Classical Guitar

Skip to content

 Quick links

 FAQ

 Login

 Register

 Board indexClassical GuitarPublic SpaceArchives of Public Space and its subforums

Forum guitare classique - Forum chitarra classica - Foro guitarra clasica - Free sheet music for classical
guitar - Delcamp.org Publications - Sea
kayaking - Lessons - Methods - Tabs - Facsimile - Sanz - Bach - Sor - Giuliani - Arcas - Ferrer - Tarrega - Albeniz - Gr
anados - Llobet - Barrios - Delcamp - SiteMap

History of Classical Guitar

Forum rules
Topics archived from Public Space and its subforums after a long period of inactivity, or redundant for
some other reason. This section is read-only.

Post Reply  
 
SearchAdvanced search
27 posts 

 1

 2

 Next

MDevon

History of Classical Guitar

 Quote
 Post by MDevon » Friday 09 August 2013, 19:50 pm

I was wondering if anyone knew any sorts of books or websites that had good and reliable material
for the history of classical guitar. I would like to know an extensive amount of history and evolution
of the guitar, and that will help me understand the guitar more. if anyone had some ideas of good
books or resources, I would greatly appreciate the input.
Thank you,
Devon
Lovemyguitar

Posts: 3535
Joined: Monday 17 October 2011, 17:50 pm
Location: Canada

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by Lovemyguitar » Friday 09 August 2013, 20:49 pm

You could start with Julian Bream's DVD called Guitarra, which provides a history and evolution of
the guitar in Spain. It is informative, educational, and features some amazing playing by Bream!

pogmoor
Moderator

Posts: 10829
Joined: Monday 22 November 2004, 10:55 am
Location: Oxfordshire, UK
Contact: 
Contact pogmoor

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by pogmoor » Friday 09 August 2013, 21:11 pm

There are some ideas in this thread: viewtopic.php?f=1&t=79285.

Eric from GuitarLoot
Renaissance and Baroque freak; classical guitars by Lester Backshall (2008), Ramirez (Guitarra del
Tiempo 2017),
Yamaha (SLG 130NW silent classical guitar 2014).

Tarbaby (1953 - 2016)

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by Tarbaby (1953 - 2016) » Friday 09 August 2013, 21:32 pm

There is also a bit of information about composers for the guitar if you click on "History of the
Classical Guitar" at the top of this page.

Alan
brianvds

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by brianvds » Saturday 10 August 2013, 05:28 am

I haven't checked, but there is probably quite a bit of information on Wikipedia, and Wiki articles
usually have an extensive list of sources and further links.

sxedio

Posts: 1734
Joined: Sunday 12 August 2007, 22:18 pm
Location: UK / Cyprus
Contact: 
Contact sxedio

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by sxedio » Saturday 10 August 2013, 09:45 am

pogmoor wrote:There are some ideas in this thread: viewtopic.php?f=1&t=79285.

In fact if you do a search for Tyler Sparks you find all relevant threads 
(Gr) (En) (very little Fr)

3djake

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by 3djake » Saturday 10 August 2013, 10:18 am

 Hi, I wrote a short essay on the The Baroque Guitar when I was studying music.

I came across lots of information on the oxfordmusiconline website, this is by far one of the best
sources for researching classical and early music.
There was also several books I wanted to use but could not find copies of in nearby libraries but
some useful books they did have were
Bukofzer, M. (1947). Music In The Baroque Era (From Monteverdi to Bach). New York, NY: WW
Norton & Company
Wade, G. (2001). A Concise History of the Classical Guitar. USA: Mel Bay Publishing

A copy of my essay may be found here if it is of some use to you http://epick.org/guitar

%20essay2.pdf
Cant remember if that is the final copy of my essay but it will do.
MDevon

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by MDevon » Saturday 10 August 2013, 20:47 pm

I did look at that, it was very good but like you said, brief... Also if I click on the some of the
composers names to look at some history of them, the text is in Spanish. Is there a way to change
the text to English?
Devon
Tarbaby (1953 - 2016)

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by Tarbaby (1953 - 2016) » Saturday 10 August 2013, 21:32 pm

MDevon wrote:I did look at that, it was very good but like you said, brief... Also if I click on the some of
the composers names to look at some history of them, the text is in Spanish. Is there a way to change
the text to English?
Devon

Are you talking about Mr. Delcamp's link, Devon? If so, I don't know why he chose Spanish for the
texts. Probably because he's always trying to find ways to pump up the Spanish language forum,
which should be the most active forum but is the least active. 

I'm a mini-moderator on the other language forums, so I have an add-on for Google translate. There
are a number of other free translation plug ins or add ons that you could find.
 Alan
gitgeezer

Posts: 2637
Joined: Tuesday 08 November 2011, 20:09 pm
Location: Southeastern U.S.

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by gitgeezer » Monday 12 August 2013, 09:52 am

The Classical Guitar: Its Evolution, Players and Personalities Since 1800
Maurice J. Summerfield
Foreword by David Russell
Ashley Mark Publishing
Fifth Edition
2002
jimmyz1972

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by jimmyz1972 » Monday 12 August 2013, 11:00 am

look on zavaletas guitars website, they are a dealer in CA. and have a lot of info on their site,
interesting stories of the majority of luthiers and where they came from, very interesting.
Kevin Basle

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by Kevin Basle » Monday 19 August 2013, 14:09 pm

gitgeezer wrote:The Classical Guitar: Its Evolution, Players and Personalities Since 1800
Maurice J. Summerfield
Foreword by David Russell
Ashley Mark Publishing
Fifth Edition
2002

Very good book indeed, thank you very much for that, I just bought it on Amazon !
 ashworth

Posts: 659
Joined: Tuesday 02 July 2013, 16:22 pm
Location: Athens, GA

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by ashworth » Monday 19 August 2013, 14:57 pm

This is probably mentioned somewhere on one of the threads referenced above, but I like The Art
and Times of the Guitar by Frederic V. Grunfeld. It's a wonderfully interesting book—now out of
print, I believe, but there should be plenty of used copies available.
- Donnie

Goose997

Posts: 269
Joined: Tuesday 16 July 2013, 19:24 pm
Location: Abu Dhabi, United Arab Emirates

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by Goose997 » Monday 19 August 2013, 15:40 pm

I recently bought an excellent book: The Classical Guitar Book: A Complete History - published by
Backbeat Books.

It is a large format book, 126 pages with foldout pages and beautiful colour illustrations. It goes
into every name that you have heard 
I opened the book now - Ramirez 1912 model with a beautiful photo and specifications, picture of
Manuel Ramirez. Another random page: A 1958 Fleta. Another one: foldout page with a 1983
Contreras.

Guitars, Luthiers, Composers, Performers - all in one book. And really worth to put on your coffee
table.
 Best regards,
Malan
___________________________________________________________________________________
____________
Antonio Marin Montero Spruce (June 2015)
Alhambra 10P Cedar
Alhambra 1C Cedar

Remarc

Re: History of Classical Guitar

 Quote

Post by Remarc » Monday 19 August 2013, 16:08 pm

Hi,

if you are able to read a page in german, this one:

http://www.tabazar.de/geschichte/index.php?page=0

could be interresting for you.

Greetings
Remarc
Post Reply  
 
 
27 posts 

 1

 2

 Next

Return to “Archives of Public Space and its subforums”

Jump to  

WHO IS ONLINE

Users browsing this forum: No registered users and 30 guests

 Board index
  All times are UTC

 Delete cookies

 Members

 The team

Powered by phpBB® Forum Software © phpBB Limited

Privacy | Terms

Articolele hotărât și nehotărât în limbile din Europa

      articol nehotărât și hotărât

      numai articol hotărât proclitic

      articol nehotărât și hotărât enclitic

      numai articol hotărât enclitic

      fără articole

În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument

gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de
acesta este cunoscut vorbitorilor”[1]. Articolul face parte din clasa cuvintelor gramaticale,
subclasa determinanților abstracți[2].
Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare
enunțiativă”, punând accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai interpretează articolul ca o
parte de vorbire[3].
Din alt punct de vedere, articolul face parte din categoria cliticelor, adică a cuvintelor care nu
sunt cuvinte aparte din punct de vedere prozodic, fiind în general neaccentuate[4].
Nu toate limbile posedă articole. Astfel sunt, de exemplu, limba latină și majoritatea limbilor
slave[5]. În limbile în care există, numărul tipurilor lor depinde de limba dată.
Cel puțin în majoritatea limbilor din Europa, toate articolele sunt proclitice, adică cuvinte aparte
plasate înaintea cuvântului determinat, dar în unele, ca în română, bulgară,
sau albaneză, articolul hotărât este enclitic, adică apărând la sfârșitul cuvântului determinat, ca
un sufix[6].
Limbile se deosebesc după cum articolele se acordă morfologic cu substantivul determinat sau
nu. De exemplu, în limbile romanice occidentale se acordă în gen și număr, iar în română și
în caz, dar în limbi ca engleza sau maghiara nu se acordă. Prin acord, articolul poate avea
funcția secundară de a indica categoriile gramaticale ale substantivului atunci când acesta nu o
face. De pildă, în limba spaniolă, substantivul problema are o terminație specifică pentru feminin,
dar cu un articol (un/el problema) se poate ști că este de fapt masculin[7]. În aspectul oral al limbii
franceze nu se poate distinge în majoritatea cazurilor dacă un substantiv izolat este
la singular sau la plural, pentru că în cazul din urmă -s-ul adăugat în scris nu se aude, dar cu un
articol devine clar la ce număr este: un/le mur [my:ʁ] „un zid / zidul”, des/les murs [my:ʁ] „(niște)
ziduri / zidurile”[8].
Altă funcție secundară a articolului este substantivarea unor cuvinte alte părți de vorbire sau a
unor sintagme:
ro  bine (adverb) → binele[9];
fr  trois mâts „trei catarge” (sintagmă cu atribut) → un trois-mâts „navă cu trei catarge” [10];
en  smell „a mirosi” (verb) → a smell „miros”[11];
hu  jaj, allelúja „vai, aleluia” (interjecții) → Hát nem segít a jaj s az allelúja „Păi nu ajută
«vai» și «aleluia»” (Attila József)[12].
În funcție de limbă, articolele pot fi folosite sau nu împreună cu un alt tip de
determinant abstract în același grup substantival. Bunăoară, în franceză și în
engleză, articolul, adjectivul posesiv și cel demonstrativ se exclud unul pe
celelalte[13][14], dar în română, când substantivul se folosește cu adjectiv posesiv
postpus, trebuie articulat cu articol hotărât: fiul meu[15]. Aceasta se referă și la
folosirea adjectivului demonstrativ dacă este postpus (studenta aceasta), deși
nu și la cel antepus: această studentă[16].
Articolul fiind un clitic, în unele limbi, forma sa depinde de sunetul inițial al
cuvântului care îl urmează, adaptându-se acelui sunet. De aceea, în engleză,
bunăoară, articolul nehotărât are două forme, ex. a visitor „un vizitator”
vs. an exhibition „o expoziție”[17], pentru că forma an formează mai ușor un așa-
numit cuvânt fonetic (un grup de cuvinte cu un singur accent) cu substativul cu
inițială vocalică. Același este cazul articolului hotărât în limba
maghiară: a tanár „profesorul” vs. az újság „ziarul”[18]. În spaniolă, articolul
hotărât feminin singular este la (la carta „scrisoarea”), dar dacă cuvântul feminin
începe cu vocala /a/ accentuată, se folosește forma de masculin singular a
articolului [el agua (fem.) „apa”], ca și el árbol (masc.) „arborele”[7]. Prin urmare,
articolul nu indică totdeauna genul. În franceză, vocalele articolelor le și la cad
înaintea cuvintelor cu inițială vocalică, ceea ce duce tot la nedistingerea
genurilor: le chien (masc.) „câinele”, la clé (fem.) „cheia”, dar l’été (masc.)
„vara”, l’heure (fem.) „ora”[19][20].

Cuprins

 1Articolul hotărât
 2Articolul nehotărât
 3Alte articole
 4Articol zero
 5Note
 6Surse bibliografice
 7Vezi și

Articolul hotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul hotărât indică faptul că substantivul căruia îi este asociat este cunoscut
de participanții la comunicare, are un grad înalt de individualizare, este precis
definit, numește un anume lucru sau o anumită ființă [1][21][22]. Cunoașterea pe care
o exprimă poate decurge din contextul verbal sau scris ( hu  A könyvet
elolvastam „Cartea am citit-o”), ori din cunoașterea pe care vorbitorii o au
despre lume în general:  hu  Az autó gépjármű „Automobilul este un vehicul cu
motor”[22].
Acest articol provine în mai multe limbi din pronumele demonstrativ. În limbile
romanice are la origine pronumele demonstrativ latinesc: ILLE (masc.) >  ro  -
l(e),  fr  le,  es  el,  it  il,  pt  o; ILLA (fem.) >  ro  -
a,  fr  la,  es  la,  it  la,  pt  a; IPSE (masc.) > sardă su, IPSA (fem.) > sardă sa[23]. În
engleză, unicul articol hotărât provine din forma de masculin
singular nominativ (þe) a pronumelui demonstrativ din engleza veche[24]. În
maghiară, dintre cele două forme, a și az, cea din urmă este identică și azi cu
cea a pronumelui demonstrativ de depărtare din care provine
prin conversiune[25].
Particularitatea articolului hotărât românesc este că
se declină: pomul (nominativ-acuzativ), pomului (genitiv-dativ), pomii (N-A), po
milor (G-D), casa (N-A), casei (G-D)[26]. Folosirea sa cu nume proprii de
persoane masculine la singular, cu nume proprii feminine neadaptate morfologic
limbii române și cu unele substantive comune (precum numele lunilor), la cazul
genitiv-dativ, este singura situație în care articolul devine
proclitic: lui Andrei, lui Ionescu, lui Carmen, lui ianuarie[27].
În franceză, forma de masculin le și cea unică de plural les se contopesc cu
două prepoziții: appeler au secours (à + le) „a striga după
ajutor”, parler aux voisins (à + les) „a vorbi cu vecinii”, le repas du soir (de + le)
„masa de seară”, la veille des vacances (de + les) „ajunul vacanței”[28]. Acestea
sunt cazuri aparte, în care două părți de vorbire sunt prezente în același cuvânt.

Articolul nehotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul nehotărât exprimă despre substantivul cu care este asociat, faptul că
ceea ce denumește nu este cunoscut, în sensul că nu a fost încă vorba despre
aceasta în cursul comunicării. Mai indică și faptul că ceea ce denumește este
neindividualizat în raport cu clasa din care face parte, și articolul doar orientează
atenția asupra acelui lucru sau acelei ființe, fără a le determina precis [1][29][30][22].
La singular, acest articol provine din numeralul cu sensul unu, în unele limbi în
formă neschimbată, precum în franceză [un (masc.), une (fem.)] sau în
maghiară (egy). În engleză, forma an are la origine numeralul din engleza
veche an, care cu timpul l-a pierdut pe n înaintea cuvintelor cu inițială
consonantică. În limba actuală, numeralul are cu totul altă formă, one[31]. În
spaniolă, articolul masculin este identic ca formă cu numeralul folosit adjectival
(un vs. uno – numeral folosit substantival), iar cel feminin este identic cu
numeralul feminin folosit și adjectival, și substantival: un niño „un
copil”, una mesa „o masă”[32]. În română este identic cu numeralul cu valoare
adjectivală, dar diferă de cel cu valoare substantivală: un pom, o casă vs. unu,
una. Și acest articol are formă de genitiv-dativ: unui pom, unei case[33].
În engleză sau în maghiară nu este articol nehotărât plural, dar în alte limbi
există. În spaniolă se formează cu procedeul general pentru pluralul părților de
vorbire nominale: unos libros (masc.) „niște cărți”, unas mujeres „niște
femei”[32]. Acestea sunt considerate și adjective nehotărâte[34]. În română există
de asemenea articole nehotărâte la plural. Unul are formă invariabilă
(niște pomi, niște case), celălalt are numai formă de genitiv-dativ, fiind pluralul
articolului singular de același caz, dar cu formă unică pentru
genuri: unor pomi, unor case[33]. Această formă există și ca adjectiv nehotărât.
Particularitatea lui niște este că se folosește și cu substantive nenumărabile la
singular: niște carne[35]. În franceză s-a format altfel articolul nehotărât plural,
anume prin contopirea prepoziției de cu articolul hotărât plural les, și are o
singură formă: Des gens demandent à vous voir „Niște oameni cer să vă
vadă”[36]. Acest articol este considerat și de alt tip de către unele gramatici (vezi
mai jos).

Alte articole[modificare | modificare sursă]

În franceză, de exemplu, există și un articol numit partitiv, folosit cu substantive
nenumărabile (nume de materii, substantive abstracte), care indică faptul că
este vorba de o cantitate nedeterminată din ceea ce denumește substantivul.
Exemple: avoir du courage „a avea curaj”, boire de l’alcool „a bea
alcool”, boire de la bière „a bea bere”. După unele gramatici, des poate fi nu
numai articol nehotărât, ci și partitiv, cu un substantiv nenumărabil folosit numai
la plural: manger des rillettes „a mânca pateu”[8].
În această prespectivă, și românescul niște poate fi considerat articol partitiv
când este folosit cu substantive nenumărabile, dar acest tip de articol nu este
luat în seamă de gramaticile românești. În schimb acestea disting două alte
tipuri de articol.
Articolul demonstrativ este apropiat ca înțeles de adjectivul demonstrativ, având
forme identice cu cele ale variantei scurte a acestui adjectiv. Ca articolul hotărât,
și acest articol determină substantivul în mod hotărât. Exemple [37]:

 în exprimarea gradului superlativ relativ: cel mai frumos;

 înlocuind un substantiv înaintea atributului care se referă la el: – Unde mi-e
rochia? – Care, cea neagră?;
 înaintea unui numeral: Cei trei mușchetari;
 în unități frazeologice: Cele rele să se spele, cele bune să se-adune;
 în nume de monarhi: Petru cel Mare;
 înaintea celui de-al doilea atribut al unui substantiv, când ambele atribute
sunt postpuse: prietena lui cea simpatică.
Are și forme de genitiv-dativ: celui, celei, celor.
Alt articol românesc este cel posesiv. Și acesta exprimă determinare definită în
construcții posesive. Are patru forme acordate cu obiectul posedat, la care se
referă. Este folosit în următoarele construcții[38]:

 în formarea pronumelui posesiv: al meu;
 în al doilea atribut, care numește posesorul, al unui obiect posedat: pantofii
cei noi ai verișoarei mele;
 în numele predicativ care exprimă posesorul obiectului numit
de subiect: Cărțile sunt ale profesorului meu, A cui este casa aceasta?

Articol zero[modificare | modificare sursă]

În anumite cazuri, substantivul este folosit fără niciun articol și în limbi în care de
altfel există articole.
În română, substantivele nenumărabile se folosesc uneori cu articolul niște, dar
cel mai adesea fără articol: Am pâine, brânză și vin. Tot fără articol se folosește
numele predicativ fără atribut, care denumește ocupația, profesia, funcția,
rangul, titlul, etnia etc. subiectului: El este student. În ciuda caracterului său
definit, substantivul fără atribut, la acuzativ cu prepoziție, se folosește tot fără
articol: Cartea e pe masă, Pisica este sub scaun. Excepție face numai
substantivul cu prepoziția cu, care poate fi definit (Mergem cu directorul), dar și
nedefinit: Mergem cu mașina[39].
Nici în spaniolă nu se folosește articol în cazurile corespunzătoare primelor
două menționate pentru română: Tenemos vino „Avem vin”[40], Es general de
ejercito „Este general în armată”[41].
În franceză de asemenea nu se folosește articol înaintea numelui predicativ fără
atribut, care exprimă ocupația etc. subiectului: Son fils est avocat „Fiul său este
avocat”[42]. Substantivul este tot nearticulat în următoarele cazuri mai
frecvente[43]:

 atributul substantival cu prepoziție: une table de marbre „o masă de

marmură”;
 complementul indirect nedefinit folosit cu prepoziția de: Tu t’occupes de
bêtises „Te ocupi de prostii”;
 numele de luni fără atribut: Décembre est revenu „A venit decembrie”;
 complementul din unități frazeologice: demander pardon „a cere
iertare”, prêter sur gages „a da împrumut pe gaj”;
 numele proprii de persoane: J’ai rencontré Jean „M-am întâlnit cu
Jean”, Dupont est venu me voir „Dupont a venit să mă vadă”.
În engleză se folosesc uneori fără articol, deși sunt definite, nume de materii
(Whisky is expensive „Whisky-ul este scump”) sau substantive la plural (Planes
take off from here „Avioanele decolează de aici”), în afirmații generale[14].
În maghiară sunt de asemenea situații de lipsă a articolului hotărât cu
substantive definite folosite fără atribut, cum sunt numele proprii de persoane
(Találkoztál már Gézával? „Te-ai întâlnit deja cu Géza?”), inclusiv cele care
denumesc o familie: Megjöttek Szabóék „A venit familia Szabó”
(vs.  fr  les Durand „familia Durand”[44],  en  the Johnsons „familia Johnson”[45]).
Tot fără articol sunt folosite și numele de țări dintr-un singur
cuvânt: Finnország „Finlanda”. Este facultativ articolul hotărât cu numele
obiectului posedat folosit cu sufix personal posesiv, acesta
corespunzând adjectivului posesiv din română: Alig tudta leplezni (az)
ingerültségét „Abia a putut să-și mascheze iritarea”[22].
Comparativ cu celelalte limbi menționate în acest articol, în maghiară cazurile de
lipsă a articolului nehotărât sunt mult mai frecvente decât cele de folosire a
acestuia, ex. Ez vicc „Ăsta este un banc”[22].
 Articolele hotărât și nehotărât în limbile din Europa

      articol nehotărât și hotărât

      numai articol hotărât proclitic

      articol nehotărât și hotărât enclitic

      numai articol hotărât enclitic

      fără articole

În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument

gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de
acesta este cunoscut vorbitorilor”[1]. Articolul face parte din clasa cuvintelor gramaticale,
subclasa determinanților abstracți[2].
Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare
enunțiativă”, punând accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai interpretează articolul ca o
parte de vorbire[3].
Din alt punct de vedere, articolul face parte din categoria cliticelor, adică a cuvintelor care nu
sunt cuvinte aparte din punct de vedere prozodic, fiind în general neaccentuate[4].
Nu toate limbile posedă articole. Astfel sunt, de exemplu, limba latină și majoritatea limbilor
slave[5]. În limbile în care există, numărul tipurilor lor depinde de limba dată.
Cel puțin în majoritatea limbilor din Europa, toate articolele sunt proclitice, adică cuvinte aparte
plasate înaintea cuvântului determinat, dar în unele, ca în română, bulgară,
sau albaneză, articolul hotărât este enclitic, adică apărând la sfârșitul cuvântului determinat, ca
un sufix[6].
Limbile se deosebesc după cum articolele se acordă morfologic cu substantivul determinat sau
nu. De exemplu, în limbile romanice occidentale se acordă în gen și număr, iar în română și
în caz, dar în limbi ca engleza sau maghiara nu se acordă. Prin acord, articolul poate avea
funcția secundară de a indica categoriile gramaticale ale substantivului atunci când acesta nu o
face. De pildă, în limba spaniolă, substantivul problema are o terminație specifică pentru feminin,
dar cu un articol (un/el problema) se poate ști că este de fapt masculin[7]. În aspectul oral al limbii
franceze nu se poate distinge în majoritatea cazurilor dacă un substantiv izolat este
la singular sau la plural, pentru că în cazul din urmă -s-ul adăugat în scris nu se aude, dar cu un
articol devine clar la ce număr este: un/le mur [my:ʁ] „un zid / zidul”, des/les murs [my:ʁ] „(niște)
ziduri / zidurile”[8].
Altă funcție secundară a articolului este substantivarea unor cuvinte alte părți de vorbire sau a
unor sintagme:
ro  bine (adverb) → binele[9];
fr  trois mâts „trei catarge” (sintagmă cu atribut) → un trois-mâts „navă cu trei catarge” [10];
en  smell „a mirosi” (verb) → a smell „miros”[11];
hu  jaj, allelúja „vai, aleluia” (interjecții) → Hát nem segít a jaj s az allelúja „Păi nu ajută
«vai» și «aleluia»” (Attila József)[12].
În funcție de limbă, articolele pot fi folosite sau nu împreună cu un alt tip de
determinant abstract în același grup substantival. Bunăoară, în franceză și în
engleză, articolul, adjectivul posesiv și cel demonstrativ se exclud unul pe
celelalte[13][14], dar în română, când substantivul se folosește cu adjectiv posesiv
postpus, trebuie articulat cu articol hotărât: fiul meu[15]. Aceasta se referă și la
folosirea adjectivului demonstrativ dacă este postpus (studenta aceasta), deși
nu și la cel antepus: această studentă[16].
Articolul fiind un clitic, în unele limbi, forma sa depinde de sunetul inițial al
cuvântului care îl urmează, adaptându-se acelui sunet. De aceea, în engleză,
bunăoară, articolul nehotărât are două forme, ex. a visitor „un vizitator”
vs. an exhibition „o expoziție”[17], pentru că forma an formează mai ușor un așa-
numit cuvânt fonetic (un grup de cuvinte cu un singur accent) cu substativul cu
inițială vocalică. Același este cazul articolului hotărât în limba
maghiară: a tanár „profesorul” vs. az újság „ziarul”[18]. În spaniolă, articolul
hotărât feminin singular este la (la carta „scrisoarea”), dar dacă cuvântul feminin
începe cu vocala /a/ accentuată, se folosește forma de masculin singular a
articolului [el agua (fem.) „apa”], ca și el árbol (masc.) „arborele”[7]. Prin urmare,
articolul nu indică totdeauna genul. În franceză, vocalele articolelor le și la cad
înaintea cuvintelor cu inițială vocalică, ceea ce duce tot la nedistingerea
genurilor: le chien (masc.) „câinele”, la clé (fem.) „cheia”, dar l’été (masc.)
„vara”, l’heure (fem.) „ora”[19][20].

Cuprins

 1Articolul hotărât
 2Articolul nehotărât
 3Alte articole
 4Articol zero
 5Note
 6Surse bibliografice
 7Vezi și

Articolul hotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul hotărât indică faptul că substantivul căruia îi este asociat este cunoscut
de participanții la comunicare, are un grad înalt de individualizare, este precis
definit, numește un anume lucru sau o anumită ființă [1][21][22]. Cunoașterea pe care
o exprimă poate decurge din contextul verbal sau scris ( hu  A könyvet
elolvastam „Cartea am citit-o”), ori din cunoașterea pe care vorbitorii o au
despre lume în general:  hu  Az autó gépjármű „Automobilul este un vehicul cu
motor”[22].
Acest articol provine în mai multe limbi din pronumele demonstrativ. În limbile
romanice are la origine pronumele demonstrativ latinesc: ILLE (masc.) >  ro  -
l(e),  fr  le,  es  el,  it  il,  pt  o; ILLA (fem.) >  ro  -
a,  fr  la,  es  la,  it  la,  pt  a; IPSE (masc.) > sardă su, IPSA (fem.) > sardă sa[23]. În
engleză, unicul articol hotărât provine din forma de masculin
singular nominativ (þe) a pronumelui demonstrativ din engleza veche[24]. În
maghiară, dintre cele două forme, a și az, cea din urmă este identică și azi cu
cea a pronumelui demonstrativ de depărtare din care provine
prin conversiune[25].
Particularitatea articolului hotărât românesc este că
se declină: pomul (nominativ-acuzativ), pomului (genitiv-dativ), pomii (N-A), po
milor (G-D), casa (N-A), casei (G-D)[26]. Folosirea sa cu nume proprii de
persoane masculine la singular, cu nume proprii feminine neadaptate morfologic
limbii române și cu unele substantive comune (precum numele lunilor), la cazul
genitiv-dativ, este singura situație în care articolul devine
proclitic: lui Andrei, lui Ionescu, lui Carmen, lui ianuarie[27].
În franceză, forma de masculin le și cea unică de plural les se contopesc cu
două prepoziții: appeler au secours (à + le) „a striga după
ajutor”, parler aux voisins (à + les) „a vorbi cu vecinii”, le repas du soir (de + le)
„masa de seară”, la veille des vacances (de + les) „ajunul vacanței”[28]. Acestea
sunt cazuri aparte, în care două părți de vorbire sunt prezente în același cuvânt.

Articolul nehotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul nehotărât exprimă despre substantivul cu care este asociat, faptul că
ceea ce denumește nu este cunoscut, în sensul că nu a fost încă vorba despre
aceasta în cursul comunicării. Mai indică și faptul că ceea ce denumește este
neindividualizat în raport cu clasa din care face parte, și articolul doar orientează
atenția asupra acelui lucru sau acelei ființe, fără a le determina precis [1][29][30][22].
La singular, acest articol provine din numeralul cu sensul unu, în unele limbi în
formă neschimbată, precum în franceză [un (masc.), une (fem.)] sau în
maghiară (egy). În engleză, forma an are la origine numeralul din engleza
veche an, care cu timpul l-a pierdut pe n înaintea cuvintelor cu inițială
consonantică. În limba actuală, numeralul are cu totul altă formă, one[31]. În
spaniolă, articolul masculin este identic ca formă cu numeralul folosit adjectival
(un vs. uno – numeral folosit substantival), iar cel feminin este identic cu
numeralul feminin folosit și adjectival, și substantival: un niño „un
copil”, una mesa „o masă”[32]. În română este identic cu numeralul cu valoare
adjectivală, dar diferă de cel cu valoare substantivală: un pom, o casă vs. unu,
una. Și acest articol are formă de genitiv-dativ: unui pom, unei case[33].
În engleză sau în maghiară nu este articol nehotărât plural, dar în alte limbi
există. În spaniolă se formează cu procedeul general pentru pluralul părților de
vorbire nominale: unos libros (masc.) „niște cărți”, unas mujeres „niște
femei”[32]. Acestea sunt considerate și adjective nehotărâte[34]. În română există
de asemenea articole nehotărâte la plural. Unul are formă invariabilă
(niște pomi, niște case), celălalt are numai formă de genitiv-dativ, fiind pluralul
articolului singular de același caz, dar cu formă unică pentru
genuri: unor pomi, unor case[33]. Această formă există și ca adjectiv nehotărât.
Particularitatea lui niște este că se folosește și cu substantive nenumărabile la
singular: niște carne[35]. În franceză s-a format altfel articolul nehotărât plural,
anume prin contopirea prepoziției de cu articolul hotărât plural les, și are o
singură formă: Des gens demandent à vous voir „Niște oameni cer să vă
vadă”[36]. Acest articol este considerat și de alt tip de către unele gramatici (vezi
mai jos).

Alte articole[modificare | modificare sursă]

În franceză, de exemplu, există și un articol numit partitiv, folosit cu substantive
nenumărabile (nume de materii, substantive abstracte), care indică faptul că
este vorba de o cantitate nedeterminată din ceea ce denumește substantivul.
Exemple: avoir du courage „a avea curaj”, boire de l’alcool „a bea
alcool”, boire de la bière „a bea bere”. După unele gramatici, des poate fi nu
numai articol nehotărât, ci și partitiv, cu un substantiv nenumărabil folosit numai
la plural: manger des rillettes „a mânca pateu”[8].
În această prespectivă, și românescul niște poate fi considerat articol partitiv
când este folosit cu substantive nenumărabile, dar acest tip de articol nu este
luat în seamă de gramaticile românești. În schimb acestea disting două alte
tipuri de articol.
Articolul demonstrativ este apropiat ca înțeles de adjectivul demonstrativ, având
forme identice cu cele ale variantei scurte a acestui adjectiv. Ca articolul hotărât,
și acest articol determină substantivul în mod hotărât. Exemple [37]:

 în exprimarea gradului superlativ relativ: cel mai frumos;

 înlocuind un substantiv înaintea atributului care se referă la el: – Unde mi-e
rochia? – Care, cea neagră?;
 înaintea unui numeral: Cei trei mușchetari;
 în unități frazeologice: Cele rele să se spele, cele bune să se-adune;
 în nume de monarhi: Petru cel Mare;
 înaintea celui de-al doilea atribut al unui substantiv, când ambele atribute
sunt postpuse: prietena lui cea simpatică.
Are și forme de genitiv-dativ: celui, celei, celor.
Alt articol românesc este cel posesiv. Și acesta exprimă determinare definită în
construcții posesive. Are patru forme acordate cu obiectul posedat, la care se
referă. Este folosit în următoarele construcții[38]:

 în formarea pronumelui posesiv: al meu;
 în al doilea atribut, care numește posesorul, al unui obiect posedat: pantofii
cei noi ai verișoarei mele;
 în numele predicativ care exprimă posesorul obiectului numit
de subiect: Cărțile sunt ale profesorului meu, A cui este casa aceasta?

Articol zero[modificare | modificare sursă]

În anumite cazuri, substantivul este folosit fără niciun articol și în limbi în care de
altfel există articole.
În română, substantivele nenumărabile se folosesc uneori cu articolul niște, dar
cel mai adesea fără articol: Am pâine, brânză și vin. Tot fără articol se folosește
numele predicativ fără atribut, care denumește ocupația, profesia, funcția,
rangul, titlul, etnia etc. subiectului: El este student. În ciuda caracterului său
definit, substantivul fără atribut, la acuzativ cu prepoziție, se folosește tot fără
articol: Cartea e pe masă, Pisica este sub scaun. Excepție face numai
substantivul cu prepoziția cu, care poate fi definit (Mergem cu directorul), dar și
nedefinit: Mergem cu mașina[39].
Nici în spaniolă nu se folosește articol în cazurile corespunzătoare primelor
două menționate pentru română: Tenemos vino „Avem vin”[40], Es general de
ejercito „Este general în armată”[41].
În franceză de asemenea nu se folosește articol înaintea numelui predicativ fără
atribut, care exprimă ocupația etc. subiectului: Son fils est avocat „Fiul său este
avocat”[42]. Substantivul este tot nearticulat în următoarele cazuri mai
frecvente[43]:

 atributul substantival cu prepoziție: une table de marbre „o masă de

marmură”;
 complementul indirect nedefinit folosit cu prepoziția de: Tu t’occupes de
bêtises „Te ocupi de prostii”;
 numele de luni fără atribut: Décembre est revenu „A venit decembrie”;
 complementul din unități frazeologice: demander pardon „a cere
iertare”, prêter sur gages „a da împrumut pe gaj”;
 numele proprii de persoane: J’ai rencontré Jean „M-am întâlnit cu
Jean”, Dupont est venu me voir „Dupont a venit să mă vadă”.
În engleză se folosesc uneori fără articol, deși sunt definite, nume de materii
(Whisky is expensive „Whisky-ul este scump”) sau substantive la plural (Planes
take off from here „Avioanele decolează de aici”), în afirmații generale[14].
În maghiară sunt de asemenea situații de lipsă a articolului hotărât cu
substantive definite folosite fără atribut, cum sunt numele proprii de persoane
(Találkoztál már Gézával? „Te-ai întâlnit deja cu Géza?”), inclusiv cele care
denumesc o familie: Megjöttek Szabóék „A venit familia Szabó”
(vs.  fr  les Durand „familia Durand”[44],  en  the Johnsons „familia Johnson”[45]).
Tot fără articol sunt folosite și numele de țări dintr-un singur
cuvânt: Finnország „Finlanda”. Este facultativ articolul hotărât cu numele
obiectului posedat folosit cu sufix personal posesiv, acesta
corespunzând adjectivului posesiv din română: Alig tudta leplezni (az)
ingerültségét „Abia a putut să-și mascheze iritarea”[22].
Comparativ cu celelalte limbi menționate în acest articol, în maghiară cazurile de
lipsă a articolului nehotărât sunt mult mai frecvente decât cele de folosire a
acestuia, ex. Ez vicc „Ăsta este un banc”[22].

Articolele hotărât și nehotărât în limbile din Europa

      articol nehotărât și hotărât

      numai articol hotărât proclitic

      articol nehotărât și hotărât enclitic

      numai articol hotărât enclitic

      fără articole

În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument

gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de
acesta este cunoscut vorbitorilor”[1]. Articolul face parte din clasa cuvintelor gramaticale,
subclasa determinanților abstracți[2].
Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare
enunțiativă”, punând accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai interpretează articolul ca o
parte de vorbire[3].
Din alt punct de vedere, articolul face parte din categoria cliticelor, adică a cuvintelor care nu
sunt cuvinte aparte din punct de vedere prozodic, fiind în general neaccentuate[4].
Nu toate limbile posedă articole. Astfel sunt, de exemplu, limba latină și majoritatea limbilor
slave[5]. În limbile în care există, numărul tipurilor lor depinde de limba dată.
Cel puțin în majoritatea limbilor din Europa, toate articolele sunt proclitice, adică cuvinte aparte
plasate înaintea cuvântului determinat, dar în unele, ca în română, bulgară,
sau albaneză, articolul hotărât este enclitic, adică apărând la sfârșitul cuvântului determinat, ca
un sufix[6].
Limbile se deosebesc după cum articolele se acordă morfologic cu substantivul determinat sau
nu. De exemplu, în limbile romanice occidentale se acordă în gen și număr, iar în română și
în caz, dar în limbi ca engleza sau maghiara nu se acordă. Prin acord, articolul poate avea
funcția secundară de a indica categoriile gramaticale ale substantivului atunci când acesta nu o
face. De pildă, în limba spaniolă, substantivul problema are o terminație specifică pentru feminin,
dar cu un articol (un/el problema) se poate ști că este de fapt masculin[7]. În aspectul oral al limbii
franceze nu se poate distinge în majoritatea cazurilor dacă un substantiv izolat este
la singular sau la plural, pentru că în cazul din urmă -s-ul adăugat în scris nu se aude, dar cu un
articol devine clar la ce număr este: un/le mur [my:ʁ] „un zid / zidul”, des/les murs [my:ʁ] „(niște)
ziduri / zidurile”[8].
Altă funcție secundară a articolului este substantivarea unor cuvinte alte părți de vorbire sau a
unor sintagme:
ro  bine (adverb) → binele[9];
fr  trois mâts „trei catarge” (sintagmă cu atribut) → un trois-mâts „navă cu trei catarge” [10];
en  smell „a mirosi” (verb) → a smell „miros”[11];
hu  jaj, allelúja „vai, aleluia” (interjecții) → Hát nem segít a jaj s az allelúja „Păi nu ajută
«vai» și «aleluia»” (Attila József)[12].
În funcție de limbă, articolele pot fi folosite sau nu împreună cu un alt tip de
determinant abstract în același grup substantival. Bunăoară, în franceză și în
engleză, articolul, adjectivul posesiv și cel demonstrativ se exclud unul pe
celelalte[13][14], dar în română, când substantivul se folosește cu adjectiv posesiv
postpus, trebuie articulat cu articol hotărât: fiul meu[15]. Aceasta se referă și la
folosirea adjectivului demonstrativ dacă este postpus (studenta aceasta), deși
nu și la cel antepus: această studentă[16].
 Articolul fiind un clitic, în unele limbi, forma sa depinde de sunetul inițial al
cuvântului care îl urmează, adaptându-se acelui sunet. De aceea, în engleză,
bunăoară, articolul nehotărât are două forme, ex. a visitor „un vizitator”
vs. an exhibition „o expoziție”[17], pentru că forma an formează mai ușor un așa-
numit cuvânt fonetic (un grup de cuvinte cu un singur accent) cu substativul cu
inițială vocalică. Același este cazul articolului hotărât în limba
maghiară: a tanár „profesorul” vs. az újság „ziarul”[18]. În spaniolă, articolul
hotărât feminin singular este la (la carta „scrisoarea”), dar dacă cuvântul feminin
începe cu vocala /a/ accentuată, se folosește forma de masculin singular a
articolului [el agua (fem.) „apa”], ca și el árbol (masc.) „arborele”[7]. Prin urmare,
articolul nu indică totdeauna genul. În franceză, vocalele articolelor le și la cad
înaintea cuvintelor cu inițială vocalică, ceea ce duce tot la nedistingerea
genurilor: le chien (masc.) „câinele”, la clé (fem.) „cheia”, dar l’été (masc.)
„vara”, l’heure (fem.) „ora”[19][20].

Cuprins

 1Articolul hotărât
 2Articolul nehotărât
 3Alte articole
 4Articol zero
 5Note
 6Surse bibliografice
 7Vezi și

Articolul hotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul hotărât indică faptul că substantivul căruia îi este asociat este cunoscut
de participanții la comunicare, are un grad înalt de individualizare, este precis
definit, numește un anume lucru sau o anumită ființă [1][21][22]. Cunoașterea pe care
o exprimă poate decurge din contextul verbal sau scris ( hu  A könyvet
elolvastam „Cartea am citit-o”), ori din cunoașterea pe care vorbitorii o au
despre lume în general:  hu  Az autó gépjármű „Automobilul este un vehicul cu
motor”[22].
Acest articol provine în mai multe limbi din pronumele demonstrativ. În limbile
romanice are la origine pronumele demonstrativ latinesc: ILLE (masc.) >  ro  -
l(e),  fr  le,  es  el,  it  il,  pt  o; ILLA (fem.) >  ro  -
a,  fr  la,  es  la,  it  la,  pt  a; IPSE (masc.) > sardă su, IPSA (fem.) > sardă sa[23]. În
engleză, unicul articol hotărât provine din forma de masculin
singular nominativ (þe) a pronumelui demonstrativ din engleza veche[24]. În
maghiară, dintre cele două forme, a și az, cea din urmă este identică și azi cu
cea a pronumelui demonstrativ de depărtare din care provine
prin conversiune[25].
Particularitatea articolului hotărât românesc este că
se declină: pomul (nominativ-acuzativ), pomului (genitiv-dativ), pomii (N-A), po
milor (G-D), casa (N-A), casei (G-D)[26]. Folosirea sa cu nume proprii de
persoane masculine la singular, cu nume proprii feminine neadaptate morfologic
limbii române și cu unele substantive comune (precum numele lunilor), la cazul
genitiv-dativ, este singura situație în care articolul devine
proclitic: lui Andrei, lui Ionescu, lui Carmen, lui ianuarie[27].
În franceză, forma de masculin le și cea unică de plural les se contopesc cu
două prepoziții: appeler au secours (à + le) „a striga după
ajutor”, parler aux voisins (à + les) „a vorbi cu vecinii”, le repas du soir (de + le)
„masa de seară”, la veille des vacances (de + les) „ajunul vacanței”[28]. Acestea
sunt cazuri aparte, în care două părți de vorbire sunt prezente în același cuvânt.

Articolul nehotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul nehotărât exprimă despre substantivul cu care este asociat, faptul că
ceea ce denumește nu este cunoscut, în sensul că nu a fost încă vorba despre
aceasta în cursul comunicării. Mai indică și faptul că ceea ce denumește este
neindividualizat în raport cu clasa din care face parte, și articolul doar orientează
atenția asupra acelui lucru sau acelei ființe, fără a le determina precis [1][29][30][22].
La singular, acest articol provine din numeralul cu sensul unu, în unele limbi în
formă neschimbată, precum în franceză [un (masc.), une (fem.)] sau în
maghiară (egy). În engleză, forma an are la origine numeralul din engleza
veche an, care cu timpul l-a pierdut pe n înaintea cuvintelor cu inițială
consonantică. În limba actuală, numeralul are cu totul altă formă, one[31]. În
spaniolă, articolul masculin este identic ca formă cu numeralul folosit adjectival
(un vs. uno – numeral folosit substantival), iar cel feminin este identic cu
numeralul feminin folosit și adjectival, și substantival: un niño „un
copil”, una mesa „o masă”[32]. În română este identic cu numeralul cu valoare
adjectivală, dar diferă de cel cu valoare substantivală: un pom, o casă vs. unu,
una. Și acest articol are formă de genitiv-dativ: unui pom, unei case[33].
În engleză sau în maghiară nu este articol nehotărât plural, dar în alte limbi
există. În spaniolă se formează cu procedeul general pentru pluralul părților de
vorbire nominale: unos libros (masc.) „niște cărți”, unas mujeres „niște
femei”[32]. Acestea sunt considerate și adjective nehotărâte[34]. În română există
de asemenea articole nehotărâte la plural. Unul are formă invariabilă
(niște pomi, niște case), celălalt are numai formă de genitiv-dativ, fiind pluralul
articolului singular de același caz, dar cu formă unică pentru
genuri: unor pomi, unor case[33]. Această formă există și ca adjectiv nehotărât.
Particularitatea lui niște este că se folosește și cu substantive nenumărabile la
singular: niște carne[35]. În franceză s-a format altfel articolul nehotărât plural,
anume prin contopirea prepoziției de cu articolul hotărât plural les, și are o
singură formă: Des gens demandent à vous voir „Niște oameni cer să vă
vadă”[36]. Acest articol este considerat și de alt tip de către unele gramatici (vezi
mai jos).

Alte articole[modificare | modificare sursă]

În franceză, de exemplu, există și un articol numit partitiv, folosit cu substantive
nenumărabile (nume de materii, substantive abstracte), care indică faptul că
este vorba de o cantitate nedeterminată din ceea ce denumește substantivul.
Exemple: avoir du courage „a avea curaj”, boire de l’alcool „a bea
alcool”, boire de la bière „a bea bere”. După unele gramatici, des poate fi nu
numai articol nehotărât, ci și partitiv, cu un substantiv nenumărabil folosit numai
la plural: manger des rillettes „a mânca pateu”[8].
În această prespectivă, și românescul niște poate fi considerat articol partitiv
când este folosit cu substantive nenumărabile, dar acest tip de articol nu este
luat în seamă de gramaticile românești. În schimb acestea disting două alte
tipuri de articol.
Articolul demonstrativ este apropiat ca înțeles de adjectivul demonstrativ, având
forme identice cu cele ale variantei scurte a acestui adjectiv. Ca articolul hotărât,
și acest articol determină substantivul în mod hotărât. Exemple [37]:
 în exprimarea gradului superlativ relativ: cel mai frumos;
 înlocuind un substantiv înaintea atributului care se referă la el: – Unde mi-e
rochia? – Care, cea neagră?;
 înaintea unui numeral: Cei trei mușchetari;
 în unități frazeologice: Cele rele să se spele, cele bune să se-adune;
 în nume de monarhi: Petru cel Mare;
 înaintea celui de-al doilea atribut al unui substantiv, când ambele atribute
sunt postpuse: prietena lui cea simpatică.
Are și forme de genitiv-dativ: celui, celei, celor.
Alt articol românesc este cel posesiv. Și acesta exprimă determinare definită în
construcții posesive. Are patru forme acordate cu obiectul posedat, la care se
referă. Este folosit în următoarele construcții[38]:

 în formarea pronumelui posesiv: al meu;
 în al doilea atribut, care numește posesorul, al unui obiect posedat: pantofii
cei noi ai verișoarei mele;
 în numele predicativ care exprimă posesorul obiectului numit
de subiect: Cărțile sunt ale profesorului meu, A cui este casa aceasta?

Articol zero[modificare | modificare sursă]

În anumite cazuri, substantivul este folosit fără niciun articol și în limbi în care de
altfel există articole.
În română, substantivele nenumărabile se folosesc uneori cu articolul niște, dar
cel mai adesea fără articol: Am pâine, brânză și vin. Tot fără articol se folosește
numele predicativ fără atribut, care denumește ocupația, profesia, funcția,
rangul, titlul, etnia etc. subiectului: El este student. În ciuda caracterului său
definit, substantivul fără atribut, la acuzativ cu prepoziție, se folosește tot fără
articol: Cartea e pe masă, Pisica este sub scaun. Excepție face numai
substantivul cu prepoziția cu, care poate fi definit (Mergem cu directorul), dar și
nedefinit: Mergem cu mașina[39].
Nici în spaniolă nu se folosește articol în cazurile corespunzătoare primelor
două menționate pentru română: Tenemos vino „Avem vin”[40], Es general de
ejercito „Este general în armată”[41].
În franceză de asemenea nu se folosește articol înaintea numelui predicativ fără
atribut, care exprimă ocupația etc. subiectului: Son fils est avocat „Fiul său este
avocat”[42]. Substantivul este tot nearticulat în următoarele cazuri mai
frecvente[43]:

 atributul substantival cu prepoziție: une table de marbre „o masă de

marmură”;
 complementul indirect nedefinit folosit cu prepoziția de: Tu t’occupes de
bêtises „Te ocupi de prostii”;
 numele de luni fără atribut: Décembre est revenu „A venit decembrie”;
 complementul din unități frazeologice: demander pardon „a cere
iertare”, prêter sur gages „a da împrumut pe gaj”;
 numele proprii de persoane: J’ai rencontré Jean „M-am întâlnit cu
Jean”, Dupont est venu me voir „Dupont a venit să mă vadă”.
În engleză se folosesc uneori fără articol, deși sunt definite, nume de materii
(Whisky is expensive „Whisky-ul este scump”) sau substantive la plural (Planes
take off from here „Avioanele decolează de aici”), în afirmații generale[14].
 În maghiară sunt de asemenea situații de lipsă a articolului hotărât cu
substantive definite folosite fără atribut, cum sunt numele proprii de persoane
(Találkoztál már Gézával? „Te-ai întâlnit deja cu Géza?”), inclusiv cele care
denumesc o familie: Megjöttek Szabóék „A venit familia Szabó”
(vs.  fr  les Durand „familia Durand”[44],  en  the Johnsons „familia Johnson”[45]).
Tot fără articol sunt folosite și numele de țări dintr-un singur
cuvânt: Finnország „Finlanda”. Este facultativ articolul hotărât cu numele
obiectului posedat folosit cu sufix personal posesiv, acesta
corespunzând adjectivului posesiv din română: Alig tudta leplezni (az)
ingerültségét „Abia a putut să-și mascheze iritarea”[22].
Comparativ cu celelalte limbi menționate în acest articol, în maghiară cazurile de
lipsă a articolului nehotărât sunt mult mai frecvente decât cele de folosire a
acestuia, ex. Ez vicc „Ăsta este un banc”[22].

Articolele hotărât și nehotărât în limbile din Europa

      articol nehotărât și hotărât

      numai articol hotărât proclitic

      articol nehotărât și hotărât enclitic

      numai articol hotărât enclitic

      fără articole

În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument

gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de
acesta este cunoscut vorbitorilor”[1]. Articolul face parte din clasa cuvintelor gramaticale,
subclasa determinanților abstracți[2].
Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare
enunțiativă”, punând accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai interpretează articolul ca o
parte de vorbire[3].
Din alt punct de vedere, articolul face parte din categoria cliticelor, adică a cuvintelor care nu
sunt cuvinte aparte din punct de vedere prozodic, fiind în general neaccentuate[4].
Nu toate limbile posedă articole. Astfel sunt, de exemplu, limba latină și majoritatea limbilor
slave[5]. În limbile în care există, numărul tipurilor lor depinde de limba dată.
Cel puțin în majoritatea limbilor din Europa, toate articolele sunt proclitice, adică cuvinte aparte
plasate înaintea cuvântului determinat, dar în unele, ca în română, bulgară,
sau albaneză, articolul hotărât este enclitic, adică apărând la sfârșitul cuvântului determinat, ca
un sufix[6].
Limbile se deosebesc după cum articolele se acordă morfologic cu substantivul determinat sau
nu. De exemplu, în limbile romanice occidentale se acordă în gen și număr, iar în română și
în caz, dar în limbi ca engleza sau maghiara nu se acordă. Prin acord, articolul poate avea
funcția secundară de a indica categoriile gramaticale ale substantivului atunci când acesta nu o
face. De pildă, în limba spaniolă, substantivul problema are o terminație specifică pentru feminin,
dar cu un articol (un/el problema) se poate ști că este de fapt masculin[7]. În aspectul oral al limbii
franceze nu se poate distinge în majoritatea cazurilor dacă un substantiv izolat este
la singular sau la plural, pentru că în cazul din urmă -s-ul adăugat în scris nu se aude, dar cu un
articol devine clar la ce număr este: un/le mur [my:ʁ] „un zid / zidul”, des/les murs [my:ʁ] „(niște)
ziduri / zidurile”[8].
Altă funcție secundară a articolului este substantivarea unor cuvinte alte părți de vorbire sau a
unor sintagme:
ro  bine (adverb) → binele[9];
fr  trois mâts „trei catarge” (sintagmă cu atribut) → un trois-mâts „navă cu trei catarge” [10];
en  smell „a mirosi” (verb) → a smell „miros”[11];
hu  jaj, allelúja „vai, aleluia” (interjecții) → Hát nem segít a jaj s az allelúja „Păi nu ajută
«vai» și «aleluia»” (Attila József)[12].
În funcție de limbă, articolele pot fi folosite sau nu împreună cu un alt tip de
determinant abstract în același grup substantival. Bunăoară, în franceză și în
engleză, articolul, adjectivul posesiv și cel demonstrativ se exclud unul pe
celelalte[13][14], dar în română, când substantivul se folosește cu adjectiv posesiv
postpus, trebuie articulat cu articol hotărât: fiul meu[15]. Aceasta se referă și la
folosirea adjectivului demonstrativ dacă este postpus (studenta aceasta), deși
nu și la cel antepus: această studentă[16].
Articolul fiind un clitic, în unele limbi, forma sa depinde de sunetul inițial al
cuvântului care îl urmează, adaptându-se acelui sunet. De aceea, în engleză,
bunăoară, articolul nehotărât are două forme, ex. a visitor „un vizitator”
vs. an exhibition „o expoziție”[17], pentru că forma an formează mai ușor un așa-
numit cuvânt fonetic (un grup de cuvinte cu un singur accent) cu substativul cu
inițială vocalică. Același este cazul articolului hotărât în limba
maghiară: a tanár „profesorul” vs. az újság „ziarul”[18]. În spaniolă, articolul
hotărât feminin singular este la (la carta „scrisoarea”), dar dacă cuvântul feminin
începe cu vocala /a/ accentuată, se folosește forma de masculin singular a
articolului [el agua (fem.) „apa”], ca și el árbol (masc.) „arborele”[7]. Prin urmare,
articolul nu indică totdeauna genul. În franceză, vocalele articolelor le și la cad
înaintea cuvintelor cu inițială vocalică, ceea ce duce tot la nedistingerea
genurilor: le chien (masc.) „câinele”, la clé (fem.) „cheia”, dar l’été (masc.)
„vara”, l’heure (fem.) „ora”[19][20].

Cuprins

 1Articolul hotărât
 2Articolul nehotărât
 3Alte articole
 4Articol zero
 5Note
 6Surse bibliografice
 7Vezi și

Articolul hotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul hotărât indică faptul că substantivul căruia îi este asociat este cunoscut
de participanții la comunicare, are un grad înalt de individualizare, este precis
definit, numește un anume lucru sau o anumită ființă [1][21][22]. Cunoașterea pe care
o exprimă poate decurge din contextul verbal sau scris ( hu  A könyvet
elolvastam „Cartea am citit-o”), ori din cunoașterea pe care vorbitorii o au
despre lume în general:  hu  Az autó gépjármű „Automobilul este un vehicul cu
motor”[22].
Acest articol provine în mai multe limbi din pronumele demonstrativ. În limbile
romanice are la origine pronumele demonstrativ latinesc: ILLE (masc.) >  ro  -
l(e),  fr  le,  es  el,  it  il,  pt  o; ILLA (fem.) >  ro  -
a,  fr  la,  es  la,  it  la,  pt  a; IPSE (masc.) > sardă su, IPSA (fem.) > sardă sa[23]. În
engleză, unicul articol hotărât provine din forma de masculin
singular nominativ (þe) a pronumelui demonstrativ din engleza veche[24]. În
maghiară, dintre cele două forme, a și az, cea din urmă este identică și azi cu
cea a pronumelui demonstrativ de depărtare din care provine
prin conversiune[25].
Particularitatea articolului hotărât românesc este că
se declină: pomul (nominativ-acuzativ), pomului (genitiv-dativ), pomii (N-A), po
milor (G-D), casa (N-A), casei (G-D)[26]. Folosirea sa cu nume proprii de
persoane masculine la singular, cu nume proprii feminine neadaptate morfologic
limbii române și cu unele substantive comune (precum numele lunilor), la cazul
genitiv-dativ, este singura situație în care articolul devine
proclitic: lui Andrei, lui Ionescu, lui Carmen, lui ianuarie[27].
În franceză, forma de masculin le și cea unică de plural les se contopesc cu
două prepoziții: appeler au secours (à + le) „a striga după
ajutor”, parler aux voisins (à + les) „a vorbi cu vecinii”, le repas du soir (de + le)
„masa de seară”, la veille des vacances (de + les) „ajunul vacanței”[28]. Acestea
sunt cazuri aparte, în care două părți de vorbire sunt prezente în același cuvânt.

Articolul nehotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul nehotărât exprimă despre substantivul cu care este asociat, faptul că
ceea ce denumește nu este cunoscut, în sensul că nu a fost încă vorba despre
aceasta în cursul comunicării. Mai indică și faptul că ceea ce denumește este
neindividualizat în raport cu clasa din care face parte, și articolul doar orientează
atenția asupra acelui lucru sau acelei ființe, fără a le determina precis [1][29][30][22].
La singular, acest articol provine din numeralul cu sensul unu, în unele limbi în
formă neschimbată, precum în franceză [un (masc.), une (fem.)] sau în
maghiară (egy). În engleză, forma an are la origine numeralul din engleza
veche an, care cu timpul l-a pierdut pe n înaintea cuvintelor cu inițială
consonantică. În limba actuală, numeralul are cu totul altă formă, one[31]. În
spaniolă, articolul masculin este identic ca formă cu numeralul folosit adjectival
(un vs. uno – numeral folosit substantival), iar cel feminin este identic cu
numeralul feminin folosit și adjectival, și substantival: un niño „un
copil”, una mesa „o masă”[32]. În română este identic cu numeralul cu valoare
adjectivală, dar diferă de cel cu valoare substantivală: un pom, o casă vs. unu,
una. Și acest articol are formă de genitiv-dativ: unui pom, unei case[33].
În engleză sau în maghiară nu este articol nehotărât plural, dar în alte limbi
există. În spaniolă se formează cu procedeul general pentru pluralul părților de
vorbire nominale: unos libros (masc.) „niște cărți”, unas mujeres „niște
femei”[32]. Acestea sunt considerate și adjective nehotărâte[34]. În română există
de asemenea articole nehotărâte la plural. Unul are formă invariabilă
(niște pomi, niște case), celălalt are numai formă de genitiv-dativ, fiind pluralul
articolului singular de același caz, dar cu formă unică pentru
genuri: unor pomi, unor case[33]. Această formă există și ca adjectiv nehotărât.
Particularitatea lui niște este că se folosește și cu substantive nenumărabile la
singular: niște carne[35]. În franceză s-a format altfel articolul nehotărât plural,
anume prin contopirea prepoziției de cu articolul hotărât plural les, și are o
singură formă: Des gens demandent à vous voir „Niște oameni cer să vă
vadă”[36]. Acest articol este considerat și de alt tip de către unele gramatici (vezi
mai jos).

Alte articole[modificare | modificare sursă]

În franceză, de exemplu, există și un articol numit partitiv, folosit cu substantive
nenumărabile (nume de materii, substantive abstracte), care indică faptul că
este vorba de o cantitate nedeterminată din ceea ce denumește substantivul.
Exemple: avoir du courage „a avea curaj”, boire de l’alcool „a bea
alcool”, boire de la bière „a bea bere”. După unele gramatici, des poate fi nu
numai articol nehotărât, ci și partitiv, cu un substantiv nenumărabil folosit numai
la plural: manger des rillettes „a mânca pateu”[8].
În această prespectivă, și românescul niște poate fi considerat articol partitiv
când este folosit cu substantive nenumărabile, dar acest tip de articol nu este
luat în seamă de gramaticile românești. În schimb acestea disting două alte
tipuri de articol.
Articolul demonstrativ este apropiat ca înțeles de adjectivul demonstrativ, având
forme identice cu cele ale variantei scurte a acestui adjectiv. Ca articolul hotărât,
și acest articol determină substantivul în mod hotărât. Exemple [37]:

 în exprimarea gradului superlativ relativ: cel mai frumos;

 înlocuind un substantiv înaintea atributului care se referă la el: – Unde mi-e
rochia? – Care, cea neagră?;
 înaintea unui numeral: Cei trei mușchetari;
 în unități frazeologice: Cele rele să se spele, cele bune să se-adune;
 în nume de monarhi: Petru cel Mare;
 înaintea celui de-al doilea atribut al unui substantiv, când ambele atribute
sunt postpuse: prietena lui cea simpatică.
Are și forme de genitiv-dativ: celui, celei, celor.
Alt articol românesc este cel posesiv. Și acesta exprimă determinare definită în
construcții posesive. Are patru forme acordate cu obiectul posedat, la care se
referă. Este folosit în următoarele construcții[38]:

 în formarea pronumelui posesiv: al meu;
 în al doilea atribut, care numește posesorul, al unui obiect posedat: pantofii
cei noi ai verișoarei mele;
 în numele predicativ care exprimă posesorul obiectului numit
de subiect: Cărțile sunt ale profesorului meu, A cui este casa aceasta?

Articol zero[modificare | modificare sursă]

În anumite cazuri, substantivul este folosit fără niciun articol și în limbi în care de
altfel există articole.
În română, substantivele nenumărabile se folosesc uneori cu articolul niște, dar
cel mai adesea fără articol: Am pâine, brânză și vin. Tot fără articol se folosește
numele predicativ fără atribut, care denumește ocupația, profesia, funcția,
rangul, titlul, etnia etc. subiectului: El este student. În ciuda caracterului său
definit, substantivul fără atribut, la acuzativ cu prepoziție, se folosește tot fără
articol: Cartea e pe masă, Pisica este sub scaun. Excepție face numai
substantivul cu prepoziția cu, care poate fi definit (Mergem cu directorul), dar și
nedefinit: Mergem cu mașina[39].
Nici în spaniolă nu se folosește articol în cazurile corespunzătoare primelor
două menționate pentru română: Tenemos vino „Avem vin”[40], Es general de
ejercito „Este general în armată”[41].
În franceză de asemenea nu se folosește articol înaintea numelui predicativ fără
atribut, care exprimă ocupația etc. subiectului: Son fils est avocat „Fiul său este
avocat”[42]. Substantivul este tot nearticulat în următoarele cazuri mai
frecvente[43]:

 atributul substantival cu prepoziție: une table de marbre „o masă de

marmură”;
 complementul indirect nedefinit folosit cu prepoziția de: Tu t’occupes de
bêtises „Te ocupi de prostii”;
 numele de luni fără atribut: Décembre est revenu „A venit decembrie”;
 complementul din unități frazeologice: demander pardon „a cere
iertare”, prêter sur gages „a da împrumut pe gaj”;
 numele proprii de persoane: J’ai rencontré Jean „M-am întâlnit cu
Jean”, Dupont est venu me voir „Dupont a venit să mă vadă”.
În engleză se folosesc uneori fără articol, deși sunt definite, nume de materii
(Whisky is expensive „Whisky-ul este scump”) sau substantive la plural (Planes
take off from here „Avioanele decolează de aici”), în afirmații generale[14].
În maghiară sunt de asemenea situații de lipsă a articolului hotărât cu
substantive definite folosite fără atribut, cum sunt numele proprii de persoane
(Találkoztál már Gézával? „Te-ai întâlnit deja cu Géza?”), inclusiv cele care
denumesc o familie: Megjöttek Szabóék „A venit familia Szabó”
(vs.  fr  les Durand „familia Durand”[44],  en  the Johnsons „familia Johnson”[45]).
Tot fără articol sunt folosite și numele de țări dintr-un singur
cuvânt: Finnország „Finlanda”. Este facultativ articolul hotărât cu numele
obiectului posedat folosit cu sufix personal posesiv, acesta
corespunzând adjectivului posesiv din română: Alig tudta leplezni (az)
ingerültségét „Abia a putut să-și mascheze iritarea”[22].
Comparativ cu celelalte limbi menționate în acest articol, în maghiară cazurile de
lipsă a articolului nehotărât sunt mult mai frecvente decât cele de folosire a
acestuia, ex. Ez vicc „Ăsta este un banc”[22].
 Articolele hotărât și nehotărât în limbile din Europa

      articol nehotărât și hotărât

      numai articol hotărât proclitic

      articol nehotărât și hotărât enclitic

      numai articol hotărât enclitic

      fără articole

În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument

gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de
acesta este cunoscut vorbitorilor”[1]. Articolul face parte din clasa cuvintelor gramaticale,
subclasa determinanților abstracți[2].
Guțu-Romalo 2005 definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare
enunțiativă”, punând accent pe statutul său de afix. Așadar, nu mai interpretează articolul ca o
parte de vorbire[3].
Din alt punct de vedere, articolul face parte din categoria cliticelor, adică a cuvintelor care nu
sunt cuvinte aparte din punct de vedere prozodic, fiind în general neaccentuate[4].
Nu toate limbile posedă articole. Astfel sunt, de exemplu, limba latină și majoritatea limbilor
slave[5]. În limbile în care există, numărul tipurilor lor depinde de limba dată.
Cel puțin în majoritatea limbilor din Europa, toate articolele sunt proclitice, adică cuvinte aparte
plasate înaintea cuvântului determinat, dar în unele, ca în română, bulgară,
sau albaneză, articolul hotărât este enclitic, adică apărând la sfârșitul cuvântului determinat, ca
un sufix[6].
Limbile se deosebesc după cum articolele se acordă morfologic cu substantivul determinat sau
nu. De exemplu, în limbile romanice occidentale se acordă în gen și număr, iar în română și
în caz, dar în limbi ca engleza sau maghiara nu se acordă. Prin acord, articolul poate avea
funcția secundară de a indica categoriile gramaticale ale substantivului atunci când acesta nu o
face. De pildă, în limba spaniolă, substantivul problema are o terminație specifică pentru feminin,
dar cu un articol (un/el problema) se poate ști că este de fapt masculin[7]. În aspectul oral al limbii
franceze nu se poate distinge în majoritatea cazurilor dacă un substantiv izolat este
la singular sau la plural, pentru că în cazul din urmă -s-ul adăugat în scris nu se aude, dar cu un
articol devine clar la ce număr este: un/le mur [my:ʁ] „un zid / zidul”, des/les murs [my:ʁ] „(niște)
ziduri / zidurile”[8].
Altă funcție secundară a articolului este substantivarea unor cuvinte alte părți de vorbire sau a
unor sintagme:
ro  bine (adverb) → binele[9];
fr  trois mâts „trei catarge” (sintagmă cu atribut) → un trois-mâts „navă cu trei catarge” [10];
en  smell „a mirosi” (verb) → a smell „miros”[11];
hu  jaj, allelúja „vai, aleluia” (interjecții) → Hát nem segít a jaj s az allelúja „Păi nu ajută
«vai» și «aleluia»” (Attila József)[12].
În funcție de limbă, articolele pot fi folosite sau nu împreună cu un alt tip de
determinant abstract în același grup substantival. Bunăoară, în franceză și în
engleză, articolul, adjectivul posesiv și cel demonstrativ se exclud unul pe
celelalte[13][14], dar în română, când substantivul se folosește cu adjectiv posesiv
postpus, trebuie articulat cu articol hotărât: fiul meu[15]. Aceasta se referă și la
folosirea adjectivului demonstrativ dacă este postpus (studenta aceasta), deși
nu și la cel antepus: această studentă[16].
Articolul fiind un clitic, în unele limbi, forma sa depinde de sunetul inițial al
cuvântului care îl urmează, adaptându-se acelui sunet. De aceea, în engleză,
bunăoară, articolul nehotărât are două forme, ex. a visitor „un vizitator”
vs. an exhibition „o expoziție”[17], pentru că forma an formează mai ușor un așa-
numit cuvânt fonetic (un grup de cuvinte cu un singur accent) cu substativul cu
inițială vocalică. Același este cazul articolului hotărât în limba
maghiară: a tanár „profesorul” vs. az újság „ziarul”[18]. În spaniolă, articolul
hotărât feminin singular este la (la carta „scrisoarea”), dar dacă cuvântul feminin
începe cu vocala /a/ accentuată, se folosește forma de masculin singular a
articolului [el agua (fem.) „apa”], ca și el árbol (masc.) „arborele”[7]. Prin urmare,
articolul nu indică totdeauna genul. În franceză, vocalele articolelor le și la cad
înaintea cuvintelor cu inițială vocalică, ceea ce duce tot la nedistingerea
genurilor: le chien (masc.) „câinele”, la clé (fem.) „cheia”, dar l’été (masc.)
„vara”, l’heure (fem.) „ora”[19][20].

Cuprins

 1Articolul hotărât
 2Articolul nehotărât
 3Alte articole
 4Articol zero
 5Note
 6Surse bibliografice
 7Vezi și

Articolul hotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul hotărât indică faptul că substantivul căruia îi este asociat este cunoscut
de participanții la comunicare, are un grad înalt de individualizare, este precis
definit, numește un anume lucru sau o anumită ființă [1][21][22]. Cunoașterea pe care
o exprimă poate decurge din contextul verbal sau scris ( hu  A könyvet
elolvastam „Cartea am citit-o”), ori din cunoașterea pe care vorbitorii o au
despre lume în general:  hu  Az autó gépjármű „Automobilul este un vehicul cu
motor”[22].
Acest articol provine în mai multe limbi din pronumele demonstrativ. În limbile
romanice are la origine pronumele demonstrativ latinesc: ILLE (masc.) >  ro  -
l(e),  fr  le,  es  el,  it  il,  pt  o; ILLA (fem.) >  ro  -
a,  fr  la,  es  la,  it  la,  pt  a; IPSE (masc.) > sardă su, IPSA (fem.) > sardă sa[23]. În
engleză, unicul articol hotărât provine din forma de masculin
singular nominativ (þe) a pronumelui demonstrativ din engleza veche[24]. În
maghiară, dintre cele două forme, a și az, cea din urmă este identică și azi cu
cea a pronumelui demonstrativ de depărtare din care provine
prin conversiune[25].
Particularitatea articolului hotărât românesc este că
se declină: pomul (nominativ-acuzativ), pomului (genitiv-dativ), pomii (N-A), po
milor (G-D), casa (N-A), casei (G-D)[26]. Folosirea sa cu nume proprii de
persoane masculine la singular, cu nume proprii feminine neadaptate morfologic
limbii române și cu unele substantive comune (precum numele lunilor), la cazul
genitiv-dativ, este singura situație în care articolul devine
proclitic: lui Andrei, lui Ionescu, lui Carmen, lui ianuarie[27].
În franceză, forma de masculin le și cea unică de plural les se contopesc cu
două prepoziții: appeler au secours (à + le) „a striga după
ajutor”, parler aux voisins (à + les) „a vorbi cu vecinii”, le repas du soir (de + le)
„masa de seară”, la veille des vacances (de + les) „ajunul vacanței”[28]. Acestea
sunt cazuri aparte, în care două părți de vorbire sunt prezente în același cuvânt.

Articolul nehotărât[modificare | modificare sursă]

Articolul nehotărât exprimă despre substantivul cu care este asociat, faptul că
ceea ce denumește nu este cunoscut, în sensul că nu a fost încă vorba despre
aceasta în cursul comunicării. Mai indică și faptul că ceea ce denumește este
neindividualizat în raport cu clasa din care face parte, și articolul doar orientează
atenția asupra acelui lucru sau acelei ființe, fără a le determina precis [1][29][30][22].
La singular, acest articol provine din numeralul cu sensul unu, în unele limbi în
formă neschimbată, precum în franceză [un (masc.), une (fem.)] sau în
maghiară (egy). În engleză, forma an are la origine numeralul din engleza
veche an, care cu timpul l-a pierdut pe n înaintea cuvintelor cu inițială
consonantică. În limba actuală, numeralul are cu totul altă formă, one[31]. În
spaniolă, articolul masculin este identic ca formă cu numeralul folosit adjectival
(un vs. uno – numeral folosit substantival), iar cel feminin este identic cu
numeralul feminin folosit și adjectival, și substantival: un niño „un
copil”, una mesa „o masă”[32]. În română este identic cu numeralul cu valoare
adjectivală, dar diferă de cel cu valoare substantivală: un pom, o casă vs. unu,
una. Și acest articol are formă de genitiv-dativ: unui pom, unei case[33].
În engleză sau în maghiară nu este articol nehotărât plural, dar în alte limbi
există. În spaniolă se formează cu procedeul general pentru pluralul părților de
vorbire nominale: unos libros (masc.) „niște cărți”, unas mujeres „niște
femei”[32]. Acestea sunt considerate și adjective nehotărâte[34]. În română există
de asemenea articole nehotărâte la plural. Unul are formă invariabilă
(niște pomi, niște case), celălalt are numai formă de genitiv-dativ, fiind pluralul
articolului singular de același caz, dar cu formă unică pentru
genuri: unor pomi, unor case[33]. Această formă există și ca adjectiv nehotărât.
Particularitatea lui niște este că se folosește și cu substantive nenumărabile la
singular: niște carne[35]. În franceză s-a format altfel articolul nehotărât plural,
anume prin contopirea prepoziției de cu articolul hotărât plural les, și are o
singură formă: Des gens demandent à vous voir „Niște oameni cer să vă
vadă”[36]. Acest articol este considerat și de alt tip de către unele gramatici (vezi
mai jos).

Alte articole[modificare | modificare sursă]

În franceză, de exemplu, există și un articol numit partitiv, folosit cu substantive
nenumărabile (nume de materii, substantive abstracte), care indică faptul că
este vorba de o cantitate nedeterminată din ceea ce denumește substantivul.
Exemple: avoir du courage „a avea curaj”, boire de l’alcool „a bea
alcool”, boire de la bière „a bea bere”. După unele gramatici, des poate fi nu
numai articol nehotărât, ci și partitiv, cu un substantiv nenumărabil folosit numai
la plural: manger des rillettes „a mânca pateu”[8].
În această prespectivă, și românescul niște poate fi considerat articol partitiv
când este folosit cu substantive nenumărabile, dar acest tip de articol nu este
luat în seamă de gramaticile românești. În schimb acestea disting două alte
tipuri de articol.
Articolul demonstrativ este apropiat ca înțeles de adjectivul demonstrativ, având
forme identice cu cele ale variantei scurte a acestui adjectiv. Ca articolul hotărât,
și acest articol determină substantivul în mod hotărât. Exemple [37]:

 în exprimarea gradului superlativ relativ: cel mai frumos;

 înlocuind un substantiv înaintea atributului care se referă la el: – Unde mi-e
rochia? – Care, cea neagră?;
 înaintea unui numeral: Cei trei mușchetari;
 în unități frazeologice: Cele rele să se spele, cele bune să se-adune;
 în nume de monarhi: Petru cel Mare;
 înaintea celui de-al doilea atribut al unui substantiv, când ambele atribute
sunt postpuse: prietena lui cea simpatică.
Are și forme de genitiv-dativ: celui, celei, celor.
Alt articol românesc este cel posesiv. Și acesta exprimă determinare definită în
construcții posesive. Are patru forme acordate cu obiectul posedat, la care se
referă. Este folosit în următoarele construcții[38]:

 în formarea pronumelui posesiv: al meu;
 în al doilea atribut, care numește posesorul, al unui obiect posedat: pantofii
cei noi ai verișoarei mele;
 în numele predicativ care exprimă posesorul obiectului numit
de subiect: Cărțile sunt ale profesorului meu, A cui este casa aceasta?

Articol zero[modificare | modificare sursă]

În anumite cazuri, substantivul este folosit fără niciun articol și în limbi în care de
altfel există articole.
În română, substantivele nenumărabile se folosesc uneori cu articolul niște, dar
cel mai adesea fără articol: Am pâine, brânză și vin. Tot fără articol se folosește
numele predicativ fără atribut, care denumește ocupația, profesia, funcția,
rangul, titlul, etnia etc. subiectului: El este student. În ciuda caracterului său
definit, substantivul fără atribut, la acuzativ cu prepoziție, se folosește tot fără
articol: Cartea e pe masă, Pisica este sub scaun. Excepție face numai
substantivul cu prepoziția cu, care poate fi definit (Mergem cu directorul), dar și
nedefinit: Mergem cu mașina[39].
Nici în spaniolă nu se folosește articol în cazurile corespunzătoare primelor
două menționate pentru română: Tenemos vino „Avem vin”[40], Es general de
ejercito „Este general în armată”[41].
În franceză de asemenea nu se folosește articol înaintea numelui predicativ fără
atribut, care exprimă ocupația etc. subiectului: Son fils est avocat „Fiul său este
avocat”[42]. Substantivul este tot nearticulat în următoarele cazuri mai
frecvente[43]:

 atributul substantival cu prepoziție: une table de marbre „o masă de

marmură”;
 complementul indirect nedefinit folosit cu prepoziția de: Tu t’occupes de
bêtises „Te ocupi de prostii”;
 numele de luni fără atribut: Décembre est revenu „A venit decembrie”;
 complementul din unități frazeologice: demander pardon „a cere
iertare”, prêter sur gages „a da împrumut pe gaj”;
 numele proprii de persoane: J’ai rencontré Jean „M-am întâlnit cu
Jean”, Dupont est venu me voir „Dupont a venit să mă vadă”.
În engleză se folosesc uneori fără articol, deși sunt definite, nume de materii
(Whisky is expensive „Whisky-ul este scump”) sau substantive la plural (Planes
take off from here „Avioanele decolează de aici”), în afirmații generale[14].
În maghiară sunt de asemenea situații de lipsă a articolului hotărât cu
substantive definite folosite fără atribut, cum sunt numele proprii de persoane
(Találkoztál már Gézával? „Te-ai întâlnit deja cu Géza?”), inclusiv cele care
denumesc o familie: Megjöttek Szabóék „A venit familia Szabó”
(vs.  fr  les Durand „familia Durand”[44],  en  the Johnsons „familia Johnson”[45]).
Tot fără articol sunt folosite și numele de țări dintr-un singur
cuvânt: Finnország „Finlanda”. Este facultativ articolul hotărât cu numele
obiectului posedat folosit cu sufix personal posesiv, acesta
corespunzând adjectivului posesiv din română: Alig tudta leplezni (az)
ingerültségét „Abia a putut să-și mascheze iritarea”[22].
Comparativ cu celelalte limbi menționate în acest articol, în maghiară cazurile de
lipsă a articolului nehotărât sunt mult mai frecvente decât cele de folosire a
acestuia, ex. Ez vicc „Ăsta este un banc”[22].