1. My mother was not dying. She kept lying in bed.

It was no one to wash us in the

riverbed. My father had grown the beard. His cheeks were darkener. Now was my
father that had begun to look like his eyes were going in the bottom of his head.
The field, as long as wandered it, was full of hills. Each hill had its name. One
could plow and sow over the hill. In the autumn, before the snow fell in, when we
carried the horses at the drinking fountains, towards the vineyard, we found the hills
carved on the lap with the shovels or pieced with iron. Rumor had it that under those
hills one could find hidden money. Several hills were ravaged. No money was found,
but instead under those hills were found spears, spurs, helmets, human and horse
bones. One day perhaps, some lucky man should find the hidden treasures.
It is one particular hill on the field out of Turnu. Long ago, it was there in the hill
cold Furnicii, that were found wine skins filled with gold pieces, with zlotys and bucks.
After the rebellion, a gentleman came in the village, with a cab that had the basket
raised. The horses had black harness and ringing bells around their neck that
sounded. He climbed down from his cab and had the drum to be drummed and the
people to be called to the village hall. Because it was Sunday and people didn’t had
to work, in the moment that the drums called everybody gathered around. The small,
thick gentleman was leaning on his walking stick. He announced people that a new
bank was established in Turnu, called Furnica Bank. Who needed money must sign a
document, put in a guarantee and name the amount of cash needed. At Furnica
Bank it was plenty of money… The gentleman climbed into his cab and the
coachman whipped the hoses. The cab walked away up Calmatui to bring further the
happy news.
The village was boiling because of the news. Everybody needed money. But a
mix-up was in the middle. Not everybody knew how to sign the documents. The
gentleman with a walking stick, that called himself Saveanu, had said it outrightly.
- Only those who knew to sign the papers could get the money from Furnica…
The turmoil didn’t take long. The notary Stanescu promised to teach people how
to write their name on the paper- for those who wanted to learn…
In the village hall was placed a big table. They put the wad of sheet on it.
Someone brought an inkwell and several pens in which new nibs were sticked.
People were given chairs.

2. Catherine
O poveste
Prezentarea cititorului a personajelor principale ale povestirii
În acea periodă renumită a istoriei, când secolul al XVII-lea (după o serie de certuri,
ucideri de regi, reformare, republicanizare, restabilire, re-restabilire, dramatizare,
scrieri de predici, Oliver Cromwell-izare, Stuart-izare, Orang-izare, pentru a fi mai
concreți) s-a scufundat în eternitate, pentru a face loc desfrânatului sec. XVIII; când
domnul Isaac Newton a fost reprezentantul Trinității, și domnul Joseph
AdissonComisar al Curții de Apel ; când genialul judecător care se îngrijea de soarta
poporului francez își epuizase toate cărțile valoroase din mânecă și adversarăă săi
începeau să toarne propriile atuuri; când Spania avea doi regi preocupați veșnic să
fugă unul de celălalt; când Anglia avea o regină cu asemenea miniștrii pungași cum
nu se mai văzuseră până atunci și nici chiar până în zilele noastre și un general cu o
personalitate extrem de controversată, fiind văzut atât drept cel mai mare zgârcit, cât
și cel mai mare erou al lumii; când doamna Masham nu-i dislocase încă nasul
doamnei Marlborough; când oamenilor li se tăiau urechile din cauză că scriau
pamflete politice prea blânde și un număr foarte mare de peruci tocmai pomădate și
figura lui Louis cel Mare în timp ce era depusă în spatele cortinelor, în vederea
eliberării, și care se putea observa că arată mai lungă, mai bătână și mai jalnică în
fiecare zi ce ...

În ceea ce privește anul 1705, adică în timpul glorioasei domnii a Reginei Anne, când
au existat anumitepersonaje, și au avut loc o serie de întâmplării, care din moment
ce încă sunt în concordanță cu stilul și gustul în materie de modă, din moment ce a
sunt parțial publicate în „Calendarul Newgate”, din moment ce sunt (după cum se va
vedea îndată) destul de josnice, încântător de dezgustătoare și în același timp
extrem de plăcute și patetice, își justifică în mod corespunzător locul aici.

Și deși se poate afirma, cu o importantă manifestare a rațiunii, că personajele

încântător de dezgustătoare și admirabil de josnice au fost deja elogiate abil în
repetate ocazii de către anumiți scriitori cunoscuți ai epocii prezentate (și firește ai
celei viitoare); deși pentru a cinsti urmele nemuritorului Fagin e nevoie de un geniu
de o extraordinară măreție și urmărirea redescoperirii târzii, dat totuși nemiritoare a
lui Turpin, renumitului Jack Sheppard sau a generalului Duval, deși imposibilă, dacă
nu chiar o încălcare sau poate o indicație inutilă de rea-voință față de cea de-a opta
poruncă; deși pe de o parte poate fi afirmat faptul că doar cei veșnic bufoni ar
îndrăzni să atace subiecte deja abordate precum bărbații cu adevărat merituoși, pe
de altă parte, faptul că aceste subiecte au fost descise atât de amplu, încât nimic nu
mai poate fi a adăugat în ceea ce le privește; în al treilea rând (permițând, de dragul
argumentării, al treilea rol al aceleaiași figuri de stil), că publicul a auzit atât de mult
despre ele, încât a devenit destul de saturat de subiectele privind pungașii, hoții,
ucigașii și deținuții din închisoarea Newgate adunați laolaltă- deși toate aceste
obiecții pot fi la îndemână și fiecare dintre ele este nemeipomenită, totuși avem de
gând să mai analizăm câteva pagini din„Vechiul Calendar Baily”, pentru a încânta
publicul cu încă un proiect din Stone Jug: totuși să mai auzim un pic despre
obstacolele înfruntate în plimbările prin Oxford Road, despre conversația anostă a lui
Jack Ketch și să spânzurăm împreună cu el gâtul bolnavilor la finalul poveștii, a lui
sau a noastră.

Îl anunțăm pe cititor în mod sincer , că îi vom stârni plăcerea cu câteva asemenea

scene de ticăloșie, ucidere și alte moduri de provocare a suferinței, așa cum nu se
vor mai găsi nicăieri altundeva, nici măcar în _; dar nu facem comparație cu nimic
altceva, deoarece aceste comparații sunt respingătore.

Atunci, în anul 1705, fie că Regina Angliei s-a simțit într-adevăr puternic alarmată de
anunțul că prințul Franței va ocupa tronul Spaniei sau fie că fost atașată sentimental
de...