1

EURITMIA – MODALITATE DE EXPRIMARE ARTISTICĂ

A PREŞCOLARILOR ŞI ELEVILOR

Lector univ. dr. Aducovschi Daniela

Conf. univ. dr. Stoica Alina
Departamentul de Educaţie Fizică şi Sport
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Universitatea din Bucureşti

Cuvinte cheie: euritmie, vers, muzică, mişcare, armonie, simbol

Summary
Eurhythmy is an art that wants to express the language and sound through movements.
It’s first elements were first borned in 1911-1912 with the help of Rudolf Steiner, founder of
anthroposophie(antroposofie).There were other sciences that developed during the past few
years as the science developed itself in: scenic, pedagogical and curative/remedial eurhythmy.
Scenic eurhythmy artistically introduces each new concepts or new skills to be discovered
and developed. Eurhytmies itself is an art: it uses the body as a visual representation along with
the language, the music and the singing that create the atmosphere. It points out the music
intervals and tones( the harmonics) and the sound through a falling expresive movement of the
arms, palms and body in a dinamic structure.
It’s second nature is the didactical one that is willing to streghthen the child according to
Waldorf’s techniques. During eurhythmy classes/lessons children make up stories or happenings
through meaningfull movements. As they grow up they master the ability of controlling their
gestures and passes on specific rhythms and special moves.
There is also a third field/domain developed from eurhythmy – the remedial one – which
has its own concepts and figures that are used in treating different defficiencies.

Introducere

La greci, cuvântul euritmie era considerat un termen principal, alături de armonie şi simetrie.
După dicţionarul limbii române, euritmia reprezintă îmbinarea armonioasă a elementelor
componente ale unei opere (sunete, mişcări, linii), funcţionarea regulată a unei activităţi organice
ritmice, sinteză a gimnasticii şi dansului, cu acompaniament muzical sau vorbit.
Cel care a pus bazele acestui mod de exprimare este Rudolf Steiner (1861-1925), om de
ştiinţă, artist şi filosof austriac, întemeietorul antroposofiei (ştiinţa sufletului).
Euritmia este o formă de mişcare frumoasă, care completează strădania metodicii Waldorf de
a introduce artistic fiecare conţinut, fie el noţional sau de formare a deprinderilor.
Euritmia artistică a fost dezvoltată de Marie Steiner. Instrumentul ei de exprimare este corpul
omenesc, la care cântă sufletul, întregul trup devenind mijlocitor al expresiei artistice. Fiecare vocală,
consoană şi nuanţă a cuvântului, a vorbirii, fiecare notă muzicală, interval sau acord muzical are o
mişcare intrinsecă, ce este relevată printr-un gest euritmic.
Euritmia poetică este „vorbire vizibilă-în spaţiu”.
Euritmia muzicală este „cântare vizibilă-în timp”. Vorbirea şi cântul sunt două posibilităţi de
exprimare a sufletului omenesc. În acest sens, euritmia este „revelaţia sufletului omenesc”.
 2

Euritmia se poate interpreta cu sau fără acompaniament muzical. Acesta urmăreşte

conturarea atmosferei de fond a poeziei, fără ca euritmia să se încadreze riguros în metrică şi
linie melodică, întocmai ca dansul.
Subliniem că euritmia nu trebuie înţeleasă ca o funcţie a talentului, ci este un mijloc
artistic cu baze solide de studiu, reprezentând o problemă de disciplină şi metodă.

Euritmistul relevează, prin mişcare, legităţile obiective ale vorbirii, ale muzicii şi nu
impresiile lui subiective. El se concentrează să redea forţele creatoare pe care autorul le-a folosit
în momentele de inspiraţie.
A doua latură a euritmiei este cea didactico-pedagogică. În timpul orelor de euritmie,
copiii mici interpretează prin mişcări sugestive întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei
dobândesc abilitatea de a-şi controla gesturile braţelor, formele de deplasare si reusesc să dea
formă, prin mişcarea braţelor şi a picioarelor, unor ritmuri, unor sunete care cer gesturi specifice.
Al treilea domeniu al euritmiei – cel terapeutic – latură de sine stătătoare, folosită în
tratarea diferitelor deficienţe, nu face obiectul nostru de studiu.
S-au dezvoltat mai multe ramuri ale euritmiei: poetică, muzicală, cu bastoane, cu mingi,
artistică, pedagogică, curativă.

Trupul omenesc este templul sufletului şi al spiritului. Acestea locuiesc templul pe

parcursul vieţii omului. Sufletul plăsmuieşte vorbirea şi cântul prin intermediul laringelui, unul
dintre cele mai nobile organe, căci prin poarta lui se relevează cuvântul, cuvântul originar
pierdut. În euritmia poetică trupul întreg devine laringe deoarece membrele realizează în mod
vizibil aceleaşi mişcări pe care le săvârşeşte invizibil laringele în timpul vorbirii.
Euritmia, pe scenă, cu decoruri adecvate, regie, costume se simte la ea acasă. În şcolile Waldorf
euritmia este obligatorie pe parcursul celor 13 ani de studiu.” (euritmia.go.ro)

Studiul de bază al euritmiei durează 4-5 ani şi are ca scop câştigarea treptată a capacităţii
de a stăpâni trupul, aşa cum un student care cântă la un instrument muzical învaţă să-l
stăpânească în mod virtuos după o perioadă de timp.
După Stoenescu (1985), pregătirea trebuie să cuprindă o parte generală de pregătire
fizică, o parte de pregătire tehnică de bază şi pregătirea specială.
Din categoria exerciţiilor de pregătire fizică generală intră exerciţiile din gimnastica de
bază, exerciţiile profilactice şi corective pentru o ţinută corectă, exerciţiile acrobatice şi
semiacrobatice, exerciţiile de fitness cu aparate, obiecte şi partener pentru dezvoltarea
armonioasă.
Pregătirea tehnică cuprinde elemente din gimnastica artistică, ritmică, aerobică, dans
clasic, dans contemporan, dans de caracter, dans de societate.
Pregătirea specificăcuprinde mimica (expresie facială), mijloace de expresie prin gest şi
atitudine, pantomimă, dansul de expresie (mijloace colaterale)
Pentru îmbogăţirea repertoriului şi formării unei mimici variate se pot folosi ca mijloace
ajutătoare:
- vizionarea expoziţiilor de pictură, sculptură şi artă vizuală
- prezentarea unor materiale didactice în care să fie redate expresii diferite ale unor
personaje
- studiul în oglindă, pe perechi şi în grup
- teme muzicale cu redare a expresiei faciale
 3

- teme mimice la comanda profesorului care să contrasteze între ele (bucurie-tristeţe,

frică-îndrăzneală, dragoste-ură)
Pentru ca pregătirea să fie completă, fiecare lecţie trebuie să urmărească îndeplinirea unor
sarcini care să se adreseze pregătirii diversificate, asigurând executanţilor o pregătire tehnică
adecvată, necesară evoluţiei artistice pe scenă cu această formă de comunicare pretenţioasă –
euritmia.
Pentru cei mici la ciclul primar se folosesc elemente simple din pregătirea specifică.

1. Utilizarea elementelor de euritmie poetică

- exerciţii de contracţie şi expansiune;
- utilizarea poeziilor sau a unor fragmente poetice a unui basm în care sunt folosite
creativ gesturile vocalelor şi ale consoanelor.
2. Utilizarea elementelor de euritmie muzicală
- exerciţii de ritm şi de păşire
- exerciţii de alternanţă între ritmuri lente şi ritmuri alerte
- piese muzicale cu predominanţă armonică a intervalului de cvintă
- exerciţii de urmărire a liniei melodice
3. Dezvoltarea capacităţii de orientare în spaţiu – formarea unei imagini interioare coerente cu
privire la propriile dimensiuni spaţiale
- exersarea elementelor simple de formă (ex. dreapta, curba, optul fără intersecţie,
spirala, cercul) pentru a reda imaginativ situaţii din basm
- exerciţii de coordonare a membrelor cu suport poetic sau muzical adecvat
Sugestii metodologice
Lucrul cu copiii se desfăşoară în mare parte în formaţie de cerc, pe perechi, în jurul unui
punct, cercuri concentrice în perechi. Mişcările euritmice vor fi învăţate de aceştia prin imitaţia
mişcărilor profesorului. În general elementele ajutătoare dintre cuvânt şi muzică se află în sfera
basmelor, animalelor şi păsărilor, a naturii. Poeziile trebuie alese cu grijă şi interpretate cât mai
sugestiv prin mişcare. De aceea ele trebuie să conţină cuvinte pe care să le înţeleagă şi să le poată
interpreta. Exemplu de poeţi: Otilia Cazimir, Petre Ispirescu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi,
George Coşbuc, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, etc.
Pentru euritmia muzicală putem să alegem piese din folclorul românesc, cântece pentru copii,
gen „Cutia muzicală”, piese preclasice şi clasice.
În ciclul liceal, elementele tehnice specifice sunt mai bogate, cu un grad mai mare de
abstractizare.
1. Operarea cu tehnici euritmice în abordarea relaţiei corp-psihic
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Combinarea adecvată a proporţiilor, în - Tehnica Delsarte (statica, dinamica,
relaţia mişcare-ritm-culoare-sunet semiotica)
1.2. Identificarea diferenţelor dintre gestul - Tehnica Laban (spaţiul, timpul, greutatea,
reflex şi gestul impus intensitatea)
- Elemente de exersare a observării din
exterior (cu ajutorul oglinzii) şi a refacerii
mentale a imaginii
 4

1.3. Operarea cu tehnici de improvizaţie în - Elemente de exersare a improvizaţiei

relaţionarea mişcării cu sunetul individuale şi de ansamblu, pe teme
1.4. Armonizarea propriei identităţi cu propuse de profesor sau de elevi (întrebări,
ansamblul identităţilor grupului în care răspunsuri)
evoluează elevul, studentul - Elemente de joc pe fraze scurte şi,
progresiv, mai lungi, combinând în
proporţii armonioase mişcarea ritmică,
sunetul şi culoarea
2. Exprimarea prin limbaj artistic specializat a sentimentelor şi a ideilor
curriculum diferenţiat – la filiera vocaţională, profilul artistic, specializarea Arta actorului
clasa a IX-a

Competenţe specifice Conţinuturi

2.1. Redarea expresivă a dispoziţiilor sufleteşti,
prin mişcare şi prin sunet
2.2. Corelarea ritmului interior cu
semnificaţiile textului literar
2.3. Identificarea relaţiei expresive dintre corp,
costum şi personaj, din punct de vedere al
expresivităţii
2.4. Corelarea mişcării cu spaţiul opac şi cu cel
transparent
- Elemente de mişcare integrate frazelor
literare şi muzicale date
- Corpul – instrument de redare a ritmului
sonor (muzical sau literar)
- Elemente de exersare a comportamentului
gestual raportat la costum
- Elemente de exersare, pentru stabilirea
raporturilor dintre corp şi spaţiul teatral

Sugestii metodologice

Recomandările metodologice privind demersul didactic, în cadrul disciplinei euritmie,

sunt bazate pe câteva principii:
- abordarea progresivă a elementelor de tehnică specifice, în acord cu particularităţile de
vârstă;
- realizarea armoniei dintre fizic şi psihic, pe baza aprofundării autocunoaşterii;
- accentuarea dimensiunii creative a demersului didactic, în vederea dezvoltării
personalităţii artistice a elevilor.
Orele de studiu vor fi structurate pe două coordonate: exerciţii propuse de profesor şi
improvizaţii pe teme alese de către elevi. Cele două direcţii au ca scop însuşirea de către aceştia a
unei game diverse de mijloace de expresie şi dezvoltare a creativităţii lor.
Exerciţiile de mişcare trebuie să cuprindă progresiv elemente din ce în ce mai complexe,
pentru dobândirea tehnicilor care să permită exprimarea cu uşurinţă şi cu precizie a stărilor şi a
ideilor, a acţiunilor şi a situaţiilor teatrale. Pentru dezvoltarea expresivităţii corporale, se va pune
accent atât pe tehnicile specifice, cât şi pe corelarea acestora cu rostirea textului dramatic, cu
spaţiul scenic, cu ambientul sonor şi cu cel scenografic.

Bibliografie
Euritmia, curriculum diferenţiat pentru clasa a IX-a Filiera vocaţională, profil artistic
Specializarea: Arta actorului, aprobat prin ordin al ministrului nr. 5006 / 14.10.2004
 5

Euritmia, programă şcolară pentru clasele I - IV, alternativa educaţională Waldorf

Stoenescu, G., Euritmia, formă artistică de exprimare, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1985
www.euritmia.go.ro/prezentare

Rezumat

Prin definiţie, în general, euritmia semnifică îmbinarea armonioasă de sunete, cuvinte,

linii, proporţii, generând echilibru compoziţional, important pentru actul artistic. În contextul
studierii, în scopul formării complexe a unor competenţe interpretativ-artistice, prin euritmie se
are în vedere:
- dezvoltarea expresivităţii corporale, a capacităţilor de redare a dimensiunilor
spaţio-temporale, a raporturilor armonizate dintre mişcare, ritm, sunet şi culoare;
- conştientizarea relaţiei corp-psihic.
Euritmia este o artă care îşi propune exprimarea vorbirii şi sunetelor prin intermediul
mişcării. Primele elemente de euritmie îşi au originea în 1911-1912, fiind compuse sub
îndrumarea lui Rudolf Steiner, întemeietorul antroposofiei. În funcţie de scop s-au format în timp
mai multe ramuri ale euritmiei: euritmie scenică, pedagogică şi curativă.
Euritmia scenică introduce artistic fiecare conţinut noţional sau de formare a
deprinderilor. Euritmia însăşi este o artă: reprezentarea vizibilă, instrumentul este corpul uman
iar vorbirea, muzica şi cântatul sunt elementele care creează atmosfera. Ea aduce în faţa ochilor
intervale, tonuri muzicale, sunete rostite printr-o curgătoare şi expresivă gestică a braţelor, a
palmelor şi a corpului, într-o unitate dinamică.
A doua latură a euritmiei este cea didactico-pedagogică, fortificând copilul întreg, aşa
cum este el privit în pedagogia Waldorf. În timpul orelor de euritmie, copiii mici interpretează
prin mişcări sugestive mici întâmplări sau povestiri. Pe măsură ce cresc, ei dobândesc abilitatea
de a-şi controla gesturile braţelor, formele de deplasare prin paşi pe anumite ritmuri prin gesturi
specifice.
Există şi un al treilea domeniu al euritmiei – cel terapeutic – latură de sine stătătoare,
folosită în tratarea diferitelor deficiente.