FACUUATEA DE LITERE CATEDRA DE TEORIA LITERATURII MU ORIENTARI EEOR EA ¢ oe. LITERARA CONTEMPORANA EMeniversitatii din b detaANTOINE COMPAGNON CE RAMINE DIN IUBIRILE NOASTRE?” Bietul Socrate nu era posedat decit de un Demon al interdictii; «al meu este un mare afirmator, al meu este wn Demon al actiunii, un Demon al lupte Baudelaire, Assomons les pawvres! [Saracii si moara!] Parodiind o zicala celebri, [putem spune cai] ,.Prancezii nu au cap pentru teorie'. Cel Putin pind la izbucnirea din anii saizeci si saptezeci. Teoria literaré gi-a trait atunci momentul de glorie, ca si cum credinja prozelitilor i-ar fi permis deodati si recupereze intr-o clip’ aproape un secol de intirziere. Studiile literare franceze nu cunoscuser’ nimic similar formalismului rus, cercului de la Praga, Noii Critici americane, ca si nu mai vorbim de stilistica lui Leo Spitzer sau de topologia lui Emst Robert Curtius, de antipozitivismul lui Benedetto Croce sau de critica variantelor a tui Gianfranco Contini, de scoala de la Geneva si de critica constiinfei sau chiar de antiteoretizarea deliberati a lui FR. Leavis si a discipolilor lui de la Cambridge. fn raport cu aceste migcari originale gi influente care au dominat Europa si Statele Unite in prima parte a secolului al XX-lea, din Franta nu s-ar putea cita decit ,Poetica“ lui Valéry, dup numele catedrei pe care a detinut-o la College de France (1936) ~ disciplina efemera al cdrei progres a fost curmat indati de rizboi, apoi de moarte — si poate mereu enigmaticele Fleurs de Tarbes ale lui Jean Paulhan (1941), o tatonare confuza jn directia definirii unei retorici generale, non-instrumentale, a limbii: acel ,,Totul este Tetorica pe care deconstructia avea si-] redescopere la Nietzsche prin 1968. Manualul lui René Wellek si Austin Warren, Theory of Literature, publicat in Statele Unite in 1949, era isponibil Ia sfirsitul anilor saizeci in spaniol8, japonezi, italian’, germand, coreeand, Portughe7, danezi, sirbo-croata, neogreac’, suedezii, ebraica, roméng, finlandeza si gujarat, dar nu si in franceza, limba in care nu a vazut lumina tiparului decit in 1971, cu tithul La Théorie litéraire, fiind wnul dintre primele volume din colectia «Poétique» a editurii Seuil, niciodat& publicat in editie de buzunar. in 1960, cu puin timp inainte si moara, Spitzer explica aceasta intirziere si aceasta izolare a francezilor prin trei factori: un vechi sentiment de superioritate finind de existenfa unei tradifii literare si intelectuale neintrerupte si stimabile; orientarea generali a studiilor literare, marcate in permanenti de pozitivismul stiinfific al secolului al XIX-lea, aflat mereu in ciutarea cauzelor; dominatia practicii didactice a analizei de text, adicd a unei descrieri ancilare a formelor literare, care impiedica “ Aptrut 1998. in LE DEMON DE LA THEORIE. LITTERATURE ET SENS COMMUN, Paris, Ed. du ‘Seuil (,Points"), 1998, pp. 7-22, 23-24. (n. ed) 42‘erdicfie; 1 acfiunii, al luptei, A moaral] rie, Cel omentul 0 clip similar rbim de smul Tui Geneva vis sia ar putea 2 France noarte — confuzi vtul este ualul tui 949, era orecand, gujarati, tithul Za Seuil, rupte si tivismul practicii piedica s, Bd. du dezvoltarea unor metode formale mai sofisticate. $i as mai adiuga, dar de fapt [acest element] este inseparabil de cele de mai sus, lipsa unei lingvistici si a unei filosofii a limbajului comparabile cu aceled care invadasera universititile de limba germana sau englezi incepind de la Gottlob Frege, Bertrand Russell, Ludwig Wittgenstein si Rudolf Carnap, precum si slaba incident a tradifiei hermeneutice, revolutionata in Germania de Edmund Husserl si Martin Heidegger. Ulterior, situatia s-a schimbat rapid — de altfel, incepuse deja sii se schimbe in momentul in care Spitzer pusese acel diagnostic sever —, in asemenea masura incit, printr-o foarte ciudati rasturnare care ne-ar putea da de gindit, teoria francezA s-a pomenit temporar in avangarda studiilor literare pe plan mondial, ca si cum pina atunci ar fi dat inapoi doar pentru a-si lua mai mult avint, afaré doar daci-aceasti distanta parcurs& dintr-un salt nu a reprezentat decit o ardere a etapelor realizata cu o inocenfa si o rapiditate care au dat iluzia unui progres, de-a lungul mirificului deceniu sapte, care a {inut de fapt din 1963 (sfisitul razboiului din Algeria) pind in 1973 (prima criza a petrolului). Spre 1970, teoria literara isi atinsese culmea $i exercita 0 imensi atractie asupra tinerilor din generatia mea. Sub diverse denumiti — nova critica, ,,poetica, ,structuralism*, ,,semiologie™, ,,naratologic“ ~ igi ardita fntreaga strilucire. Cine a trait in timpul acelor ani feerici nv-si poate aminti de ei decit cu nostalgie. Un curent putemic ne purta cu el. Pe vremea aceea, imaginea studiilor literare promovati de teorie era seducatoare, convingitoare, triumfétoare. ‘Acum, lucrurile nu mai stau chiar asa. Teoria s-a institutionalizat, s-a transformat in metoda, a devenit o biati tehnicd pedagogic’ adesea la fel de sterilé ca analiza de text pe care © critica odinioari cu aprindere. Stagnarea pare s fie inscrisd in destinul academic al oricarei teori, Istoria lterara, indir disciplin’ ambitioas’ si atrAgdtoare la sfiritul secolului al XIX-lea, cunoscuse aceeasi trista evolutie, iar noua critic’ nu i s-a putut nici ea sustrage. Dupa frenezia anilor saizeci si saptezeci, perioada in care studiile literare franceze le-au ajuns din urmi si chiar le-au depasit pe celelalte pe calea formalismului si a textualitiii, cercetarea teoretica din Franta nu a mai cunoscut dezvoltiri majore. Sa fie oare vina monopolului definut de istoria literara asupra studiilor literare franceze, {monopol] pe care noua criticd nu a reusit sil clatine in profunzime, ci numai si-1 mascheze temporar? Aceasti explicatie care ii apartine lui Gérard Genette — pare simplista, c&ci noua criticd, desi nu a reusit si darime zidurile batrinei Sorbone, si-a creat o pozifie solidi in cadrul sistemului de invitmint, mai ales la nivelul studiilor preuniversitare. Probabil chiar acest fapt a ficut-o rigid’. Astazi este cu neputinfa sa reusesti la un examen dac nu stapinesti nuantele subtile $i jargonul naratologiei. Un candidat care nu ar sti s& spuna daca fragmentul de text pe care il are in fafé-este ,,homo- sau ,,heterodiegetic, ,,singulativ® sau , terativ’, cu ,,focalizare intern’ sau ,,externd“ nu ar fi admis, la fel cum odinioara trebuia sa deosebesti un anacolut de o hipalaga si si stii anul nasterii Ini Montesquieu. Pentru a infelege specificitatea invatimintului superior sia cercetarii franceze, trebuie si revenim la dependenta istorica a universitatii fai de concursurile de titularizare a profesorilor pentru invatimintul preuniversitar. Este ca si cum inainte de 1980 s-ar fi produs suficienté teorie pentru a reinnoi pedagogia: ceva poetica si naratologie pentru interpretarea poeziei sia prozei. Noua critica, asemeni istoriei literare a lui Gustave Lanson cu citeva generatii in urma, s-a redus rapid la citeva refete, trucuri si strategii pentru reusita la examene. Elanul teoretic a inghetat de indata ce i-a furnizat sacrosanctei analize de text un suport stiintific. 43in Franta, teoria a fost un foc de pai, iar dorinta exprimati de Roland Barthes in 1969 © (Nous criticé» trebuie si devina rapid un now ingraisimint, pentru ca dupa ea si creased altcevat? — nu pare si se fi indeplinit. Teorticienii din anii saizeci si saptezeci nu sau gasit ‘mostenitori. Barthes insusi a fost canonizat, iar asta nu este cea mai bund metoda de a pistra 0 Opera activa si vie. Altii sau reprofilat si lncreaz acum pe subiecte destul de indepirtate de Prima lor iubire; unii dintre ei, ca Tzvetan Todorov sau Genette, s-au reorientat spre dimensiunea eticd sau esteticd. Multi alfii au revenit la vechea istorie literar, mai ales sub forma redescoperirii manuscriselor, cum o atesta critica asa-zis genetic’. Revista Poétique, ce {nc& mai supravietuieste, publica mai ales exerci ale epigonilor, la fel ca Littérature, cealalta Publicatie post-1968, de la bun inceput mai eclecticd, primind in paginile ei marxismul, sociologia si psihanaliza. Teoria s-a institutionalizat si nu mai este ce era odati: acum exist la fel cum existi toate perioadele literare si disciplinele academice, care stau alaturi unele de altele n programa universitari, fiecare la locul ei. Este clasati, inofensiva, igi asteapta student {2 ora stabilti, fir nici o alta interactiune cu celelalte specialitii sau cu lumea deett prin intermediul acestor studenti care migreazi de la o disciplina la alla. Nu este mai vie deeit Celelalte, in sensul cd nu mai este ea cea care arata de ce si cum ar trebui si se studieze Iiteratura, care este pertinenta si miza actuala a studiilor literare. Or, nimeni altcineva nu ia Iuat locul, si de altfel literatura nici nu prea se mai studiaza, »Teoria va reveni, ca orice altceva, si fi vom redescoperi problemele in ziua in care ignoranfa va fi ajuns atit de depart, incit nu ne va mai fi imas decitplictiseala. Philippe Sollers anunfa aceasti reintoarcere inca din 1980, in prefata proaspat reeditatei Théorie densemble ~ volum ambitios, publicat in toamna care i-a urmat lui mai 1968, cu un tithe imprumutat din matematica si reunind semnaturile ui Michel Foucault, Roland Barthes, Jacques Derrida, Julia Kristeva si ale intregutui grup de la Tel Quel, intr-un moment cind teoria se afla la zenit, (Risind] poate [si transpari] 0 umbrd de ,,terorism intelectual, dup cum Fecunoaste Sollers retrospectiv’. Teoria avea atunci vint din pupa, insufla pofti de viata. Si teorie, cea ce sau opozitionale vractica altora. Pe sspunde acceptiei ticd gi teorie s-ar ata condifiile de aceasta practicd Je altminteri bine slogii, adic’ idei sidera a-teoretice ari. Lanson, care atic. solid, critica {eu alte cuvinte] acestor chestiuni, vin istoria literara mpatie (pe care 0 ora (pozitivismul interpretare), asa arselor romanului 1 psihologic’ si la u critica gi istoria = le descrie, le ara, a discrimina). 1107, 1189. Teoria ar fi, asadar, intr-o prim& aproximatie, o criticd a criticii sau 0 metacriticdi (asa cum unui limbaj i se opune metalimbajul care vorbeste despre el, iar limbii — gramatica ce fi descrie functionarea). [Teoria] este 0 constiint& critica (0 critica a ideologiei literare), o reflexivitate literari (un pliu critic, 0 constiintd de sine sau 0 autoreferenialitate): toate trasiturile atribuite, de fapt, modemitatii, incepind cu Baudelaire si, mai ales, cu Mallarmé ‘Sa dam si un exemplu: am folosit o serie de termeni pe care se cuvine si-i definim sau si fi precizim mai bine, pentru a-i transforma in concepte tari care si slujeasca acestei constiinfe critice ce insoteste teoria: literaturd, critica literard, istorie literard, a cétor diferenta este descrisd de teorie. Sa Jasim literatura pentru capitolul urmitor si s& privim mai indeaproape ceilalti doi termeni Teorie, critic’, istorie Prin criticd literara infeleg un discurs despre operele literare care pune accent pe experienfa lecturii, care descrie, interpreteazi, evalueazi sensul si efectul pe care operele il exercita asupra cititorilor (buni), dar care nu sint neaparat savanti sau profesionisti, Critica apreciaza, judecd; ea fiunctioneaz’ prin simpatie (sau antipatie), prin identificare si proiectie; locul ¢i ideal nu este universitatea, ci salonul, al carui avatar este presa; forma ei primara este conversatia. Prin istorie literard injeleg, in schimb, un discurs care insist asupra unor factori exteriori experientei lecturii, de pildi asupra conceperii si transmiterii operelor sau asupra altor elemente care, in general, nu stimesc interesul nespecialistilor. Istoria literari este diseiplina academica aparuti in decursul secolului al XIX-lea, cunoscuta si sub numele de filologie, scholarship, Wissenschaft sau cercetare. Uneori, critica literara este opusd istoriei ca un demers intrinsec unuia extrinsec: critica are in vedere textul, istoria ~ contextul. Lanson spunea c& facem istorie literara de ‘ndati ce citim numele autorului pe coperta carfii, de indata ce fi adiugim textului un ‘minimum de context. Critica literdri enunt& propozifii de tipul: ,A este mai frumos decit B“, in timp ce istoria literara afirm&: ,C provine din D*. Prima vizeazi evaluarea textului, a doua = explicarea lui. Teoria literaturii pretinde ca presupozitiile acestor afirmafii si fie explicitate, Ce injelegeti prin literatura? Care va sint crteriile de apreciere a valorii? ii va intreba ea pe critic, Aci totul merge strund intre cititori care impirtagesc aceleasi norme $i care se inteleg din priviri, dar, atunci cind nu se intimpla aga, critica (conversafia) se transforma rapid intr-un dialog al surzilor. Nu este vorba de reconcilierea unor abordari diferte, ci de intelegerea motivelor pentru care ele se diferenfiazi. Co intelegeti prin literatura? Cum dati seama de proprietifile sau de valoarea ei specifics? i va intreba teoria pe istorici. O dat recunoscut faptul c& textele literare au trasiturile lor distinctive, le tratati ca pe niste documente istorice, cfutindu-le cauze factuale: Viala autorului, cadrul social si cultural, intenfiile marturisite [ale autorului], sursele. Paradoxul [acestei abordari] sare in ochi: explicafi cu ajutorul contextului un obiect care va intereseaza tocmai in masura in care se sustrage acestui context 5 fi supraviefuieste, 49aaa ST Teoria protesteazi' mereu impotriva a ceea ce este de Ia sine infeles: ea se afla in Tavs, este profervus-ul din vechea scolastica. Ea cere socoteala si nu impartaseste parerea jul Proust din Timpul regasit cel putin nu in ceea ce priveste studile litre os ‘opera care isi contine teoria este ca un obiect pe care a fost lasata eticheta cu preful Tears vrea si stie preful. Ea nu are nimic abstract; pune inrebari, aceste intrebiri de care istorii si criticii se lovese fara incetare in studierea textelor particulare, dar ale chror raspunsuri le considers dinainte date. Teoria le reaminteste c& aceste intrebari sint problomeion ca lise poate Fispunde in diverse moduri este relativist t) Teorie a literaturii sau teorie literar O ulin distinetie preliminart: am vorbit mai sus de teori a literaturt, nu de teorie literard. Aceasté distinctie este oare pertinenta? De exemplu, in Taport cu. modelul aceleia dintre ‘storia Iiteratuit si istoria literard (sintezi versus analiza, tabloul [istoric al] literaturii jm opozitie cu disciplina filologica, precum manualul lui Lancon din 1895, Histoire de la lidérature francaise, in comparatie cu Revue d'histoire litéraire sle la France, fondata in Sa). Teoria literaturii, asa cum se prezintl in mantalul lui Welle si Warren, al cdrui tithy eokinal Cate Theory of Literature (1948), este in general infleasa ca 0 ramurd a Tier generale si Comparate: ea desemneazi refleota asupra conditilor [de existenta a] literaturii, ‘riticii $i istoriei literare; este critica criticii sau metacritioa, ‘Teoria literara este mai polemica si se prezinti' mai curind ca o criticd a ideologici, inclisiy @aceleia subiacente teoreilteraturi: ea este cea care afima ca even mera oteorie Si c&, dac ni se pare cA sintem lipsiti de ea, acest lucru se datoreah faptului ci sintem ependenti de teoria dominanti intr-un anumit moment si intrun eau spatiu. Teoria literara se identifica, de asemenea, cu formalismul, incepind de la formalistii rusi de la inceputul secolului al XX-lea,influentat, de fapt, de marxism. Cum ne reamintea de Mai craiatcrart ia nastere atunci cind abordarea textelorliterare ‘nu se inal fendean pe Consideratii non-lingistice (de exempla isorice sau estetice), cind obicetl drach mu mai Trodalitag set Yiloarea, ci modalitaile de producere a sensului sau a valor? Avecte denn Imodalititi de desctiere a teoriei literare (critica a ideologiei, ansiicn lingvistica) se consolideaza reciproc, c&ci critica ideologiei este o denuntare a iluzieh lingvistice (a ideii ct limba si literatura sint[realitgi} de la sine infelese): teoria literara denunta codul si conventia acolo unde a-teoria postuleaz natura, Din pacate, aceasti distinctie (teorie a literaturii versus teorieé literara), care in enle2’, de pilds, este clara, a fost obliterata in franceza: cartea Iui Welle si Warren, Theory of Literature, a fost tradusé ~ tardiv, cum am mai spus — eu titll La Too linéraire tn 1971, in timp ee antologiaformalistilor rui editaté de Tavetan Todorov feos publicatt cu Sitiva ani inainte, la acceasi editura, cu titlul Théorie de la littérature (1966). Pentru @ clarifica lucrurile, ar trebui si corectm acest chiasm. " Marcel Proust, Le Temps retrouvé (1927), 4 la recherche du temps perdu, Pats, Gallimard, coll, Bibliotheque de la Pléiade*, 1989, t 1V, p. 461 *Paul de Man, op. cit, p. 7. 502s: ea se afl in intaseste pirerea = 0 oper care ‘ria vrea si stie icii si criticii se ati le considers 8 Ii se poate ii, ma de teorie todelul aceleia cal] literaturii Histoire de la ce, fondata in 1, al carui tithy Pia literaturii i a] literaturii, \ a ideologici, nereu o teorie Jui c& sintem patiu, Teoria tii rusi de Ia tea de Man, fondeazi pe Aceste dou \gvistica) se ¢ (a ideli ci si conventia ra), care in tren, Theory littéraire in publicats cu 9). Pentru a imard, col fiteraturit preiau reflectia asupra nofiunilor generale, a prineipiilor, a eriterilor. din teoris jerara ~ critica bunului sim literar si referinfa la formalism. Nu este vorba, ayader de a indica refete. Teoria nu este metoda, tehnica, bucitiria. Dimpotriva, scopul ei este dea uliva neincrederea fafa de toate retetele, desprinderea de ele prin refletie Intentia mea na Ste icidecum aceea de a simplifica luerurile, ci de a indemna la vigilenf indoisl, scepticism; intr-un cuvint, la critica sau la ironie. Teoria este 0 scoala de ironie, Traducere de Bogdan Mihai Tanase, Anca Baicoianu BIBLIOGRAFIE ‘Atams, Hazard (ed), Critical Theory since Plato, New York, Harcourt & Brace, 1971, 1992 Aithusser, Louis, -1déologie et appareils iologiquesd'Etat® (1970), Position (1964-1973), Pars, Bl Sociales, 1976 Aristotel, La Poétique, trad. Dupont-Roc, R., Lallot, J, Paris, Ed. du Seuil, 1980 + Podtique(,Le Livre de Poche"), trad. Magnien, M. Paris, 1990 Barthes, Roland, Critique et Vérité, Paris, Ed. du Seuil, 1966 * »Réflexions sur un manuel, dans Doubrovaky, Serge, Todorov, Tzvetan (ed), L’Enseignement de 4a litérature, Paris, Plon, 1971 Borges, Jorge Luis, Fictions (1944), trad. ft, Pris, Gallimard, 1957 Bourdieu, Pierre, Les Régles de l'art. Genise et structure du champ littéraire, Paris, Ed. du Seuil, 1992 Charles, Michel, Introduction a l'étude des textes, Paris, Ed. du Seuil, 1995 Collie, Deter, Geyer-Ryan, Helga (eds), Literary Theory Today, ithaca, NY, Comell University Press, 1990 Gontni, Gianfranco, Variant et air inguistiea, Una raccolta di soggi (1938-1968), Torino, Einaudi, 1970 Grove, Benedetto, La Poésie. Introduction ita critique et & histoire dela podsie et de la litérature (1936), trad. fr Paris, PUF, 1951 » Essais desthétique, (,Tel), tad. ft, Paris, Gallimard, 1991 de Man, Paul, The Resistance to Theory, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1986 prcighnatre des genres et notions ltéraires, Paris, Encyclopaedia Universalis et Albin Michel, 1997 Pieionntire eneyelopédique des sciences du langage, Duerot, Oswald, Todorov, Tevet (cds), Paris, Ed. du Seuil, 1972 Dosse, Frangois, Histoire du siructuralisme, Pris, La Découverte, 1991-1992, vol Fapleton, Teny, Critique et Théorie liuéraires. Une inroduction (1983, 1996) ad, fe, Pais, PUR, 194 Hills, John M.. The Theory of Literary Criticism: A Logical Analysis; Berkley, Universiy of California Press, 1974 ench Leary Theory Today: A Reader, Todorov, Tzvetan (ed), Cambridge, Cambridge University Press, 1982 Genette, Gérard, ,Critique et postique’, Figures 11, Pari, Ed. du Seul, 1972 Gracaq, Julien, En lisant en écrivant, Pati, José Corti, 1981 51Graff, Gerard, Literature Against Iself: Literary Ideas in Modern Society, Chicago, University of Chicago Press, 1979 Hallyn, Femand, Deleroix, Maurice (eds), Méthodes dw texte. Introduction aux études lttéraires, Paris et Gembloux, Duculot, 1987 Jefferson, Ann, Robey, David (eds.) Modern Literary Theory: A Comparative Introduction, Londra, Batsford, 1982, 1986 Kibédi Varga, Aron (ed), Théorie de la littérature, Pars, Picard, 1981 Lanson, Gustave, Histoire dela litérature frangaise (1895), Pais, Hachette, 1952 Macherey, Pierre, Pour une shéorie de la production lttéraire, Pars, Maspero, 1966 Macksey, Richard, Donato, Eugenio (eds.), The Structuralist Controversy: The Languages of Criticism and the Sciences of Man, Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1972 Merquior, 1G, From Prague fo Paris: A Critique of Structuralist and Post-Structuralist Thought, Londra, Verso, 1986 Nowveau Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Ducrot, Oswald, Schae Marie (eds,), Paris, Ed. du Seuil, 1995 Paulhan, Jean, Les Fleurs de Tarbes ou la Terreur dans les leures, Paris, Gallimard, 1941 Pavel, Thomas, Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation inellectuelle, Pars, Ed. de Minuit, 1988 Poulet, Georges (ed), Les Chemin actuels de la critique, Paris, Plon, 1967 Proust, Marcel, Le Temps retrouvé (1927), d la recherche du temps perdu (,Bibl. de la Pléiade"), Paris, Gallimard, 1989 Ravoux Rallo, Elisabeth, Méthodes de critique lttéraire, Paris, Armand Colin, 1993 Santerres-Sarkany, Stéphane, Théorie de la littérature, (,Que sais-e?), Paris, PUF, 1990 Sollers, Philippe, ,Préface la reeditarea Théorie d'ensemble (1968) (,Points"), Pais, Ed. du Seu, 1980 Spitzer, Leo, Les études de style et les différents pays“, in Langue et Littérature (1960) (,Bibl. de la Faculté de philosophic et lettres de Vuniversité de Liege" no. 161), Paris, Les Belles Lettres, 1961 Tadié, Jean-Yves, La Critique linéraire au XX* side, Pars, Belfond, 1987 Théorie de la littérature. Textes des formalistes russes, Todorov, Tzvetan (ed), Paris, Bd. du Seuil, 1966 Todorov, Tzvetan, Podiigue, in Ou'est-ce que le structuralisme, Paris, Bd, du Seul, 1968 = Critique de ta critique. Un roman dapprentissage, Pars, Ed, du Seuil, 1984 Valéry, Paul, ,L’enseignement de la poétique au Collége de France* (1936), Variété V (1944), Gurres (Bibl. dela Piiade"), Paris, Gallimard, 1957, vol. 1 Wellek, René, A History of Modern Criticism (1750-1950), New Haven, Yale Unive 1992, 8 vol Concepts of Criticism, New Haven, Yale University Press, 1963 Wellek, René, Warren, Austin, La Théorie litéraire (1949), trad. Paris, Bd. du Seuil, 1971 Wimsatt, W-K., Brooks, C, Literary Criticism: A Short History, New York, Knopf, 1957 er, Jean- Press, 1955- 52