a $i infruntarile deschise presupuneau mari sacrifici economice si nu numai, de aceea, marea boierime, care isi vedea dezorganizate domenile si intregul mod de viat3, constient& si de ce insemna rzboiul pentru tarani, a reactionat difeit, in functie de context, Atunci cand pericolul transformarii tari in pasalac era iminent, boierimea a sprijnit domnia in efortul militar. Cand pareau posible negocieri cu turcii sau cdnd pericolul continuarii luptei prea mult prea mare, boierimea putea si prefere o solutie diplomaticd. Totusi, boierimea si domnia au acelasi obiectiy, de salvare a identitati police a tari, doar ci mijjoacele pe care le folosesc unii sau altii pot fi uneoridiferit in ceea ce priveste sprijnul extern, acesta trebuie plasat in contextul crucia dei tarzi, organizat de puterile crestine impotriva inaintérii musulmane in “Europa. Disensiunile dintre marile puteri ale epoci, incapacitatea practicd a unora dintre ele de a actiona militar au facut ca uneori ajutorul cerut de Tarile Romane sa nu fie la nivelul asteptat, iar acestea sa se regaseasca singure in fata unor forte otomane mult superioare numeric. Rezultatul conflictului multisecular dintre Tarile RomSne si Poarta Otomana a fost, cu toate concesille fcute acesteia, pastrarea fiintei statale, in conditile inaare state mai puternice (ale bulgarilor, sérbilor, bizantinilor, ungurilor), dar ‘ate Sau gasit pe directile principale de expansiune ale turcilor, au disparut de "pe harta politica @ Europe. in lupta antiotomand din secolele XIV-XY, tarile romdnesti au avut uneor' tendinta de a face front comun, dincolo de hotarele "poltice de moment. Aceasta se explic’ prin ratiuni militare, diplomatice, prin - constiinta incipient a unei unitati de near, limbé si interese, dar mai ales prin | dorinta de asi apara prin orice mijloace religia, element de identificare mult - mai puternic in Evul Mediu dec&t cel etnic sau lingvisic, Mircea cel Batran (1386-1418) Tara Romaneasc’ a fost prima amenintata de inaintarea otomand, care tindea 58 ajunga la Dundre. In condi n care statu lui Dobrotici era in pericol 8 fie cucerit de otomani, Mircea intervine si incorporeaza Dobrogea la Tara Romaneasc3. Dupa ce domnul roman incearca sa ofere ajutor gi sarbilor, turci reactioneaza si incep 4 organizeze raiduri de pradi la nord de Dunare, prin achingii, Pentru asi asigura spatele si flancurle, Mircea inche'e inteleger diplomatice cu Polonia si cu regele Ungariel, Sigismund de Luxemburg. Apoi lanseaz8, in 1394, 0 expeditie impotriva bazelor achingilor, situate la sud de Dunire, pentru ai impiedica s8 mai organizeze raiduri de prad8. Suitanul Baiazid | organizeaz o expedite care avea drept scop eliminarea dommnulul Tari Romanesti. In toamna lui 1394 sau in primavara lui 1395 (sursele sunt discordante in aceasta privinta), oastea munteand, care se retrasese din fata ‘naintari otomane, purtand lupte de hartuire, accept batalia decisiva intrun loc numit in istoriografia noastré Rovine. Mircea a obtinut victoria, dar fortele otomane erau in continuare foarte puternice. Pe de alta parte, find inlaturat pericolul transformarii tri in pagalac, boierimea nu doreste s mai continue lupta si accept ca domn pe un pretendent, Vlad, sprijnit de Poarts. Constienti de pericolul reprezentat de inaintarea otomana spre Europa Cen- tras, cavaleri occidental, in special burgunzi si germari, condusi de Sigismund de Luxemburg, organizeazé in 1396 Cruciada de la Nicopole, la care participa si Mircea cel Batran, dar ostile crestine sunt infrante de otomani, Capitolul 4 | Mircea cel Batrén (frescd, mandstirea Cozia) Je 1369: prima ciocnire armat’ dintre roméni si otomani in vremea lui Viadislav Viaicu (1364-1377) © 1388: Mircea cel Bétran incorporeaz’ Dobrogea la Jara Romaneascé }e 1394: expeditia lui Mircea cel Batran la sud de Dundre, impotriva bazelor achingillor Je 10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395: lupta de la Rovine #1396; cruciada de la Nicopole ertyCapitolul 4 Castelul Huniazilor 2. Despre expeditia otomana din 1462 impotriva lui Tepes Dar viachul (Vlad Tepes) si el -a mutat pe toti supusii lui in locuri stramte de munte si tn locuri acoperite de p&duri; si campurile le-a lisat pustii si vitele de tot felul le-a manat mai induntrul hotarelor. Tiranul (Mehmet al IHea), trecdnd Danubiul, a strabatut loc mai bine de 7 zile si na gasit nimic, nici om, nici cel mai nein- ssemnat animal si nici ceva de mancare sau de but. Si ajungand intr-un loc frumos asezat ca 0 livada vede mil si mii de pari sditi in pimant incdrcati tn loc de fruct ‘cu oameni morti si in mijloc pe Chamza (...) tras Th teapd. La vederea acestei ame nintri, tiranul sa inspaiméntat si noaptea, cand a tras corturie, findud frie, a tras santuri sia ridicat valuri si sta in mijfocul lor. Viachul ins3, sculindu-se dis-de-dimi- neat si randuindusi bine oamenii de sub el, a nivalit, cand era inc’ tntuneric, si nimerind, in partea dreapta a taberei, a intrat deodati induntru si pn3 jn ziud a taiat turci f8r8 de numdr; si pan ce sa luminat de ziu3, multi turci sau ucis intre ei, Cand insi sa facut dimineat5, viachii au intrat in farcurile lor si sau culcat; iar tira- nul sculénduse, plin de rusine, a trecut Danubiul sia ajuns la Adrianopol Ducas, Istoria turco-bizantin’ (1341-1462) Rcd Dupa victoria mongolé de la Ankara, din 1402, cénd Timur Lenk 7 ia prizonier pe Baiazid |, Mircea devine un fel de arbitru al luptelor pentru suc- cesiune intre diferiti fii ai lui Baizid, ceea ce asigurd tarii 0 perioad’ de stabilitate si de maxim extensiune teritorial3. Dar, in cele din urma, tronul Imperiului Otornan este cucerit de Mehmed |, care reia politica agresiva indreptata impotriva Tari Roménesti. Dobrogea este cucerits, in 1417 sau poate dup’ moartea lui Mircea, in 1420, iar Tara Roméneasc3 accepté plata tribu- tului, care in acest moment are semnificatia unei rSscumparari a pacii si nu de recunoastere a dependentei politice fat de otomani, lancu de Hunedoara (1441-1456) De origine etnic’ roméneasc, dar integrat nobilimii maghiare prin edu- catie, religie, orientare politic’, lancu de Hunedoara a fost voievod al Transit vaniei, regent al Ungar si unul dintre campionii luptei antiotomane la mijlocul secolului al XVlea. A actionat in contextul in care Imperiul Otoman desfasura asaltul final impotriva Constantinopolului, iar apoi, dupa cdderea acestuia, is propunea cucerirea Belgradului pentru asi deschide calea spre inima Europei. lancu de Hunedoara a urmérit s& foloseascd in lupta impotriva turcilor toate fortele disponibile, de aceea, in cadrul politicii de cruciad& tarzie, a implicat, alé- turi de Transiivania, si Tara Romaneasca si Moldova In 1442, infrange o oaste intrata in Transilvania si apoi intervine in Tara Romaneascd. Aici obtine o importanta victorie pe raul lalomita sil impune apoi ca domn pe Vlad Dracul, in 1443, organizeaz’ ,Campania cea lunga”, expeditie la sud de Balcani, prin care cucereste orase precum Nis sau Sofia, in incercarea de a dezorganiza fortele otomane pe propriul teritoriu, pentru a ‘ntarzia cat mai mult noi atacuri ale acestora impotriva Ungariei. La insistentele sale, in 1444 se organizeazi, sub conducerea regelui Ungariel si Poloniei, Vladislav |, Cruciada de la Varna, care s-a incheiat ins cu un adevrat dezastru pentru fortele crestine in 1453, Mehmed al Ii-lea cucereste Constantinopolul si vizeaza extinderea Imperiului Otoman catre Europa Central, unde principala sa tinté devenea Ungatia. Acesta este contextul in care lancu de Hunedoara reuseste, in 1456, sé/ opreasca pe cuceritorul Constantinopolului in fata Belgradului, care repre zenta, pentru otomani, cheia Europei Centrale lancu de Hunedoara a murit in 1456 de ciums, dar lupta lui a reusit si t4rzie intarirea dominatiei otomane asupra spatiului romanesc si s3 amane cu 70 de ani transformarea Ungariei in pasalac. Viad Tepes (1448; 1456-1462; 1476) Fiu al lui Viad Dracul, Viad Tepes este inscdunat in 1456 de cdtre lancu de Hunedoara, dornic sisi asigure in acest fel spatele in vederea ap3rarii Belgra- dului, Lupta sa antiotomana se incadreazi in acelasi efort al cruciadei tarzi, ‘care acum ar fi trebuit sa fie condusd de fiul lui lancu de Hunedoara, Matia Corvin, devenit rege al Ungarii, si spriinita financiar de papalitate Dup& ce intdreste in interior puterea domneascd in raport cu marea boie- rime, prin masuri adesea extreme, in 1459 Vlad refuzé plata tributului. Aceasta declangeazé incercarea otomana de ai captura, prin Hamza Pasa, dar care esueaz3. In 1461-1462, domnitorul muntean lanseaza expeditii in. sudulDundri, urmarind s3 dezorganizeze fortele otomane. Riposta otomand nu sa lasat asteptata si, in 1462, Mehmed al IMea soseste in Jara Romédneasca in fruntea unei armate imense. Vlad Tepes a aplicat tactica traditionald, de retragere $i pustiire in calea armatei invingatoare, evitind lupta decisivé, dar hartuind oastea otomani. Turcii ajung la Targoviste fara a fi dat vreo batalie importanta si, in cele din urmé, incep sa se retragd. Boierimea il accept drept domn pe Radu cel Frumos, fratele lui Viad Tepes, adus de otomani, si restabilesc si plata tributulu Viad Tepes se refugiaza in Transitvania, sperind ci Matia Corvin isi va respecta angajamentele pe care le luase fal de papalitate de a continua lupta antiotomans gi il va sprijini, Regele Ungatiei era insa preocupat in acea vreme de alte conflicte, care inghitiserd, se pare, si banii trimisi de papa in vederea organizarii cruciadei antiotomane, astiel ci prefer sa se debaraseze de incomodul domn muntean. Inventeaza deci ,trédarea" de catre Vlad a cauzei restinilor si Tl captureaza pe acesta, tindndut inchis la Buda. Aceasta este si perioada in care incep si se raspandeascd povestirile germane, izvordte din mediul oraselor sisesti, care avusesera conflicte cu Tepes $i care il portretizeaza pe domnul muntean ca pe un tiran sadic, insetat de sange. ind, in 1476, Ungaria tinde sa reia lupta antiotomand, Vlad Tepes este eliberat, dovad’ ca ,,tradarea” de care fusese acuzat nu existase niciodatd, si ajutat s3 revina pe tronul Jarii Romanesti, Moare insa la scurt timp, intro lupta ‘cu turcii, Stefan cel Mare (1457-1504) Dup’ peste 25 de ani de iupte interne, care au urmat sfarsitului domniei Iu Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare ocup8 tronul cu sprijnul ui Viad Tepes, care dorea si ab un aliat in tara vecind, in perspectiva redeschideri conflictului cu Imperiul Otoman. Pe plan extern, mai ales in functie de raportul de forte, Stefan a tins citre o intitire a relatilor diplomatice fie cu Ungatia, fie, mai ales, cu Polonia Lupta antiotomand este declansatd tn 1473, prin refuzul plat tributului, pe care 1 acceptase, ca riscumparare a paci, din 1456, predecesorul siu, Petru Aron. in acelasi timp, Stefan intervine in Jara Roméneascé, de unde 1! inlstura pe Radu cel Frumos, inlocuit cu un domn pe care il spera fidel politic antiotomane. Constient de disproportia de forte dintre Modova si imperiul Otoman, incearc’ $851 giseasca aliai, prin relatii diplomatice si negocieri cu papalitatea, Republica venetian8, regi Poloniei, Ungariei, hanul turcoman al Persie in 1474-1475, se desfasoara campania initiata de sultanul Mehmed al Ihlea sicomandati de Soliman, beglerbegul Rumelii, la care participau, se pare, Girca 120 000 de soldati otomani, la care se adéuga si un corp de oaste al lui Radu cel Frumos. Domnul Moldovel dispunea de circa 40 000 de oameni, plus ‘trupe trimise de Polonia si Ungatia. Tactica a fost cea traditionalé, a pamantului ars sia hartuieli, dar in 1475, la Podul nat, lang Vaslui Stefan a hotérat si dea o bitilie decisiva. Prin buna folosire a terenului, unde turcii nui pot \alorfica zdrobitoarea superioritate numericd, profitand si de vremea cetoasd, Ostirea moldoveand a obtinut victoria, probabil una dintre cele mai importante repurtate de romani in Evul Mediu. Capitolul 4 Stefan cel Mare (manuscris medieval) 3, §tefan cel Mare despre importanta luptei antiotoriane a Moldovei ~ Soli lui Grigore Tamblac la Venetia, 1478 Nu vreau s mai spun cat de folositoare este pentru treburile crestine aceasta tard a mea; socotesc ci este de prisos,fiindc’ lucrul e foarte evident, pentru cd e seraiul Ungariei si Poloniei si straja acestor dou regate. Afard de aceasta, findcS turcul sa impiedicat de mine, de patru ani multi ‘restini au ramas fn liniste. Asadar, ca domni crestini si cunoscuti ca crestini, eu recurg la ilustra domnia voastra implorand ajutorul vostru crestinesc, spre ami pastra aceasti tard a mea, folositoare pentru treburile crestine, promiténd ci orice dar id imi veti da eu 71 voi folosi pe multe cdi de céte ori vefi porunci si ve avea trebuint3, dar numai contra necre- inciosior, si unde veti porunci, f5r8 nicio aménare, Documentele lui tefan cel Mare, Publicate de loan Bogdan Cee