Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • 39 Diagnosticul de Laborator Al Infectiilor Cauzate de Micop-7144

    Uploaded by

    Bîtcă Mădălina
    7 views6 pages
    hjkl

    Original Title

    39_Diagnosticul_de_laborator_al_infectiilor_cauzate_de_micop-7144 (1)

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    hjkl

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    7 views6 pages

    39 Diagnosticul de Laborator Al Infectiilor Cauzate de Micop-7144

    Uploaded by

    Bîtcă Mădălina
    hjkl

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 6
    39 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL NFECTIILOR CAUZATE DE MICOPLASME 39.1. DATE GENERALE 39.1.1. O minidefinitie Micoplasmele sunt bacteri delimitate numai de 0 membrana trilaminatA i lipsite de perete celular rigid ca si de informatia genetica necesara sintezei precursorilor specifici pereteluis s independente de formele L bacteriene; «= foarte mici si polimorfe; care cultiva pe medi acelulare, iar cultura este inhibata de anticorpii specific. Se inmulfesc Intr-un ciclu care include, alternativ, elongarea si fragmentarea unor forme filamentoase in forme cocoide si diviziunea acestora (figura 39.1). Sunt rezistente la inhibitori ai sintezei peretelui bacterian (e. g. penici 39.1.2. Repere taxonomice Sub denumirea generica si comuna de micoplasme infelegem, de fapt, un intreg ordin, Mollicutes, care cuprinde patra familii, dintre care singura cu interes medical demonstrat este familia Mycoplasmataceae. De aceea 51 noi, in acest capitol, vom restrange sfera denumirii comune de micoplasme la familia Mycoplasmataceae, care are dou genuri: ‘Mycoplasma si Ureaplasma. Pentru simplificare vom reine numai c& principala diferent dintre Mycoplasma si Ureaplasma este capacitatea celor din urma de a utiliza ureea ca sursa de energie. 39.1.3. Habitat Din cele aproape 80 de specii de Mycoplasma, gazduite de cele mai diverse ver~ tebrate, omul gazduieste numai 10 specii din care doar trei sunt patogene (tabelul 39.1). Dintre cele 3 specii de Ureaplasma, una singura, U.urealyticum este gizduit in caile urogenitale, canalul anal si cavitatea bucala. 316 Tabelul 39.1. Specll de Mycoplasma gazduite de om eee ee oe = = | acjormentane “Tracts ropenial neon = as a : ee ee | ee a : 39.14. Pactori de patogenitate Adezinele fixeazimicoplasmele virulente pe acidul sialic din_glicoproteinele membranare ale gazdei. Rol de adezind la M.pneumoniae il are proteina Pl aglomerata in «boneti» la extremitatile formelor filamentoase. La M.genifalium si alte micoplasme adezina apare dispusa tot la extremitaji, dar ca spiculi asemanatori cu ai mixovirusurilo. ‘Adezivitatea unor micoplasme patogene se reflecta direct in capacitatea lor de hemadsorbjie (fixarea hematiilor pe suprafata micoplasmelor). Contactul intim al micoplasmelor cu membrana citoplasmic’ favorizeaz’ schimburi moleculare reciproce, care prejudiciaza celula gazda. Astfel M.pneumontae inhiba catalaza celulei gazda. De aici decurge peroxidarea lipidelor membranare cu efecte citotoxice directe: ciliostaza, cilionecroz, exfolierea epiteliului respirator urmata de un proces inflamator acu. Determinangi antigenici comuni ai micoplasmelor cu antigeni tisulari declanseaz raspunsuri autoimune: e. g. comunitatea antigenica Intre M.pneumoniae si creierul sau pulmoaul uman, hematii etc. In fine, unele micoplasme induc transformarea blastica a limfocitelor si pot produce fecte citotoxice prin raspuns imun celular. 39. -5. Receptivitatea la infectiile cu micoplasme Receptivitatea la infectiile eu M.pneumoniae este generals. Mycoplasma hominis, M.genitalium si Ureaplasma urealyticum sunt organisme condifionat patogene. Portajul lor apare postnatal, ca urmare a contaminarii in canalul de nastere, scade semnificativ pana la pubertate, pentru a creste postpubertar prin transmitere sexuala. Deficiente locale ale apararii antiinfectioase a tractusului urogenital deschid calea infectici cu aceste specii (e. g. infectii post-abortum, post-partum). La paciensi imuno- deficien{i si alte micoplasme comensale isi pot manifesta potentialul patogen. 317 Pig, 39.1. Mycoplasma pneumoniae, microscopic electronics a culturil n varvil de 6 zile; observa: flamente ‘amificae, antur! de elemente cocolde l celule cu exiremlgh balonrate (us). A/homins, clmematografiere in Contrast de faz a cultur; inceptind de la A, intervalele In minute sunt: 28 (B); 3,3 (C); 4,8 Dd: 5,9 (BD; 5,5 {ober ragmemaren mento nFrme cle; marker exe egal c10'm Gon sigs), Represenae schomarica & inalfrl lcoplasmelor pen fst binara sau elongare tn forme flamentoase, raficarea frag ‘memtaea acestora In forme cocoide (js dreapta, duph Bergey's Manual of Systematte Bacteriology, 1980) 39. Infectii cu micoplasme Infectia cailor respiratorii cu M.pnewmoniae poate evolua inaparent sau cu grade variate de afectare: de la nazofaringite si bronsite pana la pneumonii interstitial. Mecanis- mele si durata imunitajii sunt pusin cunoscute. Reinfeciti sunt posibile si au, de cele mal multe ori, manifestari mai zgomotoase datorité, probabil, reactillor de sensibilizare. Copii pana la S ani fac cel mai frecvent infectil inaparente sau un simplu catar respirator. Infectia la varste Intre 5 si 20 de ani evolueaza in proportic mai marc de 70% pneumonic. Com- plicatii apar prin extinderea infectici la urechea medie, sinusurile paranazale si pleura sau prin reactii de sensibilizare (anemii hemolitice, ectodermoza pluriorificiala, encefalit& sau Polinevrita). Insusi procesul pncumonic determinat de M.pneumoniae pare mai mult ex- presia unei reactii de sensibilizare decat a infectiei propriu-rise. Mycoplasma hominis si M.genitalium determina inflamatii pelvine (e. g. salpingite, abcese tuboovariene etc.), febre post-abortum sau post-partum, unele pielonefrite. Ureaplasma urealyticum determina uretrite nongonococice si uretroprostatite. Cauri unor uretroprostatite poate fi $i M.hominis, dar probele in acest sens sunt insuficiente. 318, 39.2. INVESTIGATIA ETIOLOGICA A INFECTIILOR CU MICOPLASME 39.2.1. Diagnosticul microbiologic ‘Numai putine laboratoare au experienta si dotarile necesare cultivari si identificarii micoplasmelor, rezultatele, de multe ori, fiind tardive. 39.2.1.1. Prelevate patologice Se examineaza, in functie de localizarea infectiei, sputa sau exsudatul nazofaringian; exsudat uretral, secretie dup’ masajul prostatei; urina; prelevate prin laparoscopic pelvina sau intraoperatorii (e, g. exsudat din trompele uterine, puroi din abcese, exsudat peritoneal), raclatul mucoase! uterine, 39.2.1.2. Microscopia directa Microscopia directa este fara valoare: coloratiile uzuale nu pot depista micoplasmele din cauza dimensiunii lor reduse, iar colorafia imunofluorescenta nu a dat rezultate satis~ facttoare. 39.2.1.3. Izolarea si identificarea rapa I. Izolarea micoplasmelor este favorizat’ de un inoculum bogat, insamanjat imediat dupa prelevarea probelor atat intr-un mediu difazic, cat si pe unul agarizat, Micoplasmele cultiv numai pe medii complexe tmbogatite cu ser de cal si extract de levura la care se adauga, drept sursa de energie, glucoza, pentru micoplasme, sau uree, pentru Ureaplasma, si rosu fenol ca indicator de pH. Acetatul de taliu (500 ug/mD, enicilina G (1000 UI/mb si amfotericina B (5 ug/ml) previn invadarea mediului de catre microorganisme contaminante cu crestere rapid. Mediile pentru U.urealyticum si ‘M.genitalium se prepara fara acetat de taliu, care inhiba aceste micoplasme. ‘Micoplasmele cu habitat uman, la izolarea din organism, sunt preferensial anaerobe. Culturile sunt incubate 1a 37°C tn atmosfera cu 95% azot si 5% CO2. rapa I. Cel putin 3 zile de incubatie, uneori si 14—21 zile, sunt necesare pentru a observa cresterea micoplasmclor: «= Placa cu mediu agarizat se urmareste sub stereomicroscop (25X— 100X), pentra a observa aparitia microcolontilor de Mycoplasma, cu diamctrul de 90-500 um, san de Ureaplasma, cu diametrul de numai 15— 60 4m. mtn mediul difazte virajul indicatorulut rosu fenol in domeniul acid (fermentarea glucozei de citre M.pneumoniae sau M,genitallum) sau alcalin (scindarea ureei de cAtre Ureaplasma) este semnificativ abia dupa 3—S zile. Virajul culorii in primele 48 ore este cauzat de contaminangi bacterieni. Etapa H11. In primoculturi pe mediu agarizat minusculele colonii de micoplasme pot fi confundate cu pseudocolonti formate de resturi celulare din inoculum, iar virajul mediului difazic poate avea si alte cauze, De accea izolarea micoplasmelor trebuie confirmata prin: 1 Repicare pe mediu agarizat. Numai coloniile de micoplasme genereaz’ colonii asemfndtoare: microcolonii cu centrul dens, opac, granular, incastrat in mediu si periferia transparent — aspect de «ou prajity (figura 39.2). 319 Tabelu! 39.2, Teste pentru identificares micoplasmelor izolate de le om Testu Jarone-|Mge-| me | a | atte] ae | acu) a | at, | Msa-| Ohare tumo- | sta- | Ao- | bucea-| cle | fer- | po- | ora-| pri | tiva- | alyti rae | ium | mi- | le | um | men-| phi- | le | ma- | sium | cum nis tans | tum tun Penne oe ool adel tel iametrucoloailor, we. = 90-100 6 4 kt FR #8 15 60 Se eee ee PH opum pemira cutvare 13-78 e i¢ «eae ela mw le |= 60-65 a ee ee ee ee Fermenares gluca7el ee a | Se ete t= |Scinderea weet"? S| Sle = |= le) Se | |S Arsininhidrolash -{-[-l-[-[-[-[.[- [- [- educorea tetrazolitu® + =| = [ope =/ =] =| = HHemaggordpa evocietor de | + | +] —[| —] +] —]-[+]-]-] + cobat™ {Se efectieaza inundand cu reactival suprafafa mediulul de culturd agarzat ? Soluia de clorura de mangan coloreaza cololile de U.wrealyticum in aurtu-brun dated depunert fe Dloxid de mangan la ecesteniveluri ‘Solufiaclorurit de 2-(g-lodoten)-3-nltrofent-S-fenlletrazolu coloreaxA in rogu colonile de Hepneumoniae, care redue compasul ta formazan. * Suspense 0,4% eritrocite de cobal in bulion nurtv pentru micoplasme, = Coloratia Dienes: coloniile de micoplasme se coloreaz4 tn violet si, acoperite cu 0 lamela, pot fi examinate cu imersia. Identificarea izolatelor se face prin: caracterele de cultivare, fermentarea glucozei, scindarea ureei, hidroliza argininel, reducerea tetrazoliului, hemadsorbtia eritrocitelor de cobai (tabelul 39.2), precum si inkibarea cresterlt prin seruri imune specifice (in jurul rondelelor impregnate cu antiserul corespunzitor apare 0 zon de inhibific a cresterii). Etapa IV, Se inregistreazi, se interpreteaz yi se comunicd rezultatele izolarii si testelor de identificare. Infectiile cu U.urealyticum sunt diagnosticate corect numai daca izolarea este cantitativa sau semicantitativa: izolarea in cantitasi mari are semnificayic clinica; izolarea in cantitati mici poate fi nesemnificativa (specie comensala). 39.2.2. Diagnosticul serologic Diagnosticul serologic al infectillor cu M.pneumoniae este accesibil curent laboratoarelor clinice. Se tireazA

    You might also like