2. Folelorul si cultura populara a. Folelorul. Concept si evolutie Cuvantul folefor, care denumeste obiectul studiat, a inceput s@ fie folosit abia din secolul al XIX-lea. Deci, descoperirea semnificantului in raport cu semnificatia denumita este foarte tarzie,ca si in cazul etnologiei. Pana atunci, expresii si cuvinte precum ,,tradizioni popolari”, ,,traditions populaires”, ,saber popular”, ,,laografie”, demopsihologie”, ,demologie”, ,demopsihologie” etc. defineau ceea ce cuprinde creatia popular sau traditional. Terminologia eterogend necesita o inlocuire care s-a produs o dat cu publicarea scrisorii arheologului englez William John Thoms, semnate sub pseudonimul Ambrose Merton, in revista ,,The Atheneum”, numarul din 22 august 1846, prin care solicita schimbarea sintagmei ,popular antiquities” (,antiquites populaires”) cu termenul ,,folklore” (< folk = popor + Jore = stint, intelepciune), mult mai potrivit si mai cuprinzator. Acesta s-a impus treptat si s-a réspandit in tarile europene. Popoarele germanice au introdus echivalentul Volkskunde (< Volk = popor + Kunde = stiinta). In spatiul romanesc, Ionescu — Gion a folosit prima oar cuvantul »folclor” in 1882, care apoi s-a raspandit, mai ales prin lucrarea lui Gr. Gr. Tocilescu, Materialuri folkloristice (1900). Fenomenele de cultura popular’ fiind deosebit de complexe, materialul folcloric deosebit de vast, era firesc ca semnificatiei termenului si i se acorde diverse acceptiuni. Astfel, cercetitorii englezi (Andrew Lang, Ch. §. Bourne) au considerat folclorul o stiinta a traditiei populare, ce contine ramasite (,,survivals”) ale unei foarte vechi civilizatii, conservate si transmise de-a lungul timpului, prin viu grai, din generatie in generatie. Acelasi punct de vedere |-a avut si folcloristul francez Paul Sébillot (Le Folk-Lore, Paris, 1913) care vedea in folclor ,,un fel de enciclopedie a traditiunilor... claselor populare sau a nafiunilor putin inaintate in evoluti examenul surviventelor care... urci adeseori pana la primele timpuri ale omenirii i s-au conservat mai mult sau mai putin alterate, pani la popoarele cele mai izate...”° Sfera semantica a fost largité de folcloristii _germani (printre care Karl Weinhold) care au adaugat investigiirii literaturii populare, credinjelor si obiceiurilor si pe cea a particularitatilor de grai, a obiectelor casnice, a portului popular ete. O viziune cu totul noua a adus, in primele decenii ale secolului al XX-lea, Amold van Gennep (Le Folklore, Paris, 1924), pentru care folclorul nu mai constituia o sumi a rudimentelor, deci o stiinté a trecutului, ci o stiinjé a prezentului ce studiaza faptele vii ale existentei din mediul rural. in Romania, inaintea lui van Gennep, Ovid Densusianu (Folclorul. Cum trebuie inteles, 1909) deschide perspectiva de intelegere stiintifica a folclorului, vazut ca totalitate a creatiilor prin care se reliefeazi modul de a gandi, de a simti, de a se manifesta al oamenilor din popor. El distinge in folclor doua categorii de ,,productit cele raportate la sfera superioara de gandire si simfire (basme, poezii, legende) si cele legate de existenta cotidiand, practica (obiceiuri, credinje, superstitii). O idee cu totul novatoare pe care Densusianu a exprimat-o in 1909 a fost aceea a studierii faptelor SApud Pavel Ruxandoiu, Folclorul literar in contextul culturii populare roménesti, Editura Grai si Suflet-Cultura National”, Bucuresti, 2001, p.46forul trebuie sé cuprinda in I; mintea lui trebuie 4 fie vesnie tidata, pentru ca nimic nu (in timp, ca yi in spatiu; fapte de azi si pe cele din timpuri departate, dupa ‘a prezentului. Intre ce este si ce a fost, mereu punfi de lumina — yi numai cine intelege aceasta este adevarat om de sti i, care nu vad decat o parte mica din infinitatea de fapte, care ori numai prezentul ori numai trecutul — aceia sunt «ju nVii{afi», ca «jumatate-oameni», despre care vorbese basmele” Un rol semniticativ in evolujia gi Kimurirea conceptului de folclor lau avut si alti cercetitori din Europa. Italianul Pitré, coordonator al renumitei colectii ,,Biblioteca delle tadizioni popolari”, era de pirere ci folclorul trebuie s cuprinda deopotriva creatii spirituale si materiale gi a impus ideea cA traditiile populare, apartinand prin excelenfi trecutului, sunt permanent innoite, adaptate la conditiile existentiale ale prezentului, Folcloristul spaniol Menéndez Pidal considera folclorul drept un depozitar al documentelor vietii spirituale nationale, 0 mare parte a lui, reprezentaté de poezia popular, traind prin variante, prin acea indelungata elaborare care-i confera rezistenta mintea noastrii trebu in timp, dar si specificitatea. Pentru I. A. Candrea, folelorul reprezinta un fenomen viu, spontan, o suma a interpretirilor ,.pe care le di poporul fenomenelor naturii i in genere tuturor celor vazute, auzite si simfite de dansul, care friménti imaginatia-i bogata, care se strecoara in sufletu-i simplist si pe care mintea-i naiva le inregistreaza si le ristilméceste, exteriorizindu-le prin grai si cdntec, prin datine si obiceiuri, constituie 0 enciclopedie sui generis... Aceste conceptii ale poporului se transmit prin traditie, din generatie in generatie si apar azi nu ca niste fosile, ci ca niste organisme vii care si-au pistrat structura primordiald...” (Grai, datini, credinte, Bucuresti, 1936).* La fel il defineste Tache Papahagi in Mic dictionar folcloric (1947): ,Folelorul este imaginea vie, oglinda fideli a sufletului unui popor, oglinda in care se reflect’ intreaga lume insufletiti sau neinsuflefita, reala sau inchipuita, in mijlocul si sub influenta cAreia el traieste””. Ina doua jumatate a veacului al XX-lea, in definirea si delimitarea conceptului se impune tot mai pregnant criteriul estetic. Astfel, in domeniul folclorului intra creatia artistic popular’, investigarea culturii populare in genere revenind etnografiei. Creatiile plastice si decorative se circumscriu artei populare. Gh. Vrabie, Ovidiu Birlea, I. C. 7 Ovid Densusianu, Flori alese din céintecele poporului. Vieaja pastoreascd in poezia noastrd popularé. Fotclorul, Cum tebuie infeles. Graiul din Tara Hajegului, Editura pentru Literatur’, Bucuresti, 1966, p. 56. * Apud Barbu Theodorescu, Octav Pau, Folelor literar roménesc, Editura Didactica si Pedagogicd, Bucuresti, 1964, p, 14. ” Tache Papahagi, Mic dicjionar folcloric, Spicuiri folclorice si emografice comparate, Editura Minerva, Bucuresti, 1979.sstei orien Chigimia, Ovidiu Papacima, Mihai Pop g.a. sunt adepfi at i. Din aceastd suceint prezentare doar a eftorva dintre prineipalele direetit de evolutie a conceptului de tolelor, se poate observa diversitatea punctelor de vedere ce au fost exprimate, De acees, definirea obiectului nostra de studi a impus, in ultimele 2- tie de 3 decenii ale veacului anterior © aeceptare ,convenfional’ a unui sistem delimitiri si definiri operapionale™"’, pentru a elimina incertitudinea gi chiar eontivzia Definirea conventionala implica, in egal: misurd, perspeetiva diacronic sineronicd. Adoptind punctual de vedere al lui Pavel Ruxandoiu, conside diacronie folclorul trebuie definit in cadrul unui si cultural evoluat, de ¢ dualist, care dizolvi concomitent forme orale si (in timp ce culturile primitive sunt exclusiv orale)", ce impun metode specifice de studiere. In plan sineronie el reprezinti valorile artistice ale culturii populare spirituale. Prin urmare, folelorul reprezinta ,,totalitatea creafiilor artistice aparfiniind culturii spirituale a poporului—deci cultura populara spiritual din perspectivii estetica””. b. Folelorul literar Pentru acest concept s-au folosit din a doua jumiitate a secolului al XIX-lea gi pana in prezent si expresiile: /iteraturd popular (Mozes Gaster — Literatura populara romdnd, 1883, Ovidiu Papadima ~ Literatura popular, 1968), literaturét orala (B. P. Hasdeu — Cartile poporane ale romanilor, 1879, N. Cartojan — Carfile populare in literatura romdneascé, 1938). Mai rar intilnim sintagma literatura traditionala, De fapt, cele trei determinative: popular, oralé, traditionala sunt sinonime, iar optiunea specialistilor si a culegatorilor de folclor pentru unul dintre ele este determinata de perspectiva din care este definit obiectul. Astfel, literatura orali/traditionala il defineste prin prisma unuia dintre caracterele definitorii (oral, traditional), iar literatura popular’ il defineste prin raportul dintre creatie si mediul care a realizat~ De mai bine de patru decenii s-a impus insd expresia folclor literar, utilizata freevent in studiile de specialitate, in cursurile destinate studentilor, dintre care amintim: Barbu Theodorescu si Octav Paun - Folclor literar roménesc, 1964; Mihai Pop si Pavel Ruxandoiu — Folclor literar romanesc, 1968, 1978 si 1990; Pavel Ruxandoiu — Folelorul literar in contextul culturii populare romanesti, 2001; Constantin Eretescu — Folelorul literar al roménilor. O privire contemporanii, 2004, in cadrul culturii artistice populare, folclorul literar constituie un capitol amplu, un capitol in care realizarile sunt in miscare permanent, datoriti necesititilor de adaptare la cerinfele noi ale celor care le-au creat gi le-au piistrat. Fara indoiala, acest domeniu nu poate fi infeles pe deplin fara raportarea la cultura popular, la trasaturile ei specifice, deci la contextul in care se circumscrie. Ca atare, specialistul, folcloristul trebuie si aibi mereu in vedere si clemente de etnografie, de antropologie, de muzicologie, de mitologie etc. Aceasta inseamni ca faptele folclorice, textele populare necesit& 0 cercetare sincretica, integral, in care este cuprinsa analiza structurii si a semnificatiilor lor, a valorilor proprii, estetice, care le individualizeaza, a evolutiei ™ Pavel Ruxindoiu, op. cit,, p. 49. " Thidem. "? idem, p. 50. 10temelor yi motivelor jindindu-se seama nu doar d i ‘ama nu doar de o singura variant, ci de cit mai multe variante ale unui text vat re ¢. Cultura populara Pentru © mai bund injel r gi aprofundare a conceptului de folelor, integrat culturii artistice populare, este necesard o privire sinteticé, minimal asupra conceptului de cultura populara Termenul de ,,cultura”, pe : re il intrebuinyam atét de des in existenya noastra cotidiand, cunoaste numeroase definijii formulate din diverse perspective. Conform unei statistici, in anul 1974 sste 200 de definitii ale acestui concept. Cea mai nire care poate fi formulaté este aceasta: prin cultura injelegem totalitatea valorilor materiale gi nonmateriale (spirituale) pe care umanitatea le-a realizat in urma unei indelungate experiente sociale ¢i istorice. Din datele existente pfind acum, se pare c4 prima definire data conceptului de cultura, pe care o putem considera ,canoniea”, fi aparjine antropologului englez Edward B. Tylor, care in lucrarea Primitive Culture (Londra, 1871) 0 considera un ‘intreg deosebit de complex, ce include cunoasterea, credinta, arta, morala, legea, obiceiul si alte capaciti{i si obignuinfe acumulate de om ca un membru al societiitii.””? alt definitic, mult mai cuprinzatoare, este format de Aflfred L. Kroeber si Clyde Kluckhohn, din al céror punct de vedere ,,cultura const4 din modele (patterns) explicite si implicite, ale comportarii si pentru comportare, insusite si transmise prin simboluri, constituind realizarile distincte ale grupurilor umane, inclusiv materializarea lor in produse”"’. Deci, cultura, specifica naturii umane, este un proces indelungat de creatie, de invatare si de transmitere codificaté (prin simboluri) a informatiei la nivelul grupurilor umane, intre societate si culturé exist o relatie de interdependenjd, caci pentru functionarea societ&fii cultura este indispensabila, iar pentru producerea culturii societatea este o conditie sine qua non. Ideea necesitatii culturii pentru colectivitate, pentru societate, este subliniatd de I. M. Lotman, in Studii de tipologie a culturii: Se poate presupune ca, daci pentru existenta biologic a unui individ satisfacerea unor cerin{e naturale bine definite se dovedeste suficienta, viata unei colectivitati, oricare ar fi ea, este imposibila fara o anumita cultura. Pentru orice colectivitate, cultura nu constituie un adaos facultativ la minimum conditiilor vitale, ci un principiu obligatoriu, fara de care existen(a ci devine imposibila”"*. Pe de alta parte, cultura este aceea care fi confera fiinfei umane adevarata sa fiinyare si demnitate de ,,a fi”, deosebindu-se, ca fiinfi integrat& naturii, de celelalte animale. in acest sens, definirea pe care filozoful culturii, Lucian Blaga, o da acestui concept intr-un dialog cu Mircea Eliade, merita a fi mentionata: ,,Pentru mine, cultura este modul specific de a exista al omului in Univers. Este vorba de 0 mutatiune 9 Apud Achim Mihu, Antropologia culturaléi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 89. ™ Ibidem, pp.89-91. *S]., M, Lotman, Siudii de tipologie a culturii, Editura Univers, Bucuresti, 1974, p. 16. i/ Din punctul de vedere al le intru mister si revelare. Omul, incereand si-si Kensiuni singur traieste, creeazd cultura™”, este simbolul, cultura fiind ereats rin capaci ele uninea de bazd a cut en; afte Ralph Woldin eee P simbolizare a fiintei umane. Asa a ,aiph Waldo Emerson, noi suntem simboluri si triim in interiorul simbolurilor”. Potrivit opiniei lui Leslie A. White, capacitatea de a utiliza simbolurt transformat pe stramosii nostri antropoiz ie diol deiecill ued en Create $i perpetuate ent antropoizi in oameni si tot dato acest apt au fost aa iturile. Comportarea umana in ansamblul ei este dependenta de utilizarea lor si este ea insigi ,o comportare simbolica” __Inafara relatiei axiomatice dintre cultura si societate (niciuna neputand exista si functiona fara cealalta), importanta este gi relatia ce se stabileste intre cultura si traditie Se stie cd o cultura este produsé intr-un anumit cadru temporal si social, find transmisa apoi din generatie in generatie, Astfel, cultura primeste in timp atributul traditionalului, Cultura odati deveniti traditional nu exclude inovarea, care, insi, devine valoare culturali numai daci o colectivitate o accept’, aldturindu-se treptat valorilor ei traditionale. Producerea de valori culturale este fundamental existentei omului, ,ceea ce inseamni ca, in raport cu umanitatea, cultura se constituie ca entitate universala”"”.insa, crearea faptelor de cultura este determinata de factori particulari de mediu, diferiti de la © regiune la alta, de la un popor la altul. Aceasta implica 0 evolutie proprie a culturii ce apartine unui anumit mediu geografic, social etc. Deci, cultura se prezinté, mai ales astizi, sub forme particulare caracterizdnd nafiunile din societatea contemporana. Prin urmare, se ajunge la ,doud mari paradoxuri ale cultu — cultura este stabil’, dar in acelasi timp, dinamica, manifestind bri continue si constantes = cultura, ca achizitie umand, este universali, dar fiecare manifestare locali sau regionala a ei poate fi considerati ca unica; ”"*. Rezulta cd prin elaborare, manifestare si prin structura ei, orice valoare culturala si circumscrie caracteristicilor societitii care 0 elaboreaza. Fiecare cultura, definita prin trasaturile ei specifice si care poate fi numita ,,cultura particulara’” se incadreaz4 mari culturi a omenirii, care poate fi numita ,,culturé universal”. Elementele cele mai importante care genereazi demarcatia culturilor particulare sunt mediul (factorul natural), factorul demografic si cel istoric, care, desi nu trebuie absolutizate, lasa o amprenta puternica asupra acestor culturi. Fiecare dintre culturile particulare, dar si cultura universala privita in ansamblul ci, a parcurs mai multe stadii, nivele, de la cultura primitiva pani la cultura postmodemi si consumatoristi din societatea actuala. / reveleze misterul, in ale cdrui dime: scl '6 Mircea Eliade, Convorbiri cu Lucian Blaga, in vol. Lucian Blaga — cunoastere si creayie, Editura Cariea Roméneasca, Bucuresti, 1987, p. 484. 17 Pavel Ruxandoiu, op. cit., p. 52. "8 Tbidem, p. 53. 12piewei pana in neolitic. Despre ales dupa descoperirea Americi catre europenii cuceritori, civi culturii aborigenilor din , indigenii fiind considerati ,salbatiei", sorinnicy wae ti ,.silbatici”, ,primitivi? lizati”. Determinativul de “primitive” se atin fen eee Supa ete mi s-a relatat, in afard de fuptul ei barbar termen de comparatie pent Seva tnt afara o isnuinfei tale. CAci noi nu avem alt conform obiceitrilos _ Pentru adevar si ratiume decat ceea ce vedem $i gindim wotineiiea Vor si parerilor din fara in care traim si care inseamni pentru noi rel gia perfecta, Politica perfect, modalitatea perfecta de folosire a lucrurilor. li consideram pe ei (brazilienii) salbatici, la fel cum numim silbatice fructele crescute spontan in natura: de fapt silbatice ar trebui s4 le numim pe cele transformate artificial de noi si intoarse de la natura lor primar. Acelea sunt vii si viguroase prin calititile si proprietitile lor naturale, pe care noi le-am transformat si denaturat dupa bunul plac al gustului nostru corupt”"*. Cultura primitiva este cea care precede cultura populara. in timp ce prima apartine unei societati care nu cunoaste scrisul, cealalta ,,se dezvolté intr-o societate dualist& din punct de vedere cultural, care accepti in paralel cultura oral si cultura scris’.””® De fapt, aparitia culturii populare este legatf de adaugarea diferentelor sociale, de instaurarea clasei de stpdni de sclavi si cea a sclavilor, a proprietarilor de pamént si acelor care-l lucrau etc. Ca atare, putem vorbi despre o cultura popular a antichitatii, a Evului mediu ete. Diferentele au devenit si mai mari o dat cu aparifia scrisului si a institutiilor formale, destinate invatarii, cand s-a ivit 0 cultura scrisi, inaccesibila celor saraci, oamenilor de rand, Astfel, in aceeasi societate au coexistat diverse tipuri de cultura: cultura de curte, cultura claselor dominante, alaturi de cea religioasa si de cea basmelor populare (popular). Cultura populara se deosebeste de celelalte, ea apartinand grupurilor nestiutoare de carte din societati care cunosc si utilizeaza scrisul ca mijloc de transmitere si de pastrare a informatiei. Astfel, caracterul scris devine specific culturii ,,cirturaresti”, »savante”, ,,aristocratice”, iar caracterul oral celei populare. Cu privire la termenul ,popular’ trebuie s& precizim cA i s-a atribuit semnificatia ,,care circula in popor, care se bucura de popularitate in randul maselor” si c& in secolul al XX-lea , paralel cu acesta a circulat si termenul ,,poporan” prin care se intelegea ,,creat de popor”, ,,care apartine poporului”. in timp, semnificatia termenului s-a amplificat, astfel incdt, cum sustine folcloristul italian Giuseppe Cocchiara, ,prin conceptul de popular trebuie sA intelegem tendinta, nevoia si exigenta individului ® Apud Giuseppe Cocchiara, Istoria folcloristicii europene. Europa in cdutare de sine, Editura Saeculum 1. O., Bucuresti, 2004, p. 20. 20 Pavel Ruxandoiu, op. cit. p. 57. 13triste lnolalta cu ceilaiti, ga eve $i Sufletul celorialti, al aoe si lalti, al micié tum se realtatea soe Shi ani vase ca Rel ali ferion la cultura populatii din spajil rom est europene, mult timp a circulat ideea ca Het i ass iT inconjonrs 51 in ese 66 dinesc, dar gi din colette (vt sua : aceasta ar fi specified (i i z Majoritara in secolele i dL Ae a aj ol anterionre, principala unitate sociala in aceasta zoni a continentuldt wenn” Structurile satesti s~ sll d al i schimbitile in mediul rural lu dovedit de-a lungul timpului deosebit de revistente forma mentis. Nu inti ae fost lente, datorité: unui ,conservatorisin” manifestat on artineascd. ia prejdlecetn ane in timp, cultura populari a fost identifivalé cu eon eee ni aceasta s-a adiugat in Romania isto, Lt a omis c& pe masura “a nia epoch comuniste, Hivident,s pe ura Ce au fost create oragele, oamenii din mediul urhin gant creat Felted pos Aspects ete mult mt evident in leper td cutthdent Gale One dental, din SUA), unde satole au disphrut 9 tune cei dineterion wane munitafi ici”, in care membrii lor au mati pufine contace eu exterior, sunt creatoare de cultur popular. __, __ ln-comunititile umane mici (sate, oriiyele) trisiturile dfinitorli sunt: ,carnelerul distinct, dat de limitele ei clare, vizibile pentru nsiunen mick, Omogenitatea, economia de subzistenfi, producerea in interior a tuluror celor necosire vieti?”™. intr-un astfel de mediu social se produce o culturi diferita de cen , academic", »moderna” chiar, o cultur’ mult mai simpli, transmisi oral, anonimi, ancoraté in traditie, care are la baz nu o experien(a individualA, ci experienje colective, O astfel de culturg, desi ,,conformist®” in esenfi, se dovedeste receptiva fafi de factorul inovalor, Asa cum numerosi specialisti au considerat gi consider, cultura populara reprezint& ,arhiva” de informajii despre omul timpurilor istorice, dar aceasta nu 0 impiedic& si se manifeste ca ,,un organism viu", aflat in permanent schimbare 91 adaptare, in functie de evolutia societatii, Elementele culturii populare, numite altadats _supraviefuin”, ,relicve”, constituie marturii pentru prezent, din trecut, PAnii in secolul al XX-lea a dominat aceasta tendinfé de a se cfuta th cultura popular ceea ce apartine exclusiv trecutului, ceea ce este strivechi. Noua directie deschisi de Ovid Densusiann gi apoi de Amold van Gennep, in folcloristicé gi ctnologie, a indreptat atentia specialistilor si asupra faptelor de cultura populara vii, care trebuie viizute in dinamiea si in contextul aparifiei si raspandirii lor. Directia noua de cercetare inifiata la noi de Ovid Densusianu va fi continuat de C. Br&iloiu, D. Caracostea, Mihai Pop, de reprezentantii ,$colii sociologice de la Bucuresti”, conduse de D. Gusti s.a. In acest caz, pentru alegerea gi interpretarea stiinfifica a folclorului muzical, contribujia etnomuzicologului Constantin Brailolu este fundamentalé, El propune cercetitorilor si realizeze ,investigalii intensive i impersonale” din care si fie eliminate ,,selecjia” gi ,amestecul”, D, Caracostea, la ‘inceputul deceniului cinci, scotea in evident’, in studierea faptelor folclorice, toll factorii care concurau la ,producerea” lor, cAci ya vedea functional plismuirile jar saul reprezontat jae i din afart, din 3, Giuseppe Cocchiara, op, cit, p. 12. Nicolae Constantinescu, Alexandru Dobre, Ainografie si folelor romdnese, Note ce curs. Partea I. Familia stiinfelor etnologice, Editura Fundatiei Romvinia de Maine, Bucuresti, 2001, p. 14, lar insemneazi ale integra in Vi yismuire, Poti intui rostul @ condi poritie fat de Spatiul care Modeleaza o, cel al sirbatorilor pistritoare a vechh respunde 0 co} ratin ‘ali coresp! mee nfiguratie socials cu o anumiti ; @ lungul secolelor, ¢, spatiul romanese si-a dovedit si fata presiunilor exercitate fa D > Pe de o parte, de ¢ alta parte, de ideologia promovat: peed Importata dupa 1990. Chiar dac: specifice societ i eu ¢ lune a lumii”! ‘ar mai ales in ultimele fat decenii, ¢1 lara di isi dovedeste rezistenta i as Popular din n structura de profunzime, in < yacademica”, savant”, iar pe 2 pared ; » ssavanta”, iar pe de 8 caper Comunisté sau de cultura consumatoristé “@ astazi cultura ,oficiala” si celelalte tipuri de cultura (Post-moderna, de consum etc.) fac 0 concurenta tot ditionale, culturii T a adapteze. 5% f Ul populare, aceasta este capabild lapteze, s elaboreze elemente novatoare. Asa cum afirm& Nicolae Constantinescu, aia sive for oe ae expresie Verbali, al folclorului sau literaturii populare, se post-industriale si post oe dea gresi, de un folclor contemporan, al societatii itadine orf ake post moderne, concretizat, de exemplu, in bancuri sau aneedote ine: ori ale mediilor intelectuale, in povestirile personale sau naratiunile despre intamplari tra fe, in asa-numitele legende contemporane sau urbane, in factorul clasei politice si al evenimentelor scandaloase din mediile artistice etc. Dupa cum, chiar la nivelul manifestarilor ceremoni le, alaturi de sarbatorile mostenite si practicate in virtutea tradifiei stramosesti, exist tendinfa de a se crea noi obiceiuri, noi sarbatori, unele de imprumut, altele rodite pe solul celor vechi, practicate ca festivititi si festivaluri de larga audienti si devenite, ca atare, populare. Chiar dezvoltarea fari precedent a mijloacelor de comunicare, a tehnologiei transmiterii si stocirii informatiei, departe de a distruge sau marginaliza cultura popular, ii asigura acesteia, pe de o parte, sansa conservarii pentru eternitate in CD-ROM-uri indestructibile si ofera sursa unor noi forme de folclor cum ar fi xerox-lore sau cyber-lore, pe care cei mai avansati din punct de vedere tehnologic decat noi au inceput deja si-| culeaga si si-I studieze””*, Desi este legata mai mult de traditie, de trecut, fara a neglija insé prezentul, cultura populara va continua s4 ramana 0 componenta fundamentala in ansamblul mari culturi a umanitatii, atata timp cat gustul pentru frumos, pentru autentic si dorinta fiintei umane de a-si pastra individualitatea, identitatea, nu vor disparea. in mileniul al weilea, misiunea culegtorului de folclor si a celui care interpreteaza stiintific faptele de cultura populara este majora, intrucat ,,problema definitorie a folclorului nu este de natura filologicd, sociologicé, psihologica, etnografica etc., ci e 0 problema istorica, care le inglobeaza si le transforma pe toate celelalte. Nu putem nega prin aceasta importanta pe care o capita in domeniul folclorului diferitele discipline filologice sau naturaliste pe care folcloristul trebuie si le foloseasca, unde si cAnd este cazul, in deplina constiinta a faptului c4 instrumentele de lucru nu pot inlocui cercetarea propriu-zisa. Sarcina tei culturi tra * D, Caracostea, Poezia tradijionalé roménd. Balada populard si doina. I, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1969, p. 72. ** Nicolae Constantinescu, Alexandru Dobre, op. cit, pp. 56-57. 15