Chuck Palahniuk BINTUITII Un roman de povesti Traducere din limba englezd si note de Rares Moldovan POLIROM 2007Supranumit ,portdrapelul generatiei nihiliste“, Chuck Palahniuk s-a ndscut in 1962. Primele sale doua carti, trimise unor editori din New York, au fost refuzate. La fel se va intimpla gi cu romanul Fight Club, respins initial pentru ca a fost considerat ,prea intunecat si prea riscant“. In loc sa-i mai estompeze tonul, Palahniuk il va duce la extrem. Publicat in 1996 gi devenit un clasic al literaturii underground, Fight Club este unanim considerat in momentul de fata drept unul dintre cele mai originale gi provocatoare romane scrise in ultimul deceniu al secolului XX. in 1999, Palahniuk publica romanele Supraviefuitor $i Monstrii invizibili, urmate de Sufocare (2001), Cintec de leagdén (2002), Jurnal (2003) si Bintuifii (2005). A mai publicat o carte de amintiri si insemnari de calatorie, Fugari & refugiafi (2003), si un volum de eseuri, Mai ciudat decit ficfiunea (2004). Pina in prezent, in colectia Biblioteca Polirom au aparut romanele Fight Club (2004), Sufocare (2004) si Jurnal (2006). Bintuifii este unul dintre cele mai bune romane ale lui Palahniuk, exploatind conventia povestirii in rama, in traditia Decameronului si a Povestirilor din Canterbury gi, in acelagi timp, o satira necrutatoare la adresa emisiunilor de tip reality show. Cele 23 de povestiri care formeazd substanta cartii apartin protagonistilor unui experiment inedit si, aga cum se va vedea, macabru: persoane care au raspuns invitatiei de a petrece trei luni intr-un teatru dezafectat, in conditii minime de confort, pentru a produce o posibild capodopera care le va garanta celebritatea pe scena literard. Treptat, stimulate de acest mediu neobisnuit, personajele se vor implica intr-un joc pe muchie de cutit care ji va fine pe cititori cu sufletul la gura.»Erau multa frumusete gi mult desfriu, multe ciuddfenii strabatute gi de un fior de groazi; si mai erau multe amanunte care-ti puteau face sild.“! E.A. Poe, Masca morfii rogii 1. E. A. Poe, ,Masca mortii rogii“, traducere de Ion Vinea. in Prdbusirea casei Usher. Schife, nuvele, povestiri, ed. ingrijita de Liviu Cotrau, Editura Univers, 1990, p. 480.Cobai Ar fi trebuit s4 fie o tabard pentru scriitori. Ar fi trebuit sa fim in siguranta. O colonie de scriitori, izolata, unde-am fi putut lucra, condusa de un batrin muribund pe nume Whittier, pina n-a mai fost ce-ar fi trebuit. Si-ar fi trebuit sA scriem poezii. Poezii dragute. Gasca asta a noastr, elevii lui talentati, inchisi departe de lumea obisnuita timp de trei luni. Si ne-am dat unii altora porecle, de pilda ,Petitorul*. Sau »Veriga Lipsa“. Sau ,Mama Natura“. Nume prostesti. Asociatii libere. Aga cum inventai, cind erai mic, nume pentru plantele si animalele din lumea ta. Peoniilor lipicioase de nectar gi ndpadite de furnici le spuneai ,floarea furnicii“. Ciinilor Collie le ziceai ,,Lassie“. Asa cum si azi fi spui cuiva ,ala cu un singur picior“ Sau ,stii, negresa aia...“ Ne-am numit unii pe ceilalti: »Contele Calomniei*. Sau ,Sora Justitiara*. Nume pe care ni le-am cistigat dupa povestile noastre. Nume pe care ni le-am dat dupa vietile noastre, nu dupa familii: »Lady Zdreanta*. ~Agentul Ciripel*. Nume primite dupa pdcatele noastre, nu dupa slujbe: »ofintul Fara-Mate*.Chuck Palahniuk Si ,Ducele Vandalilor“. Dupa greselile si crimele noastre. Opusul numelor de supereroi. Nume prostesti pentru oameni in carne gi oase. Ca si cum ai taia o papusa de cirpe si-ai gasi induntru: intestine adevarate, plamini adevarati, 0 inima care bate, singe. Mult singe incins, lipicios. Si-ar fi trebuit s4 scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram prea multi, noi, dstia izolati de lume pentru o intreaga primavara, vara, iarna, toamna — un intreg anotimp al acelui an. Nu conta cine eram, cel putin pentru batrinul domn Whittier. Dar nu ne-a zis asta de la inceput. Pentru domnul Whittier eram animale de laborator. Un experiment. Dar nu stiam. Nu, era doar o tabara de scriitori pina cind a fost prea tirziu sa mai fim altceva decit victimele lui.Autobuzul trage pe dreapta la coltul strazii unde ne-am inteles sa astepte Tovarasa Latrau, si ea sta acolo imbracata intr-o jacheta militara de un masliniu inchis si pantaloni largi de camuflaj, suflecati deasupra cizmelor de infanterie. Cu cite-o valiza de fiecare parte. Cu bereta neagra trasa pe frunte, ar putea fi oricine. — Regula era... spune Sfintul Farad-Mate la micro- fonul care atirna deasupra volanului. Si Tovarasa Latrau spune ,Bine“. Se apleaca sa scoata eticheta de pe una din valize. Tovarasa Latrau vira eti- cheta in buzunarul ei masliniu, apoi ia cealalta valiza si urca in autocar. Valiza orfana ramine abandonata, singura pe trotuar, si Tovarasa Latrau se asaza si spune: — OK. Spune: Da-i drumul. Cu totii ldsaseram bilete cu explicatii in dimineata aia. fn zori. Strecurindu-ne in virful picioarelor, cu valizele dupa noi pe scari intunecoase, apoi de-a lungul strazilor lungi, intunecate, avind drept companie doar camioanele de salubrizare. Nici n-am vazut rasaritul soarelui. Pe scaunul de linga Tovarasa Latrau, Contele Calomniei scrie ceva intr-o agenda de buzunar, cu ochii sarindu-i de la ea la propriul stilou. Si, aplecindu-se sa vada, Tovarasa Latrau spune: — Am ochi verzi, nu cdprui, si culoarea naturala a parului meu e ardmiu. Se uita in timp ce el scrie verzi, apoi zice: Si am un mic trandafir rogu tatuat pe buca. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se iteste din buzunarul camasii, cu micul microfon acoperit cu o10 Chuck Palahniuk grila metalica, si spune: Nu scrie pdr vopsit. Femeile fie igi accentueazd, fie isi nuanfeazd culoarea parului. Linga ei sta domnul Whittier, tinind strins cu miinile lui tremuratoare si acoperite de pete scheletul cromat al scaunului sau cu rotile, pliat linga bancheta. Alaturi sta doamna Clark, cu sinii atit de mari incit aproape i se odihnesc in poala. Privindu-i cu coada ochiului, Tovardsa Latrau se apleaca spre mineca de flanela gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Si fara nici 0 valoare nutritiva... Aia a fost ziua in care am ratat ultimul nostru rasarit de soare. La intersectia urmatoare ne-asteapta Sora Justitiara, care ne-arata ceasul ei mare si negru, spunind: — Ne-am inteles la patru treiscinci. Bate cu degetul in cadran, spunind: — Acum e patru treignoua... Sora Justitiara si-a adus o caseta din imitatie de piele, cu o curea de trecut peste umar si o clapeta care se inchide cu un pocnet, protejind Biblia dinduntru. O poseta artizanala facuta pentru a cara de ici-colo Cuvintul lui Dumnezeu. Am asteptat autobuzul peste tot prin oras. La colturi de strad& sau pe bancutele din statiile de autobuz, pina cind apdrea Sfintul Fara-Mate. Domnul Whittier asezat in fata, linga doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarasa Latradu gsi Sora Justitiara. Sfintul Fard-Mate trage maneta ca sA deschida usa pneumatica, gi pe trotuar e micuta domnigoara Hapciu. Cu minecile puloverului ei umflate de servetelele murdare indesate induntru. {si ridicd valiza, care rapdie sonor ca floricelele intr-un cuptor cu microunde. La fiecare treapta, valiza rapdie tare ca un foc de mitralierd indepartat, si domnisoara Hapciu igi ridicd privirea spre noi si spune:Bintuifii 11 — Pastilele mele. Scutura puternic valiza si spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca sa incapem toti. Singura regula era un bagaj de persoana, dar domnul Whittier n-a spus cit de mare sau ce fel de bagaj. Cind a urcat la bord Lady Zdreanta, purta un inel cu un diamant cit o boaba de porumb, tinea in mind o lesa, iar lesa tragea o valiza de piele pe rotile. Fluturindu-gi degetele ca sa fac piatra sa scinteieze, Lady Zdreanta spune: — E sotul meu raposat, incinerat gsi transformat intr-un diamant de trei carate... La care Tovarasa Latrau se apleacd spre agenda in care scrie Contele Calomniei gi spune: — Forma corecta este lifting facial. La citeva strazi mai incolo, dupa ce trecem de vreo doua semafoare si dim de citeva ori coltul, asteapta Bucatarul Asasin, cu o valizd din aluminiu turnat, avind induntru chilotii lui albi de supraelastic, tricourile gi gosetele lui impachetate in mici patratele, ca niste origami. Plus un set de cutite de bucatarie asortate. La fundul valizei sint indesate teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de cite-o suta de dolari. Toate atit de grele incit are nevoie de ambele miini ca s-o urce in autocar. Apoi de-a lungul altei strazi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc gi a tras pe dreapta intr-un loc unde nu parea s4 astepte nimeni. Acolo, barbatul cdruia i-am spus ,,Veriga Lipsa“ a iesit din tufisurile de ling trotuar. in brate, ca pe o minge uriasa, purta un sac menajer negru, prin gaurile caruia se scurg cimasgi de flanela in carouri. Uitindu-se la Veriga Lipsa, dar vorbind lateral, spre Contele Calomniei, Tovaraga Latrau spuse: — Barba lui parca-i un animal din Alea pe care le vina Hemingway... Lumea asta cufundata in vise, toti astia ne-ar crede nebuni. Oamenii Astia care-s incd in asternut or sA mai