lua
raspIata . Daca lucrul cuiva va arde, va fi pagubit. Dar
el va fi mantuit, ln sa a;;a ca prin foc" ( Cor. 3, 11-15).
Lucrul acesta ar parea ca introduce m ai mult decat toate
focul curatitor, ln sa de fapt 11 nimice;;te mai m u It d ecat
orice. Mai ln tai, pentru ca dumnez eiescul A postol I-a
numit foc probator, nu curatitor. , s-a h otarat sa
treaca prin el ;; faptele ceIe bune ;; mai de cinste, iar
acestea e IinPede ca nu au trebuinta de nici cu ri.itire.
, zice ca cei lmpovarati cu rautati1e, cand aceIea vor
fi arse, vor fi pagubiti. Dar cei curatiti, pe Ianga faptul
ca sunt pagubiti cu nimic, dobandesc ;; mari ca;;tigUIi. , zice ca se vor petIece asemenea Iucruri abia
1 ziua aceea, adica a judecatii ~ a v eacu Iu i care va s5
fie. "aci ziua va arata'', zice, " ca prin foc se d esco pcra". Oare a presupune un foc curatitor atunci, d tpa
fIico;;ata venire a Judecatorului ;; dupa h tc'ra rea cca dc
pe urma, nu este un Iucru foarte grel1 de acceptat ? Caci
nimic de acest fel nu ne pred a nou a Scrip tu ra, ci Insu;;i
Cel Ce ne va judeca zice: "Vor m eI ge ace~ ti a pcd ca psa
ve;;nica, iar cei drepti, viata ve~ni ca " ( 25, 46). $
iara;;i : "Vor ie;;i cei ce au facut ceIe bune spre Invicrea
, iaI cei ce au cut ceIe rele, sp re lnvie rca ju d ccati i" (Jn. 5, 29); ;; nu Iasa Ioc nicidecum pentn! oarecare zona intermediara 27 $ despaItindl1 -i c judecati dOl1a paIti, ;;i a;;ezandu-i unii d c-a d cata,
iar pe aJtii, de-a stanga, ;; pe l1nii nUlnindu -i , iar
aJtii, capre, ~i vorbind cu fiecare parte, ! a indi cat nicidecum a treia categorie care ar trebui s5 sc cu ra tcasca prin acel foc. Se pare ca aceIa este ~ la AposLol focu l

SIi\JUL R CU . .

5]6

Tc:;J

) ,

.; . K'K~

, KK~ ; ; '
;
. ,
.

11

, ;

TC+J ,

,
,
t:ni ;

, ~JC; J }' ]
, , ,
,

11 ,

, 'J
~ , , "
, ) ,
l q.

6. n t:
ll Q (
' 1 , )
ll ,

, ;, ' K~ }, ll
x~, ' , [ ' ll ~
{J, ' 1 [

ll 1 ,
[ , q
, ll ~

ClIl'al1Ire desJJI'C PIll'gtoI 'ilI

517

despre care zice David: "Foc inaintea l1 va

arde ;; de [ inPIejuru1 i vifor mare" (Ps. 59, 4). $
iara;;i : "Foc inaintea Lui va merge, ;; va arde inPIejur
pe vrajma> l1 " (Ps. 98, 3). $ ara> Danie1: " Rall d c
foc curgea inaintea " (Dan. 7, 10). Caci un astfe1 d e
foc pe sfinti - de vrcme ce nu poaIta C1supra 10r nici
insemn sau fapta a Iautatii - arata mai stra1ucitori,
fiind ei probati prin el, precm cuptor sau ca
piatra numita amiant care, fjind pusa foc, paIe ca se
face precum carbune1e, dar cand este scoasa din foc >
este spa1ata 28 apa, devine mai curata, cum erau >
ce10r trei tineri flacara din . Dar pe cei
acat>, caIe >i-au adaugat rautatea > au imprejuu1
10r ca pe materie U>r de mistuit pentru ace1 foc, va
apIinde degrab, > 1uau1 10r, adica dispozitia 1auntrica
sau 1uaarea cea rea, i1 va arde > il va nimici desavar>t,
iar pe ei va pagl1bi de ce1e ce 1e purtau asupra 10r, adica de poveri1e ce1e re1e, > va mantui, adica va mentine existenta > va pastIa pentru totdeauna, faIa sa
piaIa impIel1na cu rautatea 10.
6. stfe11amUe>te acest cuvant > dumnezeiesc1 paIinte GUIa de l1 (ce1 numit 1a gUIa 1ui Pave1, pIecum ace1a e gl1Ia 111 Hristos) cand ce>te Episto1a
- inSU> Pave1 gIaindu-i ascuns ta1cuiIea, dupa Clm
s-a aIatat vedenie 1ui Proc1u, ucenicu1 > uma>u1
scaunu1ui sau - > cand da 1a ivea1a inte1esu1 adevaIat 29
a1 acestui cuvant, ca nu cumva cei ce cugeta ce1e a1e 1
OIigen sa traga cvantu1 catIe cugetu1 10 - Cl1 carc,
mai degraba decat co , se paIc ca aI fi acord - >
sa vatame BiseIica, intIdl1cand un sfa>t a1 pedepsei

(x~) - 1
2"
2'1

iteral :

facuta sa stra]uceasca.
Se poate tradllce :;; : te'S Sll ( ~f l) e cest lJ7.

Anl tradlls ClI es dc r pentr ca '

Pavel, adica, Sf. ]oan reda intelesI Sf. Pavel.

\ 'l-am

rapol'tat la Sf.

518

SFA~TUL EVGHENICUL

.; ,
4J
. ;

-
,
(~
, [ ,

11

, .;

; ;

J
(].
, (
, (;" ;
. ' , ,

[ , '
' ,

,

) ,

J , , 4J
, C;:,

'r4J

( C+J

), [
.

Ascutit, taios, aspru.

Textul e de fapt din CoIIleIltarilI/la JJsa/IIII/ 28, PG 29, 297.
32 Deci n ici ziua judecatii nu e vorba de vreun foc material.
33 Acel foc nu va avea el vreo putere stricatoare sau nimicitoare,
ci doar llna arziitoare, lncat omul se chinuie fara sa piara. Lipsa pute luminatoare ctin acest foc ne duce cu gandul ca arderea este de fapt
cl1i n ul provocat de lipsa 111minii dumnezeie;;ti. Sf. Isaac Sirl spl1ne
C!l's rl' aceasta: "Iar eu zic ca cei chinuiti gheena fi bicil1i de
Lliciu l iubirii. ;;i ce chin mai amarnic ;; mai cumplit este decat chinul
3<J

31

Cu villltarea despr e P lIrgatoriu

519

~ restaurare desavar~ita a celor pacato~i. "Caci va fi

mantuit pacatosul'', zice, "ca foc'', adica va ram an c
pedepsit foc ~ va laolalta cu faptele ~ di spozitiile launtrice cele rele. Despre focul acesta ~
rele Vasile zice cuvantarile morale, cand talcuie~te
acel stih din psalmi: "Glasul Domnului, care taie para
de foc" : "Focul cel gatit spre pedepsire diavolului ~
gerilor este taiat glasul Domnului ca, de vreme
ce exista doua puteri, cea arzatoare ~ cea luminatoare,
ceea ce este patrunzator30 ~ pedepsitor foc sa ramana
cu vrednici de ardere, ceea ce e luminator el ~
stralucitor sa fie sortit spre luminarea celor ce se veselesc. A~adar, glasul Domnului taie ~ desparte para de
foc, fiindca focul pedepsei este fara lumina, iar lumina
odihnei ramane fara puterea arzatoare" 31 urmare, )udecatii, pe cat se ae, se face astfel de
tare ~ despartire a acelui fOC 32, cand toate deopotriva
trecand el, cele stralucite ~ luminate dintre lucruri
se arata mai stralucite ~ cei ce le poarta pe acestea sunt
p~ no~tenitori ai luminii ~ iau aceasta rasplata ve~ni
ca, iar c care poarta cele rele ~ ~o de ars, fiind pagllbiti lepadarea acestora, se mantuiesc cu mantuire
mai rea decat pierzania, ramanand pentrH totdeauna
foc (caci aceasta inseamna mod ~ cuvantul
lIa se mantui"), ca sa creada, din pricina ca ar fi vreo
putere stricatoare foc, ca ~ ei pier odata pentru totdeauna 33 Urmand acestora, ~ muJti aJtii dintre dascalii

dragostei! Adica cei ce sim t ca au gre;;it fata de dragoste sufera aco lo un

chin mai mare d ec5t orice chin, fje el cat de lnfrico;;iitor. Cac i trist etea
lntiparita inima d e pacatul fata de dragoste e mai asctit a d ecat or ice
chin. l1ebl1nie s5 socoteasca cineva ca paciito;;ii se lips esc ghee na
de dragostea lui Dumnezel1. Dragostea este odras!a cno;;tintei ade varului, care, dtpa nlartrisirea de ob;;te, s-a dat tutror. DaI" da g st e a
lucreaza uteea ei dOl1a feluri : pe paciito;;i l chinuie;;te, cum se

520

S~"'.NTUL MARCU ,

/ '

1, /

, ;
, ;
, ; ,

' , ,
;
; , .;

;:
;

: ' ;

, ; .

o(~

intampla ;; aici eten din partea etenllu; iaI" pe cei ce au pa cele cuvenite ii vesele;;te. $ aceasta este, dupa jlldecata mea, parerea
de rall sall cl1inu! din gl1eena. Dagstea imbata insa sufletele fiilor de
sus, cu desfataea ei" (Calt 84, Filocli , Ed . IBMBOR, UCUe;;t,
1981, . 423). Deci , aderea sau lumnarea este pOvocata de dispozitia
omlllLli la intalnirea cu Dumnezeu.
34 Daca exista posibilitatea aceasta ;;i intelegem OCl1ii critici
ai omullli den vom ajunge sa une la indoiala ;; Sinoadele Ecull1enice, ;; Sfanta Scriptura ;;i, pe scurt, toata predania seci. Tot11
se poate explica in criterjj culturale, pojtice, psihologice, sociale etc.
Aceste ndU de abdare sunt pregnant vizibiJe cercetaea teologica actuala. Ce aedem insa ca vrea Sfan tul sa spllna in "om fiind"?
RasPllnslll ilua de la Sfiint cu darJI pOoOciei, Varsanufie, care a
aSuns calugari ce intrebasera despre apocatastaza Sf. Grigorie
de Nyssa. "Sargllindll-se de la sine dascalii [Bisericii] sau siliti fiind de
aeni S3 faca aceasta (sa tiilcliasca taine ale lu DlImnezeu . .), au
S t mult, chiar mai mult deciit dascalii lor, ;; rnd incredintare
l i e sus] all alcatuit dge . Dar acela;;i au ramas;;i la predaIliilc tiasc3lilor lor care avea invataturi drepte. $ dupa aceasta, spo'n! ~ dcclJ1d dasciHi dce$t, s-au rugat lu D umnezeu
II'h;'iltll;'i cu dascalii lor daca [aceia] au grait prin DUl1uI Sfant cele spuse
' - , ' socotindu-i Intelepti ;; cunoscatori au judecat cuvinteIe lo r.
~ l11 !caC s-au amestecat Invataturile dascalilor ]or Invi tr iJe
10. ~ i;r,JiatI tlncori din invatatura Invatata de la ei, iar uneori din buna

Call'ea

despre Pllrgtorill

521

bisericeti de la au inteles ! acest .

Iar daca cineva l-a taJcuit altfel a inteles mantuirea ca
scapare de pedeapsa, iar trecerea prin foc ca curate,
se aata intelegand cu totul pe dos, daca e sa zic .
$ e de , om fiind 34, de vreme ce ]
dintre dascali se arata talcind chip difet "orbele
Scripturii, toti ajungand la acrivie deopotriva 35 , Caci
nici - putinta ca atunci cand ! acelai cvant
are mai m ulte intelesuri sa fie toate "alabile, treblIie
ca sa le alegem pe cele mai adevarate dintre acestea
carc sunt intr-o mai mare conglasuire cu dogmele bisel'iceti, iar pe celelalte sa le plInem pe locul al doilea.
Deci ne vom da inapoi, chiar daca Augustin
a;;ezare fireasca a proprii. $ a;;a cuvintele au fost scrise I
le lor (ale sfintiJor care - prelllat fara discernamant de la dascalii
lor . .) . Caci prin1ind de la altii ;; sporind ;; devenind ei mai buni, au
grait prin Duhul Sfant cand au luat incredintare de la El. $ au grait din
inviitiitriJe dascalilor dinaintea lor ne judecand cuvintele daca trebuie
S3 prin1easca [pentru ele] Incredintare de la Dumnezeu prin rugacillne
;; mijlocire cum ca sunt adevarate [sau n]. $i [a;;a] s-au aestecat invataturile. $ fiindca de la ei au grait, au fost scrise nun1ele lr. Dar
cand allzi pe vreunul din ei ca ceea ce graie;;te, de la Duhul Sfant a au , acest ]ucru este incredintare ;; suntem datori sa credem. Iar cand
vorbe;;te despre acele cuvinte [a]e dascalilor 11Ii ] il vei afla pe e] graind acest ]ucru. Caci ll din Incredintae, ci din invataturile d ascaliloI"
dinaintea 11I sunt. $ luand aminte la In\elepciunea ;; cuno;;tinta 10, nll
L-au intrebat pe Dumnezell deSe acestea, daca sunt adevara te"(Avva
Varsanllfie ;; Ioan, illtl'elJfll'c 604, ed. icod ghitul, reed. Rigopoulos, . 287). La fel aSunde avva Ioan legatura cu capetele gnostice
ale lu Evagrie: " fat, fiind cunoscatori, le primesc ;; se roaga
lu Dun1nezeu daca sunt adevarate. $ lasa DUll1nezeu legatlla cu
acest lucru cuno;;tinta lor" (illtl'clJI'e 603, . 285). A;;adar pentrJ a
judeca 11Icrllrile sfinti1oI" e nevoie de oameni duhovnice;;ti, ;;i cu at5t Jnaj
face aceasta studiile ;;tiintifice, cat de atunatae aI" fi,
d aca su n t lip site de ugacune. 1n p lus, daca slln t facute de oaJneni tiin
afaa B ise-icii dets avitoare tr ebui e supllse egu e i dete credinte :;;
rugaciu n ii pentru a putea lua di n e]e doaI" ceea ce este blln.
35 La inte legerea aanntta:;;i la Inte lesll l exact al sensLllui ScrtU.

SFANTUL .

522

, ,
[ '

11

) ,

; ;
, ; ;
; ;
; 1 .

7.

1 ' l.

,
; ; ; ,

; ,
,
' : ;
,
; .
c~),
' 'fC~)V c'

, 1
, '

, 11

Din Intelegerea eronata a texhlui de la Corinteni 3, 18.

37 Literal: se introduce.
3S Literal: Caci din aceasta nu se introduce mal mult focul curatitor
d ccat dogma lu Origen.
39 Despre actele Sinodului <l V-Iea a sc vedea nota din 1)0 . 48. Fara
Indoiala Sfantul Marcu se refera la actele Sinodului de la Lateran.
'" Textul prezentat de latini din actele Sinodulul al V-Iea era urma: " Urmam Intru toate Sfintilor Parinti ~ Dascali ai Bisericii: Atanasie, lae, VasiJe, Grge Teologul, Ggc de Nyssa, Ambrozle,
;stn, Teofil , loan al ConstantInopoluluI, Cl1iril, Leon, Proclu, ~
i tOi1tC c5tc le-au expus despre dreapta aedintii ~ osandirea
36

Cz viintarea

despre Pllrgatoriu

523

Grigorie Dialogul sau vreun altul din dascalii de la

da astfel de talcuire. Caci din aceasta 36 se deduce 37 mai
degraba dogma lui Origen, decat focul trecator;;i curati", sugerandu-se prin acel foc restaurarea desavar;;ita
a sufletelor ;; izbavirea de pedeapsa, lucru care a fost
respins mod public ;; a fost dat anatemei de catre al
V-lea Sinod Ecumenic;;i a fost lepadat cu desavar;;ire, ca
vatamare de ob;;te a Bisericii.
7. A;;adar, iata ce raspundem la cele luate de din
dumnezeiasca Scriptura. Iar dupa acestea, vrand sa
lnfati;;ati zicerile dumnezeie;;tilor Parinti care concorda
cu dogma aceasta, ati randuit fruntea acestora unele
cuvinte ale celui de-al V-lea Sinod Ecumenic, care
rasc ca trebuie a se urma lntru toate acestor Parinti, ale
caror ziceri ati ales sa le expuneti, ;; sa fie primite toate
cele spuse de ei. Intre ace;;tia sunt ;; Augustin ;; Ambrozie, caIe par ca lnvata mai clar despre acest foc cUIatitor.
DaI aceste cuvinte nu le cunoa;;tem, din pricina ca
nu se gase;;te nicidecum la cartea actelor acestui sinod ;; dOIim ca ea sa fie adusa lnaintea noastra, daca
se afla la scrisa gIece;;te39 . Caci ne minunam daca
;; Teofil este randuit de-a dIeptul lmpreuna cu ceilaJti
dascali ai BiseIicii40 - el, ale carui caIti despre credinta
ereticilor"(Mdrtll1'isirea de aedil1 ti a SiIlodullIi l V-lea EClll1lellic, 4) . Acest
text se afla sesiunea a II1-a a Sinodului al V-Iea Ecumenic ~ ~edinta
a V-a a Sinodului de la Lateran din vremea Sf. papa Martin ~ a fost
citit ~edinta a 1V-a a Sinodului de la Ferrara (vezi Acta Graeca, . 95).
Dupa citirea la Laleran a marturisirii de a edinta a Sinodulul al V-Iea,
Sf. Martin a decaat: "osandit este ~ SIan de Biserica lot cel care nu
prime~te 111 litcrd ~ 1 SCIlS Sfint eJe SinoJde ~ pe toti Sfintii PariIlti ~
toate cele expuse de (' cu IntelepcIune despre dreapta aedinta spre nimicirea a toata ere zia"(Meletie de Preveza, Sil10dul V-lea eClII11CIliC, .
233). 1aI" SinodtII de la Lateran a declarat Oroszl sau: ,Tinem chip
neabatut cele ale sfintelor ~ ecumenicelor cinci sinoade. Pazim rS-U
le lor. TlIem Intru totul hotararile lor. A~a hotaram, precum acelea au

524

SFJ\NTUl. MARCU EVGIIENlCUL

cII vIztarea

J despn' PIIIgatorill

525

tl;

nu se gasesc nicidecum ~i a carui ticalo~ie este vestita

tot ], din pricina nebuniei lui contra lui Gura de Aur
~i a uciderilor facute din cauza ei ~i a celorlalte faradelegi, el care ~i dupa moartea sa este caterisit ~i dat anatemei intr-o epistola care se spune ca este a fericitului
papa ".
8. IaI daca trebuie sa cercetam zicerile Fericitului
gustin expuse de catre voi, prima, talcuind acel
vant apostolic, zice ca prin acel vremelnic ~i trecator foc,
despre care zice Apostolul: " insa va fi mantuit, dar
a~a ca foc", nu pacatele de capetenie, ci cele mici
se curata42. DaI acest lucru este potrivnic ~i intelesului
adevarat al cuvantului, inteles pe care l-a expus Gura
de Aur, dupa cum am spus mai inainte, ~i, dealtfel, ~i
este raspaI ~i cu credinta voastra. Caci daca atunci,
odata cu ziua aceea, se descopera acel foc ~i el va fi vremelnic ~i tIecator ~i avand deopotriva un inceput ~i un
sfaI~it - lucru care nu 11 spune nicidecum Apostolul -,
unde este acum focul curatitor 1 care voi credeti, care
indata dupa moarte ii prime~te pe cei ce au pacMuit? $i

Sp uS chip insuflat. Cel ce nu prime~te acestea ~ pe toti Sfintii Pi

[ este osandit". Sf. Marcu observi ci Teofil, un episcop caterisit ~
dat' anatemei de papa Inocentiu rnaintea Sinodului al V-Iea, este numit
Sfant Pirinte ~ se atbu e c irti care nu existi. Totu;;i e xi sti ep istola
a lui Tcofil cite fire despre el'etici (cf. Meletie, . 327-328). $ de ;;i a
fost un om mal , l e a un foarte ag sustiniitor al dete aedint e
dogmatice ~ de aceea a fost tecut meuna cu ceilaJt lista a a a
i ortodoxiei. Acest luu strane~te ma semne de ntrebae . Dar
dincolo de acestea, textul Sinodului al V-Iea precizea za ca tine toate ale
acelora ce prive~te dreapta edr ~ atarea !a er etici, nu ~ ceea
ce nu era ortodox la . Acela~i text I-au adus latinii ~ pentru a arata ca
un sinod ecumenic ecuna~te rnvatatura augustiniana despre Filioque
(Acta Graec, . 95-97). afirma ci acest loc era accesibil ~
lirnba geaca, ~ da doua locuri: Sf. Maxim, PC 91 3000, ~ Manuil Calel'as, in ca te a a IJ-a OesIiH' / Sjazt, cap 24, varianta latina. La Sf. Ma se OL)~I de "toate saierile sfintilor Atanasie ~ VasiJie, ~ cei doi
C g Ol' ', ;; <1 <1 It dascaJi acceptati rn chip 11otarat" ( 15, . 130),

fi a sa fie an1intit Teofi], nici macaI" Au gu stin ;; Ambrozie . Mitropolitul

Mel eti e ( . 232) afi r nli ci textul g n a ! geces c se afla doar Actele
sinodullli d e] a Lat ea n , ]a Manuil Calecas (PC 152, 1110), ~ la Dimitrie
Kydoni (PC 154, 956 - ) . Sf. Ma xim a fost la Lateran ;; totu~i
nu-j citeazi Aug us tin ~ Ambrozie. Ceilalti doi sunt cunoscuti ca
adversari a i Sf. C g e Palama. Deci e limpede de ce Sf. Marcu nu a
vazut fagmentul CI cina, chiar daca ar fi fost autentic: la Sf. Maxim
nu exista citat, c~ atare, iar ceilaJt doi, cazul ca j-aI" fi citit, nu putea
avea Inaeder e. !u s, nici unul dintre ariri risariteni acceptati de
Biserica nu anlintiser a de acest fragment. Totu~i aane Intrebarea d e
unde aveau cei doi a n ti a l a m i textul Sinodului <11 V-Iea.
41 Nu cunoa~tem nici epistola a acestuia ciitre Teofil, ci nun1ai doua
estole catre SfantLII loan cae protesteaza fatii de aSUa a b u z i vi a
caterisirii ~ cere ("eunirea unui sinod ecumenic, cae s5 dezbata pOble
a. Sozonlen, Jsioria 1Jse-iceascJ, ca . , PC 67, 1584A-1591C.
42 Oe civitate Oei 21, 26, 4 41, 745.

; : ; ,

,
,
.

8.

' ;

l1, 1~
,

, ]
; , ,

, ll . ::
' ,
, ~) ,
: ij
,
, ,
; , ' ;.J
11 ,

526

SFANTUL . .

; '
, ,

;, C;' , ;"
;

;., ; TcXc .;

; ~ ~
.
, ,
, ' , ; ,

,
. ; ' ,
,
' ,
TC;J - : ;.,
4J ] '
;., ;., 4J ,
;., 4J 4J,
~ . , 6.J
'
, ,
'

9. 1

, '

C~J )
'
o~ ,
, ' 11
T(~) , ' 11

Cu vIlltre desre PurgtorilI

527

cat timp chinui acel foc pe cei ce trec n c l, d aca

el fi vremelnic ;; trecator? Ba se impotrive;;tc ;;i cuvantului infati;;at continuare de , celluat din cJ rtea despre IICetatea lul Dumnezeu". Caci a;;a zice l1 cl :
IINu toti cel care rabda dupa moarte chinurl trecatoJc
ajung la pedepsele ve;;nice care vor fi dupa acea [
ta". A;;adar, daca dupa moarte sunt pedepse trecatoare,
fie prin foc, precum zLcetL, fie prin alte modurl, precum zicem, lar dupa judecata aceea indata urmeaza
pedepsele ve;;nice, cand va avea loc acel foc curatitor ;;
cand curati pe cel ce trec prin e1 4 Dar ;; Teologul Grigorie nu vremelnic ;; trecator, cl mal chlnuitor ;;
mal indelungat spune ca este acel foc, fiind acord cu
GUa de Aur. Cacl acesta scrle Cuvantul Luminl,
zlcand despre : IIPoate vor fi botezati cu
foc, cu botezul cel de pe , care este mai chinuitor;;L
indelungat, care inghite ca pe larba materia ;; mistule
u;;uratatea oIicarel rautati" 44. Vedeti ca chip superfici s-au atlns de intelesul cuvantului dascalii de ;;
ca nu au ajuns la adancul1ul, precum Ioan cel cu limba
de Aur ;; Teologul acesta ;; ceila1ti luminatorl a toata
lumea ai Biserlcii?
9. Iar spusele urmatoare ;; ale Fericitului Augustin,
;; ale dumnezelesculul parinte Ambrozie, unele nu dovedesc nlmlc clar despre focul curatitor, cl numai invata
ca folosesc pe cel morti liturghiile ;; rugaciunile facute
pentru el, lar altele, macar ca vorbesc l1 chip limpede
despre acesta, le privim cu suspiciune, nu cumva sa fi
primit vreo corupere ;; adaugire, lucru ce l-au patit ;; la
multe scrierl ale sfintilor, mal ales de vreme ce nu au
43 Sf. Marcu observase ca Fer. Augustin
mai despre pedepse trecii.toare .
44 CtvIlltre 39,19, PG 36, 357.

vorbise despre foc, ci nu-

528

SFANTUL : EVGHENICUL

, , . ' ;
1 ; ,
;11
111 '

,
.; ,

, . ;
{, , ;

1
.

,

)
; / ,

ti , ~)
\'" c: ll
, '

[ , 11 ' l
, ,

~)
'
J ,

'
,

1
45 sensu! de a ]e pune acord cu credinta Bisericii cu celeJa!tc
marturii atistjce scripturistice.
4' I'arintii !at in i au cugeta t p e te tu! ! atin, nu pe ce! grecesc. Ca n d ei
illI citit variilnta !atina a cuvan tu lui a {salVlIs t], au lnteles
IllalllL1irea ca vic!uirc c DlIlnIlczeu . Daca s-ar fi aplica t acest se ns pasil jll llli dc 1<1 ] C. 3,15, al" fi trebui t Cil cel paciHos, d lpa ce j-ar fi fost ise
p5ciltele ll ace! foc, indifcrent de pacateJe sa!e, s5 mearga ]a Dunlnezeu .

Cuval1Iarea dcsprc PlIrgtOl'ilI

529

ajuns nicidecum une1e ca acestea sa fie tr adl1se '1 11

ba noastra ~ nu au, precum am zis, nicidecum sl1stil1ere
din Scripturi. Dar poate cineva, vrand sa exp1ice 45 aceste
afirmatii ar zice ca Parintii au facut asemenea t~Hcuire
a fiind presati ca de necesitate.
Caci, pentru ca prin aceste cuvinte sa nu para ca tot p acatu1 are curatire, ~ a~a sa se introduca un sfar~it a1
pedepsei, precum credea Origen, neputand , pe cat se
pare, din pricina sc1'lmbarii limbii 46 sa patrunda puterea , au dec1arat ca cazu1 unor mici pacate
este curatire ~ izbavire. ~, bine 'inte1es, ziceti ca fericitu1 Grigorie cartea a IV-a a Dia10gurilor dovede~te
existenta focu1ui curatitor prinfoarte mu1te pilde ~ des": lntr-adevar, se arata aco1o ca este foc curatitor
dupa moarte, mai lnainte de acea judecata viitoare, fie
ca 11 lIlte1ege pe acesta cl1ip a1egoric, fie ca ~ crede
cu adevarat acest chip. Dar ce1e pe care 1e aduce ca
marturie din Scriptura spre aceasta nu au e1e nimlc
constrangator sa fie lIlte1ese acest mod, dupa cum
s-a ~ spus mai lnainte de catre 48 Dar ~ istorisiri1e ~
descoperiri1e pe care e11e lIlfati~eaza nu sugereaza nicidecum un foc curatitor care s-ar afla lntr-un anume 10c.
Caci unii, zice, dintre cei ce se curatesc ace st chip su nt
predati 1a baile publice ca sa slujeasca ce10r ce se spa1a,
iar altii sunt aratati descoperire ca ard diferite 10curi49 - toate acestea nefiind nimic a1tceva decat minuni
Aceasta lnseamna lnsa apocatastaza . Pentru a evita aceasta er ezie, Parintii !atin i au fost constrani sa dec]are, dezacord cu contc tu] pasaju!~i pauJin, ca doar pacate]e mici se vor curati prin foc.
47 Crtea DialoglIrilor, PL 77, , 40 55, 370, 395.
48 Grigorie fo!osete urmatoare]e trimiteri: Ioan 12, 35; Isaia 49, 8;
Cor. 6, 2, Eccl. 9,10. Ibidem, 394.
4. Cartc Dialogllrlor, , 40, 390.

530

SFANTUL EVCHENICUL

;
: ,

. '
,
; '
; '

;
, i cp
.; '
,

.
,

;
; ' ,
; ; -
.

10.

,
,
11'

' 11c~ ,

, ,

mj

c> ,

,
' 11,
'
' ,
5() ]nse am na ca uneJe vedenii ale sfintilor arata realitatiJe lnse:;;i, ci
sunt siIll bo Juri a]e acelor reaJitati, simboluri ce trebuie mte1ese duJlovnice:;;le. ]11 !us, un ele vedenii s-au referit ]a crCU1stan\a particulara :;; au aut
UI1 a l1 l11 t Scop . Oe aceea, mesajuJ lor nu poate fi lntotdeauna generalizat.

C l III l1 fa rea deSe gfrr

531

i descoperiri facute cunoscute doar cazllri <lpa rC de

catre Dumnezell, spre intoarcerea indreptarea cc lor
5 . Dar nimic din acestea nu dovedete nicideCllll c5
ar fi un foc curiititor universa1 51. Dar i prin cele p e ca rc
le aduce continuare se nimicete asemenea dogm5
a focului curatitor. Caci zice 52 ca unele din aa numitele pacate u oa're i foarte mici cei drepti se curatesc
v iata aceasta prin compensarea celorlalte fapte bune,
iar altele predanisete ca se curata la ieirea sufletelor
prin chiar frica aceea; iar altele, i dupa moarte, prin facerile d e bine adllcerile savarite ele.
Prin urmare, ce nevoie mai este de foc curatitor, odata
ce sunt atatea mijloace care i Hira el pot sa curateasca?
Aadar, acestea le raspundem legatura cu dascalii de
la cele ce par ca sunt acord cu ai notri. Caci
nici nu este cu putinta alt chip a explica cele spuse.
10. Iar cuvintele Marelui Vas ile care - rugandu-L
pe DlImnezeu pentru cei adormiti, rugaciunile de la
Cincizecime - le cere od ih n a i randuirea impreuna cu
dreptii nu pomenesc absolut nimic ce privete focul
curatitor. La fel troparul cantat de pentru cei adormiti care zicem catre Dumnezeu ca din partea celuj
ad~;mit: "Miluiete zidirea Ta, Stapane, curatete
cu indurarea Ta" 53, pare sa introduca curatire, insa
prin foc: ci numai prin dumnezeiasca indurare bunatate. Caci ar fi d e priso s, daca se curatete prin foc, sa
ne rugam sa se cu rateasca i prin indurare. Ci troparul
cere tergerea in tinaciu n ilor, din pricina carora sufletul
cazuri particuJar e suntem constran:;;i sa admitem ex is ten ta
foc universaJ.
52 Cfe Dgl r, IV, 39, 388.

51

53

Molitfell1ic, SIIIjIJa ll l1o / i I1liI"el1loI; Binec IIllfil"/e l1oflo .

532

SF,:i.NTUL EVGIIENJCUL

'

J, ' ; .;
.

11.

1
~) ;
(~, fJ -

; ; ;
,
, /

11

' ; , ~, ;

lJ, ,

.
,

, ,
;) ; ;
'> ,
I / '
'

C)
i' : . oJ ,

" 1, '

:
, ,
,
, /
,

'
/, . '

ClI valltaI-ea 1 despre PlArgatoriH

533

e strain de bucuria i vederea lui Dumnezel1, te rgere

care se face prin singl1ra dl1mnezeiasca bl1natate, p e
aceasta nl1mete curatire.
11. Iar cvintele fericitl11i Grigorie al Nyssei cel e
pl1se de voi , mai bine ar fi fost date tacerii,
i nicidecm sa fim siliti sa facem pe fata aparare a
acestora. Caci acest dascal pare ca este pe fata de acord
Cl1 dogmele origeniste i ca introduce sfarit al pedepsei, mai Cl1 seama prin asemenea afirmand
ca pedeapsa este nimic aItceva decat oarecare
ratire i topire i atragere spre Dl1mnezel1 prin durere
chinl1ri, ca i cum ar fi candva restaurare desavar;;ita a
tutl1ror, chiar ;;i a diavolilor, ca "sa fie Dumnezel1 toate
", dl1pa ] apostolic ( Cor. 15,28). J fiindca imprel1na Cl1 celelalte au fost adl1se atentie
;; acestea, mai intai raspundem ceea ce am primit de la
Parintii notri, cum ca acestea ar fi coruperi ;; interpolari ale unora care Sl1nt eretici ;; care cl1geta cele ale li
Origen, care eral1 ml1Jti in acele vreml1ri, mai cu seama
Ir parti1e Egiptl11ui ;; Palestinei, ;; al1 facl1t aceasta ca
;;i pe Sfantl11 acesta ;; marele ll1minator sa para ca au
ca aparator allor. Astfel, spl1nem ca ;; daca Sfantl11 ar fi
fost de asemenea parere, insa fiindca pe atl1nci dogma
era inca disctie ;; se exprimase aSl1pra ei jl1de cata deplina, nici fusese lepadata data pentrl1 totdeauna credinta potrivnica - ceea ce s-a facut la SinodI
al V-lea Ecmenic -, aadar, daca ;;i el, ca om, a gre;;it
ceva ce privete acrivia credintei, nu e nimic de mirare, de vreme ce ;;i dintre cei dinaintea lui ml1Jti al1 patit
ceva asemanator - ;; Irinel1 de Lugdunl1m, i Dionisie
al Alexandriei, ;; aJtii. Caci ;; acetia al1 dat un oarecare
prilej celor care vor sa-i acuze prin cele zise de ei. Iar ca

534

SFANTUL MARCU C:: CUL

11
, ,

TcfJ

CjJ

; '

11
. 9, (~

11

(~ ; ; .

TcfJ

, ]
; ,

; C;)

; ;
, ' q
, '

'

11

11 1

, ' 1
.

12.

1,
,

(l ,
' 11 Tcf)
), ;

C .

Se refera la foc.
Aliica ~i pedeapsa lui Dumnezeu e data cu iubire de oaleni; ra1115n dc liiscutat implicatiile afirmatiei Sf. Marcu: dogma n era clara.
54

Cuvalltarea despI'e Pllrgatorill

535

neclara era atunci dogma > era inca l an1itfi, ca sa

aiba precizie, martor e Grigorie Teologul, Cuv5 n tuI la
Botez, cand filosofeaza despre acel foc nestins, > d pa
care zice: "Daca cumva este ingaduit > aici a cu gcta ca acesta 54 este mai iubitor de oameni > vrednic d e
Cel ce edese>te" 55 . Vezi cum ingaduie celor ~e vor sa
cugete ca acel foc este mai iubitor de oameni? Insa la al
V-lea Sinod Ecumenic asemenea parere a fost socotita cea mai neomenoasa dintre toate >, ca una ce este
molima pentru Biserica '> face delasatori pe cei sarguitori, a fost aruncata sub anatema. Prin urmare, > cele
spuse, daca sunt spuse de minunatul Grigorie despre
focul acela, introduc curatire partia]a, ci desavar>ta, > rea>eare desavar>ta a tuturor. Dar ele ne
conving nicidecum pe , care luam aminte credinta de b>te a Bisericii > ne folosim de dumeee>te
Scripturi ca de >te dreptare; ci, cercetandu-le,
tem nevoiti sa primim din acestea orice a scris fiecare
particular, sau altele pe care le va fi scris oricare altul
despre focul curatitor56. Caci nici Scriptura, nici al V-lea
Sinod Ecumenic ne-a predat indoita pedeapsa >
indoit foc.
12. Pe ]anga acestea, sunt puse inainte alte cuvinte a]e
dumnezeiescu]ui Dionisie > ale mare]ui Epifanie > ale
graitorului de Dumnezeu Damascl1in, care, pe de parte, pomenesc nimic nici C]1ip despre focul curatitor, ci mai degraba il desfiinteaza (caci ele spun ca tine
numai de bunatatea dumnezeiasca sa ierte celui adormit pacatele facute din slabiciune omeneasca), iar pe de
aJta, arata ca ]e sunt de folos ce]ol" adormiti litrghii]e >
Ce

insealna
56

Vezi

apodictice,

~
,

aceasta, cere studiu istorico-dogmatic elaborat.

Sf. Grigorie Palama, pe care 'il urmeaza Sf. MarCLI; CIvilltele
42, . 71-72 .

536

SFANTUL .

; '
, , '

(; JV

; ' , 11
, , ,
11 .

13.

; ' ,

.;
, ;

Eq., ' ;

, : ,

TcfJ ;J;j -
,
, ' 11 ;
.
,
. "
' ; '

, '
.
TcfJ KaLQcfJ
, '

T1j J;j 1j,

'
.

:'

11 '
' 11 ,
'
' <fJ ,

57

ri1ptJ l

ca dog ma focului curiititor e adevarata.

CU V'il1 tarea 1 despre PuI-gatoI'iu

537

rugaciuni1e facute pentru ei. $i s-a spus ca acest ea noi

1e i cugetam, 1e i spunem i 1e i facem cunoscu te prin
ce1e pe care 1e savaim. Inca s-a mai adus de catre voi
afirmatie a Fericitu1ui Teodoret pe care nici nu CI
, nici nu primim i cerem sa se afle de unde a
fost 1uata i din care dintre carti1e 1ui.
13. $i, pe 1anga acestea, s-a spus de catre voi: Este
evident adevaru1 spus mai inainte57, conform ratiunii
dumnezeietii dreptati, care nu 1asa nepedepsit nimic
din ce s-a facut fara randuia1a, i de aceea este abso1ut
necesar ca cei care nu p1atesc pedeapsa, nici aici , nici
cer, nici iad, sa p1ateasca pe aceasta undeva. Aadar,
e nevoie de un a1t loc anume, unde trebuie sa se faca
aceasta curatire, prin care fiecare, devenind curat, sa se
in a1te de-ndata 1a bucuria cereasca.
La care raspundem une1e ca acestea, i 1uati aminte
cat sunt de simp1e i drepte. Sunt 1egate intre e1e iertarea de pacate i scaparea de pedeapsa pentru e1e. Caci
ace1ai timp cu iertarea acestora, ace1 om este slobozit
i de pedeapsa datorata pentru e1e. $i aceasta se da de
trei ori i timpuri diferite: vremea botezu1ui, dupa
botez, prin intoarcere i p1ans i prin compensarea adusa de fapte1e bune aceasta viata, i dupa moarte, prin
rugaciuni i faceri de bine i ce1e1alte cate 1e savarete
Biserica pentru cei morti. Aadar, prima 1e este tuturor
fara de ostenea1a i comuna i ega1a pentru toti, precum
este revarsarea 1uminii i vederea soare1ui i schimbari1e anotimpuri1or. Caci este numai har, i nu cere de 1a
noi nimic mai mult decat credinta. doua este cu ostenea1a, ca cazu1 ce1ui ce "spa1a cu 1acrimi patu1 1ui i
aternutu1 fieca re noapte" (Ps. 6, 7). Rani1e acestuia
raspandesc putoarea Iautatii (cf Ps. 37, 5), i e1 umb1a

538

SFANTUL

E"GHENICUL

11

), )111 ,

. 1 '

11

.;

, ' :

;
, .; '
,

, 1
; .

11

, : ; ,
;
.

14. \'.
'
, ,

1 ,
4>
, '

\'. ',

1
.

sen sul de parere de rau pentru cele faptllite.

' P <lptl ca s-a pocaitJn viatiJ pentru ele este punctul de 1<1 care DumIl ~ 7, ~lI po<lI ~ !I1CCpe tamaduirea dupa moarte. Pocainta Jnseamna ca

ClIviiIltaI'ca

dcs-C gt-ll

539

plangand intristandu-se, imita intacerea nini vitenilor smerenia cea primita a Manase. Iar cea cie-a
treia este ostenitoare ea (caci are pocainta58 inju gat a
cu sine contiinta care iI lipsirea dureroa sa
de bunatati), dar este 1ipsita de pedeapsa, de vreme ce
este iertare. Caci iertarea pedeapsa nu e cu putinta sa
se adune laolalta. Dar prima ultima au mai mult de
1a haru1 Dumnezeu, ajutand rugaciuniIe, foarte
putin este ceea ce aducem . Iar cea din mijIoc, din
contra, putin a re de 1a har, are trebuin de foarte
mu1ta lucrare din partea noastra. Iar cea dintai iertare
se deosebete de u1tima, intrucat este iertare a tuturor
pacate10r deopotriva, pe cand aceea este numai a pacatelor care nu sunt de moarte pentru care fiecare s-a
pocait viata59. Acestea cugetandu-1e Biserica Dumnezeu cerand iertare pentru cei adormiti crezand ca
1e este data, nu hotarnicete asupra 10r nici pedeapsa,
tiind ca cazu1 unora ca acetia bunatatea dumnezeiasca covarete cu mu1t ratiunea dreptatii.
14. a . $ d ac a p e cei ce aici doresc de Dumnezeu, insai drea Lui, adica dragostea de , dupa Grigorie
Teo1ogu1 60, curatete , curatindu-i, face cu-chipdumnezeiesc as tfel facanqu-i vorbete cu ei inca de
aici ca cu nite casnici ai Lui, cum, dar, dorirea aceasta
sa nu-i curatea sc a cu ati:it mai mult dupa moarte, ca pe
unii ce s-au izbavit de materie, sa mai fie nevoie de
vreun foc CUatitr pentru mici1e pacate?
b. Pe langa acestea, mai mu1t se potrivete buna
1ui Dumnezeu a nu trece cu vederea bine1e cel mic decat a invrednici de pedeapsa pacatul mic. Insa binele ce1
omul e dispus sa conlucreze cu Dumnezeu. De moarte est e tot pa CiItul
pentru care n s-a facut pocainta.
60 cf. cu l Sft Iltclc a?, 3, BEPES 60, . 187.

540

5FANTUL EVGHENICUL

1 ; ;
:: . '

' ,
xol~ . '
.

?", ,

, .

;
,
,
.

''''. ',

q , ;
. ' ; ;
, ' '
, 11

11 11 11

.
'

, ' , ,
()
.

,
, ,

4J

'

' a, , '
, , 11
,,

iticc<l cstc aceasta: daca tr- compozitie unde sunt doua part i
din CM C lIn<l cste mIlt mai mare comparatie cu cealalta, punem

ClIlIfilltarea despre PlrgatorilI

541

mlc cel care au facut pacate mari are nici r5spJ5tire, din pricina multimii
, rautatii.
. Prin urmare, nici r5ul
mic, cei ce au facut mari, se cuvine sa se pedepseasca, pentru ca cele mai bune birulesc. Caci daca
ceea ce pare mai mult se ia considerare, atunci
cu greu s-ar lua seama ceea ce este mai putin61.
urmare, nici focul curatitor e potrivit sa socotim c5
exista.
c. Mai mult, precum este binele cel mic intre multele
r5utati, a~a este raul cel mic intre multele fapte bune.
Dar putinul bine poate sa aduca acelora rasplata bunatatilor, numai deosebire pedeapsa. urmare, ~ putinul rau va aduce pedeapsa, ci deosebire
bucurie. A~adar, trebuie cugetat foc curatitor.
d. Daca premiul desavar~it al celor curati cu inima ~
cu sufletul este a vedea pe Dumnezeu, iar de acest premiu au parte toti la fel, inseamna ca sunt toti
la fel de curati, nici e nevoie de foc curatitor, daca
curatirea e nedeplina. Caci aItfel, ar fi fost toti deopotriva de curatiti prin acela~i foc ~ ar fi avut la fel vederea l Dumnezeu. Iar acest lucru s-a petrecut simbolic ~ tipologic ~ pe muntele unde s-a dat Legea. "Caci
atunci toti s-au aratat vrednici de aceea~i stare ~ randuiala, ci ~l de una, l de alta, fiecare, imi pare,
dupa masura curatiei l'" dupa Teologul Grigorie62.
e. Acela~i mare intre sfinti Grigorie Teologul, alcatu mod contemplativ ~ anagogic cuvantul despre
Pa~ti, ajungand la partea care zice: " vom scoate afara nimic, nici vom lasa pe maine", declara
chip limpede ~ curat ca este curatire dupa noaptea
accent pe partea semnificativa, cum vom putea face caz de partea
nesemnificativa?
02 ClIvalltaZ'ea 45,11, PG 36, 637.

542

5 FA NTU L MAR C U EVGH ENI CUL

; ,
6 .
' .

"'. ' , TcfJ l) ;

<'>(~ )
, c ) ,
::() l
C"/>(X, :: , ,

, /
[ \:, ' (~)o .
"", " ,
(\ l1
,

LCX(!<'J\, TcfJ
' ;
('o J
) [ cfJ 9: 0
) 't
/ TcfJ e EcfJ
[ ' , i 9: )
l ~ K
, ::
:: JQ , ' 11

l
' .
"". ', ) I)
{ TtcX VTIJ

, .) ,
, .
) ~
, ,

oJ , ,

CllviiIItarea dcspre PrrgatorilI

543

aceasta, noapte numlnd VLata aceasta a fiecaruia, > ne1ngaduind sa exlste dupa ea nlcl curatire63.
f. cea>, 1 CU Vti11t// biiti gI'il1dil1ei, graind astfel:
"lmi 1ngadui sa graiesc despre tribunalele de acolo, carora ne preda crutarea de slne de aLci, ca mal bine este a
fi pedepsit > curapt acum decat ~ fi trlmls v1~ ~.~~~l ~e
acolo, unde va fi vremea pedepse1, nu a curatI11 , 1nfat>eaa limpede ca nu este nlcl curatire dupa plecarea
de aicL, cl numal pedeapsa ve>nca.
.
g. 1 pilda Evangheliei dupa Luca des~~e bogat ~~5La
zar 1nvatand Domnul despre soarta care 11 a>teata pe
fie~are din cel dol, zlce ca Lazar, odata cu moartea, a fost
dus de 1ngeri 1 sanullul Avraam, lar bogatul, murlnd
de asemenea, a fost 1ngropat, > sufletul lu a fost dus
1 lad, fiind 1 chlnurl. $ astfel, sanullul Avraam
lndlcand starea prea1nalta a prLetenilor lu Dumnezeu
1 fericita odihna, lar lad > chinurl 1nfati>and
cea de pe urma > pedeapsa ve>nca a pacato>, nu a mal lasat sa existe 1ntre ace~tea un al~ loc de
chlnulre vremelnlca, cl doar prapast1e mare >1 de netrecut se ridica 1ntre cele doua, 1nfat>and opozitia lor
extrema > de neapropiat.
h. Sufletul care se desparte de trup, facandu-se cu
totul netrupesc > nematerialnLc, nu e firesc s,a fie pedepsit de un foc trupesc, odata c~ trup~l. IU1, ~eAntr~
care ar fi fost randuit focul, s-a stncat. Cac dupa 1nv1ere, primind ara> trupul, 1nsa nestrlcat, > toata zldirea schimbandu-se > focul despartindu-se66, precum am
fost 1nvatatL, e firesc ca sufletului sa se dea pedeapsa
63

CllviiIItaI-ca 45, 16, PG 36,645.

ClIviiIItare

16, 7, PG 35, 944.

Literal: prime~te.
.

66 1 sensul ca 1~ desparte lucrariJe 1 luminatoare ~1 ar zatoare, cum

s-a spus mai sus.
64

65

SFANTUL .

544

,
, ; , ; ;
;
'
, ;
, ' , (~

:
',

; .;
; ,
, ' ,
; :

c}J

; Kl~ ; ,

; ; , '

; ,

()\'. ',

11, '

11
c. ,

.
()\' . ,

C l1ta-e des -e P lIgato l'ill

corespunzatoare d e la fOC67- ~ numai , c ;; l <

lilor, fiindca ~ ei sunt 1n tun ecati ~ au oarecan~ 111 < CI' l'
~ grosime ~ sunt 1mbracati cu trupuri aeriene sa ll l ~
foc, dupa marele Vasile 68 Dar 1nainte de a-~i lua 1na poi
propriul trup, fiind sufletul numai forma, neamestecaa
cu materia, chiar daca subzista 1 sine, cum ar putea sa
fie pedepsit de foc trupesc?69
i. lara~i, daca pana la coborarea 1 iad
sufletele sfinti10r numai din pricina pacatului stramo~esc au fost tinute 1 el, ca 1 foc ~ 1 pedeapsa, ci
ca 1 temnita ~ 1 1nchisoare, precum Apostolul Petru
zice 1 Epistola: "lntru care ~ mergand a ~
duhurilor din temnitil" ( . 3, 19), de ce asemenea
iad din care sa fie sco~i prin rugaciuni va tine dupa
moarte ~ sufletele celor care au pacatuit aici " CU masura' ci este 1nca nevoie d e foc curatitor?
j. Cuvio~ii Parinti, care au vietuit p e pamant
v ia ti1 1ngereasca, 1 multe locuri ;; adeseori au fost
;; initiati ;; au ;; initiat pe a1tii prin vedenii ;; v ise ~
a1te minuni, 1 cele d espre pedeapsa ve ;;nica ;; d espre pacato;;ii ;; n ecredincio;;ii din ea; ;; le-au vazut, ~
le-au 1nfati~at prin cu vant ca pe unele prezente ~ care
s-au 1ntamplat d eja, p recum ;; pilda Evangheliei dupa
Luca descrie starea bogatului ~ a Lazar, dar ei
au pomenit nicidecum nimic despre foc curatitor ~
trecator.
k. Dogma apocatas tazei ~ a sfar~itului pedepsei
ve~nice, luand 1n cep u t, precum s-a spus, de la Origen
;; punand stapanire ;; pe din Biserica, dintre care

, '1 l o c
(,7 r! fjind chinuit de foc, datorita unirii !or intime ~i fjre~ti, ~
s u flcIu l va simti felul propriu acele chinuri ale trupu!ui. Dar ~ reciJJroc<l c <ldcvar a ta.

68

COlllentaI'ill / /saia, 10, BEPES 56, . 234 .

Sufletu! defjnit ca pa streaza anume identitate a pe rsoan ei,

dar pierde e!ementul d en s al materiei .
69

11

546

SFANTUL

EVGHENICUI,

, ,

~o ,
' ; ,

; ,
; ~)o ~oo

,
. .

.; . ~


, c:.J .

Cl/ villtarea

despre PLrgatoriu

547

sunt ~ Didim ~ Evagrie, dand intaietat e iub irii dc oameni a Dumnezeu ~ bine p rimita d e catre cei tr andavi facandu-se, precum zice de Dunlnezcu
Ioan, alcatuitorul Scarii cere~ti70, a fost lepadata ~ da Ia
anatenlei de catre al V-lea sfant Sinod Ecumenic, ca una
care aduce nlole~eala suflete iar pe cei trandavi inca
~ trandavi face, ca pe unii ce a~teapta candva
bavirea din chinuri ~ fagaduita apocatastaza. De aceea,
pentru acelea~i motive ar trebui lepadata din Biserica ~
dogma focului curatitor, ca una care na~te trandavie
cei silitori ~ indupleca sa nu se lupte tot chipul
viata
de vreme ce e a~teptata
, aceasta ca sa se curateasca,
,
alta curatire.

70

Scara, cap 4, PG 88, 780.

prealnteleptului ~ reanvata~llu
Marcu Evghenicul al , a doua
aparare fata latinilor, care expune ~
1
credinta
, adevarata a Bisericii grecilor

1. C;, ;

; (, ;
; ' .
.;
, ,

,
, ' ;) u'.
,
;

,
,
,

. ,

;
,

Editii : , 67-68,106,120-121,135-137,151-153,201_202,217_218,
268-270; 15, . 108-151. foJosit editia din .
2 Deja Evu! Mediu termenul capatase conotatia de discutie, exaIninare comun.

1. Cu adevarat, de multa cercetare impreuna cautare 2 au trebuinta cate sunt neclare 3 lntre dogme c~r~
au fiecare de partea spre sustinere argumente tan 1
serioase. Aadar, catigul dobandit dintr-o asemenea
impreuna cautare este can~ pri:im nu s~re. ce~
ta, ci spre adevar, i cand nu ne sa~gu~m d.oa: s~ ~lrulm
cu orice pret, ci primim cu bucune 1 a fi blruItI ~ne
, $ acest lucru se intampla a':.est mod n:ma c~
, cei care privim la cele mici i ne taram pe pam~nt ~l
suntem foarte departe de intelepci~nea cea adeva~ata,
ci i cu ucenicii Intelepciunii Insei, Iisus Hnstos
Domnul nostru, auzim i credem ca s-a petrect astfel.
Caci lntre aceia fiind atunci cerc~ta:e ~aca tr:b~i~
sa taie imprejur pe cei ce la credlnta dlntre paganI
i sa-i lnvete sa pazeasca legea Moise, ~-au .aduna!
apostolii sa vada cum stau lucrunle. $1 multa
3 1 text "ct' adica cele ce sunt puse la Indoial 5, C~I~
discutabile, cele care au mai multe Intelesuri.
_ _
.
4 1 cazul I care adversarul nostru demonstreaza ca d~\1I1('

adearul.

550

SFANTUL EVGHENICUL

' () ; ,
, ',
CJ ,
.

, ; ;
; :J
; ,

11 ;

, ;
, ; ;
]
(;:J .

2.

,
11 ,
. ; , ;
, ,

' '

11 ,
' '
, ' ,

' (;:J

, 11' 11
, ' . ' '
( ),

,
5 ada ugat hotararea la zicerea lui Petru , a lntarit-o, a omologat-o.
6 Ep resia scripturistica " Tc}J 'rc}J 4J
'l " poate fi tradusa prin "ne-am gandit lmpreuna cu Duhul
Sfant", de vreme ce "" poate avea sensul de "a se gandi" .
7 rad u cere mai libera, pentru a putea reda sensul grecesc. Adevarul

Cuvantarea

despre PlIrgatorilI

55]

impl"euna cel"cetal"e facandu-se, sp une Saiptl"a,

a zis, Iacob a intal"it5, ~ s-a p al"Ut indcob~te ,
impl"euna cu Duhul Sfant6, sa ingl"euiezc pe ce se
intol"c catre Dumnezeu dintre pagani (cf Fapte 15, 5-6).
A~ada r, daca acolo impreuna cercetare a d at ca rod
tatea de cuget a celor ce cercetau, este n adejd e ca ~ ,
daca suntem mi~cati de acela~i Duh ~ le gati intreolal ta de aceea~i dragoste a unora spre aJtii ~ tindem spre
acela~i te1 - care este aflarea adevarului -, sa dam
gre~, chiar daca cercetarea se va intinde foa rte mult, ~
toate cu pace sa le ascultam ~ sa graim, tinand cont ca
ales adevarul ne ~ atrage laolalta spre a fi
dragoste lntr-un cuget7
2. A~adar, acestea ~ le marturisiti ~ le ~ n adajduiti nreuna cu noi. Dar ziceti ca , uitand d e aces tea 8, ne sarguim ~ ne nevoim sa tinem propria noastra
invatatura mai mult decat trebuie, iar pe a voastra sa
lepadam. La aceasta spunem ca am expus nicidecum care ne este lnvatatura, nici ne-am incapatanat
sa tinem. Ci acest lucrt provocandu-l , ne
~ ne cereti socoteala sa aflati mai limpede ceea ce n
cugetam. Iar credinta voastra incercam sa lepadam, ci lncercam sa aratam ca ea este absolut necesaIa, de vreme ce nici ne este predanisita astfel chip
clar de Scripturi, n ici este probata de Parintii no~tri,
nici n se arata ca ar avea alt mod vreo logica. D ar
ca sa va facem acum pe plac, a~a cum se ~ cuvine, vom
expune chip mai cu rat credinta noastra, mai mu Jt,

poate duce decat la dragoste, iar lipsa lui implica lips a dragostei
reale . gandirea ort od oxa nu poate exista dragoste fara dr eap ta credinta, asta pentru ca dr ago stea este energie necreata a celui ce este
Adevaioul.
8 De dragostea deschid erea ce ar tebui sa sustina convo rbirile.

552

SI,'\NTUL ,

, ' ' ,
, , - ' ,

'
;
; llO .

3.

' ; ;

, 6 ;
, ;
,

11

", '

;
: ,
; , ;

T<1J OVQav<1J

' , ,, ;! ,

. , ll

tl , 11
, i:J , TC~JV

T<1J eE<1J

JEL,

. ' E i ,

T6JV

, 11 l

c K~J EO

11

'

T<1J

HiJ ;l~
)

, \" l
, l ,

, 11 -
l~ ~ ,

OUK

: J

C l ta re - dese

Plll'gatori ll

553

ci atat cat trebuie, ;;i vom cerceta mai cu d e - ;:l anuntul

pe a voastra sa vedem care es te. Caci, poate, pc accas ta
cale afland adevarul, ne va izbavi de toate tubae ;;
de faptl de a mai fi de acum lncolo deaCOd llnji ClJ
aJtii.
3. Noi zicem ca nici dreptii luat desava;; i t
mo;;tenirea lor ;;i acea stare fericita pentru care -
pregi.tit pe ei ln;;i;;i de aici prin fapte, nici paci.to;;ii
sunt du;;i lndata dllpa moarte pedeapsa ve;;nica
care vor fi c11inlliti ve;;nic, ci amandoua acestea vor avea
loc chip necesar dllpa acea din urma zi a Judecatii ;;i
dup5 lnvierea tutror. Iar cum stau lucrurile acum este
ca fiecare dintre drepti ;;i pacato;;i se afla locurile
venite lor: cei netinuti de nimic ;;i sloboziti sunt cer,
lmpreuna cu lngerii ;;i Ianga 1nsu;;i Dumnezell ;;i railll din care a cazut Adam, locul caruia a fost bagat
lnaintea celorlaJti ta1l1arul ceI binevoitor; dar ei Iocuiesc
tot timpul ;;i cu noi bisericile care sunt cinstiti ;;i li
asculta pe cei care li cheama, ;;i mijlocesc la Dumnezeu
pentru ei, ca llnii care au luat de la aceasta slavita 9
cinste, ;;i lucreaza minllni prin moa;;tele lor, ;;i se bucura de fer icita veder e a lui Dumnezeu ;;i de stralu cire a
trimisa de acolo ;;i mai desavar;;it, ;;i mai curat d ecat
mai lnainte cand petreceau viata aceasta ; ;;i, iara;;i,
cei potrivnici sunt ln cl1i;;i 1 iad, lntru cele lntunecate ;;i
umbra mortii ;;i groapa cea mai de jos, cum zice
David (Ps. 87, 7); ;;i, iara;;i, : "l pamant lntunecat ;;i
neguros, pamantul in tne ri cul u i ve;;nic, und e este
stralucire, nici se ved e viata a muritorilor" ( 10,
22). $i unii deja petrec toata veselia ;;i dulceata, a;;teptand, ;;i doar ca au maini lmparatia fagaduita Ior
9

sensul de alea sa, specialii.

554

SFANTUL EVGHENICUL

' ;

4J ,
; ;
;

; ;
.; , ; ,
, ;

; 4J
.

~ .

4.

, :
]
- ,

, 1 ,

11

, ] , .

'

alJTcfJ,

TcfJ
TcfJ

,
x~
, , J

, ] :
'

, .

, , ~
1: ,
,

-
,
o(~

CIivanf17l'e17

17 -

~i bun~iti'ti1e

desfJre PIIrg17fol'iII

555

ce1e negraite. Iar aIi, dimpotriva, petIec

toata stramtorarea ~i intristare nemangaiata, precum
ni~te osanditi care a~teapta hotararea judecatoru1ui ~
care vad mai dinainte ace1e chinuri. Dar nici aceia nu au
1uat mo~tenirea imparatiei ~i "bunatati1e pe care ochiu1
nu 1e-a vazut, nici auzu1 nu 1e-a auzit, nici mintea
1ui nu s-a intiparit de e1e" (cf Cor. 2, 9), nici ace~tia nu
au fost deja predati chinuri10r ve~nice ~i nu ard focu1
cel nestins. $i acest 1ucru 11 avem predat de mai inainte
~i de PaIintii , ~i putem sa-1 infati~am cu
ta i din inse~i dumnezeie~ti1eScriptuIi.
4. Caci une1e foarte vecl1i raspunsuri, care au titlu1:
Ale I1larelui Atanasie catre arJlO11tele AntioJl, se afla astfe1
de intrebare: ,,Aadar, ce? 1uat dreptii bunatati1e ~
pacato~ii pedeapsa? Nicidecum, ci insai bucuria pe
care au acum suflete1e sfinti10r este bucurie partia1a, dupa cum ~i intristarea pe care au pacato~ii este
pedeapsa partia1a. Dupa cum imparatu1 trimitand, pe
de parte, dupa prietenii sai sa-i cheme sa se ospateze
inpreuna cu el, ~i de asemenea, pe de alta parte, dupa
incu1pati sa-i intemniteze, cei chemati 1a masa sunt intru bucurie inaintea casei imparatu1ui pana 1a ceasu1
mesei, iar cei osanditi inchii temnita sunt intru intristaIe pana va veni judecatorul, tot aa trebuie sa cugetam despre suflete1e care au fost mai inainte 1uate
de 1 n aco1o, ma refer 1a drepti ~ pacato~i. A~ a d ar,
daca nimeni, precum s-a spus, nu a intrat nici i m p aratie, nici gheena, cumauzim despre bogatu1 ce1 din
pi1da cu Lazar ca vorbea cu Avraam fiind foc i
~hinuIi? Ca pi1da a spus Domnu1 toate ce1e din
vestirea cu Lazar, dupa cum despre ce1e zece fecioare ~i despIe ce1e1a1te pi1de. Caci pi1da cu Lazar nu s-a

SI,A NTUL

556

1,
;
, '
.

5. '1 ' ;
] ,
; ,

, . '

, , :

, ' (~ ,
. , ;.> c
;
, l~ ;
~) , ; ] [ ; 1

~1 'fc+J ~)
;
oc~ ,
'fc+J c+J 4J '
;:) 1, c~c ,

~no , ' '1

1 ,
, '

o~.\-\.(), 1

tn n , ~)

~)
11)

Sf, Ali1nasic cel Mare,

11

'!' pn~dani e .

RiiS]?lIsI/ri catre AlltiO/Z, 20-21,

PG 28, 609.

Cat'e -

despI'e

PllI'gatol'll

557

petrecut fapt, fiindca nu vad acat> cci ci 11 gJ1ccn5

pe dreptii care sunt cu 'impar5tic, ;> , <"5 >,
nici nu cineva pe apOapele s5u care se 5 '
'lntuneric>>" IO.
5. Aceasta aedinta -nnd- se-ca de Ja .
> cugeta, > , > apaan~a ei
s-au pregatit argl1mente 'lntemeiate. Caci mai Intai Domnul, desaiind mai dinainte Evang11elia dl1pa
Matei acea judecata viita-e, zice: "Veniti binecuvantatii
Tatalui Meu, m>ten" - e limpede ca le spune a>a ca
unora care l1 m>tenise-aInca; apoi zice "Imparatia cea
gatita " - gatita, l1 data! Iar catre acat>, ara>:
"Duceti-va blestematilor" - e limpede ca le spune a>a
ca ce Inca nu se dusesera - "In focul ve>nc, gatit"
nu , ci "diavolului > lngerilol" lui" ( 25, 34,41).
$ aici, l acest pasaj, este ara> "gatit" pentru ca nu i-a
imt Inca pe demonii cei osanditi. Caci cu ratacesc ei
pana acum > pana ziua aceea pretutLndeni vazduh
> luaeaza l chip neimpiedicat cele ale lor aceia care
se lasa indup1ecati de ei? lar aceasta striga > alta
parte catIe Domnul diavolii >>, dupa cum se gase>te
l aceea> Evangl1elie: " venit aici sa ne chue>t mai
inainte de vreme?" ( 8, 29). linPede ca spun aceasta ca unii ce l1 Sl1nt 'lnca cl1inuiti, nefiind inca vremea.
>adar, daca diavolii cei vicleni > cei dintai facatori
ai rautatii, pentru care mai cu seama s-a pregatit > s-a
pastrat pedeapsa, Inca l1 au paIte de osanda cuveniLa,
ci slobozi ctreiera pe unde vor 12, ce cuvant ne va mai
convinge ca sufletele celor plecati de aici pacate sunt
predate de indata focului > acelor chinuri gatite pentru
11

12

rele.

sensul ca I~ expune oarecare libertate, facand tot felul de

558

SFANTUL ,

; ;

11

; ;

, ; ; ;
' .;

;
, ,

, ,
, ,

, , ,
:

11

. ~)

11 ;
,

. '

, ,

TC;"V

6, 11
j ~ ' 11
1 ,
m ,
, , . ,

1 11

lj
~
J , l

, ,

cXnobC;JCTEl Tlj 11~ ;]

K ll , ,

CII vIlltarca - despre Pll1'gat oriII

559

aJtii? Dar ce nevoie mai este de judecata sau chiar ;;i d e

invierea trupurilor lor ;; de venirea pe pamant a Judecatorului ;; de acea priveli;;te infrico;;ata ;; a-toata-lumea,
daca mai inainte de ziua aceea fiecare ;;i-a luat cele dupa
vrednicia sa? $ cum Domnu pilda cu fecioarele, zice
ca sufletele fecioare care au ie;;it de aici spre intampinarea Mirelui, pentru ca intarzia, au atipit ;; au adormit, adica au murit, ;; nicidecum au intrat camara
de pana a venit Mirele din cer;;i le-a de;;teptat
pe toate ca dintr-un somn? $i unele au intrat impreuna
cu iar pe altele le-a incuiat afara, lucru care e limpede pentru oricine ca se va in tam p la ziua aceea. Caci
"Atunci, zice, se va asemana imparatia cerurilor cu zece
fecioare" (. 25, 1). $i cum, plecand departe ;;i dand
robilor Sai averile [Sale], dupa ce se intoarce, ar cere de
la fiecare lucrul sau ;; i-ar infi:i;;a pe toti inaintea Sa,
daca fiecare dintre robi ;;i-ar fi aratat lucrul ;; ;;i-ar fi luat
rasplata mai inainte de intoarcerea Stapanului? (cf
25, 14 sq) .
6. Dar ;; dumnezeiescul Apostol zice unele ca acestea
a doua Epistolacatre Corinteni: "Noi toti trebuie sa
ne aratam inaintea judeciitii lui Hristos ca fiecare sa ia
cele pentru care a lucrat prin trup, fie bine, fie rau" (
Cor. 5, 10). Vezi ca mai inainte de judecata aceea ;;i m ai
inainte de a ne arata noi toti adunati ;; mai inainte de a
redobandi trupul nimeni ia rasplatirea pentru ceea
ce a lucrat prin trup? Dar ;;i a doua [Epistola] catre
Timotei zice ca a venit vremea dezlegarii lui de aici, dar
cununa dreptatii ii este pusa deoparte pentru mai tarziu
;;i a venit inca. Caci zice: "Pe caIe, cununa, mi-o va
da Domnul ziua aceea, Judecatorul cel drept,
numai mie, ci ;;i tuturor celoI" care au iubit arataIea Lui"

560

SE~NTUL MARCU EVGHENICUL

.
:

,
'
' ' ' ,

c}J CjJ
' , '

; ,
,

.
j ]

,
; , ,

. . '
. ]

'
, '
i:J , ' '

(;:J

11 ,

,

,
. '
' ]

" 11 ,

H~JV

Cuvilltarea -

despI'e

r,tiu

561

Tim. 4, 6-8) . $ 1 Episto1a a doua catn~ Tesa loni cenl: IIDe vreme ce drept este 1naintea D rl1 llczeu
sa rasp1ateasca cu necaz ce10r ce va necajesc p e , ia)"
necajiti, sa va dea odihna, 1mpreuna Cl1 n ,
ia a)"atarea Domnu1ui Iisus din cer, cu 1ngerii pute)"ii
Sa1e, vapaie de foc, osandind pe ce cunosc
pe Dumnezeu pe ce se supun Evang11e1iei
DOlnnu1ul nostru Iisus. vor 1ua ca pedeapsa
venica de 1a fata Domnu1ui de 1a slava puterii ,
cand va sa se preamareasca 1ntru sfintii Sal sa
fie cu ulmlre de catre toti cel ce au crezut, pen; ca martria noastra catre a gasit crezare 1 ziua
aceea" ( Tes. 1, 6-10) . Dar 1 Episto1a catre
spune despre sfintii p1ecati mal 1nainte: IIAcetia ,
zice: fiind marturisiti prin credinta, au dobandit fagaduinta, Dumnezeu privind mal 1nainte 1a ceva mal
1..1 pentru , ca el sa la fara desavarirea"
(Evr. 11, 39-40). Aceasta trebule gandit despre toti credincioii dreptii de pana 1a venlrea Stapanu1ui. Ca
dupa cum acela care au p1ecat mal 1nainte au 1uat
desavaTJrea fara Aposto1i, aa nici Aposto1ii, fara mucenlcl, nlcl acetia, iarai, fara cel ce au intrat vor
tra dupa el vla cea buna a Biserlcii. Cacl acest 1ucru
j] 1nvata prea1impede pilda aceea 1 care fe1urite
1a fe1urite vl"emi au fost chemarl1e 1ucratori1or 1 vie,
dar p1ata a fost data tuturor 1 ace1ai timp, neavand
nlmlc mal mu1t cel care au venlt primii (cf 20, 1-8).
Aceleai lucrurl 1e spune preamarele evang11elist
10an Teologu1 1 Apocalipsa: ,,$ cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnJc, sufletele ce]or
1njung11iati pentru cuvantu1 Dumnezeu pentru
marturia pe Cal"e au .dat-o. $ strigau cu glas mare

SFANTUL EVGH ENICUL

562

, , [
' , ;

, .;
; : ;
,
, .

. ' ,

; E~ ~
; ,

l
- ; ,
,
,

,
, . ,

, .

'r4J

~ .

7.

'r4J

' ,
1,

Nota 3 din (1. 15, . 115) spune ca doar un singur manuscris

un adaos de text al Sf. Marcll cuprinzand inca doua marturii ale
1 ';1 I I () r. "'a zice, dar, Vasile, aratatorl de cele cere'ti, despre ma,"l'! a cea necuprinsa a lui Dumnezeu: 1 veacul viitor s-a fagaduit ca le
,1 d at celo r vrednici [stareal fai catre fatiJ ' desavar'ita cuna'tere
a !l1 i'n:tici celei necuprinse a lui Dumnezell. Dar acum, chiar daca e Penl , cll iaI" cia ci' Pavel, chiar daca vrelln altl, rie'te cu adevarat ' nu e
13

c n e

Cllvantarca - dcsc PllrgatoI'ill

563

z iceau: Pana cand, Sta p an e sfinte ;;i adeva ra te, n vei

judeca ;;i n vei razbu n a sangel e nostru, fa ta d e ce i ce
p e pamant? $i fiec aru ia dintre ei i s-a d<1 t cate
ve;;mant a1b ;;i 1i s-a spus ca sa stea n tihna, inca pu vreme, p ana cand vor imp1 ini ! ;;i cei inlpreuna-s1uj itori cu ei ;;i frati i 10r, cei ce aveau sa fie omorati
ca ;; ei" ( . 6, 9-11) . A;;adar, d in toate acestea reiese ca
nici sfintii n su n t n bucuria dep1ina a a ce10r bunatati
;;i a fericirii viitoare, nici pacato;;ii n au 1uat deja
da ;;i au fost trimi;;i pedeapsa . Caci cum ar avea
parte de rasplMirile desavar;;ite, atata timp cat sunt nedeplini ;; oarecum taiati n doua ;;i 1ipsiti de trup ;; a;;teapta ceea ce vor lua dupa invierea cea nestricacioasa?
De aceea zice Aposto1ul : " Parga e Hristos, apoi cei ai
1 Hristos la venirea Lui, apoi va fi sfar;;itul" (cf Cor.
15, 23-24). Atunci se vor arata, zice, atunci stra1uci,
atunci se vor desavar;;i. $i Domnu1 sp u n e Evanghe1ie:
"Atunci dreptii st raluci ca soare le in imparatia cer u ri10r" ( 13, 43) .
7. Mai trebuie sa aratam ca ;; dasca1ii Bisericii sunt
de acord cu asemenea a edinta ;; ca cu totii13.
A;;adar, marele Grigorie Teologu1 z ice unele ca acestea in cuvantarea de 1a ingroparea fratelui sau Chesarie: " Inaed n cuvinte1e Inte1epti10r, ca tot sufletul
bun ;;i iubitor de Dumnezeu cand se duce de ai ci, dupa
in'eat,

nici ll-' in chiuie, 1nsa oglinda 'i 1 g1iciti', ' a' teata
cu bucurie ceea ce e d e savar'it 1 veacu ] viitor. Iar m ai 1najnte (ie acesta
'i vaslll cel vestit a1 Biser icii, mae] e Atanasie, 1 cuvantl deSe cei
admi acestea zice: Ca ' aceasta a di'ruit DlImnezeu celor Inantui ti:
pana la 1nvierea b'teasca a petrece 'i a se bucura ' a se vcseli 1me~l
na unii cu aJtii suflete'te, fiind 1 a'tetarea dumneee 't raspJatiri
pllse lor deoparte" . Te xtl Sf. Vasile e liin ! dcspI'c (I'G 31,
681), iar al Sf. Atanasie d nt-lIn cuvant pierdt, pa strat fragmentar la
Sf. Ioan Damaschin (I'G 95, 277).

SFANTUL EVGHENICUL

564

; , ;

.;

.;

' ),

; ; ,

, ' ;
,

'
; ,

c;J

, ; ,
; ,
;

,
; ,

,
.

8. ' fJ
cJCjJ ~I!

, ' 1
,
, ' ,
KfJ c,u (~

, ' 1
C 1 TC:;JV Xl~
q,
n se lntelege ca su fletu l ~ lncl1ipu je sta r j du p a je~irea din
ci Sfanttl fo lose~ te cuvantul ca sa arate ca realita tea la care accede
su flctlI] n e Ota la ;;i de i na, d u pa cu m n chiu i re a unui este
il5r5;;jre de acel lucru, Insa n deplina.
15 La invjerea celui mantuit, su fletul ia t ru l sine i l
14

ru,

Cuval1tarea

di'spl'c PLI rgat01'iz,

565

dez1egarea de trupu1 cu care a fost 'impreuna-!egat, ajungand, mai 'intai, 'in tIU con:;;tientizarea :;;i cnt eml a ca bine1ui care 11 a:;;teapta pe e1 (fiindca ceea ce 11 'intuncca fjc
a fos t curatit, fie a fost Iepadat, fie aItceva ce nu :;;til1 cm
trebuie numit), se 'in du lce:;;te de p1acere minunata :;;i se
vese1e:;;te :;;i 'inainteaza cu bucrie catre StapanuI sau, scapand din viata de aici ca dintr-o 'inchisoare cmplita :;;i
scturand de 1a sine obezile, de care era trasa jos aIipa
cugetaIii Iui, :;;i oarecum deja gustand, 'inchipuiIe J4,
din fericirea ce '11 a:;;teapta. $i, putin mai pe urma, :;;i pe
ce1 'inrudit eI, c caIe a filosofat 'impreuna despre ce1e de aco1o, primindu-I 'inapoi din pamantuI care
I-a d at :;;i caIUia i-a fost 'inCIedintat Ia moarte - primindu-l, zic, 'inapoi '1 feluI '1 care Dumnezeu :;;tie, CeI Ce
Ie-a Iegat :;;i Ie-a dezlegat pe acestea [trupuI :;;i sufletuI] va mo:;;teni 'impIeuna acesta slava de acolo. $i dupa
cum, din pricina Iegaturii fire;;ti, sufletuI s-a 'im p arta:;;it
de ostene1i1e tIUpu1ui, a:;;a 'ii :;;i 'im p arta:;;e:;;te trupului din
desfatari1e sale, mistuindu-1 1n tr eg '1 sine15 :;;i facandu-se
'impreuna cu e1 una, :;;i duh :;; minte :;;i dumnezeu, ceea ce e muritor :;;i curgator fiind 'inghitit de viata"16.
8. $ Ioan ceI cu Iimba de aur, '1 aI :;;aselea ClfVal1t a
statui, zice: "Precum ceI ce se Iupta cu pumnii se grabe:;;te sa iasa din aIena ca sa scape de rani, iar at1etu1 dOIe:;;te
sa se ridice stadion111 '1 picioare ca sa scape de osteneli,
a:;;a :;;i ce1 ce are vietuire aspIa :;;i foarte dura 1 viItute
dOIe:;;te sfar:;;ituI ca sa scape de ostene1i1e prezente :;;i sa
aiba n ad ejd e taIe pentru cnunile puse deopaIte, navigand cat re un 1iman bun :;;i stramutandu-se aco!o l1 nd e
"sublimeaza", mistuind trupului orice urma de opacitate, n dcsfiintiind u -l ori d istflIgandu-1. Vezi maj departe.
10 CUIJa l1ta I'C 7, 21, PG 35, 781. Sufletul i trupul sunt cona lLI ra le,
iau fiin ta re a deoda La i se lntrepa trund n cu " , sllnl f5cute n
n altu l.

566

SFANTUL EVGHENI CUL

Cu vlltarca -

dcsJire g tr.

567

mai este nici pericol de naufragiu"1 7. $ al

patrulea Cuvallt coIl tl'a iudeilO1', Hiudand la Inceputul
pe mucenici, zice une1e ca acestea: ,,$i-au ra s de
viata aceasta, au ca1cat picioare une1te1e de c11n
~ cazne1e, au tecut cu vederea moartea, au scapat de
in~elaciunea 1ucruri1or vietii acesteia, au ca1atorit la
1iman bun. $ acum Im p li n es c ceata Pavel, mai Inainte de a 1ua cununi1e fiind intraripati cu a~teptarea
~ scapand de incertitndinea a ce va fi cn ei

;.

" !".

,
. 4J ' (,J
[ ;
; ,
, , :l
,

-
,

9.

; ;

.; ,
,
.n ;

, , '

. J
,
K~o, (,J
,
' n~) ,

~) ,

11

4J

.
. 4J ,
' m , u

, ,
,

,
.
17

"

'!

/' G 49, 85.

f'G 48, 904.
Liler<tl : "Pe unii

va primi ]tllnina cea negraita ;;i vederea Sfintei

9. $, iara ~i, dnmnezeiescu1 Grigorie, Cuval1tlIl a

IJataia gYlldillei , descriind mai dinainte acea judecata
itoare, zice: "Vor merge cei ce facnt ce1e bune spre
Invierea , care acm e ascunsa Hristos ~ mai pe
nrma se va arata impreuna iar cei ce au facut ce1e
re1e, spre invierea judecatii cu care cei ce cred an fost
deja judecati de catre ! care judeca pe ei. $
vor merge 1a 1umina cea negraita ~ 1a vederea Sfintei ~ imparate~tii Treimi 19, stra1ucindn-1e Ea ~ mai 1impede, ;; mai crat, ~ Intreaga fiind amestecata mintea
intreaga, pe cae, vedere a Treimii, eu socotesc a fi imparatia ceruri10r ; iar aIi vor primi, Impreuna cu cele1a1te chinuri, ba mai degraba inaintea ce1or1a1te, pe ace1a
de a fi azvarliti de 1a Dumnezeu ;; nesfar;;ita r;;inare a
con;;tiintei. Deci acestea fi atnci"20. $ cuvant\
1a Botez, iara;;i, a opta pornca a l deca10g <11 catit de el, zice: "Prime;;te, pe 1anga acestea, InCca,
judecata, rasplatiIea prin dIepte1e jndecatj a\e \ D
nezeu"21; dupa inviere ;; jndecata afirma ca est c i! s\a
tirea, ca una care a avnt loc nicidecnm mai Inainte .
;; Imparate;;tii eimi ".
20 PG 35, 945.
21 PG 36, 424 .

568

10.

SFUL MARCU EVGHENICUL

, ;

' ;
; :

C;J,
; '
,
; ,
, ,
, :
(~ , ;
.

11.

.; ; .;
,)

; ,

11

11

, ' ;
'
; ,
C;J

(~)

, 11 C;J

C;J
'

l ,
c}J

qblJ

, ' '

, < c{J ,
. ,

IJ c,
"" i : la mijloc. Cei din ceata de nlijlOC sunt cei care sunt nici
VJXlllit:i

d c iad, nici de rai,

c,

dupa Invatatura latina, lnergeau

ClIvfil1tarea - despre [Jgt'u

569

10. Aadar, e limpede din toate acestea ca toate cate

unii dintre sfinti le-au vazut prin vedenie i descoperire, legatura cu pedeapsa viitoare a necredincioilor
a paci1toilor, erau oarecare descrieri umbroase ale celoI
viitoare i ca un fel de tipUIi, iar nu Iealitati deja pIezente
i actuale, dupa cum Daniel, descriind chip proorocesc
acea judecata viitoare, zice: "Am vazut pana cand au fost
puse tronuri, i a aezat un scaun de judecata i carti1e
s-au deschis, i s-au intamplat i unele, i altele" (Dan. 7,
9). Dar e clar ca nu s-au intamplat acestea, ci - fost aratate mai dinainte proorocului chip duhovnicesc.
11. Prin urmare, daca dupa toate cuvintele spuse i
dupa cugetul cel dreptcredincios al noastre deocamdata nici pedeapsa venica nu i-a primit pe paci1toi,
nici imparatia pe cei drepti, ci fiecare din ei ateapta acea
judecata viitoare, pentru a lua deplinatatea i raspli1tirea
dupa vrednicie a celor pregi1tite 10r, cum vom mai accepta i vom ingadui vreo alta pedepsire care sa lucreze de
acum i un alt foc vremelnic care sa pedepseasca sufletele
celor care au vietuit caldicel22, de vreme ce acea pedeapsa universala nu este lnca lucratoare, i cei preanecredincioi i preavicleni i diavolii nu sunt lnca pedepsiti
cu acea pedeapsa? Iar ca i ei ateapta acea judecata,
spune dumnezeiescul Apostol Petru Epistola, anume ca ei sunt tinuti iad ca intr-o temnita i lantuIi,
daI nu sunt lnca pedepsiti. "Caci daca Dumnezeu, zice,
nu i-a crutat pe ingerii caIe au paci1tuit, ci, chinuindu-i,
i-a pIedat lanturilor iadului, fiind paziti pentru judecata" ( 2, 4). Auzi ca i ei, lepadand puterea 10r dintai,
zac ca lntr-o inchisoare ateptand acea judecata? La fel
purgatoriu. Ii vom nUli pe cei din tagma de nlijloc fie cu denunlirea
aceasta, fie cu "cei caldicei".

570

SFANTUL MARCU EVGHENICUL

; :
,
.
; ,
, ,
,

11

11

; , '

, '


, : ;

) , ) ;
. ;
,

11

.; .;

) -

;
i ; .

12.

CL', 1
'

;
,
'Ii ,

) ' (~)'
( ; ,
,

'1)

Q ' i
(}H;J() El ::'

"

<\()ou

u'J ,

CULJalltarea

dcspre

gt-

571

>

cel mal marl dintre acat> sunt pedepsiti n p arte,

dar Inca au cazut nsa> pedeapsa ve>nca.
urmare, intrlstarea > ceea ce chlnuie pe cei caldicel
zlcem ca este sau rU>nea > chinul cn>tnte, sau p arerea de rau, sau Intemnitarea > intunericul, sau frica
> lncertitudinea pentru , sau fie > numai Intarzierea dumneee>t , dupa masura gre>aler
lor. Cel mal logic lucru ar fi a cugeta > a grai astfel. Dar
de vreun foc trupesc, care sa pedepseasca > sa curete
sufletele netrUe>t, vorbim nicidecum, > celor
care vorbesc le cerem ca sa se supere pe daca
acceptam cu U>urnta. Mai degraba vom zlce ca Cllip
alegoric au vorbit despre foc, sau din pogoramant fata
de oarecare nevole a vremii de atunci > pentru folosul
celor - ascultau. Cacl doar astfel de pricini b>num
sa atribulm dogmelor mal > neb>nute > care
11 sunt marturisite de ScrJptura 23.
12. De aceea > rugaciunile pentrJ cei adormiti pe
cae Biserlca, primindu-le de la Apostolii >> > de la
Parinti, le face > la Jertfa cea talnlca > la unele alte slujbe care se saar>esc ladferte soroace le facem deopotrlva pentrI toti cei adormiti credinta, > spunem ca
tuturor ele le Implinesc > le aduc ceva, > Se toti trece
puterea > folosul dln ele: pentru acat> > pentru cel
inch> iad spre a avea parte de oarecare mlca >
aI"e, chiar ciaca au parte de lzbavirea desava>ta. $
aceasta splIne Marele Vasile rugaciunile ce se cit esc
la Cincizecime, acestea scriindu-le textual: "Cel Ce ai binevolt > n ace st intru to t desavar>t > manttitor a
nlc sa rme>t ca jetfe de curatJre rugacilIni pentrtI cei
iad, dandtI-ne mari nadejdi ca se tite de la
23 Prin abu z d e limb aj se pot accepta anul11ite fOrIllul5ri neconforme
cu realitiJtile de scri se de Scriptura, dar numai din cni de iconomie.

572

SFANTUL ,

,
;

, ; ;
,

11

, ,
{ n . '
; , ; '

; ,

n XQ IX ;
' { . 1
; ; :

- l
: :

'> n ' !J ' ;

: 'l , ; ; '
- 'n &.J

'rc}J e Ec}J

Q (( ;', ,

( K v),

' , XVTc}J ,
!J U(IJQ' . J
, ; ;}, '

<')(: ; , ,
J ;,
,

t;JC;

. '

din iad, de care pomene~te SfantuI, sunt ortodoc~i, iar

ne cre(jjl1 cio~ii su n t paganii ~ ereticii.
2, Alii cii pentru pagani.
2<> Deci lI giJciunile Sfantului Vasile pentru cei din iad, facute la
Cinci ze ciIllC, SC refera la ortodoc~ji care sunt iad, la pagani sau
eretici, fJentnI ca re ne putem ruga doar particular, cum, de pilda,
facea SfanIul Silua n ~ muJti aJti sfinti.
2.

I )il ciito~i i

1J,

Cl val1taJ 'ea -

dcspI'c PlIrgtorilI

573

Tine u;;urare ;; mangaiere celor tinuti de catre s pu rcatii care li tin p e " . ;> - nimic de mirare daca ne rugam pentru ace;;tia, de vreme ce ;;i pentru necredincio~i
rugandu-se nnii particlar au fost ascultati, precum
fericita Tecla a mutat-o prin rugaciunile ei pe Falconilla
din tinutul nccrcdincio;;ilor, ;; marele Grigorie Dialogul, pecum se zice, pe lmparatul Traian 24. Insa Biserica
lui Dumnezeu pentru unii ca ace;;tia 25 se roaga
cidecum; dar pentru cei adormiti credinta se roaga
toti, de paciito;;i ar fi fost, ;;i le ceIe de
la Dumnezeu , rugandn-se ei;;i comun
;;i paIticular26. aceasta 27 se vede claI ;;i din
ziitoarea fOImula "pentru toti cei adormiti lntru credinta", daI ;;i din graiurile marelni Vasile mai sus pomenite. Inca din cele pe care le zice fericitul Ioan Gura de
Aur talcuirile la Evanghelia dupa Ioan, l1 62:
"Daca paciitos e cel ce a murit i multe a p aca.tuit fatii
de Dumnezeu, e nevoie de lacrimi, ba mai bine zis,
numai de 1acrimi (caci acest lucru e de nici folos
pentru acela28) , ci e nevoie sa faci cele ce pot sa-i dea
oarecare m angaiere: milostenii ;;i aduceri" 29. ;> iara;;i,
Hllcuirea celei dintai Epistolc cityc COJ"lltCl1i, 0111
41, unele ca acestea z ice: " Daca a p1 ecat de aici pacatos, chiar ~ a;;a trebuie sa te bucuri, pcntll ca s-au opIit
pacatele ;; mai spore;;te [autate, ' sa- 1 ajuti, oricum ar , sa plangi"3o. ;> dupa acestca z icc: " Aa d ar,
27 ccst : faptul ca se roaga deopotri viJ pe n tn I lo \i cei ado rmiti l
credin\a .
28 Se refera la plangerea sentimental5 e acela, care este fara
folos, la plangerea rugaciune pentru el, ciJci (11.' aceasta plangere
pana la durere ~j Incordare pentru cel 0 111 p5cat e tocmai Sfantul
spune ca e nevoie.
29 PG 59, 348. Vezi nota 52 de la Ca/1I11 cfl'SJI1"C gtr.
30 PG 61, 361.

574

SFANTUL ,

(\ .: ,

c~
(': '
, (

,
' n' ; , '

: '
; ~ , ; : ,
' .

6.,
, ,
, ;
6:J, , 6.,

11

. ;

'

, 11 c
,

}> }> I1 .

11
,
,

}>
l1, }> c
cy,
,

11

11

'

I (~) c l
( ,

ClIvfiIItaI'ea

despre gt ll

575

pentru ce te Indurerezi? Pentru ce jeleti, cand es te cu

putinta a aduce at ata iertare celui plecat?"31. ) a 3,
talcuirea la Epistola catre Filipel1i, zice: "Dac3 elinii ard
IInpreuna cu cei plecati lucrurile 10r, cu mai mL11t
tu, cel credincios, trebuie sa triIniti, IInpreuna cu cel credincios 32, cele ale sale, ca sa devina cenua, precum
acelea ale elinilor, ci ca sa 11 IInbr aci pe acesta cu mai
Inare slava. ) daca cel ce a a fost pacatos, sa faci
aa ca sa-j dezlegi pacatele. daca a fost drept, ca sa
aiba adaos de rasplatire plata"33. Dal" ] ce
l-ati pus Inainte din cartea Macabeilor, ca "bun lucru
Inantuitor este a te ruga cei , ca sa fie dezlegati de pacate", chiar de acolo reiese clar ca acea jertfa cUIatiIe s-a facut pentru cei aproape necredincioi
inchinatori la idoli. Caci ,,1uda Macabeul", zice, "vazand ce era sub el de cei de alt neaIn,
cercetand sanurile lor gasind InauntIU idoli, Indata a
adus Dumnezeu jertfa curatire pentru fiecare din
acetia" (cf. Mac. 40-46) . Aadar, daca cazul unora
ca acetia au putere IUgacil1l1ile mijlocirile Bisericii
le aduc mult catig, ca una ca re su n t Inca osanditi
cu totul, nici nu au priInit 110taaca ]udecatorului
nu au cazut pedeapsa, cu nluI mai Inult cele facute
pentIU cei din ceata de Inijloc lc vor <l d L1cC 111a foloase , fie l vor reaeza ceata detiI, daca pa catele
10r sunt foarte IniCi uoare, fie, ram an and ei cele
care sunt, le uureaza apasarea 'inalta iarai catre nadejdi Inai bune. 1ar ca puterea ace st or rugaciuni,
Inai cu seama a jertfei celei tainice, trece asupIa ce10r ce au ietuit drept cuvios - asta p entru ca ei

32

" Ibi d cnl .

33

Cel adormit credinta .

Pasaj ul este de fapt din l 31

Matei, I' G 57, 375.

576

ClIva ll tarca - dcsc PlIrgato riII

SFANTUL MAR CU EVGHEN ICUL

Q')

sunt

~111 ; , 1l\O

a. ;, (')

[ (\ r o ;
'
\

uQ ()cc ' ,
\Q ;JV :'>

\:: ' ; ;
\ , ' [
; ;
/ JIC: . ;
[3 o') c ;

/' ; ; ;
,

c:'>c

' '7v ;:" }> c.>,

~, I(\\(J+! ) 11 ' 11;:"
C Jvl'" i:v .

13. \ , :'>
ll( ;, o~> ~
r1u,

OL'X C;JC;

, ' C;J

'()(\, -c . 11

OlXl!(YOV [ ,
r/){' ~

\{ , , -

Qov '
) ' "
3 1 cl!1"5 nd (p entru ace~t i a ) dumnezeie~tile daruri ca pe ni~te haruri
<1 11! s,1Ie: '"i1I'1 cere d e la DUn1l1eZeU pentru cei adormiti acest e dal' n b" I,<1 Il arIllI i ierarl1i c cu c<1re e Investit, potriv it treptei lui , "dupa
r5nlilIi <1l a li lIlll ncze iasc a" (vezi nlai departe); saH, iara~i, dllpa cum se
zice Il1 ai i I! <1 I! la Oion isie: "modelandll-se pe sine inslI~i din bHnatate

nedesavar~iti ~ esc punrea SriC n

bine
au parte Inca de ferciea desavar~ita - e il ed e
din ce1e ce zic e aratatoru] de ce1e duneeie~ti D n
sie, contearea tainei pentru cel ad cl1ip
sfant, ca ierar11u1 "cere de 1a Duneeu sa fie data ca
rasp]ata ce]or ce au cl1ip cuvios, de catre preadrepte1e [Sa]e] judecati, dupa vrednicie, duneeias
ca ~ reaunata viata ~ bunatati1e ce]e fagaduite ~
care vor [i date nege~it, facand aceasta ca ! cae
se lucreaza ~ se arata detati]e duneeie~ti ~ cerand
(pentru ace~tia) duneeie~t]e daruri ca pe ni~te ha- .
ruri a1e sa1e34 i vadind ce10r prezenti ca ce1e cerute de e] dupa duneeasca randuia]a, ace]ea se vor ~
da ce]oi" ce s-au desavar~it Intru viata duneeiasca"35 .
Astfe1, Intrucat puterea aceasta trece asupra tuturor i
Intncat gacun1e slujbe]e tainice ajuta deopotriva pe cel adr lntru credinta, precun) s-a aratat,
vedem aici nici teei pentru cuvantu] vostru care
zice ca nuai celor ce sunt focu] curatitor 1 se aduce
astfel de ajutor din partea nasta.
13. Iar referitor ]a ceea ce ne acuzati ca an) zis,
anue ca aceasta dga va pricinui vataare chipu]ui
vietuirii trandavie, raspunden) ca am spus ca va
icinui neaparat, ci ca poate pricinui. Caci pe p oate l va lnfricoa acel foc CUattr, ca ce sc sp u ne
se crede ca este cuit, dar pe aJtii l va arunca n eg e~i t
tandavie ~ nepurtare de grija, ca d espre cae
n se ~tie ce fe1 este i deSe cae se spune ca e trecator.
Ca pe auzin) zicand: "Bine-ai" fi d e-ar fi focu1
~

:;::

(UY(;JV

577

spre imitarea lui DHmnezeu, cere darurile pentlI a1tii ca Ilaruri [favorui] pentl'U sine" (DcSj7IT l1 lJiSC1'iccasca ll , 7).
35 PG 3, 561. Sfantul Marcll nu j] cit eazil aLi lte ram pe Dionisie, ci
fragmetar.

578

SFANTUL MARCU EVGHENICUL

,
: :

;
J .

14.

: 1 '

.
,
J c.:J11,
, ; ,
.
,

ll ;

[ ;
1 '
1 1


, .

15.
1
to
c.:J
.

1 C~
C~J j ;
b i) ;

: ' ;"
, 1

- [

ClIviilltIIrcII

dcsploc

PlIrgtoloiu

579

acela cur~tr dupa , ca sa pacatuiesc fara frica I

ateptand curatirea aceeaII. Dupa cum altii zic: "Bine-ar
fi pedepsele acelea sa aiba sfaritI ca sa n mai am grija
de pacate II .
14. [$] ce mai este inca? Zicand ca aceasta invatatura a fost primita de la nici n dintre dasca!i I
sustineti ca este intemeiata - lucru foarte de mirare
- pe cuvintele Mare!ui Vasi!e I cand cere de la Dumnezeu sa binevoiasca a duce sufletele celor !oc de
odihna i racoros I zicand ca acest ar insemna
ca sufletele se chinuiesc pedeapsa cea prin , iar e!
s-ar ruga sa fie d use intr-o stare contrara. Ne minunam I
deci ca ceea ce Sfantul a spus nicidecum I nici a
aratat cuvintele rugaciunile , ca ar cere
izbavirea unor asemenea suflete dintr-un foc curatitor
,
tocmai aceea vanati din acest cuvant se pare ca
ar fi avut asemenea cuget ca ;; cllm cuvantu!llli
s-ar plltea referi la vreo alta ll;;urare ;;i izbavire; cu toate ca David cand zice : 'ILasa-ma ca sa ma racoresc mai
inainte sa plec" (Ps. 28 14) negre;;it ca arzand foc
zice aceasta I ci cllprins de fe!urite necazuri.
15. Iar !egatura cu Marele Grigorie a! Nyssei va
mirati ;;i socotiti lucru grcu ;; aar ca n am avut
asemenea parereI cum ca ace!a a gre~it fa\ a dc aa
cre dinteiI om fiind I socotiti ca accst ClIv5nt aduce vatamare tuturor d ogm elor ;; tuturor Str!r. La acestea
spunem ca e mare deosebire intre ce!e spuse de Scripturile canonice predanisite Bisericii pe dc parteI pe de
alta p arteI cele ce m od particu lar s-au scris chiar s-au
invat at de fiecar e d in tre dasca!i. Caci ce!e dintai I ca llnele
p redate de Dumnezeu I sllntem dato'i sa le credem sa
le cons ideram cong lasuind intl'eolaltaI chiar daca par a
f

S loNTUL . .

\ (\; ' ;

'
; '

11

; ,
; ; ;
; . ; .;

,
, .;

.
; ; . ,

~) c'
[ :: [ , ; )
, ; , [ , .;

; ,
, i
;> ;U . ' ' c
'
oco ~ ,
E lC: 11:: ;

; . ' ' '

, JlC:

. [ )

; [ , 1 '

' 'l 1
( , '
;> , ~); 1 1 ;
' 1 /; ; ; ;
'" fct u e arianista ext remista din secolu l al IV-Iea, care su s\inea

'{1 ;] e~te totaltate ne<1semana tor ClI atal. Fondatorii grU ai au

,'o s! t s ;; Eunomi ll.
\7

V f1 l1 ;

~ l Ii II }1I'l',1

sa cOlba ta erezie, au acce l1 tL1a t ne fo n dat < asp ect e

11l lI lta ava au cazu tei in;;i;;iin e rezie.

CLIua IItaI'ca /- dcs]'' gtr/

581

fi aCOd , dar p e celel alte suntem ncvoiti sa le

credem, nici sa le prilnim 'a cercetare. Caci se poate
'intampla ca ] acelai dascal sa le graiasca pe
toate dupa acrivie. Caci, altfel, ce nevoie ar mai fi avLIt
at de Sin oade Ecumenice, daca pe fiecae dtC ei
pa tea mejda de-a cadea din adevar? Aceast a
Oionisie al Aleandriei, anumite , a patit-o,
Grigorie Taumaturgul; dintre care a luat cunun a
muceniciei, iar celuilalt 'ii este de ajuns numele spre lauda. ~ despre dumnezeiescul Oionisie zice Mar ele Vasile, scriind cate , ca "areea aceasta avem:
le pretuim pe toate ale acelui barbat, ba 'lnca pe uneIe le
respingem cu totul. Caci, dupa cate tim, acesta este
cel dintai care a dat oamenilor sem in tele acest ei erezii
despre care se discuta acum mult, ma refer la cea a anomeilor36. Iar pricina cred ca a fost viclenia cugetului,
ci fap tul ca a dorit din rasputeri sa se 'impotriveasca lui
Sabelie"37. ~ putin mai departe: "Ceva asemanator am
aflat ca s-a 'intamplat cu barbatuI acesta. Caci opunandu-se cu tarie necredintei libianului Sabelie, - mai lu at
seama la sine 'insui, lasandu-se dus spre raul contrar d e
cat re zeI fara masura" . ~i dupa mai departe:
" aceasta pricina s-a 'lntanlplat sa combata raul
rau sa greeasca fata de invatatura cea dreapta"3H. 1al"
d esp re Grg e aumatugul, scriind fateu sau, LInelc
ca acestea zice: ", cautand a-I convinge pe elin,
a cos deat l sa foIoseasca neaparat preci zie cuvin te, ci s-a 'intamplat ca nneori sa se dedea temngi
ei aceluia, ca acela sa se 'iln potr iveasca ILJi n puncteIe
ese ae 39. Oe aceea mnJti termeni ai putea afla acolo,
3

Epistolc, 9, 55, . 32 .

facu t pogoran1ant, \inand co nt de tLit<1te<1 d eschisa .

p rea mare rigoare la i l1cep u t l-ar fi indepar tat p e ace l p agan .
39

SFANTUL ,

582

; ,
, .
.; ,

,

,
, ~ .

, ]

':
,
;
' ; ,
,

, ; ,
; c}J c}J ;

, ]
, ]
' .
,
, 'IEQC~VV

, c;)
' '

, Ol] ]
~ 1, 1
. )
}

, ,

Negasit.
" ! sensu l de : "ca nu a Inteles''.
12 Ca n o n I l 1 5 al SinodullIi de la Neocezareea.

ClIva11tarea

desJire Plrgatori lI

583

care acum dau foarte mare putere ereticilor, cu m ar

fi zidiI'e ) fiptlaii ) aIi asemenea"40. $ ce e d e m irare
daca cutare ) cutare a gre)t fata de acrivie, cand in treg
Sinodul din Neocezareea, impodobit pe langa altii ) cu
Vasile mucenicul, episcopul intaistatator al Amasiei , s-a
aratat necunoscand 41 apostolic, de care fol osindu-se a dat canon42. Hotarand netinerea 43 acestui canon, Sinodulla )aseea ecumenic zice despre el (despre
canonul de la Neocezareea) canonul16: "De vreme ce
Cartea Faptelor ne preda ca )ate diaconi au fost a)eat
de Apostoli, iar Parintii de la Sinodul din Neocezareea
au expus limpede canoanele a)eate de ei cum ca
intr-o cetate, de mare ar , dupa canon trebuie sa
fie )ate diaconi, incredinteaza-te din Cartea Faptelor,
punand laolalta gandul Parintilor cu ! apostolic 44, am aflat ca aceia au vorbit despIe barbatii care
slujesc tainele, ci despre slujirea cele trebuitoare meselor"45. Iar ca numai Scripturile canonice ge)esc, d a
marturie ) Fericitul Augustin cele pe care le scrie
Ieronim: "Am invatat a da aceasta cinste numai cartilor
Scripturilor numit~ can on ice, incat cred cu tarie c~ n
meni din cei ce le-au alcatu it pe acelea a fost in)el a
Iar pe ceilaI a)a citesc : prin oricata sfintenie sau invatatura s-ar fi distins ei, socotesc adevarat ceea ce au
spus sau au socotit doar pentru ca astfel au sa is sa u au
socotit aceia"46. $ ara), Epistola catre Fortun at zice:
"Nici cuvintele oricaruia dintre barbatii vestiti )
versal recunoscuti trebuie sa le tinem pre cIm tinem
Alta varianta: "condamnand lipsa de eficacilaIe" .
Intelegand lntamplarea din Faptele Ap ostolilor l dlIhul ;; clI
mintea parintilor.
45 Canonul16 Trulan.
46 Epistola 82, l. , PL 33, 277.
43
44

584

SFA NTUL MARCU ,

;:JQ :: ; E xc ,

c;JC:

: , ; ; ;
,
O c,

11 11

11

<xAllGca ,

11

'

' .

; C.J , ;

TOtJc: ; .
16. ,

, ;

;
\, ; ,
, ( , .;
- ,
;" , : '
, (:"

11 ,

r' ,

11

-' ' 11 atU:,vov

\: ,
,
" , (\:
', lJ

/- ,

11

() ~, (~) noVIlQC~JV

< ', , \: T~JV ~

Tc}' KaTIlXIlTlKC;"

')Ol) ' o ~

(\ 1 '

C l IIn ll fa rea

desJJI"e PuI-gafori H

585

Scripturi1e canonice, ca i cum, pastrandu-ne n e itirbiHi

pretuirea fat a de ei, ne-ar fi rngaduit sa respingem i
sa dam 1a parte ce va din scrieri1e 10r, cazul rn cae
descoperim cu getand a1tfe1 decat este adevanII celrnte les, cu ajutoullui Dumnezeu, de catre aItii sau d e cate
noi. A;;a ma rapo rtez eu la scree ata; ;; a;;a
sa se raporteze ;; aceia 1a ale ":".
16. Prin urmare, daca asemenea cinstire ;; credinta
;; ascultare, ecum s-a spus, trebuie data nnmai Scriptrilor canonice, ce lucrn necnvenit facem daca G
gorie al Nyssei, om fiind, zicem ca a ge;;t fata de acrivie, ;; aceasta atnci cand - precum am spns mai su s dogma era neclara? Iar daca ziceti ca el martUseite
;; focul cel ve;;nic, cum se arata foarte clar 1 Cu vaI1tlI!
cate/lctic ;; 1 Cu v alltlI! dcspre pnIllcii ripiti lla Ill ai ll te de
v reIl1e, va vom fi daca pteti dovedi

ca graie;;te sau cngeta asemenea lncrn. Ca 11

aflam nicaieri p e ace sta graind de foc ve;;nic ;; pedepse
fara sfar;;it, nici de ac eea ca doar pacatele mici se CU~,
ci ca tot pacatl ae curatire prin acel foc ;; ca toata p edeapsa va fi dezlegata candva i va avea sfa;;t, fiin cica
ea e nimic altceva d ecat cnratire - num ai a oa Illenilor necredincioii;; rai - ci i a diavolilor, carc, cl1ar i
ei, fi restanrati. Caci 1 Cval1tu! catC/1Ctic d csprc di al zice nnele ca acestea: "el [diavolnl] a lnca l1ica ea
pentru stricacinnea fi48; dar Cel drept i bLII1 ' In telep t
S-a folosit de nascocirea 1nie l a rii pentnI l antea celni
stricat, facand bine prin acestea num a i cc lLIi pierdnt,
ci chiar i ce1ui ce a 1ucrat pierzania Ilnti va noastra.

9 [ 9
( \: l , J

47

EJJistola 148, !, L 33,628.

(~ ,, Jl U:, '

Pentru a strica firea .

586

SF A NTUL EVGHENICUL

11"
, ,
, ;
11 ,
. ;) x ~
, ;

, ;

, ~o ,
, ; K~

,
, '
:
;
, ; ;
.
, ,
1J. ' '
11 [
/,
C;
,

l~ ,

11

: '
11,

a. ,

,
KKC;
,
,
;) : 11 .
;, Tl'Q l ~,

Cl1tre - despre PUI'gat orilI

587

Caci din faptul ca a apropiat moartea de viat a, in tu n ericul de . stricaciu n ea de nestricaciune, se face,
pe de parte, disparitia a ceea ce e mai rau ~ mutarea
nefiinta, iar pe de alta, folosul celui ce se curate~
te prin ace stea. Caci dupa cum, afland aurarii materie
mai de necinste amestecata cu aurul ~ mistuind ei prin
foc ceea ce-i strain ~ de lepadat ~ readucand la stralucirea cea dupa fire materia mai de cinste, fara durere
se face aceasta lam u rire ~ deosebire, fiindca trebuie~te
timp ca focul sa nimiceasca prin puterea sa mistuitoare
impuritatea, fiind nevoie de un tratament pentru aur ca
sa fie topit din el ceea ce ~tirbe~te , tot a~a,
de afliHorul ~ al stricaciunii ~ alintunericului ~
al oricarei odrasle a raului apropiindu-se dumnezeiasca
putere ~ lucrand ca un foc nimicirea a ceea - impotriva firii, face bine firii prin curatre, de~i dureroasa este
lamurirea ~ deosebirea aceasta. A~adar, daca potrivnicul ar ajunge la simtirea binefacerii, n ici macar el nu s-ar
mai indoi ca lucrul facut e drept ~ mantuitor. Caci dupa
cum, vremea tratamentului medical, cei taiati ~ ar~i
ingreuiaza pe medici, intepati de durerea taierii, dar mai
apoi, dobandind prin aceasta sanatate49 ~ trecand durerea arderii, sunt recunoscatori celor ce j-au tratat50, tot
a~a, [~ diavolilor] dupa lungi perioade scotandu-li-se
din fire raul care acum e amestecat ~ odraslit ei, dtp a
rea~ezarea starea dintru inceput a celor ce zac ac u m
rautate, va fi multumire intr-un glas din p art ea zidirii in tregi - ~ a celor pedepsiti prin CU~C, ~ a celo r
care nu au avut nevoie nici macar d e ince p utu l cur~iti
rii"51. Iar Cu vantll despre cei adOIlliti, aa ~i ad u can d
4"

Lteral: n,

Prin ardere

se adalIga sanatate.
taiere.
51 M arel e clIvfi Il t catelzetic, lJG 45, 68-69.
~

SFANUL

588

EVGHENICUL

; :
1] .

11

, [ ;

, . 1] ;. '
'1, 1 ;
; , .;
;
, 11
; ,
.; .

' ' ;
1] ,
;
, ; ;

, ;
; ll,
~ ~
, / ,
.:
, ~
, l 1] IJ
.

U:

, '

'1

, 1] 1] ;} ;. '

'l ,

52 1n text : (putere).
53 Adica: con~tientizand ce bunata!i a pierdut.
5 ' Victuire dupa poruncile lu Dumnezeu .
55 1 e tmbracat, dupa cadere, 11ainele de pjele care desemneaza i1SL' ctul iri1tiona] ~ piHima~ al faptur ii.
"" 111 IexIul Sfantu]ui Grigorie este , (va va delibera)
111 luc l I, rl,' (va fi mutat).

ClI 1llte - d'Se

Pll1'g atoI'ill

589

vorba despre toata rautatea, unele ca acestea z ice: "Deci,

ca libernl arbitrn 52 sa ramana firii, dar ~i raul sa fie
lepadat, ace st artificin l-a gasit 1ntelepciunea DlImnezen : a-l lasa pe om sa fie 1 cele pe care el le-a ,
ca, gnstand din rautatile pe care le-a dorit ~i 1nvatand
prin cercare e care cu care le-a schimbat53, prin dorire
sa alerge iarai de buna voie la fericirea cea dintai, lepadand din fire , ca pe , ceea ce e 1mpatimit i e
nerational, fie 1 vremea vietii de aici cratindu-se prin
lnare aminte [la sine] ~i filosofie 54, fie, dupa mtaea
de aici, prin lamurirea lucrata de focul cratitor". $
pntin mai 1ncolo: "Traind oml 1 acestea 1 vremea
vietii de aici, daca, prin mi~carea cea libera, separa
ceea ce este al san de ceea ce este irational ~i ia aminte
la sine printr-o vietuire mai 1nalta, va curata viata de
aici de rautatea amestecata 1 ea, stapanind prin ratinne ceea ce e irational. Dar daca, prin mi~carea cea libera, se pleaca spre irationalitatea patimilor folosindn-se
de pielea celor irationale55 ca de 1mprenna-Iucrator
spre patimi, altfel va fi mntat56 [la a-~i dori] ceea ce-i
mai bun: prin faptul ca, dnpa ie~irea din trup, cnoa~
te deosebirea virtutii de rautate, din aceea ca nll poate
sa se 1mparta~easca de Dumnezeu daca focl criiti
tor 1i Cllrate~te pata dinlauntrnl snfletullli 57. Acestea snnt cele ce au facut necesar l trnplllni. Caci
prin el se salveaza liberul arbitr, pe dc parte, i,
pe de alta parte, se oprete nici 1ntoarcerea catre
bine, ci, prin aceasta snccesiune de perioad e [temporale]58, n se face aplecarea [voita] ciHre ceea ce-i mai
57 BEPES 69, . 140.
5" "Aceste perioade" se refera ~ la viata d e i1i Ci ~ la cea de dupa
moarte. Dar aceasta curatire presuplIl1e ca sa fie unit cu sufletul.
De aceea ea se face fie aici, fie du pa tnvier e.

SFA N T U L M AR C U ,

590

; ]
, O ~ , ;
Q ; , ;
; ' ' ;
. ;
;
,

TcfJ cfJ
.
-
; TcfJ
. ;

; . .>
] ;') ;:
; ;

; ;

TcfJ (:J
, Tc}'
.

17.
6:, ~,

, cfJ () . '

, TcfJ alJTcfJ
AOY(:J '
/ 4 1;
. C;) ; '
, 11

'

11

(:J ;

,4 I!E[' ES 69, . 139-140.

Cuval1tarea

Il-

despre P l Irga to l'I

591

bun: unora in ca de aici, celor ce prin vietl1irea

au izbl1tit viata duhovniceasca nepMimire, precm
auzim ca s-a p etrect cu patriarhii proorocii ce i
care imprel1na dupa ei, prin virtute filosofie, au alergat spre desavarire - ucenici Apostoli
toti cati cinstit viata virtoasa mai m111t
decat pe cea materialnica - care, chiar daca putini
la numar fata de ml1Jtimea celor care s-au abatut spre
- mai ral1, ne marturisesc ca este nicidecum cu
nepl1tintii a sava ri virtutea trup; iar celorlaJti prin
edl1carea cea de pe l1rma focul cratitor, lepadand
ei ! impMimirea fatii de materie tinzand de
buna voie, prin dorirea bunatatilor, catre ! sortit
firii dintru inceput"59. Iar Cuvantul despre pruncii ra l1a znainte de v reIl1e zice iarai: " este intru totl
clar privete la puterea dumnezeiasca cum ca
ea chiar pe ce] ajl1ns la aceasta maSl1ra a ral1tatii 11
poate reda cetei celor mantuiti, perioade de vremi
indelungate, printr-o curatire venica"60.
17. Aadar, ca aces te a s-al1 Spl1S deopotriva despre tot
pacatl despre toti pacMoii necredincioii, ba chiar
despre diavolii , e limpede l1 orb. Iar ca dup a
inviere dupa judecata zice ca va fi astfel de cra!ire
prin foc, se vede din cele pe care le zice acelai Cu vant despre PI'UI1Ci: " O a re acel suflet se va infatia imprel1na cu celelalte la scaunl Jl1decatorll1i? vor fi
jl1decate toate cate le-a trait viata? Va 111a ra splata
dl1pa vrednicie, fie cratindl1-se prin foc , dl1p a g rail1rile
Evangheliei, fie racorindl1-se cu roua binecvantarii?"61.
"Ve~nica" Jn acest pasaj se refera la eternitate, ci la faptul ca
acea curatire are loc sub incidenta timpului, ci este marcata de alta
succesiune care am putea-o numi eonica . BEPES 68, . 315.
61 BEPES 68, . 304.

592

SFUL .

ClIvIItaI'C - desJI I' PlIrgatorilI

593

4J, ;

Spune-mi, ce au comun aceste cuvinte, c 'lllviI1tura

foc!ui curiititor pe care ati introdus-o ? Caci acesta
curata prin acel foc pe toti pacatoii i tot pacatl de, dar ziceti ca se curata doar pacate!e 1l1ai
i doar pacatoii care sunt cu totu! tica!oi.
Iar e! vorbete de curatire de dupa judecata fina!a, dar
voi de una imediat dupa lepadarea trupu!i. Aadar
bine facem ca credem unor asemenea cuvinte, pe
care fie !e socotim masluite, fie - chiar daca-s autentice nu !e primim, ca pe unele ce sunt potrivnice Scripturilor
i dogme!or ce!or de obte?
18. Acestea, deci, am fost sa !e Iniram cuvant
cu cvant [aa cm !e-a scris], ca sa parem ca 11 Invinuim pe Sfantu! ca s-a alaturat dogme!or origeniste. Iar
acest cuvant ce urmeaza - sau altul nou, de puteti gasi apararea Sfanhtlui fata de acuzatiile acestea, daca ati
fi drepti, i voi ar trebui sa-l aduceti (caci aa s-ar cveni
sa faceti, de vreme ce e! este dascal comun 62 ) : cum ca
el a cazU Intr-o astfe! de opinie, dar ca scrieri!e !ui
au fost !epadate de Sinodu! a! V-lea i predate foclui6'\ .
Caci a spune ca dupa acest Sinod au fost e!e a Sll1 e dc
catIe aJtii i dintr-un alt motiv, e ceva cu totul Jllvccl1it
i fara Indoia!a de prisos 64 Insa, pe de alta partc, nici
e neapaIat nevoie ca, din pricina ca el a avt ascmenea paIeIe, sa-i fie nimicite scrieri!e datc foc111ui .
Caci aceasta au patit-o nici toate ce!e ale lu Origen,
precum se vede !impede din aa-numita J:ilocalie cea a!easa i alcatuita de Grigorie Teologul, os ten in d u se Impreuna cu marele Vasile - care estc plina de astfel

Adicii recunoscut ~ de Apus ~i de Rasarit.

..] dc cu!jct<t de ce Origen a fost condamnat pentru teza pentru
rc Sf. C/'i!joiJ'c de Nyssa n a fost, ba mai mtlt, acesta din urma e proClilIllilt dc Sinodtll < VlI-lea Ecumenic ca "Parinte aI arlr".

fundamentare Iogica Siltl te x!l ill a . [) cci, be1a ar fi

ce]e scrisc de SfantuI C/'igo/'ic, din IllOJllcnt ce Sinodtl
aI V-Iea nu-I conda1na. Caci nici tl sc ilC slIs \inc ca e/'ee au
fost faIsificate dua aceea. FaIsificareil ilr fi tltt < aJ'ca doa/' 'lnainte de
Sinodul aI V-Ica .

; , ,

Tc;.)

'

:
;

, ; ; ,
, ,
: lE

. '

, '

11

, ( ;

18.

, L
:

' ;
,
( , ;
),

.

'
nV~JV , l
' 1 ' ,

, ' l
'
, liO
, 11

1,2

-rcj.J

CjJ l1

Fara nici

CU1 'lntcege1

594

SI'.:"NTUL .

I~ .
;
,
; ; : , .;
n .

11 :
, .; ,
, : ;
, ; ;
; '
,

, ~
;
' j
; ,'
,
; ~)
~ 1,
~ ,
, ~
~ ~) ~
,
. 1
., ' ' '
~ , ()
11
{)' ~) , ~ ~

6, loc de "cea timp nadajdllita" (cea legatHa ClI care, 1

lll ! pamante~ti, n5dajdllin1 ca vom 11Ia dllpa lnvierea cea de
ob~tl'), originallII Sfantli Maxim are ( i:714J ("Ia vremea
naci5jdllit5").
"', iIIIl'ClIiri ~ 'iSlls, PG 90, 796.

eI"aIlInl'ca - fe'spl'c PlIl'gntorilI

595

de ziceri i dogrne, din pricina ca pe atunci cd, crc1

neclara, preculn s-a zis de catre rnai . D cl sa
lnfatiarn, pe de-a'ntreguI i ! de aaC pc
care Sfantul l-a gasit acestei opinii despre apocatastaza a Jninunatului Grigorie, iar sa judecati da ca
este 1ndestulatoare spre tarnaduirea unor astfe] i atator cuvinte: //Trei apocatastaze (restaurari, reaeai) c
noate Biserica: prirna este cea a fiec3Uia dupa virtute,
prin care cineva se restaureaza 1rnplinind 1 sine 1nSUi
atiuea itutii; a doua, iaa, e reaezaIea 1 nestricaciune i nernurire a firii teg ('intregii . 'lntregii lurni) la 'inviere; a tIeia, de cae s-a folosit peste
rnasura GrigoIie al Nyssei 1 cuvintele lui, este eaea
rea 1 starea care au fost zidite a sufleteti
cazllte prin pacat; caci dupa curn 'intreaga va
la 'lnviere nestricaciunea trupului, cea 1 tirnp nadajdnita 65, tot aa, lntinderea , puterile sufletului cele racite lepada arnintirile rautatii aezate
acesta , stabatad [sufletul] toate veacuIile i neafland stare, va la Durnnezeu Cel Ce are rnargine
i astfel - prin cunatee (contientizare), in 'lrnataire - puterile sufletului prirni bunatatile i vor
fi reaezate 1 starea cea dintru lnccput, iar Facatonl
va fi vadit ca nepricinuitor al pacatlui// 66. Daca socotiti acest cvant de aparare 1ndest]ator, 'indeobte S3 ne
bUCUarn de izbanda cea fara de lupta. Da[ dac3, pe ]anga el, trebuie gasit altul rnai precis, //1ndeb>tc S3 fie
rabul" 6; caci din cele spuse [de Sfantu] Grigorie] 1i
este lirnpede oIicui ca acestea par rnai dcgaba acoId
c cele ale lui OIigen, decat cu cele spuse de voi. Este
s5 razboil" (Homer, l7I7 18,309): sa ne IlIpt5m
sa-I aparam pe Sfantlll Grigorie de cventualele iT de
origenism, pricintIite cititorli de lInele pasaje din scrieri1e lll .
67

"Indeob~te

nrellna

11

5 FA NU L E VG II EN I CU L

596

. ,
; ;
,

.:n
,

11

; ,
, ,
'

11

,

: .

,

, ,
,

19.

' 1

11c~),
, ,
1 , '

11

c;; ,

1,
Ko ~'
) '

, 1
(, L-am trad us pe " " cu "ce lor manio~i", u rnland
se ns u l pe care 1I are Scrip tura (F. . 12,20), p relua t apoi ~ d e Par in\i
(vezi tie cxemplu Sfantu l loan Damascl1in, a!a l VarlaaIll ~ !oasaj, 23,
1, . 278). Are ~ se ns ul d e "cei ce se lupta cu toat a puterea, cu

Cuv II ta rea -

despre [JlIrgatol'ilI

597

vrednic de mirare daca socotiti ca ~l t< iC S e

cul curatitor este invatatura veclle a BiSCI'iCii , <Iflata la
mijloc lntre doua invataturi contrare, ca nd cci lllai mu lti ;; mai tnsemnati dintre dascali au tnteles Cl1ip n1ai
alegoric acel foc ve;;nic ;;i pedepsele fara s ff ;;i t, tnca t se
socote;;te de ei ca nici focul acol o es te trpe s c, nici
lntunericul cel mai din afara e altceva d ecat
necunoa;;terea lui Dumnezeu, dupa cum ;;i lumina p entru cei vrednici este vederea Lui; nici viermele n este
neam de taratoare ;;i mancator de trupuri,
ci c11inuirea celor nelnfranati de catre con;;tiinta ;;i acea
amara parere de rau; nici scra;;nirea dinti10r e atcea
decat nebunia celor manio;;i 68 ;;i lntristarea adusa de nebunie ;; tanguirea cea amara . A;;adar, daca cele d e dupa
tnviere ;; judecata sunt de acest fe1 69, cum vom primi ca
lndata dupa dezlegarea [de trup] sufletele netrupe;;ti sa
fie arse ;;i curatite de foc trupesc, afara de cazul ca
ciea, tinzand sp re alt scop, ar zice celor ce sp u n acestea ca ele trebuie lntelese alegoric ;;i dull0vnice;;te.
19. Pe langa acestea , lu and n considerare citatele
invocate de din ca tc< M acabell oI" ~ din a gheie
;; Suadu-a simplu ;; cu dragoste d e a dca ca
acestea se vade~te ni ci n~ o pcd capsa, ni ci V C cu r~itire, ci doar iertarea a catC], < ! faCLI! di stincti e
ciudata, spunan :.1 ca tot pacatlII sc li istingc I1 o fcnsarea
lui D umnezeu ;;i pedeapsa ca C lIJllca za ei; d in tre
care, pe de-o parte, ofensa se ata dllpa cain ta ;;i dezicerea de rau, dar, pe de alta, aJan c olll ;; pedepsirea
pentru vinovatie, astfel tncat, co nc lllz ie, cei carora li
toa ta in ima" care s-ar putea ~ 1'11 contextLII Il0sInl .
69 Adica netrupe~ti, caci realitatile r e ;; su nt siJn bolu ri ale unor
realitati d u ho vni ce~ ti.

Sr :--U L MARCU E"GIIENICUL

598

, (
; (~ '
. ;
, :
o(~
; 1;,
nOAAcjJ , ,
,

. )
,
; 1 , ,
'1 , .
nAu'JVC: 11
,
, ,
m 1~ ~

u'J ll 1
, , ,
ll ' ; ll
'
, ll
ll 11 '
'IcjJ tlJCj.J , ll (~)\!
(~J , ~JC; ~ ll

'

Cj.J 1 ll

, (~Jc;
l11 11 1'1 ll
n(~JnOEi
70

Evident, n purgatoriu .

CllIdIltarea

/l-a fesre Plll'gatorill

599

s-a:- iertat pacatele trebuie sa fie inca ~ pedepsiti pentru

el:'O. Ne ingad~im, deci, sa spunem ca acestea se
tnvesc celor evIdente ~i marturisite. Caci imparatii, dlpa
ce au dat celor ce an gre~it ac11itarea ~i iertarea, - n1ai
pedepsesc pe ace~tia; cn atat mai mult Dnmnezeu insu~i,
dintre alc Cai mnlte insn~iri cea mai aleasa este iubirea de oameni ~ Care, de~i pedepse~te dupa aca dnpa
iertare, insa, indata dezleaga ~ pedeapsa. $ aceasta pe
buna dreptate; caci daca ofensarea Dun1nezen are ca
efect pedeapsa, atunci, dnpa ce a fost indepartata cauza
~ s-a facut impacarea, fire~te ca ~ efectul, adica pedeapsa, s-a indepal"tat odata cu ea [cauza]. Astfel vame~uI
gandn-se cu zdIObire, numai ca a fost iertat de pacate, dar, totodata, s-a ~ coborat indreptat, care e totuna cu
a spune ca mai avea nevoie de nici pedeapsa (cf Lc.
18, 14). Iar Manase cel din Vechiul Testament, cand s-a
rugat cu smerenie, a fost ~ invrednicit iertarii ~, sfa~iin
du-se navoduI a fost, totodata, ~ mutat Iudeea intr-o
clipita, puterea dumnezeiasca, ~ iara~i ~i-a luat impar~itia (cf Il Paral. 33, 13). Tot astfel ~ ninivitenii, caindn-se adanc, e linPede ca d ezlegat acela~i timp ~
pacatuI ~ au scapat, totodata, > d e pcd eapsLI ce ameninta (cf Iona 3, 5). ]al" aatclll din V1 l~le l ie d ob andind, mai intai, iel"tarea acatCI , ind LIta <1 I<1 taIlladuiea trupului, ca urmare fieasca <1 icrt aI'ii ( 1 . 9, 6). $i
ce trebuie sa in~il"am toate stisilc (!CSC lu u a ~a
de linPede ~ maturisit? $, de fapt, c! c lInli c luat voi
asemenea distinctie, infati~and-o LIbsoJt nccesara ~
general vaabaI Care evangl1elisL Sd U <1 postol sau dascal al Bisericii a sais vreodata ceva dc <1cest fel? Ce fel de
_ 71 ~ ,I.impede aici moduI juridic aI apu senilor de a inteIege taina
mantulfl1.

600

S~UL ,

Cuval1tarca

dcspre PurgatoriII

601

ix Ij ~ ;]

experienta a scos la iveala acest ?" C5ci In ta In p larea David e indeajnns, annme ca eJ 1 fos t iertat,
pe de parte, de pacarul desfranarii ;; al LI cid crii, d 1,
pe de alta, - fost luat finl de curand nascut 73; c5 ;; cl a
fost etat de pacat desavar;;ire, vadit din dccea
ca ;;i-a pierdnt harisma proorociei; iar daca, a;;a [
decand Dnmnezen, a schimb mica pedeapsa
- san mai degaba intristare, pedeapsa - aced st a
a fost ingadnita poate;;i alte , pomenite d e
dascali cazl mai muJti dintre ! rapiti m ai
inainte de . Caci pruncul care a venit dnpa e174 din
aceea;;i femeie, nnmai ca a trait, dar a ;; mo;;tenit
paratia tatali sau; iar acesta a fost Solomon cel prealnte1ept. Dar a generaliza ceea ce s-a petrecnt acesta ;;,
de aici, a cede ca iertarea se refera doar la ofensa, iar ca
acesteia trebuie neaparat sa-i nrmeze pedeapsa, e intru
totl11 respins de jndecata ob;;teasca ;; de firea lncl1rilor
;; este 1 acord nici Cl1 1n;;iva. Caci daca etarea
este a canzei - care, dnpa spnsele voastre, este vatamare lasata 1 snflet dnpa ce L-a ofensat pe Creator - ce
mai cnrata pedeapsa, odata ce acea vatamaIe a fost Cl1ratita iertare? Caci daca iertarea fara pedeapsa n
ar fi pntnt sa aduca dintr-o data cnratirea, ar avea In temeiat cuvantul vostrn. Dar daca Insa;;i cea dintai ;; cea
mai mare ;; cea mai desavar;;ita iertare a pacatelol' - ce a
botez - este 1 acelai timp ;; curatire a to ata p ata,
;; scapare de orice pedeapsa, de ce trebnie neaparat ca
;; aceasta ieItare 75 sa nu poata avea pnterea d e a curati,

ln ~~n~r<l l, orice formulare a Bisericii are la ba za experienta tra ita, vic. D()~ n1c lc S<l U legile duhovnice~ti nu sunt cod de legi arbitare, ni ci 1115c<l !" deduc\ii l 0gce din ni~te axiom e de baza, ci sunt viata,
su n t " n r<l C<l" v ie a Cu va n tu lu i n cuv ant.

73 Latinii spuneau ca matea uncu!u e ped eapsa d e care David

nu a scapat chiar daca a fost iertat.
74 Dupa cel mort prematur,
75 Cea de dupa botez, care e data n numele aceluia~i Hristos cu Care
ne unim la botez.

, (: ;
, : '
; ; , 1,
l ') ,
[ , ,

11

: , ; ' i
t' v, .. ; ;

Q :
l ' ; ; .;

'l: . ;
() ::'n, 11 .

:' : ;
; ,
: ,
VTl(~J (x~ o ~
" '
<J IC ,

(:~ ~
~' () 'l o}J, ,
' 'l ;

OItnOt 1'1

11

{ " , '

nQI;JT'l
:

K~H m ,
l'l l ,

72

602

SF '\NTUL EVGHENICUL

, c~ '
"
,
, . ;

11

, ,

'rc}J

Tc}J

[ <;> :

, t; J'; ; .; , '
, ,
:

-rC;>

, ,

VI]T0 C;, (~

-rC;J

v, ] .

20.

'

; ) ,

) ( ' ; :
:; \ l

11

Vl'K. ' ) '

" c;),
;, '-r () a: ' ,
" )l ' :; '
[ 'l : ' C~N

() \ (J , '
, '

' v l .

T11 C : l, '
,

: (
[),
71, LJtinii s p LI neau cii focu] purgatoriulLIi pe cei piica tl' Il1ai ~aC, ni cidecum pe cei cu piicate g rele, Piicatu! din cartea

CzvIlltarea - desre PlIrgatoriIl

603

ci acest lucru se pune numai pe seama pedepsei? $i, pe

langa cele spuse, zicem ca, de altfel, nici cuvintele aduse
[de voi] nu se potrivesc cu invatatura voastra. Caci pasajulluat din Macabei spnne ca pentrn oarecare mic
pacat76, ci pentru pacat foarte mare, de , s-a
facut acea curatire i jertfa pentru cei . IaI"
tul evanghelic ca " acelu ia care hnlete, i se va ierta
nici veacul de acum, nici cel viitor" (Lc. 12, 10), nu
sustine gandirea voastra cum ca atunci s-ar da ietarea,
ci altceva arata: ca unele pacate snnt pedepsite aici,
altele 1 viata , iar altele amandoua, pe cand
astfel de pacat, fiind 1ntru toate fara de iertare i a
de ingadinti3. - i 1 viata aceasta, i 1 cea - va
atrage pedeapsa de ne1ndnplecat.
20. Dar deja trebuie sa paim catre cea mai mare
mai importanta dintre controverse, anume catre intelesul apostolesc, pentru ca la dascalii latini 1nvatatura despre focul curatitor atarna aproape numai d e
acest inteles. Aadar, i de catre se marturisete ca la
noi grecii, dintre muJti barbati sfinti care au talcuit Sfan ta SitUa, al caror capetenie este Ioan cel cu limba d e
aur, nici a ajuns la asemenea sens, nici a
dedus din cuvantul apostolesc focul curatitor 1nvatat dc
voi. $i, mai mult, nici ne-ati pus 1 fa' asemcnea talcuire a vIennia dintre ai notri. Faptl ca i sfin tii
talcuiesc felurit cuvintele Sfintei Scripturi e ad evarat; i
numai ca se folosesc de cuvintele ScriptuIii cu sensuri diferite, precm 1ntelepciunea voast ra ne-a pus
inainte cuvintele "Ieu" i "stanca" (caci accst luu este
propriu Saipturii), ci i intelesuIile evidente le intrebuinteaza sensnIi diferite, ba adesea c11iar contrare, cum
Macabeilor era ido!atria,

604

SFA NTUL MARCU EVGIIENI C UL

,
, (;)

'rcfJ

C;:) J)
"

K~ o ,

11

TcfJ

:
; ) ;
<', . '

: ' ,

11

11

. ; .

'
{ 'l ' ' 11 '
KI~ .

X O r O
\ \, ) ,

'' I I\I)C;) 6
: , '
; ' ,

ooK1~ bLavOU;x
:: 1 , '
77

9s5 ntJrci1

cste d e fapt

hot11.rare deja !uata

urma unei ju de cati.

7" n scnsul ci\ dOi1r fi de acord c sentinta Judeci1.torului. extul

e din /l1 54 / M atei, PG 58, 610-611.
7

Alexandrinul, CiIIcizeci de /, Ol 28, "

Mkrio s'', Berlin 1964, . 78.
"" Dne e c ~t P11.rinti par uneori dezacord, dar sunt, c11.ci ei
sesizeazi\ I1i!i n1tIlte ni ve!e a!e textului ~ vorbesc dup11. cum le insufl11.
Vczi

M i1 ci1i e

50 geist/ic/IeH l/I dI's

ClIvnIltarea

- fes~e

PlIrgatorill

605

e cazul fericitului Ioan Gura de Aur care a socotit sa d ea

ederii la judecata a Apostolilor impreuna cu Hristos
numai sensul unei oarecare vrednicii, i judecarea semintiilor lui Israel a inteles-o ca osandire77. "Caci nici
nu vor edea", zice, "oamenii impreuna cu Dumnezeu
i Judecatorul tuturor, nici nu vor judeca, ci numai vor
osandi neamul cel viclean al iudeilor, precum ninivitenii i imparateasa de la miazazi"78. 1nsa ceilalti dascali ii
accepta i ii numesc pe Apostoli i impreuna ezatori, i
impreuna judecatori cu Stapanul ". Prin urmare,
nu par acestea contrare? 1nsa nu este nimic de mirare
daca cazul unor subiecte i invat3turi, care nu sunt
importante, fiecare a fost tras spre intelegere diferita,
aa judecand cugetul aceluia fie din pricina unei pareri
ce i se sugereaza, fie tinand cont de context i imprejurari, fie din pricina puterii d e intelegere i dorintei ascultatorilor care le cer cu vantu180. Prin urmare, la fel i
acest ce ne este pus inainte e firesc 5a primeasca felurite talcuiri din partea dascalilor i de la noi, i
de la voi. Dar ca talcuirea fericitului parinte Ioan Gura
de Aur este mai exacta i mai adevarata decat toate
intarim nu numai din vrednicia i maretia lui - pentru
care i Pavel, marele Apostol, s-a aratat discutand cu el
- , nici numai din conglasuirea celorlaIti dascali de la noi
cu el, ci se arata i din faptuI ca dintre toti, acesta mai cu
seama a urmat sensului apostolesc dupa randuiala i
mod succesiv81, i nu a despartit, nici a talcuit izolat cate
Duhul pentru momentul respe ctiv, aducand n atentie i1numit as pec t
continut n potentialul textului biblic . Un eori, pe lang11. interpret ar ea
dat11. de ei, se lntampl11. s11. infirme textua! alt11. interpretarc pe car e
gasim la alt sfan L. Acest lucru ln seamn11. dezacord, ci trebuie tinut
cont de lmprejurarea care rostesc acestea ~ pentru cine .
81 Sfantul Ioan este l din putinii P11.rinti care a talcit verset cu
verset ~ virgul11. c virgul11. intreg corpusul palIlin. Fericitul eodoret,
Sfantu! Ioan Damaschin ~ Sfantul eofilact, lntre aJtii, au mai f11.ct asemenea demersuri, dar nici l de amploarea ce!ui !1 s stm c.

SFANTUL .

606

; , '

J . "

Tcf)

,
. l ,
, ; , ;
' .

21. 1 , ;

11

) ; ;
.
. 1]
( ]

CJepC)()Q/\

'' ; ), ;

{ ,

Tr XQI;'l'l "V- ,
[' :: , cy
)ull /\ , ,

u : '

~ . ro~

TcfJ

ocJ .

: :: ') ,
l '] 11

l ~H1
, cy
b , , ,

.; ( ; , ' y~) ,
Ao ~" y~) , ,
/i,,
,
2 Tcxtual : ll alld altu l pe alt dascal ll fatii.
, ll SCllstIl ca polo sau Cl1efa sau ceilaJti

ar fi cauzat dczbillarea ~ ar fi fost catIza decta a orbirii corilltellilor, ci sellsI ca acc~tia

Calltre -

607

despre PrrgatorilI

unul din cuvinte1e apostoleti, ci a dat tace In to cmita ca un singur trup, urmarind vorbele
de 1a inceputu1 10r intelegandu-1e dupa sensu1 adevarat dat de ApostoJ. Prin urmare, oricine vrea poate sa
priceapa ca, mai ales ce privete acest sens aposto1esc
intentia dintru incept1t a Aposto1u1ui, aceasta talcire
hrisostomica, pe care punem atentie este mai
exacta decat cea spusa crezuta de .
21. Caci corintenii, catre care este scrisa Episto1a, fiind dezbinati intreolaJta vremea cand lipsea Apostolu1 punand fiecare 82 fata pe aJt dasca1 dintre cei
stIaluciti prin bogatia prin in te1ep ciu n ea cea din afara
(caci mu1ta faima pe ca acetia erau
orbiti foarte din pricina 10I83 ) , din aceasta cauza se abateau cate putin spre mai mare dezbinare cearta,
pentru aceasta treceau cu vederea nepedepsit pe cel
ce tinea pe mama sa vitrega. $ era acesta unul dintre
dascalii aceia din pricina carora corintenii cgetau cele
inalte , dei caztI se intr-o astfe1 de a1unecare, totui
tinea acelai timp vre d n icia de dascal, pentru ca avea
sustinatori nu uor de disprettIit ~ se incredea inte1epciunea cea din afara bogatie. Aadar, acestea vo ind sa 1e indrepte ApostoltI1, a intai face in d em n
cetare comuna catre toti roa ga " sa g ra ias ca la fel
sa nu aiba dezbinari'" nici sa se in arta p e c i [sa
adere ei ], fiecare la altul dintre d ascali i ca ro ra, nevrand sa 1e dezvaluie numele, zice: "fie cae dintre
spune: Eu sunt al lui Pavel, eu al Apoll o, etI al lui
Chefa, eu a11ui Hristos" ( Cor. 1, 12). $ 11 randuiete
pe Hristos cu acetia, ca sa-i ruineze, de vreme ce toti

se uitau la ce trebuie ll acei dascali

tante ale persollalitatii ]or.

evidelltiau asp ecte Ileimpor-

'
608

5FANTUL ,

'

, , ,

.
" ;
) t ;
:,

T4J

tE,c: n: , ,
, '

11

, ' ,

(~) J ' ,
, ,\' -
, , ' .
((

ac:

()

. , ,

J , ,

\ ,
/\{ [ <+J ,

[ ', '

bov .
l', ,

,
(' .

c: ,

tv

T4J

, '
,

T4J

1
, ,

"4Litcr<11: ticsiivar;;irea.
"' ]'en t rI !\in u! e care facem noi.

Ct vaHtal'ea -

despre PlIrgat or ilI

609

treb u ie sa-;;i ia nume1e numai de Hri st os ' l1i cid ccum de 1a vreun a1tul, nici macar de 1a 1n' ' CO I'ifcii
1ntre Aposto1i . "Caci acestea'" zice, "le-am socotit 111 cc
ma prive;;te pe mine ;; pe Apollo, ca sa 1nvatctti d c )
a cugeta mai presus de ceea ce s-a sais" ( C.
4,6) . Apoi da jos trufia inte1epciunii din afara ;;i scoa te din Biserica ca pe pricina a debinari, numind-o
"de;;ertare a aucii 1ui Hristos" ;;i "nebunie 1naintea 1ui
Dumnezeu" ( Cor. 1, 17) ;; orice altceva de acest fel.
A poi minima1izeaza faima 84 dasca1ilor, ca una ce e
stare de 1uauri mici. "Caci cine este ", zice, "cine
Apollo, decat slujitori prin care ati crezut, ;; fiecaruia
dupa cum i-a dat ]? am sadit, Apollo a udat,
insa Dumnezel1 a fact sa creasca. Incat nici ce1 ce sade;;te l1 este ceva, nici ce1 ce uda, ci Dnmnezeu, Ce1
Ce face sa aeasca. lar ce1 ce sade;;te ;; ce1 ce uda una
sun t" ( Cor. 3, 5-7). Totul, zice, tine de pterea dl1mnezeiasca. lar toti, oameni fiind, aducem din parte-ne
oarece 1nauri mici ;; pl1tine, aceasta nefiind 1 stare
cu n imic 1 mai mlt decat altul ;; a;;teptand p1ata
pentru e1e85 . "Caci fiecare'" zice, "va 111a p1ata 1ui dupa
ostenea1a sa" ( Cor. 3, 8). Ca pe ni ;;te simbria;;i angajati
ii nume;;te aici pe dascali, ca sa 11L1 ClIget e corintenii
d espre ei ce1e mari, odata ce a1t1 este Stapan111 ;; Data toru1 de p1ata. $ vrand continl1a)'c sa 1nceap a a
spune ce1e d esp re ace1 dasca1 desfranat p e care pl1tin
m ai inco1o 1 taie de 1a Biserica ;;i l d a Sa ta nei, zice:
"su n tem impreuna 111cratori ai 111 Dl1mnezeu" ( Cor.
3, 9). Caci facem 111cru1 n ostrl1, ci 1ucram impreuna
cu voia Stapanu lu i. "Voi", l1cenicii, "ogor sunteti a11ui
Dumnezeu" ; "zidire a 1n i Dumnezeu " ii nume;;te, m utand cuvantu1 de 1a 111crarea pamant1ui 1a a1ta

SFANTUL ,

610

; :
,

,
.
, ,
:
, ;
' .

. .;

; :' , . ,
; ;

CjJ '

.

, ' , '
: ;

. ~o
l ,

;) : CjJ
[ : J ':

KCJCJIV

' , ,

-r4J

4J

4 00 , 1 ,
[ K ~) [ KC O ,
,

l n , ,
1<6

87

Ii aseaIl1iina 1 a data cu ogouI, a a doua oara cu constuctie.

Deci,

Sf5ntll

r "v el supra!iciteaza sau diminueaza

aspect sau

Cuvil1tarea -

despre PurgatorilI

611

asemanare 86 De aceea > pe sine se ccl dintai

me>ter zidar dupa harullui Dumnezeu, ridicandu-se d e
acum pe sine ochii lor > ari'itandU-> superioritatca,
fiindca vrea sa-i certe mai cu tarie > sa-i ameninteH7.
">adar, ", zice, "am pus temelia" ( Cor. 3, 10) > am
pus ca inceput credinta Hristos. Caci aceasta este temelia. "Iar altul de>te pe ", adica fiecare dintre dascalii de la , >adar, sa ia seama unul ca acesta cum
de>te. Mai departe > indreapta atentia chip vadit
catre cel ce a desfranaL. Sa ia seama fiecare, zice, daca
face fapte acord cu cuvintele invataturii sale > cu temelia pusa. Caci mai cu seama prin fapte se sustine
direa da"scalilor > tot acestea ruineaza. >adar, sa nu
se uite pur > simplu ca de>te, nici sa socoteasca din
aceasta ca face ceva mai de soi, ci sa cantareasca ce fel
sunt cele zidite. Caci prin foc vor fi probate acestea 1
ziua aceea. ce fel de foc? Focul care va merge inaintea lui Dumnezeu, dupa spusa lui David (Ps. 96, 3), care,
pe de-o parte, primindu-i > probandu-i pe dascalii sfinti > buni > care au zidit pe temelia lui Hristos fapte
stralucite, va straluci mai mult > va face mai luminati >, pentru statornicia 88 > straJucirea lucrului, le va
mijloci plata ca unora ce s-au ostenit, iar pe d e alta parte, respingandu-i pe cei ce au zidit pe temelia cea buna
lemne, iarba, trestie > materie de necinstc ;; U >r de
aprins - cum era cel care a desfranat, carc Jai vo ia sa fie
inca > dascal- nu numai ca nu le va fi data ni ci plata
pentru invatatura lor, ci arzand > inSU> Iucrul lnvatiitu rii, fiindca a fost intocmit din asemenea fapte, le va mijloci paguba, nu plata. Caci nici un astfel de lucru, nici
a!tu! a! statutu!ui ; ro!ului sau, 111 functie de foloslI!
ceea ce vrea sa !e transmita.
88 trecut proba focului.

ascutatr ;

de

SFANTUL

612

- .

- ; ;

TCf) EQYC;U,

,
, ; ,
, ,

, ;
,

: 11
, .
, ;

) :

,
. ' . .;
I

TQ KC

C,

Jl , '
'
TCfJ TOVTC;U, , '
)')

11

;) [ . ~) ,
Q ;J ~ KC c~

l]

n ')v

Jl

..: ' ~
') ') , '
"' : ! ~o

de ars, ele fi ars e delndata de acel foc.

l,jne era sa fi pi erit decat sa fie chinuit ve~nicie . Neclarita' < 1 C!~; ,ll i\ ! in \eles u l verbului "a mantui" (~)) \ine mai ales de un
n :nS',l r d e lilnba greaca. Verbul grecesc a ajuns sa Insemne aproapc! C!- s ,,< Ina n tu j" printr-un uz Indelungat context cre~tin, dar
nu <I~" Sti\tC!,lCl Iucru rile vr emea Sfantului Pavel, faza incipienta a
cre~tin i slnuIu i . g rea ca clas ica (~ cu aceste diferite sensuri e folosit
' <J

<

Cuvfi11tarea

- des re

[JlIrgatori u

613

astfel de In~ltura nu va s uferi ac el fOC89. Dar 11 astfel

de dascal nu va fi n im icit dimpreuna cu p ropriul sau
cru, ci va fi " mantu it" ;; va ramane;;i se va In>a ]udccatorului ;; va da seama d e cele faptuite ;;i sta sub
pedeapsa ve ;;n ica, nefolosindu-se de di11 lu c r l
acclei Inva taturi, ca una ce a fost nimi cit a. " Caci af;'a fi
mantuit'" zice, " ca " , foc ce aprinde ;; arde Cl1
totul astfel d e materie, ;; el va fi " m an tu it " cu m a11 tuire mai rea d ecat pieirea 90. Caci mai bine era d aca
n-ar fi ex istat, nici ar fi fost "mantuit " 9J vreodata, d e
me ce poarta cu sin e asemenea materie. $ vo rb ind
deja limpede despre cel desfranat, adauga con tin uare: ,,I\Ju ;;titi ca templu allui Dllmnezeu sunteti ;;i Dul1ul
Dumnezell ? Daca cineva strica tem Dumnezeu, 11 va strica pe acesta Dumnezeu .
Caci templullui Dumnezeu sfan t este, care sunteti "
( Cor. 3, 16). $ fiindca Intelept era acela 92 ;; gandea ca
Invatandu-i pe aJtii va scapa de pedeapsa de aici , Indata
adauga stransa legatura Cl1 aceasta: " N im en i sa 11 se
amageasca. Daca cineva pare ca este In telep t Intre 111
veaclll ac esta, sa se faca nebun ca sa fie In telept. Caci
Intelepciunea veacului acestuia este nebunie la Dum 11ezeu" ( Cor. 3, 18-19). $ intercaland cateva lucruri, folosindu-se iara;;i de un Cl1vant foarte grell de suferit, descopera deja pe fata pe cel care a lucrat acel p acat ;; l
ocara;;te foarte pe cei care s-au semetit pentr el ;; care
privesc nllmai la cuvantullui, Insa nu se uita la puterea
ch iar ~ Vechiul Testament) cuvan tu lln sea m na "a piis tra Intreg, a sca" teafar, a fi pastrat intact, a fi sigurantii" etc. genera l, Pari ntii de
limba greacii au distins foarte exact la ce se referea Sf5n tul Pave l.
91 sensul ca bine l era sa nu se fi nascut, d ar d aca a veni t la fiin\ a,
mai bine era sa fi ram as existenta, decat sa ran l5na, purtand asemenea povara din pri cina careia se va chinui ve~nic .
92 Dascalul cazut d esfrau .

614

SFANTUL MARCU ,

Cll-e - des-e ll'g-

615

K{,c.

lui i la dispozitia launtrica 93. Caci aa zice: " Fiindca eu

la , unii s-au semetit. Dar veni d egrab a,
daca D1] va voi, i voi cunoate CL1vantlll ccloJ"
ce se semetesc, ci puterea. Caci cuvant sta 55\ 1
lui Dumnezeu, ci putere. Ce vreti? 5a cu toiaglll la
, sau c dragoste i c dU]1U] blandetii? De peste tot sc
aude ca la voi e desfranare i lnca asemenea desfrana-c
cum nici intre neamuri se tie, ca tine pe femei a
tatalui sau. $i voi va semetiti loc mai degraba sa plangeti ca sa fie scos din mijloc] vo stru cel ce face aceasta
fapta?" ( Cor. 4, 18-5, 2). Vezi aici ce fe] de fapta zice ca
va fi arsa atunci i ce fe] de meter zidar va fi "mantuit"
prin acel foc? Aadar, daca desfranarea este pacat mic
i de mij10c - lnca asemenea desfranare -, sa se tina
ta]cuirea dascalilor votri i ace1 dasca1 desfranat sa se
mantuiasca cu mantuirea cea buna. Dar daca cuvantul
face referire mod deschis ]a ace]a, iar fapta ace]uia i
pacatu1 sunt dintre cele de m oarte i dintre cele mai mari
raItati i dintre ce1e care nici lntre pagani se Intamp1a
CL1 llllrinta, ce motiv mai lipsete ca ta1cuirea hrisostomica sa aiba tarie i "mantuirea" sa fie inte1easa numai
acest mod: ca acela se va nimici im p relln a Cll fapta, ci,
nimicindu-se aceea, el va ramane, in fatiandu -se Jud ec5torullli tuturor ca 1 parjo1it i ars de jllr imprejur. C5ci
ace1 foc este numai probator, lnsa acela insui ii va
mi venicie pe pacatoi. $i poate c11iar desprc acest foc
zice i David ca "va arde imprejur pe vrajmaii " (Ps.
96, 3), adica ii va arde de jur imprejur i va Innegri i ii
va face urati pe unii, cum sunt cei ari dc foc, Insa nu-i va
mistui cu totul. $ Grigorie Teo10gul, acord cu noi, 11
deosebete de acel foc venic, cand talcu icte despre

93 Ace1 iil s ciil probabil era foarte lnvatat ~i bun orator, iar corintenii
erau impreSiOl1ilti i e verva 1ui ~ nu priveau 1astarea 1ui dUllovniceasca,

fapt Infierat de Sfantu1 Pav el.

, .
, '

11

, ' .

. : cy ;

11

' ,
, ,

; ' ;
, , (j

,

;
,
,

11

;
; ;
(~) , '

~)

b' [ ~,

:; 11 11
' , 11 ~

EQYCY

(1 .: , , ,

, ~
n~) iJ '

.: , /'

" ' '

{)

:>

KVMCY

.: ,

, , '

SFANTUL RCU E VG HEN IC U L

616

: .; , ;" ]
r~ ;

, ::
: ; ; ,
, ;" ,
11 , ; .

11 ;

22.

; .
, ;; , ;
,
,
,
, ;
c o , ;) '

. 11 ~ :
.; [ ,

Trf)

:: 11 , ;"

rf) , ) 11
~ K~ ,

11 11
;: , , ~ KJ~
Tl l c
i' :

' c: [ ' c:
(\\') ! ),

C;JC:

c:

' . , /

ToLC:

[:rO . \ J ~)
rOo : o c
'J j' , o J c

::

c')

9~

I' G 36, 4 12.

",

c jc n t 'i1 .

ClIvalJta,.ca - dl'spI'c PlII'gatO,.ilI

617

deosebirea focului cuvantul despre Botcz ;; zice: " fie

cel care va merge inaintea fetei Domnului ; va a dc lmprejur pe rajma;ii Lui, fie cel care e inca mai infrico;;5toI"
decat aceste focuri, anume cel ce are impreuna cu sin e pe
viermele cel neadormit, care se stinge, ci dureaza
ve;nicie pentru cei rai"94.
22. ! tarie aceasta taIcuire ; fiind ea acord
cu scopul sensului apostolesc, precum s-a aatat
chip foarte ca, aur ; argint ; pietre pretioase zicem ca se inteleg faptele bune ; foarte virtuoase, care
se faptelor foarte rele ; viclene, indicate
lemne ; iarba ; trestie, care sunt materie buna pentru
zidire, dar care fac bun de ars pentru foc ceea ce este
alcatuit ele . Caci scopul Apostolului era sa arate
aceasta, ca nici folos este, nici vreo plata, celui
care ; cade;te invatatura pe temelia Hristos
lalta cu fapte rele; ; de aceea a pus loc de plata paguba, fiindca lucrarea aceluia, nefiind "mantuita", nici
aratandu-se ea inaintea Judecatorului ; Rasplatitou
lui, ttu;i acela care a lucrat-o va fi mantuit, zice, ca
foc, adica va fi pe jumatate ars ; mizerabil ; se va
infati;a inaintea Judecatorului ; va da seama pentru
zidirea lui. $ de aceea, poate, ; cuvantul proorocesc
zice despre ziua aceea: ,,$i iata om ; lucrul lui" 95, ca
; cum ar spune ca lucrul trebuie sa ramana cu cei ce
l-au lucrat, daca ca el sa le fie mijlocito!" al ra splatirii. Iar aceste prearele fapte zicem ca sunt cladite
pe temelia lui Hristos, nici de catre necredinci;i, dupa
cuvantul vostru 96, nici de catre toti cei, sinu spus,
acat;i. Caci spre toti tintea scopul Apostolului,
6 Dupa cum afirmau latn, pasi1jul din Cor. ca p . 3 s-ar referi la
orice om , dar Sfantul Marcu demonstreaza ca el se refera la dascali.

618

SFANTUL EVGHENICUL

, ]

, ' ;

; cy (
)

, ; .
' ; cy
,
; ; : '

, c.:,,

, .
'

ol

'r4J ,
yyi , ' tiyae4J , (~,
, 6:,,
, ' 6:) ,



, i

,
.
K(~)
( ),
97 Alaturi de Hristos poti sa faci compromisuri. exista vietuircil dUI10vniceasca compromisuri mici ~ mari facute de buna voie.
C5ci Il conteaza ca ne lepadam de Hristos pelltru lucru c sau
<rc, oliilta ce lepadarea e facuta.
$ (cll>dc Il10arte ~ cele de mijloc.

Cl/vIIltaI'ea - despre Plrgatorill

619

nici a vrut sa faca vreo impartire general valabila, ci

cuvantul se refera la impreuna lucratorii Dumnezeu,
care sunt dascaIii. Caci el zice ca este cu putinta ca ace~tia
care zidesc pe temelia Hristos (caci alt chip era cu
sa fie dascali ai cre~tinilor) sa zideasca deasupra
~ fapte foarte rele ~ foarte de necinste ~ care pieri cu
], cum a patimit acela care a cazut desfrau. daca
ziceti ca pot fi faptele cele prearele ~ de moarte
acord cu temelia Hristos, am zice ca nici cele aflate
la mijloc sunt m acord 97 Insa realitatea arata ca ~ acestea ~ acele fapte 98 sunt zidite pe temelia credintei de catre
multi, numai de catre oameni simpli, ci ~ de catre dascali, ~ atunci, ~ acum, precum a patit ~ acela. ca "va fi
mantuit", conform taIcuirii hrisostomice, 11 indica numai
pe "va fi cuprins"99 - dupa cum zice solul maintea :
" singur am fost mantuit ~ am venit sa-ti vestesc"
( 1, 17) - ~ ca este pus neaparat din cauza a ceva
bun, precum spnn cuvintele voastre, e dovedit din cele pe
care ApostoluI temandu-sc sa creada cineva aceasta,
le-a adangat. a zis: "a~a ca fc' adica pe jnmatate ars ~ innegrit ~ intrutotul mizerabil. $ continnare
spnne mnstrator: " ~titi ca templu al Dumnezeu
sunteti ~ DUlllll Lni Dnmnezeu locuie~te intru ? Daca
cineva strica templulli Dumnezen, va strica pe acesta Dnmnezeu" ( Cor. 3, 16-17). Aici a mutat cuvantul la
ceea ce e contrar, afirmand ca acea mantuire prin foc duce
de fapt la pierzanie. Drept urmare, despre pacate mici
este cuvantuI nici scopnllni este despre curatre (caci
nici a zis nicidecum a~a ceva), ci dCSPIC pacatele cele
99 La Sfantul l0an Gura de Aur expresia "< fj Il1antuit"nu indica
altceva decat accentuarea pedepsei. Sfantul ne explica continuare ca:
"acesta ramane ereu osandit" (Col1lcIltarilIlla Epi stola citI'e CoriHtcHi,
ia 9, PG 61,79).

620

SFU MARCU .

'
,
. ;
1] q ,
;
Tc}J "
;
; , 1) ;
, ,
, '

,

, .; , .
23. ()\'. ; ; ;
, ; , , ;
, 11 ,

nQ<inov, ~ nQomlKElV T1~

) 11
, -
11 , '
1]'
,
'
1) 1)

, alJTtj
, iv,

11 . c'>
, ci
, ,
(~ <ivanc'> C;) ,

\ 11 IvbcbUKc'>Ta

ClIVa11taI'ea - despre PlIrgatorilI

621

foarte mari ~ de moarte, ~ de acest fel este dcsf;'1l' C5ci pe

acesta 11 nume~te stricare a templului DL1I11I1C, adic5
a trupului. Deci nu facem nimic necuvenit, L1rI11 Jl1d
tru toate doar talcuirii hrisostomice ~, iara~i, c dcloc cJc
mirare daca oarecare a1tii au perceput cele spuse de Apostol
1 sens diferit. Caci dascalii au acest obicei vecl1i, l cazul
aproape tuturor cuvintelor, ~ aceea~i zicere este redat5 'l1
diferite sensuri, lucru care a fost spus deja mai 1nainte dc
catre : dar este cu neputinta a ne pune 1 acord cu toate
sensurile ~ de aceea este necesar ca dintre acestea una sa fie
mai 1ntemeiata decat celelalte ~ mai arata de scopul celor scrise. De acest fel s-a aratat ca este ~ talcuirea susa,
de vreme ce adevarul 1 da dreptate de cauza.
23. a) Dupa acestea, intentionand voi sa dati un rasuns utiner noastre cuvinte pe care le-am 1nfati~at
dintre multele pe care le-am fi avut de spus, ':\ de
mul, 1 carc spunem ca este mai potrivit bunatatii
lui Dumnezeu sa nu treaca cu vederea un bine mic decat sa dea pedepsei un pacat mic, ati adus 1mpotriva faptul ca nu trebuie ca un bine mic sa aiba parte de
rasplata, daca el a fost omorat printr-un oarecare pacat
de moarte. Caci tot pacatul de moarte omoara faptele
bune facute mai 1nainte, 1nsa nu a~a stau lucrurile ~
cazul faptelor contrare. Caci, suneti , 1 cazul ce]oJ"
care au murit 1 dragoste, nu este cu putinta ca lns5~i
dragostea sa le ~tearga pacatele mici, ci numai p5cll
de moarte potrivnic ei, pacat care illipse~te de viatl :
care da dragostea. Acest lucru este foarte de n1C,
daca dragostea, ~tergand pacatul de moarte, poatc S3
faca aceasta cu pacatele mici. ca ~ cum spaI5101' cic
haine ar fi zis ca poate sa curete cele l11ai gc dc sp51lt
~ mai adanc imprimate pete, 1nsa : cclc 111 ici ~ 11ll

622

SFANTUL ,

. ' ;
1
; ,
, ),

lJ

l ~ ,

(UJlj .

\ ;
\) : ; ,
J(' ' c}J ,
; " o l~ , l ] : 1 . 11
\ (') ;

,
, , 11
, i' b ;
l,] ' 1

Tc}J

O :, ~, , Tc}J e Ec}J
o\\o)~

'> '> , ,
[ \u , .
> O K~ o Tc}J
\ 6 4J 4J
{ ; ,
, (t v ,
;, ; , ~> ,

t TEQOV .
1
) T(~ ,) l~T11,
;, b ,
011 11 ,
~> . c}J
IIXI

RSlls c' I/,

69, PG 28, 648.

ClI vantarea - despr e PIlrgat orilI

623

putin adanc imprimate poate. Insa , dupa cum 1

auzim pe prooroc zicand: "Daca dreptu1 se in toa rce d e
1a dreptatea , toate drept~iti1e fi pomenite"
(cf. Iez. 33, 18), tot a;;a, dimpotriva, auzim ca : "l zIu a
care pacatosul, in torcan d u -se de 1a pacat, va su spina, cu viata va trai ;; va muri" (cf. Iez. 33, 19). $
raspunsuri1e amintite a1e mare1ui Atanasie se afla asemenea intrebare: " Daca cin eva face pacat mare,
se osande;;te p e sine ;; incepe sa se pocaiasca ;; dupa
trei zi1e moare, ce trebuie sa credem despre e1? Raspuns:
Daca, incepand pocainta, ;;i-a retras sufletu1 de 1a
ce1e re1e ;; ;;i-a p1ecat 1auntru1 spre Dumnezeu,
hotarand cum ca mai umb1a pacate1e de mai
inainte, pe care 1e-a facut, chIar daca va muri a doua ,
a primit Dumnezeu pocainta ca pe a ta1haru1ui. Caci
a pune inceput pocaintei tine de om, dar a face sau
a omori tine de Dumnezeu. Caci pe mu1ti care au inceput pocainta indata j-a rapit Dumnezeu ca bun spre
fo1osu1 l0r, cunoscand mai d inainte ca, daca vor mai trai
mu1t, iara;;i cad ;; pier"l00. $ feri citu1 Ioan Gura de Aur
Cuvanttllla Filogonie zIce acord cu aceasta : " dau
marturie ;; ma cheza;; ca daca fiecar e dintre , care
pacatuiti, departandu-se de re1ele de maI in ainte, fagaduie;;te 1 Dumnezeu cu adevarat ca se mai atinge d e
e1e, Dumnezeu va cauta nimic a1tceva tnai mtIlt spre
apararea 1"101. Unde e aici pomenirea pedepsei ;; a cu[~? $ cate sunt;;i exemp1e1e pentru acestea? Ta1haru1
ce1 recunoscator, vame;;u1 care s-a coborat indreptatit,
David care a pacatuit ;; s-a pocait ;; a ramas prooroc,
Manase ce1 dez1egat din 1egatu ri. urmare, cu mtIlt
! Desre fe-icitlll Filogollie

48,754.

(sau ClIval1tlIl 6

llO 'v all ollIeiloI'),

PG

624

5FANTUL EVGHENICUL

11
; 1111
.
()\'. ; ; ,

; '
, ,
,
,

11

,
e;t
; ; ' 1

11 11 .;
; ;
;
; .

; 11 , ~JC; ' ;
TOlJc; (')
, '
:

Gcle;t

e;t

'
11
oo~ ),

u [ , 11
( )
)

Tc}J

11,

Tc}J K~,

, 11 ,

11 11

'

aUTc}J ~.

~\(~, (

CIIvil1taI'ea

l/-a despre Purgatoriu

625

mai mult dragostea ' pocainta pot sa dezlege deopotriva pacate mari ' mici, decat poate pacatuI de S3
faptele bune facute mai 1nainte.
b) aa', fata de al doilea cuvant, zicand ca, daca
putinu1 bine mtre cele rele nu poate sa aduca aSate, ci
numai deosebiIe 1 pedeapsa, e ca ' ] rau sa
nu produca pedeapsa, ci numai deosebiIe 1 , ati
pus ara' 1mpotriva aproape aceea' lucruri pe care le-ati
pus ' mai mainte, cum ca putinu1 bine, din cauza ca a fost
- pacat de moarte, nu are paIte de nici
IasplatiIe m ce re'te 1marta'ea de viata e'nca sau
scapaIea de pedeapsa e'nca. Dar un Iau mic mtre cele
bune trebuie sa fie curatit prin judecata lui Dumnezeu, din
pricina absolutei desaa'r ' cuIatii a fecr de sus. La
aceasta Iaspundem ca nicinoi nu spunem ca cei chemati la
fericirea de sus tIag dupa ei acel mic rau, ci acesta se iarta
' se trece cu vedeIea prin dumnezeiasca bunatate ' iubire de oameni, dupa pIeamarele mtre sfinti Dionisie. Caci
cei caIe au facut acel mic rau vor fi mVIedniciti de slava
mai mica decat cei caIe nu au cazt 1 a'a ceva, daca ar
exista cu adevaIat unii ca ace'ta. $ poate cele rele se
cantaIi cu cele bune (caci ' aceasta zic dasca]ii) ' biruinta se va darui partii caIe tIage mai taIe ~ este la multa,
dupa cum zice teologul GIigorie m ]auda ]a are] e Atanasie: "Atunci ~ fapta ~ cuvantul ' cugetll] se cantaresc
cu dl'eptele judecatjl02 ale ]ui Dumnezell cand Sc va ridica
sa judece pamantuJ, adunand lao]alta sfatu] m ~ faptele fiecaruia ~ dezgolind cele pecet]lIite 1 el ~ pastrate
[~] m inima acelui om"J03. ~ada, daca atunci
cele rele sunt cantarite cu cele bune (caci aceasta vrea sa msemne "cantaIe") ~ trebllie ca ceea ce prisose~te sa biruie
102
103

Literal: dreptele cantaJ"e.

LaIld a Sfl1tlIl Atal1asie, 17, !'G 35, 1100.

626

S F.:\N T UL EVGHENI C UL

) ;
, ; ;
, ; ,

'
,

; :
; ; '

, /' .
''''. , ;

, ;

T(fJ ,

' ; ,

<'>
- , /
:

) : ,

T(fJ KaK(fJ '

{ ( .

, '

')
:( ,
\ ,

(;,c

{(c ,
. ' '[ ~JV
> ,
C '

l0r ram an e d e bunavoie a]egerea rau]ui.

Mi1rcu pleCiIse de ]a ipotezele ]atine: daca vointa Incremenita
ralI l' C<l UZ,l vl'~ n ic ie i ped ep sei, ClIm spunea oma de Aquino, lnseamna
10 1

ClIvlztare -

despl'e Purgtori ll

627

neaparat, urmare, se curatesc prin foc celc rele mai

mainte de acea ~ de remea judecatii, precum ZiCCti .
$ ramane ca ~ ele sa se arate ;; sa se dezgoleasc5 atunci
~ sa fie puse spre cantare, mcat ceea ce trage Jllai mLIlt
la cantar sa biruiasca ~ hotararea finala sa fie de part ea a
ceea ce este mai mult. $ atunci negre~it a fi deoscbirc
m bucurie pentru cei care au plecat de a cu ele, cu acc le
rele, msa a fi un adaos al unei oarecare .
c) treilea lucru - . cum ca dreptat ca
pedepsei e~nice este data conformitate cu nescl1imbarea perertite a celor ce au pacatuit104 ~ de aceea cei
din starea de mijloc, care au ! neplecata sp re
rau, e necesar sa se curateasca printr-un asemenea foc,
la aceasta ati raspuns, zicand ca pentr dobandirea
fericirii este certa numai neplecarea dreptc
spre rall . Caci ~ este sllficienta sie~i, ci trebllie sa co nvearga mIlte altele pentru a aea statomicia faptei bLIne
;; pentru dobandirea scopuli final, fapt car e sc vcdc
m mod necesar m cazIl raIlui. Caci raIl chip fiCSC
odrasle~te din fiecare dintre cele mai mici p acatc.
A~adar, acest lIcru l-am splls din crc d in ta
noastra, nici careva din dascalii de la aL! spLIs dcfel ca neschimbarea relei vointe este cau za a pcd c psci
ve~nice, ci Toma, dascallll vostru, cand a gr5it r va
cuvintelor Origen, a percepllt neschmbac a vo in tei
ca pe callza logica a neschimbarii osand ci . A~ada r,
din cele ale oastre, surpand cvintelc voastre, am
spus ca ointa neschimbata de la bine a celor d in starea de mijloc este cauza logica pentrL! cx isten ta focu105
Caci mutandll-se ei din vi at, a cu aceasta
llli cllratitor
,

lI

"15 S f51l t l I

ca ce] care p]eaca de aici ClI voin\a buna ~ hotarata spre bine, chiar daca a
mai faClIt pacate, n mai trebuie sa aiba parte de vl'eo ClI rapre.

----~..--------------

628

SFANTUL MARCU E VG HEN IC U L

ClIval1tarca

\ ..> , 1

C r.~ .
J ' . " i ; 1,

~ ;
[VYOlJ
, ,

;,::; ' '

'1

'

OJ o i"
, : .

(',

O 'J yo

T4J

\'> "
r.~ ') l,

(1 .
- J , '

T4J

; ' '

'l::: t

M JYOV,

OI'J L'lC:

lJ

:::

) " , , o~
(I () .

' ''' . 11

( ,
::: } K~ } 1} ,
'

,
, 11

11

. Ki, ,
10"

107

ClIlJI/IlI a ~f , 23, PG 36, 389.

10"

despre -gatr

629

buna, neschimbabi1itatea ei ramane ' 1 cie pa rte,

> atunci exista ace1a> timp > aceasta 106 > asc c nea
osanda. Iar fata de ceea ce ati pus mt5, c5
> este suficienta se> buna pentru st<1tc.'Cl
faptei bune > pentru dobandirea scopu1ui final, acest
l-am putea spune > pentru ceea ce e contrar, ca
nici cea rea este slIficienta spre ducerea la ca 5 a
rau1ui > a osandirii odras1ite din el. Ca ni ce1 ce vrea s5
fie rau lnsearnna ca este deja rau, nici trebuie osandiL
pentru aceasta. $ acest 1ucru 11 sune teologul Ggre
cuvantu1la Botez: "Daca acuzi pe uciga;; de ucidere numai
din faptul de a vrea sa faca, atunci, dupa tine, este botezat
> cel ce a vrut botezul, dar fara botezare"107. Prin urmare,
daca, dupa , binelui e suficienta pentru dobandirea bunatati1or, atunci nici vointa ap1ecata ve>nic spre
rau va fi sufienta pentru osanda ve>nca. Dar daca aceea 108 este cauza osandei ve>nice, dupa cnvantullui Toma ,
atunci > vointa bine1ui neschimbata va fi ori cu adevarat
pricina a slavei pentru cei ce au dobandit-o, ori va primi
nici cea mai mica osanda. Caci daca ceva contrar e pricina a
ceva contrar, atunci de bnna seama ca > contraru1 primlIli
este pricina a contraru1ui ce1ui de-al doilea 109 dupa ratiunea
aristotelica, dar > dnpa cea fireasca.
d) ara>, luand din Evanghelie, am zis a1 pa trnlea cuvant ca rasplata desavarita pentru cei crati cl
inima > cu snfletul este a vedea pe Dnmnezeu, dar c5 n
toti se lmpartaesc de acesta deopotriva. Prin mar.',
nici toti au aceeai cnratie, nici e trebuinta d c un
foc curatitor, chiar daca curatia are lipsLlri. I">roblema aceasta ati rezo1vat-o chip l

oricntata neschimbat catre bine.

aplecata spre rau .

109 I,~ limbaj logic: daca "a" implica "b" atunci ~

"non b .

,, 110 11

," ll :;\

630

SFANTUL EVGHEN ICUL

l,J'n ,
'(~ c> '
, ; ,
(\ ; ,
- ,

: ') : '
() K{\i 11 , ~
['H~) ' 1: ,
(;JC: (H'Jnou , ,
i.')1,1
\ ,
10\JC: .; :
fIIl\C I~ , .
') r 1 , '
:' ' E r 11 , ;
'l ::: ;
()l,J ,

(r)\' {~'l ' , r ,

( J ( ['

"-::: ' '

hl ], '
! : 11 .

CuvalltaI'ea

- desre

Purgatoriu

631

cand spuneti ca sunt doua - curatia ~ ClI'a!c a - una sa var~ita viata aceasta prin virtute ~ sfintcnic, ca l"c cs te
pricina vederii lui Dumnezeu, ~i alta ce sc facc l" foc
veacul viitor, care dezleaga sufletele de n~l c cc
se pot ierta. Mai lntai, ceea ce trebuie cercetat I-ati
p us ca un lucru marturisit de toti 11O , toata clIl"atia sau curatirea, daca se lucreaza viata aceasta
virtute ~ vietuire buna, e limpede ca izbave~te de oarecare pata, adica de pacate, pe cei ce s-au folosit de ea . $
cazul ca e suficienta spre ~tergerea ~ curatirea pacatelor, i-a scapat ~i de pata pe cei curatiti ~ nu mai este
nevoie nici de vreo pedeapsa pentru ele ~i urmeaza ca
11 vor vedea negre~it pe Dumnezeu - care este rasplata
- dupa masura lucrarii celor bune. Dar daca acea curatire are lipsu ri, pe masura acelei lipsiri, cei curatiti mai
p utin vor vedea mai putin pe Dumnezeu, lucru ce este
acord Cl1 hotarrl 1 1 1 legii drepte. Prin Irmare, ceea ce
am spus converge ial"a~i chip necesar cu acest lucru,
anllme ca dlpi' viata accasta 1111 11a cste alta curatirc
Ca l"e sa catcasci' cci /' Sll1/t ClI lipS1Jri 111 Clll"afrc.
1 caz contrar toti vor fi la fcl d c cI5t, dar aceasta l1

Tl,Jl;nIl" , 1
, '] , .

() p lltem accepta.
e) I a ra ~ i , din spl1sa macll1 GI'i~ol"il' Tc()lo ~ul din CI
vantulla Pa~ti, precizand c5 dtI 5 al-cas la via! a l1
mai este vreo curatire, voi ati 1"5spuns ~ i'\ sinlj so lU!Ia ca
aminti ta curatire a pacatelor cste "lnlloil5, un ,i, n v iata
p rezenta, prin ostenelile pocain!ci, ,1" <1, dtpa viata
aceast a; ~i pe cea dintai Sfantu ] (15 1<1 p<1rte, ca llna
ce l1 m ai exista dl1pa viata acc<1s l<1, 11<11' pc cealalta ac cepta, adica pe cea dc care gi'\! pc fata. Acest lu crll

d c!\ < p us concluzia !oc d e ipoteza.

! '' f l()s?~t? iInpropriu cu van tu! "" (n1LInte ), pe ca n d

ed itia este fo losil el"lll?I1 CO '?C ( 1(, ,/iVlK:" (hotar - se nsu l de

!imi ta n oast ra de J cprindc cclt? n?C!"?J? clIvinte crea te).

' '' 1:

\<' ~ ~
,
]()\1 ,
1:l,J , n a Qov m:J
I'HI(I J\"

::: ,

1111

'[JJ bc: ,

632

S FA N T U L

E VG H EN ICU L

,
, ,
C~) laUTcfJ - ' q
. : ,

; ,
) . ' ; ,
(>: '
, , c:.J a. ,
, : ,
- ,

; L[,Ct> ' ;
) : c: , ,
/ () ' ,
, ;
l' ~) / ,
' 11,
c'> njbo , 11
-> . _
(> l (
c: ) TcfJ , 11
, ') , ,
> , 11
\j> 11 '
[\ ~) .

''''. b'
1 1
( TcfJ CjJ ),
;> {J

bIlXyoQEUov T1J CjJ

J ~I1 ,
, ) ,

112
])3

f 'J\ <l I'llinilor se contrazice prin n ea insa~i "

ClIVIl1t / SjiI Il>/c P~, 16, PC 36, 645.

Cuvil1tarea [[- despre Plrgatoriu

633

pare identic cu cel ce zice ca este vrco cU ~ re, dar

ca este oarecare curatire; ~ a~a cade mod viidit cl1iar
prin sine lnsu~i112. Insa acest chip toate dczlcgiim
, daca m spune ca cel ce zice ca <1 n cste
, acela~i zice ~ cugeta deopotriv5 c5 <1ta
este oarecare vietuitoare. Dar Sfantul cgcta astfcl
~ trebuie multii adancire ca sa lntelegem cc sp u nc .
punand el doua lucruri dintre cele facute Icgiitrii CLI
Pa~tele, primul, ca m scoate nimic, iar ceI51<1!I, c5
m lasa pentru a doua , a adaugat acestor<1 d01l5
contemp1atii. Lui "nu m scoate nimic" pe "s5 I1 d 51
celor din afara multe din tainele ", iaI' l ,,!1
lasa pentru a doua " pe "pentIU toata cUtin:<1
- fie prin virtute ~ faptele bune, fie prin pocail1t5 ~
nelile pentru ea, fie prin lmparta~irea de Sllljbclc > 1'<1
nele biserice~ti - aici trebuie sa ne sarguim ~ aici trcbu :
sa se faca de catre , ~ sa a~teptam nici c
re dupa viata aceasta daca ne sarguim sii IlC ( 5
tim aici prin acestea"I13. exista nici CU\iC (c5ci
~cest lnteles 11 are "nu este vreo curatire") c licci c (
se opu~e pe fata faptului de a fi oarecarc c5\c, cca
prin foc, pe care introduceti, ~ faptul dc a coc ~i s~a
acestea ~ de a fi amandoua adevarate este colladc\e
ce se darama prin sine lnsa~i. Dar acest lllcnl Il cs tc
lntru totul cu neputinta,
) De acelea~i lucruri v-ati folosit ~ ce ie~te urmatoarea spusa din Cuvtlntul bitiia gI"indiIlci al aceluia~i teolog (caci ~ el este lnrudit cu cel spus lnainte),
care afirma limpede ca cei necuratiti aici sunt trimi~i
chinul de acol0, unde va fi vremea osandci, a curatirii. Caci, folosind anumite determinari aici, spuneti
ca este vremea unei astfel de curari, adica a celei

634

SFANTUL

, ' . (Jqb ov

,
. ,

[(;) ,

( cfJOV.

l '

, ,
- ]

,
( :

:t~) , ,
()< ) , ;:J

1 , 11 , ]
Ko (~ Y E;

[" ".

v() , ; ;

, ;

') " , ,
~) ~"() , l , 1
v1 " ,
()'l < , '

! I \ ()I /Ir~X T ov, 1

\ v ,

']
-' <(; ,

< \ ,
ALlic:1 ,1 tlll1ci c5nd re fuza m
i IlC'~ rcii l1Lj s:1 r:1st:1 lmacim se n su l.

despre Pllrgtori ll

635

prin cani, insa nici a curatirii pur ;; s i m p u . Dar

a;;a toate le dezlegam cu u;;urint3. daca cele sp use
ra de-a dreptul l14 le primim folosind detemnar; ;;
atunci vom zice ca omul este ; fiindca o m u ,
ca ;; cuvant scris, este . Da, daca Sf3.ntul,
- inainte, ar fi vorbit despre curatirea din viat a
aceasta pocainta ;; fapte bune, ar fi avut oarecare
indreptatire ] vostru a intelege ca ;; acolo e
vorba de asemenea curatirel15. Dar daca el graie;;te
limpede despre certarea ;; pedepsele de aici, care
se curatesc pacato;;ii (caci a;;a zice: "mai bine este a fi
certat ;; cUatt acum decat a fi trimis acel chin cand e
vremea osandei, a curatirii"1l6), cum e absolut necesar sa se inteleaga ;; acolo astfel de curatire, cea prin
pedeapsa ;; osanda, pe care el refuza 11??
g) La al ;;aptelea cuvant pe care l-am grait din
acea pida evanghelica, care Lazar a fost dus sa] Avraam, iar bogatul era iad ;; chinuri,
se mai arata sa ex iste a treilea loc care sa primeasca sufletele ceor care au vi etlIit pe calea de mij1oc, care
fi curatite, ci in fa ti;;eaza d oaJ" prapastie mare ;;
de netrecut, care sep ara p e d e aJtii ;; ad anca ;;
nemij1ocita l18 contrarietate, care se a fla cele d ou a categorii de oameni, ati raspuns ca amintita pida se
refel"a la sufletele dezlegate acu d e trup, ci la sfar;;itul
cel de pe ul"ma al oamenilor,119 cand ;; l a are locul

acceptarea ce!or ce au in te!es limpede,

1);1('5 Sfiil1 tlIl a r fi vo rbit expres de criJtirea prin poc5int5 din viata aC~i1 s ti1 ,1llIl1Ci a r fi sa se inte]eaga ca, afirmand ca e~te vreo
CU5\i~, sc rcfCC i1 d oar !a curi'itirea prin pocainta ;;i fapte bune. acest
caz S-i1 I' ( [ ~ Sn e ca e! nu a refuzat existenta unei curi'Jtiri cae
sc fi1 c~ "l1 poc:1int5 ;;i fapte bune. Dar pentru ca e! vorbe;;te despre cur:1til'~ 1i1 Il1 0dlIl gCl1cra!, tot !a modu! gen era! spune ca dupa viata
accasta n Il1i1i ~st ~ C U :1 t i rc.
1"

Cuvalltarea

C u atre 16, 7, PG 35, 944.

Dat fiind contextul, e necesar a se inte!ege c5 Sf5ntu ! refuza existent a oricarei curatiri viata de dinco!o, dOi1I" i1 ce!ei in pocainta
;;i fapte bune.
118 Nemij!ocita in te!esu! ca nu exist5 nici ! ~ g5tura sau ceva intermediar intre ce!e doua stari. Trepte intemediaesau stari ierarhice sunt
doar iad sau doar rai, dar nu intre iad ;;i rai.
119 La starea ]or fina!a .
116

117

636

5FA NTUL

E "GHEN IC UL

,
, c; ; .

~o C , y ~ ~

, ,

( ; '

, ,,~o', l

'?"

~ K~
l~O ,

.:~x=o ;

"?"

, [V ~QYu, ;
, :, o l~o ;

~ , ' ]
, [ ~\O ~ , ?
~~ ~ () ():KL,
Q

'JQ

\:
, &# 03 9; Tc}J q> .

n c: K~ i Q 11 , 1j '
~ ,
() .

, "". .:. c~ oyMCJJ ,

~~\\(\y.:~ ;]
\ , .:
K~\ : ~I , ~ oo ,
] 9

' 9 ,

') '
') , '
"" scn sul cii starea ]or e defjniti"ata.
CUll) c cu utn\a ca lor sa se definiti"eze starea?
122 1 tradus p rin parafrazare. Literal e "orba de " p rap astie neamestecat a ~ n eijl cta " formula ininteligibila limba romana.

ClI viil1tnre -

despre gtr

637

pUl'gatoriul, de aceea este pUS ac el cca loc

acolo, cel al curatirii trecatoare.
Acest lucru foarte mult cu cuvintel e no astre. Caci daca pilda invata despre sfaritul cel mai d c pe
urma, care purgatoriul mai are locul, inseamn a
ca nici dreptii, nici pacatoii avut inca ae d c
cel din urma sfarit 120 Dar atunci, cei din starea d e
mijloc, indata dllpa plecarea de aici, sunt jlldecati,
osanditi, curatiti incat parte de cel din urma s fa rit I2 1? $ lcreaza focul curatitor, de vreme ce ac ea
pedeapsa gen e rala este deocamdata nelllcratoare nici
oamenii cei mai sllnt inca pedepsiti? lnsa chiar
daca pilda in vata intr-adevar despre cel de pe uIma
sfarit al fiecaruia dintIe cei plecati de aici, totui zice
ca imediat, odata cu slobozirea din cele de aici , ei au cunoscut stapanirile caracteristicile locurilor care
primi. Caci aceasta vrea sa in sem n e ca ! a fost dus
de ingeri s-a aflat iad. Irmare, daca
fi fost aecae al te e a loc, ar fi taclIt a -l
predanisi. Dar ca ex is ta aces ta, a fost d ovedit in deajllns prapastia ca e - la sa s a se a nleslece Cll
sa treaca de la la 122 .
h) Spunand cel d e-al optlea CLlva n l ca su flc tlIl
plecat din trup ca re este Cl! totul n elnpc sc :;; ncm ateIialnic e firesc sa fie pedepsit de foc lrupesc, ati
maItllIisit ca e adevaIat acest lIcrlI, anc ca n c trlIpesc puterea proprie aIe tarl c aS a a ceea ce
e netrlIpesc. Dar splIneti ca ac ea sta se face pterea
dumnezeiasca ' e de maC ca se 'ln ta m p la aceasta.
TaI" spre susteea acestLli fapl <\ llIat [ationament

121

Prapastia putea fj folositii ca ]

medieze tr eccrea '111 an1be lc dil'ec\ii ,

I1 n~

cclc d oua locuri ca sa inter-

638

SFANTUL MARCU EVGHENICUL

ln:,

'1 '

, ;
. , ,

, ' ,
, '
' ,
l) 11


n: .
) ;
r:V) vn: , ~

, ; .;

\ ,
rO l) !

') ,
O l r O \( .

')\( \ ;
T l\)( (\, , '

l'l : '
\( ' ,

't )
12.1

cfc5 C posibi I sa se Intample a~a ceva, dar nu e necesar sa se

fJl'IrCilC,I lll tot deauna.

12" I)C \oreIll C ce sufl etul, spuneau latn, s-a supus de buna voie ce101' !nlf~ i , cs te da toI' sa se supuna continuare ~ fara de voie aces . II on~ dumnezeiasca face posibil acest lucru. aceea~i viziune
juridic5 L1sLp ra nlantuir}i car e trece peste ratiunile firii, fapt nelntalnit
' n untolog ica. viziunea juridica puterea dumnezeiasca este
al)sO]LIt5 la rnOC!LII ex terior ~ I~ Ingaduie sa amestece ~ sa desfaca orice
ratiuni L1 le l' dupa bunul plac, desigur favoarea creaturii. Dar
acest caz es le 111 contradic\ie cu Sine ca una ce a creat firea neconforma
( actiul1ile Sale.

ClILJfiIItaI'ea - tesre PHI'gatoI' ilI

639

neaparat necesar 123, cum ca s u flctLII,

- pe sine prin pacat celor trUe>t, cs te da to r
sa li se , cl1iar daca face prin pedepsc l24 > a
dar, ace st lucru este dovedit nicidecum ca se intampla, dar d aca el s-ar fi intamplat, atunci faptul ar p area
ca este logic, dar, poate, alt mod este lo gic. Caci
cineva, mutand rationamentul pe teren contrar, ar putea
zice ca sufletul, - pe sine prin trup celor
, ar trebui ca iarai impreuna cu trupul sa aiba
pedeapsa trupeasca. Caci acest lucru este mai logic
mai drept are mai mare coerenta. , luand spre
acestui rationament acea pilda 1 care se
spune ca sufletul bogatului, mai inainte de restaurarea
trupului se chinuie flacara de foc, va aratati cu totul
cazuti raport cu iniva rasturnand cele ale voastre, prin aceea ca, pe de-o parte, mai intai sp u n eti ca l
da se refera l sfal'itu l cel mai de pe urma se petrece act inca de acum, iar pe de alta, ziceti ca sufletul
bogatului este osandit acu m . Dar zicem ca demonii
",or primi la judecata oarecare trupuri aeriene sau de
foc ca sa fie mai potriviti pentru chinuri, ci ca ei au aceste trupuri dupa acea cadere dupa impatimirea fata de
lumea aceasta trupeasca 125, dupa cum Adam se spune
posibil, d ar

125 Sf. At anasie cel Mare sp une Viata Sfantului Antonie: " Prin u rm ar e, sa dam aten\i e celoI' pe ca e el [diavolullle g ra i e~ te (caci
te), nici sa ne lnfrico~ am de nalucirile lu, fiind ~ ele IllinCinOilSC.

Ciic; este ; adeLJiiI'ati ceea ce se aratii in ele, c; 1'11' lla; fe,l

$; c ' ;" ( 'e
vor arde, cu ncestea iIIcearcd sd-; iIIf';co~eze pe oaIlleII;. )l 5 sCil m5

poarti tncep:ttlIrile ~; ch;pIIr;le !ocIllIl; pregat;t lor.

ca se arala, d aI iara~ i di spar de ]a sine. l nu vatama n ici lll di ntre cei credin cio~i, ( rt cIl s;IIe aseIIIiIIarea !oculIl; CI'I' ; l;"I;'
De aceea ni ci L1~a nu se cuvine a ne teme de ace~tia , caci ,I ' un eltirile
lor sunt nimic datorita 11arului lu Hristos" (PG 26, 880-881), De aici se
Intelege ca exista anume compatib ilitate lntre focl vc~n ic ~ starea
demonilor de acunl ~ a nalu cirilor care le a l ca tJ icsc.

640

SFANTUL ,

,
' ' ,
;
; ;
.
?", , ;

'
; '

' ;
c,u .
.; , .;

,
6)
: ' , ;
; ;
,
, 1J , ,
;
,
,

.
, '

'ronc,u

, '

~ (
) 1 .

126

lor

starea d e cadere o mul nU mai pastreaza decat umbra SU>r-

care le-a avut la lnceput.

_
.
.
127 Negasit. egr:>. es~e vorba de frate le ~au, Gn!?~ne de Nyssa,
care f]>este aceasta tdee operele sale. VeZ1 rugacllHlea dOIlllIeaSci, BEPES 66, . 362; Ciilltarea Ciil1tirloI', 1: BEPES 66,. . 134;
I'ele ClI Vfillt Cat elzetic , 8, BEPES 68, . 393. VezI pentru mal multe date

CI vfilIta rea /- esre PlIrgatorilI

641

ca a imbracat haine de piele dupa calc area de ,

adica tru p mai gros ;; muritor ;; ch ip al celtIi dintai
trtIp 126. $ acest spunem d e la , ci ascltan
du-I pe m arele nostru parinte Vasile, car e le sptIne cu
cuvintele sale talcuirea la Isai a J27
) Confo rm celu i de-al n oual ea , am sptIs
ca es te ni ci ve de nie a cuvio;;ilor n o;;tri Parinti, nicl
vreo alt a minun e car e sa invete despre focu l curatitor.
Dimpotriva, ziceti ca se afla mtIlte asem enea lucru ri
;; la marele Gri gorie 128, dar ;; la a1tii.
A;;adar, la aceasta raspundem, intarlnd ceea ce a fost
spus la in cepu t, anume ca din unele ca acestea 129 se
poate invata despre foc distinct ;; trecator, care s.a
aiba putere curatitoare, ci Parintii no;;tri, care au ;; sadIt
pustietati inceputul petrecerii cere;;ti, - ;; cei egipteni
;; cei palestinieni - au limpezit ca nl mi c de acest fel
exista cu ad evarat, precum s-a sPlls, ei au vazut unele
preinchiplliri ;; ale ace lor osand iri viito are ;;
atI vazut pedepsiti pe cei ce au gre;;it oarecare
mici lucrr, cl pe cei mai necredincio;;i ;; mai rai oameni. la r marele Grigorie, parand ca lntroduce focul curatitor, de fapt nicl el n e-a p redat vreu n foc di stinct
intr-un anume loc, ci infati;;ea za pe ;; altul osandit
;; curatit alt ;; alt 10c. Dar e vorba, precm insu;;i zice,
de cel care au cazut pacatele cele m al ml ci.
j) La al zecelea ;; ultimul cu vant, pornind de la
inrudirea ;; asemanarea acestei credinte focul cUIatitor cu dogma origenista ;; zicand ca aceasta trebuie
studiul Pr. prof. Vasile Raduca, lltl"Og Sjfil1tl IllIi Grigo I'ie de Nyssn,
. 222-223.
.

128 vorba de Sfantul Grigorie ceI Mare '1 de cele fat>ate cartea a ata a dialogurilor (cf. Sfantul Grigorie cel Mare, Dinlogiri despre
l ' , 77, 370, 395) .
129 marturiile la care se efereau latinii .
_

642

5FANTUL M AR C U ,

; [ ;
; [ , -
. c ;
9 0 ;

11

'

1Q lJ : v c ~> ;

QlJTo v

4> .

' ; ,

C:JC

J [ ,

., ; c~ ;

[ XOVTl\C, ' 11

\H1\XOlJo,
.

1'1

; ;
') .

6 ~ ;
;

c ' ~N , 1
'S\

11

11

[,

11

1 ,

.':l!v :.

TCiJ

,J l)()V 'l: ) [

Tlll!OV , ' ,
> \1 'J yo 1 4> 4>
, , 'l: ' .

c~

[) ova Li ij este ca nici m acar ped epsele cap ita le, aici pe p amant,
dcz lantuirea patimi lo r o mene~ ti.
111 l)<1c5 l crcde In tr-o CllriJtire dupa moa rt e, se mai In grije~ te cic c r5 c aici . Credinta Intr-o ierta re post mortem inhiba g rija
1111

Cuva IltaI 'ca Il- ticsIIre PIIl'gaIol'1l

643

l~pa data aceea, din cauza ca adu cc ;;i

suflete10l" cae a;;teapta alta curatC, la ;;
ati [asp u n s cu acelea;;i pe cae le-ati folosit ;; 111l Ina intc, ca nicidecum aceasta predanie li facc pe
oa meni deas3ti, ci mai cu seama ii tee;;te, ca pe
ce se Infc;;eaa de pedepsele cele ustu3tae si d c

ne~uferi t din Ugatriu.

"
Insa n oi, tinandu-ne de cele spuse, zicem ca nici
p edeapsa tecatare infrico;;eaza pe cei ce se p leaca
Se rau, chiar daca s-al" socoti cea mai ustU3tae di/l l 30
toate , ci fie fi du;;i cate putin Se cedinta lui
~en, cezand ca toata pedeapsa este tec3ta~, fie,
facand oarecare distinctie intre cele doua fe1Ui de ped eap sa, diSetui - pe aceasta tecatare ;; se
i~tii ei, din icina moliciunii aceii ;; a asprimii
;;1 geutati virtutii - incat este mai bine ;;i mai infrico;;a pentru ei sa i;;i ingaduie a avea incettudinea viitorul ui ;; n e;;tiin ta ce ie>te felul pedepsei de care or
avea parte cele lucate d e ;; daca fi fost ietati
cu adevarat int- pocainta tiita sau trebuie sa
t~ p te ce1e ce fi date pe fata acea a judecatii - sa u
fie se mai ingiji de nimic, convin;;i ca fi curatiti~intru totu1 131 Caci;;i Domnul, Evanghelie, pe ce1
~are. 11.nun:eJte nebun pe fratele sau n Ugatru
11 tnn:lte, Cl l: g heena (cf. 5, 22), ;; invata ca pentru once cuvan t de>ert vom da sigur socoteala vrem ea jud ecatii (cf. 12,36), ca va fi CU~t foc.
~;;a d~, a~est:a vsu n t mai Infrico;;3tae decat purgatonl ;;1 m al m l;;catoare Se pocainta: a ne impotrivi l u

ai-

cea bU,na ~e mantuire ~ ' mai confor tab il, psihologic vorbind, sa
~tI ca, or ce am face, pana la urma to t ajungem un de trebu ie, vrem

e;.. ~~ed~ . i~?a:irea dupa moarte 11l a posteaza

care Iml lllgad Ulc sa Iml fac placerile aici .

l- sigur~llta

644

SFANTUL

EVGHENICUL

. o1~
; .; J .
, ; ; ,

'l
, '
,
; , '

11

1~ KOO;j ,
] c
Oe;
,
, 11 ~ CtvitQxc.u
] ,
, , .

ClIal1tarea - despre fJurgatoritl

645

Oumnezeu >, trecand cu vederea poruncilc , a ne face

de pedeapsa viitoare > de cl.inurilc ve>nce. Trebuie, dar, precum socotim, ca focul clIr~Jtjtor, despre
care dascalii spun ca e indata dupa moarte, sa fie
luat in mod mai alegoric, insa sa se socoteasca -ea ceva
trupesc - de vreme ce > de catre aceia a fost spus cu oarecare iconomie - incat sa se dea sufletului pedepsit
da inrudita cu el > lui, adica sa fie data osanda
intelegaoare >i nematerialnica pentru sufletul nenlaterialnic > netrupesc. Caci acest chip fiind aCOd > n
cu altii > cu adevarul vom inalta sHivire intr-un glas l
Hristos nSU>i-devaru> Oumnezeul nostru, Caruia Se
toata slava, cinstea >i inchinaciunea, impreuna >
Celui fara de inceput al Lui Parinte >i PreasfantlIlui Sau
Oul., acum >i pururea >i vecii vecilor. Amin.

Bibliografie
Allatius, Octava SYll., L. Allatius, De-octava sYl10do 10
, Roma, 1663.
Allatius, 111 C"eyghtolli, L. Allatius, 1 RO/Jerti C1"eygJ1tOl1i
l 'l11 Versiol1el11 et notas ad Jst conclii Florelltini..., Haga, 1660, Roma, 1669.
Argentis, Rallt., . Argentis,
, Leipzig, 1756.
Askantl1aros, SY111eon, [. Askantharos,
, Atena, 1862.
Bandini, Catal., . Bandini, CataloglIs COdiCU111 Mal1USai01"l111l BibliotJzecae Medicae Lete, -, ,
1764-1770;; Leipzig, 1961.
Balfour, SYll1eoll, D. Balfour, Politico-H.lJstol"icaI wol"ks
Sylneon ArcJ1bisJ10p Tlzessalonica 041617-1429), Viena,1979.
Barbel, J., Barbel, Die ll tlzeoZogisclIe IZedcl1 GrcgOl'
2112, Disseldorf, 1963.
, Acta, S. Binius, Acta COIlCiIia FlO1'enfil1i, 7, Paris,
1636.
, COl1Cilia, S. , COIlCiIia gene-alia cf pIvincia
, 8.
Blastos, Markos, . Blastos, a ...
), Atena, 1968.
Blastos, DokillliOll, . Blastos, )!
, Atena, 1896.

648
649

SFANTUL MARCU EVGHEN ICUL

Boissonade, A J1ecdota , Par is, 1844.

Vriennie (7
7"
, "
, 1 _
ed 1
. 3 1
.
.
'"
u gans, ., Lelpzig, 1768-1784
BuIgans, Ada111, . BuIgaris '
.,
'

c '

'
,
,
.

~o. f? ... V,
c
17' '
,
'

'
- - , ,
, Petersburg, 1797
Can daI, . A~'. RI10d., . Candal, An d re ae Rhodiensis
. . Inedlta ad Bessarionem epistuIa OCP 4 (1938)'
332-371.
"
,
v

Ca~tac.: ]~ ~an~acuzenus,

IoaJ1IliS CaJ1tacuzeni exl1 atorzs HistortaruIll LibI'i ed L S h

3
'
' . c open
(CSHB - , 1828, 1831, 1832).
,
.
. 5
.
. .
Cecconi Concilia C
. '
, . eccanI, tudz stOI'lCl sl/I Concilo di
Fzrenze, , , FIorenta, 1869.

ChaIkockondrJ e.s, Laolici C/lalkockondylae IIistoriarul1l

deIllonstI'atlOJ1lS ed Darko 3 ! ( d
'.
,
. u apesta 1922
'
1927), ed. 1. Bekker (CSHB - , 1843).
'
,
Chr. PaJ., . Cl1restou,
~yy, 3 , Tesalonic, 1962-1970.
ChlVU
' "
. ' ,

, (teza de doctorat), The saIonic 1984
Constas, IC
' h 1
'
.
aus, MaI'k Eugenicos 7'1 ' .
b
.
,
1 l ogze
yzantzne, CCTB 2, ed . ConticeJlo, 2002.
Court~nne, . Courtonne, Saint Basile Lettres tom. -
Pans,1957-1966.
"

Cy dones, Demetrios Cydones, COITespondence, ed. R.

ener tz, 1- , ST (Vatican, 1956-1960).
Darrouz~s, Notitae, ]. Darrouzes, Notitiae Episcopatuul1l
Eccleszae Constantinopolitanae, Paris, 1981.

Regestes, [. Darrouzes, Lcs I'C,'';l's/l's dcs Actes

dll patI'iarcat de ConstantiIlOple V (1/5: Lcs ,"cgcstcs de
1377 a 1410), Paris, 1977-1979.
Dimitrakopoulos, Ellas, . DimitrakopouJos, () C;
, Leipzig, 1872 .
De Sainctes, Litul'giae sive Missae S. S. at111l ]acobi nposl, Basilii Magni et ]oannis C/sstll, C opllsclIli
de l' 111 issae et euclIa I'istia..., , 1560.
Diaman top ou Ios, 1, . DiamantopouIos,
;
, ,

9, AIexa ndria, 1912.

Diaman top oul os, Markos, . DiamantopouIos,

] o;r ,

1889.
Dosith eos, Sy" leon, Dositheos,

Atena,

(xLKTIO , Iai, 1683.

Dositl1eos, , Dositheos, , Iai, 1698.
DositJ1eos, TC/1, Dosit11eos , Ramnic, 1705 .
Dositl1eos, , Dosit11eos, ], Iai,
1692-1694.

C;,

1,

'

A tena, 1889.
Ducas (), M iclaelis DlIcae IstoI'ia Tll1'co-BiznIltilln (13411462), ed. 1. Bekker (CSH B - , ]834), cd. V. GreClI
(Scriptores Byzan tin i, ) , , ] 958.
Chronica, Ectllesis l1 1 OllCl111
Athellanl1n, ed. Sp. . Lampros, L nda, ] 902.
. ., Epistolae pOlltificiae ad Concilil111l FIOI'Cl1tillUHl spectantcs, 3 , ed . G. Hoffmann, Ra, ] 940-1946.
Eustratiadis, . , S. Eustratiadis, ', Pal"iS, 1936.

650

SFANTUL ,

Gass, Mystik, Gass, Oie Mystik des NikolallS Kabasilas,

Griefsvv ald, 1849.
Gill, COI111C., [. Gill, TJle COllncil oj Florence, Cambridge,
1961.
Gill, l , J. Gill, Ellgenills 111, tlle oj tlle union, Londra, 1961.
Gill , fJTS, [ . Gill, Personalities oj tlle COllncil oj Fence and
l l'ssays, Oxford, 1964.
Hanni ck, Stlld, C. Hannick, Stlldien ll den griechiscllen
l slaviscllen litllrgiscllen dscliften, Viena, 1972.
,

'

Acta, [. , Acta ConciliOnlII1 et epistoriI'(J'ctales ac constitutiones SlII1lI110nlln nifi 9

(1 714).
1-I L'fl'it" Ilist. Conc., C. Hefele, Histoire des conciles, Paris,
1907-1949.
lI,l'I', C!IO Ii., . Hnnger, Johannes Chortasmenos (.
1370 - ca. 1436/7). ', Gedicllte 1lI1d kleine SClll'iften
(Wil'n cr Byzantinischen Stdien 7/ Viena, 1969).
Jal'tl'I', W. Jaeger, GI'egoI'ii Nysseni , tom . - (Lei1' , 1960-67).
Jal1n, I , . Jahn,
Il \\ 710/ 2, 15 (1845)/ .
42-73.
Janin, l.l's Eglises, R. Janin, Les cglises et les 1l1OnasteI'es des
X"a/IIls CCJl tl'es Byzantins, Paris, 1975.
JugiL', T!JCO, . Jugie, /
: 71
. ; J ;,

TOCO, 2/ Paris, 1935,

.102-103.

algCas,

MaI'kos, . Kalogeras,

BrIIafJiflJl' l'/ Atena,

1893.

651

BibliogI'afic

Karmiris,

DogIn., [. Karmiris,

I]

/ Atena, 1952.
Kayser, Pllilos., C. Kayser, Philostl'ati libri de gY'l1 l1 flS tica,
. Eugenici il11flgines et epistolae, nOl1dUIl1 editae, H eidelberg, 1840 .
Kominis, Gl'eg. Pfll'dos, . Kominis,
~ p yo oJ, RomaAtena, 1960.
, Vendotis, Kepllala ia, . and G.
Vendotis,

'

1]
1] / Viena,

1784.

Lit., . Krmbacher, Gescllicl7te da

byzal1tiniscllel1 LitaatlIY 11 JustiniaIl bis ZUl11 Ende des
OstI'ollliscllen Reiclles (527-1453), ed. a II-a, Minchen,

Krumbacher,

1897.
Lal'entzakis, Grigorios,

i1'

') I' O J: , Katerini, 1999.

Lambecins, Concilia, . Lambecills, S{/(J'OS fl l1cta COIICilia,
13/ Paris, 1672.
Lampanitziotis, SYIncon, . LaInpanitzioti s,

::
l',

Leipzig, 1791.

Lampros, Argyropouleia, S. Lampros, v ,

Atena 1910.
Lampros, , Sp. Lampros,
/ 4 , Atena, 1912-1923/ 1912-1924/
1926/1930.

652

S ~ U M AR CU EVG H EN JCU'"

LaurenL, : , V. Laurent, Lc Ml'til1 V et l

t7"':I joseJIll 1, REB, 20 (1962) , 5-6.
Lav riotis-Eustratiadis, K tnlogos, S. Lavriotis, S. EustratiaLi is, CntnloglIe oj tlle greek l1l1scrts il1 tlle b''
Il' l' Monnstay 011 M oznzt AtllOS, Cambridge,
1925.
Ll'L), (1 Vasile, Bisaic acti1l1lC, Ed . Limes, CIuj-Na, 2001.

('Il'I' , g'l , Ie bi ographie du cardinaI

Bl'ssa-ion. OCp, 10 (1944), 116-149.
M'l 111011i, ., . Mamoni, ,
; :(. 7 , , ,
25 (ALcna, 1954), 37 7-404, 521-575.
], Mnrkos, Reprint tlle previous work, Atena,
19,"i4.
1I' l1, Ejill1'ail1l, ]. Martin, death EpIlraim in
B)'zaI1Line and italian painting, , 33, I~ New
O I'k, 1951.

, Miklosich an d ] . MiIIer, A ct et DiploInnta gI'aec

'I s et 'j, 6 , Viena, 1860-1890.
Ml'J"CJti, Bcss., G. Mercati, Bcssrione, 36, Roma, 1920.
Ml' I'C,l ti, Jsido1'0, G. Mercati , Scritti d 'Isid oro, iI cardil1a ll' /Zute no, ST, 46, Roma, 1926.
M 'l'l , Notizie, G . Mercati, N otizie de Procoro e
f)l' ll1l' Cid on e, Manuele Caleca e Teotoro Melitin-

,l, l'L a ]ti app u n ti per Ia stia deIIa teol ogia e deIIa
1 1'!tl' a re bizantina deI secolo XIV, ST, 56 (1931).
el'l1i ff, JIltI'odllction, ]. Meyendorff, IntI'odIIction i
I'L'tllllL' de Gnigoire ls, Paris, 1959.
Meycnd or ff, Pnlnlns, ]. Meyendorff, Sf1ldy oj GI'egol'y
Pnlnlllns, L n d a, 1964.

653

B ibliog l'fic

Mi neva,
, ed. , 200~.
Mohler, BcssnI'iOll, L. ; Krdin l Bessl'oIl nls Tllcologe, Hll1Ilanist und StaatsIl1ann, 3 !., Paderborn,
1923-1942.
, Le . . , Le EK,~ nela
Ieterat u ra Bizantina e i loro raporti con art figuraMin eva,

, .

ReCHeil ditdes dcdiees

i l

Il1el1lOiI'e de .

KOIIda-

kov, Praga, 1926.

.
.
Nicol, ClI Ul'cll, D. . Nicol, ClIlIrch and Soctety tlle lnst
CentuI'ies oj Byzn t i UIl1, Cambridge, 1979.
Nicol, Kl1 tak., D . . Ni col, T1Je Byzal1 tinel oj Cnta
kouzenos, DOS, , Washington, 1968.

Al1ecdota,

. , TOJ

~o TOJ , Paris, 1859.

ODM, Ol'ientnlill1H Doc ll Il1e Il t 0I', ed. G. Hoffman,
. ShaugIlnessy and]. Simon, Roma, 1953. ,
,
, , . Oeconomidis,
1, MCll 8, Atena, 1955.
.
,
Al1cIo,
C. , '(;)
tJ' T IJC lI~\o()lK
,

O ecum. Syn.,

A tena, 1840.

' J '(}) '

] ,

4, , 1628.
.
Ombres, Ptrgatol'Y, R. Ombres, Latins a nci Crl'eks In
debate over Purgatory, 1240- 1439, j EI-J, 35, CaJ1lbridge, 1984.
..
Ostrumov, Ivan, istoria l11arii apostnZI/, cd. Scara,
2002.
.
Oudot, Acta, ]. Oudot, Pntriarcllatus COl1stn l1Iil1opolitnnl
acta selecta 1, Citta del Vaticano, 1941.

654

SF.~NTUL MAR C U EVGHEN ICUL

a ch1ees, Gco-g PaCJIYlle-iS D e MicJlaclo ct Al1d-OlliCO

Palco!ogis Libl'i t-cdccll, ed. Bekker, 2 , CSHB _
Bon n,1835.
aadll!s-era1eus, M a rkos, . Papadopou los KCnllllCllS,
;.:: , 2, 11
(1902), 50-69 .
11cill]s-era1ellS, , . Papadopou los-Kel~L1 S, ],
~ '/' 15, Co ns tantinop ol, 1884.
)1ill]s-era1eus, -a-tca, Papadopou los' I'J~lIS, ] -
)' ()' , 17, Consta n tinopol, 1886.
1 I)1JLs, etaass, S. Papadopoulos, '
l'7{ j , Atcl1a, 1967.
[)U I'iOS, tas, Parios, , 7
'(()J ! ...

{')'.::
)'I', Viena, 1785, Tesalonic, 1981.
J1a 1acs i, !)a!IlliSIIl, G. Patacsi, Pala lnis lll bejol'c PalanIS,
!~C\ , 9, Ca1bridge, 1977, 64-71.
1
[1 l'l is, C. Patrinellis,
L 'o
'I ' \{) , A tena, 1966.

, Mf1I'ci Ope-, L. Petit, a ElI gcl1 ici Mitl'opo!itae

!~('s ' al1ti- ll l1iO l1iS t ica, R1a, 1977.
Pc li , ' lI'S., L. Pe ti t, Pl l1'gat01'iO DiSPlltatiO cs
C// 'l1 tio Jlabitae, , 1969.
Pl1ranlzcs, C/ll'Ol1. Ana lcs Ge-g Jat CS P-otovcstia
l', cd. J. I3ckker, CSHB - , 1838.
Pilavaki s, Aco !oIItlIia, . Pilavakis, ltu-gcal officc to St.
SdOl, conposcd by G. EvgllCl1 iCOS, Londra, 1984.

BibliogI'afte

655

Pilavakis, TIIC Fil'st AtilTJletic agail1st MIllI cl Kalckas ,

Ph. , London, 1985.
Piss ideios, Ral1t ., Serahi1 of Pisidia, of
Ancyra, ,
Leip zig, 1758.
Pogodin, Mal'k, Pogodin, St. Mal'k oj Eplleslls al1d thc
oj F!Ol'CI1CC, New York, 1963.
Renau d ot, GCI1I1. t-. , . Renaudot, GClladii at-Jac
COl1 stan ti110pol tal1i JlOIIliliae dc SaaalllCI1to cla-stac,

Paris, 1706.
Rhallis-Potlis, G. Rl1allis and . Potlis,
, 2, A tena, 1852.
R1anidis, RonIaioi, J. R1ani d is, ]
] , , Tesalonic, 1984.
Sakkos, S. Sakkos, ' ,
] , Tesalonic, 1976.
Sch1e1ann, Alexander, MiKO ,
. . 34, 1951, nr. 393, 394.
Sch las, OClIvJ'('s co !c tcs dc GClllladc Sclo!al'ios, 8
, ed. L. , . , Sid eridis, . JLIgie, Paris,
1928-1936.
Sch re iner, . Schreiner, D~ Jfscc// K! l'iIl cIII'ol1ikcl1
(Ch On ica byzantina breviora), 1-111 (CGHB /1-3,
Ser, Vind.), Viena, 1975-1979.
Si10nidis, co. Gl'aplIi, C. S10nds,
] ! ! i::rt - , Londra,
1859.
Synaxarion (Petit), d e aC Eugenicos,
archevequ e d ' , ed . L. Petit, SBN, 2, .
1927, 195-235.
Synaxarion (Petrid is), Le syn axaire de Marc d ' Ep h ese,
introdu ction et texte grec, ed . S. Petridis, REG, 15,

656

SFANTUL MAR C U EVG IIEN ICUL

Consta ntin opol, 1910,97-110, A n nos. 361-365, Atena,

1905.
SyropoLI los, Lcs Me Il10ires dll gIl1l1d ecclesiarqle dc l'Jgse
de CoIIstaIItil1ople, SylvcstI'c SyropolIlos, sUJ' concile de
F!on'l1cc, ed . V. Lau ren t, Paris, 1971. P ri ma ed itie R.
C rey cllton, c- lzistoJ'ia lInionis nOl1 c-, H agae-Comi tis, 660 .
Taft1l~ . TafLIr, T-avcls and Adventlacs 1433-1439. Trad UCCC, edita-e, in trod u cere de M alcolm Letts,
Lo nd ,"a, J926.
liZL's of PillaI's oj OI'tl10doxy, Holy Ap ostles Con, USA, 1990.
Tomatiakis, V-, . : Tomadakis, 7
13/!{l l 1400, Atena, 1947.
ToIllati aki s, Epistolograp h ia, . . Tomadakis,
',1 { , ,
!,{' {lo)'o i: , Atena, 1955.
ra Csa , . A lIlbI'osii T'avc-saJ'i ... n cpistolac ctc., 2
l ., L'Li. L. M ehus, Flo renta, 1759.
Tsi a 111 is, Konstantinos, Mark ElIgcnicus and ColIncil
0/ 1' 'ICC, . . . 14, 1974.
YiOllll1l i1 kis, Evgllcnicul, . Yiomblakis,
)'I' 6 ' ,
( /!)' )' ( {!) () l' : V, Tesalonic, 1982.
Va si li c skij, Sil1od. Kod., V. G. Vasilievskij, Sinodalnyi kod'ks l'jst, Pe tersburg, 1899.

348, 480, 482, 490,

624

204, 244, 264, 282,

404

250, 272, 313, 428

, 202, 250, 252,
254,436,438,582
360
218,230,236,256,
276,288,290, 310
198, 212, 226, 284,
316,330,364, 398
214,266,278,374
; 358, 388, 390,
558,594
304, 306, 310, 346,
348,350,366,446
340
256, 276, 450

400

214
264, 286,

206, 246, 398,

342,364.

286,
360,392,396,414,422,
466,518, 544, 570, 580,
604.
506, 596

256,258, 274, 276, 310

410,
470,532, 578, 584, 594

'

248,258,262
212, 338, 392,
258, 400, 474,
534,580

658

SF NTUL MARCU E V GI!ENI CUL

236, 238, 384,

416,592 '
234,
252,
220, 224,
230,254,378,382, 434,

478

522, 532, 544, 594,

232, 234, 246,

24, 250, 252, 272, 278,
22, 24, 290, 296, 360,
370, 4 18, 436, 538, 572,
3( 220,
2'12,434
[ 244, 246, 254,
262, 37,382
[ n ()l" Q 324
' - 3 12

202,206, 238, 294, 304,

340, .1'16, 368, 372, 480,
482, 500, 550, 574
; 200, 380, 384
226, 234, 236, 258,
272,382,432,498
386, 392, 394,
402,494

220, 222, 244, 262,

264,324,372,374,382,
384, 402, 404,
394

260,282,286,288,382,

430

200, 204, 244, 282,

286,388,390
204, 392,
400

296,318,366,

384,472

324, 364,

200, 286, 268, 282

264,304,350,484,
490,492,538,622,624
398
-; '

252,284,286,370,398,
400

248, 262, 378,

202, 121, 214, 220,
232,242,266,278,290,
212,
214,272,288,232,250,
270,288
288
314
288,
322,
388,390,392
482,
604,608
270, 324, 364
' 244, 250,
258, 260, 262, 270,278,
286,290,382,384,394,
396,398, 400,402, 406
350, 352
354, 368

262,

198, 284, 388, 392

222, 252, 266, 280
,

326, 330, 398

<:

640

659

111dc

442,
444, 448, 450, 506, 512,
522,526, 576, 592, 640,
642
214,
224,278,
220, 222, 224, 226,
228, 230, 236, 252, 258,
266,
236, 264, 324, 368,
218,
220

246,

300,364,

244,264, 374,416,420,
422,426,430,438,
, -) 212, 328

200, 204,
256, 276, 390
202, 204, 274,
276,284,380,394
,

232,250,228,242,252,
254
262,310,436,474

212,266,330,608

660
SFA N T U L M A I{C U E "G!lEN ICUL

258, 276, 324

98, 204, 280, 316,

284, 316

390,60 8
244, 282, 284,
2~8,
206, 244, 264,
274,430,432
2]2, 214, 246,
256, 276, 372,374,382,

200, 2] 2,250,374,378,
4 6,4 8,420,426,42~
432, 440, 522,534,54~

580,582
204, 206, 212, 248,
376
284, 324, 340, 370,
382

206, 370, 482, 578,

600

210, 312, 346

, 482, 490, 502, 504,

530, 570,
318,364
(, ) 264
; () 262
;
() 284, 306, 308,
420, 438

220, 324, 432,

456,464,510,536,538,
576,610
600
398
(-00 204, 206,
208,222, 248, 296, 618
'

392, 394, 396, 398, 404,

422,466,490,504,5]0,
516,524, 572, 604, 622

276, 4 6, 476, 504, 566

,
244, 246, 248, 254,

258,260,262,284,378,
380,382,384,4]0,412,
418,432
196,348,

P1'eCllviil1ta'c,

Episcopul

d e p.s. Lucian,
Caransebe~ului

A/J1'evic1'i
Catalogul

.4
9

1I1tI'odLlce-e: Sfatul

]98, 206, 256,

Cuprins

ope-o1'

Marcu Evgheniculln istorie

Sfiil1tHlui au EvglLel1icul

Studiu teologic: Sfantul Marcu, teologul

Despre Sfanta Treime
Despre Biserica
Despre papa ~ statutul catolicilor
Despre om
Despre ln geri
Filosofie, Teol ogic,
Eshatologia
Viziunea social-politica
Sfintele Taine
Concluzii

13

87
109
ll0
120
132
137
140
148
164
176
186
192

254, 276, 310

OPERE
Marcu, Episcopul eparhiei credincio~ilor din Efes,
196
Preafericitului Papa al vechii Rome

' 516, 522, 528,

532,544,594,626,642

Catre egumenul manastirii Vatopedu

de la Sfantul Munte

210

662

SFANTUL

EVGHENICUL

ClIpriIlS

663

Preacuviosului 1ntre ierorno n ahi i d u hovnici,

i rnie preadoritului H ristos p reacinstitul ui

.
s t apan
f rate, k' eo f an, vnpos
218

Ornilia Fericitulni Marcu Evghenicl,

Arhiepiscopul Efesnlni, la adorrnirea
cuviosului parinteIui nostrn Macarie Koronas

344

Mi tropo litul Efesului catre Teofan

Ca pete parenetice rnnlt folositoare

364

224

UItirnele cuvinte ale Iui Marcu Evghenicul

al Efesului, fiind de fata adunarea
i a Inultora din senat i d intre cetateni
228
Marc, Episcopul Mitropoliei efesenil or,
crcitinilor

af1ati pretutind en i
pc paInant i 1 insle, salutare 1 DornnuI

242

- Evgi1enicul, MitropoIituI Efesu Iu i,

ca tC I:>Itl'iarhuI ecu rnen ic

al Efesului, catre Scholaru l

270
274

282

Epistola catre Isidor d e Kiev

292

lu i al Efes ului
cat C aecare Ioachi rn Sinaitul

300

Epistola Sfantului Marcu EvghenicuI

catC Teodosie, rnonahul cel cazut

304

lui MICU Evgheni cu l, Mitropolitul Efesului,

ca trc senie

326

Ep istola easfan tu u i Arhiepiscop Marcn

al Efesu ln i catre preabinecredinciosul 1rnparat
Ioall Paleolog nl. Lauda la cele rnai frnrnoase
patru f]i a le

preasfin titu ln i Mitropolit al EfeslIlui,

Kir Marc Evgl1enicl, rnatl1r sre
a dreptei credinte expusa 1 ,
la Sinodul ce a avut loc c l

.408

Dialogullui Marcu al Efesului al carni titlu e

"Latinul" sau IIDespre adaugirea facuta
1 Sirnbolul aedintei"

.426

Ze ce silogisrne care arata ca este foc curatitor

.442

Raspunsn rile ace luiai la n ed u rneririle

1ntrebarile aduse lui de cat re cardinali ceilalti
dascali la tini 1 l egatra cu orni liile rostite
.454
Pre as finti tln i

332

..372

Dovedire a arl1iepiscopnlui Marcu al Efesnlui

ca nurnai din rostirea cnvintelor Stapanului
se sfintesc durnnezeietile daruri, ci din
rugaciunea de dupa acestea din binecuvantarea
preotlui cu pnterea Sfantului Duh
386

Epistola accluiai Mitropolit al EfesuIui

catC preot cu nurnele Gheorghe,
t i sa 1 Me thoni.

Expunere a Preasfintitlni Mitropolit

al Efesuli, 1 ce chip a prirnit vrednicia
arhieriei i larnnrire despre Sinodul
ce a fost 1 Florenta

Mitropolit al Efesu lui, Kir Marcu

Evghen icul, corn batere a capetelor latine
pe car e ei le-au 1nfatiat
1 legatu ra cu focul pu rg atoriului
.498

664

SFANTUL

EVGH ENI CUL

eanteletuu~ prearnvatatului Marcul

Evghenicul al Efesului, a doua aarae fat a
latnil, care expune ~ credinta adevarata a

Biseri cii grecilor

.548

Bibliografc

647

lndcx

657