ELLEN G.

WHITE

LUMINI
ÎN NOAPTE

DEJ, 2000
 LUMINI ÎN NOAPTE
O compilare din scrierile Ellenei White

Traducere:
Cristian Husac

ISBN 973-98621-9-5

Tehnoredactare computerizată:
Elena Gujan
Dani Gujan

Coperta:
Daniel Nicolici

Editura "DSG Press"

O.P. 1 C.P. 64
405200 DEJ, Jud. Cluj

Tel: 0264 220 506

E-mail: dsg_press@yahoo.com

2
 LISTA ABREVIERILOR

AA Acts of the Apostles

AH Adventist Home
AG Atlantic Gleaner
BCL Battle Creek Letters
BC Bible Comments
CS Christian Service
CH Counsels of Health
CP Counsels to Parents, etc.
CWE Counsels to Writers and Editors
CSW Counsels on Sabbath School Work
COL Christ’s Object Lessons
CDF Counsels on Diet & Food
DA Desire of Ages
EW Early Writings
Ev Evangelism
Ed Education
FE Fundamentals of Christian Education
FILB The Faith I Live By
GCB General Conference Bulletin
GAG God’s Amazing Grace
GW Gospel Workers
FW Faith and Works
LS Life Sketches
MB Mount of Blessing
MH Ministry of Healing
MM Medical Ministry
MLT My Life Today
Mss Manuscript
MR Manuscript Release
MYP Messages to Young People
MCP Mind, Character and Personality

3
NBL Notebook Leaflets
OFC Our Father Cares
OHC Our High Calling
PP Patriarchs & Prophets
PK Prophets & Kings
RH Review & Herald Articles
SL Sanctified Life
SM Selected Messages (Vol. 1, 2, 3)
SDA Seventh-day Adventist
SDABC Seventh-day Adventist Commentary (Vol. 1-7)
ST Sings of Times Articles
SD Sons and Daughters of God
SW Southern Watchman
STSB Special Testimonies, Series B, #2 & #7
SG Spiritual Gifts (Vol. 1 & 2 in Book 1,
vol. 3 & 4 in Book 2)
SC Step to Christ
SOP Spirit of Prophecy (Original 4 Volumes)
T Testimonies to the Church (1T, 2T, 3T, etc. to Vol. 9)
TM Testimonies to Ministers
TT Testimony Treasures
TIMKH That I May Know Him
UL Upward Look
WTLF Word to the Little Flock
YI Youth's Instructor

Notă:

Pentru referinţele din această carte am folosit

ediţiile în limba engleză ale publicaţiilor respective.
Excepţie face doar capitolul
"Un istoric al reformei sanitare",
în care referinţele sunt din "Dietă şi hrană",
ediţia în limba română.

4
 LIBERTATEA RELIGIOASĂ
ÎN BISERICĂ

Marea dorinţă a lui Dumnezeu este ca El să aibă o biserică curată

şi glorioasă, "fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta."
(Efeseni 5:27). Dumnezeu ne-a făcut administratori ai bisericii Sale
şi a cerut fiecărui membru să păzească interesele ei spirituale. În
Matei 13:25 Isus ne-a avertizat că "în timp ce oamenii dormeau,
duşmanul a venit şi a semănat neghina prin grâu".
Iată cele patru modalităţi de bază pe care le-a dat Dumnezeu
pentru a păstra biserica curată şi a împiedica neghina să preia
stăpânire asupra câmpului.
1. Biserica trebuie să exercite grijă iubitoare şi prudenţă în
acceptarea de noi membri în rândurile ei. "Când o persoană se
prezintă drept candidat pentru a deveni membru al bisericii, noi
trebuie să examinăm roadele vieţii sale şi să-i lăsăm lui
responsabilitatea motivelor… acceptarea noilor membri în
biserică ar trebui să se facă cu mare grijă, deoarece Satana îşi are
planurile sale amăgitoare, prin care are ca scop să
îngrămădească în biserică fraţi falşi, prin care el poate lucra cu
mai mult succes pentru a slăbi cauza lui Dumnezeu." (Ev 313).
2. Când un membru păcătuieşte pe faţă, noi ar trebui să mergem
personal la cel implicat, şi, cu dragoste şi umilinţă, să facem apel să-
şi schimbe inima şi faptele. Apoi trebuie să urmăm etapele din Matei
18:15-17 până când fie intervine o schimbare, fie biserica este
curăţată de păcatul membrului călcător. "Dacă păcatele sunt trecute
cu vederea de către cei aflaţi în poziţii cu răspundere, mânia Lui
va fi asupra lor şi poporul lui Dumnezeu ca întreg va purta
răspunderea pentru acele păcate. În comportamentul Lui faţă de
poporul Său în trecut, Domnul arătă nevoia de curăţi biserica de
greşeli. Un păcătos poate răspândi o întunecime care va exclude
lumina lui Dumnezeu de la întreaga adunare." (3 T 265).
3. În trecut Dumnezeu a trimis judecăţi pentru a curăţi biserica.
5
"Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu
stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase
luni." (Iacov 5:17).
Când biserica Noului Testament a fost în pericolul de a fi afectată
de membrii nesfinţiţi, doi astfel de membri, Anania şi Safira, au fost
loviţi de Dumnezeu, ceea ce a produs mare spaimă. "O mare frică a
cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri…
şi nici unul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul
îi lăuda în gura mare." (Fapte 5:11, 13).
În istoria propriei noastre denominaţiuni, când biserica a alunecat
în apostazie, Dumnezeu a trimis judecăţi de foc peste sediul
denominaţiunii de la Battle Creek: "Într-o viziune de noapte am
văzut o sabie de foc atârnând deasupra Battle Creek-ului.
Fraţilor, Dumnezeu este într-adevăr cu noi. Vreau să vă spun că,
dacă după avertizările date prin aceste incendii, conducătorii
poporului nostru merg drept înainte, exact aşa cum au făcut în
trecut, înălţându-se pe sine, Dumnezeu le va lua trupurile, pe cât
este de sigur că El trăieşte. El le va vorbi într-un mod pe care este
imposibil ca ei să nu îl înţeleagă." (5 T 210-212).
4. Şi în cele din urmă Dumnezeu a ales să cureţe biserica prin
predicarea mărturiei directe. "Mărturia cercetătoare a Spiritului
lui Dumnezeu îi va despărţi pe cei din Israel, care au fost în
război continuu cu mijloacele pe care le-a dat Dumnezeu pentru
a păstra stricăciunea afară din biserică. Răul trebuie numit rău.
Păcatele cumplite trebuie spuse pe nume. Tot poporul lui
Dumnezeu ar trebui să se apropie mai mult de El. Atunci vor
vedea păcatul în adevărata lui lumină, şi îşi vor da seama cât de
dezgustător este el în ochii lui Dumnezeu. Mărturia clară,
directă, trebuie să locuiască în biserică, altfel blestemul lui
Dumnezeu va sta asupra poporului Său la fel de sigur cum a stat
asupra vechiului Israel." (5 T 676).
Acestea fac parte dintre metodele adevărate ale lui Dumnezeu de
a păstra puritatea bisericii. Dar există şi o metodă contrafăcută de
purificare a bisericii, care de fapt produce rezultate opuse.
De-a lungul veacurilor, legislaţia şi persecuţia au fost cele mai
populare metode folosite pentru păstrarea purităţii bisericii; şi totuşi,
în loc de a aduce reformaţiune, au condus întotdeauna la apostazie.
Ori de câte ori biserica a căutat să păstreze ordinea bisericii dând
6
putere ierarhiei să-i controleze pe membri, întotdeauna, fără excepţie,
a condus la apostazie şi persecuţie. Aşa a fost în zilele lui Isus.
Conducătorii bisericii iudaice şi-au asumat o mare autoritate asupra
membrilor lor în aşa măsură încât au putut da pe cineva afară din
sinagogă pentru că a crezut în Isus. (Ioan 9:22). Cu toate acestea
stăpânirea deţinută de conducători nu a curăţat biserica, ci a dat
naştere unui rezultat diametral opus. Stăpânirea ierarhică nu a
protejat biserica de abuzuri sau păcat, ci a împiedicat-o să primească
mărturia directă care să o curăţească, pe care Dumnezeu a trimis-o
prin Ioan Botezătorul, prin Fiul Său, şi prin apostoli. De fapt ierarhia
care a lucrat pentru menţinerea "purităţii" bisericii a fost cea care a
împiedicat poporul să-L accepte pe Isus. Ierarhia în cele din urmă
restrânge libertatea religioasă şi conduce inevitabil la persecuţie.
Ierarhia a ţinut poporul atât de strâns, încât pentru a primi
mărturia directă, singura cale era ca mai întâi puterea ierarhică asupra
vieţii lor să fie sfărâmată. "Prin respectul lor pios faţă de tradiţie şi
prin credinţa lor oarbă într-o preoţie coruptă, poporul a fost dus
în sclavie. Aceste lanţuri trebuia sfărâmate de Hristos.
Caracterul preoţilor, conducătorilor şi fariseilor trebuia dat pe
faţă pe deplin." "Pentru un timp se părea că oamenii din Galilea
îl vor primi pe Isus ca Mesia şi că puterea ierarhiei în acea
regiune urma să fie sfărâmată." (DA 611-612, 395).
Aceeaşi experienţă s-a repetat în timpul Evului Mediu. Niciodată
nu şi-a asumat biserica mai mult controlul ca în timpul Evului Mediu,
şi această stăpânire a dus la o persecuţie mai mare. Cu toate acestea,
cu cât mai multă stăpânire exercita biserica prin conducătorii ei, cu
atât se afunda mai mult în apostazie. Când a început reforma
protestantă, ea a căutat să distrugă puterea ierarhiei asupra poporului
în acelaşi fel în care a făcut-o Isus în lucrarea lui.
"Wycliffe… a denunţat fără teamă ierarhia în faţa consiliului
naţional şi a cerut o reformă a abuzurilor enorme aprobate de
către biserică." "Temerile celor din ierarhie au fost stârnite şi a
fost declanşată persecuţia împotriva discipolilor Evangheliei."
(GC 89, 97).
După reforma din Germania, biserica a încercat să-i intimideze
pe liderii protestanţi prin ameninţări, şi să-i ademenească cu
promisiuni pentru a accepta ierarhia din nou, dar ei şi-au dat seama
că "restabilirea ierarhiei romane… ar aduce înapoi, fără
7
îndoială, abuzurile din trecut." (GC 199). "Când bisericile de
frunte din Statele Unite… vor fi ajuns să-şi formeze o imagine a
ierarhiei romane, rezultatul va fi în mod inevitabil impunerea
pedepselor civile asupra dizidenţilor." (GC 445). Una dintre
diferenţele de bază dintre protestanţi şi Roma a fost structura bisericii
lor, dar azi "există o indiferenţă tot mai mare cu privire la
doctrinele care separă bisericile reformate de ierarhia papală…
A fost un timp când protestanţii puneau o mare valoare pe
libertatea de conştiinţă, care a fost dobândită atât de scump."
(SOP, vol. 4, 380).
Abuzul de autoritate neagă conducerea lui Isus Hristos. Deşi
Dumnezeu a rânduit pentru înaintarea Evangheliei în biserică
existenţa unei conduceri judicioase în ceea ce priveşte administrarea
şi conducerea pastorală, Dumnezeu niciodată nu a înmânat toate
pârghiile stăpânirii autorităţii omeneşti. "El (Isus) este Capul
trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei
morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea." (Col.
1:18). Ori de câte ori oamenii abuzează de putere în biserica lui
Hristos, ei aduc biserica în apostazie. Acesta este păcatul puterii
fiarei, "care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte 'Dumnezeu',
sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul
lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu." (2 Tes. 2:4). Nu este
acesta pericolul propriei noastre biserici? N-ar trebui să învăţăm
lecţiile istoriei?
Domnul a prevăzut dezvoltarea acestui pericol în propria noastră
biserică, şi a trimis avertismente vrednice de crezare împotriva
dezvoltării lui. În 1895 serva Domnului scria: "Spiritul de dominare
se întinde la preşedinţii conferinţelor noastre… Ei urmează
modelul Romei." (TM 362). Sfatul ei în cazul acestor situaţii a fost:
"Dacă un om… caută să exercite stăpânire asupra fraţilor săi,
simţind că el este investit cu autoritatea de a face din voinţa sa
puterea conducătoare, singura şi cea mai bună conduită este de
a-l îndepărta, ca nu cumva să se producă o mare vătămare, şi el
să-şi piardă propriul său suflet, şi să pună în pericol sufletele
altora." (TM 362).
În Noul Testament a existat o organizare foarte eficientă, dar a
fost o organizare simplă, care nu avea un caracter ierarhic. Exista
cooperare, dar nu stăpânire. Pavel s-a străduit să coopereze cu fraţii
8
săi, dar el nu a cerut permisiunea celor de la Ierusalim pentru a
înfiinţa biserici în Corint şi Filipi, sau în alte oraşe pe care le-a
vizitat; nici nu a cerut voie să vorbească. De fapt, una dintre cele mai
mari preocupări, şi unul dintre avertismentele cele mai serioase, a
fost cu privire la posibilitatea ca asupra membrilor bisericii locale să
se exercite din partea unor forţe exterioare un control exagerat.
În ultima sa călătorie la Ierusalim, el le-a cerut prezbiterilor din
Efes să se întâlnească împreună la Milet. (vezi Fapte 20:17). Ar
trebui verificat că el i-a chemat la întâlnire pe "prezbiterii", şi nu pe
"prezbiterul" din Efes. Aceşti prezbiteri nu erau profesionişti numiţi
de la sediul din Ierusalim pentru a predica poporului, pentru a domina
consiliile şi comitetele şi pentru a stăpâni biserica, ca şi cum biserica
şi amvonul le-ar aparţine. Nu! Aceştia erau prezbiterii locali, aleşi din
biserica locală. (vezi Fapte 14:23). Pavel s-a întâlnit cu prezbiterii
locali şi le-a dat următorul sfat: "… care v-a pus Duhul Sfânt
episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o
cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî
între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din
mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să
tragă pe ucenici de partea lor. De aceea, vegheaţi, şi aduceţi-vă
aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc
cu lacrimi pe fiecare din voi." (Fapte 20:28-31).
Preocuparea lui Pavel, despre care el a predicat fără încetare cu
mare atracţie emoţională timp de trei ani, a fost că din biserică se vor
ridica unii care vor încerca să atragă atenţia asupra lor, şi să ajungă o
putere stăpânitoare. Ei nu trebuiau să fie puşi deasupra turmei, ci
trebuiau să fie păstori slujitori, dându-şi seama că erau "cu toţii
fraţi". (Matei 23:8).
Se pune întrebarea împotriva căror lupi trebuiau să păzească
turma aceşti prezbiteri locali? Ei trebuiau să păzească biserica de toţi
lupii care aveau să vină în haine de oaie, fie că ei veneau din interior
sau din afară, fie că erau de vază sau de rând. Acest lucru a fost
demonstrat de problemele din Galatia, care fuseseră şi scopul
epistolei către Galateni. Biserica sau bisericile din Galatia fuseseră
înfiinţate de Pavel, şi el a supravegheat alegerea prezbiterilor în
bisericile locale. Bisericile care au fost înfiinţate astfel nu erau
independente de corpul credincioşilor, ci în mare măsură se îndrumau
şi se susţineau singure, şi se organizau local, sub îndrumarea Duhului
9
Sfânt, cu respect adecvat pentru ajutorul şi îndrumarea biblică care le
putea veni de la sediul bisericii din Ierusalim, sau de la oricare altă
sursă care ar fi putut-o alege Domnul. A existat o situaţie însă în
Galatia când fraţii din afară au venit să slujească acestor biserici ale
Galatiei. Aceşti emisari de la Ierusalim pretindeau că Pavel "se
încumetase să înveţe doctrine care se împotriveau în mod direct
învăţăturii susţinute de Petru, Iacob şi ceilalţi apostoli. Câştigând
acest punct, ei i-au determinat să se întoarcă la respectarea legii
ceremoniale, ca fiind esenţială pentru mântuire." (Sketches from
the Life of Paul 188).
Cât respect trebuie să fi avut fraţii din Galatia faţă de aceşti
reprezentanţi din Ierusalim; înainte de convertire galatenii fuseseră
afundaţi în idolatrie păgână, pe când fraţii fuseseră evrei din naştere.
Ei pretindeau că reprezintă pe Iacov şi Petru, care fuseseră unul
fratele, şi celălalt ucenicul lui Isus, şi astfel aceşti reprezentanţi au
avut o influenţă extraordinară asupra fraţilor galateni.
De aceea Pavel îşi aminteşte felul în care fusese forţat să se
împotrivească lui Petru pe faţă în Antiohia, deoarece el, împreună cu
reprezentanţii lui Iacov, jucaseră rolul făţarnicilor, şi refuzaseră să
mănânce cu cei netăiaţi împrejur. Galatenii trebuiau să stea de partea
adevărului împotriva tuturor influenţelor, chiar dacă acestea erau de
la sediul conferinţei din Ierusalim sau de la un înger din cer. (vezi
Gal. 1:8).
Pavel a fost necruţător în condamnarea fraţilor galateni pentru că
au permis acestor reprezentanţi de la Ierusalim să aducă apostazie în
biserică. El spune: "O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe
voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca
răstignit?" (Galateni 3:1). Observaţi că el nu spune "ce v-a
fermecat", ci el spune "cine v-a fermecat". Problema reală nu era pur
şi simplu "ceea ce făcuseră ei", ci faptul că alţii puteau să le
influenţeze atât de uşor gândirea şi practica. Chiar dacă Pavel ar fi
eliminat acea problemă de apostazie, ce avea să împiedice ca o
apostazie ulterioară la fel de rea să fie introdusă în biserică de alte
influenţe false în viitor? Astfel, preocuparea majoră a lui Pavel nu era
doar ceea ce făcuseră, ci, de fapt, "cine" îi determinase să facă acest
lucru, şi de ce erau atât de slabi, încât să fie influenţaţi de aceste forţe
exterioare. De ce erau ei atât de uşor influenţaţi de simpli învăţători
omeneşti de la Ierusalim? Nu şi-ar pune oare Pavel aceeaşi întrebare
10
despre bisericile noastre de astăzi? Pavel le-a spus galatenilor:
"Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei." (Gal.
5:1). Acest jug de robie nu era doar tăierea împrejur şi Legea, ci
conform întrebării sale din Galateni 3:1, era şi jugul robiei faţă de
influenţele false care îi determinau să şovăie în acest punct de
doctrină. El a continuat, spunând: "Înduplecarea aceasta nu vine de
la Cel ce v-a chemat. Puţin aluat face să se dospească toată
plămădeala… Dar cel ce vă tulbură, va purta osânda, oricine ar
fi el… Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie." (Galateni 5:8-
13).
Pavel se temea foarte mult de o formă de guvernare ierarhică,
care ar face în mod inevitabil ca membrii să aştepte îndrumarea de la
consiliile şi conducătorii bisericii, mai degrabă decât de la Duhul
Sfânt. Bisericile care au rezultat din slujirea lui au avut un mod de
organizare simplă, ca parte a unui corp mondial de credincioşi, şi cu
respectul cuvenit pentru un consiliu cu adevărat reprezentativ (ca cel
din Fapte 15), şi pentru conducerea Duhului Sfânt, dar cu un grad
înalt de autonomie. Ele urmau să devină entităţi responsabile,
gânditoare, şi nu pur şi simplu entităţi oarbe ale unei organizaţii
mamă. Acesta este felul de puritate organizaţională care trebuie să
vină înapoi în biserică, pentru ca binecuvântarea de Rusalii de la
Dumnezeu să se întoarcă la organizaţie. Puritatea organizaţională şi
puritatea doctrinală merg întotdeauna mână în mână, şi ele nu pot fi
niciodată despărţite una de alta.
"Organizaţia simplă şi ordinea în biserică sunt expuse în
Noul Testament, şi Domnul le-a rânduit pentru unitatea şi
desăvârşirea bisericii. Bărbatul care deţine o slujbă în biserică ar
trebui să stea ca lider, ca sfătuitor şi ca ajutor în a purta poverile
lucrării. El ar trebui să fie conducător în a oferi mulţumiri lui
Dumnezeu, dar el nu este desemnat să ordone şi să poruncească
lucrătorilor lui Dumnezeu. Dumnezeu stăpâneşte peste
moştenirea Sa. El vrea să-şi conducă poporul numai dacă ei
doresc să fie conduşi, în loc de a-şi asuma o putere pe care
Dumnezeu nu le-a dat-o. Să studiem al 12-lea şi al 13-lea capitol
din 1 Corinteni şi al 15-lea capitol din Faptele Apostolilor…
O mare parte dintre problemele care au apărut în lucrarea
noastră, şi în altă parte, au apărut pentru că bărbaţii din poziţii
oficiale au înţeles greşit partea lor individuală cu chestiunea
11
stăpânirii şi conducerii conlucrătorilor lor. Bărbaţii cărora le-au
fost încredinţate responsabilităţi au propus că poziţia lor oficială
include mult mai mult decât şi-au imaginat vreodată cei care i-au
pus în slujbă, şi ca urmare au apărut probleme anevoioase…
Timp de câţiva ani, în Conferinţă au fost conducători care au
exercitat o autoritate pe care ei au presupus că le aparţinea în
virtutea funcţiei lor, adică de a controla lucrarea conform cu
propria lor dispoziţie şi judecată." (The Paulson Collection,
298-299).
În mod repetat, mai ales pe măsură ce biserica a început să
devină tot mai mare şi tot mai bine organizată, Ellen White a
avertizat cu privire la "puterea regească" care pătrundea în mijlocul
nostru. Ea a spus: "Puterea arbitrară care a fost generată, care
pare că îi transformă pe oameni în zei, mă înfricoşează, şi ar
trebui să provoace teamă. Ea e un blestem indiferent unde şi cine
o exercită." (TM 361).
Mulţi dintre conducătorii cărora le-a scris Ellen White, şi cu
privire la care a avertizat biserica, au fost în esenţă bărbaţi minunaţi,
care au pornit cu foarte mare umilinţă şi cu o dorinţă sinceră de a-L
sluji pe Domnul. Dar pe măsură ce timpul a trecut, ei au început să-şi
atribuie tot mai multă autoritate şi stăpânire, presupunând că
prosperitatea lucrării depindea de înţelepciunea lor. Însă, oricât de
sinceri ar fi putut fi ei, această cale greşită, la fel cum se întâmplă în
cazul celor care fumează ţigări în mod sincer, are totuşi un rezultat
devastator. Ellen White s-a temut pentru sufletele acestor bărbaţi şi
pentru prosperitatea lucrării. Ea a spus: "'Stăpâneşte, stăpâneşte!' a
fost umblarea lor. Satana a avut ocazia să fie reprezentat." (TM
363). "Permiteţi-mi să stăruiesc pe lângă conferinţele din statele
noastre şi pe lângă bisericile noastre să înceteze să-şi pună
încrederea în oameni şi să-şi facă din carne braţul lor… Bisericile
noastre sunt slăbite pentru că membrii sunt educaţi să privească
la oameni şi să depindă de resurse omeneşti." (TM 380).
Unul dintre rezultatele inevitabile ale abuzului de autoritate, pe
lângă apostazia generală, este persecuţia împotriva celor care nu se
supun stăpânirii acestei autorităţi, şi în special împotriva acelora care
dau mărturia directă. Acesta a condus la arderea martirilor în timpul
Evului Mediu şi la trimiterea la închisoare şi la moarte a
nenumăraţilor profeţi şi soli de-a lungul istoriei Bibliei, inclusiv la
12
moartea lui Isus pe cruce. Acesta va duce la persecuţie şi în biserica
noastră. Cărturarii şi fariseii nu şi-au imaginat vreodată că vor trimite
la închisoare sau vor ucide un om doar pentru că nu-l puteau stăpâni,
dar, în ultimă instanţă, şi fără îndoială plini de "evlavie" şi "fără
tragere de inimă", ei "au fost nevoiţi" să-l pironească pe Isus pe cruce
pentru a păstra integritatea bisericii. (vezi Ioan 11:49-50). Şi chiar
atunci autorităţile statului au fost cele care au dus de fapt la
îndeplinire execuţia. Însă biserica a apelat la stat pentru a duce la
îndeplinire decizia ei. Când, după ce au încercat tot ce a fost cu
putinţă pentru a limita influenţa lui Isus, ei au apelat la cruce în
ultimă instanţă, "ei se considerau patrioţi care salvează naţiunea."
(DA 541).
Astăzi noi am primit moştenirea libertăţii religioase de la apostoli
şi reformatorii protestanţi. "Noi, astăzi, trebuie să menţinem cu
fermitate acest principiu. Stindardul adevărului şi al libertăţii
religioase care a fost ţinut sus de către reformatorii bisericii
Evangheliei, şi de către martorii lui Dumnezeu de-a lungul
secolelor care au trecut de atunci, ne-a fost încredinţat nouă în
această ultimă luptă. Responsabilitatea acestui mare dar stă
asupra acelora pe care Dumnezeu i-a binecuvântat să cunoască
adevărul său. Noi trebuie să primim acest cuvânt ca autoritate
supremă. Noi trebuie să recunoaştem guvernarea omenească ca
desemnată prin poruncă dumnezeiască, şi să învăţăm ascultarea
de ea ca o datorie sfântă, cu sfera ei legitimă. Dar atunci când
intră în conflict cu pretenţiile lui Dumnezeu, noi trebuie să
ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Cuvântul
lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut ca fiind deasupra oricărei
legislaţii omeneşti. Un 'aşa zice Domnul' nu trebuie dat la o parte
pentru 'un aşa zice biserica' sau 'un aşa zice statul'. Coroana lui
Hristos trebuie ridicată mai presus de toate diademele
puternicilor pământului." (AA 68-69).
Ca purtători de standard în ceea ce priveşte libertatea religioasă,
nici unul dintre noi nu şi-ar putea imagina că am putea ajunge
vreodată în poziţia în care să devenim persecutori ai acelora care
încalcă procedura bisericii, sau că am coopera cu statul, aşa cum au
făcut conducătorii evrei în zilele lui Isus, şi ierarhia catolică în timpul
Evului Mediu. Am putea noi amenda sau închide o persoană doar
pentru că nu a fost de acord cu deciziile noastre, sau nu s-a supus
13
stăpânirii noastre? Ar fi posibil ca noi să fi participat la astfel de
activităţi? Oare se repetă istoria? Ne aflăm pe drumul spre
clericalism, care duce la persecuţia care a făcut-o pe Ellen White să
tremure? "Tremură inima în mine când mă gândesc ce inamic
avem şi cât de slab suntem pregătiţi ca să-l înfruntăm. Încercările
copiilor lui Israel şi atitudinea lor chiar înainte de venirea lui
Hristos mi-au fost prezentate iarăşi şi iarăşi, pentru a ilustra
poziţia poporului lui Dumnezeu în experienţa lor înainte de a
doua venire lui Hristos." "La timpul primei veniri a lui Hristos
în lumea noastră, bărbaţii care compuneau sinedriul şi-au
exercitat autoritatea în a stăpâni pe oameni conform cu voinţa
lor. Astfel, sufletele pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru a le
elibera de sclavia Satanei, au fost din nou aduse sub sclavia lui,
dar sub o altă formă." (SM, vol. 1, 406; TM 361; SM, vol. 1, 407).
Ellen şi James White au lucrat mulţi ani de zile ca să înfiinţeze
organizaţia. "Era evident", a spus ea, "că fără oarecare formă de
organizare ar fi încurcătură, şi lucrarea n-ar fi dusă înainte cu
succes." (TM 26). Cerul este un loc al ordinii, şi Dumnezeu nu va
binecuvânta dezorganizarea, dar n-a existat niciodată intenţia ca
organizaţia să ajungă să aibă un caracter stăpânitor. Nu a existat
niciodată intenţia ca organizaţia să împiedice predicarea mărturiei
directe, să-i persecute pe cei ce o dădeau, sau să dicteze cum ar trebui
să-şi îndrume Dumnezeu servii. A existat dintotdeauna intenţia ca
organizaţia să fie una simplă, bazată pe Dumnezeu mai mult decât pe
înţelepciunea şi puterea omenească. Nu a existat niciodată intenţia ca
organizaţia să aibă scopul de a smulge stăpânirea bisericii locale din
mâinile membrilor locali. Liderii trebuiau să conducă prin exemplu,
rugăciune şi credinţă. Conducătorii trebuiau să fie una cu membrii, ca
fraţi. Organizaţia trebuia să coordoneze şi să promoveze predicarea
Evangheliei şi mărturia directă, nu să o restrângă şi să o stăpânească.
Diavolul s-a străduit din răsputeri să nu lase această biserică să fie
organizată, dar de îndată ce a fost învinsă în acest punct, el şi-a
concentrat eforturile în altul, să ne facă să devenim supraorganizaţi.
Deja în anul 1867, doar după patru ani de la organizarea Conferinţei
Generale, temerile Ellenei White şi-au schimbat obiectul, de la o
lipsă a organizării, la greşita folosire a organizaţiei. Să ascultăm
raportul unei viziuni a ei, aşa cum este înregistrată într-o mărturie
generală pentru biserică din anul acela: "Am visat că eram la Battle
14
Creek şi priveam printr-o fereastră laterală la uşă şi am văzut un
grup de oameni mergând în marş spre uşă doi câte doi.
Înfăţişarea lor era aspră şi hotărâtă. Îi cunoşteam bine şi m-am
întors să deschid uşa salonului ca să-i primesc, dar m-am gândit
să mă mai uit o dată. Scena s-a schimbat. Grupul avea acum
înfăţişarea unei procesiuni catolice. Unul ducea în mână o cruce
[ceremonie], altul o trestie [sceptru regal], şi când s-au apropiat,
cel cu trestia a făcut un cerc în jurul casei, spunând de trei ori:
'Această casă este proscrisă. Bunurile trebuie să fie confiscate. Ei
au vorbit împotriva sfintei noastre ordini.'" (1 T 578).
Care era ordinea sfântă împotriva căreia vorbea Spiritul
Profeţiei? Era ordinea organizaţiei bisericii care ajunsese să aibă un
caracter stăpânitor şi asupritor. Oficialităţile bisericii i s-au opus în
mod frecvent Ellenei White. Aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi profeţi
care au fost persecutaţi, acum ea este venerată, dar persecuţia
continuă împotriva celor care-i respectă preocupările.
În 1888, preocuparea Ellenei White nu era doar doctrina, ci şi
organizaţia. Chestiunea vitală, în mod cert, nu era legea din Galateni.
Ellenei White i s-a arătat că "nici [dr. Waggoner nici prezbiterul
Butler] nu au toată luminarea asupra legii; poziţia nici unuia nu
este desăvârşită." (The Ellen White 1888 Materials, 93). Ea a spus
din nou: "Chestiunea în discuţie [relativ la legea din Galateni] nu
este o chestiune vitală, şi nu ar trebui să fie tratată astfel." (Idem,
220). Aşadar, care era preocuparea Ellenei White? Era chestiunea
stăpânirii organizaţionale. Dumnezeu le dăduse lui Waggoner şi
Jones o solie, dar fraţii au crezut că aceşti bărbaţi ar trebui să meargă
prin canalele "oficiale" pentru aprobare sau dezaprobare, înainte de a-
şi prezenta solia. Chestiunea din 1888 era "Hristos, Dreptatea
noastră". Dar ascultaţi cum discută Ellen White subiectul "Hristos,
Dreptatea noastră": "Dumnezeu doreşte ca oamenii să-şi folosească
minţile şi cunoştinţele pentru sine. El n-a intenţionat niciodată ca
un om să devină umbra altuia şi să dea glas sentimentelor
altcuiva. Dar această rătăcire a pătruns de un timp printre noi,
că foarte puţini trebuie să fie minte, cunoştinţă şi judecată pentru
toţi lucrătorii lui Dumnezeu. Temelia creştinismului este 'Hristos,
Dreptatea noastră'. Oamenii sunt responsabili individual înaintea
lui Dumnezeu şi trebuie să acţioneze aşa cum îi îndeamnă
Dumnezeu, nu aşa cum o altă minte acţionează asupra minţilor
15
lor, pentru că dacă această metodă de influenţare indirectă este
menţinută, sufletele nu pot fi influenţate şi îndrumate de marele
EU SUNT. Pe de altă parte, ei vor avea experienţa amestecată cu
experienţa altuia, şi vor fi ţinuţi sub o restrângere morală, care
nu permite nici o libertate de acţiune sau alegere." (Idem, 112).
"Domnul nu va aproba niciodată exercitarea autorităţii
arbitrare… şi totuşi aceste lucruri s-au manifestat în
administrarea chestiunilor în legătură cu lucrarea de la Battle
Creek. Cuvintele nu pot exprima suficient de puternic caracterul
jignitor al poziţiei de a stăpâni sau a distruge, care a fost
manifestată de ani de zile, şi care a fost întărită prin exercitare…
Se pun pe picioare planuri pentru restrângerea libertăţii
lucrătorilor. Prin aceste planuri asupritoare, bărbaţii care ar
trebui să stea liberi înaintea lui Dumnezeu sunt împiedicaţi prin
restricţii de către cei care nu sunt decât împreună-lucrători cu
ei… Poporul nostru, care vorbeşte despre libertatea religioasă,
are de învăţat lecţii despre ceea ce înseamnă libertate în Hristos.
Domnul a observat asuprirea care a fost practicată." (Idem,
1357-1358).
"Sunt multe clase de învăţători religioşi care par să fie
hotărâţi să închidă orice cale pe care să poată veni la popor raze
proaspete de lumină din cer. Ei vor să-i lege pe membrii
bisericilor lor prin anumite reguli şi reglementări, care să le
interzică să meargă în alte locuri de închinare, sau să asculte de
soli din afara unei anumite clase de învăţători. În acest fel,
bărbaţi şi femei sunt conduşi să renunţe la libertatea pe care
Dumnezeu a rânduit-o pentru ei, şi ei nu reuşesc să-şi
îmbunătăţească mintea şi să adune razele divine care emană de la
surse din afara propriei lor biserici." (ST, vol. 3, 142).
Ceea ce a făcut ca Statele Unite să fie o ţară puternică şi prosperă
a fost principiul ei de libertate religioasă sub Dumnezeu. "Exilaţii
creştini care au fugit primii în America căutau un loc de adăpost
faţă de asuprirea regală şi intoleranţa preoţească, şi ei s-au
hotărât să înfiinţeze o guvernare bazată pe o temelie largă de
libertate civilă şi religioasă. Aceste principii sunt secretul puterii
şi prosperităţii noastre ca naţiune." (SOP, vol. 4, 277). Exact
aceleaşi principii sunt necesare pentru prosperitatea şi pacea din
interiorul bisericii. De aici trebuie să înceapă libertatea religioasă.
16
Această libertate nu este un permis de a aduce doctrine false la
amvon, nici de a aduce elemente dezordonate în adunare, ci ea dă
libertatea cuvântului, libertatea de a avea păreri diferite, fără a se
recurge la lege sau la defăimarea caracterului. Când există diferenţe
doctrinale, ele trebuie să fie întâmpinate şi discutate deschis şi cinstit,
şi rătăcirea trebuie să fie numită pe numele ei adevărat. Însă astăzi, se
pare că se pot preda în colegiile noastre anumite rătăciri câtă vreme
vin prin canale "corespunzătoare", în timp ce anumite adevăruri par
să fie ignorate sau condamnate, dacă nu vin pe canale oficiale. Aşa a
fost şi în zilele lui Isus, şi prin urmare Dumnezeu a trebuit să aleagă
un canal diferit prin care să dea Evanghelia. (vezi Numeri 11:27-29;
Marcu 9:38-40).
La fel ca şi atunci când Isus era pe pământ, tot astfel şi în
ultimele mari evenimente, Dumnezeu intenţionează să lucreze separat
de cei care au încercat să stăpânească lucrarea lui Dumnezeu, şi să-i
persecute pe cei pe care nu-i puteau stăpâni.
"Domnul va lucra în această ultimă lucrare de o manieră
foarte diferită de ordinea obişnuită a lucrurilor şi într-un fel care
va fi contrar oricărui plan omenesc. Între noi vor fi unii care vor
dori mereu să stăpânească lucrarea lui Dumnezeu, să dicteze
chiar şi ce mişcări să se facă, când lucrarea merge înainte sub
îndrumarea îngerului, care se uneşte cu cel de-al treilea înger în
solia care trebuie să fie dată lumii. Dumnezeu va folosi căi şi
mijloace prin care se va vedea că El ia frânele în propriile Sale
mâini. Lucrătorii vor fi susţinuţi de mijloace simple pe care El le
va folosi pentru a îndeplini şi a desăvârşi lucrarea Sa de
dreptate." (TM 300).
Biserica va fi iarăşi desăvârşită, dar aceasta se va realiza prin
metodele lui Dumnezeu şi nu prin stăpânirea puterii ecleziastice şi
prin îngrădirea libertăţii religioase.

Articol preluat din

"Our Firm Foundation" (Temelia noastră sigură)
vol. 6, nr. 6, iunie 1991

17
 PE CALEA PUTERII ROMANE
(IN THE TRACK OF ROMANISM)

SPTA 09.020.002:
"Those who are enjoined to represent the attributes of the Lord's
character, step from the Bible platform, and in their own human
judgment devise rules and resolutions to force the will of others. The
devisings for forcing men to follow the prescriptions of other men, are
instituting an order of things that overrides sympathy and tender
compassion; that blinds the eyes to mercy, justice, and the love of God.
Moral influence and personal responsibility are trodden under foot."
"Celor cărora li se porunceşte să reprezinte calităţile
caracterului Domnului, ies de pe platforma biblică şi în
propria lor judecată omenească inventează reguli şi rezoluţii
pentru a forţa voinţa altora. Invenţiile destinate să-i forţeze
pe oameni să urmeze ordinele altor oameni, instituie o ordine
a lucrurilor care depăşeşte simpatia şi compătimirea gingaşă
şi care orbeşte ochii faţă de milă, dreptate şi iubirea lui
Dumnezeu. Influenţa morală şi responsabilitatea personală
sunt călcate în picioare."

SPTA 09.020.003:
"The righteousness of Christ by faith has been ignored by some; for it is
contrary to their spirit, and their whole life-experience. Rule, rule, has
been their course of action. Satan has had an opportunity of
representing himself. When one who professes to be a representative of
Christ engages in sharp dealing, and in pressing men into hard places,
those who are thus oppressed will either break every fetter of restraint,
or they will be led to regard God as a hard master. They cherish hard
feelings against God, and the soul is alienated from him, just as Satan
planned it should be."
"Dreptatea lui Hristos prin credinţă a fost ignorată de unii

18
 pentru că este contrară spiritului lor şi întreaga lor
experienţă de viaţă. 'Stăpâneşte, stăpâneşte!' a fost atitudinea
lor de până acum. Satana a avut o ocazie de a fi reprezentat.
Când cineva care mărturiseşte în public că este reprezentant
al lui Hristos se angajează în proceduri aspre şi în împingerea
oamenilor în situaţii dificile, cei care sunt astfel oprimaţi, fie
vor rupe orice legătură care-i restrânge, fie vor fi conduşi să-l
privească pe Dumnezeu ca pe un stăpân dur. Ei nutresc
sentimente dure împotriva lui Dumnezeu şi sufletul este
înstrăinat de El, exact aşa cum a plănuit Satana să fie."

SPTA 09.020.004:
"This hard-heartedness on the part of men who claim to believe the
truth, Satan charges to the influence of the truth itself, and thus men
become disgusted, and turn from the truth. For this reason no man
should have a responsible connection with our institutions who thinks it
no important matter whether he has a heart of flesh or a heart of steel."
"Satana pune această împietrire a inimii din partea
oamenilor care pretind a crede adevărul pe seama adevărului
însuşi şi astfel oamenii ajung să fie dezgustaţi şi se depărtează
de la adevăr. Din acest motiv, nimeni dintre cei care cred că
nu are importanţă dacă ai inimă de carne sau de piatră, nu ar
trebui să aibă vreo legătură de responsabilitate cu instituţiile
noastre."

SPTA 09.021.001:
"Men think they are representing the justice of God, but they do not
represent his tenderness and the great love wherewith he has loved us.
Their human invention, originating with the specious devices of Satan,
appears fair enough to the blinded eyes of men, because it is inherent in
their nature. A lie, believed, practised, becomes a truth to them. Thus
the purpose of the satanic agencies is accomplished, that men should
reach these conclusions through the working of their own inventive
minds."
"Oamenii cred că ei reprezintă justiţia lui Dumnezeu, dar ei
nu reprezintă gingăşia şi marea Sa iubire cu care ne-a iubit.
Invenţia lor omenească, ce îşi are originea în planurile
înşelătoare ale Satanei, pare suficient de corectă ochilor orbiţi
19
 ai oamenilor, deoarece acest lucru este inerent naturii lor. O
minciună care este crezută şi practicată, devine pentru ei
adevăr."

Pamphlets. Special Testimony to Ministers

and Workers, No. 9, 1897:
"But how do men fall into such error? By starting with false premises,
and then bringing everything to bear to prove the error true. In some
cases the first principles have a measure of truth interwoven with the
error, but it does not lead to any just action, and this is why men are
misled. In order to reign and become a power, they employ Satan's
methods to justify their own principles. They exalt themselves as man of
superior judgment, and they have stood as representatives of God.
These are false gods."
"Dar cum cad omenii într-o astfel de rătăcire? Prin faptul că
încep cu premise false şi apoi că încearcă să facă totul să
dovedească rătăcirea ca fiind adevărată. În anumite cazuri
primele principii au o măsură de adevăr întreţesută cu
rătăcirea, dar el nu conduce la nici o acţiune justă şi de aceea
oamenii sunt înşelaţi. Ei se înalţă pe sine ca oameni de o
judecată superioară şi au stat ca reprezentanţi ai lui
Dumnezeu. Aceştia sunt dumnezei falşi."

20
 OAMENII AR TREBUI SĂ
GÂNDEASCĂ SINGURI
(MEN SHOULD BE THINKERS)

PC.382.001
Orebo, Sweden, October 28, 1888:
"Dear Brethren Butler and Haskell: My prayer is that the Lord may be
with you in great power during the coming Conference. Some may be
absent that you might wish were present; but Jesus is your helper. I
sincerely hope and pray that those who bear responsibilities in
Michigan, New England, Ohio, Indiana, and other States, shall take
broader views of the work than they have done. I hope Michigan will
take a step in advance. I feel to regret the fact that there is such a
dearth of breadth of mind and of far seeing ability. Workers should be
educated and trained for the fields of labor. We need missionaries
everywhere. We need men and women who will give themselves without
reserve to the work of God, bringing many sons and daughters to God."
Orebo, Suedia, 28 octombrie, 1888:
"Iubiţi fraţi Butler şi Haskell: Mă rog ca Domnul să fie cu voi
cu mare putere în timpul Conferinţei care urmează. Unii care
aţi dori să fie prezenţi pot fi absenţi, dar Isus este ajutorul
vostru. Sper în mod sincer şi mă rog ca cei care au
responsabilităţi în Michigan, New England, Ohio, Indiana şi
alte state vor adopta vederi mai largi cu privire la lucrarea pe
care au făcut-o. Sper că Michigan va face un pas înainte.
Simt că regret faptul că există o astfel de lipsă de lărgime a
minţii şi a capacităţii de a vedea mai departe. Lucrătorii ar
trebui să fie educaţi şi pregătiţi pentru câmpul de lucrare.
Avem nevoi de misionari pretutindeni. Avem nevoie de
bărbaţi şi de femei care vor să se dăruiască fără rezerve
lucrării lui Dumnezeu, aducând mulţi fii şi fiice la
Dumnezeu."

21
PC.383.002:
"I have been shown that there is one practise which those in responsible
places should avoid; for it is detrimental to the work of God. Men in
position should not lord it over God's heritage, and command
everything around them. Too many have marked out a prescribed line
which they wish others to follow in the work. Workers have tried to do
this with blind faith, without exercising their own judgment upon the
matter which they had in hand. If those who were placed as directors
were not present, they have followed their implicit directions just the
same. But in the name of Christ, I would entreat you to stop this work.
Give men a chance to exercise their individual judgment. Men who
follow the leading of another, and are willing that another should think
for them, are unfit to be entrusted with responsibility. Our leading men
are remiss in this matter. God has not given to special ones all the brain
power there is in the world. Men in responsible positions should credit
others with some sense, with some ability of judgment and foresight,
and look upon them as capable of doing the work committed to their
hands. Our leading brethren have made a great mistake in marking out
all the directions that the workers should follow, and this has resulted in
deficiency, in a lack of the care taking spirit in the worker, because they
have relied upon others to do all their planning, and have themselves
taken no responsibility. Should the men who have taken this
responsibility upon themselves step out of our ranks, or die, what a
state of things would be found in our institutions. Leading men should
place responsibilities upon others and allow them to plan and devise
and execute, so that they may obtain an experience. Give them a word
of counsel when necessary, but do not take away the work because you
think the brethren are making mistakes. May God pity the cause when
one man's mind and one man's plan is followed without question. God
would not be honored should such a state of things exist. All our
workers must have room to exercise their own judgment and discretion.
God has given men talents which he means that they should use. He has
given them minds, and he means that they should become thinkers, and
do their own thinking and planning, rather than depend upon others to
think for them."
"Mi s-a arătat că există o practică pe care cei din poziţii de
răspundere ar trebui s-o evite, deoarece este vătămătoare
pentru lucrarea lui Dumnezeu. Bărbaţii din poziţii de
răspundere n-ar trebui să domnească peste moştenirea
Domnului şi să poruncească totul în jurul lor. Prea mulţi au

22
marcat o linie prescrisă pe care vor ca alţii s-o urmeze în
lucrare. Lucrătorii au încercat să facă acest lucru cu
credinţă oarbă, fără a-şi exercita propria judecată asupra
chestiunii pe care o aveau de rezolvat. Dacă cei puşi ca
îndrumători nu erau prezenţi, ei au urmat îndrumările lor
sugerate ca şi cum ei ar fi fost de faţă. Dar în numele lui
Hristos, doresc să vă îndemn să încetaţi această lucrare. Daţi
oamenilor o şansă de a-şi exercita judecata lor individuală.
Bărbaţii care urmează conducerii altuia şi sunt dispuşi să lase
pe alţii să gândească în locul lor nu sunt potriviţi să li se
încredinţeze răspundere. Fraţii noştri de la conducere sunt
neglijenţi în această chestiune. Dumnezeu nu a dat unor
anumite persoane speciale toată puterea mintală care există
în lume. Bărbaţii din poziţii de răspundere ar trebui să
creadă că şi alţii au bun simţ, capacitate de judecată şi
prevedere şi să-i considere ca fiind capabili de a face lucrarea
încredinţată mâinilor lor. Fraţii noştri conducători au făcut o
mare greşeală prin faptul că au însemnat toate direcţiile pe
care lucrătorii trebuie să le urmeze şi acest lucru a avut ca
rezultat deficienţă şi o lipsă a spiritului îngrijit la lucrători,
pentru că s-au bazat pe alţii să facă toată planificarea şi ei nu
şi-au asumat nici o răspundere. Dacă bărbaţii care şi-au
asumat o astfel de responsabilitate ies din rândurile noastre
sau mor, ce stare de lucruri s-ar găsi în instituţiile noastre?
Bărbaţii conducători ar trebui să pună responsabilităţile
asupra altora şi să le permită să plănuiască, să imagineze şi să
execute, astfel încât să poată obţine experienţă. Oferiţi-le un
cuvânt de sfătuire atunci când este necesar, dar nu le luaţi
lucrarea deoarece voi credeţi că fraţii fac greşeli. Dumnezeu
să aibă milă de lucrarea Sa când mintea şi planul unui singur
om sunt urmate fără discuţie. Dumnezeu nu ar fi onorat dacă
ar exista o astfel de stare de lucruri. Toţi lucrătorii noştri
trebuie să aibă spaţiu de manevră să-şi exercite propria
judecată şi propriul discernământ. Dumnezeu a dat
oamenilor talente pe care doreşte ca ei să le folosească. El le-
a dat minţi şi doreşte ca ei să devină gânditori şi să gândească
şi să plănuiască singuri, mai degrabă decât să depinde de alţii
să gândească în locul lor."
23
PC.383.001:
"I think I have laid out this matter many times before you, but I see no
change in your actions. We want every responsible man to drop
responsibilities upon others. Set others at work that will require them to
plan, and to use judgment. Do not educate them to rely upon your
judgment. Young men must be trained up to be thinkers. My brethren,
do not for a moment think that your way is perfection, and that those
who are connected with you must be your shadows, must echo your
words, repeat your ideas, and execute your plans. There are men today
might be men of breadth of thought, might be wise men, men to be
depended upon, who are not such, because they have been educated to
follow another man's plan. They have allowed others to tell them
precisely what they should do, and they have become dwarfed in
intellect. Their minds are narrow, and they cannot comprehend the
needs of the work. They are simply machines to be moved by another
man's thought. Now do not think that these men who do follow out your
ideas are the only ones that can be trusted. You have sometimes thought
that because they do your will to the letter, that they were the only ones
in whom you could place dependence. If any one exercised his own
judgment, and differed with you, you have disconnected from him as
one that could not be trusted. Take your hands off the work, and do not
hold it fast in your grasp. You are not the only man whom God will use.
Give the Lord room to use the talents he has entrusted to men, in order
that the cause may grow. Give the Lord a chance to use men's minds.
We are losing much by our narrow ideas and plans. Do not stand in the
way of the advancement of the work, but let the Lord work by whom he
will. Educate, encourage young men to think and act, to devise and
plan, in order that we may have a multitude of counselors."
"Cred că am prezentat această problemă de multe ori
înaintea voastră, dar nu văd nici o schimbare în acţiunile
voastre. Dorim ca orice om responsabil să arunce
responsabilităţile asupra celorlalţi. Puneţi-i pe alţii să facă un
lucru care să le ceară să plănuiască şi să-şi folosească
judecata. Nu-i educaţi să se bazeze pe judecata voastră.
Tinerii trebuie să fie educaţi să fie gânditori. Fraţii mei, nici
pentru un moment să nu vă gândiţi că modul vostru de lucru
este perfecţiunea şi că cei care sunt în legătură cu voi trebuie
să fie umbrele voastre, să vă repete cuvintele ca un ecou, să vă
repete ideile şi să vă execute planurile. Există astăzi bărbaţi
care ar putea fi bărbaţi de o gândire largă, bărbaţi pe care să
24
 te poţi baza şi care nu sunt astfel deoarece au fost educaţi să
urmeze planul altui om. Ei au permis altora să le spună exact
ce să facă şi intelectul lor s-a pipernicit. Minţile lor sunt
strâmte şi ei nu pot înţelege necesităţile lucrării. Ei sunt nişte
simple maşini care sunt acţionate de gândul altui om. Să nu
credeţi, acum, că aceşti oameni care vă urmează ideile sunt
singurii în care se poate avea încredere. Aţi crezut câteodată
că deoarece ei vă împlinesc voia la literă, ei sunt singurii în
care vă puteţi pune încrederea. Dacă cineva şi-a exercitat
propria judecată şi a avut păreri diferite, v-aţi despărţit de el
ca de unul în care nu se putea avea încredere. Luaţi-vă
mâinile de pe lucrare şi nu o ţineţi tare în strânsoarea
voastră. Nu sunteţi singurii bărbaţi pe care Dumnezeu vrea
să-i folosească. Daţi Domnului loc să folosească talentele pe
care Le-a încredinţat oamenilor, aşa încât cauza Sa să poată
creşte. Daţi Domnului o şansă să folosească minţile oamenilor.
Noi pierdem mult prin ideile şi planurile noastre strâmte. Nu
staţi în calea avansării lucrării, ci lăsaţi-L pe Domnul să
lucreze prin cine doreşte El. Educaţi, încurajaţi tinerii să
acţioneze, să imagineze şi să plănuiască, pentru a putea să
avem o mulţime de sfătuitori."

PC.383.002:
"How my heart aches to see presidents of conferences taking the burden
of selecting those whom they think they can mold to work with them in
the field. They take those who will not differ from them, but will act like
mere machines. No president has nay right to do this. Leave others to
plan, and if they fail in some things, do not take it as an evidence that
they are unfitted to be thinkers. Our most responsible men had to learn
by a long discipline how to use their judgment. In many things they
have shown that their work ought to have been better. The fact that men
make mistakes is no reason that we should think them unfit to be
caretakers. Those who think that their ways are perfect, even now make
many grave blunders, but others are none the wiser for it. They present
their success, but their mistakes do not appear. Then be kind and
considerate to every man who conscientiously enters the field as a
worker for the Master. Our most responsible men have made some
unwise plans, and have carried them out because they thought their
plans were perfect. They have heeded the mingling of other elements of

25
 mind and character. They should have associated with other men who
could view matters from an entirely different point of view. Thus they
would have helped them in their plans."
"Cât de mult mă doare inima când văd că preşedinţii de
conferinţe îşi iau sarcina de a alege pe cei pe care cred că-i
pot modela ca să lucreze cu ei în câmp. Ei îi iau pe cei care nu
au păreri diferite, ci acţionează ca simple maşini. Nici un
preşedinte nu are dreptul de a face acest lucru. Lăsaţi-i pe
alţii să plănuiască şi dacă greşesc în ceva, nu o luaţi ca
dovadă că ei nu sunt potriviţi să fie gânditori. Bărbaţii noştri
cei mai responsabili trebuie să înveţe printr-o lungă disciplină
cum să-şi folosească judecata. Ei au arătat în multe lucruri că
lucrarea lor ar fi trebuit să fie mai bună. Faptul că oamenii
fac greşeli nu ne dă nici un motiv să-i considerăm nepotriviţi
ca îngrijitori. Cei care cred că modul lor de acţiune este
perfect, chiar acum fac multe greşeli grosolane, dar alţii nu
sunt cu nimic mai înţelepţi din acest motiv. Ei îşi prezintă
succesul, dar greşelile nu apar. Atunci fiţi atenţi şi plini de
grijă faţă de orice om care intră în câmp cu conştiinciozitate
ca lucrător pentru Maestru. Cei mai responsabili bărbaţi ai
noştri au făcut unele planuri neînţelepte şi le-au pus în
aplicare deoarece au crezut că planurile lor erau desăvârşite.
Ei au dat atenţie amestecării altor elemente de minte şi
caracter. Ei ar fi trebuit să se asocieze cu alţi bărbaţi care
puteau vedea chestiunile dintr-un punct de vedere complet
diferit. Astfel ei i-ar fi ajutat în planurile lor."

P.C.384.001:
"This same character of spirit is found here in Europe. For years Elder
Andrews held the work back from advancing, because he feared to
entrust it to others lest they would not carry out his precise plans. He
would never allow anything to come into existence that did not
originate with him. Elder Loughborough also held everything in his
grasp while he was in California and England, and as a result the work
is years behind in England. Elder Wilcox and Sister Thayer have the
same spirit of having everything go in the exact way in which they shall
dictate, and no one is being trained in such a way as to know how to get
hold of the work for himself. What folly it is to trust a great mission in
the hands of one man, so that he shall mold and fashion it in
26
accordance with his mind, and after his own diseased imagination. Men
who have been narrow, who have served tables, who are not far seeing,
are disqualified for putting their mold upon the work. Those who desire
to control the work think that none can do it perfectly but themselves,
and the cause bears the marks of their defects." (Signed: Ellen G.
White).
"Acelaşi fel de spirit se găseşte aici în Europa. Ani de zile
Prezbiterul Andrews a reţinut lucrarea să nu avanseze
deoarece s-a temut s-o încredinţeze altora ca nu cumva ei să
nu ducă la îndeplinire planurile lui exacte. El n-a dorit să
permită să apară ceva care să nu fi plecat de la el. Prezbiterul
Loughborough a ţinut totul în mâna lui când a fost în
California şi Anglia şi ca rezultat lucrarea este cu ani buni în
urmă în Anglia. Prezbiterul Wilcox şi Sora Thayer au acelaşi
spirit de a face ca totul să meargă exact în felul precis în care
dictează ei şi nimeni nu este pregătit astfel încât să preia
lucrarea singur. Ce nebunie este să încredinţezi o mare
misiune în mâinile unui singur om, astfel încât el s-o
modeleze şi s-o formeze în conformitate cu mintea lui şi după
propria lui imaginaţie bolnavă. Bărbaţi care au fost strâmţi,
care au servit la mese, care nu văd departe, sunt descalificaţi
din cauză că-şi pun amprenta asupra lucrării. Cei care doresc
să stăpânească lucrarea cred că nimeni nu o poate face în
mod desăvârşit în afară de ei şi cauza poartă semnele
defectelor lor." (Semnat: Ellen G. White).

27
 TIMPUL ŞI LOCUL
TREBUIE SĂ FIE
LUATE ÎN CONSIDERARE

Eclesiastul 3:1, 11:

"Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are
ceasul lui… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus
în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate
cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a
făcut-o Dumnezeu."

Faptele Apostolilor 1:7:

"El le-a răspuns: 'Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile
sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea
Sa.'"

1 Corinteni 10:11:
"Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept
pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care
au venit sfârşiturile veacurilor."

5 T 670:
"That which can be said of men under certain circumstances cannot be
said of them under other circumstances."
"Ceea ce se poate spune despre oameni în anumite
împrejurări nu se poate spune despre ei în alte împrejurări."

ST 445, 280:
"The prophets spoke less for their day than for the future. They
prophesied especially for the generation living in the last days."
"Profeţii au vorbit mai puţin despre zilele lor decât despre
viitor. Ei au profeţit în special pentru generaţiile care trăiesc
28
 în aceste zile din urmă."
2 SM 117:
"Satan is constantly seeking to cast a shadow about these messages, so
that the people of God shall not clearly discern their import, their time
and place; but they live and are to exert their power upon our religious
experience while time shall last."
"Satana încearcă încontinuu să arunce o umbră asupra
acestor solii, aşa încât poporul lui Dumnezeu să nu discearnă
în mod clar importanţa, timpul şi locul lor, dar ele trăiesc şi
urmează să-şi exercite puterea asupra experienţei noastre
religioase cât va dura timpul."

1 T 377:
"Some passages are placed beyond the reach of human minds until such
a time as God chooses, in His own wisdom, to open them."
"Unele pasaje sunt plasate acolo unde mintea omenească nu
le poate înţelege până într-un moment pe care-L alege
Dumnezeu în înţelepciunea Sa ca să le deschidă."

1 SM 57:
"Regarding the Testimonies, nothing is cast aside, but time and place
must be considered. Nothing must be done untimely. Some matters must
be whithheld because some persons would make an improper use of the
light given. Every jot and tittle is essential and must appear at an
opportune time."

"Nimic nu este aruncat la o parte în ce priveşte Mărturiile,

dar trebuie să se ia în considerare timpul şi locul. Nimic nu
trebuie să se facă într-un moment nepotrivit. Anumite
chestiuni trebuie să fie reţinute pentru că anumite persoane
ar folosi necorespunzător lumina primită. Fiecare iotă şi
frântură de literă sunt esenţiale şi trebuie să apară la
momentul oportun."

29
 ELLEN G. WHITE
ŞI AUTORITATEA BISERICII

Ne-am dat seama de ani de zile că afirmaţiile Ellenei White au

fost bine amestecate în ceea ce priveşte secvenţa datelor, şi chiar în
ce priveşte scopul pentru care sunt scrise. Ne-a căzut în mână o
scriere compilată la început de Kate Queen. Ea se ocupă cu un singur
subiect şi serveşte ca o bună ilustrare relativ la ceea ce se poate face
pentru a îndrepta idei greşite despre alte subiecte importante care au
fost produse prin jongleria cu afirmaţii. Se vede că, prin omiterea
datelor, afirmaţiile inspirate pot fi făcute să înveţe aproape orice!
Aceste afirmaţii sunt aranjate în ordine cronologică şi sunt luate din
Scrierile Sfinte privitoare la lucrarea şi autoritatea Conferinţei
Generale pe o perioadă de 34 de ani.
În toate afirmaţiile următoare se află o ilustrare clasică a
adevărului că timpul, locul şi împrejurările trebuie să fie luate în
considerare în toate scrierile Ellenei White. Ele se referă la un singur
subiect, şi anume subiectul autorităţii bisericii şi a Conferinţei
Generale pe o perioadă de 34 de ani. Aceste afirmaţii servesc drept
exemplu despre felul în care trebuie să studiem în mod inteligent
scrierile profetului modern.

1875:
"I have been shown that no man's judgment should be surrendered to
the judgment of any one man. But when the judgment of the General
Conference, which is the highest authority that God has upon the earth,
is exercised, private independence and private judgment must not be
maintained, but be surrendered." (3 T 492).
"Mi-a fost arătat că judecata nimănui nu trebuie să fie
supusă judecăţii vreunui alt om. Dar atunci când este
exercitată judecata Conferinţei Generale, care este cea mai
înaltă autoritate pe care Dumnezeu o are pe pământ,

30
 independenţa şi judecata particulară nu trebuie să fie
menţinute, ci supuse.
1889
14 years later:
"Do not misunderstand me as approving of the recent action of the
General Conference Association of which you write. But in regard to
that matter it is right that I should speak to them. They have many
difficulties to meet, and if they err in their action, the Lord knows it all,
and can overrule for the good of those who trust Him." (Testimony to
Elder Littlejohn, August 3, 1894).
După 14 ani:
"Să nu mă înţelegeţi greşit, cum că aprob acţiunea recentă a
Asociaţiei Conferinţei Generale despre care scrieţi. Dar în
privinţa acelei chestiuni, este corect să vorbesc cu ei. Ei au
multe greutăţi de întâmpinat şi dacă greşesc în acţiunea lor,
Domnul cunoaşte totul şi poate trece peste capul lor, spre
binele celor care se încred în El."

1895
6 years later:
"I do not find rest in spirit. Scene after scene is presented in symbols
before me, and I find no rest until I begin to write out the matter. At the
center of the work matters are being shaped so that every other
institution is following in the same course. And the General Conference
is itself becoming corrupted with wrong sentiments and principles."
(TM 359).
După 6 ani:
"Nu găsesc linişte sufletească. Scenă după scenă este
prezentată în faţa mea în simboluri şi nu găsesc linişte până
nu încep să scriu această problemă. La centrul lucrării se dă
lucrurilor o astfel de formă încât orice altă instituţie urmează
aceeaşi linie. Şi Conferinţa Generală însăşi ajunge să fie
stricată de sentimente şi principii greşite."

1895
Same year:
"If the cords are drawn much tighter, if the rules are made much finer, if
men continue to bind their fellow-laborers closer and closer to the

31
 commandments of men, many will be stirred by the Spirit of God to
break every shackle, and assert their liberty in Christ Jesus." (RH, July
23).
În acelaşi an:
"Dacă se strâng funiile, dacă se fac reguli cu mult mai
rafinate, dacă oamenii continuă să-i lege pe colaboratorii lor
mai strâns de poruncile oamenilor, mulţi vor fi mişcaţi de
Spiritul lui Dumnezeu să rupă orice restricţii şi să-şi afirme
libertatea în Hristos Isus."

1896
One year later and 21 years after her first statement regarding the
authority of the General Conference:
"Who can now feel sure that they are safe in respecting the voice of the
General Conference Association? If the people in our churches
understood the management of the men who walk in the light of the
sparks of their own kindling, would they respect their decisions? I
answer, No, not for a moment. I have been shown that the people at
large do not know that the heart of the work is being diseased and
corrupted at Battle Creek. Many of the people are in a lethargic,
listless, apathetic condition, and assent to plans which they do not
understand." (Special Instruction Relating To The Review And
Herald Office And The Work In Battle Creek, 1896, p. 19, 20).
Un an mai târziu şi după 21 de ani de la prima ei afirmaţie cu
privire la autoritatea Conferinţei Generale:
"Cine poate fi acum convins că se află în siguranţă dacă
respectă vocea Asociaţiei Conferinţei Generale? Dacă
poporul din bisericile noastre ar înţelege administrarea
bărbaţilor care umblă în lumina scânteilor aprinse de ei, ar
respecta ei hotărârile lor? Eu răspund: nu, nici pentru o
clipă. Mi s-a arătat că poporul în general nu cunoaşte faptul
că inima lucrării este bolnavă şi stricată la Battle Creek.
Mulţi oameni sunt într-o stare letargică, nepăsătoare, apatică
şi îşi dau consimţământul la planuri pe care nu le înţeleg."

1896
Same year:
"It is not in the order of God that a few men should manage the great

32
 interests throughout the field. Many of them who have acted as
counselors in board and council meetings need to be weeded out. Other
men should take their places; for their voice is not the voice of God…
These men are no more called Israel, but supplanters. They have
worked themselves so long, instead of being worked by the Holy Spirit,
that they know not that spirit that impels them to action." (Extract
from letter to Elder O. A. Tate, August 27, 1896).
În acelaşi an:
"Nu este în ordinea lui Dumnezeu ca doar câţiva bărbaţi să
administreze marile interese în tot cuprinsul câmpului. Mulţi
dintre cei care au acţionat în calitate de consilieri în adunări
administrative şi de consiliu trebuie să fie îndepărtaţi ca
buruienile când sunt plivite. Alţii ar trebui să le ia locul,
pentru că vocea lor nu este vocea lui Dumnezeu… Aceşti
bărbaţi nu se mai numesc Israel, ci surogate. Ei s-au
influenţat pe ei înşişi atât de mult timp, în loc de a fi
influenţaţi de Spiritul Sfânt, încât ei nu cunosc acel spirit
care-i îndeamnă la acţiune."

1896
Same year:
"The same work that has been done in the past, will be carried forward
under the guise of the General Conference Association. The sacred
character of this Association is fast disappearing. What will then be
respected as pure, holy, and undefiled? Will there be any voice that
God's people can regard as a voice they can respect? There certainly is
nothing now that bears the divine credentials. Who can now feel sure
that they are safe in respect the voice of the General Conference
Association? Much pride and loftiness, and a spirit which desires to
rule, has been manifested; but very little of the spirit which leads men
to sit at the feet of Jesus and learn of him, has been shown. Human
inventions and human plans are eclipsing sacred things, and excluding
divine instruction. Men are taking the place of God by seeking to
assume authority over their fellow men." (Taken from a letter to Elder
O. A. Olsen, "Sunnyside", Cooranbong, NSW, May 31, 1896).
În acelaşi an:
"Aceeaşi lucrare care a fost făcută în trecut, va fi dusă înainte
sub înfăţişarea Asociaţiei Conferinţei Generale. Caracterul
sacru al acestei Asociaţii dispare rapid. Ce va fi respectat,
33
 atunci, ca fiind curat, sfânt şi neîntinat? Va exista vreo voce
pe care poporul lui Dumnezeu s-o poată privi ca pe vocea pe
care pot s-o respecte? În mod cert, acum, nu există nimic care
să poarte recomandarea divină. Cine poate fi acum convins
că se află în siguranţă dacă respectă vocea Asociaţiei
Conferinţei Generale? Au fost manifestate multă mândrie şi
aroganţă şi un spirit care doreşte să domnească, dar a fost
arătat foarte puţin din spiritul care-i conduce pe oameni să
şadă la picioarele lui Isus şi să înveţe de la El. Invenţii şi
planuri omeneşti eclipsează lucrurile sacre şi exclud
instruirea divină. Oamenii iau locul lui Dumnezeu încercând
să-şi asume autoritatea asupra aproapelui lor."

1899
3 years later:
"Let those in America who suppose the voice of the General Conference
to be the voice of God, become one with God before they utter their
opinions." (Testimony To Elder Haskell, November 16, 1899).
După 3 ani:
"Cei din America care presupun că vocea Conferinţei
Generale este vocea lui Dumnezeu să devină una cu
Dumnezeu înainte de a-şi rosti opiniile."

1901
2 years later:
"That these men should stand in a sacred place to be the voice of God
to the people as we once believed the General Conference to be. That
day is past." (General Conference Bulletin, 1901, page 25, column 2,
paragraph 1).
După 2 ani:
"Faptul că aceşti oameni stau într-un loc sfânt spre a fi vocea
lui Dumnezeu pentru popor aşa cum am crezut odată că este
Conferinţa Generală – aparţine trecutului."

1901
Same year:
"It is working upon wrong principles that has brought the cause of God

34
 into its present embarrassment. The people have lost confidence in
those who have the management of the work. Yet we hear that the voice
of the General Conference is the voice of God. Every time I heard this, I
thought that it was almost blasphemy! The voice of the Conference
ought to be the voice of God, but it is not, because some in connection
with it are not men of faith and prayer…" (Excerpts from Manuscript
37, 1901).
În acelaşi an:
"Acţionarea pe baza unor principii greşite a adus cauza lui
Dumnezeu în starea de stânjeneală din prezent. Poporul şi-a
pierdut încrederea în cei care au administrarea lucrării şi
totuşi auzim că vocea Conferinţei Generale este vocea lui
Dumnezeu. De fiecare dată când am auzit acest lucru, l-am
considerat aproape ca pe o hulă! Vocea Conferinţei ar trebui
să fie vocea lui Dumnezeu dar nu este, deoarece unii oameni
aflaţi în legătură cu ea nu sunt bărbaţi de credinţă şi
rugăciune…"

1901
Same year:
"I was referred to the case of Achan. The entire congregation of Israel
were affected by Achan’s sin. Because of it, God could not help them,
and when they went out to battle, they were beaten by their enemies.
Joshua prostrated himself before the Lord and asked, What does it
mean that the children of Israel flee before their enemies. God told him
that there was an accursed thing in the camp, robbery and dissembling
in the camp and that His blessing could not rest on the people till these
things were cleansed from them…" (Excerpts from Manuscript 37,
1901).
În acelaşi an:
"Mi s-a prezentat cazul lui Acan. Întreaga adunare a lui
Israel a fost afectată de păcatul lui Acan. Din cauza lui,
Dumnezeu nu i-a putut ajuta şi când au ieşit la luptă, au fost
bătuţi de duşmanii lor. Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ
înaintea Domnului şi a întrebat ce înseamnă că israeliţii fug
din faţa duşmanilor lor. Dumnezeu I-a spus că există un lucru
blestemat în tabără, jaf şi prefăcătorie şi că binecuvântarea
Sa nu poate fi asupra poporului până când aceste lucruri nu

35
 erau îndepărtate din mijlocul lor…"

1901
Same year:
"We have reached a time when the work cannot advance while wrong
principles are cherished. Two or three voices are not to control
everything in the whole field. No, indeed. In every field, God has men of
capability. He does not mean that these men, when they wish to take
advence steps, shall send to Battle Creek in order to find out the best
way in which to move. The Lord says, I will break up this plan of
working. I will sever these connections. Every field shall bear its own
responsibilities." (Excerpts from Manuscript 37, 1901).
În acelaşi an:
"Am ajuns la un moment în care lucrarea nu mai poate
avansa câtă vreme sunt nutrite principii greşite. Nu trebuie
ca două sau trei voci să stăpânească totul în întreg câmpul.
Nu, deloc. Dumnezeu are bărbaţi capabili în fiecare câmp. El
nu vrea ca aceşti bărbaţi, când doresc să ia măsuri de
înaintare, să trimită la Battle Creek ca să vadă care este cel
mai bun mod în care să acţioneze. Domnul spune: ‘Voi
dărâma acest plan de lucru. Voi tăia aceste legături. Fiecare
câmp îşi va purta propriile răspunderi.'"

1901
Same year:
"The Voice of the General Conference was represented as an authority
to be heeded as the voice of the Holy Spirit. But when members of the
GeneralConference Committee became entangled in business affairs
and financial perplexities, the sacred elevated character of their work is
to a great degree lost. The temple of God becomes a place of
merchandise, and the ministers of God’s house as commercial business
men." (General Conference Bulletin, 1901, page 76).
În acelaşi an:
"Vocea Conferinţei Generale a fost reprezentată ca o
autoritate care trebuie ascultată ca şi vocea Spiritului Sfânt.
Dar atunci când membrii Comitetului Conferinţei Generale
s-au încurcat în chestiuni de afaceri şi nedumeriri financiare,
caracterul sacru, înălţat, al lucrării lor este pierdut într-o
mare măsură. Templul lui Dumnezeu devine un loc de comerţ
36
 şi slujitorii casei lui Dumnezeu ca nişte oameni de afaceri
comerciale."
1901
Same year:
"Year after year the same acknowledgement was made, but the
principles which exalt a people were not woven into the work. God gave
them a clear light as to what they should do, but they departed from
that light and it is a marvel to me that we stand in as much prosperity
as we do today." (GC Bulletin, 1901, p. 23, col. 2, paragraphs 4 & 6).
"An după an s-a făcut aceeaşi apreciere, dar principiile care
înalţă un popor nu au fost întreţesute în lucrare. Dumnezeu
le-a dat o lumină clară despre ce trebuiau să facă, dar s-au
depărtat de la lumina aceea, şi pentru mine este o minune că
ne bucurăm de asemenea prosperitate astăzi."

1907:
"A strange thing has come into our churches. Men who are placed in
positions of responsibility that they might be wise helpers to their fellow
workers, have come to suppose that they were set as kings and rulers in
the churches, to say to one brother, Do this, to another, Do that, and to
another, Be sure to labor in such and such a way. There have been
places where the workers have been told that if they did not follow the
instruction of these men of responsibility, their pay from the conference
would be withheld." (Read at 1907 Campmeeting, Testimonies to
Ministers, p. 477, or Series B, No. 10).
"În bisericile noastre a pătruns un lucru ciudat. Bărbaţi care
sunt puşi în poziţii de răspundere pentru a fi ajutoare
înţelepte ale colaboratorilor lor, au ajuns să presupună că au
fost puşi ca regi şi domnitori în biserici, ca să spună unui
frate "Fă aceasta!", altuia "Fă aceea!", şi altuia "Asigură-te
că lucrezi aşa şi aşa!" Au existat locuri în care lucrătorilor li
s-a spus că dacă nu urmează instrucţiunile acestor bărbaţi cu
răspundere, nu vor mai fi plătiţi de conferinţă."

1909
6 years before her death and 34 years after 1875:
"Every individual soul has a responsibility before God, and is not to be
arbitrarily instructed by men as to what he shall do, what he shall say,

37
 and where he shall go. We are not to put confidence in the counsel of
men and assent to all they shall say unless we have evidence that they
are under the influence of the Spirit of God." (RH, July 1, 1909).
"Fiecare suflet în mod individual are o răspundere înaintea
lui Dumnezeu şi el nu trebuie să fie instruit arbitrar de către
oameni cu privire la ce să facă şi ce să spună şi unde să
meargă. Nu trebuie să ne punem încrederea în sfatul
oamenilor şi să consimţim la tot ceea ce spun ei până când nu
avem dovada că se află sub influenţa Spiritului lui
Dumnezeu."

UN ISTORIC AL
REFORMEI SANITARE

Proverbe 4:18:
"Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare a
cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei."

SV 277:
"Reformele care din veac în veac marchează progresele
lucrării lui Dumnezeu, prezintă multă asemănare între ele.
Principiile lui Dumnezeu faţă de oameni rămân totdeauna
aceleaşi. Evenimentele importante din timpul prezent cu
paralelele lor în cele trecute ale istoriei, şi experienţele
bisericeşti din primele veacuri, prezintă învăţături de mare
valoare pentru timpurile noastre de azi."

DH 398, 399:
"Biserica scrie istorie. În fiecare zi este o luptă şi este un
marş. De fiecare parte suntem asaltaţi de vrăşmaşi nevăzuţi,
şi fie că biruim noi, prin harul dat nouă de Dumnezeu, fie că
suntem noi biruiţi. Stăruiesc pe lângă aceia care iau poziţie
neutră faţă de reforma sanitară să se convertească. Lumina

38
 aceasta are mare valoare, şi Domnul îmi dă solia că trebuie să
stăruiesc ca toţi cei care poartă răspunderi în orice ramură a
lucrării lui Dumnezeu să ia seama la adevărul care are
ascendenţă asupra inimii şi vieţii. Numai în felul acesta
putem face faţă ispitelor care desigur ne vor ataca în lume."

LUMINĂ PROGRESIVĂ

DH 421:
"Mi s-a arătat că Dumnezeu va da poporului care deţine
poruncile sale o reformă în dietă, şi că, primind această
lumină, bolile şi suferinţele vor fi mai reduse. Mi s-a arătat că
lucrarea aceasta avea să progreseze."

DH 396:
"Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul timpului trebuie să
ne înălţăm tot mai sus în privinţa reformei sanitare şi a
temperanţei creştine, prezentând-o în chip tot mai pozitiv şi
mai hotărât. Trebuie să ne străduim să facem educaţia
oamenilor nu numai prin cuvintele noastre, ci şi prin
deprinderile noastre."

Sfaturi pentru Sănătate 575:

"Reforme mai mari trebuie să se vadă în poporul care susţine
că aşteaptă apariţia în curând a Domnului Hristos. Reforma
sanitară trebuie să facă în poporul nostru o lucrare care nu
s-a făcut până acum."

CONTEXTUL SOCIAL ŞI ISTORIC AL SEC. XIX

MEDICINA ÎN SEC. XIX

Originea şi Istoria AZŞ, vol. 1, pag. 335:

"Vremurile părinţilor noştri erau vremuri de mari suferinţe.
Ei erau loviţi de boli dureroase ca: tuberculoză, congestii,
malarie, scrofule, reumatism, difterie, febră tifoidă, holeră,
indigestii, guturai, etc. Pentru alinarea durerilor, doctorii de

39
 pe atunci le prescriau calomel (clorura de mercur), ipeca
(expectorant şi vomitiv), nux vomica (drog otrăvitor), opiu,
chinină, alcool şi tabac. Ei le interziceau apa pentru uz intern
şi extern; practicau sângerările, şi câteodată măcelăreau în
loc să opereze. Băile erau considerate ca riscante; copiii erau
cusuţi în îmbrăcămintea lor pentru timpul iernii, şi numai
excepţional îi scoteau odată pe săptămână să le facă baie într-
o albie de lemn, lângă soba de bucătărie, etc. Spălările erau
socotite ca un necaz fără folos."

Health Reformer, ian. 1876:

"Acum douăzeci de ani, când cineva avea febră, doctorii
credeau că pacientul ar avea prea multă vitalitate, prea multă
viaţă, şi-i luau sânge, îi dădeau un purgativ, apoi îl otrăveau
cu calomel, cu albastru de metil şi cu alte otrăvuri, cu scopul
de a-i mai lua o parte din vitalitate, din viaţa lui. Cu alte
cuvinte, îl omorau puţin."

Istoria Soliei Noastre, pag. 22:

"Doctorul Champan recomandă tutunul ca remediu pentru
afecţiunile plămânului, şi anume vaporii produşi la fumatul
unei ţigări. El sfătuieşte ca bolnavul să-l tragă liber şi
frecvent în piept, aşa încât suprafaţa interioară a căilor
respiratorii să poată fi expusă la acţiunea vaporilor."

E. White - Profet al destinului, pag. 100:

"Se părea că ignoranţa era cea mai răspândită boală dintre
toate şi se infiltra în fiecare sector al societăţii, fără a ţine
cont de persoane. Sufocaţi de moarte în camere dominate de
boală, acoperiţi cu pături infecte de gemeni, cu ferestrele
închise astfel încât să nu lase să intre aerul curat de afară, cu
jaluzelele trase ca să împiedice lumina solară bactericidă să
ajungă la pacient, cu o dietă de înfometare, de pâine şi apă, şi
ucişi încet prin sângerare, sau otrăviţi până la o amorţeală
adâncă, un mare număr de pacienţi abia dacă aveau o mică
şansă de a supravieţui."

40
 DIETA ŞI SĂNĂTATEA ÎN SEC. XIX

Originea şi Istoria AZŞ, vol. 1, pag. 335, 336:

"Dieta era grea, încărcată cu carne (de urs sau de porc) şi cu
multă grăsime, mâncarea dreasă cu condimente din belşug
(piper şi alte condimente importante). Masa era scăldată cu
cidru sau whisky, iar în est cu ceai şi cafea. Nimeni, aproape
nimeni, nu vedea vreo legătură între această dietă şi
suferinţele trupeşti pa care le îndura. Iov avea bube şi
Timotei avea probleme de stomac. Dispepsia, catarul, ciuma -
toate acestea erau încercări din partea unei providenţe
impenetrabile, aduse cu intenţia de a-i chinui pe cei nelegiuiţi
şi a-i desăvârşi pe sfinţi, pentru o intrare mai devreme în
Paradis."

Health Reformer, iulie 1869:

"În 1863, la vârsta de treizeci şi patru de ani, fratele Andrews
se găsea într-o stare de sănătate foarte proastă: avea
congestie cerebrală, dispepsie nervoasă, guturai, reumatism şi
perioade de extremă epuizare. El a scris: 'În general puterile
mele se epuizau repede. Mi-a fost greu să-mi îndeplinesc
lucrul de predicator care mi se cerea… Nu mai aveam nici un
pic de speranţă că-mi voi recăpăta iarăşi puterile necesare ca
să mai fac viaţa în sine ca ceva de dorit.'"

Health Reformer, decembrie 1871:

"El (fr. Andrews) a recunoscut că temelia acestei stări fusese
pusă în tinereţe. Despre aceasta el scria: 'Eu nu am fost
atunci instruit în principiile sănătăţii, căci nici tatăl meu nici
mama mea nu aveau vreo cunoştinţă despre ele. Eram reţinut
însă de la fumat şi nu mă lăsau să gust din băuturi tari; dar
n-am învăţat aproape nimic despre relele care provin dintr-o
hrănire nesănătoasă, cel puţin din care se obişnuia în familia
noastră. Eu nu ştiam că a mânca consistent seara târziu este
foarte dăunător. Nu aveam nici o idee despre greşeala de a
mânca între mese… Eu îmi închipuiam că brânza veche ar
41
 ajuta la digestie… Despre carne tocată şi cârnăciori nu
credeam că sunt nesănătoase, decât dacă sunt prea piperate.
Biscuiţii cu unt, gogoşile, carnea de porc sub orice formă,
murăturile, dulceţurile, ceaiul, cafeaua, etc., toate acestea
erau folosite în mod obişnuit.'"

Op Art, vol. 1, 26, 27:

"La o astfel de ignoranţă despre principiile corecte ale dietei,
fr. Andrews adaugă mărturisirea că, la fel ca ceilalţi oameni
din vremea sa, el nu vede corelaţia dintre călcarea legilor
sănătăţii şi bolile fizice. El spunea: 'Eu n-aveam decât puţină
idee, sau chiar deloc, despre dispepsie, greaţă, febră, etc.;
ştiam doar că acestea ar fi în cea mai mare parte nişte lucruri
care sunt în afara controlului nostru, că, la fel ca diferitele
fenomene ale naturii, ele ar fi dirijate de mâna lui Dumnezeu,
şi că oamenii, în general, nu au nici un amestec în acestea. Să
nu zâmbiţi descoperind astfel de idei ciudate. Este într-
adevăr ciudat că aceste idei predominau în popor. Ele
predomină chiar acum, după cum vă puteţi convinge,
întrebându-l pe primul om pe care îl întâlniţi.'
Numai zugrăvind aceste aspecte ale condiţiilor sanitare în
care se afla lumea cu o sută de ani în urmă vom putea preţui
marele progres în cunoaşterea fiziologiei, igienei, dieteticii şi
terapeuticii la care s-a ajuns în această generaţie şi care este o
bogată moştenire a celor ce trăiesc acum.
Noi, după cum vom arăta, trebuia să primim providenţial, ca
o problemă de credinţă, principiile reformei sanitare, prin
deprinderi sănătoase, şi aceasta într-un timp când aceste
principii sănătoase nu erau populare, fiind îndrumaţi să ne
punem toată energia într-o campanie de educaţie sanitară
despre care timpul a demonstrat că era raţională şi
progresivă."

DH 405:
"Carnea este alimentul cel mai ieftin (!!!), aşa încât în
familiile celor săraci carnea este alimentul obişnuit. De aceea
e nevoie de înţelepciune pentru prezentarea chestiunii
privitoare la mâncarea de carne."
42
 CUM A CRESCUT LUMINA
ŞI A ÎNAINTAT SOLIA

Eclesiastul 3:1:
"Toate îşi au timpul lor."

INSTRUCŢIUNI PENTRU RENUNŢAREA

LA TUTUN, CEAI ŞI CAFEA

1848:
"Eram în toamna anului 1848, acum douăzeci şi doi de ani,
când atenţia noastră a fost atrasă asupra efectelor
dăunătoare ale tutunului, cum şi ale ceaiului şi ale cafelei,
prin mărturia sorei White." (Review and Herald, noiembrie
1870).

1851:
"Mi-a fost arătat în viziune că tutunul este o buruiană
murdară care trebuie înlăturată şi la care trebuie să
renunţăm. Dacă nu se renunţă la tutun, dizgraţia lui
Dumnezeu va fi asupra aceluia care îl întrebuinţează. Unul ca
acesta nu poate fi sigilat cu sigiliul milei lui Dumnezeu."
(Solii către rămăşită, pag. 50; Scrisoarea 8, 1851).

INSTRUCŢIUNI PRIVITOARE LA CURĂŢENIA CORORALĂ

ŞI RENUNŢAREA LA MÂNCĂRILE COMPLICATE

1854:
"Mi-a fost arătată apoi lipsa de curăţenie printre păzitorii
Sabatului. Am văzut că Dumnezeu nu cunoaşte ca fiind
creştin o persoană dezordonată şi murdară. Dizgraţia Lui
este asupra ei." (Ms 3, 12 februarie 1854).

"Am văzut apoi că pofta trebuie tăgăduită; nu trebuie

pregătite mâncări prea complicate." (Ms 3, 12 februarie
1854).

43
 "Mâncaţi cât mai puţine delicatese; mâncaţi alimente simple,
fără grăsime." (Ms 3, 12 februarie 1854).

1856:
Fr. Andrews scrie şi combate aspru folosirea tabacului.

1858:
E. White trimite sfaturi corespunzătoare grupei de reformatori cu
privire la atitudinea lor faţă de întrebuinţarea cărnii de porc şi la
poziţia care trebuie luată faţă de această problemă:
"Am văzut că nu este spre mărirea lui Dumnezeu ca vreunul
din poporul său să-şi provoace singur un timp de strâmtoare
(…) Am văzut că vederile noastre despre carnea de porc n-ar
provoca stricăciune, dacă le-aţi păstra pentru voi înşivă, dar
judecata şi părerea voastră v-a făcut să puneţi această
chestiune ca o probă, şi acţiunile voastre au arătat clar
credinţa în această chestiune.
Dacă Dumnezeu cere de la poporul său să se abţină de la
carnea de porc, El îi va convinge despre această chestiune. El
este la fel de dispus să le arate copiilor lui sinceri datoria,
după cum le arată datoria persoanelor asupra cărora El nu a
pus povara lucrării Sale. Dacă este de datoria bisericii de a se
abţine de la carnea de porc, Dumnezeu va descoperi aceasta
la mai mulţi decât la doi sau la trei. El va învăţa biserica Sa
datoria ei." (1 T 198).

Deci, lumina cu privire la consumarea cărnii de porc nu a venit

prin Elen White, ci exista un grup de reformatori care au renunţat la
consumul ei. Ne punem întrebarea: Oare Ellen White nu a citit
capitolul 11 din Levitic?

1865:
După 7 ani, Ellen White îşi modifică poziţia:
"Carnea de porc, cu toate că este foarte obişnuită în
alimentaţie este dăunătoare." (DH 345).

1868:
Trei ani mai târziu, Ellen White devine categorică în ceea ce
44
 priveşte consumul cărnii de porc:
"Ştiţi că folosirea cărnii de porc este contrară poruncii lui
Dumnezeu exprese (…) Folosirea ei întinează sângele, aşa că
scrufuloza şi alte boli aduc stricăciuni corpului şi fac întregul
organism să sufere. Nervii cei gingaşi şi simţitori ai creierului
s-ar slăbi şi atât ar fi de întunecaţi încât cele sfinte n-ar mai
putea fi înţelese, ci ar fi puse pe aceeaşi treaptă cu lucrurile
de rând." (DH 345).
1903:
Ellen White revine într-un mod foarte categoric:
"Niciodată, în nici o împrejurare, carnea lor nu trebuie să fie
mâncată de fiinţe omeneşti." (DH 345).

INSTRUCŢIUNI CU PRIVIRE LA
CONSUMUL DE CARNE DE ORICE FEL

DH 322:
"Voi aşezaţi la masă unt, ouă şi carne, şi copiii voştri au parte
de ele. Ei sunt hrăniţi chiar cu alimentele acelea care aţâţă
pasiunile lor animalice, şi apoi veniţi la adunare şi-L rugaţi pe
Dumnezeu să binecuvânteze şi să salveze pe copiii voştri. Cât
de sus se înalţă rugăciunile voastre? Voi aveţi de făcut mai
întâi o lucrare. După ce aţi făcut totul pentru copiii voştri din
ceea ce va lăsat Dumnezeu să faceţi, atunci puteţi să cereţi cu
încredere ajutorul deosebit pe care Dumnezeu vi l-a făgăduit
că vi-l va da."
DH 405:
"N-am crezut niciodată că este datoria mea să spun că nimeni
să nu mănânce carne în nici o împrejurare. A spune aceasta,
când oamenii au fost crescuţi aşa, să mănânce carne, în atât
de mare măsură, înseamnă a merge la extrem."
DH 406:
"Am cunoscut familii cărora situaţia nu le-ar permite să se
aprovizioneze cu preparate alimentare sănătoase. Vecini, care
nu erau în credinţă, le trimiteau carne de animale proaspăt
tăiate. Ei făceau supă sau ciorbă de carne şi îndestulau cu
45
 aceasta familii cu mulţi copii. Nu credeam că e datoria mea,
sau a altcuiva, să le ţin lecturi despre relele urmări ale
mâncării de carne."
DH 405:
"Trebuie să avem în vedere starea oamenilor şi puterea
obiceiului unei vieţi întregi, ca să procedăm cu îngrijire, să nu
impunem ideile noastre altora, ca şi cum chestiunea aceasta
ar fi piatra de încercare, şi cei care mănâncă multă carne ar fi
cei mai păcătoşi."

DH 406:
"În general, oamenii din toate clasele mănâncă multă carne.
Ea este şi alimentul cel mai ieftin (!!!), aşa încât în familiile
celor săraci carnea este alimentul obişnuit. De aceea este
nevoie de multă înţelepciune pentru prezentarea chestiunii
privitoare la mâncarea de carne."

DH 406:
"Ca una care predic Evanghelia săracilor am fost invitată să
le spun să folosească alimentele cele mai hrănitoare. Eu nu le
pot spune: 'Să nu mâncaţi ouă, lapte sau smântână. Să nu
folosiţi untul la folosirea hranei voastre. Evanghelia trebuie
vestită săracilor, dar nu a venit timpul pentru prescripţia cea
mai strictă.'"

DH 361, 362:
"… Am ajuns la mult dezbătuta chestiune a folosirii cărnii…
Cu ani de zile înainte mi s-a dat lumina că nu trebuie să se ia
poziţie de a lepăda cu totul folosirea cărnii, deoarece în unele
cazuri era mai bună ca şi deserturile şi felurile de alimente
compuse mai ales din dulciuri. Domnul vrea să aducă
poporul său la starea aceea ca să nu mai atingă carnea
animalelor moarte…"

DH 362:
"Pe vremea aceea se recomanda mult carnea şi se folosea în
mare măsură (chiar în sanatoriile adventiste). Lumina ce-mi
fusese arătată era că nu trebuie să se îndepărteze deodată
46
 carnea sănătoasă (!?) şi că trebuia să se ţină conferinţe cu
privire la folosirea cărnii moarte de orice fel…"

PROBABILITATE

DH 358:
"Aţi putea întreba: 'Ai vrea să se desfiinţeze cu totul
consumarea de carne?' Eu răspund: 'Se va ajunge probabil la
aceasta, dar noi nu suntem pregătiţi chiar acum pentru pasul
acesta. Probabil că se va lăsa cu totul la o parte consumarea
de carne. E timpul suprem să ne facem educaţia de a trăi cu
fructe, cereale şi zarzavaturi.'"

MAI HOTĂRÂT

DH 354:
"În privinţa cărnii noi toţi putem spune: 'Să fie lăsată la o
parte.'"

ÎN SPECIAL CONDUCĂTORII

DH 354:
"Predicatorii şi colportorii noştri să treacă sub steagul
strictei abstinenţe. Să nu vă ruşinaţi să spuneţi: 'Nu,
mulţumesc, eu nu mănânc carne. Conştiinţa nu mă lasă să
mănânc carne de animale moarte.'"

DH 353:
"Chiar dacă nu facem o condiţie de punere la încercare a
cuiva din folosirea cărnii în alimentaţie, chiar dacă nu dorim
să constrângem pe cineva să se lase de folosirea ei, totuşi este
de datoria noastră să cerem ca nici unul din slujitorii
conferinţei să nu privească cu uşurătate la solia reformaţiunii
în punctul acesta sau să i se împotrivească."

DH 398:
"… Nimeni să nu fie consacrat ca învăţător al oamenilor dacă
propria lui învăţătură sau viaţă contrazice mărturia pe care
Dumnezeu a dat-o servilor Săi pentru fi dată cu privire la
47
 dietă, deoarece aceasta va pricinui confuzie. Nepăsarea lui
faţă de reforma sanitară îl va face să nu fie vrednic de a fi
trimis al Domnului."
CATEGORIC ŞI GENERAL

DH 72:
"Carnea nu va fi folosită de poporul său." (1884)

DH 342:
"Dieta carnată este o chestiune serioasă. E bine ca oamenii să
trăiască din carnea animalelor moarte? Răspunsul, din
lumina care mi-a fost dată este: 'Nu, hotărât, nu!'"

DH 337:
"… Mi-a fost clar arătat că poporul lui Dumnezeu trebuie să
ia poziţie hotărâtă împotriva consumării cărnii ca aliment. Ar
mai fi dat Dumnezeu timp de treizeci de ani poporului Său
solia că dacă doresc să aibă sânge curat şi minte clară trebuie
să se lase de consumarea cărnii, dacă El n-ar fi dorit ca ei să
ia în seamă solia Lui?"

Conducerea bisericii încă nu luase o poziţie clară în legătură cu

consumul de carne, şi iată că a apărut o altă lumină:

DH 339:
"Lumina ce mi-a fost dată e că nu peste multă vreme vom
părăsi folosirea produselor de origine animală. Până şi laptele
va fi lăsat la o parte."

DH 364:
"N-am acoperit lucrurile deloc. Am spus că dacă cei de la
sanatoriu ar da la masă carne de animale moarte, ar merita
pedeapsa de la Dumnezeu."

DH 270:
"În cereale, fructe, legume şi nuci se găsesc toate elementele
(nutritive) de care avem nevoie."

48
 CÂTEVA CONSIDERENTE ASUPRA
PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

DH 322:
"Voi aşezaţi la masă unt, ouă şi carne, şi copiii voştri au parte
de ele. Ei sunt hrăniţi chiar cu alimentele acelea care aţâţă
pasiunile lor animalice, şi apoi veniţi la adunare, şi-L rugaţi
pe Dumnezeu să binecuvânteze şi să salveze pe copiii voştri.
Cât de sus se înalţă rugăciunile voastre? Voi aveţi de făcut
mai întâi o lucrare. După ce aţi făcut totul pentru copiii voştri
din ceea ce va lăsat Dumnezeu să faceţi, atunci puteţi să cereţi
cu încredere ajutorul deosebit pe care Dumnezeu vi l-a
făgăduit că vi-l va da." (1870).

DH 335:
"Deseori mi-a fost arătat că Dumnezeu încearcă să ne ducă
înapoi pas cu pas la planul lui original, ca omul să trăiască
din roadele naturale ale pământului." (1890).

DH 362:
"Nu e ceva sigur în folosirea ca aliment a cărnii de animale
moarte, şi, în curând, laptele de vacă va fi exclus din dieta
poporului care ţine poruncile lui Dumnezeu. Într-un scurt
timp nu va mai fi sigur de a mai folosi orice ar proveni de la
animale. Aceia care ascultă de cuvântul lui Dumnezeu, şi se
supun poruncilor Lui din toată inima, vor fi binecuvântaţi."

DH 339:
"Lumina ce mi-a fost dată e că nu după multă vreme, vom
părăsi folosirea alimentelor de origine animală. Până şi
laptele va fi lăsat la o parte. Boala sporeşte cu repeziciune.
Blestemul lui Dumnezeu e pe pământ…"

DH 403:
"Faceţi ca reforma în dietă să aibă loc treptat, învăţaţi pe
oameni cum se prepară mâncări fără lapte sau unt. Spuneţi-
le că va veni în curând timpul când să nu mai poată folosi în

49
 siguranţă ouă, lapte, smântână sau unt, pentru că tot felul de
boli se înmulţesc printre animale, pe măsură ce se înmulţeşte
păcătoşenia printre oameni. În curând, din cauza nelegiuirii
neamului omenesc decăzut, întregul regn animal va geme
greu sub apăsarea bolilor cu care a fost blestemat pământul
acesta. Dumnezeu va da poporului său destoinicia şi tactul
necesar ca să prepare mâncare bună şi sănătoasă fără
asemenea alimente. Poporul nostru să lepede tot felul
nesănătos de gătire a mâncărilor. Ei să înveţe vieţuirea
sănătoasă, şi să înveţe şi pe alţii ceea ce au învăţat ei. Să facă
lucrare misionară cu aceste cunoştinţe, aşa cum fac cu
învăţăturile Bibliei. Să înveţe pe oameni regulile păstrării
sănătăţii şi ale creşterii puterilor prin înlăturarea din
alimentaţie a mâncărilor gătite, care au umplut lumea de
atâţia bolnavi cronici. Unind învăţătura cu exemplul, arătaţi
clar că hrana pe care a dat-o Dumnezeu lui Adam în starea
lui cea curată de orice păcat este cea mai bună hrană pentru
omul care caută să ajungă în acea stare de nepăcătuire."
(1902).

DH 321:
"Acelora care trăiesc în ţări noi sau în unele ţinuturi lovite de
sărăcie, unde fructele şi nucile se găsesc în mică măsură, nu
trebuie să li se impună să excludă laptele şi ouăle din dieta
lor. Este adevărat că persoanele viguroase, în care pasiunile
animalice sunt puternice, au nevoie să elimine alimentele
stimulente. Mai ales în familiile care au copii dedaţi la
obiceiuri senzuale să nu se folosească ouăle. Dar la persoanele
la care organele care dau naştere la sânge sunt slabe, mai ales
când alte alimente care pot procura elementele necesare nu
pot fi obţinute, laptele şi ouăle nu trebuie lăsate cu totul la o
parte. Totuşi să se aibă mare grijă ca laptele să fie luat de la
vaci sănătoase, şi ouăle de la păsări sănătoase, care sunt bine
hrănite şi bine îngrijite, iar ouăle să fie în aşa fel pregătite
încât să poată să fie cât mai uşor digerate. Reforma în dietă
să se facă treptat. Cu cât vor spori bolile la animale, cu atât
folosirea laptelui şi a ouălor va fi mai nesigură. Trebuie să se
facă eforturi pentru a pune în locul lor alte lucruri care sunt
50
 bune pentru sănătate şi sunt necesare. Pretutindeni oamenii
trebuie să fie învăţaţi cum să gătească fără lapte şi fără ouă,
pe cât cu putinţă, şi totuşi să aibă o hrană bună pentru
sănătate şi gustoasă."

DH 321:
"Laptele, ouăle şi untul nu trebuie să fie puse în categoria
cărnii în alimentaţie. În unele cazuri ouăle sunt folositoare.
Nu a venit încă timpul să spunem să înceteze folosirea
laptelui şi a ouălor."

DH 175:
"Chiar dacă aş lăsa la o parte alimentaţia carnată ca fiind
dăunătoare, aş folosi ceva mai puţin vrednic de oprit (mai
puţin dăunător), şi acel ceva sunt ouăle…"

DH 309:
"Tot ce pot eu să văd este că tu te străduieşti să faci tot ce este
mai bine pentru a trăi principiile reformei sanitare. Caută să
faci economie în toate privinţele, dar nu scoate din dietă
hrana de care duce lipsă corpul. Cu privire la alimentele
fabricate din nuci se poate spune că sunt mulţi care nu le pot
mânca. Dacă soţul tău are plăcere de unt sau lapte, lasă-l să
mănânce, până când se va convinge că nu e de cel mai mare
folos pentru sănătatea lui."

DH 410:
"Mai presus de orice, noi nu trebuie să luăm, cu cuvântul sau
condeiul, poziţii pe care noi înşine nu le practicăm în familie,
la mesele noastre. Altfel, ne facem vinovaţi de ipocrizie. În
Michigan putem trăi fără sare, fără zahăr, şi fără lapte, mai
degrabă decât cei din hotarele de vest sau est, unde sunt
foarte puţine fructe… Ştiu că folosirea în mare măsură a
acestora e cu adevărat vătămătoare sănătăţii; şi, nu în multe
cazuri, credem că, dacă ele n-ar fi fost deloc, oamenii ar
ajunge să se bucure de o mai bună sănătate.
Dar în timpul de faţă, nu ne simţim obligaţi să ne ocupăm de
aceasta…"
51
 CÂTEVA ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
CARE CREDEM CĂ SE IMPUN

Ce vom mânca dacă renunţăm la produsele de origine animală?

DH 235:
"Domnul va da pricepere multora în diferite locuri cu privire
la pregătirea alimentelor igienice. El poate să întindă o masă
în pustietate. Alimente igienice ar trebui să fie pregătite de
comunităţile noastre care încearcă să trăiască reforma
alimentară. Dar tot aşa cum e sigur că trebuie să facă aceasta,
e sigur şi faptul că unii vor zice că li se încalcă drepturile. Dar
cine le-a dat înţelepciune să pregătească aceste alimente?
Dumnezeul cerului. Acelaşi Dumnezeu va da înţelepciune
poporului Său din diferite ţări să folosească produsele acelor
ţări pentru a pregăti alimente igienice. În mod simplu şi fără
multă cheltuială, poporul nostru trebuie să facă experienţe cu
fructele, cerealele şi rădăcinile din ţările unde trăiesc. În
diferite ţări trebuie să se fabrice alimente igienice
necostisitoare pentru folosul celor săraci şi pentru binele
familiilor membrilor noştri."

DH 413:
"Şcoli de gătit mâncare trebuie înfiinţate în multe locuri.
Lucrarea aceasta poate începe în chip modest, dar dacă
instructorii în ale bucătăriei fac tot ce pot mai bine pentru
luminarea altora, Domnul le va da dibăcie şi pricepere.
Cuvântul Domnului cu privire la ei este: 'Nu-i opriţi; căci Eu
mă voi descoperi însumi ca instructor al lor.' Domnul va
lucra cu cei ce aduc la îndeplinire planul Său, învăţând pe
oameni cum să facă o reformă în dieta lor prin pregătirea
unei hrane sănătoase şi ieftine. Astfel săracii vor fi încurajaţi
să adopte principiile reformei sanitare; ei vor fi ajutaţi să fie
silitori şi muncitori, şi să nu mai aştepte de la alţii mereu.
Mi s-a arătat că bărbaţi şi femei capabili vor fi învăţaţi de
Domnul să gătească mâncăruri sănătoase şi bune la gust,

52
 într-un chip foarte convenabil. Mulţi din aceştia vor fi tineri,
dar alţii şi maturi. Mi s-a arătat că trebuie să încurajez aceste
şcoli, ca ele să funcţioneze în orice loc unde se face lucrare
misionară medicală. Fiecare silinţă de a determina reforma
sanitară în popor trebuie făcută în legătură cu aceste şcoli de
gătit. Faceţi ca să strălucească o cât mai mare lumină asupra
unor asemenea şcoli. Învăţaţi-i pe cei ce le conduc să
introducă cele mai mari îmbunătăţiri posibile în pregătirea
mâncărurilor, şi încurajaţi-i să dea şi altora lumina pe care
au cunoscut-o ei."

De ce s-a ajuns la acest impas?

DH 64:
"Evanghelia sănătăţii are apărători capabili; dar lucrarea lor
a fost mult îngreuiată prin faptul că mulţi predicatori,
preşedinţi de conferinţe şi alţii din poziţii cu influenţă au
lipsit de la datoria de a da reformei sanitare atenţia cuvenită.

DH 23:
"Aceia care sunt învăţători şi conducători în lucrarea
noastră, să ia poziţie fermă pe temeiul biblic în privinţa
reformei sanitare, şi să dea o mărturie hotărâtă acelora care
cred că noi trăim în zilele de pe urmă ale istoriei pământului.
Între acei care servesc pe Dumnezeu şi cei care îşi servesc lor
înşile trebuie să se tragă o linie de deosebire."

DH 28:
"Sunt azi mulţi creştini cu numele care ar crede că Daniel era
prea extrem, şi l-ar numi om cu vederi strâmte şi bigot. Ei
socotesc chestiunea mâncării şi băuturii ca de prea mică
însemnătate ca să fie nevoie de a lua cu privire la ea o aşa de
hotărâtă poziţie, sacrificând toate celelalte foloase
pământeşti. Dar cei care îşi închipuie aşa, vor vedea în ziua
judecăţii că ei s-au abătut de la poruncile clare ale lui
Dumnezeu, şi şi-au făcut reguli din propriile lor păreri despre
bine şi rău. Ei vor vedea atunci că cele ce li se păreau lor ca

53
 fără importanţă, nu sunt fără importanţă înaintea lui
Dumnezeu. Poruncile Lui trebuie ţinute cu sfinţenie."
DH 399:
"Am ajuns într-un timp când fiecare membru al bisericii
trebuie să se ocupe de lucrarea misionar-medicală."

De ce este necesară insistarea asupra aplicării reformei

sanitare?

DH 22:
"A venit timpul să scoatem lumina de sub obroc şi să o lăsăm
să strălucească în raze limpezi şi strălucitoare. Principiile
unui trai sănătos înseamnă mult, atât pentru noi, ca indivizi,
cât şi pentru toţi ca popor."

DH 24:
"Reforma sanitară este o ramură a lucrării speciale, pe care
o face Dumnezeu în folosul poporului Său. Am văzut că
motivul pentru care Dumnezeu nu ascultă mai pe deplin
rugăciunile servilor Săi pentru cei bolnavi dintre noi este
faptul că El nu poate fi preamărit prin ascultarea
rugăciunilor acestora, cât timp ei calcă legile sănătăţii. Şi am
văzut de asemenea că reforma sanitară şi instituţiile sanitare
sunt rânduite de Domnul pentru a pregăti calea, pentru ca
rugăciunile credinţei să fie deplin ascultate."
"Dumnezeu nu va face minuni pentru ca să păstreze
sănătatea oamenilor care printr-o nepăsătoare neluare în
seamă a legilor sănătăţii urmează o cale ce duce la
îmbolnăvire sigură."

Este păcat a călca reforma sanitară?

DH 17:
"Călcarea legilor vieţii fiinţei noastre constituie păcat, la fel
ca şi călcarea celor zece porunci. A face una sau alta,
înseamnă a călca legile lui Dumnezeu. Cei care calcă legile lui
Dumnezeu puse organismului, vor fi gata să calce şi Legea
rostită de Dumnezeu pe Sinai."
54
 Este bine să ne opunem reformei sanitare?

DH 34:
"Nouă ni s-a încredinţat lucrarea de a face să înainteze
reforma sanitară. Domnul doreşte ca ai Săi să fie în armonie
unul cu altul. După cum ştiţi, noi nu trebuie să părăsim
poziţia pe care Domnul, în ultimii treizeci de ani, ne-a spus să
stăm. Feriţi-vă să nu ajungeţi în opoziţie cu lucrarea de
reformă sanitară. Ea va merge înainte, căci este mijlocul
prevăzut de Dumnezeu pentru împuţinarea suferinţelor pe
lume şi pentru curăţirea poporului Său.
Fiţi cu luare aminte asupra atitudinii pe care o urmaţi, ca să
nu provocaţi dezbinare. Iubite frate, chiar dacă tu nu vrei să
aduci în viaţa ta şi în viaţa familiei tale binecuvântările care
vin prin trăirea principiilor reformei sanitare, cel puţin nu
vătăma pe alţii opunându-le luminii pe care a dat-o
Dumnezeu cu privire la aceasta."

Ce trebuie făcut în acest timp?

DH 387:
"Mulţi calcă legile sănătăţii din neştiinţă. Aceştia au nevoie să
fie învăţaţi. Cei mai mulţi însă cunosc aceste legi, dar nu le
trăiesc. Aceştia au nevoie să li se întipărească bine în minte
importanţa faptului de a face din cunoaşterea acestora
călăuza vieţii…
E mare nevoie de învăţare şi în ce priveşte reforma dietei.
Obiceiurile rele în mâncare şi în folosirea unor alimente
nesănătoase au dus pe oameni la desfrânare, la crimă şi la
ruină, care au ajuns un blestem pentru lume."

DH 26:
"Avem mult lucru de făcut, lucru aspru şi serios. Toate
obiceiurile, gusturile şi înclinările noastre trebuie educate în
armonie cu legile vieţii şi ale sănătăţii. În felul acesta ne
putem asigura cea mai bună stare fizică pentru corpul
nostru, şi o minte clară, spre a putea uşor deosebi între bine
şi rău."
55
 Care este rolul reformei sanitare?

DH 22:
"Gândiţi-vă mereu că marele scop al reformei sanitare este
de a asigura cea mai înaltă dezvoltare a minţii, a sufletului şi
a corpului. Toate legile naturii, care sunt legi ale lui
Dumnezeu, sunt puse spre binele nostru. Ascultarea de ele ne
va asigura sănătatea şi fericirea în viaţa aceasta, şi ne va
ajuta să ne pregătim pentru viaţa viitoare."

DH 68:
"Lucrarea de reformă sanitară este mijlocul folosit de
Domnul pentru alinarea suferinţelor din lume şi pentru
curăţirea bisericii Sale. Învăţaţi pe oameni că ei pot lucra ca
mână ajutătoare a Domnului, conlucrând cu El la refacerea
fizică şi la însănătoşirea lor spirituală. Lucrarea aceasta
poartă semnătura cerească, şi va deschide uşi, pentru ca alte
preţioase adevăruri să pătrundă în inimile oamenilor. În acest
domeniu este loc să lucreze toţi cei care vor să se ocupe în
mod inteligent de lucrarea aceasta."

Care ar trebui să fie poziţia conducătorilor?

DH 397:
"Mii şi mii nu cunosc decât foarte puţin despre corpul
minunat pe care li l-a dat Dumnezeu, şi despre îngrijirea care
trebuie să i se dea; ei cred că e de mai multă însemnătate să
studieze subiecte care au de fapt o mult mai mică
însemnătate. Predicatorii au aici de îndeplinit o lucrare…
Preşedinţii de Conferinţe trebuie să-şi dea seama că e timpul
suprem ca să se aşeze de partea cea dreaptă a acestei
probleme. Predicatorii şi învăţătorii trebuie să dea şi altora
lumina pe care au primit-o ei."

Cine ne va ajuta să devenim biruitori?

DH 146:
"Hristos a dus lupta contra apetitului, şi a ieşit biruitor. Dar
şi noi putem birui prin puterea primită de la El. Întrebarea se
56
 pune: 'Cine va intra pe porţi în cetate?' Nu cei care spun
singuri că ei nu sunt în stare a se împotrivi puterii
apetitului."

Este necesară reforma sanitară pentru membrii de rând al

bisericii?

DH 399:
"Am ajuns într-un timp când fiecare membru al bisericii
trebuie să se ocupe de lucrarea misionară medicală. Lumea a
ajuns un spital plin de victimele bolilor fizice şi spirituale.
Pretutindeni mor oameni din lipsă de cunoaşterea
adevărurilor ce ne-au fost nouă încredinţate. Membrii
bisericii au nevoie de a fi treziţi, ca să-şi dea seama de
răspunderea ce au de a vesti aceste adevăruri. Cei care au
fost luminaţi în adevăr trebuie să fie purtători de lumină
pentru omenire. Dacă am ascunde lumina în zilele acestea ar
însemna să facem o mare greşeală. Solia pentru poporul lui
Dumnezeu în zilele acestea este: 'Ridică-te, şi luminează; căci
lumina ta a venit, şi slava Domnului a răsărit asupra ta.'"

Cum trebuie aplicată reforma sanitară?

DH 313:
"Reforma în dietă să fie progresivă. Oamenii să fie învăţaţi
cum să pregătească hrana fără a mai folosi lapte sau unt.
Spuneţi-le că în curând va veni timpul când nu va mai fi ceva
sigur de a mai consuma ouă, lapte, smântână sau unt,
deoarece bolile animalelor sporesc odată cu sporirea
nelegiuirii oamenilor. S-a apropiat timpul când, din pricina
nedreptăţii, toate animalele vor geme sub bolile care bântuie
ca un blestem pământul nostru…
Animalele de la care se ia laptele nu sunt întotdeauna
sănătoase. Ele pot fi bolnave. O vacă poate părea dimineaţa
că este sănătoasă, dar moare către seară. Prin urmare ea era
bolnavă dimineaţa, şi laptele ei era bolnav, dar lucrul acesta
nu a fost ştiut. Animalele sunt bolnave…

57
 Lumina care mi-a fost dată e că nu după multă vreme vom
părăsi folosirea alimentelor de origine animală. Până şi
laptele va fi lăsat la o parte. Boala sporeşte cu repeziciune.
Blestemul lui Dumnezeu e pe pământ, deoarece omul l-a
blestemat."

Cum putem recâştiga Paradisul?

DH 140:
"Dacă primii noştri părinţi au pierdut Paradisul prin
satisfacerea apetitului, singura noastră nădejde de
recâştigare a lui stă în ferma stăpânire a apetitului şi a
tuturor poftelor. Abstinenţa de la mâncare şi de la băutură şi
stăpânirea tuturor poftelor va păstra în bună stare intelectul
nostru, şi ne va da vigoare mintală şi morală, făcându-ne în
stare să ne ţinem toate pornirile sub stăpânirea puterilor mai
înalte, şi să facem deosebire între bine şi rău, între ce este
sfânt şi profan. Toţi cei care au ajuns să înţeleagă jertfa adusă
de Domnul Hristos, când El a părăsit căminul ceresc şi a
venit în lumea aceasta, ca să ne arate chiar prin viaţa Sa cum
să ne împotrivim ispitelor, vor dovedi de asemenea stăpânire
de sine, şi vor alege să fie părtaşi cu Hristos la suferinţele
Sale."

Reforma sanitară implică nu numai alimentaţia, ci şi alte ramuri

ale existenţei noastre: îmbrăcăminte, cumpătare în lucru, vorbire,
odihnă, etc. Toate aceste lucruri vor apărea într-o altă carte, dedicată
reformei sanitare.

58
 ADEVĂRATA BISERICĂ

Romani 16:5:
"Spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor.
Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel
dintâi rod al Asiei pentru Hristos."
1 Corinteni 16:19:
"Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila,
împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în
Domnul."
Fillimon 2:
"… către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă,
şi către Biserica din casa ta."
Faptele Apostolilor 20:20:
"Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am
temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi
în case…"
Evrei 12:22, 23:
"Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea
Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de
adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi
născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi…"
Matei 16:18:
"Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (greceşte: Petros), şi pe această
piatră (greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea, şi porţile
Locuinţei morţilor nu o vor birui."
UL 315:
"God has a church. It is not a great cathedral, neither is it the national

59
 establishment, neither is it the various denominations. It is the people
who love God and keep His comandments. Where two or three are
gathered together in My name, there I am in the midst of them. Where
Christ is even among the few, this is Christ’s church, for the presence of
the High and Holy One who inhabiteth eternity can alone constitute a
church."
"Dumnezeu are o biserică. Ea nu este o catedrală măreaţă,
nici biserica naţională şi nici diferitele denominaţiuni. Ea este
formată din oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu şi păzesc
poruncile Sale. Unde sunt adunaţi doi sau trei în numele
Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Oriunde Hristos se află
în mijlocul chiar şi a câtorva oameni, aceasta este biserica lui
Hristos, pentru că numai prezenţa Celui Înalt şi Sfânt care
trăieşte veşnic poate constitui o biserică."
AA 11:
"From the beginning, faithful souls have constituted the church on
earth. In every age the Lord has had His watchmen, who have borne a
faithful testimony to the generation in which they lived… The gates of
hell have not been able to prevail against His people."
"De la început sufletele credincioase au constituit biserica pe
pământ. În fiecare eră Dumnezeu a avut veghetorii Săi, care
au dus o mărturie credincioasă generaţiei în care au trăit…
Porţile iadului nu au putut triumfa asupra poporului Său."
TM 61:
"God has a church upon the earth, who are His chosen people, who
keep his commandments."
"Dumnezeu are o biserică pe pământ, care este poporul Său
ales, care păzeşte poruncile Sale."
SDABC, Vol. 7, 949:
"Those who keep God’s commandments, those who live not by bread
alone, but by every word that proceedeth out of the mouth of God,
compose the church of the living God."
"Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu, care nu trăiesc
numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu, formează biserica viului Dumnezeu."

60
TM 16:
"The Lord has a people, a chosen people, His church, to be His own,
His own fortress, which He holds in a sin-stricken, revolted world; and
He intended that no authority should be known in it, no laws be
acknowledged by it, but His own."
"Domnul are un popor, un popor ales, biserica Sa, care să fie
a Sa, propria Sa fortăreaţă, pe care El o ţine într-o lume
revoltată şi lovită de păcat şi intenţia Sa a fost ca în ea să nu
fie cunoscută nici o altă autoritate, nici o lege să nu fie
recunoscută, decât ale Sale."
4 SOP 237:
"There is no other church than the assembly of those who have the word
of God, and who are purified by it."
"Nu există o altă biserică decât adunarea celor care au
cuvântul lui Dumnezeu şi care sunt curăţaţi prin el."
ST, February 14, 1900:
"The church on earth, composed of those who are faithful and loyal to
God, is the "true tabernacle," whereof the Redeemer is the minister.
God, and not man, pitched this tabernacle on a high, elevated
platform."
"Biserica de pe pământ, formată din cei care sunt credincioşi
şi loiali faţă de Dumnezeu, este "cortul cel adevărat", al cărui
slujitor este Mântuitorul. Dumnezeu şi nu omul a ridicat
acest cort pe o platformă înaltă şi înălţată."
3 SOP 356:
"The unbelief and malice of the Jews did not turn aside the purpose of
God; for a new Israel was being grafted into the old olive-tree. The
synagogues were closed against the apostles; but private houses were
thrown open for their use, and public buildings of the Gentiles were
also used in which to preach the Word of God."
"Necredinţa şi răutatea evreilor nu au abătut scopul lui
Dumnezeu, pentru că un nou Israel a fost altoit în măslinul
cel vechi. Sinagogile au fost închise împotriva apostolilor, dar
case particulare au fost deschise pentru a fi folosite de ei şi
clădiri publice ale neamurilor au fost şi ele folosite pentru a

61
 se predica în ele Cuvântul lui Dumnezeu."

2 SM 380:
"The church may appear to fall, but it does not fall. It remains while the
sinners in Zion will be sifted out… None but those who with the loyal
and true, without spot or wrinkle are the Remnant that purify their souls
by obeying the Truth… all these, He says, I have engraven them upon
the palms of my hands (Isaiah 49:16) They are held in everlasting
imperishable remembrance."
"Biserica poate părea să cadă, dar ea nu cade. Ea rămâne în
timp ce păcătoşii din Sion sunt cernuţi afară. Nimeni nu
formează rămăşiţa în afara celor care împreună cu cei
credincioşi şi sinceri, fără pată sau zbârcitură, îşi curăţesc
sufletele prin ascultarea de adevăr… toţi aceştia, spune El,
I-am săpat pe palmele Mele (Isaia 49:16). Ei sunt păstraţi
într-o amintire veşnică, nepieritoare.
2 SM 396, 397:
"The church of Christ, enfeebled and defective as it may be, is the only
object on which He bestows His supreme regard… Nothing in this
world is so dear to God as His church… those who are stiving for
victory over sin."
"Biserica lui Hristos, chiar slăbită şi cu defecte cum poate să
fie, este singurul obiect asupra căruia El Îşi îndreaptă
întreaga Sa preocupare… Nimic din lumea aceasta nu-I este
atât de drag lui Dumnezeu ca biserica Sa… cei care se luptă
să obţină victoria asupra păcatului.
7 T 16:
"Enfeebled and defective, needing constantly to be warned and
counseled, the church is nevertheless the object of Christ's supreme
regard. He is… is effecting such transformations of character that
angels are amazed and express their joy in songs of praise. They rejoice
to think that sinful, erring human beings can be so transformed."
"Slăbită şi cu defecte, trebuind să fie mereu avertizată şi
sfătuită, biserica este totuşi obiectul preocupării supreme a
lui Hristos. El… realizează asemenea transformări de
caracter încât îngerii sunt uluiţi şi îşi exprimă bucuria în

62
 cântece de preamărire. Ei se bucură să creadă că fiinţele
omeneşti păcătoase, supuse greşelii, pot fi astfel
transformate."

4 SOP 188:
"To John, the exile on lonely Patmos, was given a view of the 1260
years during which the papal power was permitted to trample upon
God's word and oppress his people. Said the angel of the Lord: 'The
holy city [the true church] shall they tread under foot forty and two
months. And I will give power unto my two witnesses, and they shall
prophesy a thousand two hundred and threescore days, clothed in
sackcloth.' (Rev. 11:2, 3). The periods here mentioned are the same,
alike representing the time in which God's faithful witnesses remained
in a state of obscurity."
"Lui Ioan, exilatul de pe singuratica insulă Patmos, i-a fost
dată o viziune a celor 1260 de ani în timpul cărora puterii
papale I-a fost permis să calce în picioare Cuvântul lui
Dumnezeu şi să asuprească poporul Său. Îngerul Domnului a
zis: 'Căci a fost dată neamurilor care vor călca în picioare
sfânta cetate (adevărata biserică) patruzeci şi două de luni.
Voi da celor doi martori ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în
saci, o mie două sute şase zeci de zile.' (Apocalipsa 11:2, 3).
Perioadele menţionate aici sunt aceleaşi, reprezentând la fel
timpul în care martorii credincioşi ai lui Dumnezeu au rămas
într-o stare de obscuritate."
DA 821:
"All who believe are to be gathered into one church."
"Toţi cei care cred urmează să fie adunaţi în aceeaşi
biserică."
4 RH 109:
"The 1st, 2nd, and 3rd angel’s messages are to be given to the church…
Babylon the great is fallen… Come out of her My people."
"Prima, a doua şi a treia solie îngerească urmează să fie date
bisericii… Babilonul cel mare a căzut… Ieşiţi din mijlocul ei,
poporul Meu."

63
RH, July 24, 1888:
"The facts concerning the real condition of the professed people of God,
speak more loudly than their profession, and make it evident that some
power has cut the cable that anchored them to the Eternal Rock, and
that they are drifting away to sea, without chart or compass."
"Realităţile cu privire la adevărata stare a pretinsului popor
al lui Dumnezeu vorbesc mai tare decât mărturisirea lor
publică şi evidenţiază faptul că o anumită putere a tăiat
cablul care îi ancora de Stânca Veşnică şi că ei plutesc în
derivă pe mare fără hartă sau busolă."
CH 501:
"Small companies are to go forth to do the work which Christ
appointed his disciples."
"Grupe mici urmează să meargă să facă lucrarea pe care
Hristos a încredinţat-o ucenicilor."
Dosarul W-35-189, "Sunside", Cooranbong, 1 ian. 1898
"If the church of God becomes lukewarm, it does not stand in favor with
God any more than do the churches that are represented as having
fallen and become the habitation of devils and the hold of every foul
spirit and the cage of every unclean and hateful bird. Those who have
had opportunities to hear and receive the truth, and who have united
with the Seventh-day Adventist church, will receive of the plagues of
God just a verily as the churches who oppose the low of God. Only
those that are sanctified through the truth will compose the royal family
in the heavenly mansions Christ has gone to prepare for those that love
him and keep his commandments."
"Dacă biserica lui Dumnezeu devine căldicică, aceasta nu mai
este în graţiile lui Dumnezeu, ca şi bisericile care au căzut şi
au devenit locuinţa dracilor şi a oricărui spirit necurat, şi
casa oricărei păsări necurate şi urâte. Acei care au avut
posibilităţi de a auzi şi a primi adevărul, şi s-au unit cu
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, numindu-se păzitorii
poruncilor lui Dumnezeu, şi totuşi nu mai au energie şi
consacrare faţă de Dumnezeu, la fel ca şi bisericile cu numele,
vor primi plăgile lui Dumnezeu la fel ca şi toate bisericile care
s-au opus legii lui Dumnezeu. Numai acei care sunt sfinţiţi

64
 prin adevăr vor compune familia regală în casele cereşti, pe
care Hristos a plecat să le pregătească pentru cei care Îl
iubesc şi ţin poruncile Lui."

CONDUCEREA SE AFLĂ
ÎN APOSTAZIE

Matei 15:13, 14:

"Drept răspuns, El le-a zis: "Orice răsad, pe care nu l-a sădit
Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt
nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb,
vor cădea amândoi în groapă."
Psalmii 119:99, 100:
"Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc
la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii,
căci păzesc poruncile Tale."
Ezechiel 7:25, 26:
"Vine prăpădul! Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i! Vine
nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii
proorocilor; dar preoţii nu mai cunosc Legea, şi bătrânii nu
mai pot da sfaturi."
Isaia 9:15, 16:
"(Bătrânul şi dregătorul sînt capul, şi proorocul, care învaţă
pe oameni minciuni, este coada.) Cei ce povăţuiesc pe poporul
acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sînt
pierduţi."
Ezechiel 8:16-18:
"Şi m-a dus în curtea dinlăuntru a Casei Domnului. Şi iată că
la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau
aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul întors spre
Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau
65
 înaintea soarelui spre răsărit. Şi El mi-a zis: 'Vezi, fiul
omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că
săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să
mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie?
Iată că ei îşi apropie ramura de nas! De aceea şi Eu, voi lucra
cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura;
chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i
voi asculta.'"
Ezechiel 9:1-11:
"Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: 'Apropiaţi-vă voi
cari trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de
nimicire în mână!' Şi iată că au venit şase oameni de pe
drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta
lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat
într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au
aşezat lângă altarul de aramă. Slava Dumnezeului lui Israel
s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre
pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat
cu haina de in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis:
'Treci prin mijlocul cetãţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fã
un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din
pricina tuturor urâciunilor, cari se săvârşesc acolo.' Iar
celorlalţi le-a zis, în auzul meu: 'Treceţi după el în cetate, şi
loviţi; ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!
Ucideţi, şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii
şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au
semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!' Ei
au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului. Şi El le-
a zis: 'Spurcaţi casa, şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…' Ei
au ieşit, şi au început să ucidă în cetate. Pe când ucideau ei
astfel, şi eu stăteam încă singur acolo, am căzut cu faţa la
pământ, şi am strigat: 'Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să
nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-ţi
urgia asupra Ierusalimului?'" El mi-a răspuns: 'Nelegiuirea
casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara
este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci
ei zic: 'Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!' De
66
 aceea şi Eu voi fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci voi face să
cadă asupra capului lor faptele lor.' Şi iată că omul cel
îmbrăcat în haina de in, şi care avea călimara la brâu, a adus
următorul răspuns: 'Am făcut ce mi-ai poruncit!'"
GC 51:
"God has never given a hint in His word that He has appointed any
man to be the head of the church."
(Why then, do we have General Confenrence, Union Conference, and
Local Conference presidents? It is simply because the Church is
disobedient to God).
"Dumnezeu n-a dat niciodată vreun indiciu în Cuvântul Său
că a desemnat pe vreun om să fie capul bisericii."
(Atunci de ce avem preşedinţi de Conferinţă Generală, de
Conferinţă de Uniune şi de Conferinţe Locale? Pur şi simplu
pentru că biserica nu ascultă de Dumnezeu).
2 SM 378:
"Internal corruption brings the denunciation of God upon God’s
people."
"Stricăciunea din interior aduce acuzarea pe faţă a lui
Dumnezeu asupra poporului lui Dumnezeu."
TM 69, 70:
"Men in authority are not always to be obeyed, even tho they may
profess to be teachers of Bible truth. There are many to-day who feel
indignant and aggrieved that any voice should be raised presenting
ideas that differ from their own in regard to points of religious belief.
But we see that the God of heaven sometimes commissions men to teach
that which is regarded as contrary to the established doctrines. Because
those who were once the depositaries of truth became unfaithful to their
sacred trust, the Lord chose others who would receive the bright beams
of the Sun of Righteousness, and would advocate truths that were not in
accordance with the ideas of the religious leaders."
"Bărbaţii cu autoritate nu trebuie să fie întotdeauna
ascultaţi, chiar dacă ei pot mărturisi în public faptul că sunt
învăţători aii adevărului biblic. Astăzi sunt mulţi care sunt
indignaţi şi întristaţi că se ridică vreo voce care prezintă idei
ce diferă de ale lor cu privire la unele puncte de credinţă

67
 religioasă. Dar vedem că Dumnezeul cerurilor însărcinează
uneori pe oameni să înveţe ceea ce se consideră ca fiind
contrar doctrinelor stabilite. Deoarece acei care au fost odată
depozitarii adevărului au devenit necredincioşi faţă de
însărcinarea lor sfântă, Domnul a ales pe alţii, care doresc să
primească razele strălucitoare ale Soarelui Dreptăţii şi doresc
să apere adevăruri care nu au fost în conformitate cu ideile
liderilor religioşi."
RH (Mar 29, 1898):
"We are inclined to think that unless an organized company of workers
is sent to a field, the efforts put forth will be useless. We feel as if we
must belong to some organization if we would accomplish good. But
John the Baptist did not work on this plan. His mission was to prepare
the way for the Messiah by his God-given message; and under the
guidance of the Holy Spirit, he did the work appointed him without
calling to his aid priest or rabbi. After the disciples had received the
Holy Spirit, they went out to give to others the light and knowledge they
had received. They were few in numbers, but under the guidance of the
Holy Spirit, they did more for the conversion of those in Jerusalem than
the large religious organizations had ever done. They extended their
work to the remote parts of the earth. God blessed their efforts… So the
Lord would have us labor."
"Suntem înclinaţi să credem că dacă într-un câmp nu se
trimite un grup organizat de lucrători, eforturile depuse vor
fi inutile. Este ca şi cum ar trebui să facem parte dintr-o
organizaţie ca să facem binele. Dar Ioan Botezătorul nu a
lucrat după acest plan. Misiunea lui era de a pregăti calea
pentru Mesia prin solia dată lui de Dumnezeu şi sub
călăuzirea Spiritului Sfânt el şi-a făcut lucrarea care i-a fost
destinată fără a chema în ajutorul lui pe preoţi sau rabini.
După ce ucenicii au primit Spiritul Sfânt, ei au ieşit să ducă
altora lumina şi cunoştinţa pe care o primiseră. Erau puţini
la număr, dar sub călăuzirea Spiritului Sfânt, ei au făcut mai
mult pentru convertirea celor din Ierusalim decât au făcut
vreodată marile organizaţii religioase. Ei şi-au extins lucrarea
în părţile îndepărtate ale pământului. Dumnezeu a
binecuvântat eforturile lor… Aşa ar dori Domnul să lucrăm
şi noi."
68
5 T 214:
"However high any minister may have stood in the favor of God, if he
neglects to follow out the light given him of God, if he refuses to be
taught as a little child, he will go into darkness and satanic delusions
and will lead others in the same path."
"Oricât de sus ar fi fost un pastor în favoarea lui Dumnezeu,
dacă el neglijează să urmeze lumina dată lui de Dumnezeu,
dacă refuză să fie învăţat ca un copilaş, el va merge în
întuneric şi în amăgiri satanice şi va conduce şi pe alţii pe
aceeaşi cale."
GC 608:
"Men of talent and pleasing address, who once rejoiced in the truth,
employ their powers to deceive and mislead souls. They become the
most bitter enemies of their former brethren. When Sabbathkeepers are
brought before the courts to answer for their faith, these apostates are
the most efficient agents of Satan to misrepresent and accuse them, and
by false reports and insinuations to stir up the rulers against them."
"Bărbaţi de talent şi cu un mod plăcut de adresare, care
odată se bucurau în adevăr, îşi folosesc puterile pentru a
înşela şi amăgi sufletele. Ei devin cei mai înverşunaţi duşmani
ai foştilor lor fraţi. Atunci când păzitorii Sabatului sunt aduşi
în faţa curţilor de judecată pentru a răspunde pentru
credinţa lor, aceşti apostaziaţi sunt cei mai eficace agenţi ai
lui Satana pentru a-i prezenta greşit şi a-i acuza şi prin
rapoarte false şi insinuări să-i agite pe conducători împotriva
lor."
MS 29 (1890):
"Shall the ark of the covenant be removed from this people?… shall
false principles and precepts be brought into the sanctuary? Shall
antichrist be respected? Shall the true doctrines given us by God which
have made us what we are, be ignored? This is directly where the
enemy, through blinded, unconsecrated men is leading us!"
"Oare chivotul legământului să fie îndepărtat de la acest
popor? … Oare să fie aduse în sanctuar principii şi precepte
false? Să fie anticrist respectat? Oare doctrinele adevărate

69
 ale lui Dumnezeu, care ne-au făcut ceea ce suntem, să fie
ignorate? Este exact unde vrea inamicul să ne ducă, prin
bărbaţi orbiţi, neconsacraţi."
2 T 439:
"Men who stand in very responsible positions at the heart of the work
are asleep. Satan has paralyzed them in order that his plans and
devices may not be discerned, while he is active to ensnare, deceive,
and destroy."
"Bărbaţi care stau în poziţii foarte responsabile la inima
lucrării sunt adormiţi. Satana i-a paralizat pentru ca
planurile şi stratagemele lui să nu fie observate, în timp ce el
este activ să prindă în capcană, să înşele şi să distrugă."
RH (July 26, 1892):
"If God would send a message and wait for these older brethren to open
the way for its advancement, it would never reach the people."
"Dacă Dumnezeu ar trimite o solie şi ar aştepta ca aceşti fraţi
mai vârstnici să deschidă calea pentru înaintarea ei, ea n-ar
ajunge niciodată la popor."
Special Testimonies, Series B, #2, 48:
"Men in positions of responsibility are in danger of changing leaders.
This I know; for it has been plainly revealed to me."
"Bărbaţii din poziţii de răspundere sunt în pericolul de a
schimba conducătorii. Ştiu acest lucru, pentru că mi-a fost
arătat limpede."
4 T 211, 212:
"These men who have been trusted to keep the fort have well-nigh
betrayed it into the hands of the enemy. They have opened the gates to a
wily foe, who has sought to destroy them. Men of experience have seen
stealthy hands slipping the bolts that Satan might enter; yet they have
held their peace with apparent indifference as to the results. These
persons do not realize that God holds them responsible for every
advantage gained by the foe who is admitted to the fort. The desolation
and ruin following lie at the door of the unfaithful sentinels, who, by
their neglect, become agents in the hands of the adversary to win souls
to destruction."

70
 "Aceşti bărbaţi cărora le-a fost încredinţată păzirea fortului
aproape l-au trădat în mâinile inamicului. Ei au deschis
porţile unui inamic viclean, care a căutat să-i distrugă.
Bărbaţi de experienţă au văzut mâini care trăgeau pe furiş
zăvoarele ca Satana să poată intra, însă au stat liniştiţi cu
aparentă indiferenţă cu privire la rezultate. Aceste persoane
nu-şi dau seama că Dumnezeu îi consideră răspunzători
pentru fiecare avantaj câştigat de inamicul care a fost admis
în fort. Pustiirea şi distrugerea care urmează aşteaptă la uşa
santinelelor necredincioase care, prin neglijenţa lor, devin
agenţi în mâinile adversarului ca să câştige suflete pentru
nimicire."
5 T 294:
"They will not recognize him (Satan) as their enemy, that old serpent,
but they will consider him a friend, one who is doing a good work."
"Ei nu-l vor recunoaşte (pe Satana) ca duşman, pe şarpele cel
vechi, ci ei îl vor considera ca prieten, unul care face o lucrare
bună."
4 T 210, 211:
"He (Satan) spares no pains to corrupt men in responsible positions
and to persuade them to be unfaithful to their several trusts. It is
Satan's plan to weaken the faith of God's people in the Testimonies .
Next follows skepticism in regard to the vital points of our faith, the
pillars of our position, then doubt as to the Holy Scriptures, and then
the downward march to perdition. When the Testimonies, which were
once believed, are doubted and given up, Satan knows the deceived
ones will not stop at this; and he redoubles his efforts till he launches
them into open rebellion, which becomes incurable and ends in
destruction."
"El (Satana) nu precupeţeşte nici un efort spre a corupe
bărbaţi din poziţii de răspundere şi a-i convinge să fie
necredincioşi faţă de diversele lucruri care le-au fost
încredinţate. Este planul Satanei de a slăbi credinţa
poporului lui Dumnezeu în Mărturii. Urmează apoi
scepticismul cu privire la punctele vitale ale credinţei noastre,
stâlpii poziţiei noastre, după aceea îndoiala faţă de Sfintele
Scripturi şi apoi mersul în jos, spre pierzare. Atunci când
71
 Mărturiile, în care odată s-a crezut, sunt puse la îndoială şi se
renunţă la ele, Satana ştie că cei înşelaţi nu se vor opri aici şi
el îşi dublează eforturile până când îi porneşte la răsculare
deschisă, care devine incurabilă şi se sfârşeşte în distrugere."
4 T 210:
"If the heart of the work becomes corrupt, the whole church, in its
various branches and interests, scattered abroad over the face of the
earth, suffers in consequence. Satan's chief work is at the headquarters
of our faith."
"Dacă inima lucrării ajunge să fie stricată, întreaga biserică,
în diferitele ei ramuri şi interese, răspândite pe toată faţa
pământului, sufere drept urmare. Lucrarea principală a lui
Satana este la sediul (cartierul general) al credinţei noastre."
3 SM 416:
"In the churches which have departed from Truth and righteousness…
we need not be surprised at anything that may take place now. We need
not marvel at any developments of horror… Those who trample their
unholly feet on the law of the God have the same spirit as had the men
who insulted and betrayed Jesus. Without any compunctions of
conscience, they will do the deeds of their father, the devil. Christ shows
that without the controlling power of the Spirit of God, humanity is a
terrible power for evil… Principalities and powers, rulers of the
darkness of this world and spiritual wickedness in high places will unite
in a companionship… by misrepresentation and falsehood, they will
demoralize both men and women who to all aparences believe the
Truth."
"În bisericile care s-au depărtat de la adevăr şi dreptate… nu
trebuie să ne mirăm de nimic din ceea ce se poate întâmpla
acum. Nu trebuie să ne mirăm de nici o întâmplare de
groază… Cei care calcă în picioarele lor nesfinţite legea lui
Dumnezeu au acelaşi spirit pe care l-au avut bărbaţii care L-
au insultat şi trădat pe Isus. Fără nici o mustrare de
conştiinţă, ei vor face faptele tatălui lor, diavolul. Hristos
arată că fără puterea stăpânitoare a Spiritului Sfânt,
omenirea este o putere înfricoşătoare spre rău. Domniile şi
stăpânirile, conducătorii întunericului acestei lumi şi ai
răutăţii spirituale din locurile cereşti se vor uni într-o

72
 tovărăşie… printr-o greşită reprezentare şi falsitate ei vor
demoraliza atât pe bărbaţi cât şi pe femei care după toate
aparenţele cred în Adevăr."
Letter 17 (January 14, 1903):
"The results of the last General Conference (1901) has been the most
terrible sorrow of my life. No change was made… So today upon those
who have had light and evidence, but who have refused to heed Lord’s
entreaties, heaven’s woe is pronounced. The Lord bore long with the
perversity of Israel, but the time came when the people passed the
boundaries."
"Rezultatele ultimei Conferinţe Generale (1901) au fost cea
mai îngrozitoare durere din viaţa mea. Nu s-a făcut nici o
schimbare… La fel şi astăzi, asupra celor care au avut lumină
şi dovezi, dar care au refuzat să dea ascultare îndemnurilor
Domnului, este rostit vaiul cerului. Domnul a îngăduit multă
vreme perversitatea lui Israel, dar a venit vremea când
poporul a întrecut măsura."
TM 359:
"At the centre of the work matters are being shaped so that every other
institution is following in the same course. The General Conference is
itself becoming corrupted with wrong sentiments and principles."
"La centrul lucrării se dă lucrurilor o astfel de formă, încât
orice altă instituţie urmează aceeaşi umblare. Conferinţa
Generală însăşi este stricată de sentimente şi principii
greşite."
GC Bulletin, 34th Session, Vol. 4, Extra #1,
April 3, 1901, p. 25:
"You (the leadership) have no right to manage unless you manage in
God's order. Are you under the control of God? Do you see your
responsibility to Him? That these men should stand in a sacred place to
be the voice of God to the people as we once believed the General
Conference to be - that day is past."
"Voi (conducerea) nu aveţi nici un drept de a administra dacă
nu administraţi în ordinea lui Dumnezeu. Sunteţi voi sub
stăpânirea lui Dumnezeu? Vă vedeţi răspunderea faţă de El?

73
 Faptul că aceşti oameni stau într-un loc sfânt spre a fi vocea
lui Dumnezeu pentru popor aşa cum am crezut odată că este
Conferinţa Generală – aparţine trecutului."
Special Instruction to the Office in Battle Creek (1896):
"Who can now feel sure that they are safe in respecting the voice of the
General Conference Association? If the people in our churches
understood the management of the men who walk in the light of the
sparks of their own kindling, would they respect their decisions? I
answer, NO, not for a moment."
"Cine poate fi acum convins că se află în siguranţă dacă
respectă vocea Asociaţiei Conferinţei Generale? Dacă
poporul din bisericile noastre ar înţelege administrarea
bărbaţilor care umblă în lumina scânteilor aprinse de ei, ar
respecta ei hotărârile lor? Eu răspund: NU, nici pentru o
clipă."
MS 37 (1901, p. 8):
"The people have lost confidence in those who have the management of
the work yet we hear that the General Conference is the voice of God.
Every time I heard this I have thought it almost blasphemy. The voice of
the Conference ought to be the voice of God, but it is not!"
"Poporul şi-a pierdut încrederea în cei care au administrarea
lucrării şi totuşi auzim că Conferinţa Generală este vocea lui
Dumnezeu. De fiecare dată când am auzit acest lucru, l-am
considerat aproape ca pe o blasfemie (hulă). Vocea
Conferinţei Generale ar trebui să fie vocea lui Dumnezeu, dar
nu este!"
RH (December 16, 1890):
"There is manifested on the part of men in responsible positions an
unwillingness to confess where they have been in the wrong; and their
neglect is working disaster… you will continue to lack wisdom, and will
call sin righteousness, and righteousness sin. The multitude of
deceptions that will prevail in these last days will encircle you, and you
will change leaders, and not know that you have done so."
"Din partea oamenilor din poziţii de răspundere se manifestă
faptul că nu sunt dispuşi să mărturisească acolo unde au

74
 greşit şi neglijenţa lor provoacă dezastre… înţelepciunea va
continua să vă lipsească şi veţi numi păcatul dreptate şi
dreptatea păcat. Multele amăgiri care vor predomina în
aceste zile de pe urmă vă vor înconjura şi vă veţi schimba
conducătorii şi nu veţi şti că aţi făcut acest lucru."
RH (November 19, 1903):
"Satan has laid his plans to undermine our faith in the history of the
cause and work of God… Satan is working with men in prominent
positions to sweep away the foundations of our faith."
"Satana şi-a făcut planurile ca să submineze credinţa noastră
în istoria cauzei şi a lucrării lui Dumnezeu… Satana lucrează
cu bărbaţii din poziţii proeminente ca să spulbere temeliile
credinţei noastre."
Taking Up a Reproach:
"In 1888 the General Conference held a Minneapolis, the angel of
Revelation 18 came down to his work and was ridiculed, criticized and
rejected, and when the Message he brings again will swell into a loud
cry it will again be ridiculed and spoken against and be rejected by the
majority."
"În 1888, la Conferinţa Generală care s-a ţinut la
Minneapolis, îngerul din Apocalipsa 18 s-a coborât să-şi facă
lucrarea şi a fost ridiculizat, criticat şi respins şi când Solia pe
care o aduce din nou se va dezvolta într-o mare strigare, va fi
din nou ridiculizată şi se va vorbi împotriva ei şi va fi
respinsă de majoritate."
Letter to Edson and Willie White (December 02, 1902):
"I have but very little confidence that the Lord is giving these men in
positions of responsibility spiritual eyesight and heavenly discernment.
I am thrown into perplexity over their course and I desire now to attend
to my special work, to have no part in any of their counsels, and to
attend no camp meetings, nigh nor far off. My mind shall not be
dragged into confusion by the tendency they manifest to work directly
contrary to the light that God has given me. I am done, I will preserve
my God-given intelligence."
"Am foarte puţină încredere că Domnul dă acestor oameni
din poziţii de răspundere vedere spirituală şi discernământ

75
 ceresc. Sunt aruncată în nedumerire cu privire la umblarea
lor şi doresc acum să mă ocup de lucrarea mea specială, să nu
am nici o parte la sfaturile lor şi să nu particip la nici o
adunare în corturi, nici aproape, nici departe. Mintea mea nu
va fi târâtă în încurcătură de tendinţa lor de a lucra în mod
direct împotriva luminii pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Sunt
epuizată, doresc să-mi păstrez inteligenţa dată de
Dumnezeu."
Letter 4 (1889):
"There is an alarming condition of things in our churches… For among
my people are found wicked men: they lay wait, as he that setteth
snares; they set a trap, they catch men… The prophets profesy falsely
and the priests bear rule by their means and my people love to have it
so… and now because ye have done all these works, saith the Lord, and
I spoke unto you… but ye heard not, and I called you, but ye answered
not, therefore will I do unto this house, which is called by my name,
wherein ye trust… and I will cast you out of my sight."
"Există o stare de lucruri alarmantă în bisericile noastre…
Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca
păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni…
Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu
ajutorul lor şi poporului Meu îi plac aceste lucruri… Şi
acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul,
fiindcă v-am vorbit… şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi
n-aţi răspuns, voi face Casei peste care este chemat numele
Meu, în care vă puneţi încrederea… şi vă voi lepăda de la
Faţa Mea."
RH (July 24, 1888):
"The facts concerning the real condition of the professed people of God,
speak more loudly than their profession, and make it evident that some
power has cut the cable that anchored them to the Eternal Rock, and
that they are drifting away to sea, without chart or compass."
"Realităţile cu privire la adevărata stare a pretinsului popor
al lui Dumnezeu vorbesc mai tare decât mărturisirea lor
publică şi evidenţiază faptul că o anumită putere a tăiat
cablul care îi ancora de Stânca Veşnică şi că ei plutesc în

76
 derivă pe mare fără hartă sau busolă."
RH (December 24, 1889):
"At the great heart of the work, Satan will use his hellish arts to the
utmost."
"La marea inimă a lucrării Satana va folosi arta sa
diavolească la cele mai înalte cote."

SIGILIUL LUI DUMNEZEU

II Timotei 2:19:
"Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având
pecetea aceasta: 'Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui'; şi:
'Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de
fărădelege!'"

II Corinteni 1:22:
"El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului."

Ioan 6:27:
"Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea,
care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul
omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat
cu pecetea Lui."

Efeseni 1:13:
"Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia
mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu
Duhul Sfânt, care fusese făgăduit…"

Efeseni 4:30:
"Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care
aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării."

77
Apocalipsa 7:2-4:
"Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul
soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a
strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să
vatăme pământul şi marea, zicând: 'Nu vătămaţi pământul,
nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea
slujitorilor Dumnezeului nostru!' Şi am auzit numărul celor
ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din
toate seminţiile fiilor lui Israel."

5 T 212:
"The seal of God will be placed upon the foreheads of those only who
sigh and cry for the abominations done in the land."
"Sigiliul lui Dumnezeu va fi pus numai pe frunţile celor care
gem şi suspină din cauza urâciunilor care se săvârşesc în
ţară."

7 BC 970:
"Those who would have the seal of God in their foreheads must keep
the Sabbath of the fourth comandment."
"Cei care doresc sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor trebuie
să păzească Sabatul poruncii a patra."

7 BC 980:
"The seal of the living God is placed upon those who conscientiously
keep the Sabbath of the Lord."
"Sigiliul viului Dumnezeu este pus asupra celor care păzesc
în mod conştient Sabatul Domnului."

7 BC 981:
"True observance of the Sabbath is the sign of loyalty to God."
"Adevărata păzire a Sabatului este semnul loialităţii faţă de
Dumnezeu."

TM 133:
"John was called to behold a people distinct from those who worship
the beast or his image by keeping the first day of the week. The
78
 observance of this day is the mark of the beast."
"Ioan a fost chemat să privească un popor deosebit de cei
care se închină fiarei sau chipului ei prin păzirea zilei întâi a
săptămânii. Păzirea acestei zile este semnul fiarei."

3 T 267:
"Those who receive the pure mark of truth, wrought in them by the
power of the Holy Ghost, represented by a mark by the man in linen,
are those 'that sigh and that cry for all the abominations that be done'
in the church."
"Cei care primesc semnul curat al adevărului, lucrat în ei
prin puterea Spiritului Sfânt, reprezentat de un semn făcut
de omul îmbrăcat în haine de in, sunt cei ‘care suspină şi gem
din cauza urâciunilor care se săvârşesc’ în biserică."

3 T 267:
"Who are standing in the counsel of God at this time? Is it those who
virtually excuse wrongs among the professed people of God and who
murmur in their hearts, if not openly, against those who would reprove
sin? Is it those who take their stand against them and sympathize with
those who commit wrong? No, indeed! Unless they… leave the work of
Satan in oppressing those who have the burden of the work and in
holding up the hands of sinners in Zion, they will never receive the
mark of God's sealing approval. They will fall in the general
destruction of the wicked…"
"Cine stă în sfatul lui Dumnezeu în acest timp? Oare cei care
de fapt scuză relele din mijlocul pretinsului popor al lui
Dumnezeu şi murmură în inimile lor - dacă nu pe faţă,
împotriva celor care doresc să mustre păcatul? Oare sunt cei
care iau poziţie împotriva lor şi simpatizează cu cei care fac
răul? Nu, deloc! Dacă ei nu… părăsesc lucrarea Satanei de a
asupri pe cei care au povara lucrării şi de a susţine mâinile
păcătoşilor din Sion, ei nu vor primi niciodată semnul
aprobării pecetluitoare a lui Dumnezeu. Ei vor cădea în
nimicirea generală a celor răi…"

5 T 216:
"The seal of God will never be placed upon the forehead of an impure
79
 man or woman. It will never be placed upon the forehead of the
ambitious, world-loving man or woman. It will never be placed upon
the forehead of men or women of false tongues or deceitful hearts. All
who receive the seal must be without spot before God--candidates for
heaven."
"Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea
vreunui bărbat necurat sau a unei femei necurate. El nu va fi
niciodată pus pe fruntea celor ambiţioşi, iubitori de lume -
bărbaţi sau femei. Sigiliul nu va fi pus niciodată pe fruntea
bărbaţilor sau femeilor cu limbi mincinoase sau inimi
înşelătoare. Toţi cei care primesc sigiliul trebuie să fie fără
pată înaintea lui Dumnezeu – candidaţi pentru cer.

5 T 211:
"The class who do not feel grieved over their own spiritual declension,
nor mourn over the sins of others, will be left without the seal of God."
"Clasa care nu se întristează pentru propria necurăţie
spirituală şi nu plânge pentru păcatele altora, va fi lăsată fără
sigiliul lui Dumnezeu."

5 T 210:
"The command is: '…set a mark upon the foreheads of the men that sigh
and that cry for all the abominations that be done in the midst thereof.'
These sighing, crying ones had been holding forth the words of life;
they had reproved, counseled, and entreated."
"Porunca este: '… puneţi un semn pe frunţile bărbaţilor care
gem şi suspină din cauza tuturor urâciunilor care se
săvârşesc în mijlocul ei.' Aceştia care plâng şi suspină au
promovat cuvintele vieţii, au mustrat, certat şi îndemnat."

1 T 287:
"Those who will be heirs of God, and joint heirs with Christ to the
immortal inheritance, will be peculiar. Yes, so peculiar that God places
a mark upon them as His, wholly His. Think ye that God will receive,
honor, and acknowledge a people so mixed up with the world that they
differ from them only in name?"
"Cei ce doresc să fie moştenitori ai lui Dumnezeu şi
împreună-moştenitori cu Hristos ai moştenirii nemuritoare,
80
 vor fi deosebiţi. Da, atât de deosebii, încât Dumnezeu pune
asupra lor un semn ca fiind ai Săi, în întregime ai Săi. Credeţi
voi că Dumnezeu va primi, va onora şi va recunoaşte un
popor atât de amestecat cu lumea încât ei diferă de ea numai
cu numele?"
5 T 505:
"The angel is to place a mark upon the forehead of all who are
separated from sin and sinners, and the destroying angel will follow, to
slay utterly both old and young."
"Îngerul urmează să pună un semn pe fruntea tuturor celor
care sunt despărţiţi de păcat şi păcătoşi şi îngerul nimicitor
va urma şi va nimici cu desăvârşire atât pe tânăr cât şi pe
bătrân."

5 T 474, 475:
"The faithful, praying ones are shut in with God. Urged on by Satan,
the rulers of this world are seeking to destroy them…While Satan was
urging his accusations and seeking to destroy this company, holy
angels, unseen, were passing to and fro, placing upon them the seal of
the living God."
"Aceşti credincioşi, care se rugau, se retrag cu Dumnezeu…
Îndemnaţi de Satana, conducătorii acestei lumii încearcă să-i
nimicească… În timp ce Satana îşi îngrămădea acuzaţiile şi
încerca să distrugă această grupă, îngeri sfinţi, nevăzuţi,
treceau încoace şi încolo punând asupra lor sigiliul viului
Dumnezeu."

81
 ZECIMI ŞI DARURI

Proverbe 3:9:
"Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade
din tot venitul tău."

Leviticul 27:30:
"Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie
din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat
Domnului."

Numeri 18:21:
"Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel,
pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului
întâlnirii."

1 Corinteni 9:11-14:
"Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare
lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se
cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de
dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică
Evangheliei lui Hristos. Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele
sfinte, sînt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce
slujesc altarului, au parte de la altar? Tot aşa, Domnul a
rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din
Evanghelie."

Hagai 2:8:
"Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul
oştirilor."

82
Psalmii 50:10, 11:
"Căci ale Mele sînt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele
munţilor cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi
tot ce se mişcă pe câmp este al Meu."

Deuteronomul 8:18:
"Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va
da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu
părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi."

Evrei 7:1, 2:
"În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al
Dumnezeului Prea Înalt, care a întâmpinat pe Avraam când
acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a
binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot,
care, după însemnarea numelui său, este întâi, "Împărat al
neprihănirii", apoi şi "Împărat al Salemului", adică
"Împărat al păcii…"
Genesa 28:20-22:
"Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: 'Dacă va fi Dumnezeu cu
mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi
va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi
întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi
Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de
aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea
parte din tot ce-mi vei da.'"
Matei 23:23:
"Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi
zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute
cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi
credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu
le lăsaţi nefăcute."
Maleahi 3:8:
"'Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi
voi?' Dar voi întrebaţi: 'Cu ce Te-am înşelat?' 'Cu zeciuielile
şi darurile de mâncare.'"
83
Maleahi 3:10,11:
"Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie
hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice
Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide
zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de
binecuvântare. Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă,
(lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va
fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor."

Ev 492:
"The tithe should go to those who labor in word and doctrine, be they
men or women."
"Zecimea ar trebui să meargă la cei care lucrează cu
învăţătura şi cuvântul, fie ei bărbaţi sau femei."

4 T 472:
"Christ assigned to men the work of spreading the gospel. But while
some go forth to preach, He calls upon others to answer to His claims
upon them for tithes and offerings with which to support the ministry
and to spread the printed truth all over the land."
"Hristos a însărcinat pe oameni cu lucrarea de răspândire a
evangheliei. Dar în timp ce unii merg să predice, El cheamă
pe alţii să răspundă pretenţiilor Sale asupra lor pentru zecimi
şi daruri, cu care să sprijine lucrarea de servire şi să
răspândească adevărul tipărit în toată ţara."

3 T 553:
"It would be poor policy to support from the treasury of God those who
really mar and injure His work, and who are constantly lowering the
standard of Christianity."
"Ar fi o linie de conduită jalnică să sprijinim din vistieria lui
Dumnezeu pe cei care într-adevăr deteriorează şi vatămă
lucrarea Sa şi care în mod continuu coboară standardul
creştinismului."

2 T 552:
"If God pronounces a woe upon those who are called to preach the

84
 truth and refuse to obey, so there are woes for those who receive and
maintain the unsanctified in the position which they cannot fill."
"Dacă Dumnezeu rosteşte un vai asupra celor care sunt
chemaţi să predice adevărul şi refuză să asculte, la fel există
vaiuri pentru cei care îi primesc şi îi menţin pe cei nesfinţiţi
în funcţia pe care nu o pot ocupa."

1 T 261, 262:
"There are fearful woes for those who preach the truth, but are not
sanctified by it, and also for those who consent to receive and maintain
the unsanctified to minister to them in word and doctrine."
"Sunt vaiuri înfricoşate pentru cei care predică adevărul, dar
care nu sunt sfinţiţi prin el, cât şi pentru cei care consimt să-i
primească şi să-i menţină pe cei nesfinţiţi să le slujească cu
învăţătura şi cuvântul."

Kress Collection 120:

"The churches must arouse, the members must awake out of sleep and
begin to inquire, ‘How is the money that we put into the treasury bing
used?’ The Lord desires that a close search be made."
"Bisericile trebuie să se scoale şi membrii să se trezească din
somn şi să întrebe: 'Cum sunt folosiţi banii pe care-i aducem
la vistierie?' Domnul doreşte să se facă o cercetare
amănunţită."

5 T 382:
"All are required to show a deep interest in the cause of God in its
various branches, and close and unexpected tests will be brought to
bear upon them to see who are worthy to receive the seal of the living
God. All should feel that they are not proprietors, but stewards, and
that the time is coming when they must give an account for the use they
have made of their Lord's money."
"Tuturor li se cere să arate un interes adânc în cauza lui
Dumnezeu în diferitele ei ramuri şi asupra lor vor fi aduse
încercări ca să se vadă care sunt vrednici să primească sigiliul
viului Dumnezeu. Toţi ar trebui să simtă că nu sunt
proprietari, ci administratori, şi că se apropie timpul când ei

85
 trebuie să dea socoteală de felul în care au folosit banii
Domnului lor.

Spalding-Magan Collection 498:

"The Lord has not specified any regular channel through which means
should pass."
"Domnul n-a specificat nici un canal reglementat prin care să
treacă mijloacele."

Special to Battle Creek 41, 42:

"The Lord has made us individually his stewards. We each hold a
solemn responsibility to invest this means ourselves. God does not lay
upon you the burden of asking the Conference or any council of men
whether you shall use your means as you see fit to advance the work of
God."
"Domnul ne-a făcut pe fiecare în mod individual
administratorii săi. Noi toţi deţinem o răspundere solemnă de
a investi noi înşine mijloacele. Dumnezeu nu a pus asupra
voastră povara de a întreba Conferinţa sau vreun consiliu al
oamenilor dacă să vă folosiţi mijloacele aşa cum credeţi de
cuviinţă pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu."

Spalding-Magan Collection 176, 177:

"God grant that the voices which have been so quickly raised to say
that all the money invested in the work must go through the appointed
channel at Battle Creek, shall not be heard. The people to whom God
has given his means are amenable to him alone. It is their privilege to
give direct aid and assistance to missions."
"Facă Dumnezeu ca vocile care au fost atât de grăbite să se
ridice spre a spune că banii investiţi în lucrare trebuie să
meargă prin canalul stabilit de la Battle Creek să nu fie
auzite. Oamenii cărora Dumnezeu Le-a dat mijloacele Sale
sunt răspunzători doar în faţa Sa. Este privilegiul lor de a da
ajutor direct şi asistenţă misiunilor."

86
 CUPRINS

Lista abrevierilor 3
Libertatea religioasă în biserică 5
Pe calea puterii romane 18
Oamenii ar trebui să gândească singuri 21
Timpul şi locul trebuie să fie luate în considerare 28
Ellen G. White şi autoritatea bisericii 30
Un istoric al reformei sanitare 38
Adevărata biserică 59
Conducerea se află în apostazie 65
Sigiliul lui Dumnezeu 77
Zecimi şi daruri 82

87