FUNDAMENTELE TEORETICE ALE CONSILIERIL Consilierea - concept, tipuri, etape e £ © Ce este consilierea si cui fi este ea adresati 2 e i in termeni generali, consilierea este 0 activitate psihologici i profesionisti centrati pe relatia de ajutor in situatiile de crizi personal sau colectiva, de impas existential iminent sau trenant, de dificultate in t adaptare, relajionare $i integrare social’. Ba este necesara ori de cate ori 1 persoanele manifestitt blocarea capacititilor uzuale de a face fat t provocirilor vietii ca si problemelor survenite in educarea si dezvoltarea personal. Confruntati cu o diversitate de probleme, cu stressul cotidian in crestere (economic, socio-familial, profesional, politic, ecologic), oameni de cele mai diverse varste, profesii, culturi, etnii, ideologii si religii, traverseazi perioade cu rise dezadaptativ mai mult sau mai putin semnificativ. Indiferent de diferentele dintre ei, de la persoanele inalt capacitate si performante la cele excluse sau marginalizate social, cu totii au nevoie de ajutor specializat pentru a putea depisi obstacole diverse in calea dezvoltarii lor, a relatiilor cu semenii, in lupta pentru supravietuire si de integrare a traumelor. Definitie. Consilierea psihologica este o intervengie de scurtd sau de mai lung& duraté, in scopul prevenirii, remiterii sau asistdrii rezolutive a unor probleme personale, (emofionale, cognitive si comportamentale), cu impact individual, familial si socio-profesional dezorganizator. Ea acoperi o paleta larga de problematici specifice, de la cele educationale la cele de reabilitare, recuperare si reintegrare sociala, de la cele de suport psihoemotional si social, la cele de adaptare si integrare comunitara eficientd... Specific si scop. Cheia tuturor interventiilor circumscrise consilierii este dezvoltarea unor noi strategii de coping existential, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, astfel incat persoanele, familiile si grupurile sau colectivitatile in dificultate sa- si guiseasc& propriile solujii, utilizandu-si potentialul de care dispun. In munca de consiliere scopul este sprijinirea beneficiarilor de a-si rezolva i problemele prin resurse proprii, prin modificarea atitudinilor, conceptiilorsi comportamentelor manifestate in contexte existentiale specifice. Situatiile de viati si variate tipuri de pierderi sau de suprasolicitéri pot genera, intretine sau agrava anumite traume gi raspunsuri dezadaptative sau patogene, cu riscul unor suferinfe individuale si colective semnificative. Acceptarea prin intelegere si schimbarea perspectivei evaluative asupra problemelor de via{a, pe de o parte, si asupra imagini de sine, pe de alti parte, sunt doud parghii psihologice de maxim important in actul asistirii clientului. Relatia de consiliere se configureazi dinamic intre doi poli — consilierul (care adesea se comporta similar cu sau prefigureazi rolul unui psihoterapeut, fiir ca prin aceasta si-l substituie) si client — beneficiarul direct al activitatii de consiliere. Specifice muncii de consilier sunt focalizarea si clarificarea impactului unei probleme sau al unui context de via{i traumatizant, provocativ sau de risc, asupra clientului. Efortul consilierului profesionist este de a-l oglindi pe client in contextul situafiei cu care se confrunt’ si are ca scop ajutarea acestuia de a-si constientiza mai adecvat $i mai complet propriile nevoi, asteptiiri si posibilitati de a face fafa sau de a rezolva si depdsi probleme personale. Ea nu trebuie inteleas& neapirat ca © modalitate de sfatuire expertala, asa cum adesea se presupune in mod eronat de c&tre nespecialisti, ci poate fi privit’, mai curfind, ca pe un proces de explorare impreund a elementelor-cheie care explici, blocheaza sau pot debloca solutia (iile) unei probleme. Aceasta inseamni c& cei doi participanti sau co-parteneri in actul consilierii (cel care asisti si asistatul) descoperi impreun’i noi posibilitifi de reevaluare, decizie si actiune in contextul problematic. Aceasta se intimpla, spontan, dup’ ce clientul a fost sprijinit pas cu pas s& se reevalueze gi s& infeleag’ diferit lucrurile, resemnificand evenimentele gi reactiile manifestate anterior inceperii consilierii. Acest proces de autoreevaluare se produce ca urmare a atitudinii facilitatoare sau de catalizi psohoemotionala gi cognitiva pe care consilierul a manifestat-o pe parcursul intalnirilor. Rolul consilierului profesionist este de a insoti si stimula procesul de autoexplorare al clifintului stu, ajutindu-1 s& constientizeze si si acorde sens evenimentelor si stirilor sale, fri a-i indica sau sugera propriile explicatii. Consilierul nu este un “profesor” care predii o lectie de viat’, ci un co-participant si un sprijin avizat in crearea de catre client a unor strategii personale rezolutive, in stimularea optimizirii si adapt&rii lor la realitate. El este totodati un reper emotional echilibrant si un garant al succesului clientului in munca pe care o parcurge cu sine. Consilierul se va abine de a-i configura clientului_un now plan sau scenariu de viaté dupa propriile-i presupuneri sau nevoi de actiune si nu se va_substitui in nici un caz acestuia in luarea deciziilor sau a optiunilor, respectindu-i valorile.Responsabilitatea consilierului presupune exercitiul constient de a se feri si impuni si s& sugereze propriile solutii sau interpretari clientului, evitand cu ribdare si profesionalism tentafia facila de a-i prescrie acestuia scenarii alternative de viata si solutii prefabricate, de complezenti sau dezirabile social, eventual “educative”. In schimb, i le va putea reperiza, sustine i valida cu entuziasm pe cele pe care beneficiarul consilierii le va concepe, implementa sau schimba in viata sa cotidian’, descurajéndu-le pe cele fantasmatice sau nerealiste... Astfel, consilierul il va reconecta - treptat la realitatea vietii si posibilitatilor sale, ajutindu-1 si dedramatizeze al evenimentele sau trairile, decuplindu-l de la fantasme producitoare de - suferint’, ajuténdu-l_si-siaccepte_limitele cu __naturalete, deculpabilizandu-I pentru vini reale sau imaginare. Adica, altfel spus, il va ajuta s&-si gestioneze si controleze propria viafi mai responsabil, deblocindu-i si recanalizindu-i energia spre scopuri mai realiste si echilibrante. in cazul in care procesul clarificirii si recuperarii clientului se anunt’ a fi mai dificil, pe termen lung, necesitind 0 profunzime si o subtilitate psihologic’. mai inalti a ,Jucrului” terapeutic, precum gi cunostinte si abilitati tehnice terapeutice specifice, consilierul va orienta cazul c&itre un psihoterapeut-psiholog sau medic, cu competent acreditata in domeniu. Desi de cele mai multe ori consilierea este 0 munca centrati pe 0 : persoanti, nu este exclusi nici practicarea ei sub forma consilierii extinse i = de cuplu, de familie, de grup. Trecerea fluid’ a unui proces de consiliere centrat_ pe o problema situational, ‘intr-un proces psihoterapeutic centrat_ pe focalizarea cauzelor psihologice si interpersonale mai profunde, pe psihodinamicile personale si familiale, se practic& adesea, spre binele clientului principal si al celor conectati_ta problema-tinta. Granitele competentelor celor doi specialisti desi sunt fluide, insinuind necesitatea unei colaborari sau detinerea unei duble competente, nu inseamn& ci un consilier este superpozabil sau intersanjabil cu un psihoterapeut. Munca de echipi este cea mai productiv, iar competentele bine stabilite si respectarea lor previn erorile de interventie, conectand benefic pentru client procesul psiho-socio-medical recuperator sau integrator. Cand un caz sau o familie constituie ,,subiectul” comun al unei interventii progresive, multidimensionale, atitudinea terapeutici si de sprijin consensual este cea care garanteaz& succesul. Pierderea ei sau conflictele de comptenta, saboteaz& sau sacrific indubitabil progresul clientului. O bun& echipi de reabilitare, recuperare sau de actiune preventivé actioneazi armonios, complementar si sincron in beneficiul clientilor, iar supervizarea si intersupervizarea de sprijin mutual in i echipa este regula de aur a profesionalismului in acest domeniu. 5 Asistarea de catre un supervizor a echipei terapeutice, (din careconsilierul, fie el psiholog, fie asistent social face parte integranti) facilitez si sporeste eficienta acestor profesii interconectate, dezvoltand o bunt colaborare profesional si interumana intre medic, psiholog, asistent social, defectolog, kinetoterapeut, jurist, parinte spiritual sau alte persoane implicate (voluntari, studen{i). Ea este cheia succesului si a satisfactiilor deloc neglijabile in domeniul foarte larg al asistarii complexe a persoanelor in dificultate. Rezult& din cele de mai sus, c& munca de consiliere este pregatits cu minutiozitate de insisi consilierea consilierilor, iar unele dintre domeniile aplicative ale acesteia necesiti anlizi personal didactic’, formare gi supervizare pe termen lung, ca si suport optimizator sau chiar terapeutic pentru profesionistii domeniului. © Diferenge si interferente intre consiliere psihologic’ si psihoterapie Oferta de ajutor psihologic, educational si social este comun’ celor douk domenii aplicative — consilierea si psihoterapia. Dar mijloacele, desfasurarea, uneori natura problematicilor clientilor, respectiv a pacientilor vizati, ca si intentiile si durata asistarii pot s& difere partial sau fn totalitate. Desi, pe ansamblu cele doua profesiuni sunt surori, ele nu sunt gemene, si cu atét mai putin “univiteline”... S& le abordim pe rand... Desi termenul de consiliere este uzitat si in alte domenii ale vietii sociale, cum ar fi cel juridic, administrativ, financiar, politic, consilierea psihologicaé presupune, dup’ majoritatea autorilor 6 caracteristici (apud.Maria-Liana Stinescu, 2003, pag.4), pe care ne-am permis si le nuanfim dup cum urmeaza : 1. este un serviciu oferit de un consilier cu competenta recunoscuta, care printr-o relatie de natura profesionala, are responsabilitatea de a-] ajuta pe client, folosind tehnici si abilitati pe care le-a dobindit prin educatie si formare profesional’ (master, cursuri postuniversitare, supervizare); 2. formeaza sau dezyolta abilitatea de a lua decizii si de a facilita rezolvarea problemelor clientului; genereazi si catalizeazi alternativele planurilor de viati, ajutind clientul in modificarea stilului de viata. Catalizeazi procesul de luare a deciziilor de catre client sau apartinitori, precum si descoperirea solutiilor viabile pentru acest 3. stimuleazi inviijarea de noi comportamente si atitudini. Dupi Wallace si Lewis (1990, pag.90), consilierea poate fi infeleasi omnesdrept “un proces de invaitare-predare” prin care clientii sunt ajutati si identifice comportamentul care trebuie schimbat si etapele adecvate acestei schimbari. Rezultatul final al consilierii consti in actiunile intreprinse de client pentru schimbarea_ sa comportamentala; 4. este o activitate comun’ a consilierului si clientului, in care respectul mutual este fundamental. O relafie de consiliere eficient’ este aceea in care cei doi sunt egali si stabilesc impreuna scopurile; in cazul asistirii copiilor raporturile egalitare, participative, adaptate varstei si puterii de infelegere a copilului sunt obligatorii (asa c& pregatiti-va s& va si jucati, dind curs copilului liber din voi, dar neuit\nd nici o clip cine sunteti cu adevarat si ce scopuri aveti » 5. indiferent de locul unde se desfisoari consilierea si de natura problemei cu care se confrunté clientul, principala competena a consilierului este capacitatea de a facilita relatiile umane. Aceasta presupune abilititi speciale de comunicare empatic’, de deschidere, maturitate si echilibru emotional; 6. este un mod de viata pentru consilier, deoarece el actioneazii ca un moderator al dezvoltirii altor persoane prin intermediul prezentei sale psihologice — structura personalititii sale faciliteazi sau blocheaz scopurile si efectele procesului de consiliere. Deducem de aici importanta factorului personal in exercitarea acestei profesii care se face nu doar cu cunostinte profesionale, ci si cu “sufletul”, cu capacitatea de a simfi, empatiza si intui, de a fi deschis. Acest lucru este perfect valabil si in cazul practic&rii psihoterapiei, cu un accent mai mare pe abilititi si tehnici specifice unei metode sau scoli teoretico-metodologice in care este format psihoterapeutul, precum si al unui volum de cunostinte diagnostice si terapeutice mult mai larg si adanc in sfera stinatajii si a maladiilor mentale si psihosociale. Tati acum si citeva caracteristici diferentiatoare ale psihoterapiei comparativ cu consilierea psihologica si sociala, in opinia noastra : 1. psihoterapia se adreseazi cel mai adesea unor probleme semnificative din sfera siintatii psihice, psihosomatice si somatice, avand in centru trauma, pierderea, durerea si blocajul in dezvoltare, reactivitatea nevroticd sau consecinfele disociale ale psihozelor, tulburirilor addictive (toxicodependente, alcoolism), tulburirilor de instinct sexual gi alimentar, comportamentelor suicidare, tulburarilor de identitate etc.; 2. psihoterapia este predominant o activitate curativa, de remediere, in vreme ce consilierea este mai curdnd preventiva, de dezvoltare gi de educatie;3. psihoterapia antreneazi un demers explorator si de constientizare (bazata pe insight), cu duraté mai lung (v- terapiile psihanalitice, psihodinamice si experientiale) sau mai scurti (terapii scurte focalizate pe problem’, terapii comportamentale, cognitive, rational-emotive, avand in vedere at&t dimensiunea trecutului sia prezentului, cit si a viitorului, cu accente si modalititi de interventie specifice in functie de metoda si de orientare teoretica (psihanalitic’, comportamental-cognitiva, umanist-existential’). Consilierea desi pistrezi orientarea general a unei coli de formare, se centreazi mai curind pe dimensiunea prezent, deblocand drumul spre viitor dar fri a se angaja in actiuni de analizi, constientizare, reprogramare gi restructurare mentala de profunzime, pe termen lung; 4. gradul de autodezvaluire al psihoterapeutului in relatia cu clientul este mai restréns spre deosebire de cel al consilierului, mai deschis si mai putin expertal in interventie si atitudine; 5. psihoterapia are obiective de profunzime si un plan terapeutic bine structurat permifnd 0 remodelare creatore a personalitifii, cului, rolurilor manifestate si a relafiilor cu alfii si cu lumea, in functie de responsivitatea clientului, in vreme ce consilierea actioneazi limitativ, centrat si mai precis, raportat la un scop bine definit, stabilit impreund cu clientul; 6. in vreme ce consilierea practic’ mai ales relatia terapeutict de la egal la egal (de la adult Ja adult), situindu-se astfel in paradigma umanista, psihoterapiile, prin diversitatea lor practica si alte tipuri de relafii terapeutice — relatia transferential’ de tip parinte-copil, relafia expertali de tip profesor-elev (terapiile comportamental- cognitive). Astfel, consilierea se apropie mult prin natura relatici terapeutice “de la persoani la persoan&” de psihoterapiile umaniste, existentiale si experientiale si mai putin de cele psihodinamice si analitice. Aceasta nu inseamna ca nu se practici si 0 consiliere analitica, de tip adlerian de pilda sau o consiliere analitici de grup. Nu se exclud insi modelele integrative, flexibile, pliate pe realitatea, nevoile si posibilititile de rispuns imediat ale clintilor, care imbin& elemente tehnice gi atitudinale din mai multe scoli, practicandu-se astizi tot mai mult modelele interferente, eclectice sau integrative, atét in consiliere, cat si in psihoterapie; 7. existi tendinta ca in psihoterapie si se utilizeze mai curind termenul de pacient, in vreme ce in consiliere este preferat sau utilizat in exclusivitate cel de client ( adic& cel ce beneficiaz’ de un serviciu ameliorativ, optimizator, nu neapirat, vindeciitor, restructurativ sau transformativ in dezvoltarea personal, situatie evident in cazul serviciului psihoterapeutic).are i In concluzie, chiar dact disputele terminologice par fark de sfirsit, ce, consilierea continu’ s& se defineasc& mai curand ca o activitate suportiva, rte de ajutorare limitati, precisi in anumite cadre gi jalonaté de scopuri ve, imediate, clarificatoare, actionand oarecum la “suprafata” icebergului si ia inind prea putin cont de procesele inconstiente. Psihoterapia, dimpotriva, de tinde s devina un proces de profunzime, axat pe dinamica restructurativa ca a personalitatii, la nivel constient, inconstient si uneori transconstient, din dD. care deriva noi scenarii de viata si un nou modus vivendi. Ea utilizeazi de impasul maladiv ca 0 posibilitate de autodeblocare gi de relansare in Iupta at, pentru via si bunistare psihosociali, ca pe o “lectie existential” sau 0 de incercare plinii de sens. de Interferente si suprapuneri. Ceea ce au ins’, in comun, ambele ul domenii de asistare umani sunt urmitoarele elemente: is 1. ambele urmirese gi scopuri identice: explorarea propriei persoane e si intelegerea de sine; clarificarea si pozitivarea imaginii de sine, ui, cresterea autoincrederii si a capacitatii de face cele mai bune Ie alegeri pentru sine, deblocarea resurselor personale de coping si de dezvoltare pe cont propriu; 2. ambele cauti si reducd si si transforme comportamentele de autoapirare nevrotica, tendintele la repetarea comportamentelor de esec, a modurilor stereotipe, rigide de a gandi si actiona; 3. ambele dezvolt& capacitatea clientilor de a lua decizii si de a-si remodela traiectoria de viati, unele dintre metode stimulind in special solufiile alternative de viati si adaptarea creativa (v. orientarea experiential in consiliere si psihoterapie); 4. ambele utilizeaz’ autenticitatea gi calitatea relatici terapeutice sau de consiliere, comunicarea mediaté de “prezenta” personala si adesea de carisma profesional a terapeutului sau consilierului; 5. ambele se finalizeazi cu o reevaluare a stiri si modificarilor i survenite in relatia clientului cu sine si cu alfii, cu o mai bunk _ acceptare si revalorizare de sine din perspectiva propriilor calititi si defecte, a potentialului de care dispune si pe care invati si gi-l reactualizeze si dezvolte permanent. Efectul acestor schimbari consté in configurarea de noi obiective si dezvoltarea unor noi strategii de adaptare. Mai simplu spus, un efect real este cAstigarea “pariului” cu viata. Iar zimbetul final de despartire si respiratia profund eliberatoare a celui care consimte s& intrerupi in mod firesc contactul terapeutic la momentul potrivit, valoreazi mai mult decat orice cuvint de multumire sau promisiune de vitor... Restul rezolv& natura, in mod spontan si intotdeauna in favoarea clientului, chiar si atunci cénd viata il confrunté cu o noua appincercare sau ameninfare. De data asta el 0 sa stie cum s& fat fat’. De unul singur. Adic& prin propriile-i “puteri”. * CAteva tipuri de consiliere psihologici si socialt Radacinile istorice ale consilierii sunt intrucitva comune cu cele ale psihoterapiei, adic isi trag seva din trecutul imemorial al practicilor colective si individuale vindecitoare, al riturilor magice si samanice si chiar in asa-numitul “sfat al batrinilor” din societ%{ile primitive tribale. Sfatul duhovnicese practicat in matricea spiritual’ crestin§, practicile de exorcizare gi vindecare spiritual au contribuit si ele pe deplin la treptata laicizare a asistirii bolilor si necazurilor sufletesti sau sociale, extinzindu-se in epoca moderni in domeniul educatiei si al reprezentirilor sociale despre cum poti trai mai in acord cu tine insuti si mai sinatos. Dupi al doilea rizboi mondial, consilierea se impune ca o practic’ uzuali a activititilor de asisten{% social, psihologici si medical’. La aceasta contribuie prin informatii si repere metodologice specifice, orientarea vocagionaldé (pentru carierii),- psihodiagnoza inteligentei, aptitudinilor si personalitatii, precum si relativa structurare a celor trei mari directii in psihoterapie (psihanaliza, comportamentalismul si noua paradigmé umanistit). Toate acestea, corelate cu o multitudine de problematici sociale de inadaptare, marginalizare si suferint, agresivitate social’, dependent, abandon si violent familial’, precum gi exacerbarea frecventei tulburirilor emotionale si de adaptare in comunitate in intreaga societate vestic’, au transformat Consilierea psihosocialié intr-o dimensiune a lumii civilizate aspirand la securitate si bunistare. Fenomenele sociale si economice de dupa anii 40-50 au extins consilierea din sfera educational si a formirii profesionale in cea a metodelor de ajutor profesionist in noul context social creat. Apare astfel necesitatea rezolviirii numeroaselor probleme individuale independent de cele comunitare. Carl Rogers propune initial, in acest context, termenul de consiliere ca inlocuitor al celui de orientare vocationalii, prea restrictiv, iar anii ce vor urma leaga strins practica de consiliere de cea de psihoterapie, a clrei traditie era incontestabilé. Pragmatismul gi simplificarea demersului, mobilizarea rapid si exceptional in sprijinul persoanei sunt insti conotatiile de baz ale noului subdomeniu profesional — consilierea. Ea isi regiseste vocatia mai intai pe terenul scolii dar se extinde rapid in organizatiile neguvernamentale, in asistenta social’ si in educatia pentru sfinitate. Urmeazi_pitrunderea pe terenul managementului organizational si mai ales pe terenul greu de asistat al pemnninnenniiinessnistcie tesfat’, s a 1 1 1 familiei, al abuzului fizic gi sexual, al toxicodependentelor a ciror frecventii creste fri precedent, de la un deceniu la altul. Persoanele cu nevoi speciale, copiii cu handicap gi bolile ce necesita spitalizare prelungit, predispunind la fenomene de hospitalism, cazurile de abandon al copilului tot mai numeroase, asistarea batrinilor cu probleme de depresie, strvicie abandon si izolare (odat’ cu prelungirea duratei medii de viati), creazi noi provoctiri consilieii psihologice si sociale. Anii 50-60 marcheazi infiintarea “Organizafiilor profesionale de consilieri” care activeazi atat pe terenul scolii, cat si al muncii. in 1954 se consemneaza aparitia primei reviste de specialitate in $.U.A. -“Journal of Counseling Psychology, editati de Gilbert Wrenn si Frank M. Fletcher, iar in 1959, Anne Roe argumenteazi publicistic necesitatea educatiei universitare a consilierilor ca specialisti (v. op.cit. 2003, p.8) Tipurile de consiliere care se contureazi sunt : - consilierea personal’, de cuplu si de familie consilierea vocational sau educationalit consilierea organizationali si de grup. Cu timpul dinversificarea problematicii psihosociale genereaz noi aplicatii, din ce in ce mai specializate si cu formiri din ce ‘in ce mai complexe. Apar astfel: - consilierea marginalilor si excluderii sociale, consilierea integratoare si de suport a copiilor strizii si persoanelor adulte fir adipost ( v. in acest sens si contributiile romfnesti recente semnate Victor Badea, Marian Enache, edit. Sper, 2002, Victor Badea si colab, edit.Sper, 2003, V.Badea, Larentiu Mitrofan, edit.Sper, 2004); - consilierea persoanelor afectate de SIDA si a familiilor lor ( v. si Tolanda Mitrofan, Doru Buzducea, 1999 si 2001); - consilierea personalului care asisti persoanele aflate in iminen{a ii — medici, asistenti sociali, psihoterapeuti, thanatoterapeuti si consilieri spirituali; ( gradul de suprasolicitare al cadrelor medicale si sociale care lucreaz cu bolnavi neoplazici, leucemici, infectai cu HIV este recunoscut ca psihopatogen si depresor si in consecinti acesti profesionisti necesita ei ingisi asisten{ de suport psihologic); - consilierea toxicodependentilor si a familiilor lor ( v. si lucrarea sub coord. I.Mitrofan —Terapia toxicodependentei — posibilitii si limite”, ed. Sper si “Salvati Copii”, 2003); - consilierea persoanelor abuzate fizic si sexual ( copii si adulti); - consilierea familiilor si copiilor adoptati si in plasament; - consilierea copiilor institufionalizati, a mamelor sociale si a personalului dit de ocrotire);varstnicilor institufionalizaji si neinstitujionalizati (gerontoconsilierea); - consilierea victimelor violenfei_ domestice si a fami dezorganizate; - consilierea psihosexuali si contraceptiva; - consilierea cuplului si familiei cu disfunctii de relatie si comunicare; - consilierea parental-filiali - “Gcoala pirinfilor”; rea premarital; - consilierea pre si postnatalii (puerperalii); - consilierea p3rintilor adolescenti; - consilierea victimelor traficului de carne vie; - consilierea imigrantilor; - consilierea minoritarilor; -consilierea persoanelor cu nevoi speciale - consilierea managerialii $i terapia orga - consilierea pastoral si spiritual. iei i a familiilor lor; tionalii; Pe méasuri ce transformirile economice, politice, ideologice antreneaz& noi crize si provociri sociale, oamenii se confrunta cu alte tipuri de probleme psihologice si sociale ce necesiti ajutor si asistenti specializati. Aga incat ne asteptim ca in urmitorii ani, odat’ cu integrarea {Ari noastre in comunitatea europeani, dar si ca urmare a impactului globalizirii economice si culturale, nevoia de consiliere integratoare, de facilitare, suport si dezvoltare personal s& creasci. Un loc special printre beneficiarii acestor servicii il ocupa tinerii si copii, consilierea preventiva in special a comportamentelor dezadaptative, delicventiale si toxicodependente fiind actualmente o prioritate. Din punct de vedere al obiectivelor si situafiilor care necesita acest tip de interventie se pot distinge alte cAteva tipuri: - consilierea preventivi ( ex. Programe de educatie sanitara si sexuali, de alegere a carierei,de integrare a copiilor cu nevoi speciale, de prevenire a riscului pentru consumul de droguri etc); - consilierea de facilitare si mediere ( ex. urmireste optimizarea comportamentului relational individual, de grup sau familial asumarea responsabilititii propriilor actiuni si dobandirea unui comportament mai asertiv si prosocial. Corectia nor comportamente care predispun la esec relational sau la erori de infelegere a anumitor situafii, reactii si atitudini constituie obiectivul unei consilieri de remediere sau de adaptare. Optiunile educafionale, comportamentele parentale, acomodarea _ intre membrii unei familii disfunctionale, adaptarea la mediul scolar sau profesional, constientizarea propriilor calititi si defecte, a intereselor, disponibilitatilor, talentelor si aptitudinilor, integrarealiizati intr-un nou mediu socio-cultural, pot fi obiectivele unor demersuri de consiliere); niliei - consilierea de dezvoltare personala, individual sau in grup isi propune stimularea expresiei personale, a creativit3{ii i atitudinilor integratoare sau tolerante, a maturizirii afective, cognitive si cares spirituale, a puterii de manifestare si afirmare a cu-lui, a competentelor profesionale si creatoare intr-un domeniu. Ea urmiareste realizarea procesului de autoactualizare de care vorbeste C.Rogers $i constientizarea stadiului de dezvoltare in care se afla fiecare client. Consilierea stimuleazi_conceptul de sine, modificarea stilului de viati opentru cresterea bunistirii si acceptarea modificarilor firesti care tin de varst ca si de acceptarea mortii ca pe un eveniment firesc, de tranzitie in ordinea natural gi spiritual’; - consilierea centrati pe situatiile de crizi aduce sub focusul interventiei resemnificarea si acceptarea_ momentelor de crizi ca momente de “crestere” personali si interpersonal’, prilej de zice schimbare a strategiilor nepotrivite sau eronate care s-au dovedit alte inadecvate in raport cu ciclul de viata si cu contextul actual. Este un bun prilej de invitare a unor rispunsuri alternative la probleme vechi care se repetii si de reprocesare a semnificatiilor evenimentelor dintr-o perspectiva schimbati’ sau mai matura. Consilierea ajuta clientul aflat in situatie de crizi si se confrunte cu frustririle si si-si reformuleze noi obiective, s& ierte si si accepte pe allii, iertindu-se si acceptandu-se pe sine. fl invati si fact fart traumei, deceptiei, dezamiigirii sau imprevizibilului nifucitor al unor situatii, investindu-le cu sens. Ce tipuri de crize pot fi itt asistate? Toate tipurile de pierderi si abuzuri, tentative suicidare, pierderi de sarcina si reactii postavort, sarcini nedorite sau rezultate si in urma unui viol, pierderea locului de munc’, somaj prelungit, "oi pierdere in statut si prestigiu, dependente diverse (alimentare, de droguri etc.), decesul unei persoane dragi, detentie, dezechilibru ea financiar si emotional, anxietate de separare, divort, maladia grav al, familici, aparitia unui copil cu handicap ui sever sau impasul educational al acestuia ~ ex. copilul autist, etc. or Ie ie * Etapele unui proces de consiliere le e u Sunt destul de asemiinitoare celor ale unui proces psihoterapeutic, a cu diferenta c& durata si amplitudinea explorarii sunt mai reduse in cazul a consilierii. Iati care sunt aceste etape :- evaluarea completa a cazului in contextul situatiei de viati cu care se confrunta; = identificarea problemei de baza si a celor derivate din perspectiva clientului si a consilierului; schitarea obiectivelor consilierii impreun’ cu clientul si acceptarea contractual a cadrului consilierii (durata si frecven{a sedinfelor, locafia, costurile, clarificarea intenfiilor,- asteptirilor mutuale si a manierei de colaborare pe parcursul consilierii, asigurarea clientului de respectarea principiului confidentialita - realizarea relatiei si stimularea aliantei terapeutice, a contactului facilitator muncii de explorare $i clarificare; - explorarea problemei, analiza rispunsurilor emotionale, cognitive si comportamentale ale clicntului la problema identificati si conectarea lor cu obiectivele initiale; reformularea obiectivelor de lucru in functie de evolutia relatiei si de reactivitatea clientului in procesul de consiliere; - facilitarea insight-urilor si descoperirea impreun’ a solutiilor posibile = conceperea si alegerea personal’ a noilor rispunsuri, comportamente si scenarii de via, proiectarea si luarea noilor decizii; - implementarea deciziilor si strategiilor alternative in propria viat = sustinerea consilierului si validarea solutiilor rezolutive de viati practicate de citre client; - evaluarea finali a rezultatelor consilierii; - fncetarea de comun acord a consilierii cu mentinerea unui contact catamnestic de confirmare a evolufici ca si de reluare a unui now ciclu in caz de nevoie ( principiul “usilor deschise”). ¢ Evaluarea muncii de consiliere Succesul unei consilieri, ca si al unei psihoterapii. const in posibilitatea clientului de a nu rimfne ancorat sau dependent de consilier, ca urmare a deblocirii capacititii sale de a-si gestiona si rezolva problema intr-un mod responsabil. Aceasta presupune ci persoana (ele) consiliati(e) invajé sd emiti solufii discriminative, s&-si asume consecintele, si evite repetarea erorilor si in caz de esec si aibe capacitatea de a se remotiva pentru o nou’ incercare de solutionare a problemelor, utilizéndu-si toate disponibilitatile si neasteptaind permanent © noua forma de ajutor. Adica, altfel spus, invati s& se auto-ajute..care otiva lierii cului rile, de de ului tive “de iin ilor tet ou a ) e a t meus acceptindu-si in acelasi timp limitele si solicitind sprijin numai atunci cAnd nu gi-I poate oferi singurai, cu adevarat. Acceptarea unei situafii ireversibile, de genul unui handicap si invatarea convietuirii cu el in condifii de liniste, optimism gi menfinere a contactelor sociale integratoare poate fi de asemenea un succes al unei consilieri. Un nivel crescut de autoincredere si de clarificare asiguri autonomia clientului si asterne calea unor comportamente responsabile si unei bune capacititi de a face fat’ stressurilor, crizelor sau provocirilor existenfiale ulterioare. Esecul muncii unui consilier este lesne de observat atunci cand persoana consiliati stagneazi in reactii de negativism, inerfie, Jeamentativitate, neajutorare si dependenti sau isi agraveaza reactiile dezadaptative, ori se ancoreazi in conduite de santaj emotional, comportament protestatar sau revendicativ, perseverfnd in eroare si autosabotindu-se. Acesta este semnul fie al unei _interventi neprofesioniste a consilierului, fie este indicatorul necesitatii unui proces terapeutic mai _adinc si mai bine structurat. in consecinta cazul poate fi orientat catre un terapeut profesionist sau catre un alt consilier. Uneori, conditiile externe, contextul socio-familial sau socio- cultural pot frana sau defavoriza demersul unei consilieri individuale, de aceea este necesar ca interventia s& fie pe cat posibil multidisciplinardt si s& nu ignore nici unul din factorii care pot contribui la o situatie de crizi. Lucrul cu familia extins’, de pild’, sau cu colectivitatea implicat%, inu-o maniera sistemica, lirgeste sansele unei interventii corecte, de succes. * Condifii facilitatoare ale consilieri Un rol important in profesarea activititii de consilier il detine respectarea nevoilor si valorilor clientului, precum si a caracteristicilor sale diferengiale, care reflect’ o anumiti cultura, cu norme, tradi valori familiale, morale si spiritual-religioase specifice. Consilierii au avut intotdeauna in vedere reperele socio-culturale si istorice ale evolusiei persoanelor asistate, iar recent activitatea lor s-a imbogitit cu consilierea cross-culturald care semnaleazi semnificatia lwirii in atentie a diferentelor intre consilier si client privind mediul cultural, social, etnic sau rasial. in special consilierii care asistt persoane apartinand unor grupuri minoritare, cum ar fi imigranti, homosexuali, varstnici, toxicodependenti etc. au nevoie si inteleagi atitudinile, valorile, credinjele si problemele fiecirui grup minoritar. Aga de pild’, consilierea gerontologica poate ajuta varstnicii si se reintegreze in via, si acceptemoartea cu seninatate sau si se pregiteasci pentru marea trecere. Dar pentru aceasta este nevoie ca un consilier sa fie familiarizat cu realitatea existential’ a varstnicilor care se confrunté cu un risc ridicat pentru depresie, alcoolism si tendinfe suicidare, dificultiti financiare si de s&niitate ireversibile. O alta problema care este necesar si se aibe in vedere 0 constituie discriminirile, stereotipiile si prejudecitile cu care se confrunt& grupurile de minoritari, fie ele mascate, fie exprimate. Dezvoltarea identitatii de sine si autoacceptarea sunt obiective importante in munca de consiliere. Interventiile pe grupuri minoritare sau asistarea persoanelor care fac parte din aceasti categorie pot fi ficute corect numai in baza cunoasterii etapelor psihologice prin care trec oamenii cu sentimente de opresiune. Modelul teoretic elaborat de Atkinson (apud. M-L.Stanescu, op.cit. p.23) precizeaza particularitatile acestor etape dupa cum urmeaza : - Conformarea — se apreciazi cultura dominant, se dezaprobi propria cultura si se manifest atitudini discriminative fata de alte culturi; - Disonanja — apare un conflict intre aprecierea si dezaprecierea propriului grup, pe de o parte, iar pe de alti parte, intre aprecierea si dezaprecierea propriului grup si a grupului dominant; ~ Rezistenja — se caracterizeazi prin conflictul dintre empatia fati de alte minorititi si ctnocentrism, pe de o parte si dezaprecierea grupului majoritar pe de alta parte; - Introspectia — se refer’ la analiza propriului grup, la evaluarea altora pe baza etnocentrismului; - Articularea sinergica sau constientizarea : aprecierea propriului grup si a altor minorititi si aprecierea selectiva a grupului dominant. Pentru a evalua corect un client care aparfine altor grupuri culturale, consilierul trebuie si cunoasca istoria sociala si calitatile distinctive ale subgrupurilor etnice sau socio-economice, cum ar fi de pild, ce inscamna pentru acel grup a fi normal sau anormal. Orice proces de consiliere urmireste producerea de modificari in viata clientilor. Ori, in consilierea grupurilor minoritare, o parte din mijloacele interventiilor clasice se pot dovedi inadecvate, ca de pildi contactul vizual, exteriorizarea sentimentelor, a vorbi mai mult decit a actiona, etc. “Cunoasterea fundamentelor culturale gi sociale ale profesiunii de consilier este utili acestuia in tentativa de a-i ajuta pe clienti si isi identifice sau reconcilieze rolurile diferite pe care le joac& in viata’. Se formeazi o receptivitate fati de problemele etnice si culturale ale unei societ&ti multiculturale gi se obtine o familiarizare cu paleta att de larg’ a problemelor din viata de zi cu zi. In final, consilierii trebuie si cunoasci multe alternative ale stilului de viata’, pentru a asista clientii in rezolvarea problemelor de viat4"( op.cit.pag. 24).- Dar itatea entru si de ‘tituie urile ii de iere. arte sterii une. 23) ‘obi ui orea asi ‘ati tui rea hui ari ile jerea ca relafie de ajutor * Con: Oferta de ajutor pe care o practic’ un consilier difer’ de alte tipuri de ajutor pe care le gisim in viata cotidian’. Identitatea profesional’ a rolului de consilier s-a decantat treptat inglobind cunostinfe teoretice variate: psihiatrie si psihologie clinic’, teoriile invi{arii si dezvoltarii, psihanalizi si consiliere pastoral. Dupi Kurplus, se precizeati patru caracteristici ale relatiei de ajutor in consiliere : - este o relatie umani; - presupune o influent socialii; - dinamica ei depinde de abilitatile si deprinderile profesioniste ale consilierului (skills), dar si de capacitatea responsiva a clientului; ~ presupune o pregitire teoretic& hotiiratoare. in calitatea sa de relafie umané, consilierea se bazeazi pe resurse empatice, respect si adevir. Empatia emani si se manifest din ascultarea activi, centrati pe sentimente exprimate sau neexprimate verbal de client, dar sugerate sau relevate nonverbal. Empatia, ca o component’ de bazit a personalitit consilierului poate fi misurati si exprimat’ sub mai multe forme. Ivey (1988) distinge empatia substractivi (prin care consilierul se indepiirteaz de client), empatia bazali (in care rispunsurile consilierului sunt paralele cu enuntul clientului) si aditiv’ (in care rispunsul consilierului invadeazi ideile si sentimentele clientului). Respectul presupune mentinerea unei atitudini non-evaluative fat de client, atentie acordati clientului, acceptarea sa neconditionat’ si valorizarea lui ca o persoani demni de stimi si valoare, cum afirm’ CRogers (1951). Sinceritatea gi onestitatea se refer la pozitia fat de sine a consilierului, congruenta intre ideile, sentimentele, comportamentul si orientarea sa teoretic’. Sinceritatea si deschiderea de sine sunt “pasaportul” citre increderéa clientului. Relatia de consiliere realizeazi si un proceas de influenta sociald. Sensul acestei forme de influenti sociali consti in stimularea unei dezvolt&ti armonioase a celui asistat. Acest lucru nu se poate realiza decat daca un consilier isi dezvolt& la randul lui o serie de calititi. Pietrofesa, Hoffman si Splete (1984) consider’ c cele mai semnificative calitéti care definesc un consilier sunt : competenta, puterea si intimitatea. Prin competenjd, autorii infeleg abilitatea consilierului de a-s accepta propriile limite, de a se comporta pozitiv cu clienjii, de a emite asteptiiri realiste fat de clienti. Puterea se refer’ la abilitatea consilierului de a influenta clientul fri a-l controla, iar intimitatea vizeazi abilitatea lui de stabili o relatiesincera si deschisi, fara teama respingerii. La acestea se adaugi si alte calitifi necesare, dar care luate in sine nu sunt suficiente pentru exercitarea profesiei de consilier, cum ar fi : abilitatea de a demonstra nivelul de expertizd (competent), atractivitatea ( capacitatea de a fi plicut si de a induce ginduri pozitive despre sine), credibilitatea,( rezultat din nivelul su de congruent intre comportamentul verbal si cel non-verbal - mimico-pamtomimic, gestual, neuro-vegetativ, emotional). Nivelul de competent’ (abilitare si deprinderi de consiliere) se poate antrena si optimiza prin programe speciale. Dup’ Egan (1988) trainingul de abilitare urmireste dezvoltarea urmitoarelor abilititi ~ stabilirea unei relatii “lucrative”; - comunicarea de bazii si avansat’; - ajutorul oferit clientului in a descoperi ciile de auto-ajutorare gi auto-stimulare; - clarificarea problemei (problemelor); - formularea scopului sau a tintei; - elaborarea unui program de dezvoltare; - implementarea programului; - evaluarea rezultatelor finale. Aceste deprinderi profesionale faciliteazi la asistat dezvoltarea unor deprinderi proprii de rezolvare a problemelor si de auto- responssabilizare. Etapele unui proces de consiliere, priviti ca o relatie de ajutor sunt, in acord cu Gazda (1984): 1. facilitarea — etap’ axata pe injelegere gi explorare de sine, pe baza a trei abilititi ale consilierului : empatie, respect si stil cald; 2uranzitia — facilitarea propriei antelegeri si a angajirii in schimbare. Aceasta necesiti concretete, adevir si deschidere de sine din partea consilierului; 3. actiune — angajeazi alte dou’ abil urgen{a pentru a determina clientul si se implice intr-o directie corespunziitoare. Cunostintele teoretice il ajuti pe consilier si aibe acces la psihologia clienfilor, la dinamica personalitiii lor in situafii variate. Oricare ar fi orientarea teoretic’ pentru care opteazi un consilier (psihodinamic’, cognitivi sau umanist-experiential’), el tebuie si cunoasci foarte bine teoriile personalititii, si posede cunostinte despre dezvoltarea umana (a varstelor), conceptele de bazi ale consilierii si modelele de baz’ ale psihoterapiei. Complementar modelului medical, consilierea, ca si psihoterapia, actioneazi asupra intregii persoane, inclusiv asupra relatici dintreBSN eaecces canscaeeeee eee aca ae ea ee bait, re si area ato- tor aa tea si tie la er sa si componentele mediului gi cele intrapsihice. Se dezvolt& astfel o atitudine de mobilizare anti-boali si o stimulare a resurselor compensatorii prin care clientul este eliberat de prejudeciti si anxietate de esec, fiind infeles in contextul realititii in care triieste. Se poate vorbi de o”filosofie” a consilierii profesionale bazati pe tei principii: - sarcina esentiali a consilierului este facilitarea dezvoltirii umane; - consilierul trebuie si ia in considerarea mediul social, psihic si fizic al clientului; = scopul consilierii este de a pregiti o corespondenti dinamici intre persoani si mediu. Rezultatul aplicirii acestei interventii este dezvoltarea sinelul psihosocial, astfel incat si ating’ un nivel de functionare superior : rezolvare de probleme de via, fortificare in fata schimbirilor, o adaptare mai flexibil’, un mai bun control al propriei vieti. “Viznd aspectele psiho-sociale mai mult decat cele intra-psihice ale dezvoltiii si cresterii, consilierii trebuie s% cunoasc’i semnificatia unor concepte precum : rol social, comportament social, comportament de “coping”, sarcinile dezvoltirii, raportul dintre comunitate si grupul social, program de prevenire sau remediere.” (L.M.Stinescu, op.cit-pag.27) INTREBARI RECAPITULATIVE . Ce este consilierea gi prin ce se deosebeste de psihoterapie ? . Care sunt principalele tipuri de consiliere psihologict si ce domenii de aplicatie au ? . Ce etape se parcurg intr-un proces de consiliere ? Pe ce resurse se bazeazi consilierea ca relafie de ajutor ? pe BY