Omida mâncăcioasă

traducere după Eric Carle

În lumina argintie a lunii, un ou mic , ca o mărgeluşă,

lucea pe o frunză.
Într-o duminică dimineaţa, razele soarelui au încălzit
oul şi … pac!
A ieşit o omidă mititică, simpatică … şi foooarte
flămândă.
Imediat a început să caute ceva de mâncare.
Luni a mâncat dintr-un măr, dar tot ar mai fi mâncat
ceva. Marţi a mâncat din două pere şi tot nu se săturase.
Miercuri a mâncat din trei prune şi foamea nu i se potolea.
Joi a mâncat din patru căpşuni şi foamea nu se astâmpăra.
Vineri a mâncat din cinci portocale şi tot se simţea flămândă.
Sâmbătă a mâncat: dintr-o felie de tort, dintr-un cornet de
îngheţată, dintr-un castravete murat, dintr-un cârnat, dintr-o
brioşă şi dintr-o felie de lubeniţă.
În acea noapte s-a simţit rău. A durut-o burtica.
Dimineaţa următoare era din nou duminică. Omiduţa a
mâncat o frumoasă frunză verde, crudă şi s-a simţit mai bine.
După asta nu i-a mai fost foame, dar nici nu mai era o
omiduţă mică şi delicată.
A devenit o omidă grasă.
Apoi şi-a construit în jurul corpului un fel de căsuţă care
se numea cocon. Aici a rămas închisă mai bine de două
săptămâni.
În sfârşit, ceva înăuntru a început să se mişte, să se
mişte, să lărgească coconul, şi, după multă muncă...
Surpriză!
Din cocon a ieşit un fluture minunat!