NURSING CURS 2

Semne vitale cardiovasculare: descriere, mecanism

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra

pereților arteriali. Este determinată de:
-forța de contracție a inimii
-debitul cardiac
-volumul sangvin
-elasticitatea pereților arteriali
-calibrul vaselor mici
-vâscozitatea sângelui.
Dacă volumul sanguin scade (hemoragie), organismul secretă adrenalină
(hormon de stres) care determină creșterea rezistenței vasculare periferice,
pentru a menține tensiunea arterială în limite normale. Acest mecanism este
valabil până la o anumită limită. La pierderi mari de lichide, sau hemoragii
mari, tensiunea arterială scade dramatic, și este necesară administrarea urgentă
de lichide (perfuzii, transfuzii), pentru a menține o tensiune arterială normală.
Invers, dacă volumul sanguin crește, organismul nu mai poate compensa, și
crește tensiunea arterială peste limitele normale. Volumul normal de sânge la un
adult este de 5-6 litri.
Elasticitatea pereților arteriali este asigurată de fibrele elastice care se
găsesc în pereții arteriali, și care permit revenirea calibrului vascular la
diametrul inițial după trecerea undei sangvine. Celulele musculare netede care
se găsesc în pereții arteriali, printre fibrele elastice, conferă rezistență pereților
și limitează extinderea elastică a acestora. Contracția celulelor musculare netede
din pereții arteriali, în condiții de stres sau furie, determină creșterea rezistenței
periferice, deci creșterea tensiunii arteriale.
Vâscozitatea sângelui influențează viteza cu care curge sângele,
determină frecare mai mare sau mai mică față de pereții vasului. Vâscozitatea
mare determină tensiune arterială mare. Vâscozitatea sângelui este dată de
nivelul de hidratare a organismului, care se poate evalua prin dozarea
hematocritului.
La membrele inferioare tensiunea arterială este mai mare decât la membrele
superioare.
Tensiunea arterială are două valori:
-sistolocă (maximă) de circa 120mmHg
-diastolică (minimă) de circa 80mmHg.

1
 Diferența dintre ele reprezintă amplitudinea presiunii (circa 40mmHg).
Vasodilatația scade tensiunea arterială. Vasoconstricția crește tensiunea
arterială.

Presiunea arterială este influențată de:

-Vârstă. La copil tensiunea arterială este mică. La adolescent variază în funcție
de schimbările hormonale (testosteron) și de starea emoțională (frica), ambele
cresc tensiunea arterială. La adult tensiunea arterială normală este de
120/80mmHg. La bătrâni tensiunea arterială este în general mai crescută decât
normal, deoarece vâscozitatea sangvină crește, rezistența vasculară crește și
elasticitatea scade.
-Sex. După pubertate, băieții au tensiunea arterială mai ridicată decât fetele,
datorită testosteronului. Hormonii feminini (estrogen, progesteron) sunt asociați
cu o tensiune arterială mai scăzută. După menopauză, când organismul femeii
produce mai puțini estrogeni, tensiunea arterială tinde să crească mai mult decât
tensiunea arterială a bărbaților de aceeași vârstă.
-Rasa. Persoanele de culoare au o predispoziție mai accentuată spre tensiune
arterială ridicată decât persoanele de rasă albă, datorită unor factori genetici.
-Stresul. Determină eliberarea hormonilor de stres (adrenalina, noradrenalina)
care cresc frecvența cardiacă, rezistența periferică și volumul sistolic. Aceste
modificări permit organismului să facă față mai bine situației respective,
deoarece astfel toate organele sunt mai bine irigate cu sânge.
-Ritmul circadian. Odihna și somnul scad tensiunea arterială. Tensiunea
arterială crește pe parcursul zilei, iar seara are valoarea cea mai ridicată.
-Medicamentele. Pot avea ca efect secundar creșterea sau scăderea tensiunii
arteriale.

Hipertensiunea arterială.
-Reprezintă creșterea tensiunii arteriale peste valorile normale (120/80 mmHg).
-Concret, tensiunea sistolică peste 140mmHg, SAU tensiunea diastolică peste
90mmHg reprezintă hipertensiune arterială
-Între 120-140mmHg tensiunea sistolică, și între 80-90mmHg tensiunea
diastolică, creșterea tensională este ușoară, și ușor reversibilă
-hipertensiunea arterială este un risc major pentru producerea accidentelor
vasculare cerebrale
-hipertensiunea arterială este un risc major de deces.

2
Clasificarea tensiunii arteriale:
- normală: tensiunea sistolică sub 140mmHg, tensiunea diastolică sub 90mmHg
- hipertensiune arterială medie: tensiunea sistolică 140-160mmHg, tensiunea
diastolică 90-104mmHg
- hipertensiune arterială moderată: tensiunea sistolică 160-200mmHg, tensiunea
diastolică 105-114mmHg
- hipertensiune arterială severă: tensiunea sistolică peste 200mmHg, tensiunea
diastolică peste 115mmHg.
Hipotensiunea arterială.
- Reprezintă scăderea, sub limita normală, atât a tensiunii sistolice, cât și a
tensiunii diastolice.
- Concret, scăderea valorilor tensionale sub 90mmHg tensiunea sistolică, și sub
60mmHg tensiunea diastolică reprezintă hipotensiune arterială
- este specifică sportivilor de performanță
- dacă un pacient are în mod obișnuit tensiunea scăzută (hipotensiune), aceasta
nu reprezintă un pericol pentru sănătate. Dacă hipotensiunea se instalează brusc,
apar tulburări de irigare a creierului, cu consecințe catastrofale (de exemplu, în
timpul anesteziei la bătrâni)
- la bătrâni, hipotensiunea arterială se însoțește de scăderea irigării creierului,
ceea ce duce la amețeli (”vertij”). Bătrânii amețesc când se ridică brusc de pe
scaun sau din pat, fenomen denumit hipotensiune de postură sau hipotensiune
ortostatică. Datorită vârstei, sistemul nervos nu se adaptează imediat în
momentul ridicării în picioare, rezistența periferică a vaselor este mică, tot
sângele cade spre picioare, și pacientul amețește și pică. La tineri, la ridicarea în
picioare, sistemul nervos vegetativ determină contracția aproape instantanee a
celulelor musculare netede din pereții arterelor,ceea ce crește brusc rezistența
periferică a arterelor, sângele nu cade spre picioare, tensiunea arterială rămâne
la nivelul la care era, și pacientul tânăr nu amețește.
Hipotensiunea ortostatică la bătrâni este agravată de prezența plăcilor de aterom
în toate vasele, inclusiv vasele mare care irigă creierul. Aceste plăci de aterom
îngustează lumenul arterial, deci cantitatea de sânge care ajunge la creier este
mai mică decât normal. Dar dacă pacientul vârstnic se ridică brusc în picioare,
tensiunea arterială scade și mai mult, și el pică.

Măsurarea tensiunii arteriale:

-după 10 minute de repaus fizic și psihic
-la ambele brațe, ca să evaluăm comparativ

3
- metoda auscultatorie, cea mai folosită în spitale: se aplică manșeta
tensiometrului pe braț, deasupra plicii cotului, și se strânge moderat. Se plasează
pâlnia unui stetoscop cu membrană sub manșeta tensiometrului. Se pompează
treptat aer în manșetă, ascultând în stetoscop, până nu se mai aude pulsul. Apoi
dăm drumul încet la aerul din manșetă, ascultând continuu, cu ochii pe
manometrul fixat de manșetă. Când auzim brusc zgomotul pulsului, ne uităm la
manometru și memorăm valoarea, este tensiunea sistolică. Continuăm să
decomprimăm manșeta, privind cu atenție manometrul, pulsul se aude, se aude,
brusc nu se mai aude, și notăm valoarea de pe manometru la care s-a auzit
ultima bătaie a pulsului. Este tensiunea diastolică. De obicei se fac trei
determinări succesive și se notează media.