AMBIGUA, 299 119, Tilcuire duhovniceasc& a cuvintelor din Cuvintarea Ia Pasti a aceluiasi: «Gol prin simplitatea $i prin viaja nemestesugitd ; $i fara nici un acoperdmint si vesmint. Caci asa trebuia sd fie cel de Ia Inceput» (Cuv. la Stintele Pasti, cap. 8, P.G, 36, 632). Ce descoperire ne face in chip ascuns prin aceste cuvinte acest mare inv&titor, numai aceia stiu, care au primit harisma infelepciunii sia cunostintei egal cu el; aceia care, dup ce au lepidat toaté in- tindciunea patimilor si a impitimirii materiale de pe ochii minfil, au putut primi din toate raza cunostintel. C&ci cu ajutorul acesteia, re- trigindu-si mintea din cele multe, prin rafiunea simpl& si unitar’, pe cit e cu putinfa, eu imbréfisat toat stlinta lucrurilor printr-o intele- gere simpli, Noi insi, peste a ctor infelegere a adevarulul zace tne tntune- ricul nestiintei, pentru invirtirea mintii mumai in jurul celot nestator- nice, Incercim cu neputinfa noastré si spunem ceva despre tema de fa{3, asa cum un orb, pipdind cu amindoua miinile intr-o grimadi de lucruri, afli adeseori ceva de pref. Si anume nu spunem nimic altceva decit ceea ce a dat Dumnezeu in mlinile noastre, dup& cum s-a scris, spre a va hrani dup’ putere pe voi, bunilor parinjl. Vom da o tilcu- fre simpl& si s&rac’ si pe masura noastr’, adici a ratiunii pipaitoare @ puterli noastre de intelegere, cerind binecuvintarea voastré pirinteas- ci, Aceasta, pentru ca nu cumva, colindind inoportun cu simfurile cim- pul celor sensibile, ca Esau, si ne lipsim, din cauza intirzierii, de bine- cuvintarea prompté a parintelui hrénit (Fac., 27, 31, urm.) sau, c&utind din pricina inaltei preri despre noi ceva mai mare decit puterea noas- tra, s& fim inifi de cei ce locuiesc inc in muntele contemplatiel noas- tre, ca Israel, despre care legea spune c¥, Incumetindu-se uni, s-au suit in munte si a fesit amoreul cel ce locuia in muntele acela si i-a rénit pe ef (Deut,, 1, 43—44). Presupun deci ci invatatorul zice acestea, voind si arate deosebi- rea de temperament (xpia:s) a trupului omenesc In strimosul Adam dina- inte de cidere fafi de cel care e vizut c& stXpineste acum in noi. Atunci adic& nu era purtat incoace si incolo de dispozitiile tempera mentale ale trupului care-si sint contrare si in lupt& intre ele, ci ré 374 Avem ail schema obisnuiti a urcuyulul spiritual, aga cum 0 vede sfintul Maxim: a) purificarea de patimi, care echivaleaz’ cu Indepartares unor solzi de pe ochii mintil; b) contemplorea'curat& a Infelesurilor tuturor lucrurilor tatflnite; ©) concentrarea’ acestor infelesuri Intr-o tntelegere totalé sl simpls prin retragerea minjit de la contemplarea pe rind a lwcrurilor definite, Toate infelesurile. Ig) des- coperd atunci un injeles (sau o ratiune) unitar si simpiu si tnsisi rajfunea omulul 4 iesit, pe aceasti teapts, din ramificarea ef tntr-o mullime de reflexiuni. Atunct fomul injelege orice lucru ‘particular, orice Imprejurere distinct, din aceastd Inte- legere totald si simp300 SPINTUL MAXIM MARTURISITORUL minea egal, far’ revairsare si readunare in sine, si liber de prefacerea neconteniti prin acestea, potrivit cu dispozitifle predominante. Céci nu era lipsit de nemurirea prin har si nu avea coruperea care-1 infeap& cu acele ei, ci avea un alt temperament al trupului, cuvenit starit lui de atunci, un temperament alcatuit din dispozitii neinvrajbite si sim- ple. Datoritd acestui temperament era omul gol. Adicé nu pentru cé era omul necarnal si netrupese, ci pentru ci nu avea temperamentul (xpdass) care face trupul mai gros, deci muritor si dur, Dup& acest mare dascal, omul trila nemestesugit, nevestejindu-si séndtoasa stare natu- ral datd lui in chip fiintial. $i nu avea nevoie de imbriciminte, de- oarece, din pricina nep&timirii aflate in el, nu se temea de rusine si nu era supus frigurilor 51 c&ldurilor, penta care mai ales au niscocit oamenii obiceiul caselor si al vesmintelor 8, 120. Alt infeles al aceluiasi text. Sau poate dascilul araté si din cele ce se vad acum la om cele ce fineau atunci de el, prin inliturarea celor ce tin acum de el. Caci acum omul se misc sau in jurul nalucitilor irafionale ale patimilor, amagit de fubirea de plaiceri, sau in jurul ratiunilor mestesugurilor, din strimtorarea impusi de cele de trebuinti, sau in jurul ratiunilor na- turale, indemnat de legea firii spre cunoastere. La inceput ins nimic din acestea nu atrigea cu necesitate pe omul facut mai presus de toate. C&ci asa trebuia si fie la inceput : si nu fie atras nicidecum de nimic din cele de sub el, sau din jurul lui, sau din el, avind nevoie de un singur lucru spre desivirsire : de miscarea nerejinut8 spre cele de dea- supra lui, adic spre Dumnezeu, cu toata puterea Ini de iubire. Ciici fi- ind nep&timitor prin har, mu era accesibil inselaciunii n&lucirii patimi- lor prin placere; si neavind trebuinfé de nimic, era liber de nevoia constringStoare a mestesugurilor ; si fiind infelept, se afla mai presus de cercetarea firli in vederea cunoasterii. Deci, primul om nu avea ni- 395, Stintul Maxim explled starea trupulul dinainte de cédere printr-un tempe- rement deosebit de cel care caracterizeaza starea trupulul dupa cddere. Temperamen. tale o stare global aleatlt din amestecul tuturor dispel st fendtelot om Jul (xpiac).Temperamentul omulul inainte de cidere era linistit pentru ca toate dis- pozifile lui erau lnistite, Ubere de lupta tntze ele. lar aceste dispozitit erau linls- ite pentru c& omul avea nemurirea prin har si era ferit de corupere. Teama de moarte.s1 proces coruperil I tin pe om intr-o stare de permanents agitajie, care fea insisi conteibule la accelerarea procesului de cofupere $i la grabirea mori, Prin temperamentul Iui de dupa cadore, omul © pilimas, lar pasiunile care provin din el Sint una din catizele pentru care omul se imbract } 0. alt cauzi sint frigul si cl ura ‘excesiva, provocste In parle de pasluns, care accelereazs procesul de corupere f trupului, Fara domnia.pasiuallor, trupul ar fi fost mal fin, mai spiritual, mat egal fn temperatura s1 dect nesupus coruperit si mortil,AMBIOUA 301 mic asezat intre Dumnezeu si sine, care si trebuiasca si fie cunoscut si care s& impiedice apropierea liber ce avea si se produca prin iubire intre sine si Dumnezeu, prin miscarile spre El. De aceea I-a numit invatitorul «gol prin simplitate», ca aflindu-se mai presus de orice cautare dupa fire; si «prin viala nemestesugitin, ca find curat de orice viata ce are nevoie de mesteguguri ; si «far nici un acoperimint si vesmint», ca find liber de impletirea p&timas’ in- tre simfuri cu cele sensibile. Acestora s-a supus mai tirziu, cind, céizut in nevoie, gi-a ales de bundvoie si fie lipsit de toate, in loc si fie plin, ajungind dedesubtul celor cirora le era deasupra **, 421, Alt infeles al aceluiasi text. Sau poate «gol» il numeste invititorul pe omul de la inceput, ca pe unul ce era lipsit de contemplatia si de cunostinfa variatd a firii; si cu «viata nemestesugita», ca pe unul ce era scutit de metodica mul- tipli in f&ptuire si virtute si avind ca deprindere rafiunile neintinate 376, Sfintul Maxim declara ca sfintul Grigorie considera cA putem cunoaste cole ce fineau de starea lul Adam dinainte de cadere, inlaturind prin cugetare salt in mod real prin urcusul spiritual, cele ce tin acum de nob, fara s& ne fle esentiale miscarea in jurul nalucitilor irajionale ale patimilor, migcarea Jn jurul ratiunilor dife- Mitelor mestesugurl sl miscarea in jurul Fajiunlloy naturale ale Iverurtlor. Naluet- file trajionale sie patimilor, ratiunile mestesugurilor si ratiunile naturale ale lucru- Hor sint cele (rei straturl care stau intre om si Dumnezeu. Ele il trag po om spre ele de dedesubtul ful, In loc s4 se miste spre Dumnezeu, singurul care este deasupra lu. Adam Inainte de ‘cédere nu avea intre el si Dumnezeu aceste trel straturl. Dar fl nu se afla tolusi intr-o unire deplind cu Dumnezeu, ci urma sa ajunga la ea prin- ti-0 migeare caro avea 8 sporeascé tot mai mult iubirea Intre el $1 Dumnezeu. Deci ol avem acum ca program revenires la starca lui Adam dinainte de cadere si apoi fingintarea tn ea. Dar noi nu putem reveni la starea lul Adam fara s& trecem prin cele fret straturi: prin biruires patimilor, prin insusirea ratiunil mestesugutilor si prin Iinsusirea ratiunilor neturale ale lucrurilor, Numai Adam n-ar fl trebuit $8 treaca prin ele, E de observat 3, pe cind ndlucirile patimilor sint socotite ca irationale, meste- sugurile si luerurile aut Fatiunile Tor propel. Naluctrile ca pseudo-creatit ale patlmnilor fu fn ele o inconsistentd : sint investirea unor lucruri sf persoane cu frumuseli si dul- oti iresie, de catre febrilitatea patimilor. Aceste nalueirl trebule destramate ca niste miraje inconsistente, Dimpotriva ? nevotle reale, la care a ajuns firea noastrS prin pro- cesul de corupere care $-a Initlat in ea dupa cadere, ne fae sa invajim modul de com. binare a diferitelor elemente ale naturil pentru a ne confectiona instrumentele de sa Uislacere @ acestor nevol si de apararea de o moarte prematura. Sint ra{iunile tebniil, care sau deavoltat in proportit uriase. Uncalta, masina, In epoca noastra Isl are 72: tiunea el, edicd compozifia et proprie si modul de compozitie al elementelor din care Se consiltule. Ratiunile acestea nu. sint ratiunile unor entitajl naturale care se formes. 2%, dureaza si se Inmultese prin ele fnsele, dar care ne ajutd s% cunoagtem din anumt fe'Ialuri ratiunile diferitelor elemente constitutive ale naturii, Aceste rajiuni sint pro. Gusele omulus, Ger omul foloseste In produceres lor ratiuniie naturale, Dar raliunile naturale se cer cunoscute nu numa pentru ajutorul eel dau omului 1a confectionarea Fatiunilor diferitelor unelte si masini, ci si pentru cH prin ele omul satistace setea haturala de cunoastere. Dar setea accasta de cunoagtere vizeezi ca ultim obiectiv pe Domnezeu, E pentru prima data ci sfintul Maxim afirma cf, pentra urcusul la Dum- nezeu, necesara trecerea prin rajfunile mostesugurilor. El inelude astfel tn ratiunile fe trebule cunoscute de om in urcusul 1uf spre Dumnezew s1 ratiunile mestesugurilor Saw ale tehniell. Cici el au atribufe utilizarii tn tehnied a acestor rafiuni numai satis-302 SPINTUL MAXIM: MARTURISITORUL ale virtutilor ; iar «in afar de tot acoperdmintul si vesmintul», ca pe unul ce nu avea o trebuinfé premergitoare de sesizare a celor vazute prin simfuri spre cunoasterea celor dumnezeiesti. Caci avea numai de- prinderea simpli a virtufii si a cunostinfei unitare, simple si plstrd- toare a celor de dupa Dumnezeu, care au nevoie numai de miscarea prin lucrare spre aratarea lor cu voia, Acum insi tofi cei care voiesc sa se ridice din c&derea protoparin- telui, prin rafiunea iubitoare de infelepciune (filosoficé), incep intii de la inléturarea total a patimilor, apoi, de la plrdisirea ratiunilor mes- tesugurilor, ca, dep’sind In sftrsit contemplatia naturala, si ajung’ la cunostinfa nemateriali care nu are nici o forma modelaté de simturi si nici un Jnteles exprimabil prin cuvint, asa cum a facut Dumnezeu la inceput pe primul om, Astfel, vor deveni goi prin simplitatea cu- nostinfei si prin viafa nefmprastiata si moart legii c&rnii 2”, S-ar putea infelege si in alt mod mai inalt chestiunea de fafa, dar ne oprim acum, pentru cauza pe care am spus-o la inceputul cuvin- tului. 122, Ticuire duhovniceascd a cuvintelor: «E de un an, ca Soare al dreptatii, fie ca cel ce porneste ue acolo, fie cu cel ce se circumscrie prin ceea ce se vede» (Din acelasi Cuv. cap. 14, P.G. 36, 641). Multe sint numirile Mintuitorului nostru si felurit e modul in care poate fi infeleasi fiecare intr-o explicare mai fnalté, Penta c& multe infelesuri se pot vedea in contemplarea natural’ a lucrului folosit prin facerea unor nevol practice ale omului, ci si sulpul unel trepte de cunoastere care tre- Duie cunoseuta $1 depisitd. Desigur, tehnica aceasta nu trebuie sa se dezvolte dincolo de necesitajiie reale ale omului $1 £4 fle folosita 1 spre raul fui, El trebule sf raming stipinul ef si si'nu fle impedicat de la urcusul spre Dumnezeu. 377. Alci sfintul Maxim nu mai insist asupra ibertajii tui Adam dinainte de c&dere, de pasiuni, Acest lucru e de la sine tnfeles, Dar precizeaz’ In ee sens a spus ‘cd nu era preocupat do ratlunile naturale, N-a spus aceasta in sensul ci ora lipsit de Sunoagteres acestor rafiuni, sau ca manifesta un dispret fata de creatiunea Tut Dume nezeu, cl avea aceste raliunl concentrate inlr-o cunoustere simpla si unitard, Aceasts cunoastere le pastra in ea si le putea face distincte cind vola, printr-un act voluntar de evidentiere a lor. De asemenea Adam inainte de cAdere nu era lipsit de fapluirea cea bund sau de practicarea virtuflor, dar nu aves nevole £8 Tupte pentru a descopert Sensul specific al faptelor si virtufilor si metodelor de deprindere a lor, cAci le avea pe toate acestea Intr-o tnfelegere unilerd, atotcuprinzatoare, punindu-le mumal in Qvidenté atunct cind le s8virsea si le practica. De accea, nu avea novole deo prea amanunfitd cercetare a celor sensibile pentru a cunoaste ratiunile tor, nici de 0 cor- etare a raflunior Insesl jcBct Te Infelegea si pe unele $1 pe allele ainti-o sesizare glo- bala a taluror. La aceasta Infelegere tebule si ajunga s1 omul duhovnicese, dar tre- ind prin cunoasterea specified a lucrurilor si prin practicarea virtutllor, dup ce a Gobindit-o pe aceasta, cum nu tfebula s& treaca Adam Inalote de cédere. Omul de acum ebule sh se ridice, din viata tmpragtiatd, ia viaja nelmpristiat§, moartd fat’ Ge legea cimii, cum nu trebula si se ridice Addm care nu sulerea de imprastiere st pentru care nu exista legea cérnil