CAPITOLUL 1 In care impdratul David, fiindcd a cunoscut marele neajuns pe care i l-a pricinuit pacatul, cere de la Dumnezeu mila Lui cea mare. \. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta. La inceputul acestui psalm, in care David I roaga pe Dumnezeu sa-] miluiasca dupa mare mila Sa, se araté cum ca acesta este in mare si jalnicd nenorocire. Sfintitul Augustin spune: ,,Cel_ care cere mare mila mdarturiseste mare ticdlosie“. Si aceasta mare ticdlosie nu este altceva decat in- susi pacatul. Fiindca celelalte ticdlosii ale acestei lumi sunt, in comparatie cu pacatul, ticdlosii nu- mai cu numele, caci ele ne lipsesc nu de binele cel adevarat, ci de lucrurile cele vremelnice si va- zute, care in cele din urma se pierd odata cu moartea. Numai pacatul este cu_adevarat_ticalo- sie, caci el ne instraineaza_de Dumnezeu, care este binele cel adevarat, desdvarsit si vesnic. Da- vid, vorbind cu Dumnezeu in psalmul acesta, nu indrazneste sa-L numeasca Dumnezeul lui, caci 19prin pacat s-a lipsit de El. Un imbunatatit in cele duhovnicesti zice: ,Eu nu indraznesc sa Te’ nu- mesc Dumnezeul meu, caci, pacdtuind, Te-am pier- dut. SA Te cheme «Dumnezeul meu» cei nevino- vati si drepti, iar eu, pacatosul, numai atat zic: Dumnezeule, fa mila cu mine !*. Ce nenorocire mare pentru un suflet necajit sa se departeze de la Dumnezeu si sa-L piarda astfel incat nici el sd nu mai fie al lui Dumnezeu, nici Dumnezeu sa nu mai fie al lui. Cu toate acestea, noi simtim foarte putin aceasta departare si toc- mai aceasta este ceea ce face ca ticdlosia noastra sa fie covarsitoare. Daca ne lipsim de sanatate sau daca cAstigiam vreo judecata sau dacd ne moare cineva din cei dragi ai nostri sau daca pierdem prietenia vreunui mai-mare al lumii, nu mai avem mangaiere, iar intristarea noastra nu are sfarsit. Dar daca pierdem pe Dumnezeu, darurile Lui, prietenia Lui, tainele Lui, aceasta nici nu o luam in seama si nici nu plangem. Nenorocirile acestei lumi ne supara peste masurad, dar aceasta adeva- rata nenorocire nici macar nu ne tulbura, cu toa- te cd este nu numai cea mai mare dintre toate, dar este si maica a celorlalte, dupa cum spune in- teleptul: ,Ca ceea ce face pe om nenorocit nu este altceva dec4t numai pacatul*. Aceasta nepdsare pe care o avem fata de pa- cat nu vine din alta parte decat din orbirea mintii noastre. $i David se afla in asemenea orbire atunci 20cand avea in stipfnirea lui pe Batseba, cand luase viata lui Urie si cind fmpdaratea in tihnd si mare bucurie. Dar cand Dumnezeu, prin mijlocirea proo- rocului Natan, a infipt in inima lui o mica raza de lumina din clarul Sau, atunci indata s-a lepadat de pacatele sale, a cunoscut si si-a marturisit ma- rea nenorocire, pentru care cerea de la Dumne- zeu mila Lui cea mare: ,,Miluieste-ma, Dumnezeu- le, dupa mare mila Ta‘. Multi clintre noi suntem voiosi si petrecem in odihna, fiindca suntem sanatosi, bogati si slaviti. . Dar ce folos, fratilor, de aceasta norocire lumeas- cd, daca sufletul ne este in nenorocire, fiind plin de pacate, dupa cum era si arhiereul Laodiceei, cum scrie in Apocalipsa ? El credea ca este bogat si feri- cit, dar Dumnezeu i-a aratat, prin mijlocirea Sfan- tului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, cum ca este sarac, gol si orb: ,Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii cA tu esti cel ticdlos si vrednic cle plfns, si sa- rac si orb si gol!" (Apoc. 3, 17). lar daca acel ar- hiereu era intr-o stare atat de ticdloasa, cu toate cd el nu clucea o viata atat de rea, ce trebuie oare sA socoteasca fiecare pacadtos despre sine ? & Deci, fratii mei crestini, rugati cu lacrimi pe “Dumnezeu sa verse in inimile voastre o razi de lumina, ca sd va cunoasteti starea voastra cea Vrednica de lacrimi si ticdloasa si sa invatati ca in lumea aceasta nu este altul mai ticdlos in afara de 21cel pacatos. Pentru ca si David, dupa ce a cunos- cut ticdlosia cea mare pe care i-a pricinuit-o preadesfranarea si uciderea facute, nu a socotit sa scape de munca cea vesnica fara numai prin apropierea de Dumnezeu si prin implorarea milei Sale: ,Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mi- laTat ss, é Mila lui Dumnezeu fiind una din insusirile dumnezeiesti, care sunt nenumarate si nemargi- nite, niciodata nu prisoseste, nici nu se imputi- neaza si nici nu putem sad spunem ca este mare sau mica. Ea se poate numi asa dupa pacatele mari (sau de moarte) sau dupa greseli, adica du- pa faptele savarsite din nesocotinta sau din ne- iinta, care ne sunt iertate. Pentru ca celui care a resit intru cunostinta fi trebuie mare mila pentru a fi iertat, dar'cel care a gresit intru nestiinta are nevoie de mai putina mila pentru iertare. Chiar si . David, desi a facut cele doud pacate cu premedi- tare — cdci cu viclesug a atras-o pe Batseba si pe nevinovatul Urie tot cu viclenie la ucis — cerea de la Dumnezeu mila Lui cea mare. Deci si tu, cititorule, cerceteaza-ti cu mintea pacatele tale si daca le vei afla mari si faptuite cu nemdsurata rdutate, atunci neapdarat ai trebuinta de mare mila, pentru care roaga pe Dumnezeu cu inima zdrobita ca sa ti-o dea, zicand: ,,Miluies- te-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta. 22Imparatul David, pentru ca s4-L induplece pe Dumnezeu sa-l miluiasca, putea sa-I puna inainte faptele bune pe care le-a facut — atatea slujiri si jertfe aduse lui Dumnezeu, aducerea chivotului, milostivirea cadtre vrajmasi si multe altele —, dar el stia cad In acea ticdloasa clipa in care a cedat pa- catului toate bunatatile au pierit, nemairamanan- du-i nimic. Caci zice Dumnezeu, prin gura proo- rocului Iezechiel: Toate faptele lui bune, pe care le va fi facut, nu se vor pomeni* Clez. 18, 24). De aceea, neavand nici o nadejde in bunatatile pe care le-a facut pana atunci, David a alergat la Dumnezeu, avandu-si nadejdea numai in mila Lui cea mare. El a facut asemenea slugii care gre- seste stapanului sau, dar care cade la picioarele lui si, pliangand, ii zice: ,Stapane, iti mdrturisesc ca sunt vrednic de moarte pentru greselile cu care te-am suparat si esti indreptatit sa ma pe- depsesti, dar toata nadejdea mea este la bunata- tea si milostivirea Ta cea mare“. Fa si tu ase- menea cu Dumnezeu, iar daca pacatele Tale sunt mari si multe, nu te teme, pentru ca ai de-a face cu un Stapan bogat in mila. $i oricat de mare ar fi ticalosia ta, tot mai mare este bunatatea Lui. Nadaj- duieste deci la mila Lui si zi cu inima smerita: ,Mi- luieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta‘. Dar ca sa te incredintezi mai bine si sa nadaj- duiesti cu mai multa tarie, cugeta la ajutorul cel mare pe care ni l-a daruit intruparea Domnului, ’ 23Dumnezeului si Mantuitorului nostru lisus Hris- tos. Multi invatatori ai Bisericii noastre socotesc venirea lui Mesia ca fiind mila cea mareé’a lui Dumnezeu. Ei nu sunt departe de adevar din trei motive: 1. aceasta este cea mai mare mila pe care a ficut-o Dumnezeu cu oamenii; 2. proorocii ce- reau de la Dumnezeu venirea lui Mesia pe pa- mnt prin aceste cuvinte: ,Arata-ne, Doamne, mi- la Ta si mantuirea Ta da-ne-o noua‘ (Ps. 84, 7); 3. Dumnezeu a fagaduit lui David ca din neamul lui se va naste Mesia si de aceea cerea acesta ier- tarea pacatelor lui prin darurile Mantuitorului. Jar noi cu mai multa indrazneala putem cere iertarea pacatelor, fiindca Mesia a venit si ne-a rascumpa- rat prin sangele cel sfant al Lui. Desi fagaduinta unui Mantuitor s-a dat stramosilor lui David, im- plinirea acestei fagaduinte s-a petrecut in timpul nostru. Si daca Mantuitorul S-a aratat lor in duh, noi il vedem in fiecare zi in sfintele si dumneze- iestile Taine. Deci acum, cand Mantuitorul a venit si ne-a rascumparat cu moartea Lui si ne-a im- pacat cu Tatal, cum sa nu primim de la Parintele ceresc mila Sa? Mai ales cd o cerem prin mijlo- cirea Mantuitorului nostru lisus Hristos, la care se adauga si rugdciunile binecuvantatei Nascatoare de Dumnezeu Maria, Maica Lui, care, pe langa alte nume, il mai are si pe acela de ,Maica a da- rului si a milei“. Noi, pacatosii, trebuie sA stim ca daca voim sa capatam iardsi darul lui Dumnezeu 24si iertarea pacatelor noastre, nu avem alta cale mai sigura decat mijlocirea Preasfintei Nascdtoare de Dumnezeu. Deci si tu, cititorule, daca doresti sa cAstigi ier- tarea pacatelor tale si indreptarea desavarsita, na- dajduieste la mila lui Dumnezeu-Tatal, la Dom- nul nostru lisus Hristos si la Preasfanta Nasca- toare de Dumnezeu si, ingenuncheat, zi aceasta rugaciune: Dumnezeule mult milostive, dacd pdcatul este cea mai mare ticdlosie din lime, eu cu adevdrat sunt omul cel mai nenorocit si mai ticdlos, pen- tru cd indatd ce m-am nadscut am inceput sa in- mullesc pdcatele mele cele de bundvoie. lar cand cuget la aceasta, vars din ochti mei lacrimi ama- re si suspin din addncul inimii. Tu, Doamne, stii ca de cand am inceput sad cunosc binele m-am in- dreptat spre rdu. Cresteam cu anti, dar mai mull cu rdutatea, trecand de la pdcatele cele vrednice de iertare la cele de moarte si tdvdlindu-ma din radu in radu, am ajuns in cele din urmd in addan- cul ticdlosiilor, fard sd md gdndesc vreodata la ele sau sd cer ajutorul Tau ca sd scap de ele. Ci, Jiind orbit la minte de cursele diavolilor, indem- nat de pilda lor cea rea si biruit de patimile mele, nu socoteam, nebunul, paguba mea, nici tmi sim- feam ticdlosia cea mare, ci am petrecut zilele si anii mei in bratele pdacatului, razdnd, jucdnd si fe]depdrtdndu-md dela Tine thir acum, ftindca mi-ai ddruil o raza de lumina, ciiiose si pldng orbirea mea si din addncul tialosici mele cer adéncul milei Tale: Milnieste-ma, luiminezeule. dupd mare mila Ta. Nu cer mila Ta care se da indeobste fiecarui pacdtos, ci pe cea mare. Pentru ca la o rand mare, precum este a med, trebuie si o doctorie bund ca sa 0 vindece, iar la vo tic losie nemarginila ca a mea, trebuie si mild mare. Si marturisesc cd nu sunt vrednic de ea, pentrit ca cel ce isi doreste rdul si de bundvoie sv face ticd- los nu este vrednic de mild. Dar stiu ca, desi este mare ticdlosia mea, tot mai mare este mila Ta si de aceea Te rog: Fa cu mine, ticdlosul, obisnuita Ta mild si, imbldnzindu-ti urgia Ta, lasd-mi, iar- ta-mi toate pacatele mele. Adu-ti aminte cd mila Ta este nemarginitd, cdci dacd nu as fi ndddj- duit la ea, m-as fi pierdut, dezndddjduind si zi- cand impreund cu Cain: «Pedeapsa mea e mai mare decdt as putea-o purta» (Fac. 4, 13). Deci, ca sd nu-mi fie vreodald aceasta, de aceea da-mi mila Ta cea mare, intru care ndddjduiesc. Nu am nici o fapta bund pentru care sad primesc mi- la Ta. Ci Tu, Parinte ceresc, cautd la fata Unsului Tau, a Fiului Tau si Dumnezeului meu, care m-a rascumpdrat cu moartea Lui, si ma miluieste. in- vredniceste-md de mild, caci Fiul Tau, prin var- sarea cinstitului si scumpului Sdu Sdnge, peniru pacatele mele, a tmpdcat dreptatea cea dumneze- 26 . ‘lascd. Cautd si la mijlocirile Preasfintei Nascdtoa- re de Dumnezeu. Si de vreme ce ai facut-o mij- locitoare a pdcatosilor, dd-mi iertare pdcatelor prin soliile ei, izbaveste-ma din aceasta ticdlosie a mea si de sarcina farddelegilor mele ca, dobén- dind cerul, sa laud si sd sldvesc mila Ta cea mare si bogatd tn vecii vecilor. Amin.CAPITOLUL 2 In care David, ludnd indrazneala de la mila cca mare a lui Dumnezeu si de la indurdrile Lui, {l roagd sd-i steargd farddelegile sale. cyy {3.4 Si dupa multimea indurarilor Tale, a sterge faradelegea mea. Dupa ce imparatul David a rugat pe Dumne- zeu sd-Si arate catre el mila Lui si sa-] miluiasca, jl roagai ca, dupa multimea indurarilor Sale, sa-i stearga faradelegea lui: ,Si dupa multimea indu- rarilor Tale, sterge faradelegea mea“. David pune mai inainte mila si nu indurdrile, pentru ca si puterea este mai inainte de lucrare, pricinile, mai jnainte de savarsiri si paraiele, de matca. ,De la mila cea mare multe sunt indurdrile“, spune Feri- citul Augustin. Si fiindca mila lui Dumnezeu este una si nemarginita, iar indurarile, adica lucrarile milei lui Dumnezeu, sunt multe, de aceea si David a zis: ,dupa mare mila Ta“, adica cea una, si ,dupa multimea indurdarilor Tale“, ca fiind ne- numarate. De multe ori indurdrile lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura se numesc tot ,mila“, precum spune si David in cateva locuri. ,De mila Ta, Doam- 28 -ne, este plin paméntul* (Ps. 118, 64). Aici cuvantul ymila“ are acelasi sens cu cel de ,indurdari“, adic de lucrari ale milei lui Dumnezeu. Cum este plin pamantul ce lucrarile milei lui Dumnezeu ? Aceas- ta se arata tuturor si noua. Fiindca Dumnezeu, pentru mila Lui cea mare si nemarginita, rabda pe atatia necredinciosi care nu vor sa-I slujeasca, pe atatia inchinatori la idoli, evrei, agareni, eretici §i pe atati crestini cu viata rea care trdiesc pe pa- mant. Pe acestia toti Dumnezeu ii pazeste, ii lu- mineaza si ii cheama la pocdinta si la imparat Lui si niciodata nu va inceta sa faca astfel, pana la ziua cea infricosata a Judecatii. Caci_,in veac @ste mila Lui‘ (Ps. 135, 1). Daca pamantul, considerat vale a plangerii, este plin de mila lui Dumnezeu, cu atat mai mult eerul. Caci acolo si oamenii sunt bogati in dum- nezeiasca mila. Cele noua cete ingeresti care se bucura de slava cea cereasca sunt o lucrare a milei lui Dum- nezeu. Acei oameni impodobiti cu nevinovatia dintai sunt si ei randuiti in cer din mila lui Dum- nezeu, care le-a luat viata la varsta frageda, ca sa nu-si piarda nevinovatia. La fel si dreptii, cei care in urma pacatelor s-au pocait, s-au invrednicit de mantuire tot din mila lui Dumnezeu. Deci si in- gerii si oamenii care au fost randuiti in dumneze- ieasca slava au dobandit mai mult dec4t meritau, prin lucrarea milei dumnezeiesti. De aceea toti au datoria sa preamdreasca numele cel sfant al lui 29Dumnezeu in vecii vecilor, pentru toate cate a facut cu ei Dumnezeu, asa cum sfatuicste David: ,Milele Tale, Doamne, in veac le voi cinta" (/’s, 88, 1). Ceea ce va piarea curios este ca si in iad Dum- nezeu Isi arati mila Sa. Pentru ca desi chinuieste cu pedepse mari pe diavoli si pe oamenii de acolo, totdeauna pedeapsa lor este mai mica de- cat li se cuvine. Tot o lucrare a milci lui Dumne- zeu este curmarea vietii unor pacatosi, caci altfel ei ar pacatui mai mult, iar pedeapsa in iad ar fi mai mare. De vreme ce cerul, pamantul si iadul sunt pli- ne de mila lui Dumnezeu, pe buna dreptate a zis David: ,Si dupa multimea indurarilor ‘Tale, sterge faradelegea mea‘, , ‘David a inteles multimea indurarilor si a nenu- maratelor faceri de bine ale lui Dumnezeu fata de neamul omenesc de la zidirea lumii si mai ales fata de neamul evreiesc, cel care s-a invred- nicit cel mai mult de mila lui Dumnezeu, fiindca de fiecare data cand se intorceau de la inchina- rea la idoli Dumnezeu ii ierta. Preasfanta Nasca- toare de Dumnezeu spunea: ,,Mila Lui din neam in neam*. Iar David spune in alt psalm: ,Adu-Ti aminte de indurarile si milele Tale, Doamne, ca din veac sunt“ (Ps. 24, 6). Cu mult inainte ca Dumnezeu sa-Si arate mila Lui nemarginita, inainte de Se pogori pe pamant, de a petrece cu piacatosii si vamesii, de a ierta pe desfranata si pe Petru care s-a lepadat de El, de a 30primi pe talharul si pe prigonitorul Pavel, cu mult inainte de toate acestea am fost noi incredintati ca vom fi iertati. Deci care pacatos sa nu se insu- flete i nu nz Adajduia a, plangandu-si pa- catele, va primi iertarea? Caci si unii dintre sfinti, care fusesera pacatosi, nadajduind in Dumnezeu nu numai ca au fost iertati prin mila Lui, dar cu lu- crarea dumnezeiescului dar s-au sfintit si au fost slaviti mai mult decat sufletele cele nevinovate. Deci si tu, cititorule, folosind aceste indurari ale lui Dumnezeu, zi impreuna cu Psalmistul: Si du- pa multimea induririlor Tale, sterge faradelegea mea“, ca si tu sa te invrednicesti de iertare. David a cerut de Ja Dumnezeu multimea indu- rarilor Sale fiindca, dupa unii Sfinti Parinti, pa- catul este ca o vipera cu multe capete. Pacatul lui a fost unul singur, dar el cuprindea multe altele si de aceea a cerut multime de indurari. El a sa- Varsit pacatul eee dar cate nu au iz- vorat de aici, caci: 1. a pacatuit impotriva legii lui Dumnezeu, care a oe cu desavarsire acest pacat in cele 10 porunci, zicand: ,Nu fiti desfranati*; 2. @ pacatuit impotriva legii firii, caci firea insdsi po- funceste aceasta. [ar oamenii din vechime, care traiau dupa legile firii, pedepseau cu strasnicie aceasta greseala; 3. a pacatuit impotriva dreptatii, raipind ceea ce nu i se cuvenea; 4. a pacatuit im- potriva milei, cdci cu nemilostivire a necinstit si a ridicat viata aproapelui; 5. a pacadtuit impotriva cinstei, caci cu viclesug si cu rdutate a rapit pe fe- a1meia lui Urie, iar pe acesta |-a omorat; 6. s-a aratat nemultumitor fata de facerile de bine ale aproa- pelui; 7..a facut mare sminteala in tinutul sau, dand pricina supusilor de a judeca si cle a face la fel ca el. Iata cat de lamurit este aratat ca pacatul lui este impletit cu alte multe pacate. In traduce- rea greceasca a Scripturii se spune: ,sterge fara- delegile mele“. La fel zice si leronim: ,curateste calcarile mele de porunca“. Deci, fiindca si paca- tele lui David au fost multe, de aceea fl ruga pe Dumnezeu ca sa le stearga dupa multimea indu- rarilor Lui. Asemenea si tu, cititorule, cere de la Dumne- zeu, ca si David, multimea indurdrilor Lui, caci daca-ti vei cerceta pacatele, nu le vei afla nicio- data singure, ci totdeauna impletite cu altele. Si chiar daca ai avea un singur padcat, ceea ce nu se intampla, chiar si atunci, pentru ca sa-l curdatesti, ai nevoie de o multime de indurari ale lui Dum- nezeu. Caci indata.ce pacatuiesti, esti vrednic de munca cea vesnica, dar Dumnezeu rabda indelung si te sufera; indata ce pacatuiesti, te faci vrajmas al lui Dumnezeu si toate fapturile Lui cer pedepsirea ta, insa Dumnezeu te acopera si te pazeste; indata ce pacatuiesti, moartea isi ascute sabia sa pentru ca sa-ti taie firul vietii, dar Dumnezeu o impiedica; indata.ce pacatuiesti, diavolul, caruia te-ai dat, cauta sa te rapeasca in iad, dar Dumnezeu nu-i in- gaduie. Si pentru ca sa te intoarcad de la pacat, iti prilejuieste nenumarate bunatati. Iti lumineaza 32mintea ca sa-ti cunosti pacatul, iti imbolcdeste ini- ma si-ti di amare mustrari de constiinta, pentru ca sa recunosti ca ai gre sa te lepezi de pacat cat mai repede si ti cd ai facut. Si pe buna dreptate pot sa spun impreuna cu David: »Mila Lui sa ma sprijineasca*. Si daca te vei hotari 8a te pocdiesti cu adevarata durere a inimii si vei rea de a nu mai gresi lua hota indata Dumne- zeu te iarta. lar ca cunosti cate indurdari face Dumnezeu cu tine, ia aminte: 1. nu mai pome- neste piacatul pe care |-ai facut inaintea Lui, nici nu te mai socoteste vrajmas al Lui; 2. iti daruieste darul Duhului, cu care te faci nu numai prieten al Lui, ci si fiu dupa dar; 3. te impodobeste cu darurile Sfantului Duh, de care te-a golit pacatul; 4, te face mostenitor al imparatiei Lui; 5. iti ia in considerare toate faptele bune pe care le-ai facut mai inainte, cu toate ca, prin savarsirea pacatului, ele se sterg; 6. iti daruieste indoit si bunatatile paméantesti, precum a facut cu lov, caci Dumne- yeu i-a dat indoit dupa ‘ce a fost ispitit de diavol. Te intreb: dacé Dumnezeu, ca sa ierte numai iin pacat, foloseste at&tea indurari, cate va trebui Mi foloseasca pentru a ierta nenumdarate pacate ? Deci pe buna dreptate David a cerut iertarea pa- eatului lui dupa multimea indurarilor lui Dumne- yeu. Si nu la intamplare a cerut el ca Dumnezcu wei ,stearga* faradelegea, caci pacatuind, pacatul s@ scrie in mai multe locuri. Mai intai, el se scrie de Dumnezeu fn cartea Lui, pentru a fi aratat la 33Judecata, precum zice Sfantul loan Teologul in Apocalipsa: ,mortii au fost judecati din cele scrise in carti, potrivit cu faptele lor“ (Apoc. 20, 12). Apoi pacatul se scrie de catre diavol in cartea lui, pentru ca sa parascd pe cei care au pacatuit, la dreapta Judecata. Caci se spune tot in Apocalip- sa: ,cdci aruncat a fost parasul fratilor nostri, cel ce ii para pe ei inaintea Dumnezeului nostru, ziua si noaptea* (Apoc. 12, 10). In al treilea rand, se scriu de noi insine in inima si in cugetul nos- tru si de acolo nu se sterg niciodata, cdci sunt adanc intiparite, spre para si pedeapsa noastra. Dupa cum spune proorocul Ieremia despre paca- tul iudeilor, ,pacatul lui Iuda este scris cu condei de fier, cu varf de diamant este sapat pe lespe- dea inimii lor“ (ler. 17, 1). De aceea si proorocul David, voind sa stearga pacatul lui din cartea Ju- decatorului, din inscrisele diavolului si din cuge- tul sau, ca sé nu fie osandit de Dumnezeu, parat de diavolul si mustrat de propria constiinta, a alergat la Dumnezeu si L-a rugat sa-i ,stearga“ pacatul lui ,dupa multimea indurarilor* Sale. Sfan- tul Ioan Gura de Aur spune ca David se roaga lui Dumnezeu sa-i stearga faradelegea fiindca paca- tul i-a lasat sufletul in mare nenorocire. Se roagi pentru stergerea pacatului din cartea lui Dumne- zeu, pentru ca sa nu mai aiba aducere aminte de el in cugetul sau si astfel sa scape de viermele acela care il rodea si de dragostea fata de pacat, care se inridacinase in inima lui. 34Deci si tu, daca voiesti sa-ti stergi pacatele, alearga la Dumnezeu precum a facut David si ti se vor ierta picatele, dupa cum Insusi Dumnezeu te incredinteaza prin gura proorocului Isaia: Eu sunt cel ce sterg faradelegile tale dinaintea Mea si nu le voi mai pomeni“. Si daca El singur, fara vreo mijlocire, a fagaduit ca va sterge pacatele, in- demnat fiind numai de bunatatea Sa nemarginita, cum sa nu ne ierte noua, crestinilor, pacatele, mijlocind inaintea Lui Jertfa Mantuitorului nostru lisus Hristos ? Caci cea mai grabnica si desavarsita vindecare o da balsamul cel ceresc, adicad Prea- sfantul sange al lui Dumnezeu-omul, lisus Hris- los, cu care ne impartasim spre iertarea pacatelor noastre. De aceea si tu, frate, sa nu te indoiesti de ier- larea si curatirea pacatelor tale, caci, desi sunt mari si nenumarate, cu mult mai mare este mul- {imea indurarilor lui Dumnezeu, avand drept mijlocitor pe Fiul Sau, Domnul nostru lisus Hris- tos. Si-cu inima zdrobita zi rugaciunea aceasta: Dumnezeule intru tot indurate, cand imi aduc aminte de pacatele mele pe care le-am facut, ma rusinez si md tem, fiindcd, deschizdnd sufletul meu, aflu atata multime de pdcate incadt mintea mea nu poate sd le numere si sa le cerceteze si pot sad zic cu Proorocul: «arddelegile mele s-au inmultit mai mult decat perii capului meu». Desi 22nu-mi aduc aminte de toate cele fdcitite, de Tine sunt stiute toate si nu se sterg, pentru ca le ai scrise in cartea Ta si le véi arata la tnfricosata Ju- decald inainiea tuturor. O, de le-as putea sterge cu lacrimi mai inainte de venirea acelei zile tn- fricosdtoare ! Caci alata multime de pdcate am, incat de-as plinge si de-as varsa rduri de lacrimi ziua si noaptea in toald viata mea nu stiu daca le voi putea sterge. Dar Tu, Doamne, ca un cu- noscdtor de inimi, stii mai bine decdt mine muil- timea pacatelor mele. Si fiindcd nici un om de pe pdmédint n-a fost lipsit de cercetarea milei Tale, de care este plin cerul, pamdntul si iadul, si eu, cu lacrimi, Te rog: indreapta spre mine milele Tale si dupd multimea indurdrilor Tale, curdteste fard- delegea mea. Adu-ti aminte de milele Tale cele mari, pe care le-ai facut din veac cu stranepotii lui Adam, care, desi de multe ori au pdcatutt si au intdrdtat mania Ta, dacd s-au pocdit, n-au fost lepddati de la fata Ta, ci au fost primiti si ier- lati. Cdci zice Proorocul: «Spre Tine au ndddjduit parintii nostri si nu s-au rusinat; catre Tine au strigal si s-au mantuit. Deci, cum este cu putinia ca mie, celui ce sunt cel mai pdcdtos, sd-mi fie inchise milele Tale? Caci Tu esti milostiv, bun si lesne iertator. Pentru aceasta, cu obisnuita milos- tivire, iartd-mi toate cdte am gresit Tie si vindeca ticdlosul meu suflet. Pentru cd este cu totul pustiu si cdzut si nu am alta nddejde de mdntuire in afara de Tine, Doamne Dumnezeul meu. Invia- 36zd-l pe el cu Preacuratul sdnge al Fiului Tau, care s-a varsat pe Cruce pentru mine, pacdtosul. Si cu stdritinid te rog: curdteste-mi pdcatele mele, stergdndu-le din aducerea-aminte a sufletului meu, ca sad nu mad mai madhnesc cad am tntardtat milostivirea Ta. Si tntdreste-md ca cealaltd vreme a vielii mele sd o petrec cum iti place Tie. lar dupd moarte sa ma invrednicesti bundtatilor ce- lor negrdite pe care le-ai gdtit celor care Te ittbesc pe Tine, pentru rugdciunile intru tot ldudatei Nascdtoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor. Amin.