The term autism first was used by psychiatrist Eugen Bleuler in 1908.

He
used it to describe a schizophrenic patient who had withdrawn into his own
world. The Greek word ''autós'' meant self and the word “autism” was used
by Bleuler to mean morbid self-admiration and withdrawal within self.

The pioneers in research into autism were Hans Asperger and Leo Kanner.
They were working separately in the 1940’s. Asperger described very
able children while Kanner described children who were severely affected.
Their views remained useful for physicians for the next three decades.

Termenul de autism a fost folosit de către psihiatrul Eugen Bleuler în 1908. El a folosit-o
pentru a descrie un pacient schizofrenic care sa retras în propria sa lume. Cuvântul grecesc
"autos" însemna sine și cuvântul "autism" a fost folosit de Bleuler pentru a însemna auto-
admirație morbidă și retragere în sine.

Pionierii în cercetarea autismului au fost Hans Asperger și Leo Kanner. Ei lucrau separat în
anii 1940. Asperger a descris copiii foarte capabili, în timp ce Kanner a descris copiii grav
afectați. Opiniile lor au rămas utile pentru medici în următoarele trei decenii.
Chronological history of autism
 Eugen Bleuler coined the word "autism" in 1908 among severely
withdrawn schizophrenic patients.
 In 1943 American child psychiatrist Leo Kanner studied 11 children.
The children had features of difficulties in social interactions, difficulty
in adapting to changes in routines, good memory, sensitivity to stimuli
(especially sound), resistance and allergies to food, good intellectual
potential, echolalia or propensity to repeat words of the speaker and
difficulties in spontaneous activity.
 In 1944 Hans Asperger, working separately, studied a group of
children. His children also resembled Kanner’s descriptions. The
children he studied, however, did not have echolalia as a linguistic
problem but spoke like grownups. He also mentioned that many of
the children were clumsy and different from normal children in terms
of fine motor skills.
 Next Bruno Bettelheim studied the effect of three therapy sessions
with children who he called autistic. He claimed that the problem in
the children was due to coldness of their mothers. He separated the
children from their parents. Kanner and Bettelheim both worked
 towards making hypothesis that showed autistic children had frigid
mothers
 Bernard Rimland was a psychologist and parent of a child with
autism. He disagreed with Bettelheim. He did not agree that the
cause of his son’s autism was due to either his or his wife’s parenting
skills. In 1964, Bernard Rimland published, Infantile Autism: The
Syndrome and its Implications for a Neural Theory of Behavior.
 Autism came to be better known in the 1970’s. The Erica Foundation
started education and therapy for psychotic children in the beginning
of the 80s. Many parents still confused autism with mental retardation
and psychosis.
 It was in 1980’s that Asperger’s work was translated to English and
published and came into knowledge.
 It was in the 1980’s that research on autism gained momentum. It
was increasingly believed that parenting had no role in causation of
autism and there were neurological disturbances and other genetic
ailments like tuberous sclerosis, metabolic disturbances like PKU or
chromosomal abnormalities like fragile X syndrome.
 Lorna Wing, along with Christopher Gillberg at BNK (Children's
Neuro-Psychiatric Clinic) in Sweden in the 1980’s found the Wing’s
triad of disturbed mutual contact, disturbed mutual communication
and limited imagination. In the 1990’s they added another factor
making it a square. The factor was limited planning ability.
 Ole Ivar Lovaas studied and furthered behavioural analysis and
treatment of children with autism. Lovaas achieved limited success at
first with his experimental behaviour analysis. He developed it to
target younger children (less than 5 years of age) and implemented
treatment at home and increased the intensity (a measurement of the
amount of “therapy time”) to about 40 hours weekly. Lovaas
wrote Teaching Developmentally Disabled Children: The Me Book in
1981. In 2002, Lovaas wrote, Teaching Individuals With
Developmental Delays: Basic Intervention Techniques

Istoria chronologică a autismului

Eugen Bleuler a inventat cuvântul "autism" în 1908 printre pacienții cu schizofrenie sever
retrași.
În 1943, psihiatrul american Leo Kanner a studiat 11 copii. Copiii aveau caracteristici de
dificultate în interacțiunile sociale, dificultăți de adaptare la schimbări în rutină, memorie
bună, sensibilitate la stimuli (în special sunet), rezistență și alergii la hrană, potențial
intelectual bun, echolalia sau tendința de a repeta cuvintele vorbitorului și dificultăți în
activitatea spontană.
În 1944, Hans Asperger, care lucra separat, a studiat un grup de copii. Copiii lui se
asemănau, de asemenea, cu descrierile lui Kanner. Copiii la care a studiat, cu toate
acestea, nu au avut echolalia ca o problemă lingvistică, dar au vorbit ca adulții. El a
menționat, de asemenea, că mulți dintre copii au fost stângaci și diferiți de copii normali
în ceea ce privește abilitățile motorii fine.
În continuare, Bruno Bettelheim a studiat efectul a trei sesiuni de terapie cu copiii pe care
îi numește autisti. El a susținut că problema copiilor se datorează răcelii mamei lor. El a
separat copiii de părinți. Kanner și Bettelheim au lucrat pentru a face ipoteze care au
arătat că copiii autiști au avut mame frigid
Bernard Rimland a fost psiholog și părinte al unui copil cu autism. Nu a fost de acord cu
Bettelheim. El nu a fost de acord că cauza autismului fiului său se datorează fie abilităților
părintești ale soției sale. În 1964, Bernard Rimland a publicat Autismul infantil: Sindromul
și implicațiile sale asupra unei teorii neuronale a comportamentului.
Autismul a devenit mai bine cunoscut în anii '70. Fundația Erica a început educația și
terapia copiilor psihotici la începutul anilor '80. Mulți părinți încă autism confuz cu retard
mintal și psihoză.
În anii 1980, opera lui Asperger a fost tradusă în engleză și publicată și a ajuns la
cunoștință.
În anii 1980 cercetarea cu privire la autism a câștigat un impuls. Sa crezut din ce în ce mai
mult că părinții nu au avut nici un rol în cauzarea autismului și au existat tulburări
neurologice și alte boli genetice cum ar fi scleroza tuberculoasă, tulburări metabolice
precum PKU sau anomalii cromozomiale cum ar fi sindromul fragil X.
Lorna Wing, alături de Christopher Gillberg la BNK (Clinica Neuropsihiatrică a Copilului) din
Suedia, în anii 1980, a găsit triada Wing-ului de contact sexual întrerupt, a perturbat
comunicarea reciprocă și imaginația limitată. În anii 1990 au adăugat un alt factor care a
făcut-o drept pătrat. Factorul a fost capacitatea limitată de planificare.
Ole Ivar Lovaas a studiat și a susținut analiza comportamentală și tratamentul copiilor cu
autism. Lovaas a obținut un succes limitat la început prin analiza comportamentului său
experimental. El a dezvoltat-o pentru a viza copiii mai mici (mai puțin de 5 ani) și a
implementat tratamentul la domiciliu și a crescut intensitatea (o măsurătoare a cantității
de "timp de terapie") la aproximativ 40 ore pe săptămână. Lovaas a scris "Predarea
copiilor cu dizabilități în dezvoltare: Cartea mea în 1981". În 2002, Lovaas a scris:
"Predarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare: Tehnici de bază de intervenție"
https://www.news-medical.net/health/Autism-History.aspx