LP 2

MORFOPAT
DISTROFIA GRANULO-VACUOLARA RENALA ( INTUMESCENTA TULBURE RENALA)

Distrofiile: procese patologice ce afecteaza celula determinate de tulburari ale metabolismului

local/general, interesand anumite substante / grupe de substante chimice, urmate de acumularea
acestor substante intracelular.
- sunt: distrofii protidice, glucidice, lipidice, pigmentare;
Distrofia hidro-protidica a fost descrisa de Virchow, mai ales in tesuturile glandulare.
- apare in special in organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi);
- se instaleaza in ~ ore si dispare in cateva saptamani;
Distrofia granulo-vacuolara renala: distrofie hidro-protidica reversibila a citoplasmei celulare.

Macroscopic:
- rinichi marit de volum si greutate, capsula subtire, destinsa, sub tensiune, decapsulare usoara;
- pe sectiune: marginea renala razbuzeaza; parenchimul renal are consistenta scazuta, elasticitate
scazuta, friabilitate crescuta (se rupe usor), culoare palida (cantitate mica de sange), aspect tulbure,
umed, “carne fiarta”;

Microscopic:
- sunt afectate portiunile secretorii ale tubilor renali (tubii contorti proximali si distali, ansa Henle), cu
respectarea portiunilor colectoare si a corpusculilor Malpighi (glomerulul);
1. citoplasma: leziuni reversibile:
- celulele epiteliale ale tubilor renali sunt balonizate, voluminoase (intumescente), (corespunzatoare
mitocondriilor balonizate), avand citoplasma intens eozinofila cu granulatii fine, ce tind sa acopere
nucleul (intumescenta tulbure);
- rareori, pot apare vacuole, cu continut lichidian apos, citoplasma retragandu-se sub forma de bride in
jurul lor (spatii optic vide), negative la coloratiile de lipide si glicogen.
2. nucleul: leziuni minime reversibile:
- anizocarie: marimi diferite.
- kariopicnoza: nuclei mici, picnotici;
- foarte rar, leziuni ireversibile: karioliza (liza cromatinei, cu aparitia unui nucleu mai mare si palid),
kariorhexis (fragmentarea nucleului in citoplasma, incat celula pare lipsita de nucleu).

DD:
1. Distrofia hipergranulara
- talia celulelor nu se modifica, avand o hidratare redusa, cu prezenta intracitoplasmatica de granulatii
rotunde mici, egale si dense.
- granulele intracitoplasmatice persista la aplicarea unei solutii slab acide /slab alcaline.
- in intumescenta tulbure, granulele dispar.
2. Intumescenta clara
- celulele sunt inegal tumefiate, aspect moniliform, clare, cu limite celulare precise, citoplasma clara,
putin colorata, nucleu bine colorat.
- precede intumescenta tulbure.
3. Exces de alimentare cu proteine / solutii hiperproteice.
4. Alterari cadaverice incipiente
- autoliza cadaverica incipienta este aceeasi in toate viscerele.
DISTROFIA HIALINA

Definitie: distrofie proteica, fiziologica/patologica caracterizata prin depunerea de hialin pe structuri

degenerative.
Hialin: substanta proteica, omogena, sticloasa, translucida, roza, anhista (in coloratia uzuala HE) produsa
prin precipitarea proteinelor.
- provine de la denumirea greceasca “hialos” = oglinda, translucid;

*DISTROFIA HIALINA A OVARULUI

Definitie: distrofie proteica caracterizata prin depuneri de hialin la nivelul retelei de reticulina a corpului
galben in involutie, cu formarea de corp albicans (cicatrice);
- depunere de hialin fiziologica (la fel, in senescenta: hialinoza arterei uterine, in postmenopauza).
Macrosocpic:
- pe suprafata ovarului: depozite albicioase, dure, cu aspect sticlos, bine delimitate.
- pe sectiune: corpii albicans, diametru de 3-4 mm;

Diagnostic de organ: ovarul;

- organ parenchimatos tapetat la suprafata de epiteliu simplu cubic (epiteliu germinal).
I. Coricala: periferie; contine foliculii ovarieni in diferite stadii de evolutie, tesut conjunctiv dens, bogat
in fibroblaste.
Corpul luteal (corpul galben):
- se formeaza prin colabarea peretelui folicular tertiar, dupa ovulatie, cu formarea de numeroase falduri;
1. Celule luteale granuloase: numeroase, dispuse central; sunt mari, citoplasma slab eozinofila si nucleu
cu nucleol proeminent; rol: sinteza de progesteron;
2. celule luteale tecale: mari, dispuse la periferie, citoplasma mai putina, intens eozinofila, nuclei
heterocromatici; rol: secreta estradiol si progesteron.
II. Medulara: central; tesut conjunctiv mai putin dens celular dar, cu numeroase fibre elastice, celule
musculare netede si vase sanguine.
- celulele stromale conjunctive si musculare netede au citoplasma redusa si sunt dispuse in spirale,
aspect “storiform”;

Microscopic: hialinul
Coloratii:
• Hematoxilin-Eozina (HE) (coloratia uzuala): roz pal;
• Van Gieson (VG): roz-rosu
(DD: amiloidul care, se coloreaza in galben);
Depuneri de hialin pe:
1. cicatricile de corp galben: cu formare de corpi albicans.
a) cicatrici recente de corpi galbeni: corpii albicans au aspect de formatiuni rotund-ovalare, omogene,
pal eozinofile, aspect de “vata de zahar”.
b) cicatrici vechi de corpi albicans:
aspect de benzi ondulate cerebriforme.
2. in peretii arteriali: lumen permeabil, pereti ingrosati, prin depuneri de hialin, de aspect omogen.
DD:
Corp galben de gestatie: > 5-10 mm diametru.
DISTROFIA AMILOIDA

Definitie: degenerescenta protidica, caracterizata prin depunerea patologica de amiloid intercelular

(extracelular) insidios.
Amiloidul: proteina anormala, cu structura fibrilara, insolubila, vizibila la microscopul electronic.
- numele de amiloid a fost dat de catre Virchow care, a constatat ca, aceasta substanta de pe suprafata
organelor, se coloreaza in cenusiu-murdar / brun-acaju in contact cu solutia Lugol acidifiata (solutie iod
iodurat), similara amidonului.
“amilo-” – prefix pt polizaharide, “-oid” = “asemanator cu”.
- amiloidul a fost descris macroscopic prima data, de catre Rokitanski, la nivelul rinichiului: “rinichi
mare, lardaceu”.

Macroscopic: zone albicioase-cenusii pe suprafata organelor.

Microscopic: coloratii pt. amiloid:
1. Hematoxilin – Eozina (HE): substanta eozinofila (roza), fibrilara, amorfa, depusa extracelular, cu
comprimarea celulelor vecine, determinand o atrofie de compresiune;
2. Van Gieson (VG) (cu picrofuxina): galben-portocaliu (DD: cu hialinul care, se coloreaza in rosu);
3. Rosu de Congo: este coloratia patognomonica (coloratie ortocromatica: substanta colorata va avea
aceeasi culoare ca si colorantul): coloreaza amiloidul in rosu intens; in lumina polarizata: amiloidul care
este roz-rosu devine verde sclipitor.
4. Violet de gentiana/violet de metil: coloratie metacromatica (substanta colorata va avea o culoare
diferita fata de colorant) ; coloreaza amiloidul in rosu violaceu.

DISTROFIA AMILOIDA RENALA

Definitie: distrofie protidica, caracterizata prin depunerea de amiloid intercelular la nivelul rinichiului,
secundara unor afectiuni cronice (TBC, bronsiectazii, osteomielita);
- este cea mai frecventa localizare si cea mai serioasa, fiind o cauza de deces.

Macroscopic:
- rinichi normali / mariti de volum, culoare normala / gri-palizi, cenusii, consistenta crescuta (fermi),
aspect de “cauciuc vulcanizat”, “rinichi mare slaninos”;
- pe sectiune: corticala palida, cu suprafata ondulata (datorita depozitelor de amiloid albicioase dispuse
subcapsular), frecvent ratatinata, (contractata) avand aspect de rinichi retractat (datorita amiloidului din
peretii arteriolelor renale cu formare de stenoze vasculare); medulara de aspect normal.

Microscopic:
- depunerea initiala a amiloidului are loc la nivelul glomerulilor, ulterior la nivelul tubilor si vaselor.
1. glomerulii: (clinic: SN)
- amiloidul se depune initial la nivelul mezangiului, ulterior de-o parte si de alta a MBG, determinand
ingrosarea ei;
- capsula Bowmann devine ingrosata, cu obstruarea in timp a intregului glomerul si formarea de noduli
eozinofili caracteristici.
(Rosu de Congo: noduli rosii, amorfi, acelulari);
2. tubii renali: (clinic: acidoza tubulara distala);
- membrane bazale ingrosate, cu depuneri de amiloid;
- pot fi prezenti cilindrii acidofili in lumenele tubilor (nu sunt depuneri de amiloid);
3. vase: (clinic: IRC);
- vase ingrosate, cu depuneri de amiloid la nivelul membranelor bazale.

DD:
1. Hialinoza arteriolara din boala hipertensiva
- depuneri de hialin exclusiv la nivel arteriolar, colorate in rosu cu Van Gieson (VG), dar fara reactie
metacromatica.
2. Scleroza interstitiala renala, secundara pielonefritei cronice (PNC)
- proliferare intensa de fibre conjunctive de colagen, la nivel stromal si nu la nivelul membranelor bazale
tubulare / vasculare.

DISTROFIA AMILOIDA SPLENICA

Macroscopic:
- splina moderat marita de volum ~ 800 g (normal: 180-200 g) cu depozite de amiloid,
inaparente / slab vizibile macroscopic, ce incep din regiunea perifoliculara (pulpa alba), ulterior in tot
parenchimul splenic (pulpa rosie).
- leziunea este observata postmortem.
- exista 2 modele de depozitare a amiloidului:
1. initial: depozite mici nodulare albicioase, aspect “granule de topioca”, palide, translucide, limitate la
nivelul foliculilor limfatici splenici (pulpa alba) – “splina sagu”;
2. ulterior: depozite albicioase, depuse difuz in:
- foliculii limfatici
- in peretii sinusurilor splenice si in reteaua tesutului conjunctiv din pulpa rosie – “splina in harta” /
“splina sunca” / “splina lardacee”;
Aspect: brun-rosiatic, de “carne afumata”.

Diagnostic de organ:
Splina – organ parenchimatos, invelit intr-o capsula fibrolamelara, mai groasa la nivelul hilului, din care
se desprind trabecule conjunctive in profunzime;
- parenchimul este format din pulpa alba si pulpa rosie.
I. Pulpa alba: este formata din zonele cu tesut limfoid;
Foliculii limfoizi:
- limfocite B si T, cu centrii germinativi.
- sunt centrati de o arteriola (corpusculul Malpighi).
1. Zona mantalei: o banda de limfocite mici, dispusa central, in jurul centrului germinativ.
2. Zona marginala: formata din limfocite mijlocii, ce inconjura zona mantalei.
- intre foliculii limfoizi: zona perifoliculara, cu tesut reticular, capilare, hematii si leucocite.
II. Pulpa rosie: 75% din parenchimul splenic, fiind formata din cordoanele celulare splenice Billroth
(formate dint-o retea de fibre de reticulina in ochiurile careia se gasesc hematii, leucocite, monocite,
plasmocite, macrofage) dispuse intre vase (capilare si sinusuri venoase)
- culoarea rosie este datorata numeroaselor hematii din lumenul sinusurilor venoase si din cordoane.
Microscopic:
I. Splina sagu:
- amiloidul se depune exclusiv la nivelul corpusculilor Malpighi (foliculii limfoizi centrati de o arteriola).
1.arteriola centrala: perete ingrosat omogen, prin depuneri de amiloid, cu lumen deschis, permeabil.
2. in jurul arteriolei: depunerile de amiloid au aspect de zona omogena, eozinofila, ce cuprinde tot
teritoriul foliculului limfoid, in care mai persista rare limfocite.
II. Splina sunca / lardacee / splina harta:
- depunerile de amiloid, se dispun generalizat, interstitial, atat in pulpla alba, cat si in cea rosie;
- la nivelul foliculilor limfoizi;
- la nivelul peretilor sinusurilor splenice.

D+: depozitele de amiloid sunt confirmate de coloratia metacromatica cu violetul de metil, ce coloreaza
amiloidul in rosu / rosu de Congo

STAZA BILIARDA IN FICAT (COLESTAZA)

Definitie: distrofie pigmentara, caracterizata prin acumularea intrahepatica de pigment biliar.

Cauze:
1. obstructia cailor biliare prin:
- calculi (litiaza biliara, hepatica): cel mai frecvent.
- paraziti (ascarizi)
- inflamatii (colangite);
2. compresie externa prin: - cicatrice fibroasa (ciroza biliara);
- cancer de cap de pancreas;

Macroscopic:
- ficat marit de volum, capsula in tensiune, impregnata biliar (ca si tegumentele, mucoasele, viscerele),
de culoare brun-verzuie (icter);
- pe sectiune: parenchimul hepatic razbuzeaza si are aceeasi culoare difuza brun-verzuie;

Microscopic:
- arhitectura lobulara este pastrata;
- in spatiul port, ductele bilare contin pigment biliar (bilirubina), culoare brun-maronie-verzuie denumit
impropriu : “tromb biliar”;
- hepatocitele: contin intracitoplasmatic granule brun-verzui (pigment de bilirubina);
D+: staza biliara hepatica;
DD:
1. Ciroza biliara
- masiva fibroza interstitiala, cu alterarea arhitecturii lobulare hepatice, trombi biliari.
2. Hepatita (icter parenchimatos)
- granulele de pigment din hepatocitele degenerate nu se insotesc de trombi biliari.
STEATOZA HEPATICA

Steatoza: cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea de trigliceride (lipide neutre)
in celulele organelor parenchimatoase care, in mod normal nu le contin si nici nu au rol in depozitarea
lor.
Steatoza hepatica: distrofie lipidica caracterizata prin acumularea de trigliceride (TG) in hepatocite, sub
forma de vacuole clare, optic goale, (picaturi de grasimi), ce pot fi mici si multiple / o picatura mare
unica care, in timp si in cantitate excesiva duc la ciroza hepatica; - acumularea de TG este datorata unui
aport alimentar crescut / metabolism deficitar;
Cauze: malnutritie, DZ, obezitate, toxice hepatice, stari toxico-septice, ficat gras de sarcina;

Macroscopic:
- ficat mare (3 - 5 kg), (normal: 1,5 – 2 kg), cu margini rotunjite, suprafata neteda, culoare galbuie;
- pe sectiune: suprafata neteda, consistenta scazuta, culoare galbuie, de aspect omogen (uniform), “ficat
de gasca” / zone galbui ce alterneaza cu zone brune;
- pe lama cutitului raman urme de grasime;
- uneori, tesutul modificat este dilacerat la jetul de apa;

Microscopic: steatoza hepatica

- arhitectura lobulara pastrata.
- hepatocite marite de volum, ce contin intracitoplasmatic vacuole clare (optic vide in HE), ce imping
nucleul la periferie, cu aspect de “inel cu pecete”.
- persistenta nucleilor: leziune reversibila.
(disparitia nucleului: leziune ireversibila).
Vacuolele lipidice:
- mici, multiple ( steatoza microveziculara) / o singura vacuola mare (steatoza macroveziculara);
- sunt dispuse: - centrolobular
- periportal
- panlobular
Coloratii speciale pentru grasimi:
1. solutia Scharlach: coloreaza grasimile in rosu.
2. Sudan III: portocaliu.
3. Acid osmic: negru.
4. Albastru de Neel: albastrui.

DD:
1. Steatoza hepatica degenerativa
- centrolobulara, cu picaturi lipidice mici, multiple in aceeasi celula si leziuni nucleare severe, de tip
picnoza si karioliza;
2. Tezaurismozele
- acumulare de lipide la nivelul celulelor Kupffer.
3. Steatoza masiva panlobulara
- doar prezenta spatiilor porte arata diagnosticul de ficat (exluzand un tesut adipos).
STEATOZA ALCOOLICA

Microscopic:
- sunt lezate initial hepatocitele din jurul VCL ulterior, zona mediolobulara si periportala;
- daca consumul de alcool este oprit, steatoza este reversibila si dispare in ordinea in care a aparut, in 2-
3 saptamani;
- initial: steatoza microveziculara ulterior, macroveziculara;
- in cazuri severe, hepatocitele se pot rupe, cu eliberarea lipidelor si formare de lipogranuloame
(acumulare focala de limfocite si macrofage, centrate de o picatura lipidica);
Hepatocitele degenerate:
1. incluziuni intracitoplasmatice - corpii Mallory (material proteic hialin, sub forma de masa eozinofila,
neregulata dispusa perinuclear);
2. numeroase PMN in jurul hepatocitelor cu corpi Mallory;
Corpii Malory:
- nu sunt patognomonici steatozei alcoolice / hepatita alcoolica.
- apar si in: - ciroza biliara primitiva (CB I)
- boala Wilson (Cu)
- colestaza cronica
- tumori hepatice;

BOALA GAUCHER

Definitie: boala genetica lizozomiala, autosomal recesiva determinata de lipsa / deficitul de beta-gluco-
cerebrozidaza (enzima) din lizozomi si acumularea de glucocerebrozide (lipide obtinute din catabolismul
glicolipidelor din membranele imbatranite ale leucocitelor, hematiilor / gangliozidele SN) in sistemul
macrofagic (splina, ficat, maduva osoasa) si SNC, transformandu-le in celule Gaucher.

Clinic: 3 subtipuri:
Gaucher I: apare la adult; forma ce amai frecventa (90%), cronica, noncerebrala, cu depozite hepatice,
splenice si scheletale;
Gaucher II: forma infantila, acuta, cerebrala, cu hepato- splenomegalie si leziuni progresive ale SNC,
urmate de deces;
Gaucher III: apare la tineri, forma sistemica, ~ tipului I, urmata de atingerea SNC si deces in a III-a
decada de viata;

Macroscopic:
1. Splina:
- marita, giganta (10 Kg), palida, galbuie, suprafata pestrita, pe seama celulelor Gaucher (macrofage cu
lipide).
2. Hepatomegalie
3. Maduva osoasa:
- mase tumorale mari, cenusii, moi, cu eroziuni osoase, deformari ale scheletului, fracturi.
4. Adenopatie:
- generalizata, de dimensiuni moderate;

Microscopic:
1. Splina
- celulele Gaucher: macrofage mari (50-100 μm);
- citoplasma: pal eozinofila, vacuolata, de tip fibrilar, aspect de “hartie creponata” / “matase plisata”,
PAS (periodic acid Schiff) pozitive (roz colorate), datorită supraîncărcării lizozomale cu glucocerebrozide.
- nucleii: unici sau multiplii, excentrici (spre periferia celulei), hipercromi;
Microscopul electronic: lizozomi destinsi;
2. SNC:
- celulele Gaucher apar in spatiul perivascular Virschow-Robin, arteriolele fiind inconjurate de celule
adventiceale tumefiate.

BOALA NEIMAN-PICK

Definitie: tezaurismoza, autozomal recesiva, datorata deficitului de sfingomielinaza din lizozomi si

acumularea de sfingomielina si colesterol in macrofage, in majoritatea tesuturilor si organelor, inclusiv
in oase;
- decesul survine până la atingerea vârstei de doi ani.
Sfingomielina: fosfolipida localizata in cantitate crescuta in tesutul nervos (axon), avand rol in reglarea
permeabilitatii membranei nervoase pentru ioni de Na si K, asigurand astfel transmisia impulsului nervos
pe cale electrica;
Clinic: 5 subtipuri, cele mai frecvente fiind:
Tipul A: 75-80%, forma severa, infantila, cu atingere neurologica extensiva si acumulare marcata de
sfingomielina la nivel visceral; deces in primii 3 ani de viata;
Tipul B: atingere viscerala, cu organomegalie fara atingere SNC;
Tipul C: ~ tipului A; apare dupa varsta de 10 ani;
Boala poate fi depistata antenatal, prin recoltare de lichid amniotic si culturi de fibroblasti.

Macroscopic:
1. organe mari, palide:
- splina: creste foarte mult ( x10);
- hepatomegalie moderata;
- creierul: scade in greutate (atrofie cerebrala), ferm;
2. poliadenopatii;
3. decalcificari osoase;
4. intarzierea dezvoltarii staturo-ponderale;
Microscopic:
- celulele Niemann-Pick: macrofage mari (~ 50 μm / 90-100 μm), citoplasma fin vacuolata, cu vacuole
mici, relativ uniforme, de aspect spumos (lizozomi incarcati cu sfingomielina si colesterol) si nucleu
situat central;
Coloratiile pentru lipide: pozitive;
D+: prezenta celulelor Niemann-Pick (biopsie hepatica / maduva osoasa);