Anatomie Si Fiziologie Umana Pentru Admitere La Facultatile de Medicina Barrons p3

Sistemul respirator os hes ] {i | Epigiots Conrd8 vocals ish» Coardé vocals fi) Trahee savas | Corts) ticidian Bronia principalé stings @ 6 FIGURA 174 Laringele, corzile vocale si traheea. (a) Vedere anterioara a laringelui, Sunt ilustrate cele trei cartilaje mari. (b) Sectiune sagitalé a laringelui, privita din Partea dreapté. Corzile vocale sunt pliuri de fesut in interioral laringelui. Observati epiglota, in forma de capac”, forma ce fi permite s se inchida peste Jaringe in timpul deglutitici. (€) Traheea cu inelele cartilaginoase de susfinere siramurile ce formeazd bronhiile, Observati ci bronhia dreapta este mai mare si situat’ mai vertical decit bronhia sting’ PLAMANII Plimanii sunt organe pereche ce ocupa cea mai mare parte a cavititii toracice. Sunt alcatuiti din milioane de saculeti numii alveole. Membranele respiratorii ale alveolelor alcatuiesc o barieré extrem de subfire prin care trec gazele, prin difuziune. La un adult, nativ 360 de milioane de aiveoie. Plamdnii sunt separafi unul de celalalt printr-o zona mediand ce confine inima gi alte organe ale cavitatii toracice (timusul, o parte a esofagului si mai multe vase mari de sin- 2), fixate prin fesut conjunetiv, Aceast zon’ poarta denumirea de mediastin. Plamanii au o forma conicd si, datorita alveolelor, o textura elastic’ si spongioas (buretoast). Pliminul drept este impartit in trei lobi, in timp ce, plimanul sting este impartit in doi lobi (Figura 17.5). La randul su, fiecare lob este impagit in lobuli mai mici, fiecare lobul fiind deservit de o bronbiola. 407maha /— Bronhia princicala Lobul superior drept _ Lobul superior sting. Bronhia teriars Bronhiole Lob median arept Lobul inferior sting Lob interior drept Yen’ pulmonars Brontiole Brobiole Aster’ pulmenars ‘Muschi neted Bronhioleterminale Sronhioie rexpratert Aveots Alveole caplare FIGURA 17.5 Detalii ale pliminilor gi ale alveolelor. (a) Sunt ilustrafi cei cinei lobi ai plamanilor si arborele brongic care se extinde in toate ariile pulmonare. (b) O imagine detaliat& a portiunii terminale a arborelui bronsic, prezenténd 0 bronhiola ce se extinde la un grup de alveole, Observati benzile de mugchi neted ce incon- Joar§ bronhiolele. (¢) Un grup de alveole reprezentind unitatea functionala de baz a pkimanului. O ramurd a arterei pulmonare transporta singele la alveole si reteaua capilara care inconjoara alveolele. Aici are loc schimbul de gaze. O ramurd a yenei pulmonare transporté apoi singele din alveole, inapoi in partea stangé a inimii Fiecare pliman este inconjurat de o membrand dublu stratificat’ numiti pleurd. Stra- tul intem al pleurei se numeste pleura visceral. Acest strat acoperd suprafafa fiecdrui plimén, patrunde in fisurile dintre lobi si delimiteaz mediastinul, Stratul extern al pleurei, numit pleura parietal, acoper’i suprafata interioardi a cavitatii toracice. Pleura viscerald si cea parietal se continu& una cu cealalta intr-o zona tn care bronhiile primare, vasele de singe si nervii patrund in plimani. Astfel, cele dowd foite ale pleurei formeaza un sac dezumflat”. Zona din interiorul sacului (intre pleura visceral& gi cea parietal’) se numeste cavitate pleural. Lichidul din aceasta cavitate pastreaza cele doud foife in strans& leg&tur& si le permite s& alunece ugor una peste cealalt’,Sistemul respirator 408 arate Ta Procesul respiratiei este un mecanism fiziologic important, ce include respirafia si schimbul de gaze MECANISMUL RESPIRATIEI Respiratia reprezint procesul prin care aerul intra si iese din alveole. Respiratia se ba- zeazA pe principiul conform c&ruia aerul se deplaseaza dintr-o regiune cu presiune inalta (densitate crescuta) citre o regiune cu presiune joasd (densitate scdzuta), Astfel, aerul va pitrunde in pliméni daca acrul din alveole are o presiune mai joas’ decat cea atmosfericd. Aerul pardseste plimnii daca aerul din alveole DE RETINUT | are 0 presiune mai mare decét cea atmosferica. ee ea | Modificarile de presiune din pliméni sunt generate de activitatea JMMURUEUIUURGLN ad muschilor scheletici, numiti mugchi respiratori, ca raspuns la stimu- [iM | larea nervului frenic. Modificirile de presiune depind de elasticitatea JAUECI MMR ALD | plaménilor si de relatia anatomica a pleurei cu pliminii, Depind, de ase [MUR UR menea, si de prezenfa unui spafiu toracic inchis, in care se afla pliménii. (iM abeiaRanL In plus, modificarile de presiune sunt generate si de alinierea pleurei viscerale (ce ciptuseste pliménii) imediat langa pleura parietala (ce cAptuseste cavitatea toracica). in timpul inspiratiei, au loc contractii ale mai multor seturi de muschi respiratori situafi intre coaste. Acesti mugchi se numese mugehi intercostali externi. Contractile musculare ridicd coastele in sus si in exterior (Figura 17.6 ). In acelagi timp, diafragmul se contract si se migc& in jos. Aceste contractii musculare simultane crese foarte mult volumul toracelui. Muschi intercostali sunt utilizati de cele mai multe ori in inspiratia forfati, in timp ce, diafragmul este folosit atat in respiratia fortatd cat si in cea normals. Datorita volumului crescut al cutiei toracice, plimanii, fiind clastici, se destind pentru a umple cavitatea pleurala. Astfel, plAmanii urmeaz& expansiunea toracicd. Expansiunea plimanilor creste volumu| din cdile acriene $i alveole. Cresterea volu- if mului determina si scéderea presiunii aerului din alveole gi caile aeriene, Pentru c& aerul {rece dintr-o regiune cu presiune inaltS intr-o regiune cu presiune joas%, aerul atmosferic pitrunde liber in alveolele pulmonare, Dupa ce plaménii s-au umplut cu aer, are loc schimbul de gaze intre alveole si san- { ge. Urmitorul proces ce are loc este expiratia. In timpul expiratiei, muschii respiratori (muschii intercostali extemi si diafragmul) se relaxeaz. Odatii cu relaxarea, scade vo- Jumul toracelui, care revine la forma sa initial, Aceasta activitate comprima plamanii si scade volumul acestora, Sc&derea volumului creste presiunea aerului din plimani. De- oarece acrul trece dintr-o regiune cu presiune ridicata intr-una cu presiune joasé, acesta iese din alveole in atmosfera prin caile acriene. Expirafia goleste partial plimanii de aer. Este un proces pasi de organism, dar nu Ja fel de mult ca inspiratia, care poate fi controlat410 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere ta facultatile de medicind ‘ioe cite 7 & [7 Datragm [ oiatrarm 7 | } (eoborit) (cites) (a) inspiretie b) Expiratie | FIGURA 17.6 Schimbarile de volum ale cavitatii toracice pe masura ce se contracta muschii respirator. (@) Diafragnnul si muschii intercostali se contracta gi crese volumul cavitatii toracice. Plimanii se expansionea7A, si astfel volumul lor creste, permifind inhalarea aerului. (b) Cénd mugchii se relaxeaza, cavitatea toracic& revine la dimensiunea din repaus (observati diferentele de marime). Acurn plimanii se relaxeaza, scaizind astfel volumul lor gi permitand iegirea aerului VOLUMUL PLAMANILOR in repaus si in timpul respiratici normale, aproximativ 500 mililitri de aer intra gi ies din pliméni. Acest volum de er poarti denumirea de volum curent respirator. Dupa 0 expiratie normala, in plimani rimén aproximativ 2500 ml de aer. Chiar si dup un expir forfat, in plimén mai rman aproximativ 1000 ml de aer. Acest volum se numeste volum rezidual. Prin inspir forfat, in pliman mai pot fi introdusi aproximativ 2500-3500 ml de aer pe Hanga cei $00 mil de aer din timpul unui inspir normal. Volumul maxim de aer ce poate fi schimbat la nivel pulmonar reprezint& eapacitatea vitalt pulmonard. Deoarece capacitatea vitala presupune efectuares unui inspir si a unui expir forfat, care determina un fort muscular intens, umplerea plimanilor la capacitatea maximal nu poate fi mentinu- 12 pentru o perioada indelungata, CONTROLUL RESPIRATIEI Respiratia este controlata prin contractii ale muschilor respiratori, iar acegtia sunt con- trolafi de catre stimuli nervosi. Zona principal de control a muschilor respiratori este 0 portiune a ercicrului, numiti centrul de control respirator. Acesta este situat in trunchiul cerebral si cuprinde parti din bulb gi punte (Figura 17,7). Dowd grupuri neuronale din aceasta regiune controlea7a ritmul respirajiei si amplitudinea misc&rilor din timpul respirajiei forjate, O alti zon’ din centrul de control, numita zona pneumotaxicd, regleaza si ea frecventa si amplitudinea respirafici Centii respiratori din trunchiul cerebral monitorizeaza indirect nivelul de dioxid de carbon din fluxul sanguin. Dioxidul de carbon este un produs rezidual al respirafiei ce-Sistemul respirator 411 lulare, Pe miisur& ce creste concentratia de dioxid de carbon din sfngele arterial, gazul difuzeazé in lichidul cefalorahidian, ajungand astfel la nivelul centrului respirator. Cres- terea concentrafiei dioxidului de carbon in lichid determina 0 crestere corespunzatoare a concentratiei ionilor de bicarbonat si hidrogen (si anume, aciditatea) in lichid, Nivelul ridicat al jonilor de hidrogen activeaz cenirul respirator, si impulsurile nervoase din zona pneumotaxica sunt transmise mugchilor respiratori. Impulsurile crese frecventa gi amplitudinea respiratiei. Pe masurd ce dioxidul de carbon este expirat din pkiméni, concentratia ionilor de hidrogen din sdnge scade. Acest lucru determina scaderea concentrafiei ionilor de hidrogen in lichidul cefalorahidian, ceea ce inhibs activarea centrului respirator. Allfi receptori pentru sistemul respirator sunt receptorii chimici (chemoreceptor) si- ‘uati in arterele carotide gi la nivelul arcului aortic (Capitolul 15). Acesti chemoreceptor monitorizeazd continutul de oxigen dizolvat din singe. Atunci cdnd nivelul de oxigen este sciizut, sunt stimulaji chemoreceptorii care trimit impulsuri la centrul de control respirator pentru a creste frecventa si amplitudinea respiratici. Activitatea centrului respirator si cea a chemorecepiorilor sunt mecanisme involunta- | re de control respirator. Organismul poate anula partial aceste mecanisme cu ajutorul impulsurilor nervoase din cortexul cerebral, care sunt transmise centrului de control respi rator, Controlul voluntar permite oprirea respirajiei in timpul inotului sau in alte situafi Ventricu cerebral (cerzoripertruO,) — Trunchiel cerebral (central de contro) Corpuscul earotidin (senzor pentru 0,) Corpuscul aortic [serzor pentru 0,) Diatragm FIGURA 17.7 Controlul respiratiei in organism. Trei zone importante de control sunt situate in bulbul rahidian, arterele carotide gi in arcul aortic.412 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina Cu toate acestea, pe masura ce nivelul dioxidului de carbon si al ionilor de hidrogen reste in lichidele corpului, impulsurile din centrul respirator inving oprirea voluntarai a respirafici. In acest moment suntem obligati s4 inspiram, Respirajia profunda gi rapida se numeste hiperventilatie. SCHIMBUL DE GAZE Oxigenul gi dioxidul de carbon sunt transportate la gi de la plamani prin mecanisme usor diferite. in ceea ce priveste oxigenul, aproximativ 2% din gaz este dizolvat in plasma sau in citoplasma globulelor rosii (hematii). Restul de 98% este transportat de moleculele de hemoglobina din globulele rogii. Fiecare molecula de hemoglobind este capabila si lege cu usurint& patru molecule de oxigen. Cand oxigenul este legat de hemoglobina, complexul poart denumirea de oxihemoglobina. In ceea ce priveste dioxidul de carbon, o parte foarte mic& (aproximatiy 7%) este ‘transportati sub forma de gaz dizolvat in plasma gi in citoplasma hematiilor (Figura 17.8). Aproximativ 25 - 30% din dioxidul de carbon este transporiat sub forma de ear- baminohemoglobina de catre moleculele de hemoglobin, care au eliberat in prealabil oxigenul in fesuturi. Dioxidul de carbon se leaga de hemoglobina intr-un loc diferit de cel in care se leagt oxigenul. ispanderte ‘avin [a)7%,améne daowat in plosmé (c2 €0,) 93% se rlspindeste Tn cellelerogi din (5) 25-30% se leag3 de hhemoglebin8 forménd carbaminahemoglobina Hbeco, 70-75% se transform’ in H,CO, prin anhicrazé carbonicd HY este intaturatprint-un Tampon, in special hemeglobina (C) HCO, so Geplaveas din hematin schimbul C (schimbare de corura) se formes:8 bicarbonatul de sodiu NaHCO, FIGURA 17.8 Transportul dioxidului de carbon in singe. Dioxidul de carbon patrunde in ange (sténga sus); trei mecanisme diferite asigura transportul acestuia: (a) ca CO, dizolvat; (b) sub forma de carbaminohemoglobin&; si (c) sub forma de bicarbonat de sodiu.Sistemul respirator 413 Dioxidul de carbon rimas (aproximativ 70-75%) este transportat in singe sub forma de joni de bicarbonat (HCO,”), in globulele rosii. Acesti ioni de bicarbonat se formeazi dupa ce dioxidul de carbon patrunde in plasma sanguina de la nivel tisular si se combina cu apa pentru a forma acid carbonic (H,CO,). Aceasta reactie este catalizata de anhi- draza carbonici, o enzima prezenta in globulele rosii. Acidul carbonic disociazA apoi in ioni de hidrogen gi ioni de bicarbonat. Unii ioni de bicarbonat ajung in globulele rosii, care asigura transportul pentru dioxidul de carbon. an Cu toate acestea, multi ini difuzeaza in plasma unde, pentru transport, JURE se combina cu ioni de sodiu, pentru a forma bicarbonat de sodiu (NaH- [Gea CO,). De fiecare data cénd un ion de bicarbonat difuzeaza prin membra- [aaa na globulelor rosii, in ele patrunde un ion de clor. Cand un numiir mare pe de molecule de CO, intra in singe, procesele se desfigoars cu rapiditate si apare un influx crescut de ioni de clor in eritrocite, fenomen denumit transfer de clor. In alveole, oxigenul din aer este schimbat cu dioxidul de carbon din singe. Forta motrice a acestui schimb este un proces pasiv numit difuziune. Difuziunea este migcarea moleculelor dintr-o zona cu concentratie mare spre 0 zona cu concentratie scdzuta. Difuziunea nu necesita consum energetic si este un fenomen pasiv. in Capitolul 21 sunt prezentate detaliile privind presiunile oxigenului $i ale dioxidului de carbon, Lanivelul alveolelor, globulele rosi se deplaseaza prin capilarele microscopice de pe suprafaja sacului alveolar. Oxigenul din sacul alveolar difuzeazA prin membrana respiratorie in plasma si apoi paitrunde in interiorul eritrocitului. Difuziunea are loc in aceasta directie, deoarece hematiile sunt putin oxigenate (prezinté deficit de oxigen), In timp ce, aerul din alveole este bogat in oxigen. Moleculele de oxigen pitrund in hematii gi se leaga ugor de moleculele de hemoglobin’, pentru a fi transportate la celule (Figura 17.9), Deoarece moleculele de oxigen trec din sacul alveolar in globulele rosii, ionii de bicarbonat sunt convertifi in molecule de dioxid de carbon, Moleculele de dioxid de carbon tree apoi prin difuziune din globulele rosii in sacul alveolar. Difiziunea are loc deoarece hematiile sunt bogate in dioxid de carbon, in timp ce aerul din alveole esie sirac in dioxid de cerbon. Dupi ce a avut loc schimbul gazos dintre singe gi aer, hem: pentru a forma venulele pulmonare, care se unesc apoi pentru a forma venele pulmonare. Acestea se unesc pentru a forma vena pulmonari principal, ce transport single inapoi la initma ‘Vena pulmonara se varsa in partea stngé a inimii, iar apoi ventriculul sting pompea- 2A sangele bogat in oxigen la nivelul esuturilor corpului. La nivelul {esuturilor organismului, oxigenul este eliberat din globulele rosii prin mecanisme opuse celor din alveole, iar apoi este preluati o noud incdrcdturi de dioxid de carbon (Figura 17.9). Oxigenul este utilizat in metabolismul celular in timpul procesului de eliberare de energie si formare a ATP-ului (Capi- tolul 19). le parsese zona sacilor nasi g SCM Mn CRC U Cae ees Ce416 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultafile de medicina SECTIUNEA B ~ Completare: Addugati cuvéntul sau cuviniele corecte care comple- teazii flecare dintre urmétoarele afirmatii 1, Oxigenul gi dioxidul de carbon sunt transportate intre celulele corpului si sistemul respirator de citre 2. Cele mai mici ramificagii ale tuburilor sistemului respirator se termin’ in grupuri de saculefi microscopici numiti 3. Schimbul de gaze intre singe si atmosfer’ are loc la nivelul unor structuri mumite 4, Sangele este vehiculat de la inima spre pliman printr-o artera majora numiti 5. Cavitatea bucala si cavitatile nazale se intalnesc intr-o regiune ce poarta denumirea de 6. Cavitajile nazale se deschid spre mediul extern la nivelul narilor, numite de asemenea 7. in cavitatea nazala c&ile de trecere sunt separate una de cealalt& de catre prelungi osoase din septul nazal cunoscute si sub numele de 8. Mai multe oase din craniu contin cavitati ce comunica cu cavitatile nazale, cavitati cunoscute sub denumirea de 9. Simful mirosului este asociat cu o zond numitd , Situata la nivelul peretelui superior al cavitatilor nazale. 10. Cele trei functii ale nasului includ umidificarea aerului, filtrarea aerului si 11, Inflamafiile de natura alergicd ce apar in cavitajile nazale poarta denumirea yene~ ral de 12. O alti denumire a faringelui este cea de 13. Caile digestive si respiratorii se intélnesc intr-o regiune a faringelui cunoscuta sub numele de 14, Pereti laterali ai nazofaringelui contin deschizaturi ale unor canale ce pornese urechea medie numite 15. Masa de fesut limfatic de pe peretele medial posterior al nazofaringelui este 16. Cel mai mare cartilaj al laringelui, cunoscut si sub numele de ,,marul lui Adam”, este 17. Cartilajul laringelui care seamand cu un inel cu pecete si care leag’ traheea de laringe este numit18, 19. 20. 21 22. 23, 24, 25. 26. 21. 28. 29, 30. 31. 32. 33. 34, 35. 36. 38. 39, Sistemul respirator Deschiderea spre laringe poartd denumirea de Vibratia corzilor vocale se datoreaz& acrului expirat din Deoarece birbajii au corzile vocale mai lungi, vocea lor are 0 mai joasa Traheea este susfinutd de o serie de structuri in forma literei , Cele doua tuburi care se ramifica primar din trahee sunt Dincolo de nivelul la care bronhiile devin __ , cartilajul din peretii lor dispare. Perejii bronhiolelor sunt alcatuifi in cea mai mare parte din muschi Cel mai cunoscut nume pentru inflamatia arborelui brongic este Pliménii ocupa cea mai mare parte a Numérul alveolelor la un adult este de aproximativ Plamdnul stdng este impart in doi lobi, in timp ce plimanul drept este impartit in Membrana dublu stratificata ce inconjoara fiecare pliman este Stratul extern al pleurei, ce cdptuseste suprafara interioard a cavitifii toracice, este Prineipiul ce sti la baza respirafiei este acela c& aerul trece din regiunea cu presi ne inaltd in regiunea cu — Modificarile de presiune din plaméni sunt influentate de activitatea muschilor scheletici ce poarta denumirea de in timpul inspiratiei, coastele sunt ridicate in sus $i in afara de o serie de muschi cunoscuti sub numele de : in timpul inspiratiei, contractiile provoaca o migcare descendent a unui muschi sub forma de cupola denumit Relaxarea muschilor respiratori comprima toracele si creste presiunea aerului din in timp ce inspiratia este un proces activ, expiratia este un/o in timpul respiratiei normale, in con iese din plamani reprezinta de repaus, cantitatea de aer care intra si Volumul de aer expirat forjat dupa o inspiratie forfatt reprezint& Respirajia este controlata de o portiune a creierului numiti centru de control respi- ator, ce include o parte a bulbului rahidian si 417418 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicina 40, 41 43. 44, 50. Centrii respiratori din creier sunt influentati indirect de cdtre concentrafia sanguin de Frecventa respiratiei este controlata de o zona a creierului cunoscuta sub numele de Centrul respirator este activat de catre nivelul de ____din lichidul cefalorahidian. in timp ce contractia muschilor scheletici este de regula voluntara, controlul respirafiei este de obicei Cea mai mare parte a oxigenului este transportati in corp in asociere cu Aproximativ 70-75% din dioxidul de carbon este transportat in sange sub forma de Aproximativ 25-30% din dioxidul de carbon este transportat in corp ca si Forfa motrice a schimbului gazos din alveole este procesul de In timp ce transportul activ este un proces activ pentru deplasarea moleculelor, difuziunea este un . In timpul schimbului de gaze spre in plamani, moleculele de oxigen se deplaseaz in timpul schimbului de gaze din plimani, moleculele de dioxid de carbon se deplaseaza inspre SECTIUNEA C—fntrebiiri cu raspuns ta alegere: Incercuiti litera din drepmul varian- tel 1 corecte din urmatoarele afirmatii: Cavitatile nazale gi cavitatea bucala se intdlnese intr-o portiune 2 corpului numita A. comete nazale B. sinusuri C. faringe D. trahee 2. Ummitoarele afirmatii despre sinusuri sunt adevarate, cu excepyia A. sunt prelungiri osoase ale cavittii nazale B. se giisesc in osul frontal, maxilar, osul vomer $i in oasele parictale CC. mucoasa se continua cu mucoasa cavitafii nazale D. sunt cavitati pe unde cireuld aerulSistemul respirator 419 3. Pe peretele superior al cavitafilor nazale exista receptori pentru simful A. auzului B. mirosului C. echilibrului D. atingerii si pipaitului 4. Urmatoarele sunt funcfii ale nasului, cu exceptia A. umidifiea aerul B, serveste drept locatie pentru incAlzirea aerului C. este locul unde se filtreaza aerul D. este locul unde are loc schimbul de gaze 5. Mucusul secretat de mucoasa nazali A. refine microorganisme B. usuca aerul C. furnizeazi nutrienfi celulelor nazale D. contine enzime digestive ' 6. Materii precum granule de polen, acarieni si pene constituie cauza A. pneumoniei B. amigdalitei C. rinitei alergice D. emfizemului Calea respiratorie si cea digestiva se intalnese la nivelul A. laringelui B. esofagului C. orofaringelui D. narilor 8. Functia trompei lui Eustache este de a A. transporta substanfe nutritive la nivelul urechii mijlocii B. furniza enzime digestive pentru carbohidrati C. furniza hormoni la nivelul gun D. egaliza presiunea de aer dintre faringe si urechea mijlocie | 9. Funcfia amigdalei este de a ‘A. produce hormoni importanti pentru organism t B, sintetiza globulele rosii ale organismului C. induce imunitate la agentii infectiosi din aer D. sintetiza celulele de coagulare a singelui 10. Cele doud canale la capatul distal al faringelui sunt A. trompa lui Eustache si nara B. laringele si esofagul C. vena cava si aorta D. intestinul subtire si gros I 1.420 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicind u 13. 14, 16, Functia structurilor cartilaginoase din trahee este de a A. mentine deschisd traheea B. furniza calciu in fluxul sanguin C. retine microorganisme straine in tractul respirator D. schimba impulsuri nervoase la nivelul tractului respirator Epiglota are functia de a A. sustine traheea B. nu permite trecerea alimentelor sau a lichidelor in tractul respirator C. servi drept loc pentru miscarea corzilor vocale D. creste tonalitatea voeii la femei si copii ‘Traheea este sustinutd si menfinutd deschisa de inele de A. muschi scheletie B. os C. tesut epitelial D. cartilaj Ramificatiile care pornese din trahee si conduc Ja plémani sunt A. canalele alveolare B. bronhiile C. bronhiolele terminale D. conductele alveolare Spasmul muschilor netezi de la nivelul arborelui bronsie poate fi declangat de aler- geni si poate induce A, astm B. febra fanului C. contractia mugchiului scheletal D. contractii ale inelelor cartilaginoase Care din urmatoarele afirmatii se refera la plaménul drept? A. este impartit in doi lobi B. sdngele ajunge la cl prin vena pulmonara C. este impartit in trei lobi D. are inervatie proprie . Membrana dublu stratificata cunoscut sub numele de pleura A. se gaseste in trahee B. separa plimanii intre ei C. inconjoara fiecare pliman D, defineste limita alveolara . Cavitatea pleurala se situeaz intre pleura viscerald si cea parietal . intre cavitatile toracica si abdominala . intre cavitaile dorsala si ventrala fn jurul inimii pam>Sistemul respirator 19. Contractia muschilor respiratori determing A. sciderea volumului toracelui B, marirea volumului toracelui C. cresterea volumului de sange din plaméni D. sc&derea volumului de singe din plamani 20. in timpul inspirului, modificarile de presiune din pliméni se datoreaza urmatoare- lor caracteristici, cw excepfia A. compartimentului toracic inchis ce euprinde pliménii B. elasticitatii plamanilor C. fixdiii ferme a foitelor pleurale D. impulsurilor nervoase care ajung la plimani din creier 21. Exista un control voluntar al A. fiuxului de sange spre plimani dar nu din plaméni B. impulsurilor nervoase la plaméni C. inspiratiei D. contractici plaménilor 22. Printr-o inspiratie normala se introduc in pldméni aproximativ A. 2500 ml de aer B, aproximativ 10000 mi de aer C. aproximativ 500 ml de aer D. aproximativ 10 ml de aer 23. Capacitatea vitalA este A. volumul de aer ramas in plaméni dupa o expirafie fortat& B. cel mai mare volum de aer care poate fi eliminat din plamani C. cantitatea de aer ce rimane in pliméni dup’ expiratie D. cantitatea de zer ce intra in plimani in timpul unei inspirafii normale 24. Urmatoarele formatiuni defin control asupra respiratiei, cw excepfia A. receptorii chimici din arterele carotide B. centrul respirator de control din trunchiul cerebral C. nivelul de ioni de hidrogen din lichidul cefalorahidian D, cantitatea de sange ce intra in plamani 23. Dioxidul de carbon poste fi transportat in fluxul sanguin in urmatoarele moduri, cw excepfia A. legat de moleculele de hemoglobin& B. sub forma de gaz dizolvat in plasma C. sub forma de ioni de bicerbonat D. legat de moleculele de hormoni din sange422 Anatomie $i fiziologie umana pentru admitere ta facultatile de medicina SECTIUNEA D — Adevitrat/Fals: La urméitoarele enunturi mareati cu litera A” afir- mayia care este adevarata. Daca este falsd, modificati cuvéntul subliniat pentru ao transforma intr-una adevératd. v we 1. 12, 13 14, 15. 16, 17. 18, 19, 20. 21 Alveolele sunt formate din membrane elastice fine acoperite de o refea capilari a circulatiei sistemice. Calea normal prin care aerul patrunde in sistemu! respirator este gura. in cavitijile nazale se deschid sinusuri, care se extind Ja mai multe oase ale craniului. Acrul este umidificat, incalzit si filtrat in timp ce trece prin cavitatea bucal’. Afecjiunea cunoscut sub numele de rinit& alergica poarta adeseori denumirea de astm. Trompele lui Eustache sunt folosite pentru a egaliza presiunea aerului intre nazo- faringe si urechea medie. La capatul distal, faringele se ramifica in doua tuburi numite esofag si laringe. Cel mai mare cartilaj al laringelui este cartilajul cricoid, cunoscut si sub numele de smarul lui Adam”, Corzile vocale, cu rol in producerea sunetelor, sunt localizate in trahee. Traheea este mentinuti deschisé de o serie de inele osoase in forma literei ,C”, agezate unul peste celalalt Bronhiolele sunt alcatuite din muschi scheletici sustinui de fesut conjunetiv. Membrana dublu stratificat8 ce inconjoara fiecare plamén este cunoscuta sub denumirea de peritoneu. Bronhia care este putin mai mare si mai verticald este bronhia sting’. Expansiunea plaminilor se datoreaza in parte contractiilor diafragmei. pansiunea plimanilor creste volumul acestora si creste presiunea acrului din interiorul acestora, {in timpul expiratiei muschii respiratori se contractd, iar toracele revine la forma sa iniiala. Yolumul curent al plaménilor in timpul unei respirafii normale este de aproximativ 500 de mililitri de aer. Capacitatea vitald este cel mai mare volum de aer ce poate fi expirat din plaméni, dupa o expiratie forfata Centrul respirator de control al plimanilor este situat intr-o portiune a inimii. Cresterea dioxidului de carbon in singe provoact o concentratiei ionilor de hidrogen. lere corespunzatoare a Impulsurile nervoase din cerebel pot anula activitatea centrului respirator in reglarea respiratiei. Cea mai micd cantitate de dioxid de carbon este transportats in singe sub forma de ioni de bicarbonat.Sistemul respirator 423 23. Procesul pasiv cunoscut sub numele de osmozs este responsabil de migcarea oxigenului gia dioxidului de carbon prin membranele capilarelor inspre alveole gi invers. 24. Pentru a putea fi transportate la celulele corpului, moleculele de oxigen se leagii de moleculele de hemoglobina din globulele rosii. . Pe miisura ce pirisesc regiunea alveolelor, capilarele se unesc gi formeaz venule- Je pulmonare. SECTIUNEA E ~ Studiu de caz O leziune la nivetul gatului a afectat fibrele nervului frenic drept al lui Pedro. Acest luera @ provocat paralizia diafragmului drept, dar nu gia celui stang. Pe o radiografie facutd in inspir se observa cobordrea diafragmului sting i ridicarea diafragmului drept. Explicati modul in care acest lucru este posibil, RASPUNSURI SECTIUNEA A Figura 17.10 ber 6.1 Ic 16 € 2¢ an 12.4 7b 3.0 Bi 13. q 18, j 4k % 8 4s 19. m Sh 10a 15. p SECTIUNEA B - Completare 1. sistemul circulator 15, amigdala faringiana 2. alveole 16, cartilajul tiroid 3. alveole 17. cartilajul cricoid 4. artera pulmonara 18. glota [ 5, faringe 19. plimani 6. narine externe 20. tonalitate 7. comete nazale 21, cartilaginoase 8. simusuri 22. bronhiile 9. regiunea olfactiva 23. bronhiole 10. inealzirea aerului 24, netezi 11. rinite alergice 25. brongita 12, gatle} 26. cavitifii toracice 13. orofaringe 27. 300 de milioane 14, trompele lui Eustache 28. 3 lobi424 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38, 39, pleura pleura parietala presiune joasd muschi respiratori muschi intercostali externi diafragm plimani proces pasiv volumul curent capacitate vitala puntea 40. 4l 42, 43. 44, 45. 46. 47, 48. 49. 50, dioxid de carbon zona pneumotaxica ioni de hidrogen involuntar moleculele de hemoglobin ioni de bicarbonav/ bicarbonat de sodiu molecule de carbaminohemoglobina difuziune proces pasiv singe sacul alveolar SECTIUNEA C - intrebari cu raspuns la alegere pommo vee SECTIUNEA D ~ Adevirat/Fals SECTIUNEA E — Studiu de eaz pulmonre nasul A nas febra fanului urechea medie A cartilajul ti laringe cartilaginoase netezi id . pleura dreapta wound u 12 13, 14, 15 > wom 14. 15, 16, 17. 18 19. 20. 21 A 16. C 21. C 1c 22.€ 18. A 23, B 19. B 24.D 20. D 25. D A scade relaxeaz A A creierului crestere cortexu! cerebral mare difuziune A Atunei cand nervul frenic sting stimuleazi diafragmul sting, volumul cavitatii toracice creste. Diafragmul drept, flasc, paralizat, este ascensionat din cauza presiunii negative din cavitatea toracica.CE VEJI iNVATA Acest capitol prezinta in mod succint anatomia si fiziologia sistemului digestiv, Parcur- gind acest capitol, vefi invija si + faceti diferenta intre tunicile tractului gastrointestinal; + prezentafi pe scurt anatomia cavitiii bucale, a buzelor, a obrajilor, a palatului, limbii, a glandelor salivare, a dinfilor, a faringelui si a esofagului; + faceti diferenta intre tipurile si parjile componente ale dinfilor gi conjunctiv asociat acestora; + identificati sfincterele tractului gastrointestinal; + identificati zonele, structurile si celulele stomacului; si corelati celulcle stomacu- Jui cu substantele pe care le produc si functiile acestora; + descrieti celulele, structurile gi functiile intestinului subtire; sintetizali procesele de digestie gi absorbtie realizate in intestinul subsire; + descrieti structura si funcfiile intestinului gros; identificati caracteristicile pancreasului gi ale ficatului, in special cele asociate cu bi le fesutului si drenajui secre{iilor pancreatice si biliare in intestinul subtire; descrieti bila 51 fumcfiile elementelor sale componente; + rezumati caracteristicile sucului pancreatic; + aplicafi cunostinjele dobandite intr-un studiu de caz PENT TUES Re Va CTW 425,426 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultafile de medicina Sistemul digestiv are dowd functii importante: descompunerea moleculeloy mari de alimente in molecule mici sisabsorbjia moleculelor nici, amineraleloryi a’apei'in organism, Sistemul digestiv este format din tractul gastrointestinal $i o serie de 6rgane anexe. Organele tractului gastrointestinal sunt: cavitatea bucald, esofagul, stomacul, intesti subfire gi cel gros, Organele anexe cuprind’giandele salivare, ficatul gi pancreasul (Fi- gura 18.1). Tractul gastrointestinal este o structura(fubulara, muscularaj de aproximatiy 9m lungime. Pere{ii acestuia sunt alc&tuifi dinpatra’straturi distincte. Tunica cea mai profunda este denumita membrana mucoasi sau mucoasa. Aceasta este compusa dintr-un epiteliu be ‘acoperai un fesut conjunctiv, care confine mici cantititi de muschi neted. Mucoasa confine glande Ale sistemului gastrointestinal. Aceste glande secret énzime necesare digesti moleculelor alimentare si mucus pentru a proteja fesuturile tractului gastrointestinal. Ganda paronas ura (cavitate bucals) Glands sublinguats Glanda submandiouara Feat Stomac splins Vericé biter’ —___ Pancreas ‘Colon trensvers Duoden Colon ascendent dejan ce Colon descendent Apendice {Colon sigmoigtan anus it FIGURA 18.1, Organele 5i structura sistemului digestiv in relajie cu alte structuri ale corpului uman — vedere anterioara ‘Tunica urmatoare a tractului gastrointestinal este submucoasa. Aceasta contine vase de sange/ vase Timfatice $i’nervi. Tunica urmatoare este alcatuiti din doud straturi de musehi neted. Stratul intern, format din mugchi netezi dispusi circular, inconjoara trac nee wee es a eB Ss SBS Ss =‘Sistemul digestiv 427 tul gastrointestinal si prin contractic, micsoreaz diametrul acestuia. Stratul extern, de muschi netezi dispusi longitudinal, este dispus de-a lungul tractului gastrointestinal Contractia acestor muschi scurteaz lungimea tubului digestiv. Stomacul are un/al treilea) ‘Strat de muschi netezi, cu dispozitie/oblic’y care se afld intre submucoasé si stratul circ lar. Tunica externa a tractulul gastrointestinal este numita stratul seros sau seroasal Acest strat este format din peritoneul visceral) Peritoneul visceral se continu cu_péfitoneul parietal, care/c%ptuyeste cavitatea abdominala,) Celulele peritoneului visceral (seroasa) secret un lichid care umecteaza suprafafa externa a organelor si permite alunecarea liber a acestora. Spafiul dintre peritoneul visceral si cel parietal se numeste cavitate peritoneal SHUR NST aN Tractul gastrointestinal este componenta principala a sistemului digestiv. Acesta se extinde de la cavitatea bucala la anus. CAVITATEA BUCALA | Cavitatea bucala este segmentul tractului gastrointestinal care asigurd ingestia si digestia mecanici 2 alimentelor, reducdndu-le masa si amestecdndu-le cu saliva (Tabelul 18.1). Cavitatea bucali este inconjurata de buze, obraji, limba, precum si de palatal moale i palatul dur. Funcfiile sale sunt!ingestiaalimentelor, digestia mecanica §i lubrifierea acestora, mas . Limba este conectata de plangeu! bucal printr-un pliu de fesut numit fréul limbii. Limba este compusa dintr-un ‘muschi striat acoperit de o membran& mucoasdi) Pe partile laterale ale limbii, cupringi'in papilele gustative) se gasesc(mugurii gustativi\Capitolul 13). Funcfia limbii este de a transforma alimentele fn, boluri dlimentare, cu ajutorul sa- livei. Digestia mecanica a alimentelor este produs& in mare parte de c&tre din}i (Figura sunt de dou’ tipuri. Dintii deciduali/temporari, in numar d€ 20) sunt cunoscuti si sub denumirea de ,dintii de lapte”. Acestia se piglde obicei pana la varsta de sase Ani gi sunt inlocuiti de dinfii permanenfi, in numar dd 32, "~ Exist patru tipuri de dinfi: ineisivii, folosii pentru t&ierea alimentelor de dimensiuni de Coiti) gi se folosese la apucarea gi sfagierea alimentelor, premolarii care sunt plafi si servesc la maruntire/micinare, molarii, care de asemenea sunt dinti plafi folositi pentru mérunfire Structura de baza a dintelui include coroana, acoperit’ de smalt, ridicina, acoperit& de cement, 5i gittul (coletul) dintelui, care leag’ coroana de radacina dintelui. Cele doud componente principale ale dintelui sunt smaltul si dentina. Smaltul este cea sai Gurl) substangi din organism gi se gaseste la suprafaja exterioara a dintelui. principal din saruri d ie componenta major a unei substanje minerale numita/hidroxiapatita, A doua component’, Maa dentina, este mai moale decat smaltul si formeazt cea mai mare parte (ARAM a dintelui, Aceasta este situata sub smalt si fnconjoar3_ pulpa dentars. [AGM anual Pulpa dentar’ contine vasele de singe,/nervii si fesuturile conjunctive Jaa ale dintelui ee Cees Este alcatuit in on t ee eee ee ee428 Anatomie $i fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina ‘TABELUL 18.1 ORGANELE DIGESTIVE $1 FUNCTIILE ACESTORA Organ Funct principale Cavitatea bucala “Amestecé alimentele cu secrefile salivare; are functie gustatva s1 ___de masticatie Glandele salivare Lubrifieza alimentele; produc enzime care initiazé procesul de digestie Faringele ‘Segment comun cu sisterul respirator, condluce spre esofag Esofagul ‘Transporta alimentele in stomec Stomacul Secret acid clorhidrie si enzime digestive cu rol in descompunerea proteinelor Intestinul subtire Secreta enzime si alti factori necesari digestiei; rol in absorbtia nutrientilor Ficatul Secreti bila (necesar’ digestiellipidelor); sintetizeaza proteinele din sange; depoziteaz’ lipide si glucide Vezicula biliara Depoziteazs bila si 0 elibereazs in intestinul subtire Pancreasul ‘Secret enzime digestive si lichide alcaline (tampon), sile elibe- feaz8 in intestinul subtire; secret hormoni Intestinul gros ‘Absoarbe apa din alimentele nedigerate; depoziteazé reziduuri Anusul Se deschide la exterior, elimind materille fecale Ince cate! (78 an) ne lateral (89 on) Canin (44-12 an) Promo pterar om | Sem G0 superior | remot secunda sn cooars | ae Dentiné \€ (een Covtte Naeem iets St ct oe Memorana Ze : parosontais 4 woaretar # tras os —sl ® lesen (@) Metarsecinar cement £6 % tessa canal _€6, | Mola rinse ee Ge Binwt | Premotrsacundar ase singe ke — eee | Bearpe (-12 an) ering Freel rina Ei fo nn | cane 1089) L_* ~ natal) @) ) inven (728) FIGURA 18.2 Dini la om. (a) Structura unui dinte cu cele trei regiuni principale i structurile componente ale fieearei regiuni. (b) Dintii permanenti ai adultului si perioada de eruptie a fiecirui dinte in parte, Exist& trei categorii de glande salivare mari care secret& saliva in cavitatea bucala, Aceste glande sunt considerate organe anexe ale sistemului digestiv. Prima glanda sali Epa ease eS lee Oe UL ell llLrelU oe leae wee ae ese ee ee ee a = = Sistemul digestiv 428 vard este glanda parotid (Figura 18.3). Aceasti glanda pereche este situati dedesubtul lone parotiss t ue parent \ Gland sublinguats GGland8 submandibulers FIGURA 18.3 Pozitia celor trei glande salivare si a ductelor acestora. Glanda submandibular este denumita de asemenea gi glanda submaxilars. A doua glanda salivara este glanda submandibular’ sau submaxilari, situata in planseul bucal, in apropierea suprafetei interne a mandibulei,/Este de asemenea o glands -Pereche si este drenata de catre ductul submandibular in[eavitatea bucal\deasupra [plangeulut bucal A treia glands salivard este glanda sublinguali, Similar cu celelalte doua glande salivare, este o glanda pereche si este situat& tot in plangeul bucal, sub lim- bin fafa glandelor submandibularé) Secretiile produse de glandele sublinguale sunt transportate in cavitatea bucala, la nivelul planseului bucal printr-o serie de duete, numite ducte sublinguale (Tabel 18,2), ‘TABELUL 18.2 CARACTERISTICILE GLANDELOR SALIVARE Denumirea glande!__Localizare Deschiderea ductului Parotid’ Dedesubtul urechit Pe partea intern a obraiilor, opus 1 celui de-al doilea molar superior; ductul parotidian Submandibularé in plangeul bucal, in apropierea Pe plangeul bucal, lateral de fraul (Submaxilara) suprafetel interne a mandibulel__limbit; ductul susmandibular { Sublingual’ ‘Sub limb&, in fata glandelor Mai multe ducte sublinguale se submandibulare deschid la nivelul alanseului bucal, sub limba Secretia glandelor salivare, saliva, faciliteaza/lubrifierea $i legared particulelor alimentare, si incepeldescompunerea moleculelor de-glucide) Celulele seroase ale glandelor salivare produc 0 enzima cunoscuté sub numele de/amilazi) Amilaza igera chimic moleculele de amidon si glicogen in dou’ unitaji monozaharidice denumité dizaharide) Dizaharidul produs prin descompunerca amidonului si glicogenului se numeste mal (toziDeoarece alimentele rimén in cavitatea bucala pentru o perioad& scurt& de timp,430 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere 1a facultatile de medicind numai o cantitate mica de amidon este digerat aici; cea mai mare parte este digeratd in intestinul subtire. Celulele mucoase ale glandelor salivare produc. mucu®: Mucusul este un lichid gros, vascos, care leagi particulele alimentare gi Jubrifiaza tractul gastrointestinal.) Palatul este structura care formeaz& bolia caviafi bucale, Acesta este alcatuit dinero” parte anterioara, dura (palatul dur).si o parte posterioard, moale (palatul moale). O proiectie in forma de con, numiti{ uvul)se extinde in jos de la palatul moale. Amigdalele sunt aglomeriri de fesut limfati¢ocalizate in mucoasa faringiand. Existé doua tipuri de amigdale: amigdalele palatine si amigdalele faringiene (vegetatii ade- noide). Amigdalele palatine si cele faringiene sunt localizate in pere}ii faringelui. Amig- dalele fac parte din sistemul limfatic si sunt aleatuite din structuri limfatice (Capitolul 16). Ele au rol in apararea organismului. ESOFAGUL Esofagul este 0 a pliabila, friuseularalcare leaga faringele de (5) stomac. Masoari aproximativ5 pm lungime si traverseaz diafragmul catre stomac. Esofagul este primul segment in care pot fi observate cele patru straturi ale peretelui ‘ractulul gastrointestinal, inreimea superibaralaesofegu Beste alca- tuitd din\fib ar in ireimea inferioara) lara)devine aledtuita exclusiv din fibre musculare netede] Pentru ca alimentele s& treacd din cavitatea bucala in stomac, acestea trebuie ing! fite. Procesul de inghitire este denumit deglutitie (Figura 18.4). Acesta este un proces care necesita activitatile coordonate ale limbii, palatului moale, faringelui gi esofagului. Prima etapa se produce in cavitatea bucalai si este sub control voluntar. Alimentele sunt mestecate gi imbibate cu saliva, pentru a forma bolul alimentar, care este impins catre faringe cu ajutorul limbii, moment in care incepe etapa involuntard a deglutitiei.. Bol alimentar Bol alimentar sofas: © © © FIGURA 18.4 Deglutijia gi peristaltismul, (a) in procesul de inghigire, limba se ridica gi comprima bolul alimentar de palatul dur, impingindu- inspre faringe. (b) Bolul alimentar trece de epiglotd, care acoperd laringele, si patrunde in esofag. (©) Muschi esofagului se contractd (SAgeti), impingénd bolul alimentar spre stomac.asa ae mw ae eS ee eee ee ee eel Sistemul digestiv 431 fn etapa involuntara a deglutitiei, muschii faringieni se contract si Imping bolul alimentar in esofeg, Nervi sistemului nervos autonom [Poth oar. controleaza aceasté etapa prin coniractii musculare, declansénd un pro- [xr aaron ces denumit peristaltism. Peristaltismul consti in formarea unor unde. AM freee de contracjic ale satului muscular neted al esofagului, in prima fakin nn se contractd Tausehii Iongitudinall) apoi cei ian) GOSECOUS tractului gastrointestinal musculare imping bolul alimentar pana ce acesta ajunge la un muschi circular, situat la extremitatea superioard a stomacului, numit sfincteru- DE RETINUT per ec PRU nce at Jui esofagian inferior sau sfincterul cardial irri STOMACUL Stomacul se intinde de la nivelul @incterulul esofagian inferiof pana la muschiului ci ' cular situat la capdtul sau distal, denumit sifsfincter piloriq (Figura 18.5). Stomacul este un organ de forma literei J, situat info a abdomenului. Partile sale principale sun(eardiasituati in apropierea cordului{fumduDXorntxul, Gorpat> i stomacului (sau partea principala) si @ntrul pilorig) (0 portiune distald, ingusti). Pe stomacul este gol si micsorat. Cand stomacul este destins, pliurile dispar rafaja lateral convext j stomacului este denumité marea eurburi. Suprafata (medials, concava)se numeste mica curbur’. Un strat dublu de peritoneu, micul epiplon, se extinde de la ficat la mica curbura. O alta prelungire a peritoncului este marele epiplon, care se extinde mai jos de stomac, deasupra organelor abdominale, Stomacul este un organ cu rol de stocare a alimentelor si locul in care se produce descompunerea chimicd a anumitor molecule. Stomacul prezinta trei straturi musculare netede: alaturi de stratul circular si longitudinal, existé un al treilea strat, oblic. Straturile musculare mixeazA si desfac bolul alimentar transformandu-1 intr-un amestec cu consistenfa unei Supe, numit chim. Mucoasa stomacului se invagineaz’ gi formeaza cripte profunde, in care se varsa secretiile glandelor gastrice. Glandele gastrice secret sucul gastric, care confine o multitudine de substan. Celulele parietale secreta 0 component a sucului gastric, si anume acidul clorhi- | Aric, care este necesar pentru activarea enzimelor proteolitice, Celulele parietale prod de asemenea, factor intrinsec, necesar pentru absorbria vitaminei B,, in intestinul subfire, O alta components a sucului gastric este mucusul, un produs al celulelor mucoase. Mucusul protejeaza peretele stomacului de autodigestie. De asemenea, in sucul gastric se gisese enzime proteolitice, secretate de celulele principale ale glandelor gastrice. ba Cea mai important enzima proteolitica din stomac este pepsina (Ta- (MEGUG En IGE OL belul 18.3). Pepsina nu este secretata de celulcle principale in forma sa (Mean activa. Este secretat mai tntdi precursorul acesteia, pepsinogenul, care, (MAUMEE in prezenfa acidului clothidric este convertit in pepsing. Pepsina des- (MMMauNa Ua compune proteinele mari in proteine mai mici denumite peptide. O alti (MRM Maia enzima proteolitica digestiva este labfermentul, produs in stomacul su- {Iau na garilor, dar nu si in cel al adultilor; el faciliteaz& digestia laptelui432 Anatomie si fziologie umand pentru admitere la facultatile de medicin’ wf Bsofe | Glanda funcica / comp Diatragm — Muschi ce Per longitudinal f Mica Hiatus esofagian State \ eurburd es Stomac (a) Duoden. oer Ctipte gastrice ————— Muschi oblic Marea curburé Phurigastrice submucoass| Glanda gastricd Mucoass submucoes { FIGURA 18.5. Detalii structurale ale stomacului la om. (a) Stomacul este situat in cavitatea abdominala superioara, in regiunea epigastrica. (b) Principalele regiuni ana- tomice gi straturi musculare ale stomacului. Observati pliurile de pe suprafaja interna (rugae), care se intind (dispar) atunci cdnd stomacul este plin. (¢) ‘imagine marita a structurii peretelui gastric, unde se pot observa diferitele celule ale peretelui gastric. TABEL 18.3 CARACTERISTICILE UNOR COMPONENTE ALE SUCULUI GASTRIC Componenta —Sursa Functia Pepsinogen Celulele principale ale glandelor Se transforma in pepsina gastrice Pepsind Formata din pepsinogen in pre- Enzim& proteolitic’ digestiva, capabils si zenta acidului clorhi descompund aproape toate tipurile de proteine in peptide Acid clorhidric Celulele parietale ale glandelor Confer mediul acid necesar pentru gastrice transformarea pepsinogenului in pepsing Mucus Celuie caliciforme sigiandele Strat vascos, alcalin, ce protejeaza pere- mucoase tele stomacului Factor instrinsec Celulele parietale ale glandelor _Necesar pentru absorbtia vitaminei B,, gastrice Secretia de suc gastric este controlata de citre fibrele nervoase ale sistemul nervos parasimpatic, De asemenea, celulele din mucoasa stomacului secret un hormon numit gastrin. Gastrina controleaza secretia de pepsinogen, precum si cea de acid clorhidric si mucus. Celulele care produc gastrina sunt denumite celule enteroendocrine. Mucoasa stomacului are gi o redusa functie de absorbtie. Substantele care se pot absorbi sunt: cantitifi mici de ap, glucoz&, ioni si alcool. Restul alimentelor sunt pregatiteCe eee Sistemul digestiv pentru procesele digestive ulterioare, prin transformarea lor in chim gastric. Contractiile peristaltice evacueaz chimul prin sfincterul piloric in intestinul subjire, unde are loc cea mai mare parte a digestici. DUODENUL Intestinul subjire se intinde de la sfincterul pilorie pana la un muschi circular denumit sfincterul ileocecal. Intestinul subjire prezinta trei portiuni: duodenul, care masoard aproximativ 25 cm lungime; jejunul, de aproximativ 2,5 m si ileonul, de aproximativ 3,5-4 m lungime. Duodenul reprezintd prima portiune a intestinului subjire in care este evacuat chimul gastric din stomae, prin sfincterul piloric. Enzimele pétrund in lumenul duodenului prin ductele glandelor din mucoasa duodenala; aceste glande apar ca niste adancituri (cripte) in mucoasa gi se numesc glande intestinale sau criptele Lieberkuhn. in plus, si Pancreasul tsi vars enzimele in duoden, prin ductul panereatie, care se varsa in duoden prin ampula hepatopancreaticd. Bila produsé de ficat ajunge in duoden prin ductul hepatic comun $i apoi prin ampula hepstopanereaticé. Submucoasa duodenului confine aglomerdiri de fesut limfoid cu dispozitie nodulara, similar plicilor Peyer din ileon. De asemenea, submucoasa confine gi un numar de glande mucoase denumite glande duodenale (glandele lui Brunner). Mucusu! alcalin produs de aceste glande contribuie la neutralizarea aciditatii chimului gastric, in lumenul duodenului patrund o mare varietate de enzime necesare descompunerii diverselor substante organice din alimente. De exemplu, sucul pancreatic confine tripsina si alte proteaze, care degradeaza proteinele si peptidele in dipeptide (Figura 18.6). De asemenea, in sucul pancreatic se giseste amilaza pancreatieli, ce transforms amidonul intr-un dizaharid numit maltoza. Lipidele (grasimile), in prealabil emulsionate de sarurile biliare secretate de ficat, sunt descompuse de catre lipaza pancreatic. Celulele intestinului subire produc si ele enzime digestive. Peptidazele, dipeptida- zele si aminopeptidazele realizeazi digestia proteinelor, rezulténd aminoacizi liberi. Ce- lulele intestinului subjire produc, de asemenea dizaharidaze: lactaza, zaharaza $i maltaza, care descompun lactoza, zaharoza si maltoza in monozabaridele lor componente. Ele secreta si nucleaze pentra descompunerea ARN-ului si ADN-ului din alimente. Sucul pancreatic confine joni de bicarbonat, care crese pH-ul sucului intestinal si neutralizeaza aciditatea chimului gastric. Acest lucru este important, deoarece enzimele digestive, cu excepjia pepsinei, functioneaz4 numai intr-un mediu cu pH neutru. O alta componenta important a procesului de digestie este bila, care este produsi de ficat si este stocata in vezicula biliard, Bila este transportata prin ductul biliar comun in ampula hepatopancreatic&, in care se deschide gi ductul pancreatic, de unde ajunge {in duoden. Bila nu contine enzime. Ea contine bicarbonat pentru neutralizarea aciditifi gastrice, Confine, de asemenea, si siruribiliare, care descompun globulele mari de lipide {n globule mici, care pot fi apoi usor digerate de lipaze (Tabel 18.4), Acest proces este denumit emulsionare. Bila creste absorbfia lipidelor, precum si absorbfia vitaminelor liposolubile, ca de exemplu A, D si K. in procesul digestiei, bila emulsioneaza lipidele in picaturi mici cunoscute sub numele de micelii. Miceliile sunt formele sub care sunt transportafi acizii grasi gi mono-434 Anatomie $i fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicind aliceridele. in timpul absorbfiei, miceliile vin in contact cu membranele celulelor care tapeteaza vilozitigile intestinale i igi elibereaz confinutul in celule. Produsii rezultagi din digestia lipidelor tree mai apoi in chiliferul central (vas limfatic din centrul vilozi- 1A{ii intestinale) sub forma de trigliceride, continute in picaturi microscopice de lipide denumite chilomieroni. FIGURA 18.6. Digestia chimica a celor tri categorii de nutrienti (glucide, proteine, gi lipide) {n duoden. Pentru toate aceste tipuri de digestie este necesara prezenta ape, iar rodusul de digestie contine o parte « moleculei de apa. Eliberarea sucului pancreatic este controlat nervos, prin ramurile unui nery eranian, precum $i hormonal, prin hormonii produsi de celulele intestinului subfire. Doi dintre acesti hormoni sunt secretina si colecistochinina. Actiunea ambilor hormoni este esen- tila in procesul de digestie, ei controland eliberarea produsilor din pancreas, ficat si ve- Zicula biliara. De exemplu, eliberarea bilei in duoden este controlatd de colecistochinina. JEJUNUL $1 ILEONUL Digestia continua in jejun gi ileon, aceste segmente ale intestinului subtire reprezentind, de asemenea, sediul principal al procesului de absorbie. Suprafata acestora este crescut de mii de vilozitati si microvilozititi. Vilozitafile sunt proiecfii ale mucoasei, avand for- mii de deget, in timp ce microvilozitatile sunt proiectii de dimensiuni electronomicro- scopice ale membranei celulelor din mucoasa. In interiorul vilozititii se gisesc 0 serie =a =e ss a eeee ee ee ee Sistemul digestiv 435 de eapilare, precum si un vas limfatic central, denumit chiliferul central. Capilarele primese produsii de degradare ai proteinelor, glucidelor si acizilor nucleici, rezultati in urma digestiei. Vasele limfatice primesc produsii rezultafi in urma digestiei lipidelor (Figura 18.7). TABELUL 18.4, ENZIMELE DIGESTIVE $I LOCUL SECRETIEI ACESTORA. Sursi Fluid Enzima Substrat Produs Loc de actiune Glande Salivi__Amilazasalivara__ Amidon Maltoze Cavitatea sellvere bucala Stomae Suc Pepsina Proteine Peptide Stomac gastric Labfermentul ——Proteinedin Protein’ Stomac lapte coagulant ‘Acid clorhidric Mai multe Unit3ti mai Stomac (nu este 0 enzima) alimente rmici Pancreas Suc ‘Amilaza ‘Amidon Maltoza Intestin subtire Pancreatic pancreatic’ Lipaza Lipide Acizi grasi, Intestin subtire licerol Tripsina Proteine Peptide Intestin subtire Chimotripsina —_—_—Proteine Peptide Intestin subtire Carboxipeptidaza Proteine Peptide Intestin subtire Intestin Suc Maltaza Maltoza Glucaza Intestin subtire subtire intestinal lactaza Lactoza Glucoza, Intestin subtire gelactoza Zaharaza Zaharoza Glucoze, Intestin subtire fructoza Aminopeptidaza Peptide Aminoacizi Intestin subtire Dipeptidaza Dipeptide Aminoacizi Intestin subtire Nucleaza ADN siARN Nucleotide Intestin subtire Ficat Bila Pic&turi mari de Grasimiemul- Intestin subfire erasime sionate Pasajul elementelor nutritive prin membrana celulelor epiteliale in lichidul interstitial si apoi in capilare este realizat in mare masur& prin mecanisme de transport activ, cu ajutorul moleculelor transportoare si al ATP-ului. De asemenea, absorbfia se poate produce si prin difuziune, difuziune facilitata si pinocitoza. Pentru lipide, difuziunea reprezinta principalul mecanism de absorbyie. Monozaharidele, aminoacizii si acizii grasi cu lant scurt de carbon sunt absorbiti in capilarele sanguine ale vilozitafilor intestinale. Acizii grasi cu lant lung sunt resintetizati pentru a forma trigliceride, acestea difuzdnd apoi in chiliferul central, dupa cum s-a menfionat anterior. Apa, electrolitii, precum si ionii de sodiu si vitaminele sunt absorbite tot in capilarele sanguine,436 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicina seroasa Muschi disous longitudinal Muschi ispus circular ‘Submucoasa cu vase sanguine Musculars mucoatel ‘Mucoasa — Colute epitotiaie ae mucoaselintestinale Chilferul cena Lehi interstit Retea capiloré Lumen Molecula de transport intestinal Cell epitetiats APNG Liens ne WS Glueozs S35 Ss. ao S Mucoasa Venule Arteriols Musculara mucoased © vas imtase Submuccasd ‘Muschi dlspus circular ‘Muschi dispus longitudinal SS Soca © - Casiar sanguin FIGURA 18.7 Structura intestinului subtire si procesul de absorbtie, (a) Straturile musculare ale peretelui intestinal, (b) Structura unei vilozitati. Reteaua capilara primeste produsii de degradare ai proteinelor, glucidelor si produsii rezultati prin digestia acizilor mucleici, tn timp ce chiliferul central primeste produsii de descom- punere ai lipidetor. (c) Absorbtia ionilor de sodiu gi a moleculelor de glucozi in lumenul intestinal, prin celulele epitetiale si lichidul interstitial, in capilare. INTESTINUL GAGS Intestinul gros este format din cec, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid, rect, canal anal gi anus. Intestinul gros poart& aceasta denumire, deoarece diametrul sdu este considerabil mai mare decat diametrul intestinului subire, Intestinul gros prezinti mumeroase dilatatii cu aspect de mici buzunare, numite haustrafii, si masoard aproximativ 1,5 m lungime, avand un diametru mediu de 6 cm. Cea mai mare parte a intestinului gros este cunoscuta si sub denumirea de colon, Cecul este prima portiune a intestinului gros, cu o lungime de aproximativ sase sau sapte centimetr, situat in zona in care intestinul subtire se continua cu intestinul gros, in cadranul inferior drept al abdomenului. Apendicele vermiform este 0 scurti extensie cu aspect vermicular ce ia nastere din cec. El este un organ vestigial care se poate inflama, necesitiind in aceasta situatie indepartarea sa chirurgicala.Sistemul digestiv 437 Alimentele nedigerate patrund din ileon in colonul ascendent prin valvula ileoee- cali. Colonul ascendent se affa in pozitie verticala, pe partea dreapta a abdomenului, extinziindu-se fn sus, spre marginea inferioara a ficatului (Figura 18.8). Colonul transvers strabate in sens orizontal abdomenul, in apropierea stomacului sia splinei. Colonul transvers se continua cu colonul descendent la nivelul flexurii splenice, un unghi de 90° de Ia nivelul cdruia colonul este pozifionat din nou vertical, dar descendent, pe partea stanga a abdomenului. Acesta se continua cu colonul sigmoid, o structura in forma de S, care coboara si se continua cu rectul, Ultimii 18-20 centimetri ai tractului gastrointestinal sunt reprezentaji de reet. Rectul se continua cu canalul anal si apoi cu orificiul extem al canalului anal, numit anus, aceste structuri reprezentiind ultimele segmente ale intestinului gros. Esofag stomac Flesud splenics Flexura hepatic’ —— : Ss. Colon transvers ueden {— Colondescendent Colon ascendent Houstra Velvsileocecals coe — Colon sigmodian ‘Apendice vermitorm (pebian) ect Anus FIGURA 18.8 Intestinul gros in pozitie anatomica in cavitatea abdominal si relatia sa cu stomacul, imagine ventrald. Intestinul subjire, de la duoden pana la cee, a fost indepartat din figura. Ficatul si pancreasul au fost, de asemenea, indep&rtate, Linia punctatd reprezinta pozitia diafragmului. Functiile intestinului gros includ absorbtia apei gi a ionilor, precum si formarea materiilor fecale. La acest nivel, se absorb aproximativ 300-400 ml de ap4, zilnic. Cénd absorbfia este deficitara, se pierd cantitati mari de ap prin materiile fecale, ducénd la Giaree. Principalul ion absorbit in intestinal gros este ionul de sodiu. La nivelul intestinului gros nu au loc procese de digestie chimica. O alta functie importanta a intestinului gros este absorbtia vitaminelor. Desfagurarea proceselor metabolice necesita cantitati mici de vitamine (Capitolul 19). Unele vitamine438 Anatomie $i fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicind sunt produse de bacteriile care se gisesc in mod normal in intestin. De asemenea, intestinul gros inmagazineaza si compacteazi materialele nedigerate, formind materiile fecale, Eliminarea materiilor fecale se numesie defecatie. Tehnic vorbind, defecafia nu este 0 functie de excrejie, ci, mai degrabi eliberarea materialelor care nu sunt digerate de organism sub forma de fecale. Materiile fecale sunt aleatuite din apa, saruri anorganice, bacterii, celule epiteliale desprinse din tractul gastrointestinal si alimente nedigerate. Defecafia este un act reflex, facilitat de contractiile voluntare ale unor variate grupe musculare, ORGANELE ANEXE Organele anexe sunt implicate in procesele de digestie. Doua dintre acestea sunt ficatul si pancreasul, FICATUL Ficatul este cea mai mare glanda din organism gi unul dintre cele mai importante organe anexe ale tractului gastrointestinal, Ficatul se afl4 sub diatragm gi este divizat in patra obi cunoscufi sub denumirea de lobul drept, lobul stang, lobul caudat si lobul patrat (Figura 18,9), Lobii ficatului sunt subimpartiti in lobuli, care contin celule hepatice (he- patocite) si macrofage (celule Kupffer) Feat Stomac Vezicula bitars —__| Pancreas Buoden FIGURA 18.9 Anatomia si pozitiaficatului si a pancreasului in cavitatca abdominal, vazute dintr-o pozitie ventrala. Observafi conturul stomacului, care a fost indepartat Portiunea superioara a ficatului este lipita de diafragm, ficatul fiind protejat de ‘mai multe coaste. Vezicula biliard se afla in partea inferioard a ficatului, find 4ificil de vizualizat in aceasté pozitie. Ficatul primeste clementele nutritive absorbite la nivelul tractului digestiv prin sistemul port hepatic, o subdiviziune a sistemului circulator. Acest sistem este format dinvenulele gi venele care dreneazA sdngele din diferite regiuni ale sistemului digestiv si fuzioneaza pentru a forma o singura vend, vena porti hepatic’. Vena port hepatick transporta sangele din refelele capilare ale sistemului digestiv la ficat, unde se ramifica pentru a forma o a doua refea capilari. De asemenea, sistemul circulator furnizeaz fiea- tului oxigen si substanfe nutritive, prin artera hepatica. Sangele venos pariseste ficatul si reintra fn circulatie prin vena hepatica, care se vars in vena cava inferioara. Ficatul este situat sub diafragm si ocupa cea mai mare parte a hipocondrului drept al cavititii abdominale. Secretia acestuia, denumita bila, se vars in duetele hepatice, care apoi 0 conduc in vezicula biliara, Ficatul are multe funcjii importante legate de digestie. Una dintre cele mai importante functii este producerea bilei, un lichid galben-maroniu sau verde-oliv, cu un un DH cuprins intre 7,6 si 8,6. In compozitia bilei intra apa gi siruri biliare, colesterol, un fosfolipid numit lecitina, pigmengi biliari, $i o serie de ioni, Principalul pigment biliar este bilirubina, o substanfi derivata din fractiunea hem a hemoglobinei din globulele rosii distruse (Capitolul 14). Bilirubina este apoi digerata de catre bacteriile intestinale, iar unul din compusii acesteia este urobilinogenul, ce contribuie la colorarea materiilor fecale. O parte din urobili- nogen se resoarbe gi este eliminat prin urin& (Capitolul 20). Bila produsa de ficat este depozitata in vezicula biliard, 0 structurd sub forma de para. Vezicula biliard este localizata pe suprafaja visceralA a ficatului, flind drenat’ gi umplutd prin duetul eistic (Figura 18.10). Ductul cistic transporta bila in duoden prin ductul biliar comun. Acesta este format prin unirea ductului cistic al veziculei biliare cu ductul hepatic comun. Vezicula biliara stocheaza si concentreaz2 bila pana in momentul in care aceasta este necesard in procesul de digestie. j Sistemul digestiv 439 LUgament fakiform fs Duct hepatic sing Duct hepatic crept Zdvct hepatic comun Duet este Duct bili comun _- Duct pancreatic 2ccesoriu Veziculabiiars Pancreas CCoade panereasului i Corpul pancreasulu veden ——— — Dect pancreatic Ampula hepatopancrestica — caput peneraacuis Paplla duodenala IGURA 18.10 Structura ficatului, a pancreasului si a sistemului de ducte ale acestora, obser vate din pozitie ventrald. Diferitele ducte din vezicula biliara, ficat si pancreas se unese la nivelul ampulei hepatopancreatice, la nivelul papilei duodenale. i I 1 t 1 I 1 I i I 1 i i 1 i i i I i {440 Anatomie si fziologie uman’ pentru admitere ta facultafile de medicina alta functie a ficatului este aceea de a controla metabolismul glucidic. Cand nivelul de glucoza in singe este ridicat, enzimele hepatice transforma glucoza in glicogen. Acest proces este numit glicogenogeneza. In cazul scderii nivelului de glucoz’ din singe, enzimele din celulele hepatice transforma glicogenul in ghicozi. Acest proces este numit glicogenolizi. Enzimele hepatice sunt, de asemenea, capabile s4 converteas- c& anumiti aminoacizi in molecule de glucide, ca sursi energetica, atunci cand nivelul de glucide din singe este sc’zut; acest proces este cunoscut sub numele de gluconeo- genez (Capitolul 19), in ceea ce priveste metabolismul lipidetor, ficatul este capabil sti descompuna acizii grasi in molecule mai mici, cum ar fi acetil coenzima A. Moleculele de acetil coenzima A pot fi pretucrate ulterior in procesul de metabolism (Capitolul 19), pentru a elibera energia din legaturile chimice ale moleculelor. in metabolismul proteinelor, enzimele hepatice sunt implicate intr-un proces numit dezaminare, Dezaminarea implict indepartarea grupirilor amino din aminoacizi. Mo- leculele rezuitate pot fi utilizate ulterior in metabolismul energetic, sau transformate in glucide sau lipide, Gruparile amino care rezulta din aminoacizi sunt folosite pentru a sintetiza o substanf reziduala numiti uree. Ureea este, in cele din urmd, eliminat& din singe 1a nivelul rinichiului gi reprezinta principala substanta dizolvata in urina (Capitolul 20), in ficat mai au loc gi alte etape ale metabolismuluj proteic. De exemplu, celulele ficatului sintetizeazi cele mai multe proteine plasmatice, cum ar fi albumina, globulina, precum si protrombina gi fibrinogenul, utilizate in coagularea singelui. Celulele hepatice indep&rteazi medicamente si hormoni din singe. De exemplu, celulele hepatice pot elimina drogurile gi toxinele din singe, excreténdu-le in bila. Enzime- le hepatice pot, de asemenea, altera structura chimic3 a anumitor hormoni steroizi, cum ar fi estrogenii si aldosteronul. Depozitarea vitaminelor reprezint’ o alt’ functie a ficatului. Ficatul stocheaza vita mine, cum ar fi A, B,,, D, E si K, precum si minerale, cum ar fi fierul si cuprul. in celulele hepatice, o proteind numit’ apoferitina se combin’ cu ionii de fier pentru a forma feritina, forma sub care ficrul este depozitat in ficat. Celulele Kupfer ale ficatului sunt implicate in procesul de fagocitoza, distrugand globulele rosii gi albe imbatrénite, in final, ficatul participa la activarea vitaminei D, forma sub care ea poate fi utilizati in organism, PANCREASUL Un alt organ anex al sistemului digestiv este pancreasul. Pancreasul are un rol important in sistermul endocrin (Capitolul 13), precum iin sistemul digestiv. Este o glanda alungi- ta, de aproximatiy 13 cm lungime si 2,5 cm grosime. Pancreasul este localizat posterior fafa de marea curbura a stomacului gi comunica cu duodenul prin intermediul a doud ducte, Ductul mai mare este numit duct pancreatic, sau ductul Wirsung, iar cel de-al doilea este numit duetul accesoriu sau ductul Santorini. Ductul pancreatic se uneste cu ductul hepatic comun de la ficat gi vezicula biliard gi intra in duoden la nivelul unei zone comune, denumite ampula hepatopancreaticé. Ductul accesoriu intri in duoden cu aproximativ 2,5 cm deasupta ampulei hepatopancreatice, nme nw ewe eee eee ee le le‘Sistemul digestiv 441 Celulele pancreasului cu rol in digestie se organizeaza sub forma de acini. Ele reprezinta aproximativ 99% din masa pancreasului, constituind portiunea sa exocrin’, care secret sucul pancreatic. Sucul pancreatic este un lichid limpede, incolor, contindnd ap, siruri, ioni de bicarbonat si enzime. lonii de bicarbonat dau sueului pancreatic un pH usor alcalin, care neutralizeaza aciditatea chimului gastric. O serie de enzime din sucul pancreatic au rol in digestie. De exemplu, amilaza pancreatica digera glucidele, proteaza, tripsina, chimotripsina si carboxipeptidaza diger% proteinele, lipaza diger’ lipide. Secrejiile pancreasului sunt controlate de cdtre hormonii secretina si colecistochinins. INTREBARI RECAPITULATIVE SECTIUNEAA - Identificati corect literele corespunzitoare organelor $i structurilor sistemnului digestiv. 1. anus 2. apendice 3. colon ascendant 4. cec 5. colon descendent 6. duoden 7. esofag 8. vericula biliars __ IL. ficat __ 12. cavitatea bucala 13. pancreas __ 14, alanda parotid’ _ 15. faringe _ 16. rect —17. colon sigmoid __18. splin& 19. stomac — 20. glanda sublinguala __ 21. glanda submandibulara 22. limbs — 23. colon transvers FIGURA 18.11442 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere ta facuttatile de medicina Identificati corect literele corespunzéttoare organelor gi sistemului de ducte ale ficatului $i pancreasului, in relatie cu duodenul. FIGURA 18.12 1. ductul pancreatic aecesoriu __ 8. veziculé biliard __ 2. ductul biliar comun 9. ampula hepatopancreatica 3. ductul hepatic comun __10. ficat 4. ductul cistic __Il. panereas —_ 5S. papila duodenala 12, ductul pancreatic __6. duoden __ 13. ductul hepatic drept 7. ligament faleiform SECTIUNEA B - Completare: Adéugai cuvantul sau cuvintele corecte care completeaza fiecare dintre urmatoarele afirmatii Cele dou’ functii principale ale sistemului digestiv sunt digestia gi Sistemul digestiv este alcatuit din tractul gastrointestinal, care este o structur’ tubulara musculara a carei lungime este de aproximativ Stratul intern al tractului gastrointestinal este o tunicd cunoscuta sub denumirea de Submucoasa tractului gastrointestinal contine vase limfatice, vase de sange gi14, 15. 16. 17. 19, 20. a. 22. 23. 24. . Pe fiecare parte a limbii . Vascle de sange, nervii si esuturile conjunctive ale dintelui sunt localizate in inte- Sistemul digestiv 443 . Tipul predominant de mugchi din tractul gastrointestinal este Stratul extern al tractului gastrointestinal este denumit . Portiunea inifiala a tractului digestiv const dintr-o cavitate cunoscuta sub numele de . - Conexiunile limbii cu planseul bucal sunt realizate de un jesut cunoscut sub nume- ede inclusi in papilele gustative, exista o serie de ). Una dintre cele mai importante funcfii ale limbii este mixarea alimentelor cu saliva, pentru formarea unei mase numite ~ Dingii de lapte” sunt denumiti mai corect _ intr-un set permanent de dinfi, numirul complet este de_ . Dintii specializati pentru prinderea si sfisierea alimentelor sunt denumii Fragmentele alimentare mari sunt taiate cu ajutorul dintilor numifi Cele trei regiuni importante ale unui dinte sunt coroana, coletul si Substanga cu consistenta cea mai durd din organism se afl& pe suprafata exterioara a dintelui si este cunoscuta sub numele de Cea mai mare parte a dintelui este format din riorul La nivelul obrajilor, inferior fata de ureche, se situcaza cea mai mare glanda sali- var’, cunoscuta sub denumirea de Glanda salivara drenata de caitre ductul submandibular este Glanda salivard situata sub limba, la nivelul planseului bucal, se numeste Enzima din saliva care faciliteaza descompunerea glucidelor este cunoscut’ sub numele de ‘Tesuturile limfatice situate in mucoasa faringiand sunt numite Rezultatul digestiei amidonului este un dizaharid numit444 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere |a facultatile de medicina 25. Alimentele trec din faringe in stomac printr-o stretura tubular’ numita 26. Procesul de inghisire este mai corect cunoscut sub numele de 27. Seria de contractii ondulatorii care transport alimentele in stomac se numeste 28, Muschiul neted circular situat in portiunea initial’ a stomacului este sfincterul esofagian inferior sau cardial, in timp ce muschiul neted circular de la capatul distal al stomacului este 29. Regiunea ingust a portiunii distale a stomacului se numeste 30. Celulele glandelor digestive care produc enzime se numese 31. Cel mai important acid necesar pentru digestie este 32. Enzimele din stomac nu diger& peretele gastric, deoarece acesta este protejat de 33. Principala enzim& proteolitic’ din stomac este 34, Digestia proteinelor in stoma produce 35, Hormonul care controleaz’ activitatea glandelor gastrice este 36. fn stomac, alimentele sunt transformate intr-un amestec de consitenta unei supe, cunoscut sub denumirea de 37. O glanda de dimensiuni mari, numita , evacueaza in duoden o varietate de enzime digestive. 38, Tripsina descompune substante organice numite _ 39. Acizii nucleici sunt convertiti in nucleotidele lor componente de catre enzime cunoseute sub denumirea de 40. in duoden, aciditatea continutului intestinului subtire este neutralizata de 41, inainte ca lipidele sa fie transformate chimic in acizi grasi, acestea trebuie sa fie fragmentate in particule mici de catre 42. Enzima pancreatica responsabila de digestia lipidelor este cunoscuté sub numele de 43. A doua regiune a intestinului subtire, unde are loc cea mai mare parte a proceselor de absorbtie, este aww he ee ee elle eel ees ele eel eee lejistemul digestiv 445 44. Produsii rezultagi in urma di estiei lipidelor sunt absorbifi in vase limfatice numite 43. Mecanismul de transport al substantelor din intestinul subjire in singe, ce necesiti ATP, este cunoscut sub numele de 46, Structura ce ia nastere din cec, cu aspect vermicular, situatd la joncfiunea dintre intestinul subtire gi gros este numita 47. Ultimii centimetri ai intestinului gros, care se termina la anus, sunt reprezentati de 48. O functie importanta a intestinului gros este de a absorbi i 49. Cea mai mare glanda din organism, care secreta bila, este 50. Pentru a fi utilizata in procesele digestive, bila este stocatd la nivelul unei structuri numite SECTIUNEA C— Intrebari cu rispuns la alegere: incercuifi litera din dreptul varian- tei corecte din urméatoarele afirmatii. 1. Urmatoarele sunt functii ale cavitatii bucale, cu excepria A. digestiei mecanice a alimentelor B. digestiei chimice a proteinelor C. lubrifierii alimentelor D. digestici anumitor glucide 2. Un pliu tisular numit fraul limbii conecteaza A. panereasul de stomac B. intestinul subtire de cel gros C. vericula biliara de ficat D, limba de plangeul bucal 3. Cele doua tipuri de dingi sunt A. dintii temporari si din{ii permanenti B. dintii gastroizi si pilorici C. ding parotizi si ai colonului D. dingii din faya gi din spate 4. Enzimele secretate de glandele salivare A. emulsioneara grasimile B, faciliteaza digestia glucidelor C. sunt stimulate de hormonii gastrici D. igi golese confinutul in palatul cavitatii bucale446 Anatomie $i fiziologie umana pentru admitere \a facultatile de medicina 5. Trecerea bolului alimentar prin esofag este facilitata de ‘A. enzime $i acizi B, sfincterul esofagian inferior C. peristaltism si gravitatie D. sfineterul piloric 6. Urmatoarele sunt regiuni ale stomacului, eu excepyia A. fornixului B. cardiei C. pilorului D. hilului 7. Micul si marele epiplon sunt A. zone de intrare gi iesire ale stomacului B. curburi ale stomacului C. extensii ale peritoneului atasate de stiomac D. glande care igi varsa continutul in stomac 8. Pepsinogenul este convertit in pepsing A. in duoden B. in prezenfa acidului clorhidrie C. in pancreas D. numai in prezenfa unei concentrafii crescute de séruri 9. Hormonul care controleazé activitatea glandelor gastrice este cunoscut sub numele de A. progesteron B. androgen CC. gastrina D. TSH 10. Pentru a neutraliza aciditatea chimului gastric, ionii de bicarbonat ajung in duoden prin intermediul ‘A. sucului pancreatic B. hormonilor eliberati in mucoasa tractului gastrointestinal C. bilei, secretate de ficat D. sucului pancreatic gi bilei 11. Unmatoarele regiuni apartin intestinului subjire, cu excepyia A. jejunului B. ileonului C, duodenului D. pilorului 12, Bila, secretati de ficat, este utilizats pentra A, descompunerea proteinelor B. absorbtia apei C. emulsionarea lipidelor D. formarea materiilor fecaleSistemul digestiv 447 13. Nucleazele descompun acizii nucleici A. numai in mediu acid B. in nucleotide C. in stomac D. in intestinul gros 14, Cea mai mare parte a procesului de absorbfie are loc A. in esofag B. in jejun C. in mucoasa stomacului D. de-a lungul tractului gastrointestinal 15. Produsii rezultati in urma digestiei lipidelor sunt absorbii in vasele A. sistemului circulator B. sistemului limfatic C. sistemului port hepatic D. sistemului venos 16. Cele dou modalitati principale de absorbjie a produsilor rezultafi tn urma digestiei sunt A. fagocitoza si pinocitoza B. osmoza gi fagocitoza C. osmoza $i pinocitoza D. transportul activ gi difuziunea 17, Intestinul gros este numit astfel deoarece depaseste intestinul subtire in A. diametra B. lungime C. numr de enzime produse D. cantitatea de fesut muscular prezent 18. La locul de jonctiune a intestinului subire cu intestinul gros, existé o regiune a colonului cunoscutt sub denumirea de i A. rect | B. colon sigmoid C. cee D. fund gastric 19. © functie importanta a intestinului gros este de a | A. descompune proteine B. descompune glucide C. absorbi vitamine D. absorbi nucleotide 20. Urmatoarele componente sunt frecvent intalnite in materiile fecale, cu exceptia A. moleculelor de ATP B. bacteriilor C. sirurilor anorganice D. celulelor epiteliale448 Anatomie $i fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina 21. Ficatul primeste substanfe absorbite la nivelul tractului gastrointestinal, printr-o subdiviziune a sistemului circulator numita A. sistem venos B. sistem limfatic C. sistem renal D. sistem port hepatic 22, Urmitoarele componente apartin bilei, cw exceptia A. colesterolului B. pigmentilor C. diversilor ioni D. proteinelor 23. Procesul de glicogenogeneza implica A. descompunerea glucozei B. conversia aminoscizilor in carbohidrati C. sinteza de glicogen D. descompunerea glicogenului 24. Procesul de dezaminare are ca rezultat A. descompunerea aminoscizilor B, sinteza glucozei C. sinteza moleculelor de lipide D. sinteza moleculelor de glicogen 25. Pancreasul este situat in apropiere de A. colonul sigmoid B. stomac C. cee D. apendice SECTIUNEA D - Adevarat/Fals: La urmétoarele enunjuri marcagi cu litera ,,A” afir- maria care este adevarata. Daca este falsa, modificati cuvantul subliniat pentru a 0 transforma intr-una adevarata 1. Stratul extern al tractului gastrointestinal este format din peritoneul visceral Limba contine muschi netezi acoperiti de o membrana mucoasd. Dingii folositi pentru macinarea alimentelor sunt denumiti incisivi sey Substanta cu consistenfa cea mai dura din organism, localizata pe suprafafa exteri- cari a dintelui, este dentina, Glanda parotida este cea mai mare gland digestiva gi este drenata de ductul parotidian in cavitatea bucala, 6. Glanda salivara situatd sub limba este glanda submandibulard. 7. Amigdalele palatine si faringiene se afid in perefii faringelui.Sistemul digestiv 449 8. Lungimea aproximativa a esofagului este de 76,2 cm. 9. Peristaltismul asigura trecerea bolului alimentar din esofag prin sfincterul piloric. 10. Suprafafa interna a stomacului confine numeroase pliuri numite sugae. 11. Singurele substante organice digerate in stomac sunt lipidele. 12. Enzimele care isi indeplinese functia in stomac sunt produse de celulele principale. 13, In vederea absorbfiei vitaminei B,,, este necesara o substanta numita factor intrin- 14, In stomac, bolul alimentar este transformat intr-un lichid cu consistenja unci supe, cunoscut sub denumirea de kinina. 15, Cea mai mare parte a proceselor digestive din organism au loc in ilean. 16. Tripsina $i peptidaza sunt responsabile pentru descompunerea glucidelor. 17, Ductul biliar comun intra in duoden la nivelul ductului renal. 18. Produsii de degradare a proteinetor, glucidelor si acizilor nueleici sunt eliminayi in chiliferul central, 19. Majoritatea proceselor de absorbie au loc prin transport activ, 20, Proiectiile mucoasei jejunale sub forma unor degete sunt numite vilozitati. 21. Intestinul subtie si gros se intalnesc in regiunea inferioar§ dreapti a toracelui 22. Intestinul subtire prezinta o portiune ascendentd, una transversd si una descendenti. 23. Cele dowd tipuri importante de celule ale ficatului sunt hepatocitele gi celulele Kupffer, 24. Ductul care dreneaz vezicula biliari este cunoscut sub numele de duct hepatic. 25. Fibrinogenul si protrombina, utilizate in coagularea sdngelui, sunt sintetizate in pancreas SECTIUNEA E — Studiu de caz I Arthur este un aleoolic care sufera de pancreatita, Nivelul amilazei serice si al lipazei din organismul [ui este crescut, indicand faptul c& enzimele pancreatice nu ajung in duoden, Digestia ciror macromolecule ar putea fi afectata? Explicati de ce.450 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere ta facultatile de medicina RASPUNSURI SECTIUNEA A Figura 18.11 Lj Re i Be 3g 9.1 4h 10. s Sou lL d 6.6 12. 1 Figura 18.12 Lk 5. 8 aj be af 7h 4c &d SECTIUNEA C - Completare absorbtia om mucoasa nervi muschiul neted seroasa cavitatea bucala frdul limbié muguri gustativi 10, bol alimentar ni temporari 12.32 13. canini 14. incisivi 15, ridicina 16, smalt 17. dentina 18. pulpei dentare 19, glanda parotida 20. glanda submandibulara 21. glanda sublingual 22, amilaza 23. amigdale 24. maltoza 25. esofag PENA awee 13. 14. 15. 16, 17. 18. 10. u 12. 26. 21. 28. 30, 31 32 33, 34 35, 7 38 39 40 41 42 43 44, 45 46. 47. 48. 49. 50 36. q 19. 0 k 20. m b 21 n w 2a v 23. f P f 13. b a 1 m deglutitie peristaltism sfineterul piloric . pilor celule principale acidul clorhidric mucus pepsina peptide gastrina chim gastric proteine nucleaze ionii de bicarbonat sdrurile biliare lipaz jejunul chilifer central transport activ apendice rect apa ficatul vericula biliaraSistemul digestiv 451 SECTIUNEA C ~ intrebari cu rispuns la alegere 1B 6D 2D 7.€ 3A & B 4B 9¢ 5. ¢ 10. D SECTIUNEA D - Adevarat/Fals LA 2. striagi 3. molari 4, smaltul 5. salivara 6. sublinguala hoA 8. 25,4 9. cardial sau esofagian inferior 10. A LL, proteinele 2 A 13. A SECTIUNEA E - Studiu de caz i. 12 13, 14, is. D c B B B 14 15. 16, 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23, 24. 16 17. 18. 19, 20. poare wrpavg chim duoden proteinelor ampulei hepatopancreatice capilare A A abdomenului gros A cistic ficat Va fi afectatd digestia tuturor macromoleculelor, deoarece sucul pancreatic confine enzime necesare descompunerii tuturor tipurilor de macromolecule452 Anatomie $i fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicinaMetabolism si nutritie r CE VETI INVATA Acest capitol prezinta metabolismul substanfelor provenite din alimente, care furnizeaz’ energia si componentele esenfiale pentru functionarea normala organismului. Parcur- gand acest capitol, veti invata si: + explicati procesele metabolice si rolul ATP-ului; + identificafi etapele metabolismului glucidel * identificati locul de destéisurare al glicolizei, ciclului Krebs, tansportul electronilor si chemiosmoza; identificati procesele prin care celulele obfin energia din proteine, glucide gi lipide; + rezumati metabolismul glucidelor, proteinelor si al lipidelor; + rezumati nutritia lipidica si necesarul de lipide in dieta; + deosebifi lipoproteinele dupa functia si importanja lor pentru sn&tate; ‘+ rezumati nutritia proteicé si necesarul de proteine in diet; + deosebiti starile metabolice; + sintetizafi metabolismu! vitaminelor gi al mineralelor, + recumafi balanja energeticé a organismului; + descrieti masurarea rat rezumati reglarea temperaturii corporale; * aplicai cunostintele dobandite intr-un studiu de caz. PUTT TUS RU RO 453454 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina Metabolismul reprezint& totalitatea proceselor fizice si chimice care au loc in celula Principalele componente/c&i ale metabolismului sunt anabolismul (sinteza molecule lor complexe) si catabolismul (degradarea moleculelor complexe). Reacfiile anabolice necesiti de obicci energie, in timp ce reactiile catabolice produc energie (Tabelul 19.1) Energia produsa este stocata in molecula cu nivel energetic ridicat, adenozin-trifosfatul sau ATP, Reactiile metabolice se desfasoara in general de-a lungul unei edi metabolice, care este o succesiune de reactii chimice prin care substraturile sunt descompuse tn produsi finali, prin intermediul activitatii enzimelor. Multe dintre reacfii sunt de oxidare sau de reducere. Reactia de oxidare este acea reactie in care substratul cedeaza electroni si devine oxidat, iar reacfia de reducere consti in acceptarca de electroni si substratul devine astfel redus (Figura 19.1), Fiecare reactie de oxidare este insoyita de una de reducere pentru ci electronii nu pot exista in stare liber’. Oxidarea poate insemna $i eliminarea unui atom de hidrogen, in timp ce reducerea poate insemna gi acceptarea unui atom de hidrogen, Biochimia metabolismului este centraté pe sinteza si degradarea glucidelor (carbo- hidratilor), lipidelor (grasimilor), proteinelor si acizilor nucleici. Sinteza proteinelor din aminoacizi a fost discutata in Capitolul 3. Acest capitol se va axa pe degradarca glucidelor ca proces generator de energie, si pe metabolismul lipidetor si a aminoacizilor. Forma redus8 @ NZ feats nist Grupa fostat wc? No Sy venecnit ¢ @ 8 ees ene ce Om P= 0=F ~0=E=0—CH re oF @ ee . i riboes compusuiul A Forma redust a compusului 8 ‘Adenozin difosfat (ADP) ‘Adenozin trifostat (ATP) @) (2) FIGURA 19.1 Oxido-reducerea si ATP-ul. (a) Intr-o reactie de oxido-reducere sunt implicati doi compusi: compusul A cedeazi doi electroni compusului B. Compusul A devine oxidat si compusul B redus. (b) Structura adenozin-trifosfatului (ATP), sursa de energic imediata a organismului. Energia este eliberatd atunci cand enzima adenozin-trifosfataza indeparteaz§ grupul fosfat terminal al ATP-ului, objinandu-se ADP si o grupare fosfat.Metabolism si nutritie TABELUL 19.1 COMPARATIE INTRE CELE DOUK COMPONENTE ALE METABOLISMULUI CELULAR Catabolism ‘Anabolism Degradeaz’ molecule mari ~ Sintetizeaza molecule mari Elibereaza energie Necesitd energie Rezulté molecule mici —_Rezulté molecule mari Glicoliz8, ciclul Krebs, transport de electroni___ Sinteza de glicogen, trigliceride si proteine Mediat de enzime Mediat de enzime Reactiile converg spre calle metabolice Reacgille diverg de la cdile metabolice principale principale ea a2 Ve id 0 celul are nevoie de energie, aceasta utilizeaza o molecula de adenozin-trifosfat (ATP). Dupa cum s-a descris in Capitolul 2, aceast& molecula const dintr-un inel de adenozin’ si trei grupari fosfat. Cand grupul fosfat terminal este atasat de molecula ATP, aceasta confine 7,3 kealorii/mol (6x10®molecule). Pentru a elibera energia, enzima adenozin-trifosfataza scindeaza grupul fosfat terminal si il clibercaz& ca ion fosfat. Pe lang energi¢, in urma scindarii ATP rezulta astfel adenozin-difosfat (ADP) si un ion fosfat. Adenozin-difosfatul si ionul fosfat se pot lega pentru a reforma ATP-ul, la fel cum 0 bateric se reincarca. Pentru aceasta sintez este ins’ nevoie de energie. Aceasta energie este obtinuta de celula prin procesul de respiratie celulars. Respiratia celulara este un proces intracelular complex, care utilizeazd un grup de molecule organice denumite coenzime. Coenzimele sunt porfiuni non-proteice ale enzimelor, esentiale pentru activitatea acestora, Doua coenzime importante pentru celule- Je umane sunt: nicotinamid-adenin-dinucleotidul (NAD) si flavin-adenin-dinucleotidul (FAD). Ambele molecule au structuré asemanatoare cu ATP-ul. Pentru producerea NAD este nevoie de o vitamina B numité niacina. FAD confine un grup flavin care este portiunea chimic activa, Pentru producerea grupului flavin este necesara vitamina B, nu riboflavina. Coenzimele accepti clectroni si ti cedeaza altor coenzime sau altor molecule, Reac fiile sunt de oxido-reducere. Alte molecule ce participa la aceste reae(ii sunt pigment ce contin fier si se numese citocromi. Coenzimele si citocromii accept si cedeazi electronii in cadrul sistemului de transport al electronilor. Trecerea electronilor bogati in energie printre citocromi si coenzime adund energie din molecule, iar aceasté energie este folosita pentru recombinarea moleculelor de ADP cu ionii fosfat si formarca moleculelor de ATP. Sinteza ATP-ului folosind energie din transportul electronilor im- plicd un proces complex denumit ehemiosmozii, Prin chemiosmozit se aan realizeaza un gradient protonic putemnic intre compartimentele delimita- [ASTER Ute tet ain te de membrana dubl& a mitocondriilor intracelulare, Acest gradient se ESTE eet formeaza atunci cdnd un numar mare de protoni (ioni de H*) sunt pom- [IMCUBNGIEenata ee pa{i intre compartimentele membranare mitocondriale. Energia folosit& Bret456. Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultafile de medicina pentru pomparea protonilor este cea eliberatd din electroni in cursul activitafii sistemului de transport al electronilor. Acceptorul final de electroni, in sistemul de transport al electronilor, este molecula de oxigen, Enzima citocrom-oxidaza combina electronii, protonii din vecinatate si oxigenul pentru a produce ap’. Dup& acumularea protonilor in compartimentele mitocondriale, acestia se intore tn alt compartiment prin intermediul enzimei membranare ATP-sintetaz&, furnizénd enct= gia pentru a uni ADP-ul cu ionii fosfat si a forma ATP. Migcarea protonilor este numita chemiosmoza pentru c& implica 0 migcare a unor compusi chimici (protoni), printr-o membrana semipermeabili: METABOLISMUL GLUCIDELOR Glucoza este principalul glucid disponibil ca sursti de energie in corpul uman. Alte glucide consumate de om sunt: fructoza, galactoza, zaharoza, lactoza, maltoza si amidonul, toate find transformate in glucozi sau intr-un compus inrudit, pentru a fi folosite in metabolismul energetic. in procesul respiraiei celulare, glucidele sunt preluate de c&tre celuld in citoplasma si mitocondrii pentru a le descompune si a clibera energie. In urma acestui proces, dioxidul de carbon si apa sunt eliminate ca produsi reziduali. Procesul cuprinde patru ctape: glicoliza, ciclul Krebs, sistemul de transport al electronilor si chemiosmoza. Prin glicoliza moleculele de glucozi sunt transformate in acid piruvic; in ciclul Krebs moleculele de acid piruvie sunt degradate in continuare, iar energia din molecule este folosita pentru a forma compusi cu nivel energetic ridicat cum este NADH; prin sistemul de transport al electronilor, electronii sunt transportafi intre citocromi si coenzime, eliberandu-si energia; prin chemiosmozi, energia este folosita pentru pomparea transmembranard a protonilor si pentru a furniza energia pentru sinteza ATP-ului (Figura 19.2), GLICOLIZA in procesul glicolizei, o molecula de glucoza este metabolizata printr-o cale cu mai multe etape, pentru a produce doua molecule de acid piruvic. Acest proces are loc in citoplasma celulei, in aceasta cale metabolica actioncaza cel putin noua cnzime. in etapele 1 si 3 ale caii glicolitice, este folosita cate o molecula de ATP pentru a furniza energia necesara acestor reacfii chimice, In continuare, molecula de glucozd cu 6 atomi de carbon este convertité intr-un produs intermediar, care se rupe in doi compusi cu cate 3 atomi de carbon. Acestia suferd ulterior transformiri suplimentare gi in cele din urm’, la sfarsitul procesului, formeaza doua molecule de acid piruvie (Figura 19.3).Metabolism si nutritie 457 1. Gheoias Formarea Aest-Coa Tacstoplasma 3, Sistemul de transport al electronilor Tnmiteconcrie 4. Chemiosmara FIGURA 19.2 0 privire de ansambla asupra metabolismul glucidelor, ilustrdnd relatia intre cele patru mari subdiviziuni. Din glucidele alimentare se formeaza glucoza, ‘care este apoi metabolizat& prin procesele 1-4 pentru a elibera energie, care este stocata in moleculele de ATP. Unele reactii biochimice au loc in citoplas- ‘mi, restul se petrec in mitocondriile celulei. Spre sfirsitului procesului de glicoliza se sintetizeaza patru molecule de ATP folosind energia eliberata in cursul reacfiilor chimice (Figura 19.3). Castigul net, ca rezultat al glicolizei, sunt dou’ molecule de ATP, deoarece, din cele patru molecule de ATP sintetizate, dou’ au fost folosite in reactiile chimice ale procesului. Tot in procesul glicolizei, o altd reactie chimica produce electroni cu nivel energetic ridicat si ioni de hidrogen (H"). Acestia sunt transferati coenzimei NAD si astfel o transforma in NADH. Enzima redusi NADH va fi folosita mai térziu in sistemul de transport al electronilor. in cursul glicolizei se produc dow’ molecule de NADH. Glicoliza nu necesitd oxigen, deci este considerati un proces anaerob. in conditii anaerobe, in celulele musculare apare fermentatia, prin care o enzima transforma acidul piravie al glicolizei in acid lactic. Aceasta reactic chimic& elibereazi NAD pentru a fi refolosit in glicoliza si, in acelasi timp, furnizeaza celulei dowd molecule de ATP, in cele din urma, acidul lactic acumulat in muschi produce ,,febra musculara” gi celulele musculare nu se mai contract (Capitolul 8).458 Anatomie si fiziotogie umana pentru admitere la facultatile de medicind Giucoro-S-ostat [3 me ape Fructoto 2,5 difeett avibe J° | 2 ostogicealtehids > sotorceden aroma "0 | ay © A NADH NADH ‘Acidul 1,3- diostorliceric ‘iu 1,3-difostoglicertc [ol [° ‘cil 2~fostoglicerie Acid 2 fosfoliceric | ° | | ° | Acidulfosfoencloinuvie ‘Acidulfesfoenalpiruvie oi" proces biochimic realizat tn etape, in care n la de glucoza este convertita in doud molecule de acid piruvic. De notat c acest proces se utilizea7é 2 molecule de ATP (in reactiile 1 $i3) si se produc 4 molecule de ATP (reacjile 6 si 9, fiecare reactie avand loc de doul ori), rezule tnd fn final un edstig net de dowd molecule de ATP. in reactia 5 se formeaza doua molecule de NADH care vor intra in sistemul transportor de electroni. olecu- CICLUL KREBS Dupi glicoliza, respiratia celulara implica un alt proces realizat in etape, numit eielul Krebs, ciclul acidului citric sau ciclul acizilor triearboxilici (CAT). Ciclul Krebs utilizeaza cele doud molecule de acid piruvie formate prin glicoliza, si produce molecule cu nivel energetic ridicat de NADH si FADH, precum si ATP, Ciclul Krebs are loc inMetabolism si nutritie 459 mitocondria celulei i produce dow molecule de CO, ca produsi reziduali. Mitocondria posed o membrana interni si una externa, care 0 compartimenteazi, Membrana interna este plicaturata si formeaza criste. De-a lungul acestor criste se afla enzimele importante pentra pompa de protoni gi formarea de ATP. inainte de a intra in mitocondrie, moleculele de acid piruvie sunt procesate, O enzima actioneaza asupra moleculei de acid piruvic pentru a clibera un atom de carbon sub forma unei molecule de dioxid de carbon. Ceilalti 2 atomi de carbon ramasi (grupul acetil) se combind cu ‘© coenzima numit4 coenzima A si formeaza acetil-CoA (Figura 19.4). in timpul acestui proces sunt transferafi la NAD electroni gi un ion de hidrogen, pentru a forma NADH cu nivel energetic ridicat. Acetil-~CoA este transportati in compartimentul mitocondrial intern, matricea, arms eC ee Cee cue Cec ee | cra Mitocondiia Spatiul Imermembranar FIGURA 19.4 Formarea acetil-CoA. Acidul piruvic este format din molecule de glucoza jn decursul glicolizei ce are loc in citoplasms. Apoi acidul piruvie pierde un atom de carbon, pentru a forma CO, si se combin& cu CoA pentru a forma acctil-CoA care este transportatit in compartimentul intern al mitocondriei matricea. In acest proces este formata o molecula de NADH utilizata pentru transportul electronilor.460 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina Acetil-CoA este pregitité pentru intrare in ciclul Krebs. Se uneste cu un acid cu 4 atomi de carbon, numit acid oxaloacetic si rezulta un acid cu 6 atomi de carbon, numit acidul citric. Acidul citric suferi o serie de transformari catalizate enzimatic (Figura 19.5). Aceste transformiri implic’ numeroase reacjii chimice produse sub actiunea enzimelor. in multe din etapele ciclului se elibereaza electroni cu nivel energetic ridicat catre moleculele NAD. Aceste molecule de NAD primese, de asemenea, si protoni si devin molecule NADH. Intr-una din etape, FAD serveste ca acceptor de electroni si accept doi joni de hidrogen, devenind FADH,. De asemenea, intr-una din reactii se elibereaz suficienta energie pentru a sintetiza o molecula de ATP. Pentru c& sunt dows molecule de acid piruvic ce intra in cictul Krebs, in acest stadiu al respiratiei celulare, rezult& dowd molecule de ATP formate dintr-o molecula de glucozi, Ko oy Secei cox FIGURA 19.5 Ciclul Krebs, Ciclul Krebs este un set complex de reactii biochimice ce au loc {n mitocondria celulei. Observati ca 0 molecula de acetil-CoA intra in ciclu in stinga sus pentru a inigia procesul. in reactiile 4,5 gi 9 se formeazi molecule de NADH pentru a f utilizate in transportul electronilor. O molecula de FADH, se formeazi in reactia 7 si o moleculd de ATP se formeaz& in reactia 6. Molecilele de dioxid de carbon se formenzi in reactile 4 515. Incd un CO, se formeazz in procesul de sintezd a acetil-Co (Figura 19.4) Aceste trei molecule de CO, reprezinta carbonul din acidul piruvie rezultat din glicoliza gi la origine din glucoza. Moleculele de CO, difuzeaza in afara celule si in cele din uurmi sunt indepartate din organism prin plimAni tn timpul expiratieiMetabolism si nutritie in reactiile ciclului Krebs se elibereaz cei doi atomi de carbon ai acetil-CoA (Figura 19.5). Fiecare atom este folosit pentru a forma cate o molecula de CO,. Deoarece in ciclul Krebs intr dowa molecule de acetil-CoA gi fiecare moleculd are doi atomi de C, rezulta patra molecule de CO,, Adaugate celor dows molecule de CO, formate in urma conversiei acidului piruvic in acctil-CoA, in urma ciclului Krebs, rezulta in total 6 molecule de CO, ca si gaz rezidual. Aceste 6 molecule de CO, reprezint& cei 6 atomi de carbon ai glucozei care a intrat initial in glicaliza, Moleculele de CO, difuzeaza in afara celulei si sunt transportate la plimani pentru a fi inliturate din organism, La sfargitul ciclului Krebs, ultimul compus chimic format este acidul oxaloacetic. Acest compus este identic cu acidul oxaloacetic ce initiaz ciclul Krebs. El este gata acum sa accepte 0 nou molecula de acetil-CoA pentru a parcurge un nou ciclu Krebs. De notat c4, pentru dou molecule de acid piruvic metabolizate in ciclul Krebs, s-au format dou molecule de ATP, plus patru molecule NADH si dou molecule FADH, Moleculele NADH si FADH, vor fi acum utilizate in sistemul transportor de electroni SISTEMUL DE TRANSPORT AL ELECTRONILOR Transportul electronilor are loc de-a lungul cristelor mitocondriei, unde sunt localizate coenzimele si citocromii implicati in acest proces. in sistemul de transport al electronilor sunt folosite moleculele de NADH si FADH,, rezultate din ciclul Krebs §i glicoliza. Aceste molecule cedeaza electronii lor unei serii de pigmenti ce contin fier (citocromi) i altor coenzime. Citocromii si coenzimele igi transferd electronii unul altuia si energia din electroni se pierde treptat, dar nu se risipeste in mediul inconjurator. in schimb, energia rezultata din transferul electronilor este folosita pentru a pompa protoni prin membrana mitocondriei din compartimentul extern, numit spatiu intermembranar, in compartimentul intern, numit matrice. Fiecare molecula de NADH are suficienta energie pentru 4 transporta trei protoni in compartimentul extern, iar flecare molecula de FADH, are suficienta energie pentru a transporta doi protoni Electronii transportati de citocromi si coenzime sunt in final preluafi de oxigen prin- tt-0 reactie catalizati de enzima eitecrem-oxidazii, Primind doi electri, atomii de oxigen devin incaireati lectrie negativ, Pentre 4, oxigenul a prelua doi protoni din solufe, forménd astfel o molecula de api (H,O). Asadar, apa este un produs rezidual important al metabolismului (Figura 19.6). Ca $i acceptor final de electroni, oxigenul este responsabil de climinarea electronilor din sistem. Dac oxigenul nu ar fi disponibil in etapa finala a transportu- lui de electroni, acestia nu ar putea fi eliberafi din coenzime si citocromi aa si nu ar putea functiona mai departe. Atunci, energia din electroni nu ar (MUGS a ‘mai putea fi eliberata, pompa de protoni nu ar putea functiona si ATP-u! avai nu s-ar mai putea produce. Astfel, respiratia este un proces esential, cu rolul de a introduce oxigenul in corp si de a-I distribui celulelor pentru ealizarea respiratiei celulare. CUCM US ig OTe ed produce apa (H0). 461482 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicina Reactile glcolze gi ale ciclului Krebs + 2electron electron 7 Lpteton 2 prcton / Proton din soatiulintermembranar ATP a Nivel ener [Nivel energetic scazut go FIGURA 19,6 Transportul electronilor, in timpul acestui proces, electronii sunt eliberati din reactii ce au loc in cursul glicolizei sia ciclului Krebs. Electronii sunt transferafi pe moleculele de NAD, FAD si alti citocromi si ii pierd treptat energia. Aceasti energie este folositi pentru sinteza moleculelor de ATP in proces chemiosmozei CHEMIOSMOZA Producerea efectiva de ATP in respiratia celulara are loc prin procesul de chemiosmoza la nivelul eristelor mitocondriale. Asa cum s-a mentionat anterior, chemiosmoza impli- €8 pomparea protonilor prin membrana mitocondriei pentru stabiliree unui gradient de protoni, Odati ce gradientul este objinut protonii trec, conform gradientului, cu ajutorul enzimei ATP-sintetazA. Accasta enzima foloseste energia protonilor pentru a genera ATP, utilizind ca substrat ADP si ioni fosfat (Figura 19.7), Energia produsi in timpul respiratiei celulare prin chemiosmoz’ este substanfiala Astfel, in timpul respiratiei celulare, dintr-o singurd molecula de glucozA se pot produce fn total 34 de molecule de ATP. Dou molecule de ATP rezult& din ciclul Krebs si dous sunt produse prin glicoliz, deci in total se formeaza 38 molecule de ATP. Aceste molecule de ATP pot fi apoi folosite de celula pentru necesitatile ei energetice (Tabelul 19.2) Ele nu pot fi depozitate pentru o perioada lunga de timp, iar respirafia celular trebuie s% continue pentru a regenera moleculele de ATP pe misuri ce ele sunt folosite.a \ Din cicul Krebs Spatial intermembranar ‘Wembrana mitocondral, Metabolism si nutriti TWansporor © oem @ Froton so Pereche de ectront Moleculé de 308 FIGURA 19.7 Chemiosmoza. Enzimele transportoare de electroni ce rezult& din cichul Krebs (@) initiaza procesul. Electronii sunt cliberati din coenzime (b) si tree prin- tro serie de citocromi. Energia este folosit& pentru pomparea protonilor prin membrana mitecondrial& (c) in compartimentul intern gi protonii se aduna in acest compartiment. Instantaneu, ej traverseaa inapoi membrana (d) care compartimentul extern, in acest pasaj, energia fiuxului de protoni este folosita © pentru sinteza moleculelor de ATP. TABELUL 19.2 CARACTERISTICILE CAILOR CELULARE METABOLICE Proces Cale Localizare -Reactanti___Produgi Glicotiza Glicotiza Citoplasma —Glucoza 2 acid piruvie 2NADH - 2ATP _ Fermentatia Sinteze aciduluilactic Citoplasm’ Acid piruvie Acid lactic Respiratia Formareaaceti-CoA —Mitocondrie Acid piruvic NADH, CO,, aeroba acetil-Coa’ Fi chemiosmoza Ciclul Krebs (2 cicluri) MitocondrieAcetil-CoA «2 ATR. 6 NADH, 4.CO,, 2 FADH, Transportulelectroniior Membran 10. NADH Hl mitocondriali 2 FADH, 34ATP ! FIZIOLOGIA METABOLISMULU! GLUCOZEI Moleculele de glucoza folosite in respiratia celulara sunt absorbite din intestinul subtire in fluxul sanguin (Capitolul 18). Glucoza gi alte monozaharide, ca fructoza si galactoza, Sunt transportate la ficat prin vena porta. in ficat, fructoza i galactoza sunt transformate tot in glucoza, moleculele acesteia putéind fi apoi transportate la toate celulele corpului pentru a fi utilizate in respirafia celulara,464 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultafile de medicina La nivelul membranei plasmatice celulere, hormonul insulina faci- DE RETINUT liteazi tecerea moleculelor de glucoza prin membrana celuletor, prin apa Ba cresterea afinitatii transportorului membranar pentru moleculele de glu- Peete eee coza. in absenta insulinei, pacientii dezvolta tipul I de diabet zaharat sau [IMA Eon eae sulina-dependent. fn tipul II de diabet, celulele nu rispund la stimulul [BAO erent insulinic, cu eliberare de molecule Moleculele de glicoz sunt stocate fn ficat sub forma de glicogen, (REM MoEAC Enns atunci cand nivelu! glucozei sanguine (glicemia) este ridicat. Procesul (UeRRGnn ena de formare a glicogenului se numeste glicogenogenez. Cénd nivelul (MC MeceR EUs glicemiei este scdzut, glicogenul este scindat si glucoza este eliberatd in fluxul sanguin, Acest proces se numeste glicogenoliz’. Hormonii gluca- gon si epinefrina (adrenalin’) accelereaza glicogenoliza (produc hiperglicemie). Moleculele de glucoza pot fi, de asemenea, sintetizate in ficat din surse neglucidice, altele decat glucidele. De exemplu, unii aminoacizi pot fi folosigi pentru sintetiza glucozei printr-un proces complex. Acest proces de sintezi a glucozei din anumigi aminoacizi se numeste glueoneogenezi (Figura 19.8). De asemenea, moleculele de glicerol si acid lactic pot fi transformate in glucoza prin gluconeogenezi. Celule in fesuturt Celule adipoase (adipocite) FIGURA 19.8 Gluconeogeneza. Procesul gluconeogenezei transforma molecule neglucidice (non-carbohidrati) in molecule de glucoza pentru a fi folosite in metabolismmul energetic. Dupi cum se observa, in celulele din fesuturi, proteinele sunt descompuse in aminoacizi, care intra in capilarele sanguine. Lipidele sunt obtinute din celulele adipoase si sunt transportate impreuni cu aminoacizii la fica. Procesul complex de transformare in molecule de glucoza are loc in ficat RRR Ren) in procesul digestiei, trigliceridele (lipide) sunt descompuse in molecule de acizi grasi si glicerol. in mucoasa intestinal, lipidele si proteinele formeazi chilomicroni, care sunt picaturi microscopice de materie grisoas’ ce intr in capilarele limfatice gi in cele din urma in circulatia sanguin’. Chilomicronii sunt compusi din trigliceride, colesterol si fosfolipide.Metabolism si nutritie 465 Majoritatea chilomicronilor sunt captati din sAnge de cdtre ficat gi fesutul adipos. Enzimele, numit lipaze, descompun trigliceridele si elibereaz moleculele de acizi grasi liberi i glicerol. Unele dintre aceste molecule sunt recombinate pentru a fi depozitate in fesutul adipos, iar altele sunt metabolizate in ficat, in functie de cantitatea de lipide ingerat& prin diet Pentru a fi transportati la cclule, mulfi acizi grasi sunt legati de mo- pas lecule de albumina in plasma sanguina. Moleculele de lipide sunt trans- (RUAEUS TUES porate, de asemenea, si ca mici particule ce contin proteine, numite [OUR NGGEd eee lipoproteine. Lipoproteinele sunt impartite in trei clase in functie de (MMalaueiaaee densitatea lor. Lipoproteinele cu densitate foarte mica (very low den- [imaeembelie aa sity lipoproteins VLDL) contin aproximativ 60% trigliceride si 15% boredlanse i colesterol. Lipoproteinele cu densitate mie& (low density lipoprote- iia Hiei ins LDL) au aproape 50% colesterol, in funcie de consumul alimentar 3 zi de colesterol si lipide saturate. Un nivel ridicat de LDL semnificd mult colesterol in sange si un rise crescut de boli coronariene. Lipoprote- inele cu densitate mare (high density lipoproteins HDL) conjin aproximativ 20% colesterol, circa 5% trigliceride gi circa 50% protein. Aceste lipoproteine transport co- lesterolu! la fiat pentru a fi metabolizat si elimin& trigliceridele si colesterolul din sange. O concentrafie mare de HDL este asociat3 cu un rise mai sclizut de boalé coronariand. CATABOLISMUL LIPIDELOR Lipidele sunt descompuse la nivel celular si folosite ca o sursa important de energie. in procesul de degradare, molecula de glicerol este separati de acizii grasi. In citoplasma celulei, enzimele convertesc glicerolul in dihidroxi-aceton-fosfat (DHAP). DHAP este un compus intermediar in procesul glicolizei (Figura 19.3), metabolizarea DHAP con- tinuand pana la acid piruvic. Altemativ, molecula de DHAP poate urma 0 cale care va duce retrograd, prin calea glicolizei, inapoi la glucoza. in acest mod, glicerolul poate fi folosit pentru a sintetiza molecule de glucoza. Acizii grasi sunt metabolizaji in mitocondria celulei. Aici, ei sunt convertiti in frag- mente de cate 2 unitati de carbon (acetil-CoA), printr-un proces cunoscut ca beta-oxidare. O singura moleculd de acid gras, continand 16 atomi de carbon va duce Ia formarea 8 opt molecule de acetil-CoA. Fiecare molecula de acetil-CoA intra apoi in ciclul Krebs (ca si cum ar fi provenit din acid piruvic) si este metabolizati pentru a-si clibera energia. Astfel, energia produsa prin metabolizarea unui acid gras cu 16 atomi de carbon este considerabilé, de circa 88 molecule de ATP. in timpul catabolismului lipidelor, unele molecule de acetil-CoA se pot combina intre ele forménd acidul acetoacctic. Aceasta substang’ este [I eetai iron apoi convertita fn molecule de acetona si molecule de acid beta-hidro- [EAT a ete xi-butirie. Aceste molecule poarti numele de corpi cetonici (sau ce- APES eR Ee] tone) deoarece conjin grupari ,,ceto”(—C=0), In conditii normale, ni- JAREE Ree ee velul corpilor cetonici rezultati din catabolismul lipidelor este scizut, JCA OMt er Ret deoarece acestia sunt rapid convertiti in acetil-CoA. insa, atunci cAnd DE RETINUT ! Lipoliza este descompunerea trigliceridelor Po466 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere fa facultatile de medicina catabolismu! lipidelor este accelerat, ca de exemplu Ia 0 persoana cu diabet zaharat, se formeazi o cantitate mare de corpi cetonici, situatie cunoscuta sub numele de cetoacido- 4. Acetona din corpii cetonici produce mirosul caracteristic, de diluant de lac de unghi al respiratiei pacientului. Excesul de corpi cetonici creste aciditatea corpului, condiie ce poate determina coma diabetica, Cetoacidoza apare, de asemenea, si in situatii de infometare, cand aportul de glucoza este mult redus. () diet bogata in lipide i siraci in glucide poate, de asemenea, si cauzeze cetoacidoza. ANABOLISMUL LIPIDELOR Sinteza lipidelor in cadrul anabolismului se produce din moleculele de acetil-CoA (Fi- gura 19.9). Moleculele de acetil-CoA folosite in sinteza sunt in general obtinute din molecule de glucoza, astfel asigurind un mecanism de conversie a moleculelor de glucozt in acizi grasi. Enzimele hepatice sunt capabile s& transforme un acid gras in altul si sa formeze trigliceridele din lipide. Organismul nu poate sintetiza trei acizi grasi nesaturayi: acidul linolenic, linoleic i arahidonic. Acesti acizi grasi trebuie obfinufi prin dieta si se numese acizi grasi esentiali. Cand dieta este bogata in glucide, glucoza este convertita in lipide prin procesul numit lipogenez. Unii aminoacizi pot fi, de asemenea, convertiti in lipide prin interme- diarii respiratiei celulare. in acest mod, lipidele in organism pot proveni fie din gluci fie din proteine. FIGURA 19.9 Unele aspecte ale metabolismului glucozei si lipidelor. Molecule de glico- Zi pot fi convertite in glicogen astfel: Glucom-6-iosat glucoza se transform’ mai intéi in : glucoz’-6-fosfat, apoi aceasta in glu- Fructoto-6tostt cozi-I-fosfat (stigeti continue) si apoi i in glicogen. Pentru sinteza lipidelor weiter eaeeu din glucoza se folosese glicerol si rt acizi grasi (sigeti intrerupte). Obser- chert—= yt vati cum ambii compugi deriv Gierasch 3 fostt compu! al giicolizd, Poatrs deges- [: darea lipidelor (@’geti continue), alte Ad pow enzime fac ca reactiile chimice si se Koo, desfgoare in sens invers. Schema bi- aa ‘ochimic& arat& cum un aport abundent cos SD de gczch pote dace ln o crore a rezervelor de glicogen si de lipide ale corpului é “ce cé eid vie Acid raozcetic cope, Clu Krebs sceMetabolism si nutritie Un reglator important al metabolismului lipidic este insulina, care previne degradarea lipidelor prin inhibarea enzimelor numite lipaze. Aceasta inhibitie este anulata in condi- tiile deficitului de insulina, cum este cazul persoanclor cu diabet zaharat. Ali hormoni stimuleaza eliberarea acizilor grasi din fesutul adipos: acestia includ epinefrina (adrenalina), hormonul de crestere, glucagonul, ACTH-ul gi tiroxina. Impul- surile nervoase ale sistemului nervos simpatic accelereaza degradarca lipidelor in fesutul adipos, in timp ce impulsurile parasimpatice cresc depunerea lipidelor. METABOLISMUL PROTEINELOR in organism, proteinele sunt degradate in tractul gastrointestinal in aminoacizii lor com- ponenfi. Aminoacizii sunt apoi absorbiti din intestin prin mecanismele de transport activ sau difuziune facilitaté si sunt transportati la ficat. Aici, ei pot fi integrati in molecule de proteine sau eliberafi in circulatie pentru a fi transportati la alte celule. in celule, aminoacizii sunt legati impreuna intr-o anumit& secvengi, care reflect codul genetic din ADN-ul celulei. Procesul sintezei proteinelor este discutat in Capitohul 3. Organismul poate utiliza unii aminoacizi ca surse de energie, Transformarea aminoacizilor in compusi energetici are loc fn ficat, mai ales atunci cand dieta este bogata in proteine. Procesul de transformare incepe cu o etapa numita dezaminare. in aceasté reactie chimicd, gruparca amino (-NH,) este desprins& din aminoacid de catre enzima dezaminaza si este folosita pentru a forma o molecul de amoniae. Molecula de amoniac trece apoi printr-o serie ciclicd de reacfii enzimatice numite cielul ureei, unde se uneste cu molecule de dioxid de carbon pentru a forma ureea. Urea ajunge in climinata de c&tre rinichi (Capitolul 20), Dupa ce gruparea amino a fost inlaturat& prin dezaminare, in locul acesteia, este adau- gat un atom de oxigen (Figura 19.10). Rezultatul este un compus care in mod normal se regiseste undeva in secventa metabolicd a glicolizei sau a ciclului Krebs. Aceastii molecula poate fi utilizata pentru a objine energie in procesul respirafiei celulare. Alternativ, aceasta poate fi utilizatd pentru a forma molecule de acetil-CoA, care pot fi folosite pentru sinteza de acizi grasi in procesul lipagenezei. De obicei, proteinele sunt folosite ca surse de energie numai dupa ce s-au epuizat glucidele si lipidele. Exist anumiti aminoacizi pe care organismul fi poate sintetiza prin transformarea unui aminoacid in altul in ficat, prin procesu! de transaminare. Acestia sunt aminoacizit ne-esenfiali. Unsprezece aminoacizi sunt ne-esentiali. Aminoacizii esentiali sunt accia care trebuie obtinuji din diet. Acestia includ: triptofanul, valina, lizina, leucina, izo- leucina, metionina si histidina, Proteinele animale pot confine accsti aminoacizi si sunt considerate proteine complete. Din proteinele vegetale lipsesc frecvent unii din acesti aminoacizi, aceste proteine numindu-se proteine incomplete. Metabolismmul proteinelor este reglat de o serie de hormoni, inclusiv de hormonul de erestere, care stimuleaza transportul activ al aminoacizilor in celule gi folosirea lor de catre celule in sinteza proteinelor, Hormonul sexual masculin, testosteronul, si cel feminin, estrogenul, stimuleaza, de asemenea, sinteza proteica si produc cresterea depozitelor de proteine din fesuturi. Tiroxina creste rata metabolismului celular si influenjeaz’ sinteza proteinelor, iar glucocorticoizii favorizeaza degradarea proteinelor in celule. ige si este 467I Nte-©-H — peaminasa © I i i a ae fo who MOH E” * Mone 1 Che ; 1 6 °, of Son of Son Aeldul eutaric Cetoacid (un aminoacid) Died de amoniae “Corbon @ (se) i) aid piruvie NH Uree ‘Aad otc ‘ater 7 Aciduf oxaloacetic He— Ure Acidula cetoglutarc Uree ny acid uma / =, em een N\ sit cle Uree wi, <7 6) FIGURA 19.10 Secvenye ale metabolismului proteic. (a) Pentru a putea fi utilizate in metabolismul energetic, proteinele sunt mai intéi degradate la aminoacizi. Anumiti aminoacizi sunt apoi convertiti de etre enzima dezaminaza, in procesul de 14, 15. 16. 17. 18. 19 20. 21. 22. 23, 24, 25: 16. B 21. B In A 22.D 18. C 23:6 19.D 24. A 20. D 25. C }. cetonici A amoniae vegetale sinteza proteinelor lipide (grasimi) A FAD K calorimetra muschilor A Fred este in cetoacidozi datoritd arderii lipidelor (grasimilor) pentru generare de energie. Corpii cetonici genereaza mirosul de acetoni din respirafie. Da, pierde in greutate, ca dovada ci arde atat de multe lipide incat este in cetoacidoza.484 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicinaSistemul urinar CE VETI INVATA Acest capitol prezint& sintetic sisterul urinar si formarea urinei gi a altor excretii. Par- curgénd acest capitol, veti invata si: + descriefi rinichii, nefronii si formarea urinei; + explicafi filtrarea glomerulara; + prezentati sintetic reabsorbjia tubulara, explicafi modul in care mecanismul contracurent regleazi concentratia si volt- mul urinei; + descrieti procesele secretiei tubulare si sediul principal al secretiei; * identificati efectele hormonilor asupra compozitiei urinei; + identificafi caracteristicile urine’; * identificati proprietafile ureterelor, ale vezicii urinare si ale uretrei, inclusiv dife- Tenfele intre sexe; * prezentati pe scurt alt ie excretor * aplicati cunostinfele dobandite intr-un studiu de caz. |488 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicina derivat din plasma gi obginut prin filtrare glomerulars, Filtratul intra in tubi, unde este modificat prin reabsorbtia substanjelor necesare organismului si excrejia celor inutile (Figura 20.3). Filtratul obtinut in urma acestor modificdri este urina. Sangele arterial patrunde in rinichi prin artera renal, Aceast artera se divide apoi in artere mai mici, care tree prin medulara renal. Arterele mici dau nastere la artere gi mai mici, care patrund in cortexul renal. Acestea din urma se divid in numeroase arteri- ole aferente vizibile doar microscopic. Coplrpertubl Arterilé ferent vend renals ‘Arerd renalé Ccapsula Bowman Arterolsaferentis 4.0 HO ub Anta Henle colector FIGURA 20.3 schema simplificata a functiei nefronului. in timpu! procesului de filtrare, fluidul trece din sange in capsula Bowman. in timpul procesului de reabsorbtie, substantele trec din filtrat in capilarele peritubulare ce iau nastere din arteriola eferentS. Fluidul trece apoi prin ansa Henle si, prin excretie tubular, primeste mai multe substange, din capilarele peritubulare. Sangele trece apoi ‘ntr-o vend, in timp ce fluidul rezultat (numit acum urina) este preluat de tubul colector, STRUCTURA NEFRONULUIL Arteriolele aferente microscopice se termina intr-o refea de capilare numiti glomerul Fiecare nefron prezinta un glomerul. La nivelul glomerulului, plasma sanguins trece prin peretii permeabili ai capsulei glomerulare (Bowman) (Tabelul 20.1), Sangele va parsi glomerulul renal prin intermediul arteriolei eferente. Arteriola eferenti formeaza, apoi, orejea de capilare numita refeaua capilarelor peritubulare. Acestea sunt dispuse in jurul tubilor nefronului, aspect care va fi discutat in paragraful urmator. Ulterior capilarele peritubulare dreneazi in vene mici, care apoi se unesc pentru a forma vene mai mari. Ve nele mai mari formeaza in cele din urma vena renal&, care dreneaz& sfngele din rinichi. Portiunea tubulara a unui neffon este alcétuité din mai multe structuri: capsula, ce inconjoara glomerulul, tubul contort proximal, ramura descendenta a ansei Henle, ansa Henle, ramura ascendenta a ansei Henle si tubul contort distal, Capsula ce inconjoara glomerulul este numita capsula Bowman, cunoscuti de ase- ‘menea si sub numele de eapsula glomerulard. Aceasta se poate asemana cu un balonoom ea we eS Se SS ee eS Se eee elle le Le le ‘Sistemul urinar care la un capat este impins cu pumnul spre interior, astfel incét balonul sa inconjoare pumnul. Pumnul reprezinté glomerulul; balonul reprezint& capsula Bowman, TABELUL20.1_NEFRONUL SI FIZIOLOGIA SA Structura nefronului Fiziologia Glomerulul si Filtrarea plasmei sanguine capsula glomerular’ Tubii proximal Reabsorbtia prin transport activ a ionilor de sodiu, a altor ioni, a sglucozei si a aminoacizilor; reabsorbtia ionilor de clor prin difuziune facilitata; reabsorbtia apei prin osmozi ‘Ansa Henle Ramura descendents —_-Reabsorbtia ionilor de sodiu prin difuziune facilitat’ Ramura ascendent& Reabsorbtia clorurii de sodiu prin transport activ Tubil distali Reabsorbtia selectiva a ionilor prin transport activ; reabsorbtia pei prin osmoza, sub influenta ADH-ului; secretia amoniacului, @ anumitor ioni, medicamente, hormoni si alte substante FILTRAREA Fluidul provenit din plasma sanguina intra in capsula glomerulara prin fante submicros- copice (Figura 20.4). Substantele dizolvate, formate din molecule mici, trec din capilarele glomerulare in capsula glomerulara printr-un proces numit filtrare. Filtrarea apare deoarece permeabilitatea capilarelor glomerulare este mai mare decat a altor capilare din corp si deoarece presiunea sanguin in glomerul este mai mare decét in alte capilare. Presiunea sanguina mai mare apare deoarece arteriola eferent& are un un diametru mai mic decat arteriola aferenta, Celulele sanguine si moleculele mari, cum sunt proteinele, aman in sdnge, in timp ce ionii si moleculele mai mici ajung in fitrat Prin glomerulii nefronilor renali se filtreaza aproximativ 7,5 litri de plasma sanguin’ pe ora. Fluidul care trece in interiorul capsulei glomerulare este numit filtrat glomerular. La birbafi, rata de 125 de mililitri pe minut (ml/min) si in jur de 105 ml/min la femei, REABSORBTIA Filtratul glomerular pardseste capsula glomerulara si trece in lumenul tubului contort proximal, Perejii tubului confin milioane de microvilozitati, cu rolul de a mari foarte ‘mult suprafafa de contact cu conginutul lumenului. Reabsorbfia are loc la nivelul acestui tub contort proximal. in timpul reabsorbfici, prin celulele epiteliale tubulare sunt transportate din lumenu! tubului in capilarele peritubulare, cantitai variabile de apa, siruri si alte molecule.490 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina _ Tub contort distal coo townan—. - Cicer ; Corticals Arteria fa (coe erent a es adult Reyea decaplare ‘Ansa Henle — FIGURA 20.4 0 schemé detaliaté a activititi nefronului. Observa singelui din artera spre arteriola aferentd, sigeata ce indicd fluxul care pitrunde in glomerul gi fl pariseste prin intermediul arteriolei eferente. Sangele curge mai departe prin rejeaua de capilare peritubulare si este drenat apoi printr-o vend. intre timp, plasma patrunde in eapsula Bowman, apoi trece prin tubul contort proximal ‘ansa Henle si tubul contort distal, inainte s@ intre in tubul colector. Plasma mo~ dificata in tubii renali formeaza in final urina. Observati reteaua interconectat a capilarelor peritubulare gia tubilor nefronului, care faclliteazt transferurile, De asemenea, observati c& tubul colector primeste urina si de la alti nefroni in zona. Dupa cum este indicat, anumite portiuni din nefron sunt localizate in corticala renala, in timp ce altele sunt in medulari. Transportul moleculelor este, in general, efectuat de transportori membranari speci- fici si, de aceea, transportal este selectiv. Reabsorbtia glucozei si a aminoacizilor se realizeaza prin transport activ, un proces in care ATP-ul este utilizat ca sursé de energie. Proteinele transportoare specifice din membranele celulare transport substanfele in afara celulelor tubulare, transferdndu-le apoi in singele capilarelor peritubulare (Fi- gura 20.5) REABSORBTIA SARURILOR SI A APEI Reabsorbjia sirurilor si a apei din tubul proximal se face printr-un mecanism diferit Mai intdi, ionii de sodiu sunt transportafi activ din fluidul tubului proximal in capilarele peritubulare. Transportul ionilor de sodiu incdrcati electric pozitiv crecazé o diferent’ de sarcina electrica de-o parte gi de alta a peretelui tubului, deoarece acestia se aeumu- leaza in capilarcle peritubular. Acest gradient electric stimuleaza transportul facilitat al ionilor de clor din filtratul glomerular spre concentrafia mai mare a ionilor de sodiu din capilarele peritubulare, Ionii de clor parasesc filtratul glomerular, urmand ionii de sodiu.Sistemul urinar 491 _ Capllare pertubulare CCapsula Bowman ub distal \ Glomerul — H,0 fesmozs) "Na" jransport activ) su elector / Giucons [transport actty) FIGURA 20.5 Un sumar al pasajului moleculelor intre tubi si capilarele peritubulare ale nefronului, Diverse miscari au loc in glomerul, in tubul proximal si in tubul sistal. Ca rezultat al concentrarii clorurii de sodiu in capilarele peritubulare se creeaz’ un gradient osmotic. Apa se deplaseaza in directia concentratiei mai mari a clorurii de sodiu, pe care o dilueaza pani cand concentrafia clorurii devine egald intre tubul proximal si capilarele peritubulare. Cu alte cuvinte, clorura de sodiu atrage moleculele de api. Ca rezultat al reabsorbjiei pasive si selective din tubii proximali, cea mai mare parte 2 apei, nutrientilor, sirurilor si ionilor necesari organismului sunt preluafi inapoi in snge. Componengii filtratului care nu sunt reabsorbiti sunt in mare parte deseurile azotate produse de caitre corp, precum si o parte din ap, ioni si stirur. Filtratul glomerular patrunde apoi in ramura descendenta a ansei Henle. Ramura descendenti coboara spre profunzimea medularei, unde se giseste ansa propriu-zisa. Apoi, fiuidul intra in ramura ascendenta, care urcd din medulara inapoi c&tre cortical. fn ramura ascendentd, ionii de sodiu si clor ies din tubi si se acumuleaza in interstitiul medularei (jesuturile din jurul tubilor) Acumularea de sare in interstitiu determina hipertonicitatea acestuia gi crearea unui gradient osmotic; astfel, in regiunea descendenta a ansei, atrasi de clorura de sodiu, [ apa trece din filtrat in interstitin (Figura 20.6). in cele din urma, apa se reintoarce in circulafia sanguina prin capilarele din apropiere si prin vasele limfatice. Concentratia clorurii de sodiu creste e&tre profunzimea medularei, ceea ce face posibil ca moleculele de ap& sa ias din ramura descendent pe toatd lungimea ei, precum gi in ansa Henle propriu-zisa. Din ramura ascendenta a ansei Henle si din tubul distal apa nu este reabsorbitd deloc, sau doar in cantitati foarte mici, deoarece acesti tubi sunt impermeabili pentru apa; ei permit, in schimb, reabsorbjia ionilor de sodiu gi clor. Acest mecanism se numeste mecanismul contracurent. aang Pree] Ret Pe ccs482 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina Se pare cd anumite deseuri azotate, in special un compus numit uree, pirisese lumenul tubului colector in portiunea lui profundd. Acumularea ureei in profunzimea medularei contribuie la cresterea concentrafiei moleculelor organice din medulara. in cele din urma, ureea trece inapoi in ansa Henle, de unde trece inapoi in tubul colector, Procesele care au loc tn ansa Henle contribuie la inlaturarea apei din tubi si la reintoarcerea ei in circulatie prin capilarele peritubulare. De asemenea, garanteaz3 faptul ck fuidul care imine in nefron va fi concentrat si va deveni urina. Capsula Bowman Tub colector Glomerui — (od — Concentratie ik crescatoare de NaCl fer FIGURA 20.6 Mecanismul contracurent al circulatiei apei. Acumularea de ioni de sodiu gi clor in medulara rinichiului determina iesirea apei din ramura descendenta, din ansa propriu-zisa (structuri ale nefronului) si din tubul colector. Eliminarea ureei favorizeaza, de asemenea, circulatia apei, care se deplaseaza cdtre fluxul sanguin. Pierderea apei contribuie la concentrarea urinei, Filiratul glomeruiar intra apoi in tubul contort distal, unde se continua procescie ince- pute in tubul proximal. Din now, apa gi sarea sunt absorbite in sénge. Ionii de sodiu sunt preluati din fluidul tubular prin transport activ, ionii de clor fi urmeazi, iar apa urmeazt sarea in mod pasiv. SECRETIA TUBULARA in tubii distali arc loc un alt proces, numit secrefie tubular (Tabelul 20.2). Secreyia tubular este un proces activ, in care compusii chimici sunt transportafi din capilarcle peritubulare (din sénge) in tubul contort distal (in filtratul glomerular). Printre moleculele secretate in acest mod sunt acidul uric, creatinina, ionii de hidrogen, amoniac si antibiotice precum penicilina.‘Sistemul urinar Consecutiv proceselor ce au loc in tubul contort distal, filtratul glomerular devine uring. Urina intra apoi in tubul colector. Tubul colector coboara in medulara renala in drumul stu spre pelvisul renal si intélneste mediul salin din interstitiul medular. Din cauza cA acest mediu este hiperton, apa este extras din tubii colectori, prin osmozé, ‘Apa este apoi transportatd de citre capilare gi vase limfatice inapoi in circulatia sanguina general, Acest proces finalizeaza intoarcerea apei in singe. ‘TABELUL 20.2 PROCESE FIZIOLOGICE CE AU LOCIN RINICHI Activitate _Rezultat Locatie Filtrarea Forteazé apa si moleculele micidin plasma Glomerulvl si capsula glome- s& treaci din vasele de singe glomerulare ——rulars in tubul nefronului ReabsorbjiaRecupereaz nutrienti, sSruri si apa din Tubul contort proximal; ansa selectiva _lichidul tubului proximal siistal. Transports Henle; tubul contort distal substanfe in capilarele peritubulare pentru ale intoarce in curentul sanguin Secretia Excretd moleculele din capilarele peritubulare Tubul contort distal, tubul tubulari —_in tubii nefronului; schimb8 concentratia ioni- colector lor pentru a mentine homeostazia sngelui Excretia liming urina din tubul colector in pelvisul re- Tubul colector, pelvisul renal si nal; transporta urina la uretere, apoi la verica organele accesorii ale excretiei urinars, uretr’ siin exteriorul organismului —_uretere, vezica urinar§ si uretra ACTIVITATEA HORMONALA Rata reabsorbjiei apei din tubul contort distal si tubul colector este determinati de per meabilitatea membranei celulelor ce formeazi peretele tubului colector. Aceasté per- ‘meabilitate este controlata de un hormon numit hormon antidiuretic (ADH). Printr-un mecanism chimie complex, ADH-ul deschide porii din membranele celulare i permite apei sa treac& (Figura 20.7). Hormonul este produs de neuroni din hipotalamus si eliberat de catre lobul posterior al glandei hipofize (Capitolul 13). Secretia de ADH este stimulata end receptorichimici din hipotalamus sunt stimula ae vi (Of ioni in singe. Spre exempiu, in caz de seshideatare concentratia ionilor creste gi receptorii semnalizeazi hipotalamusului s& elibereze ADH. ADH-ul creste permeabilitatea membranei celulelor din peretele tubilor si, astfel, este absorbita mai multé apd din filtratul glomerular. in caz contrar, cand exist uun exces de apa in organism, concentratia ionilor scade. Receptorii detecteaz& aceast% sc&dere $i inhiba secretia de ADH; astfel, in tubi este reabsorbit mai pufina apa, ea ri- mindnd s8 dilueze urina, Procesul implica, de asemenea, renina si un sistem cunoscut sub numele de sistem renind-angiotensind, subiect detaliat in Capitolul 21 Alt hormon cu rol in reglarea functiei renale este aldosteronul, secretat de cétre cortexul glandelor suprarenale. Hormonul actioneaza in principal asupra tubului contort distal, avand trei efecte importante: stimuleaz4 reabsorbjia ionilor de sodiu din tubul contort distal, stimuleaz reabsorbtia apei, intrucdt moleculele de ap& ,.urmeaz8” ionii de sodiu prin procesul de osmoza si stimuleaz secrefia potasiului din sange in fluidul 493494 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicind tubului contort distal. Eliminarea potasiului prin secretie tubulara este principala metoda de inliturare a acestuia din organism, Fara aldosteron, tot potasiul ar fi reabsorbit, iar excesul acestuia in organism poate duce la insuficienfé cardiacd. O secretie insuficient& de aldosteron, apare si intr-o afectiune numita boala Addison, Ng Al) concer ssrrentan scheme 2 initia pin. [a)A0H 5 ‘ub calector FIGURA 20.7. Cei doi hormoni ce controleazé reabsorbtia apei in nefron, (a) Hormonul antidiuretic (ADH) din hipotalamus si lobul posterior hipofizar. (b) Aldosteronul din cortexul suprarenalei URINA Nefronii produc urina. Aproximativ 95% din urind este apa, iar 5% sunt substante solide precum degeuri organice, ioni si sSruri. Printre deseurile organice se numara ureea. Ure- ea este un produs al metabolismului ficatului, obfinut in timpul conversiei aminoacizilor in compusi furnizori de energie. in cursul conversiei, gruparea amino este inidturat’ de pe un aminoacid si combinatd cu o alt grupare amino si cu un atom de carbon si oxigen pentru a forma ureea, intr-un proces denumit ciclul ornitinei (Capitolul 18), Ureea este toxica pentru celulele organismului gi trebuie eliminata prin uring, Alle substante organice din urin& sunt amoniacul, acidul uric (din degradarea acizilor nucleici) si creatinina (un produs rezultat din utilizarea fosfocreatinei in celulele musculare). Ionii din uring sunt cationi (joni cu sarcin’ pozitiva) precum sodiu, potasiu, magneziu, calciu, si anioni (ioni cu sarcin& negativa) precum clorul, sulfafii si fosfafii. Alte substante ce pot fi gisite in urina sunt corpii cetonici, substante ce rezulti din degradarea moleculelor lipidice, Persoanele cu diabet zaharat pot avea un continut crescut de corpi cetonici in urina, atunci cdnd organismul foloseste lipidele ca surs’ principala de energie, in locul glucozei. Alte substante din urina depind de dieta si pot include pigmenti, hormoni si diferite medicamente,Sistemul urinar Urina are, in mod obisnuit, o culoare galben4 sau o culoare chihlimbarie (asemanatoare cu a chihlimbarului) (Tabelu! 20.3), datorata pigmenfilor derivafi din substanjele prezente in diet sau din bilirubina derivata din degradarca hemoglobinei globulelor rosii sanguine. Unul dintre pigmentii urinari importanti este urobilinogenul. Acest pigment este produs prin actiunea bacteriilor asupra bilirubinei din intestin, Sistemul port hepatic transporta urobilinogenul la nivelul ficatului, apoi circulatia sanguin aduce pi mentul la rinichi, Prezenfa globulelor rosii in urind, ii dau o culoare rosie; aceasti situagie este cauzati in general de o séngerare in sistemul urinar, 0 cauz4 posibilé fiind trecerea globulelor rosii prin perefii glomerulului renal, cum se intampla in unele boli renale. Urina este de obicei clara gi capt un miros asemin&tor amoniacului daca este sti- ‘utd; pH-ul ei variaz& de la 4,6 la 8,0 cu o medie de 6,0 si depinde in special de dieti. Pe zi, s¢ produc aproximativ 1-2 | de urina. TABELUL 20.3, CARACTERISTICILE URINE] UMANE Caracteristied Descriere Claritate ‘Transparent sau clar&; devine tulbure daca este statuta Densitate 1015 pand la 1020; mai ridicata dimineata - Culoare De culoarea chihlimbarului sau galben pai; variaz8 in functie de diet’ si de volumul de uring Cantitate in 24 Aproximativ 1500 mi; variazl in functie de cantitatea de fluide ingerate, de ore transpiratie si alti factori pH Acid, dar poate fi alcalin daca dieta confine cantitaji mari de vegetale; o diets cu multe proteine creste aciditatea; urina statut3 are o reactie alcalina datori 18 descompunerii ureet in compusi amoniacali; intervalul normal al pH-ului este de la 4,6 la 8,0 cu 0 medie In jur de 6,0 Miros Miros caracteristic de uring; urina statut® are miros amoniacal Sa (3 Sistemul urinar confine, pe léng& rinichi, $i alte componente (structuri anexe). Ureterele sunt organe tubulare ce ari (Figura 20.8), Ei lungime de aproximatiy 25-30 om si transport urina la vezica prin unde peristaltice produse de muschii prezenti in peretii lor, Urina intra in vezica urinaré sub forma de jeturi, care realizeaz’ un flux de 5 ml pe minut. Le iesirea din rinichi se afla o formatiune bombaté, numiti pelvis renal, ce se continua cu ureterul Alt organ al sistemului urinar este veziea urinari, ce se afl& pozitionata posterior de simfiza pubiand. Vezica este un sac pliabil constand dintr-o mucoasa ce tapeteaz’ cavitatea si din perefi formati din fibre musculare netede. Este capabila de o extensie considerabilé si are trei orificii: dou spre uretere si unul catre urea. Vezica urinara poate acumula pana la 600 ml de urind, pe care ii elimin’ prin uretr’. Procesul de eli- minare a urinei se numeste micfiune. Mictiunea care se produce involuntar este numit& incontineng 495496 Anatomie $i fiziologie umana pentru admitere ta facuttatile de medicina ‘Tubul care conduce urina de la baza vezicii la exterior este numit ay uretra. La femei, uretra este pozitionat’ ventral fafa de vagin si are aproximativ 2,5 cm lungime. La barbafi, uretra trece prin penis si are aproximativ 15 cm lungime cand penisul este relaxat. La barbafi, uretra serveste de asemenea si ca pas ttei spre exteriorul corpului se face prin meatul urinar. errs cera Penis rift uretral extern FIGURA 20.8 Structurile anexe ale sistemului urinar masculin, Prostata 5i glandele bulbou- retrale sunt corelate cu sistemul reproduc&tor. a Cea Pe léngé sistemul urinar, care excret urind, in corp mai sunt si alte organe exeretorii Unul dintre ele este ficatul, care metabolizeaza produsii rezultati din degradarea hemoglobinei eritrocitelor si fi excreta ca si pigmenti biliari (Capitolul 18). O parte din pigmenfii ce coloreazi urina provin de la ficat. Alte organe excretorii sunt pkim4nil. Acesti excreté dioxidul de carbon si degaja o cantitate redusa de apa (Capitolul 17) Intestinul si pielea sunt, de asemenea, considerate organe excretorii (Figura 20.9). Prin celulele epiteliale ce tapeteaza intestinul se pierd anumite saruri, cum ar fi sirurile de fier si de calciu, si se elibereaz apa (Capitolul 18). (Defecajia nu este considerata TO eae ee en OEE) Ce) aj pentru sperma. Tot Ta barbati, urctra TPT Pees ste ineonjuratd de glanda prostatica, iar cresterea in volum a acestei iMENGM Ie Carne glande poate sa Impiedice curgerea normali a urinei. Deschiderea ure- EME eee neeSistemul urinar 497 exeretie, deoarece substantele excretate sunt produgi de degradare ai metabolismului. in procesul defecatiei sunt eliminate din corp materialele nedigerate.) Pielea (Capitolul 5) este, gi ca, un organ excretor minor, pentru c& excretii sudoarea in cursul transpirafiei, Sudoarea conjine apa, precum si mici cantitati de sdruri $i anumite cantitagi de amoniac, uree si acid uric. Transpirajia este de fapt un proces de récire, pentru c4 permite organismului sé elimine excesul de cildura. Piele Plamani ini Feat FIGURA 20.9 Alte organe excretorii ale organismului uman, care completeaza functia siste- ‘mului urinar,498 Anatomie si fiziologie uman& pentru admitere | facultatile de medicina INTREBARI RECAPITULATIVE SECTIUNEA A — Identficagi corect literele corespunzittoare pértilor componente ale rinichiului. FIGURA 20.10 _ 1. Tubul colector 10. Capsula renal _ 2. Tubul contort distal 11, Coloana renal — 3. Capsula glomerular _12. Cortexul renal _ 4. Ansa Henle _ 13. Medulara renal _ 5. Calice mare 14, Papila renal _ 6. Calice mie _15. Pelvisul renal _ 7. Nefronul _ 16. Piramida renal _ 8. Tubul contort proximal _ 17. Vena renal 9. Artera renal _ 18. Ureteral‘Sistemul urinar 499 SECTIUNEA B - Completare: Adéugayi cuvéntul sau cuvintele corecte care comple- teazd fiecare dintre urmdtoarele afirmayii 1, Lichidul extracelular ce inconjura celulele din organism se numeste 2. Rinichii regleaz4 volumul plasmei sanguine gi astfel contribuic la reglarea 3. in corp, rinichii se gasese lateral de 4. Rinichiul adultului este aproximativ de marimea 5. Depresiunea concava de pe suprafata mediala a rinichiului este cunoscuti ca 6. Fiecare rinichi este inconjurat de un fesut fibros, de culoare albicioast, ce formea- aA 7. Tubul lung ce transport’ urina de Ia rinichi este 8. Cele doua regiuni distincte ale rinichiului sunt cortexul spre exterior si spre interior. 9. Formajiunile componente ale medularei renale, care sunt triunghiulare pe sectiune, sunt denumite 10. O ramura a pelvisului renal, localizata la varful fiecdrei piramide renale, este numiti 11. Urina este formata in unitatea functionala a rinichiului, o structurd numita 12, Numirul nefronilor in fiecare rinichi este de peste 13. Sangele arterial intra in rinichi prin___ 14, Sangele intré in glomerul printr-un vas sanguin de dimensi 15. Fiecare glomerul al nefronului este inconjurat de 0 capsuld numita 16. Filtratul intra in capsula glomerulara printr-un proces de 17. Principala forja ce impinge plasma sanguind in capsula glomerular este exercitata de . 18. Intr-o singurd or’, cantitatea de plasma sanguina ce se filtreaza prin glomeruli este de aproximativ 19. Capsula glomerular se continua cu un tub al nefronului numit‘500 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere |a facultatile de medicind 20. 21. 24, 26. 27. 28. 29. 30, 31. 32, 33. 34, 35 36. 37. Transportul moleculelor de glucozé din tubul contort proximal in capilarele peritubulare are loc printr-un proces de Suprafata de reabsorbyie a peretelui tubului proximal este crescutd prin prezenta ‘Transportul activ, responsabil pentru reabsorbyia aminoacizilor gi a glucozei, nece- sit un consum de energie furnizata de Trecerea ionilor de clor in afara tubului contort proximal urmeazi dup’ pomparea in acelagi sens a Acumularea moleculelor de clorura de sodiu in capilarele peritubulare creeaz Moleculele de clorurd de sodiu ce se acumuleaza in capilarele peritubulare exercit 0 for{a de atractie asupra moleculelor de Trecerea moleculelor de apa din tubul contort proximal in capilarele peritubulare are loc prin procesul de Trecerea ionilor de sodiu tn capilarele peritubulare are loc prin transport activ, proces ce necesita multa ‘Tubul contort proximal conduce filtratul spre ramura descendent a Ramura descendent coboard in profun: ca e intro porfiune a rinichiului cunoscut& ‘in ramura ascendenta a ansei Henle, transportul activ produce reabsorbjia Apa iese din ramura descendent a ansei Henle in interstifiu pentru ci acesta este Apa iese din ramura descendent’ a ansei Henle prin procesul de Mecanismul responsabil de iesirea apei din ramura descendent a ansci Henle, dar nu gi din ramura ascendenti, este cunoscut ca Acumularea de material organic in medulara include o concentratie ridicaté a unui deseu azotat numit Apa eliberaté din ansa Henle ajunge inapoi in singe prin intermediul Fluidul conginut de ansa Henle isi continua traseul intrand in {In procesul de secretie tubular, compusii chimici sunt transferaji din sénge inSECTIUNEA C— Sntrebari ci Sistemul urinar 501 38. Printre moleculele ce intra in fluidul din nefron prin secretie tubular sunt ionii de hidrogen, amoniacul, acidul uric 39. Dupa ce pardseste tubul contort distal, urina nou formati trece in 40. Reabsorbjia apei in nefronii rinichiului este controlata, in parte, de un hormon cunoscut ca 41. Secretia ADH-ului este controlata de receptori chimici ce réspund la 0 variatie a 42. Hormonul ADH, implicat in reabsorbtia apei, este depozitat in lobul posterior al 43. Hormonul suprarenalian care stimuleaza reabsorbtia ionilor de sodiu din tubii con- torti distali este 44. Hormonul suprarenalian care stimuleaza reabsorbfia ionilor de sodiu, stimmuleaza de asemenea reabsorbtia 45. Secrefia potasiului in nefronul rinichiului este reglatd de eatre hormonul 46. Ureea, produsul de degradare prezent in urina, rezulta din metabolismul aminoacizilor, ce are loc in 47. Ionii de clor, sulfat si fosfat se gasese in urind si tofi au sarcina electrica 48. Cantitifi mari de corpi cetonici in urina sunt adesea un simptom al 49. Pigmentii care dau culoarea urinei sunt derivagi pigmentul globulelor rosii sanguine, cunoscut ca iin substanye din dieta sau din 50. Procesul eliminarii urinei din organism este denumit rispuns ta alegere: In tei corecte din urmétoarele afirmajii: itera din dveptul va |. Urmatoarele sunt funcfii ale rinichiului, cw excepfia A. reglarea volumului plasmei sanguine B. reglarea concentratiei produsilor reziduali din singe C. reglarea digestiei glucidelor si a proteinelor D, reglarea concentrajiei ionilor in plasma 2. Rinichii sunt localizati la nivelul A. peretelui abdominal posterior B. peretelui toracic ventral C. peretelui toracic D. peretelui abdominal ventral502 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicina 3. Cele dous regiuni mari ale rinichiului sunt A. calicele mari si mici B. piramidele renale si nefritice C. medulara si corticala D. jejunul si ileonul 4, Urina curge de la rinichi inspre vezica urinara prin A. uretra B. tubul proximal C. capilare peritubulare D. ureter 5, Structura rinichiului in care este formatd urina este denumita A. calice B. nefron CC. neuron D. nefridium 6. Fluidul care intra in glomeruli este A. ser B, singe C. apa marina D. apa proaspata 7. Fluidul care intra in capsula glomerulara se formeaza din A. ap’ maring B. plasma C. Timea D. apa sterilizata 8. Structurile care pleaca din capsula glomerulara includ A. artera renal si vena renala B. capilarele peritubulare C. tubul contort proximal si ansa Henle D. glomerulul 9. Forfa motrice care impinge fiuidul din singe in capsula glomerular este exercitata A, de inima, care asigurd presiunea sanguin’ B. de muschii care captusesc cavitatea abdominal C. de golitea vezicii urinare D, de uretra care dreneaza urina 10. fn tubul contort proximal, reabsorbjia aminoacizilor si a glucozei are loc prin A. osmozi B. difuziune C. difuziune facilitata D. transport activ12. 13. 14. 1s, 7. 18, Sistemul urinar 503 - Innefion, acumularea tisulara de ioni de sodiu si clor este responsabilA de circulatia A. moleculelor de ATP B. transportorilor proteici din membranele tisulare C. urine’ D. moleculelor de apa in activitatile nefronului, cea mai mare parte din energia necesari este furnizata de utilizarea A. NAD-ului B. ureei C. ATP-ului D. electronilor transportati in membrane Ansa Henle este cuprinsa intre A. artera renala si vena renala B. capilarele peritubulare gi tubul colector C. tubul contort proximal si tubul contort distal D. glomerul si capilarele peritubulare in procesul de secrefie tubular, substanfele tree din A. capilarele peritubulare in tubul contort proximal B. glomerul in capsula glomerulara C. capsula glomerulara in glomerul D. capilarele peritubulare in tubul contort distal Care din urmatoarele cai descrie traseul urinei prin rinichi? ‘A. capsula glomerular — vena renalai— tub colector B. tub contort distal — tub colector— pelvis renal C. tub colector — glomerul ~ capilare peritubulare D, artera renala ~ capilare peritubulare — vena renala Rata reabsorbjiei apei din tubul coleetor este determinatii de hormonul A. oxitocinad B. cortizon C. antidiuretic D. lactogenic Urmatoarele sunt funcfii ale aldosteronului, cu excepjia | A, stimulirii reabsobyiei apei in nefron ! B. stimularii secretiei potasiului din singe C. stimulirii reabsorbtiei ionilor de sodiu din tubul contort distal D, reglatii excrefiei calciului din capilarele peritubulare Secretia insuficienta de aldosteron poate duce la o afectiune cunoscuti ca ‘A. boala Addison B. boala Graves , sindromul Hashimoto D. sindromul Job504 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere ta facultatile de medicina 19, Urmatoarele se aplic& ureei, cu exceptia ‘A. este inofensiva pentru celulele organismului B. este un produs al metabolismului aminoacizilor C. este 0 componenta major’ a urinei D. este un degeu al metabolismului organismului 20. Pigmenfii care dau urinei culoarea galbend sau chihlimbarie deriva din ‘A. celule nervoase B. celule vegetale C. bila si molecule de hemoglobi D. corpi cetonici 21. Vezica urinara are orificii c&tre A. nefron gi rinichi B. uretra si uretere C. meatul urinar si glomerul D. vena renala si ansa Henle 22. Curgerea urinei prin uretere este ajutati de actiunea A. presiunii sanguine produsa de inima B. golirii vezicii C. peristaltismului in musehii ureterului D. migcarii muschiului diafragm 23. Verica urinar’ se afl A. posterior de rect B. anterior de colonul transyers C. posterior de simfiza pubiana D. lateral de riniehi 24. Termemu! de mictiune se refera la A, procesul formarii urinei B, 0 boali a rinichiului C. procesul eliminarii urine’ D, procese ce au loc in calicele renale 25. Urmatoarele sunt considerate organe de excrefie, cw exceptia A. glandelor suprarenale B. pliménilor C. pielii D. intestinelor SECTIUNEA D ~ Adevérat/Fals: La wrmétoarele enunjuri marcati cu litera ,,A” afir- matia care este adevérata. Daca este falsd, modificati cuvéntul subliniat pentru ao transforma intr-una adevéiratd. 1. in corpul uman rinichii sunt situafi lateral de linea alba 2. Piramidele renale se gaisese in principal in corticala rinichiului.3. 10. M 12, 17, 18, 19, 20. 22. Sistemul urinar 505 Chiar inainte de a parti denumita pelvis renal. Artera renala trimite singe inspre glomerul cu ajutorul arteriolei eferente. ichii, urina curge printr-o structura in forma de palnie ._ in timpul procesului de transport activ, plasma din singe pardseste glomerulul si intra in capsula glomerulara Fluidul din filtratul glomerular nu confine, in mod normal, celule sanguine sau aminoacizi Un alt nume pentru capsula glomerulara este ansa Henle, Imediat dupa ce pardseste capsula glomerular, filtratul glomerular intra in ansa Henle. Imediat dupa ce pardseste glomerulul, sngele intra in capilar ‘le peritubulare. Transportul activ este responsabil pentru reabsorbfia an de amidon in tubu! contort proximal. joacizilor si moleculelor fn tubul contort proximal, reabsorbjia apei este asociata cu procesul de fagocitoza. Puterea de atragere exercitat& asupra moleculelor de api este datorata acumulatii moleculelor de fosfat de calciu. Ramurile descendenta si ascendent’ ale ansei Henle se afla in corticala rinichiului. Unii compusi organici, precum ureea, parisese porfiunea profunda a tubului coleetor gi exercita o fort de atragere a apci. . Procesul prin care apa iese din tubi, ca rispuns la o concentrafie mare de clorura de sodiu din interstifiu, este un proces activ. .Procesul prin care compusii chimici trec din capilarele peritubulare fn tubul contort distal este cunoscut ca secretie tubulara, Hormonul antidiuretic regleazd rata reabsorbtiei apei din glomerul. Secrejia hormonului antidiuretic este stimulata cand receptorii din talamus réspund a 0 scadere a presiunii sanguine. Aldosteronul are un impact substanfial asupra reabsorbjiei ionilor de calciu din tubii distali ai nefronului, Afectiunca cunoscuti ca boala Wellington poate fi consecinta unei secretii insufici- ente de aldosteron. - Ureea, un component major al urinei, este produsa de catre creier in cursul metabolismului ce are loc la acest nivel. Corpii cetonici sunt gasiti in urind cand esutul adipos este utilizat ca principala surs& de energie la bolnavii de diabet.506 Anatomie $i fiziolagie umand pentru admitere la facultatile de medicin’ 23. Uretra este mai lunga la femei 24, Pigmentii care dau culoarea urinei sunt derivati din substante produse in principal in pancreas. 25. Pielea este considerald un organ excretor pentru c& excretd api gi sfruri in sudoare SECTIUNEA E ~ Studiu de cas Uri prezinta o tendinga de formare de cristale de acid oxalic in urind, mai ales end ma- nénc nmulte alimente bogate in acid oxalic, cum ar fi spanacul. Cand cristalele cresc in volum ele devin pietre la rinichi. De ce durerea provenita de la aceste pietre este discon- tinud, apardnd la intervale de aproximativ cinci minute fiecare? RASPUNSURI SECTIUNEAA Figura 20.10 Lr Zh 13. b 24 Bo 14. g 3.0 9k 15. f 4p 10.4 16. ¢ Ss. j lle 17.1 63 12. 18, m SECTIUNEA B - Completare 1. lichid interstgial 10, calice mic 2. presiunii sanguine 11. nefron 3. coloana vertebral 12. un milion 4, unui pumn 13, artera renal 5. hilul renal 14, arteriola aferenta 6. capsula renal 15. capsula glomerulara (Bowman) 7. ureterul 16, filtrare 8. medulara 17, presiunea sanguin& 9. piramide renale 18, 7,5 litvi19. tubul contort proximal 20. transport activ 21. microvilozitatilor 22. ATP 23. ionilor de sodiu 24. un gradient osmotic 25. api 26. osmoza 27. energie (ATP) 28, ansei Henle 29. medulara 30. ionilor de sodiu si clor 31. hiperton 32. osmozi 33. mecanism contracurent 34, uree 35, 36. 37. 38. 40. 4 42. 43 44. 45 46. 47. 48, 49, 50. Sistemul urinar 507 capilarelor peritubulare tubul contort distal tubul contort distal creatinina tubul colector hormon antidiuretic (ADH) ionului de sodiu si altor ioni glandei hipofize aldosteronu! apei aldosteron ficat negativa diabetului zaharat hemoglobina micjiune SECTIUNEA C ~ intrebiri cu raspuns la alegere Yaevpe woaro = SECTIUNEA D ~ Adevarat/Fals - coloana vertebral medulara A aferente filtrare proteine capsula Bowman tubul contort proximal arteriola eferenta glucozé 11. osmoza 12. clorura de sodiu 13, medulara Beer aneyne Te 12. 13. 14, Is, woany 14. 15. 16. 7. 18, 19. 20, 21 22. 23. 24, 25, 2. 22. 23. 24, 2s. O>>ca >paaaw A pasiv A tubul colector hipotalamus sodiu Addison ficat A barbati ficat A508 Anatomie $i fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicin’ SECTIUNEA E ~ Studiu de caz Durerea este dat& de peristaltismul ureterelor lui Uri, care comprimd pietrele in timp ce sunt impinse citre vezica urinar’. Undele peristaltice apar la intervale de aproximativ cinci minute. Pietrele din rinichi sunt prea mari ca sd treaca usor prin uretere, astfel inet ele provoaca durere) Echilibrul hidro-electrolitic si acido-bazic Bs ce vert inviga Acest capitol descrie echilibrul hidro-electrolitic si mecanismele de control al echilibru- I lui acido-bazic din organism. Parcurgiind acest capitol, vefi invaja s& + deosebiti conjinutul de apa din organism in functie de sex si s8 explicati dife- I rentele; + deosebiti compartimentele fluide ale organismului; + deosebifi electrolitii de alti solvi | comparafi concentratile relative ale solvitilor din compartimentul extra- si intra celular (reprezentate in special de electrolii i proteine), identificdnd efectele lor in aceste compartimente; I + deosebiti mecanismele migearii lichidelor intre compartimente; + enumerati cdile aportului sale pierderilor de lichide; I + identificayi factorii care controleaza setea si continutul de apa al organismului, inclusiv hormonii; descriefi cauzele si consecinjele dereglarii homeostaziei lichidelor in organism; i + identificati mecanismele de control al balanjei electrolitilor si pH-ului; + deosebiti formeie de acidoza i alcalozt, explictind mecanismele reglérii I pH-uluis + aplicayi cunostintele dobandite intr-un studiu de caz510 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicind Homeostazia mediului intern depinde de echilibrul lichidelor, electrolitilor, acizilor si bazelor. in organismul normal, nivelul fluidelor $i al electrolitilor ramane constant si aportul de apa si electroliti este echilibrat prin pierderile selective de la nivelul aparatului excretor. Daca apar pierderi serioase de lichide si electroliti, inlocuirea lor imediata este foarte important. Electrolitii sunt produsii substantelor care disociaz’ in componenti inc&rcayi electric atunci cind se dizolva in apa. De exemplu, clorura de sodiu (NaCI) disociaza in ioni de sodiu (Na°) si clor (CI), care sunt electroliti incarcati electric. Un acid este un compus chimic care elibereaz’ ioni de hidrogen in solujie. © baz, in schimb, este compusul chimic care preia ioni de hidrogen dintr-o solutie si 0 1as& cu exces de ioni hidroxil (OH), Exemple de acizi in corpul uman sunt acidul clorhidric gi acidul lactic, Un exemplu de baz prezenti in organismul uman este amoniacul (NH, ). eT eae AUR Continutul de fluide al corpului se referi a cantitatea de apa din corp. Aceasta poate varia, depinzind de greutate, sex, varst& si confinutul de grasime al corpului. Astfel, femeile au un conjinut de apa relativ mai mic decdt barbatii pentru cd organismul lor confine un procent mai mare de grasimi, iar tesutul adipos conjine foarte pugin’ apa celulara. La un adult, apa reprezint aproximativ 60% din greutatea corporala la barbati $i 50% la femei. COMPARTIMENTELE FLUIDE Confinutul total de apa regasit in organismul uman poste fi delimitat in doua compartimente fluide: intracelular si extracelular. Compartimentul fluid intracelular reprezinté lichidele din toate celulele corpului uman. Compartimentul fluid extracelular consti in hidele din afara celulelor (Figura 21.1). Acesta din urma reprezint& un mediu relativ constant pentru celule, in care apa reprezinta o treime din continutul total de apa al corpului. Aproximativ 25% din lichidul extracelular este reprezentat de plasma sanguina si restul de 75% este lichidul interstitial si limfa. Lichidul interstitial inconjoara celulele, iar limfa se giseste in capilarele limfatice (Capitolul 16). Aproximativ 1% din lichidul extracelular este lichidul transeelular. Acesta este se- parat de alte lichide ale corpului prin stratul cclulelor epiteliale. Lichidul transcelular include: lichidul cerebro-spinal (cefalorahidian), lichidul sinovial, transpiratia, lichidul din pericard, pleura si peritoneu, dar si lichidul din camerele oculare, tractul digestiv, respirator, urinar, Panaint Lichidul extracelular confine cantitati mari de ioni de sodiu, clor si RT Eat een bicarbonat, si cantitafi mici de ioni de potasiu, magneziu, calciu, fosfat, a aoa sulfat si ioni organici, Plasma este un lichid bogat in proteine, in timp ce [JPA hAa, ienraent limfa este séraca in proteine. Lichidul intracelular conjine cantitati mici [Soni teeny de sodiu si mari de potasiu, datorits activitayii pompei Na-K din mem- [>> een brana celulelor. in interiorul celulelor, concentrafia de proteine este, in [er ae hii rny general, ridicata, deoarece acestea sunt sintetizate constant pentru a fi folosite in functiile celulare. PeresEchilibrul hidro-electrolitic $i acido-bazic 511 Cantitatea totald de ap’ din organism LUchidtranseelular tient Membrane ‘celular Lchidinterstal Plasme Comparmentul fuidintracelular — Comartimentul id fextracelular FIGURA 21.1 Cele doud mari compartimente fluide ale organismului. Observai cantitayile relative, procentuale de api in cele dou compartimente si compozitia procen- tuald a compartimentului extracelular. Apa intra in organism prin aport alimentar, din tractul digestiv, sau rezultd din reactii chimice, ce au ca produs final apa (Capitolul 2). Pierderile de apa se realizeaza prin céte- va cdi: rinichii excreta urina, plmanii elimind apa prin acrul expirat, pielea elimina apa prin transpiratie $i intestinele elimina apa prin fecale. in general, aportul de apa este egal cu pierderile de apa din organism (Figura 21.2). 5 firicht pain alimente 7) stomae FX Catabotismultisular hide ingerate FIGURA 21.2 Diversele c&i de patrundere a apei in snge (liniile intrerupte) si patru cai de climinare a apei din sAnge in exterior (Iiniile continue). MISCARILE APEI IN ORGANISM Apa se misca in si din celule ca rezultat al osmozei. Osmoza este difuziunea apei printr-o membrana semipermeabila (membrana celulara), dintr-o regiune cu confinut mai mare512 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina de apa spre o regiune cu conjinut mai mic de apa. Altfel spus, osmoza este deplasarea apei dintr-o regiune cu concentrafie mic& de solvii spre o regiune cu concentrajie mare de solviti. Astfel, solvitii atrag apa. in mod normal, exist aceeasi concentrayie de ioni solviti in afara si in interiorul celulei. in aceste conditii, se spune cd presiunea osmotici este egal cu zero gi, astfel, nu se deplaseaza in nicio directie. insa, dacd se pierd solviqi din spatiul extracelular, echilibrul se modificd, rezultind o concentratie mai mare de ioni in interiorul celulei. Se stabileste astfel o presiune osmotica ce determina moleculele de apa s& intre prin membrana in interiorul celulei, in sensul concentrafici mai mari de solviji, pana cénd echilibrul este din nou restabilit. Intre plasma gi lichidul interstitial exista o migcare constant& a apei prin membrana care tapeteaza capilarele. Presiunea osmotic’, datorata proteinelor, este responsabila in mare parte de migcarile apei. Excesul de lichid si proteine din spatiul interstitial este drenat prin sistemul limfatic inapoi in circulatia sanguina pentru a se restabili homeostazia. REGLAREA ECHILIBRULUI HIDRIC in organism exista cateva mecanisme care mentin echilibrul hidric, asigurind balan- {a intre aport si pierderi. Unul din mecanisme este setea, dorinfa constienti de a bea apa. Ea este controlata de un centru nervos din hipotalamus, unde se gasesc neuroni numifi osmoreceptori, Cand o persoan’ nu bea apa, ti scade secrejia salivara si apar, astfel, gura uscata gi senzatia de sete. De asemenea, scdderea volumului sanguin si cresterea concentratiei solvifilor din plasma (de exemplu sarea) semnalizeaz nevoia de apa. Osmoreceptorii se retract si trimit impulsuri c&tre cortexul cerebral pentru a stimula senzatia de sete si dorinja de a bea apa. Baroreceptorii din sistemul cardiovascular rispund, de asemenea, la sciderea volumului plasmatic (Capitolul 15) si trimit impulsuri spre zonele receptoare din hipotalamus, Aportul de apa depinde, de asemenea, si de activitatea hormonal. De exemplu, volumul de urind este determinat de rata de filtrare glomerular si de cantitatea de apa reabsorbitd in tubii neffonului, Rata reabsorbjiei tubulare este controlata de hormonul antidiuretic (ADH), care este cliberat ca raspuns la aceiasi stimuli ca si senzafia de sete. bi, rezultand un Volum mai scdzut de urind, adi urind mai concentratd, De asemenea, rinichii elibereaza un hormon numit renin. Renina activeaza productia de angiotensin II de c&tre plamani, care creste senzatia de sete la nivelul creierului. Aldosteronul, un hormon corticosuprarenalian, regleaza reabsorbtia de apa, ca raspuns la activarea sistemului renind-angiotensind-aldosteron. Angiotensina IZ stimuleaza secretia de aldosteron, care actioneaza la nivelul tubilor, crescénd absorbtia ionilor de sodiu. Moleculele de apa vor urma apoi ionii de sodiu. MISCAREA FLUIDELOR PRIN MEMBRANA CAPILARA Cantitatea de sange care curge printr-un vas de singe intr-o perioada de timp este deter- minata de doi factori importanti: presiunea sanguind si rezistenta, care reprezinta forta ce se opune fluxului sanguin, masurat& prin forfa de frecare din vasele de singe. Rezis- ADHL-ul creste absorbjia apei din tu!Echilibrul hidro-electrolitic si acide-bazic tenfa la curgere este influengata de trei factori: vascozitatea sanguind, care depinde de Proportia globulelor rosii si a solvitilor in lichidul sanguin, lungimea vaselor de singe (deoarece rezistenta este direct proportional cu lungimea vasului), si diametral vasului (cu eat este mai mic, cu atat rezistenja la curgere este mai mare), Cand sangele curge prin vasele capilare, apa se deplaseaza intre plasma gi lichidul interstitial. Mecanismul de control al acestei miscdri a apei cste cunoscut ca legea Starling 2 capilarelor, care indica sensul de curgere intre capilare $i lichidul interstitial (Figura 21.3). Cele doua forte principale de control sunt presiunea hidrostatica gi cea coloid-osmoticd a singclui. Presiunea hidrostatied este dati de presiunea apei din sénge. Ea este responsabila de migcarea lichidelor din capilar inspre lichidul interstitial, Presiu- nea coloid-osmoticd, din contra, depinde de prezenja proteinelor plasmatice, cum ar fi alumina, Proteinele plasmatice atrag apa prin peretele capilar, prin osmoz8. Proteinele plasmatice existé in plasma in stare coloidald si se gisesc in concentrafie mai mare in capilare decdt in lichidul interstigial din jurul capilarelor. Cencrul dinamie [PH=Po) apit anteriotar Capét veros Migcare nets inspre eapilar (eo>PH) Migcare nets Inspre Kenic Interstitial (PPO) Presunea olld-osmotic Lchid imerstat Presiunea hsrastanea 2 angela (PH) FIGURA 21.3, Legea Starling a capilarelor. La extremitatea arteriolar& a capilarului, presiunea hidrostatica (PH) este mai mare decét presiunea coloid-osmotica (PO), iar migcarea netd a apei este dinspre capilar spre lichidul interstitial. La extremitatea venoas’ a capilarului, presiunea coloid-osmotica (PO) este mai mare deedt cea hidrostaticd (PH), iar miscarea neta a apei este dinspre lichidul interstitial spre interiorul capilarului. La nivetul centrului dinamic al capilarului, presi nea hidrostaticd este egala cu cea coloid-osmotic& si nu exist miscare nets a apei. Conform legii lui Starling, la extremitatea arteriala a capilarului, apa pardseste capi larul si intra fn spatiul interstitial, deoarece presiunea hidrostatica (presiunea arteriala) depageste presiunea coloid-osmotica. Procesul se numeste filtrare si este similar cu ceea ce se intampla in glomerulul renal. La extremitatea venoast a capilarelor, apa pAriseste spatiul interstiial si intra in capilare pentru cd presiunea coloid-osmotica depaseste presiunea hidrostatic’ (presiunea arteriala), Acest proces se numeste reabsorbfie. Ea poate sa aiba loc gi 1a nivelul spatiului interstitial, unde lichidul intra in capilarele limfatice datorita presiunii osmotice ce se dezvolta in acestea, 513514 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina Migcarea lichidelor intre spafiul interstitial si mediul intracelular este controlata de aceleasi presiuni. Presiunea hidrostatica tinde sa fie stabila, iar solvijii prezenji intracelular si extracelular sunt echivalen{i, De aceea, orice miscare a lichidelor intre mediul intra- $i extracelular se datoreaz modificarilor presiunii osmotice si nu a presiunii hi- drostatice, De exemplu, daca concentratia ionilor de Na* este mare in afara celulei, apa va iesi din celuld prin membrana celulard, ca raspuns la presiunea osmotica. Astfel, cc lula va avea tendina de micsorare. Edemele reprezint o cantitate mare de lichid acumulaté anormal in tesutul interstitial gi pot avea multe cauze, De exemplu, presiunea hidrostatic& din capilare poate s& creasca datorit unei obstrucfii la nivel venos produs& de o trombozi venoasa sau prin staza din insuficienta cardiacd; in aceste condifii, lichidul este impins in afara capilarelor. alta cauza poate fi scderea conjinutului de proteine in plasma (in urma malnutritiei, bolilor hepatice, bolilor renale sau a cresterii permeabilititii capilare), scizand astfel presiunea osmoticd. Astfel, scade forta de reabsorbtie a lichidelor inapoi in capilare. O ultima cauza poate fi cresterea volumului extracelular in urma retentiei de lichide din insuficienta renal EEL eae LTH Cantitatea clectrolitilor preluafi sau produsi in o: mnism trebuie si fie egal cu cea care se pierde din organism. in lichidul extracelular se gfsesc dou’ tipuri de ioni: cationii (de exemplu Ne"), care sunt inc&rcafi pozitiv; si anionii (de exemplu Cl) care sunt inedrcati ncgatiy, Electrolitii se obfin din alimente, lichide si reactii metabolice. Pierderea lor se realizeazi prin fecale, transpiratie si, mai ales, prin rinichi in procesul formarii urinei, IONII DE SODIU Ionii de sodiu reprezint& aproximativ 90% din totalul cationilor din lichidul extracelular. Cand aportul de sodiu depaseste pierderile, apa este rejinuta in organism si volumul plasmatic si al lichidelor extracelulare creste. Pot rezulta edeme si erestere in greutate Cand pierderile depayese aportul, apare o scdere a volumului plasmatic si 2 lichidelor extracelulare, iar presiunea arterialA scade. Reglarea nivelului de sodiu din organism este legata de formarea urinei la nivel renal, mai ales la nivel glomerular, Cand presiunea arterial scade, fluxul sanguin de la nivel glomerular se reduce, deci se filtreazi mai putin sodiu. Pe masura ce concentratia de sare i apa creste, va creste presiunea arteriala si, consecutiv, excretia de sodiu, Reabsorbia sodiului la nivel renal este reglati de aldosteron (Capitolul 20), care actioneaza la nivelul tubilor contort distali si colectori, dar si la nivelul glandelor sudoripare si a tractului gastrointestinal, Secretia aldosteronului face parte din sistemul renin’-angiotensina-aldosteron, Renina este 0 substan eliberata din aparatul juxtaglomerular al nefronului, dac& scade presiunea sanguin sau concentratia sodiului in singe, sau daca s-au pierdut cantitati mari de apa (Figura 21.4). in plasma, renina reactioneaz’ cu angiotensinogenul, o proteina sintetizat’ in ficat, si o transforma in angiotensind I. inEchilibrul hidro-electrolitic si acido-bazic plimani, angiotensina I este transformata in angiotensind II. Aceasta din urma stimuleaza eliberarea de aldosteron din corticala suprarenalei. De asemenea, stimuleaza setea si secrejia de hormon antidiuretic si ACTH. Mai mult, produce constrictia vaselor de singe si creste presiunea arterial2, Toate aceste actiuni afecteaza fie direct, fie indirect, reabsorbtia sodiului la nivel renal. Corticala (cortewul) suprarenalei a | Vas sanguin axcioreanan \ Pains FIGURA 21.4 istemul rening-angiotensin-aldosteron implicat in reglarea sodiului. Renina din rinichi reactioneaza eu proteina hepatica angiotensinogen si o transforma in angiotensini J. In plamani, angiotensina I se transforms in angiotensina II, care stimuleaza secretia aldosteronului de cdtre corticala suprarenalei. Aldoste- ronul regleaza reabsorbfia sodiului din tubi renali Aldosteronul regleaza si nivelul ionilor de potasiu, Cresterea concentratiei ionului de Potasiu reprezint& un stimul important al secrefici de aldosteron si se pare c4 ionul de Potasiu actioneaza direct asupra corticalei suprarenaliene. Apoi, aldosteronul stimuleaza secretia ionilor de potasiu in urind si reabsorbjia ionilor de sodiu. POTASIUL Potasiul este cationul intracelular cel mai important. Intervine in activitatea electrica a nervilor si a mugchilor gi, la fel ca si sodiul, menfine echilibrul osmotic din celula. in lichidul extracelular, potasiul influenjeaza echilibrul acido-bazic. Nivelul de potasiu din sange este reglat de c&tre aldosteronul secretat de catre corticala suprarenalei. Deficitul 515516 Anatomie si fiziologie umand pentru admitere la facultatile de medicina de potasiu poate rezulta in urma diareei, bolilor renale sau edemelor. Excesul de potasiu apare in urma insuficientei eliminari renale. Excesul de potasiu poate provoca fibrilafi cardiace, iar deficitul cauzeaza aritmii. ALT IONI Alfi ioni aflati in echilibru tn organism sunt calciul, magneziul, sulfatii, clorurile, fosfatii si bicarbonatul, lonii de ealciu sunt reglati de hormonii glandelor paratiroide (Capitolul 13) gi de calcitonina secretata de tiroid’. lonii de calciu au rol in coagulare, contractia musculara, activitatea hormonal, conductivitatea nervoasa gi reprezinta 0 componenta structuraka a dintilor gi a oaselor. Cel mai comun anion extracelular este ionul de clor, care este aproape totdeauna legat de sodiu. onii de clor asigura un mediu izotonie pentru celule si contribuie la stabi- litatea presiunii osmotice intra- si extracelulare (Figura 21.5). lonii de clor sunt excretati {in sucul gastric sub forma acidului clorhidric si, de regula, sunt reabsorbiti in porjiunea terminalé a tractul gastrointestinal. Concentratia ionilor de clor si a altor anioni este asi- gurati de mecanisme reglatoare secundare. De exemplu, ionii de clor sunt atrasi electric de catre ionii de sodiu in timpul reabsorbriei 180 140 en etraceitar [] 198 Lchid intacetular Hi 120 110 Nat KY Ca? Mg*? Cr HCO POs SO. FIGURA 21.5. Concentrajile relative ale organismal ilor ioni in lichidele intra- si extracelulare aleEchilibrul hidro-electrolitic si acido-bazic aH eT TTT THY Vd Echilibrul intre acizii si bazele din organism este influenfat de reglarea concentratiei ionilor de hidrogen in lichidele organismului. Aceasté concentratie, exprimata sub forma de pH, influenteaz’ activitatea enzimelor celulare si mentine structura celular’ normal si permeabilitatea membranei celulare. Dupa cum s-a amintit, acizii (de exemplu acidul clorhidric si acidul lactic) sunt compusi chimici care elibereaza ioni de hidrogen in soluie, in timp ce bazele (hidroxidul de sodiu si amoniacul) accepta ioni de hidrogen dintr-o solutie. Acizii tari sunt aceia care produc un numar maxim posibil de ioni de hidrogen si disociazA complet in ioni, spre deosebire de acizii slabi. Acidul clorhidrie este un acid tare, in timp ce acidul carbonic este unul slab. Exist multe surse de ioni de hidrogen in procesele metabolice ale organismului. De exemplu, in timpul respiratici, dioxidul de carbon reactioneaz cu apa si formeaza acid carbonic, care apoi disociaza si formeazA ioni de bicarbonat si de hidrogen. Degradarea acizilor grasi gi a aminoacizilor produce, de asemenea, acizi. Reglarea concentratiei ionilor de hidrogen in organism se realizeaza in primul rand cu ajutorul sistemelor tampon acido-bazice, prin activitatea centrului respirator din creier gi prin interventia rinichilor. SISTEMELE TAMPON Un sistem tampon este o solutie care impiedica modificarile substantiale ale pH-ului atunci cénd cantitaji mici de acid sau baz sunt adiugate solutiei. De obicei, un sistem tampon conjine un acid slab si 0 sare a acestuia. Un exemplu este sistemul acid car- bonie-bicarbonat de sodiu: acesta este 0 solufie ce confine atit acid carbonic, cat gi bicarbonat de sodiu. Daca se adauga un acid puternic, precum acidul clorhidric, acesta va reactiona cu ionii de bicarbonat (HCO,;) ai biearbonatului de sodiu (NaHCO,) si va produce acid carbonic si cloruré de sodiu. Acidul carbonic este un acid mai slab decat acidul clorhidric si, astfel, cresterea numarului ionilor de hidrogen din solutie va fi minima. Acidul carbonic disociazA apoi in apa si dioxid de carbon, iar moleculele de apa ajuta la eliminarea ionilor de hidrogen ai acidului, in timp ce dioxidul de carbon creste frecventa respiratorie pentru a elimina atomii de carbon (Figura 21.6). Daca unei solutii i se adauga o baza putemnica, precum hidroxidul de sodiu, aceasta va reactiona cu acidul carbonic din sistemul tampon, va produce bicarbonat de sodiu, o baz mai slab& decat hidroxidul de sodiu si astfel se va produce o modificare minima a pH-ului Un alt sistem tampon este sistemul tampon fosfat. Acesta consti din fosfat mo- noacid de sodiu (Na,HPO,) care este 0 bazi slab, si fosfat diacid de sodiu (NaH,PO,) care este un acid slab. 7518 Anatomie si fiziologie umana pentru admitere la facultatile de medicina Hedin ace Frecvents respiratorie Rezerva de bicarbonat Plimani C02 + HzO HCO, FIGURA 21.6 Acriunea tampon a ionilor bicarbonat (HCO,) din bicarbonatul de sodiu (NaH- CO,) atunci cand ionit de hidrogen proveniti de la un acid intra in sistem. Ionii de hidrogen reactioneaza cu bicarbonatul si produc acid carbonic, care disoci- zi in dioxid de carbon si apa. Ape este eliminata din organism pe diferite cai, iar CO, stimuleaza frecventa respiratiei pentru a elimina prin plamani excesul de atomi de carbon, Ionii de hidrogen sunt, de asemenea, eliminafi prin rinichi unde sunt folositi si pentru a forma o rezerva de ioni bicarbonat. Cel mai puternic sistem tampon din organism este sistemul tampon al care const din proteinele intracelulare (de exemplu hemoglobina) si proteinele plasmatice extracelulare (albumina), Proteinele au grupari amino si grupari carboxil in aminoacizii constituenti, Gruparile amino actioneaz’ ca baze, iar grupirile carboxil ca acizi Prin eliberarea ionilor de hidrogen din grupirile carboxil sau prin acceptarea ionilor de hidrogen de catre grupirile amino, proteinele actioneaz’ ca acizi sau baze si se comportit ca un sistem tampon. REGLAREA ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC PRIN RESPIRATIE in sistermul nervos central se gaseste centrul respirator care ajuta la reglarea concentratiei ionilor de hidrogen prin controlul frecventei si amplitudinii respiratiei (Capitolul 17). De exemplu, cénd productia de dioxid de carbon creste la nivel celular, cum se intampla in efortul fizic, creste confinutul de acid carbonic din singe. Acesta disociaza si elibereaza ioni de hidrogen care produc cresterea aciditiii san- ern gelui, Aciditatea stimuleaza receptorii chimici ai centrului respirator, iar (NEE ey enter acesta creste frecventa si amplitudinea respiratiei pentru a elimina mai PCA at ACen te] mult dioxid de carbon din plaméni. Prin pierderea dioxidului de carbon, (Rete ea oe concentratia ionilor de hidrogen scade, deoarece exist mai putin acid (MARU a en Tete iad carbonic in sange. rete Daca respirafia este ingreunata, de exemplu in pneumonie sau brongi- 14, dioxidul de carbon se acumuleaza si cauzeazi acidoza respiratorie.

Anatomie Si Fiziologie Umana Pentru Admitere La Facultatile de Medicina Barrons p3

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Anatomie Si Fiziologie Umana Pentru Admitere La Facultatile de Medicina Barrons p3

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like