Nicolae Breban, Bunavestire BUNAVESTIRE (Romania, 1977) Nicolae BREBAN (n. 1934) © Autorul si opera sa Nicolae Breban s-a niscut la 1 februarie 1934, la Baia Mare, intr-o veche familie de preoti greco-catolici. Parinfii, preotul Vasile Breban si Constanta Breban (nas- cuti Béhmer), sunt nevoifi s& se refugieze in Banat, la Lugo. Aici viitorul seriitor urmeaza clasele primare gi liceul, pana in 1950, cand este exmatriculat datorita originii sociale ,nesanatoase”. Termina liceul la Oradea, la fara freeventa. in peri- oada 1953 — 1956 studiaz& filosofia si filologia germanica, la Bucuresti si la Cluj, studii intrerupte de exmatriculari datorate aceluiasi ,,dosar”, care nu atesta originea sociala ,,sinatoas&”. Dup’ exmatricularea din Facultatea de Filosofie din Bucuresti, se angajeazi ca strungar la Uzinele ,,23 August”, apoi ca m&runt functionar la gara- jele Ministerului de Finange. Debutul literar al lui Nicolae Breban are loc in 1957, in revista ,,Viafa Studen- feasc&”, unde public& schita Doamna din vis. in lunga perioada dintre intreruperea studiilor si debutul editorial va frecventa cenaclurile tinerilor scriitori din Capitala, unde ii va cunoaste pe colegii sai de generafie, viitori poefi si critici, precum Nichita Stinescu, Cezar Baltag, Matei C&linescu. Creafiile acestor tineri se vor impune, alaturi de cea a lui Nicolae Breban, a criticului si prozatorului Paul Georgescu, pe atunci redactor la ,,Gazeta Literara”. Aici Nicolae Breban va publica, in 1961, schifa Hopul. Primul roman al lui Nicolae Breban este Francisca (1965), urmat de fn absenja stépdnilor, in 1966 (considerat de autor drept adevaratul siu debut editorial), Animale bolnave (1968), Ingerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid (1984 —considerat de Nicolae Breban drept ,,fafeta luminoasé a Buneivestiri”), Panda si seductie (1976), trilogia Amfitrion (1994). in afara activitatii romanesti, Nicolae Breban este si autorul a doua piese de teatru, Batrdna doamn si fluturele $i Culoarul cu soareci, al unui volum de versuri, Elegii parisiene, precum $i al volumului eseistic Riscul in culturd (1997). Volumul realizat de Ovidiu Pecican O utopie tangibild (1994) reprezinta o serie de interviuri si convorbiri ale lui Nicolae Breban, tinzand spre conturarea unei profesiuni de credinf& i arte poetice. Tot in 1994 este publicat volumul-interviu Confesiuni vio- lente, realizat de Nicolae Breban impreun’ cu scriitorul Constantin Iftime.Nicolae Breban, Bunavestire © Geneza si aparitia romanului Redactat in perioada decembrie 1972 - mai 1973, romanul Bunavestire aparc cu intarziere, abia in 1977, la Editura Junimea din Iasi. Istoria legat& de publicarea romanului, blocat in pragul editarii din motive extraliterare, avea si-i marcheze ulte- rior, pentru o buna perioada de timp, si receptarea. Aparitia tarzie a Buneivestiri a fost intampinat& cu atacuri violente in presa literara (in special in revistele ,,Sapta- mana” si Luceafétrul) si in cea partinicd (,,Scanteia”). O cronic& elogioasa a lui Nicolae Manolescu in revista ,Roménia literaré” nu a facut decAt s& intefeasca aceste atacuri furibunde ale denigratorilor carfii. Aceast& ,,intampinare” a Buneives- tiri s-a dovedit a fi rodul unei duble deforméri de perspectiva. Initial, i s-a aplicat cir{ii o ,,cheie” politica, datorita problemelor de atitudine politic’ ale autorului, apoi ideile unora dintre personaje au fost luate drept idei ale autorului. Distanta in timp a adus unele clarifictiri necesare pentru interpretarea din punct de vedere artistic a uneia dintre cele mai discutate si mai controversate carfi din literatura noastré postbelica. @ Rezumat Primul cadru de desftisurare a actiunii este stafiunea Sinaia, unde isi petrece concediul de odihna (cu bilet ,,prin sindicat”) personajul principal al romanului, Traian Liviu Grobei. Insignifiant functionar (merceolog) din sudul Banatului, ale c&rui insusiri par a tinde spre insisi ideea de ,,medie”, Grobei cauté aspectele instructive” ale tuturor activitatilor — chiar si ale celor din concediu. Trage cu coada ochiului, cu o secret& invidie, spre tot felul de persoane apartinand unei categorii sociale mai ras&rite, ceea ce le confer o siguranfa de sine la care Grobei nu poate n&zui inc’. Mesagera unei astfel de lumi este frumoasa Lelia-Haretina Crainiceanu, al c&rei profil aristocratic il atrage pe Grobei. Cei doi ajung s% se cunoasca, s facd plimbari impreuna in urma eforturilor timide, sténgace, dar de o neobignuit& tena- citate, ale lui Grobei. Lelia se dovedeste a fi la fel de ,,provinciala” ca si Grobei, ins frumusefea pare a-i indreptiti aspirafiile spre lumea celor ,,alesi”, a indivizilor cu masini luxoase, vile si aere aristocratice. In realitate, eroina, de o feminitate lenesa, felina, se afl in cdutarea unui ,,st&pan” al ,,destinului” ei, Crede a-l fi gisit printre acei privilegiafi ai stafiunii intrezdriti si de Grobei, insa din aceast aventura nu se alege decat cu o tentativa de viol. Deocamdat resemnata, se intoarce spre m&runtul $i plictisitorul Grobei, un curtezan pe care il disprefuieste, dar il accept’ in calitate de logodnic oficial, gata sa fie prezentat atat familiei, ct si intregului oragel de provin- cie a carui ,,stea” era frumoasa Lelia. Tenacitatea lui Grobei se dovedeste a fi o calitate decisiva in ochii parintilor Leliei, cucerifi de cel ce pare h&rizit rolului de logodnic oficial, putin ridicol deoarece in oragul natal al Leliei toaté lumea stie c& logodnica este implicata intr-o alti aventura sentimental. Vizitele lui Grobei la familia Crdiniceanu se desfasoara mai mult in absenfa Leliei, aflaté in continuare in cfutarea unui ,,st&pfn”, pe care acum crede a-l fi gasit in persoana lui Migu Cérstea, vedeta masculina a oriselului,Nicolae Breban, Bunavestire inginer silvic $i Don Juan, De data aceasta Lelia se insala mult mai grav; cuceritorul Cérstea di dovada de lagitate sentimental si, temandu-se de iubirea posesiva a Lelici, se elibereaza de legitura ce risci si devind acaparatoare, pundnd in scend un viol de care Lelia nu mai poate sciipa, asa cum scApase odata, la Sinaia, Singura solutie salvatoare pentru Lelia pare a fi Grobei, ins& acesta, petrecdn- du-si timpul in compania familiei Crdiniceanu, sufer’ o transformare radicala. Destinul ii joacd o festa sau, mai bine zis, niste zei nduci, plictisifi si apatici ii »scuipa” in paginile unui album de familie (al Criinicenilor) marea carte a des- tinului. Aceasta carte a destinului este fotografia, pufin cam stears4, a unchiului fru- moasei Lelia, Mihai Farca. Desi inifial nu realizeaza mai nimic din ce i se pregateste — nu igi explic& de ce privirea sa este magnetic atrasi de acea fotografie veche si stearsi — Grobei incepe sa se intereseze din ce in ce mai insistent, parcd impotriva propriei vointe, de soarta personajului din fotografie, Af c& murise cu ani in urma, dupa o viafa ratata din pricina propriilor ciudafenii. Destinul straniului personaj se deapana in fata ochilor lui Grobei prin intermediul unor intamplari povestite de parinfii Leliei, apoi prin citirea unor scrisori ale lui Farca insusi. Eternul student si ofiterul fri vocatie Farca se releva a fi, printre randurile documentelor si evocarilor, profetul unei noi religii, inventaté de el insusi, apoi impusi celorlalti, ca un antisistem, o doctrina eclectic (asemeni formatiei lui Farca, formatiei lui Grobei), in care descoperitorul ei credea ins& cu necurmat fanatism. Antiumanist4, intemeiata pe ideea negatiei totale, religia lui Farca isi cucereste totusi adepfi inc& din timpul viefii profetului ei. Adepfi respinsi cu violenja celui ce nega insisi ideea de atasament, de credinfa. Dupa ce ascult relatarile privitoare la Farca, Traian Liviu Grobei (care se mai numeste si Ioan) afla ci o ,,arhiva” a defunctului se afla la Vatra-Dornei, oras unde unchiul Leliei murise, find ingrijit cu devotament de © matus&, precum si de o fanatic adulatoare, Petronela, pe care Farca o numeste in scrisorile sale (pe care i le dictase chiar Petronelei) ,,femeia-oaie”. Atras irezistibil de imaginea lui Farca, Grobei dispare din preajma familiei Crainiceanu, o abandoneaza pe Lelia si se dedica arhivei de la Vatra-Domei, pe care matusa lui Farca si Petronela, in general extrem de suspicioase fat de vizitatori, i-o pun la dispozitie ca unui ,,ales”, un predestinat apostol al raposatului Profet. Para- doxal, Lelia, care inifial il acceptase pe Grobei cu indiferen{a, apoi din disperare, ajunge s&-i reclame prezenta, si-1 caute. Ajunge chiar sa-1 iubeasc& in momentul in care Grobei 0 abandoneaza — acesta este momentul in care Lelia recunoaste in el adevaratul ,,st&pan”. Locul adevaratei intalniri si impliniri a relatiei dintre Grobei si Lelia este Blajul. Aparent cel mai prafuit, mai ponosit orisel de provincie proaspat indus- trializat, Blajul are in reveriile lui Grobei (unele povestite in scrisori trimise Leliei in timpul logodnei) o alta existenté — de ,,cetate celestd”’, cu alei de resedin{a senio- rial, unde se intdlnesc strilucifi prelafi, discipoli ai lui Ignatiu de Loyola. Aici isi releva Grobei noua fafeta existentiala, de ,,Stapn”, care continua, de fapt, si coexiste cu cealalta fafet&, a sténgaciului, plicticosului merceolog, La Blaj, Grobei ii vorbeste Leliei despre abia sugerata, in scrisorile de dragoste, idee de predestinare aNicolae Breban, Bunavestire c&utarii unui ,,Stipan” absolut, a ,,Zeului”. Tainica predestinare fi este sugerata erou- Iui de imaginea tatilui, si el cfndva seminarist la Blaj, oray ,,profan” si ,cefate celesi@”, loc al cdutarii ,,Stapanului” absolut. Dupa aceasté intalnire aductitoare de implinire, dar si de desp&rtire de Lelia, Grobei se dedic& total studierii arhivei lui Farca, mare cititor de almanahuri, de publicaii pseudostiinfifice si pseudofilosofice (asemeni lui Grobei cel dornic, si la Sinaia, de ,,instruire”). Prezenta sa la Vatra-Dornei atrage alti atori, mesageri ai unei organizatii ce incearca sA adopte religia raposatului Farea. Vizita la Cluj (sediul noii organizatii) fi dovedeste lui Grobei ca adepfii religiei noi erau pe punctul de a constitui 0 asociatie cu scopuri politice, in care se dau lupte pentru putere si care incearca sa si-] anexeze pe Grobei ca ,,lider spiritual”. Toate acestea contravin prin- cipiilor lui Farca, antisistemice, antiorganizatorice prin definitie. $i contravin ideii unice a lui Grobei — de a se dedica lui Farca, nu de a-l inlocui. O ultima intalnire cu Lelia il readuce in scend pe Grobei cel de odinioara si explicd renuntarea la cea cucerita si mult iubitd, la viata obisnuita, prin opfiunea pentru viata asceticd, devotata religici lui Farca. Este si ultimul ,,avatar” uman al personajului. Optiunea, mai presus de mediocrul ,,sine” al merceologului, va ajunge s& devoreze acest ,,sine”. Grobei, cufundat din ce in ce mai mult in arhiva lui Farca, incepe s& se confunde cu insisi ideea de ,,arhivé”. Apoi el incepe si fie identificat cu spiritul tutelar al arhivei, ,,Maestrul”. intalnirea finala cu membrii organizatiei si ,comunicatul” prin care Grobei dizolva aceast& organizatie si fi exclude pe cei care doreau sa transforme noua religie in sistem politic este o incercare de a se pastra viu spiritul religiei lui Farca, aceea care se refuzd osificdrii si reificarii in orice sistem. Limbajul ,,comunicatului” arati ci Grobei devine ,,stipdn”, cu putere de decizie si forta de a se impune: in textul citit si in atitudinea lui Grobei pare a se fi meta- morfozat insusi Farca. in cele din urma, imaginea lui Grobei (discipolul, ,Apostolul”) incepe sa se identifice si s& se confunde, in ochii adepfilor, cu imaginea ,,Maestrului” (,,Pro- fetului”) Farca. Spre sfarsitul viefii ajunge s& i se spuna ,,Maestru” celui ce moare la »varsta profetilor”, facdnd prozeliti fara s& vrea, fiind confiscat de o ,,imagine”, el care, pe urmele lui Farca, respingea ideea de infepenire in imagine, in sistem $i wefigie”. Parca speriat de cantitatea de ,,viu”, de ,,viafa” infuzat’ personajului su, auto- rul intervine in text, metamorfozat in personaj al propriului roman, si il ,,ucide” incd © data, ritualic, ,,in efigie”, pe Grobei, asigurdndu-si cititorii c& acesta a fost o »papusé de lemn”, o creatura de hartie. Este ins prea tarziu: Grobei a prins deja viata in ,,romanul literaturii”, @ Piste de lectura O prima perspectiva a asimilat acest roman categoriei ,,utopiilor negre”, atat de frecventa in romanele secolului nostru, ce-si proiecteaz4 imaginea ,,in negativ” in special in sfera politicului (daca ar fi si luim in considerare doar creafii precum 1984 de George Orwell sau romanul lui Cinghiz Aitmatov, O zi mai lunga decdtNicolae Breban, Bunavestire veacul). Scriere impanzité de categorii negative, Bunavestire nu este ins doar o antiutopie. Miturile fundamentale sunt recitite, reinterpretate, aplicate ,,realita{ii” cotidiene intr-o perpetua negare si destructurare, care marcheaz dramatic lungul drum al caut&rii ,Eului”, ,,Tatalui”, ,Stapanului” (tema recurent& in creatia lui Nicolae Breban). Fervoarea negatiei, ironia, subminarea cunoscutelor si osificatelor structuri nu face decat s& traduca o alta fervoare — cea a necesit&tii unei afirmatii. Citit (si posibil de citit) ca un roman ,,realist”, Bunavestire isi intensificd impactul asupra unui ,,real” etern uman prin dublul mitic si simbolic al personajelor si intamplarilor in care acestea sunt angrenate, Grobei este un marunt merceolog banéfean, dar si apostolul unei noi religii; el este si o imagine ,,rasturnat&” a unui Christ, a unui ,,Fiu” ce incearcd zadarnic s& se intrupeze din imaginea unui ,,Tat&” (,Zeu”, ,,Stapan”). Zadarnic, deoarece imaginea ,,Tatilui” este mereu cAutati si niciodat& gasita. In cele din urma este asumat’ doar ciutarea. Ceea ce pare a fi, la un moment dat, imagine a ,,Tatilui”, se dovedeste a fi doar ,,imagine” goala. intepenita in efigie, ea stérneste doar idolatria sterila. C&utarea se dovedeste ins& a fi una creatoare, stimulatoare fafa de viata si ,,viu” (opusa reificarii in efigie, aducdtoare de moarte). Aici, in parcursul cdutarii, perso- najele si lumea lor isi releva adevarata coerenta de destin si reala personalitate aflata (dupa cum observa Nicolae Manolescu) sub semnul centaurului. Astfel, personajele brebaniene isi traiesc jumatate din existenta in realitate, jumatate in mit. in cazul Buneivestiri ele evolueaza intre kitsch gi tragic, intre Apocalipsa gi ridicol. (Ruxandra IVANCESCU)