CAP 1.

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
– METODĂ A CUNOAŞTERII

Indiferent de nivelul la care se exercită, activitatea de

conducere implică cunoaşterea detaliată a situaţiei date, a
întregului complex de factori şi cauze care o determină şi
influenţează. Activităţile sau fenomenele sunt cercetate din punct
de vedere economic prin intermediul analizei economico-
financiare, pentru a scoate în evidenţă relaţiile cauză – efect şi
relaţiile structural – funcţionale.
Analiza economico-financiară fiind un instrument
operaţional, o metodă a cunoaşterii, impune 1 :
♦ stabilirea tipului de analiză economico-financiară;
♦ stabilirea conţinutului procesului de analiză economico-
financiară;
♦ stabilirea metodelor şi tehnicilor de analiză economico-
financiară.
Stabilirea tipului de analiză economico-financiară derivă
din caracteristicile specifice fiecărui fenomen sau proces
economico-financiar. În funcţie de diferite criterii pot fi stabilite
tipuri ale analizei economico-financiare (vezi tabelul 1.1).

1
Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., - “Analiza economico-
financiară”, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pp. 11-35
5
 Tabelul 1.1. Clasificarea analizei economico-financiare

Criterii de Tipuri de analiză Explicaţia

clasificare economico-
financiară
1. Din punctul Analiza Presupune cercetarea
de vedere al post-factum trecutului şi prezentului unui
momentului de fenomen sau proces
desfăşurare a economic.
analizei şi
momentului
desfăşurării
fenomenului
sau procesului
Analiza Presupune determinarea
previzională evoluţiei viitoare a unui
fenomen sau proces
economic.
2. Din punctul Analiza calitativă Presupune cercetarea
de vedere al esenţei fenomenului sau
însuşirilor procesului, precum şi
esenţiale ale cercetarea factorilor de
fenomenului determinare.
sau procesului Analiza Presupune cercetarea
cantitativă fenomenului sau procesului
economic pe baza
determinărilor cantitative
(volum, durată, etc.).

6
 3. Din punctul Analiza Presupune cercetarea
de vedere al Microeconomică fenomenului sau procesului
nivelului la economic la nivelul
care se agentului economic.
desfăşoară Analiza Presupune cercetarea
fenomenul sau Macroeconomică fenomenului sau procesului
procesul economic, la nivelul întregii
economic economii naţionale sau
mondiale.
4. Din punctul Analiza statică Presupune cercetarea
de vedere al fenomenului sau procesului
modului de economic la un anumit
urmărire în moment.
timp a Analiza dinamică Presupune cercetarea
fenomenelor fenomenului sau procesului
sau proceselor ţinând cont de schimbările
survenite la diferite
momente.
5. Din punct de Analiza Presupune cercetarea
vedere al pe ramuri fenomenului sau procesului
obiectivului economic pe ramuri ale
supus economiei naţionale.
cercetării Analiza Presupune cercetarea
pe probleme fenomenului sau procesului
economic pe tipuri de
indicatori.

Stabilirea conţinutului procesului de analiză economico-

financiară presupune precizarea etapelor de realizarea a analizei,
ţinând cont de necesitatea îmbinării acesteia cu sinteza.

7
 Principalele etape care asigură caracterul complet şi ştiinţific
al analizei economico-financiare sunt următoarele:
• stabilirea obiectului analizei;
• stabilirea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului
sau procesului cercetat;
• stabilirea corelaţiilor dintre fenomenul sau procesul
cercetat şi factorii care acţionează asupra lui;
• stabilirea influenţei factorilor care acţionează asupra
fenomenului sau procesului studiat;
• stabilirea concluziilor şi aprecierilor pe baza analizei
efectuate asupra fenomenului sau procesului economic;
• stabilirea deciziilor şi măsurilor în vederea creşterii
eficienţei activităţii.

Stabilirea metodelor şi tehnicilor de analiză economico-

financiară presupune găsirea acelui mod de cercetare care să
valorifice întreg fenomenul sau procesul supus analizei, care să
contribuie la realizarea obiectului ei.
Principalele metode calitative şi cantitative utilizate în
analiza economico-financiară sunt redate în figurile 1.1. şi 1.2.
Comparaţia constă în studierea fenomenelor, proceselor şi
rezultatelor economice şi financiare prin prisma unui criteriu de
referinţă şi în stabilirea de asemănări şi deosebiri între acestea.
Această metodă oferă analizei economico-financiare posibilitatea
de a examina şi aprecia rezultatele economice nu ca o mărime în
sine ci în raport cu un criteriu, cu o bază de comparaţie, stabilind
nivelurile, proporţiile şi ritmurile de dezvoltare ale acestora.

8
 METODE ALE
ANALIZEI
CALITATIVE

Gruparea
Comparaţia

Diviziunea şi Generalizarea
descompunerea sau evaluarea
♦ Comparaţia rezultatelor rezultatelor
în timp
♦ Comparaţia
în spaţiu ♦ Diviziunea în timp
♦ Comparaţii ♦ Diviziunea
mixte rezultatelor după
♦ Comparaţii locul de formare
în funcţie de ♦ Descompunerea
criteriu pe părţi sau
prestabilit elemente
♦ Comparaţii componente
cu caracter
special

Fig. 1.1. Metode calitative utilizate în analiza

economico-financiară

Această metodă impune necesitatea asigurării

comparabilităţii datelor, atât din punct de vedere al omogenităţii
conţinutului cât şi al modului de exprimare, în etaloane unice.
Totodată este foarte important criteriul de comparaţie, la ce ne
raportăm. În principiu baza de comparaţie o constituie realizările
9
proprii din perioadele precedente, prevederile (planurile,
programele firmei), realizările concurenţei, etc.
În activitatea practică de analiză economico-financiară se
utilizează mai multe tipuri de comparaţii, cum ar fi:
♦ Comparaţia în timp – compararea fenomenului în diferite
momente ale evoluţiei;
♦ Comparaţia în spaţiu – între rezultatele unor verigi
organizatorice interne ale firmei, între firmă şi rezultatele
activităţii pe ramură, etc;
♦ Comparaţii mixte – în timp şi spaţiu;
♦ Comparaţii în funcţie de criteriu prestabilit – plan, norme,
normative, standarde;
♦ Comparaţii cu caracter special – comparaţia variantelor în
vederea alegerii celei optime.
Diviziunea sau descompunerea rezultatelor asigură
profunzimea studierii faptelor, pătrunderea în structurile
fenomenelor şi proceselor cercetate pentru a se localiza
rezultatele şi cauzele în timp şi spaţiu.
În analiza economico-financiară se disting:
♦ Diviziunea în timp – permite sublinierea abaterilor de la
tendinţa generală de desfăşurare în timp;
♦ Diviziunea rezultatelor după locul de formare – semnalează
locurile unde efectul obţinut nu corespunde condiţiilor
create;
♦ Descompunerea pe părţi sau elemente componente –
permite localizarea rezultatelor favorabile sau nefavorabile
pe categorii de resurse angajate sau consumate.
Gruparea separă colectivitatea cercetată, pe categorii
omogene de unităţi, după variaţia uneia sau mai multor

10
caracteristici alese în funcţie de scopul cercetării, natura
fenomenului studiat.
Generalizarea şi evaluarea rezultatelor reprezintă o
metodă calitativă de reunire într-un ansamblu coerent a
concluziilor rezultate din studiul factorial – cauzal al fenomenelor,
reţinându-se doar aspectele esenţiale procesului decizional.

METODE ALE
ANALIZEI
CANTITATIVE

Metoda
Metoda corelaţiei
substituirilor în
lanţ

Cercetările
operaţionale

Metoda Metoda calcului

balanţieră matriceal

Fig. 1.2. Metode cantitative utilizate în analiza

economico-financiară

Metoda substituirilor în lanţ

Metoda substituirilor în lanţ se utilizează în cazul relaţiilor de

tip determinist, care iau forma matematică de produs sau de raport
între factori (există relaţii de proporţionalitate directă sau indirectă)
şi au forma unei funcţii: y = f(x,z).

11
 Această metodă se bazează pe variaţia succesivă şi
corelată a factorilor specifici fenomenului analizat. Substituirea
presupune înlocuirea, într-o anumită relaţie a valorii unui factor cu
o altă valoare.
Metoda substituirilor în lanţ se aplică cu respectarea
următoarelor trei principii:

1. aşezarea factorilor în relaţiile de cauzalitate, exprimate

sub formă de produs sau de raport, se face în
următoarea ordine a condiţionării lor economice: factori
cantitativi, factori de structură şi factori calitativi;

2. substituirile se fac succesiv, începând cu factorii

cantitativi, continuând cu factorii de structură şi încheind
cu factorii calitativi, pornind de la factorii cu influenţă
directă spre cei cu influenţă indirectă;

3. valoarea substituită a unui factor se menţine ca atare în

operaţiunile ulterioare.

Spre exemplu, să considerăm relaţia: R = a x b x c, unde a

– factor cantitativ, b – factor de structură, c – factor calitativ. Pentru
datele perioadei de bază R0 = a0 x b0 x c0, iar pentru datele
perioadei curente: R1 = a1 x b1 x c1.
Modificarea absolută a lui R va fi:

ΔR = R1 − R 0 = (a1 × b1 × c 1 ) − (a 0 × b 0 × c 0 ) .

12
 Pentru a determina influenţa fiecărui factor asupra
modificării totale a lui R vom aplica metoda substituirilor în lanţ,
respectând principiile mai sus enunţate:
- influenţa factorului a:

ΔR(a) = (a1 × b 0 × c 0 ) − (a 0 × b 0 × c 0 ) = (a1 − a 0 )xb 0 xc 0 ;

- influenţa factorului b:

ΔR(b) = (a1 × b1 × c 0 ) − (a1 × b 0 × c 0 ) = a1x(b1 − b 0 )xc 0 ;

- influenţa factorului c:

ΔR(c ) = (a1 × b1 × c1) − (a1 × b1 × c 0 ) = a1xb1x(c 1 − c 0 ) ;

ΔR = ΔR(a) + ΔR(b) + ΔR(c ) .

Metoda balanţieră

Metoda balanţieră se utilizează în cazul în care între

elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist de
natura sumei şi/sau diferenţei.
Modelul analitic de exprimare a acestui tip de relaţii (relaţii
balanţiere) este următorul:

R=a+b–c

13
 Pentru perioada de bază R0 = a0 + b0 – c0 iar pentru
perioada curentă R1 = a1 + b1 – c1. Modificarea în mărime absolută
a lui R în perioada curentă faţă de perioada de bază este:
ΔR = R1 − R 0 = (a1 + b1 − c1) − (a 0 + b 0 − c 0 ) .
- influenţa factorului a:

ΔR(a) = (a1 + b 0 − c 0 ) − (a 0 + b 0 − c 0 ) = a1 − a 0 ;

- influenţa factorului b:

ΔR(b) = (a1 + b1 − c 0 ) − (a1 + b 0 − c 0 ) = b1 − b 0 ;

- influenţa factorului c:

ΔR(c ) = (a1 + b1 − c 1) − (a1 + b1 − c 1) = c 0 − c 1;

ΔR = ΔR(a) + ΔR(b) + ΔR(c )

Cercetările operaţionale

Cercetările operaţionale reunesc un ansamblu de metode

care sunt utilizate în adoptarea deciziilor în cazul în care intervin
numeroşi factori care trebuie avuţi în vedere.
Cercetările operaţionale se caracterizează prin:
♦ caracter interdisciplinar – vizează cercetarea unor
sisteme organizate, în care intervine un complex de
factori;
♦ aplicarea unor metode ştiinţifice pentru a scoate în
evidenţă legăturile de interdependenţă, a le exprima într-

14
 o formă matematică şi a atribui ponderi tuturor
elementelor şi factorilor;
♦ raţionalizarea deciziilor pe baza informaţiilor şi a unor
metode ştiinţifice de analiză post-operatorie şi analiză
previzională.

Metoda calculului matriceal

Calculul matricial se aplică în cazul existenţei unor relaţii

funcţionale de produs sau raport între fenomenul analizat şi factorii
de influenţă.
Metoda calculului matricial se poate aplica în toate
domeniile analiza activităţii economice, iar utilizarea calculatorului
electronic îi conferă un mare grad de detaliere, exactitate,
operativitate, eficienţă.

Metoda corelaţiei

Metoda corelaţiei se utilizează în cazul relaţiilor de tip

stocastic, între fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă.
Etapele care trebuie parcurse sunt următoarele:
- analiza calitativă de stabilire a conţinutului economic al
fenomenului analizat şi a factorilor de influenţă;
- determinarea legăturilor de cauzalitate şi a formei lor
matematice, respectiv stabilirea ecuaţiei de regresie care poate fi
de tip liniar, hiperbolic, parabolic, exponenţial;
- determinarea valorii parametrilor ecuaţiei, cu ajutorul
metodei celor mai mici pătrate;

15
 - stabilirea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi
factorii săi de influenţă, în vederea evidenţierii factorilor esenţiali
de cei neesenţiali;
- evidenţierea influenţei factorilor asupra fenomenului
analizat.
Analiza economico-financiară, ca metodă a conducerii, este
un instrument deosebit de important de cunoaştere a stării de
funcţionare a unui sistem, de determinare a factorilor ce
influenţează rezultatele unei activităţi.
Analiza economico-financiară se află permanent într-o
legătură organică cu funcţiunile întreprinderii şi cu atributele
conducerii.

Principalele obiective ale analizei economico-financiare

vizează cercetarea problematicii de bază a activităţii societăţilor
comerciale, respectiv:
♦ Analiza activităţii de producţie şi comercializare;
♦ Analiza costurilor de producţie ;
♦ Analiza gestiunii resurselor materiale;
♦ Analiza gestiunii activelor fixe;
♦ Analiza gestiunii resurselor umane;
♦ Analiza situaţiei financiar-patrimoniale;
♦ Analiza rentabilităţii.

Analiza activităţii de producţie şi comercializare presupune

cercetarea principalilor indicatori valori ce caracterizează
activităţile de bază ale funcţiunii de producţie şi funcţiunii
comerciale.

16
 Analiza costurilor de producţie presupune cercetarea
dinamicii, structurii şi a factorilor de influenţă asupra cheltuielilor
fixe şi variabile.

Analiza gestiunii resurselor materiale presupune cercetarea

aprovizionării cu resurse materiale, a necesarului de consum şi a
stocului de resurse materiale.

Analiza gestiunii activelor fixe presupune cercetarea

volumului, structurii, calităţii potenţialului tehnic, precum şi
cercetarea eficienţei utilizării potenţialului tehnic.

Analiza gestiunii resurselor umane presupune pe de o parte,

cercetarea structurii, dinamicii, stabilităţii, calificării efectivului de
personal, iar pe de altă parte, studierea productivităţii muncii pe
baza indicatorilor valorici.

Analiza situaţiei financiar-patrimoniale presupune

cercetarea, pe baza bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, a
unei anumite stări a capitalului, din punct de vedere al existenţei, a
componenţei materiale şi a rezultatelor obţinute.

Analiza rentabilităţii presupune cercetarea capacităţii firmei

de a realiza profit şi se realizează pe baza contului de profit şi
pierdere.

Întreaga problematică a analizei economico-financiare este

redată în figura 1.3.

17
♦ Analiza patrimoniului
♦ Analiza corelaţiei fond de rulment-
nevoia de fond de rulment-
trezoreria netă
♦ Analiza corelaţiei creanţe-obligaţii
♦ Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
♦ Analiza echilibrului economico-
financiar
♦ Analiza vitezei de rotaţie a
activelor circulante
♦ Analiza fluxului de disponibilităţi
♦ Analiza gradului de îndatorare
♦ Analiza cheltuielilor aferente
veniturilor
♦ Analiza cheltuielilor de exploatare
♦ Analiza cheltuielilor la 1000 lei
cifră de afaceri
♦ Analiza cheltuielilor variabile
♦ Analiza cheltuielilor fixe
♦ Analiza riscului de exploatare sau
operaţional
♦ Analiza cheltuielilor cu personalul
♦ Analiza cheltuielilor cu utilajele
♦ Analiza cheltuielilor indirecte
♦ Analiza cheltuielilor cu dobânzile
♦ Analiza costurilor pe produs

Analiza Analiza Analiza

situaţiei economico- costurilor de
financiar- financiară producţie
patrimoniale
Analiza
Analiza activităţii rentabilităţii
de producţie şi
comercializare Analiza Analiza
gestiunii gestiunii ♦ Analiza
resurselor resurselor rezultatului
materiale umane exploatării
♦ Analiza cifrei de
♦ Analiza
afaceri
profitului brut
♦ Analiza valorii
♦ Pragul de
adăugate
Analiza gestiunii rentabilitate
♦ Analiza
activelor fixe şi intervalul
producţiei fizice
de siguranţă
♦ Analiza calităţii
producţiei
♦ Dinamica efectivului
♦ Analiza volumului şi de personal
♦ Analiza pieţei de structurii potenţialului ♦ Analiza stabilităţii
aprovizionare tehnic personalului
♦ Analiza ♦ Analiza utilizării ♦ Analiza utilizării
necesarului de potenţialului tehnic timpului de muncă
consum ♦ Analiza eficienţei ♦ Analiza productivităţii
♦ Analiza utilizării activelor fixe muncii
stocurilor de ♦ Analiza stării morale
materiale şi a coeziunii grupale

Fig. 1.3. Obiectivele analizei economico-financiare

18