DANIEL JUGRIN Consideratii cu privire la datarea si autenticitatea tratatului Adversus Eunomium al Sf. Vasile cel Mare Cea mai veche dintre scrierile dogmatice apartinand Sf. Vasile cel Mare este Adversus Eunomium' (AE de aici inainte), in trei carti’. Titul sau original, »Avaxpertixos tov Axohoyntikon tov Svocefovg Evvoutov”, indica faptul ca repre- zinta o respingere a tratatului de mici dimensiuni, Apologia’, pe care Eunomiu, unul dintre liderii unei forme extreme de arianism, l-a transmis sinodului care s-a tinut la Constantinopol in 359.* Datarea tratatului AE Procesul datarii tratatului AE a fost unul foarte disputat si controversa s-a centrat in jurul marturiilor contradictorii a doua dintre epistolele lui Vasile, Ep. 223 si Ep. 20. Ep. 223 pare a face aluzie la lucrarea lui Vasile impotriva lui Eunomiu gi ne ofera data de 364. Ep. 20 mentioneaza in mod precis lucrarea AE, insa pare sa indice data de 362. Paul J. Fedwick pretinde cd AE a fost scrisi cel mai probabil in 364: ylucrarea a fost dictata cel mai probabil in graba inainte de Sinodul de la Lampsac, reunit in toamna.”* Afirmatia sa valorizeaza cu predilectie marturiile J.-P. Migne (ed.), Patrologiae Graecae (P.G.), 1857, vol. 29, col. 497-768. Cartile IV si V sunt, potrivit cercetarilor moderne, de o autenticitate indoielnica. PG. vol. 30, col. 835-868. Pentru detalii legate de data si locul transmiterii Apologiei lui Eunomiu, vide: L. R. Wickham, ,,The Date of Eunomius’ Apology : AReconsideration”, The Journal of Theological Studies, 1969 XX (1), p. 281-240. 5. P.J. Fedwick, ,A Chronology of Basil”, in: Basil of Caesarea : Christian, Humanist, Ascetic. A Sixteenth-Hundredth Anniversary Symposium, ed. idem, 2 vols. (Toronto: Pontifical Institute of Mediaeval Studies, 1981), p. 10-11, n. 57; citat de S. M. Hildebrand, ,A Reconsideration of the development of Basil's trinitarian theology: The Dating of Ep. 9 and Contra Eunomium”, Vigiliae Christianae 58, 2004, p. 399. Behe432 PARINTII CAPADOCIENI din Ep. 223, in care Vasile face referire la prietenia sa amara cu Eustatie al Sebastei : »Si la Eusinoe, in timp ce era vorba ca tu si cu multi episcopi sa plecati spre Lampsac, pana v-ati luat ramas bun de la mine, oare nu tot despre probleme de doctrina am discutat? Oare tahigrafii tai n-au fost cu mine tot timpul, cand am dictat [argumentele] impotriva ereziei ?”! Nu este insa foarte clar daca erezia la care se refera Sf. Vasile este cea a lui Eunomiu. in fapt, S.M. Hildebrand demonstreaza, in baza unor dovezi con- textuale convingatoare, ca ,,erezia” este cea a lui Apolinarie.* Ep. 223 reprezinta incercarea lui Vasile de a se apara impotriva acuzatiilor aduse de Eustatie al Sebastei si adeptii sai. Vasile fusese apropiat de Eustatie si il considera ca un raspuns a lui Dumnezeu la rugaciunea sa privitoare la cdlauzirea pe calea ,cunoasterii invataturii crestine si practica vietii ascetice.”* La inceputul anului 370, Vasile a calatorit in Armenia cu 0 comisie a impa- ratului Valens, pentru a sprijini si intari bisericile de acolo. In aceeasi calatorie, Ja cererea lui Meletie, episcopul Antiohiei, si a lui Teodot, episcopul de Nicopolei, Vasile a incercat sa abordeze problema care se iscase in legatura cu invatatura Jui Eustatie despre Duhul Sfant, insa fara nici un rezultat. fn final, Vasile a fost fortat sé condamne invatatura lui Eustatie in mod categoric, iar acesta din urma a lansat atacuri virulente la adresa ortodoxiei lui Vasile. Eustatie a pus in circulatie 0 scrisoare trimisa chipurile de Vasile lui Apolinarie, cu intentia de a-l implica pe Vasile in presupusa eroare a lui Apolinarie, sabelianismul.* Aceasta trebuie sa fie deci erezia despre care scrie Sf. Vasile in Ep. 223, erezie Ja care el a dictat obiectii in prezenta lui Eustatie. Aceste obiectii, sustine Vasile, fac acuzatia lui Eustatie nefondata si nejustificata. Vasile insusi a asociat obiectiile sale dictate cu Sinodul de la Lampsag, iar cele de la Lampsac nu aveau legatura cu Apolinarie. Istoricul crestin ortodox Socrate relateaza faptul cd sinodul de la Lampsac era un sinod homoiousian, preocupat in special de respingerea crezului sinodului de la Rimini si a gandirii ariene pe care limbajul vag al acestui crez il proteja. Sinodul a trimis pe Eustatie al Sebastei, Teofil de Castabala si Silvan de Tars care au dorit sa se intélneasca cu Papa Liberius, care a refuzat scrisorile lor pe motiv ca erau arieni care respingeau crezul nicean. 1. Saint Basile, Lettres, tome III, texte établi et traduit par Yves Courtonne, Les Belles Lettres, Paris, 1966, p. 14. Cf. Sfantul Vasile cel Mare, Scrieri, partea a treia, trad. C. Cornitescu, in col. ,Parinti si Scriitori Bisericesti” (PSB), 12, Editura Institutului Biblic side Misiune al B.O.R. (EIBMBOR), Bucuresti, 1988, p. 461. S. M. Hildebrand, ,,The Dating of Ep. 9 and Contra Eunomium...”, p. 399. Saint Basile, Lettres, III, Courtonne, 1966, p. 10. Cf. trad. rom. Cornitescu, 1988, p. 457-458. Vide Ep. 129 i 130, in: Saint Basile, Lettres, tome II, texte établi et traduit par Yves Courtonne, Les Belles Lettres, Paris, 1961, p. 39-44. Cf. trad. rom. Cornitescu, 1988, p. 311-315. 5. Cf. Socrate, Historia Ecclesiastica, Lib. IV, XII (P.G. 67, 484B-485B), BeyCONSIDERATII CU PRIVIRE LA DATAREA $I AUTENTICITATEA TRATATULUL 433, Ei iau rispuns ca au recunoscut adevarul eu pocainta gi s-au lepadat deja de credinta dintai a anomeilor si au marturisit cum ca Fiul este intru toate asemenea cu Tatal gi cA nu se deosebeste cu nimic homoousiou de homoion. Liberiu le-a cerut scrie marturisirea convingerii lor. lar ei i-au intins o carte in care au completat si cuvintele credintei expuse la Niceea.' Presiunea anti-ariana a Sinodului de la Lampsac a fost cea care le-a indus cercetitorilor concluzia ca obiectiile dictate de Vasile sunt propria luerarea AE. Dar nu avea nici un sens, crede S. M. Hildebrand’, ca Vasile s& fi mentionat 0 lucrarea anti-ariand de a sa pentru a se disculpa de acuzatia de sabelianism. Mai mult decat att, declaratia reprezentantilor de la Lampsac adresata lui Liberius condamni, chiar daci in termeni foarte concigi, ,toat erezia lui Sabelie, Patropassian, a marcionitilor, fotinienilor, marcelienilor, a lui Paul de Samosata, si inv4tatura lor, gi pe toti cei de un cuget cu ei.” in timp ce Lampsac a fost un sinod predominant anti-arian, el a condamnat si eroarea opusa, a sabelianismului. Poate de aceea, cel mai bine ar fi si vedem obiectiile dictate ale lui Vasile ca asociate atat cu Lampsac, ct gi cu anti-sabelianismul.* Pornind de la fragmentul deja invocat din Ep. 223, 5, B. Sesboiié® dateazd AE inainte de toamna lui 364 — atunci cand a avut loc Sinodul de la Lampsac. Pe aceeagi linie, L. Turcescu argumenteaza ci nu exista alta lucrare dogmatica basiliand in acea perioada atat de importanta incat sd fie comandata de episcopi pentru utilizarea la un sinod. {n acea perioada, Vasile a scris mult, dar lucrarile sale sunt fie morale si ascetice, fie omilii sau epistole. Este greu de crezut co alt luerare, in afara de AE, a fost sprijinitd de un numér atat de mare de episcopi. Pe temeiul acestor considerente, Turcescu apreciazi c& Ep. 223, 5 face intr-adevar aluzie la AE si data finalizrii lucrarii este 364.° Th. Kopecek’ dateazi AE in perioada 360-362, prin intermediul unor marturii externe si reduce, apoi, intervalul la 360-361, cu ajutorul unor dovezi interne. Cea mai convingiitoare dintre dovezile sale externe graviteaza in jurul Ep. 20, in care Vasile mentioneaza in mod explicit lucrarea sa impotriva lui Eunomiu, pe care o trimite lui Leontie Sofistul: ,Ti-am trimis lucrarea scrisi de mine impotriva lui Eunomiu”®. Astfel ci, dacd am putea data in mod precis Ep. 20, la fel am putea proceda si cu AE, in baza relatiei dintre cele doua. Socrate, Historia Ecclesiastica, Lib. IV, XII (P.G. 67, 485B). S. M. Hildebrand, The Dating of Ep. 9. and Contra Eunomium...”, p. 400. Socrate, Historia Ecclesiastica, Lib. IV, XII (P.G. 67, 488A-B). Vasile a seris 0 lucrare anti-sabeliana (Omilia 24) undeva intre 363 si 378, dar probabil mai aproape de 878 : Homilia contra Sabellianos, et Arium, et Anomoeos (P.G. 31, 600-17). Cf. trad. rom. in: Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, partea intai, trad., introd., note gi indici de Pr. D. Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 589-599. 5. B. Sesboiié, ,Introduction’”, in: Basil de Césarée, Contre Eunome, introd., trad. et notes de Idem, tome I (Sources Chrétiennes 299), Les Editions du Cerf, Paris, 1982, p. 42-43. 6. L. Turceseu, ,Prosopon and Hypostasis in Basil of Caesarea’s Against Eunomius and the Epistles”, Vigiliae Christianae 51, No. 4 (Nov., 1997), p. 376. 7. Cf. Th. Kopecek, A History of Neo-Arianism, vol. I, Patristic Monograph Series, 8, Cambridge, Mass, The Philadelphia Patristic Foundation, 1979, p. 362-372. 8. Ep. 20,25: ,Aneoreri.c d¢ kat ta xpos Evvomnov 0 etre nardia ype ko2-ew...”. Cf. Saint Basile, Lettres, tome I, texte établi et traduit par Yves Courtonne, Les Belles Lettres, Paris, 1957, p. 51. Peer434 PARINTII CAPADOCIENI Prudentius Maran! sustinea ca Ep. 20 a fost scrisa la inceputul preotiei lui Vasile — plasata de el in 364, data respinsa insa de J. Fedwick si Th. Kopecek.? Argumentatia lor are ca fundament o scrisoare a Sf. Grigorie de Nazianz, care redacta Ep. 8° ca raspuns la o scrisoare pierduta a lui Vasile — prin care acesta din urmé ii aducea la cunostint prietenului su evenimentul hirotoniei sale. Paul Gallay' plaseaza scrisoarea lui Grigorie in 362. Anul 362, propus pentru hirotonia lui Vasile, s-ar potrivi si cu alte evenimente din viata lui, viz. moartea lui Dianus in 362 si ascensiunea lui Eusebiu la episcopia Cezareei.° Daca deci Ep. 20 poate fi datata dupa hirotonia lui Vasile, AE ar fi putut fi scris& in sau inainte de 362. Argumentul in favoarea datarii Ep. 20 in 362 poate fi derivat si din scuzele adresate de Vasile sofistului Leontie pentru faptul de a nu-i fi scris: ,Pentru mine multiplele ocupatii in care mA aflu ar putea servi ca un fel de scuze pentru intarzierile scrisorilor”.‘ Vasile adauga c& din cauzé c& a ,pierdut eleganta stilului, in urma desei intrebuintari a limbajului popular (vulgar), e firesc s& nu indraznesc si ma adresez unui sofist ca tine, care daca aude ceva nevrednic de infelepciunea lui, se tulbura si nu rabda.”’ Chiar dacd marturia basiliana reclama redactarea scrisorii dupa hirotonia sa, nu inseamna ca a fost scrisé neaparat imediat dupa aceasta. Putem conclude in mod rezonabil c Ep. 20 ar fi putut fi scrisa in 362, dar si mai tarziu. Totusi, e posibil ca AE sa fie datata mai degraba mai la inceputul anilor 360, decat mai tarziu, intrucat Sf. Grigorie de Nyssa face mentiumea c& lui Eunomiu i-a luat multa vreme pentru a-si redacta réspunsul sau.’ In plus, Vasile admite c4 AE este prima sa lucrare de acest gen in cariera sa bisericeasc: trecand cu vederea neputinta noastra in aceasta privinta, cu toate cA suntem neindemanatici cu totul in acea adevarul § la Domnul.® td infatisare de cuvinte, am primit sa stabilim respingem temeinic minciuna dupa masura cunostin{ei data noua de 1. Vita Basilii Magni Archiepiscopi Caesariensis, Caput IX, 11; in: S. P. N. Basilii, Caesareae Cappadociae Archiepiscopi, Opera omnia quae exstant, tomus primus, P.G. J.-P. Migne, 1857, vol. 29, p. XXXIX B. 2. J, Fedwick, A Chronology of Basil...”, p. 7,n. 26 si Th. Kopecek, A History of Neo-arianism, I, p. 366-67. Citati de 8. M. Hildebrand, ,The Dating of Ep. 9 and Contra Eunomium. p. 401 3. Saint Grégoire de Nazianze, Lettres, tome I, texte établi et traduit par Paul Gallay, Les Belles Lettres, Paris, 1964, p. 11. 4. P.Gallay, La vie de saint Grégoire de Nazianze, Emmanuel Vitte, Lyon / Paris, 1943, p. 73. 5. Cf. S. M. Hildebrand, ,The Dating of Ep. 9 and Contra Eunomium...”, p. 401 6. Saint Basile, Lettres, I, Courtonne, 1957, p. 50. Cf. trad. rom. Chitescu, 1988, p. 152. 7. Ibidem. Cf. trad. rom. Chitescu, 1988, p. 152-153. 8, ,Luandu-si un ragaz cat a vrut in timp indelungat, s-a chinuit mai mult decat fiarele cele sd scoata un cuvant in toatd perioada de timp de la mijloc.” Contra Eunomium I. 1(P.G. 45, 249B-C). J. Quasten confirma faptul ca ,i-au trebuit lui Eunomiu cel putin 12 ani pentru a raspunde respingerii Sfantului Vasile referitoare la prima sa Apologie”. Cf. J. Quasten, Patrology, vol. III, Spectrum Publishers, 1963, p. 308. 9. Cartea I. 1, P.G. 29, 500B. Cf. Impotriva lui Eunomiu, traducere gi note de Lavrentie Carp, Ed. Crigarux, Piatra-Neamt, 2007, p. 33CONSIDERATII CU PRIVIRE LA DATAREA $I AUTENTICITATEA TRATATULUL 435 Aceasta mArturisire a lui Vasile ar mai putea fi completat cu un am&nunt destul de interesant care ar revendica o datare mai degraba mai la inceputul anilor 360, decat mai tarziu. Este vorba despre faptul ca, la inceputul Carfii I din AE, Vasile il catalogheaz pe Eunomiu drept ,mincinos, neinvatat, batjoco- ritor, zeflemitor, hulitor”, ins nu face nici o referire la situatia umilitoare pe care a trait-o Eunomiu: aceea de a fi respins de propria sa turmé de credinciogi gi fortat s4 renunte la eparhie.? Motivul pentru care Vasile ar fi putut omite un astfel de am&nunt decisiv se datoreaza poate faptului cA acele evenimente nu se consumasera inca la momentul cand el inventariaz defectele personale si doctrinare ale lui Eunomiu.® in lumina acestor consideratii, este verosimila ipoteza datarii tratatul AE mai degraba mai la inceputul anilor 360, decat mai tarziu.* Cu toate acestea, o serie de alti cercetatori moderni au impus 0 viziune cu totul diferit&, trasdnd un cadru mai detaliat in ceea ce priveste datarea AE. Astfel, Th. Bohm!, pornind de la cercetarile textuale ale lui V. H. Drecoll,° propune urmatoarea matrice cronologica pentru Carfile I-III din AE: inceputul lui 360 Apologia lui Eunomiu inainte de 364 Luerarile preliminare si tratatele AE I-II 364 Versiunea final a AE I-Il in jurul anului 365 _|/Tratatul pnevmatologic AE III dupa 365 Versiunea finala a AE III Referitor la Carfile IV si V din AE, se poate afirma ca plasarea lor crono- logica a fost una extrem de contestata. Potrivit lui FX. Risch®, AE IV creeazd impresia unei confruntari imediate. In plus, autorul AE IV a utilizat in chip ingenios cuvantul cheie homoiousian ,ojto.ac ovews”, fapt care l-a indreptatit pe Risch sa dateze acest tratat foarte devreme, in 360. Pornind de la o com- paratie cu refutation hypocrisis (la finele lui 363)’, Risch isi exprima con- vingerea ca AE V trebuie sé fi fost scris in jurul anilor 362 / 363. ‘ontra Eunomium Cartea I. 1, P.G. 29, 501B. Cf. trad. rom. Carp, 2007, p. 35. . in cele din urma, poporul, neputand sa mai rabde parada seacd gi aroganta a limbajului stu, |-ascos afar din orag. De aceea, el s-a retras la Constantinopol gi, impartind regedinta cu Eudoxie, era privit ca episcop titular.” Socrate, Historia Ecclesiastica, Lib. IV, VII (P.G. 67, 472-473) Cf. S. M. Hildebrand, ,,The Dating of Ep. 9 and Contra Eunomium...”, p. 403. 4. CE Ibidem, p. 405. 5. Th. Bohm, Basil of Caesarea, Adversus Eunomium L-IIl and Ps. Basil, Adversus Eunomium IV-V", Studia Patristica 37, 2001, p. 21. 6. V.H. Drecoll, Die Entwicklung der Trinititslehre des Basilius von Ctisarea. Sein Weg vom Hombusianer zum Neoniziiner, Vandenhoeck & Ruprecht, Géttingen, 1996 passim. 6. FX. Risch, Pseudo-Basilius, Adversus Eunomium IV-V. Kinleitung, Uversetzung und Kommentar, Brill, Leiden / New York / Kéln, 1992, p. 17-18. 7. (Athanasii) refutatio hypocrisis Meletii et Eusebii Samosatensis (P.G. 28, col. 85-88). Cf. F.X. Risch, Pseudo-Basilius, Adversus Eunomium IV-V..., p. 18, n. 99. pe ~436 PARINTII CAPADOCIENI Autenticitatea tratatului AE Traditia manuscrisa a pus sub numele lui Vasile de Cezareea cinci carti con- sacrate respingerii lui Eunomiu. Autenticitatea Cartilor I si II din AE nu a facut niciodata obiectul vreunei indoieli. Aceasta opera ne este cunoscuta prin intermediul unei serii de mar- turii convergente, in special cea a lui Grigorie de Nyssa, care s-a servit in mare masurA de fratele séu pentru a raspunde, la randul lui, lui Eunomiu. Aceeasi judecata poate fi extinsd si asupra Cadrfii III, cu o mica diferenta.’ M. Hayes noteaza ci in baza unei note marginale de la inceputul Carfii III, unii cer- cetatori ai manuscriselor bizantine neaga originea sa basiliana din cauza frazelor mai dure”, straine lui Vasile.? Toate remarcile legate de metoda si ton sau de teme care vor fi dezvoltate mai tarziu in tratatul Despre Duhul Sfant, nu sunt destul de elocvente, opineazi B. Sesboiié, incat si arunce indoieli serioase asupra paternitatii basiliene a Carfii II]. Este adevarat totusi c& exista in carte unele dovezi care ar indica ca starea de spirit a autorului s-a schimbat oarecum faté de momentul cand a scris primele doua cdrti. Aceste observatii deschid posibilitatea redactarii celei de-a treia carti putin mai tarziu.® Chestiunea complexa gsi disputata a atribuirii Cdrfilor IV si V AE a dat nastere la o literatura abundenta. Principalele argumente care au alimentat indoielile privind paternitatea basiliana a Carfilor IV si V rezida intr-o schim- bare evident de stil si chiar de gen literar, primele trei carti fiind in forma de dialog, iar ultimele doua, in forma de discurs dogmatic. W. M. Hayes inventariaza tot sirul pozitiilor pro sau contra apartenentei basiliene a Cartilor IV si V, incepand cu traditia manuscrisa bizantina, con- tinuand cu pozitiile primilor editori ai tratatului AE si ajungand pana la cercetarile contemporane.* in 1721-1722, Julian Garnier aducea la zi cea mai completa editie a tra- tatului AE. in Praefatio, Garnier se pozitioneazi impotriva oricarei origini basiliene a Cartilor IV si V si isi bazeaz argumentele in special pe considerente stilistice.* Pentru Prudent Maran, care a dus la bun sfarsit munca de editare a vol. al III-lea, multe dintre argumentele lui Garnier nu sunt concludente.® Traditia editarii AE intra intr-o noua etapa odata cu evenimentul reeditarii versiunii Garnier-Maran de catre J.-P. Migne, care republica rationamentul lui Garnier: B, Sesboiié, Introduction”, in: Basile de Césarée, Contre Eunome I, p. 59. Cf. W. M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition of (Ps.) Basil’s Adversus Eunomium Books IV-V, Brill, Leiden, 1972, p. 27. B, Sesboiié, ,Introduction”, in: Basile de Césarée, Contre Eunome I, p. 60-61 Vide W. M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition..., p. 28-39. D. Jul. Garnerii Praefatio, 68-69. (P.G. 29, CCXXXIID. Prolegomena, Vita 8, Basilii, Caput XLII, VI. (P.G. 29, CLXXV). pe eaeCONSIDERATII CU PRIVIRE LA DATAREA $I AUTENTICITATEA TRATATULUL 437 Am amintit deja despre faptul ca nu au lipsit unii care sa considere ca indoielnice aceste ultime doua carti; numai ca se gasesc putini si nici nu igi sprijina opinia lor pe argumente destul de puternice. Datorita acestui fapt a reusit sa se impuna opinia contrara, si pe aceasta au acceptat-o toti, printr-un acord unanim.”' in 1890, Johannes Driseke? respingea originea basiliana a c&rtilor IV si V gile atribuia lui Apolinarie al Laodiceei, pe baza similaritatilor dintre AE IV-V gi ceea ce cunoastem din Apolinarie. Franz Xaver Funk’ procedeaza la o com- paratie extins& intre De Trinitate a lui Didim cel Orb al Alexandriei si Carfile IV-V, si descoper unele paralele izbitoare.* in 1904, Kar] Holl’ isi concentra atentia asupra relatiei dintre Amfilohie de Iconiu si capadocieni si ajungea la concluzia c& Didim nu poate fi autorul lucrarii. In 1905, Johannes Leipoldt® publica toate textele cunoscute ale lui Didim gi concludea ca nici Vasile, nici Didim nu poate fi autorul textului.” Argumentele convingatoare furnizate de Fr. X. Funk in privinta originii didimiene a cartilor IV-V AE vor fi confirmate de Joseph Lebon', care descopera reminiscentele unui manuscris siriac la British Museum (Add. 17, 201), 0 versiune a unui text grecese care se gaseste in a patra carte AE. El poart& urmatoare subscriptie: ,Finita sunt capitula dicta a Didymo Alexandrino adversus Arianos”. P. L. Doutreleau’ a pus la indoiala, in baza unor argumente de ordin dog- matic, autenticitatea didimiand a c4rtilor De Trinitate, fapt ce ar fi putut clatina principalul argument al criticii interne in favoarea apartenentei didimiene a c&rtilor IV si V ,pseudo-basilene”. Cu toate acestea, Doutreleau tine s subli- nieze in Introducerea™ sa la Comentariul la Zakaria a lui Didim c& desi din punct de vedere istoric s-a pornit de la De Trinitate pentru a-i atribui lui Didim cartile IV-V AE, nu rezulté in mod automat ca si reciproca trebuie sa fie adevarata. 1. ,Jam diximus non deesse qui hos ultimos duos libros revocent in dubium ; sed perpaucos inveniri, neque eos suam opinionem rationibus satis firmis stabilire ; ob idque adversam opinionem ita vicisse, et eam omnes uno consensu amplexi sint”. P.G. 29, 671-672, monitum 279. 2. J. Driseke, ,Des Apollinarios von Laodicea Scrisft wider Eunomios”, Zeitschrift fiir Kirchebgeschichte,, 11, 1890. 8. Fr. Xaver Funk, Kirchengeschtliche Abhandlungen und Untersuchungen, Il, tratatul XV, Paderborn, 1899. 4. Cf. W. M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition..., p. 30-32. 5. K. Holl, Amphilochius von Ikoniumin seinem Verhdltnis zu den Grosseren Kappadozien, ‘Titbingen, Mohr, 1904. 6. J. Leipoldt, Didymus der Blinde von Alexandria. Texte und Untersuchungen zur Gesel der Altchrislichen Literatur, 29, heft 3, Leipzig, Hinrich, 1905. 7. Cf. W. M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition..., p. 83-34. 8. J. Lebon, ,Le Pseudo-Basile (Adv. Eun., IV-V) est bien Didyme d’Alexandrie”, Le Museon, 50 (1937), p. 61-83. 9. L.Doutreleau, Introduction”, in: Didyme I’ Aveugle, Sur Zacharie, introd., texte critique, traduction et notes de Idem, tome I, SC 83, Les Editions du Cerf, Paris, 1962, p. 126-128. 10. B. Sesboiié, ,Introduction”, in: Basile de Césarée, Contre Eunome I, p. 62, n. 5.438 PARINTII CAPADOCIENI in 1967, Benoit Pruche! readucea in discutie chestiunea paternitatii basi- liene a crtilor IV-V AE. Demersul su scotea la iveala urmatorul aspect demn de luat in seam: in lucrarea Contra Impium Grammaticum gi in Epistolele lui Sever cdtre Sergiu, Sever de Antiohia face 19 citri explicite din Cartile IV si V si le atribuie formal Sf. Vasile de Cezareea. Se stie ci Sever era un bun cunoscdtor al lui Vasile si c& el a scris in jurul anului 520, cam cu un secol si jumatate dupa evenimente. {naintea lui Sever, Timotei Aelurus, la numai un secol dupa compunerea AE IV-V, oferea deja mai multe citari din Cartea IV, fiind cel mai timpuriu martor al paternitatii basiliene. Urmand aceasta linie de interpretare, B. Pruche propune urmatoarea ipo- teza: find dat faptul c& Sever introduce printr-o mentiune tot timpul diferita citarile sale la cartilor I-III (,in prima ex ortionibus ad impium Eunomium’...) si pe cele la crtile IV-V (,in oratione syllogismorum adversus Eunomium’...), nu ar putea fi vorba de dou opere diferite ale Sf. Vasile, una fiind in forma de dialog gi cealalt& sub forma unei secvente de silogisme? Aceast supozitie ar legitima credinta cA cele doua opere au fost separate in timp — facdnd astfel dovada, cel putin partial4, a diferentelor dintre ele.® in Introducerea lor la editia critic& a celor doua omilii Despre originea omului, A. Smets gi M. Van Esbroeck imbratiseaza ipoteza prudent avansata de B. Pruche, pe care o depaigesc gi fac din ea o concluzie.* Aceasta concluzie nu a raliat ins& asentimentul tuturor cercetitorilor. Ca rAspuns la sugestia lui B. Pruche ca paternitatea c4rtilor ar putea fi basiliand, Amand e Mendieta scria: ,Singura mea certitudine in aceasta chestiune este c& aceste doua carti nu au fost scrise de Sf. Vasile cel Mare.” intr-unul din studiile sale recente, Thomas Béhm® remarca argumentele puternice oferite de Franz Xaver Risch’ in favoarea atribuirii cArtilor AE IV-V Tui Apolinarie. 1. B. Pruche, ,Didyme l’Aveugle est-il bien auteur des livres contres Eunome IV et V attribués a Saint Basile de Césarée?", Studia Patristica 10, part I, 1970, p. 152-154. 2. Pentru lista completa a citarilor vide: W. M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition p. 5-6. 3. Cf. B. Sesboiié, , Introduction”, in: Basile de Césarée, Contre Eunome, I, p. 63-64. 4. A, Smets gi M. Van Esbroeck vorbesc de ,cartile IV si V din Contra lui Eunomiu, recent reatribuite lui Vasile” si apropie citarile scripturistice ale acestor carti de cele pe care le gasim in omiliile Despre aledtuirea omului, in particular in cea care a tratat despre Duhul creator. Cf. ,Introduction’”, in: Basile de Césarée, Sur Vorigine de Vhomme, introd. texte critique, trad et notes par A. Smets et Michel van Esbroeck, Les Edition du Cerf, Paris, 1970, p. 119-120. 5. Amand de Mendieta (scrisoare datata 12 Octombrie 1967), citata in: W. M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition..., p. 37. 6. Th. Bohm vorbeste de o ,influenta neoplatonica” atat asupra lui Apolinarie, et $i in cazul AE IV-V gi crede ca ,numaio reconsiderare a textelor apolinariene va aduce lumina in istoria originii controversei trinitare in a dona jumatate a secolului al IV-lea.” Cf. Th. Bohm ,Adversus Eunomium L-lIl...”, p. 26. 7. Fr. X. Risch, Pseudo-Basilius, Adversus Eunomium IV-V. Einleitung, Uversetzung und Kommentar, Brill, Leiden — New York — Kéln, 1992, passimCONSIDERATII CU PRIVIRE LA DATAREA $I AUTENTICITATEA TRATATULUL 439 Pornind de la o analiza atenta a pnevmatologiei cartilor IV si V AE, Elena Cavalcanti sustinea in concluziile sale la capitolul dedicat Sf. Vasile cel Mare? din Studi Eunomiani c& anumite teme (indeosebi cea a Duhului ca chip al Fiului) sunt cu totul straine gandirii lui Vasile.’ Dupa cum este lesne de observat, toate aceste argumente impotriva pater- nitatii basiliene iau in calcul in special diferenta de stil si continut a Cartilor IV gi V in comparatie cu scrierile autentice. fn plus, Eunomiu, in a sa ,Axodoyia vzep arokoytac”, nu raspunde decat la primele trei carti indreptate impotriva sa. Sf. Grigorie de Nyssa, la randul su, nu le cunostea decat pe acestea trei, atunci cind a preluat stafeta controversei impotriva lui Eunomiu. Este destul de curios faptul c& nici unul, nici altul n-a facut vreo referire la Carfile IV si V. In aceste conditii, citarile lui Timotei Aelurus si Sever ar putea fi dovada unei inléntuiri foarte timpurii a celor doud luerari »Poate ca”, scria Jean Gribomont, in 1965, ,urmasii lui Vasile, gasind in cabinetul sau fragmentul anonim si opusculul nostru lang AE, ar fi putut grupa ei insisi intregul.”* Indiferent daca cele dou carti, AE IV-V, apartin lui Didim sau sunt o alt opera a Sf. Vasile, totusi ele nu si-au gasit locul in editia critica a lui Bernard Sesboiie publicata, in 1982-1983, in colectia Source Chretiennes, volumele 299 si 305. W. M. Hayes avertiza inca din 1972 asupra necesitatii unei editii critice a textului grecesc al Carfilor IV-V° si isi exprima convingerea c& odat cu aceasta diversele fatete ale problemei vor fi clarificate si chestiunile legate de text si autenticitate vor fi aduse mai aproape de solutie. Referinte bibliografice Balas, D. L., ,The Unity of Human Nature in Basil’s and Gregory of Nyssa’s Polemics against Eunomius”, Studia Patristica, vol. XIV, part III, Akademie Verlag, Berlin, 1976, p. 275-281. Béhm, Thomas, ,Basilius: Adversus Eunomium II. 4: Eine untypische Verwendung von over und vaosracic?”, Studia Patristica, vol. XXXII, Peeters Leuven, 1997, p. 72-80. 1. Elena Cavalcanti, Studi Eunomiani, Pont. Institutum Orientalium Studioram, Roma, 1976, p. 55-66. 2. ,Un esame schematico della struttura dei due libri permette di constarne il caratter non unitario: non si tratta cio® din wn'opera, di un trattato, di un ioy0s.” Ibidem, p. 52. 3. Cf. B. Sesboiié, , Introduction”, in: Basile de Césarée, Contre Eunome I, p. 64. 4, J. Gribomont, in recenzia sa la Hans Dehnhard, Das Problem der Abhdingigheit des Basilius von Plotin. Quellenuntersuchungen zu seinen Schriften De Spiritu Sancto (Patristische ‘Texte und Studien, III, Berlin, Gruyter, 1964), in: Revue d'Histoire Ecclésiastique, 60, 1965, p. 488, citat in: W. M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition..., p. 38. Cf. W.M. Hayes, The Greek Manuscript Tradition... p. 39. o440 PARINTII CAPADOCIENI Idem, ,Adversus Eunomium I-IIl and Ps. Basil, Adversus Eunomium IV-V’, Studia Patristica, vol. XXXVII, Peeters, Leuven, 2001, p. 21-26. Cavalcanti, Elena, Studi Eunomiani, Pont. Institutum Ori Roma, 1976. Doutreleau, Louis, Introduction, la: Didyme VAveugle, Sur Zacharie, introd. texte critique, trad. et notes de Idem, tome I, S.C. 83, Les Hditions du Cerf, 1962, Paris, p. 13-186. Drecoll, Volker H., Die Entwicklung der Trinitdtslehre des Basilius von Casarea. Sein Weg vom Homousianer zum Neoniztiner, Vandenhoeck & Ruprecht, Gottingen, 1996. Fedwick, Paul Jonathan, Bibliotheca Basiliana Vniversalis, Part one: Manuscripts; Part two: Editions, translations, indices, Brepolis — Turnhout, 1996. Gallay, Paul, La vie de saint Grégoire de Nazianze, Emmanuel Vitte, Lyon ~ Paris, 1943. Hayes, Walter Martin, The Greek Manuscript Tradition of (Ps.) Basil’s Adversus Eunomium Books IV-V, Brill, Leiden, 1972. Hildebrand, Stephen M., ,A reconsideration of the development of Basil's trinitarian theology : the dating of Ep. 9 and Contra Eunomium’, Vigiliae Christianae, Vol. 58, Nr. 4, 2004, p. 393-406. Kopecek, Thomas A., A History of Neo-Arianism, 2 vols., Cambridge, MA, The Philadelphia Patristic Foundation, 1979. Lebon, Joseph, ,Le Pseudo-Basile (Adv. Eun., IV-V) est bien Didyme d’Alexandrie”, Le Museon, 50 (1937), p. 61-83. Mortley, Raoul, Arian negative theology: Aetius and Eunomius, in: From Word to Silence, vol. 2: The way of Negation, Christian and Greek, Peter Hanstein Verlag, Bonn — Frankfurt am Main, 1986, p. 128-60. Pruche, Benoit, ,Didyme l’Aveugle est-il bien ’auteur des livres contres Eunome IV et V attribués & Saint Basile de Césarée?”, Studia Patristica, vol. X, part I, Akademie Verlag, Berlin, 1970, p. 151-55. Risch, Franz X., Pseudo-Basilius, Adversus Eunomium IV-V. Binleitung, Uversetzung und Kommentar, Brill, Leiden — New York — Kiln, 19 Sesbotie, Bernard, Introduction, la: Basile de Césarée, Contra Eunome, introd. trad. et notes de B. Sesboite, tome I, S.C. 299, Les Editions du Cerf, Paris, 1982, p. 15-136. ardson, Christine, ,Defining the Boundaries of Orthodoxy : Eunomius in the Anti- -Jewish Polemic of his Cappadocian Opponents”, Church History, 76, 2007, p. 699-723. Smets, Alexis, Van Esbroeck, Michel, Introduction, la: Basile de Césarée, Sur Vorigine de Vhomme (Homélies X et XI de 'Hexaéméron), intr., texte, trad. et notes par A. Smets et M. Van Esbroek, S.C. 160, Les Hditions du Cerf, Paris, 1970, p. 13-157. Staniloae, Dumitru, Invafdtura despre Sfanta Treime in Scrierea Sfantului Vasile Contra lui Eunomie”, in: Sfaintul Vasile cel Mare. Inchinare la 1600 de ani de la sdivdrsirea sa, Bucuresti, EIBMBOR, Bucuresti, 1980, p. 51-69. Tarceseu, Lucian, ,Prosopon and Hypostasis in Basil of Caesarea’s Against Eunomius and the Epistles”, Vigiliae Christiana, vol. 51, no. 4 (Nov., 1997), p. 374-395. Vaggione, Richard P., Some Neglected Fragments of Theodore of Mopsuestia’s Contra Eunomium”, Journal of Theological Studies, 31, 1980, p. 403-470. Idem, Eunomius of Cyzicus and the Nicene revolution, The Oxford Early Chri Studies, Oxford University Press, Oxford, 2000. Wickham, Lionel R., ,The Date of Eunomius’ Apology : A Reconsideration”, The Journal of Theological Studies, 20, 1969, p. 231-240. Idem, ,The Syntagmation of Aetius the Anomean”, Journal of Theological Studies, 19, 1968, p. 532-569. talium Studiorum, 7, SI