Procesarea $i prezentarea Ag-nulul
Mult& vreme s-a crezut c& atat limfocitele B cat si limfocitele T recunosc Ag-nul in forma sa nativl,
desi exista totusi perceptia c& cele doud tipuri de limfocite utilizeaz’ mecanisme diferite pentru
Interactiunea cu Ag-nul.
in 1974, Peter Doherty si Rolf Zinkernagel (Nobel in 1996) imunizeaz8 soareci cu LCMV
(lymphocytic choriomeningitis virus) si constat& c& limfocitele Tc sunt capabile s8 ucid8 celulele
=
infectate provenind de la acelasi soarece, dar nu si de la un soarece diferit. Astfel, a apdrut
notiunea de restrictie MHC.
Gell si Benacerraf demonstraseré cu mult vreme in urm& c& un R.l. primar umoral si celular
poate fi indus de o proteind in forma sa nativ’, un R.I. secundar in anticorpi (mediat de limfocitele
B) poate fi indus doar de Ag native, in timp ce un R.l. celular (mediat de limfocitele T) poate fi
indus fie de Ag-nul nativ, fie de cel denaturat. Rezultatele au fost privite ca o enigma si
semnificatia lor n-a fost ingeleasd pnd in 1980
Ziegler si Unanue demonstreaz8 c& activarea limfocitelor Th de care proteine bacteriene poate fi
impledicat8 prin tratarea cu formaldehid’ a APC-urilor inainte de expunerea la Ag. Dac ins’ APC-
Lrilor Ii se permite ingestia antigenelor si abia dup 1-3 ore sunt fixate cu paraformaldehid’, atunci
activarea limfocitelor Th poate avea loc.
Townsend identifics proteinele virusului gripal recunoscute de citre limfocitele Te. in mod
earecum surprinzator constat’ c8, cel mai adesea, peptidele recunoscute apartin mal degrab’
proteinelor matriceale si nucleocapsidei decét celor, mult mai expuse, ale anvelopel.
De vreme ce majoritatea celulelor cin gage ism au pe suprafata fie molecule MHC I sau MHC II,
care pot prezenta peptide limfocitelor T, toate ar trebui denumite celule prezentatoare de Ag. Prin
conventile ins’, aceast denumire revine doar celulelor care posed molecula MHC II si prezint& Ag-
nul limfocitelor Th, (LyT CD4+), in timp ce acele celule care prezint3 un Ag in cupa MHC I
limfocitelor Te (LyT CDB+) sunt denumite celule int
ae
‘Ag-nele intracelulare (endogene) si cele extracelulare (exogene) sunt diferite din punct de vedere
al mecanismelor imune puse in miscare. Astfel, Ag-nele extracelulare sunt eliminate in mod eficient
de c&tre anticorpi, in timp ce cele intracelulare sunt eliminate cel mai eficient de cétre limfocitele
Te. Pentru a media astfel de rspunsuri, sistemul imun utilizeaz’ dou’ c&i diferite de procesare si
prezentare a Ag-nului
Modalitatea prin care un antigen penetreazd intr-o celula si procesarea ulterioar& pe care o suferd
vor fi determinante pentru asocierea cu molecule MHC I sau II. Ag-nele endogene sunt procesate in
Gitosol si prezentate pe membran’ In cupa moleculelor MHC 1; Ag-nele exogene sunt procesate in
calea endociticS si prezentate pe membran’ in cupa moleculelor MHC II, infelegerea acestor
fenomene a apirut ca urmare a studierli iziologiei celulare, a manierei in care proteinele normale
sau anormale se miscé in interiorul celule.
Antigene endogene - Calea citosolics
Calea prin care antigenele endogene sunt degradate tn vederea prezentirii in cupa MHC I este in
fapt aceeasi utiizat de cétre celul& pentru turn-over-ul normal al proteinelor celulare. in celulele
eukeriote, nivelul de proteine este reglat foarte atent. Fiecare protein’ produsé va fi de asemenea
degradata intr-un anumit ritm, m&surat prin ceea ce denumim half-life (perioada de injumatatire).
Unele proteine, cum ar fi factor de transcript, ciclinele, anumite enzime metabolice, au perioade
de injumatatire foarte scurte. Proteinele care nu s-au_pliat complet, moleculele incomplete,
anormale sunt, de asemenea, degradate foarte repede. Toate aceste proteine intracelulare sunt
degradate rapid in peptide scurte cu ajutorul unui sistem proteolitic citosolic prezent in toate
celulele. Cu ajutorul unei enzime, proteinelor destinate proteolizei li se ataseaz covalent la
gruparile NH, ale catenelor laterale end Polimeri ale unui mic peptid (76 aa), denumit
" Astizi existi insii dovezi experimentale care atest existenja unor clone atipice, eross-funcfionale: linii de
celule T citotoxice CD4+ MHC Il restrictate gi linii de celule T helper CD8+ MHC I restrietate, ubiquitina. Se crede c& enzimele de ubiquitinare sunt Capabile s& identifice 0 serie de modificsri
post-translationale, cum ar fi fosforiliri, defosforilar, glicozilér.
Conjugatele protein’-poli-ubiquitina pot fi astfel degradate cu ajutorul unui organit non-lizozomal,
cu functie de proteaz’ multifunctional, denumit proteazom. Proteasomii sunt complexe de cca 700
kDa, formate din multiple subunitéti, care posed& activitati catalitice multiple. Exist® 2 tipuri de
proteasomi: ,house-keeping” sau standard (datorit& prezentei sale in orice celulé si datorits
functiei sale) $i imunoproteasomi. Ambele tipuri de proteasomi au in mijlocul lor un gmiez” comun
(denumit si 208).
jewels aa
NH "
aoa
sal FI Na
oS ie arm AL
ae eT
297%
4 =
wa 246%
“COOH ==
Pc agi pan
Acesta este alcstuit ca o particulé cilindricS format’ din patru unitati inelare, delimiténd un canal
intern cu un diametru de 10-50 A. Inelele de la baz si de la varf, sunt compuse din cate 7
subunitati tip a, in timp ce inelele din mijloc sunt compuse din c&te 7 subunitati B. Aceste
subunitati sunt codate de gene distincte si au secvente de aa distincte, Subunitatile a ale
proteasomului mentin forma miezului, in timp 3 dintre subunitatile B (B1, B2 si B5) reprezint’
componentele catalitice active. Subunitatile 6 sunt structurate astfel incdt ‘situsurile active
enzimatic sunt situate la fata interna a cilindrului. Proteasomul poate cliva legaturi peptidice dintre
2 sau 3 combinatii de aa (consensus peptide motifs) in cadrul unui proces ATP-dependent, iar
degradarea complexelor proteind-ubiquitin’ se produce in interiorul proteasomului, prevenindu-se
astfel liza altor proteine in interiorul citoplasmei.
Proteazomul standard (denumit si 26S) este format din proteazomul 20S, la care se adaug’ 2 copii
ale structurii denumite ,complex reglator 19S", Acesta contine aproximativ 20 de proteine diferite,
incusiv 6 ATPaze (implicate in recunoasterea ubiquitinei) si enzime implicate in desfacerea
(unfolding) si translocarea proteinelor. Peptidele care rezult& prin actiunea proteazomului standard
variaz& in lungime intre 3-22 aa, un procent de cca. 20% dintre peptidele rezultate avand o medic
de 8-10 aa, adecvat cupei MHC’.
Dovezile experimentale araté c& si sistemul imun utilizeaz8 aceast& cale de degradare a proteinelor
antigenice pentru a produce peptide mici destinate prezentérii in MHC I. Expunerea celulelor la
itokine pro-inflamatorii precum IFNy si TNF pare s8 modifice proteazomul. Cele 3 unit&tisitusuri
catalitice B ale proteazomului standard sunt inlocuite de subunitatile LMP2 si LMP7 (codate de
genele situate in complexul MHC) si MECL-1 (codatd in afara complexului MHC). Unitatea reglatorie
19S a proteazomului standard este fnlocuit’ cu un complex reglator distinct (11S sau PA28), care se dovedeste esential pentru incorporarea LMP-2, LMP-7 si MECL-1. Faptul c& si expresia acestor
Unit&ti este stimulat& de IFNy si TNF arat& c& in timpul unui rspuns imun impotriva unui patogen
este favorizat asamblarea imunoproteazomilor. Astfel de proteazomi sunt capabill s8 hidrolizeze
legiturile peptidice consecutive reziduurilor bazice si/sau hidrofobe, dar ubiquitinarea proteinelor
nu _mai este necesar’. Nu intémplator, peptidele care se leag’ la MHC I se termin& aproape
exclusiv cu reziduuri hidrofobice sau bazice. Deoarece proteazomil imuni cliveaz8 preferential
anumite secvente, aceasta ajutd la selectarea peptidelor care vor fi incarcate in flecare alel& MHC I.
*Proteazomul imun este capabil sa cliveze proteine nou sintetizate, unele inainte ca translatia s& se
fi incheiat.
CLASS II REGION CLASSI REGION |
ae
° 0 | 00 00 | 81000
CLASS I REGION
ee SEE RTO oun vex
i
1200 1400 | 1000 | 19002000 | 002400
CLASSI REGION
i Binted
40a a0 28003000200 M0600 hk
Peptidele rezultate ca urmare a actiunii proteasomului trebuie ins’ transportate in reticulul
endoplasmatic, acolo unde moleculele MHC sunt asamblate. Experimentele lui Townsend au
demonstrat rolul critic al peptidului pentru stabilizarea moleculelor de MHC I si astfel pentru
exprimarea ei pe suprafata celul
Transportul peptidelor in RER este asigurat de TAP (transporters associated with antigen
processing), un heterodimer format din TAP 1 si TAP 2. in plus fat& de multiplele lor segmente
transmembranare, fiecare din cele dou prezinté un domeniu hidrofobic, despre care se crede ci
strébate membrana si p&trunde in lumenul RER si un domeniu citosolic care leag& ATP-ul. TAP 1 si
2 apartin unei famili de molecule (ATP-binding cassete proteins) gasite in membrana multor celule
(inclusiv bacterii) si mediaz8 transportul ATP-depedent de aa, zaharur, oni, peptide.
Astfel, peptidele generate in citosol de c&tre proteazom sunt translocate de c&tre TAP in RER printr-
lun proces care necesitd hidroliza ATP. TAP prezint& cea mai mare afinitate pentru peptide formate
din 8-13 aa, ceea ce reprezinté de altfel si lungimea optim a peptidului care ar putea fi prezentat de cltre MHC I. De asemenea, TAP pare s& favorizeze peptide cu aa carboxi-terminali bazici sau
hidrofobi, ancorele preferate ale MHC T2,
Peptidele rezultate din procesare si care trebuie transportate in reticul nu se gsesc tns& libere in
citosol, ci sunt chaperonate de cdtre proteine de soc termic hsp70, fsp90 si hspii0. Proteinele de
50¢ termic sunt inalt conservate in toate organismele si reprezinté un subgrup dintr-un grup mai
larg denumit ,proteine de stress”. Expresia hsp creste dramatic in celule ca urmare a strese-ulu,
cum ar fi cresterea bruscé a temperaturi, transformarea malignd sau raspunsul inflamator. fn
contextul prezentiriiantigenice, hsp70, hsp80 si hsp110 transport peptidele de la. nivelul
proteazomului c&tre partea citosdlic& @ TAP, in timp ce molecule chaperon rezidente in ER (p96,
91170, BIP) preiau peptidele transportate si le leag’ la partes din ER a TAP. Transferul de lo
roteasom la TAP nu necesits energie, dar transportul peptidelor in ER se face cu consum
energetic, S-a estimat c& TAP poate transloca mai mult de 20 000 de peptide/min/celuld si astfel
furnizeaz’ suficiente peptide moleculelor MHC T nascente, care sunt produse la o rati de. 10-
100/min.
Genele TAP 1 si TAP 2 sunt adjacente celor care codea28 pentru LMP 2 si 7, in cadrul complexului
genic MHC. At&t genele TAP cdt si LMP sunt polimorfice (prezinté 0 serie de’varlante alelice), Ceca
ce ar putea explica, printre altele, susceptibiltatea diferitS a unor indiviai de a raspunde difertt fata
de diferite antigene endogene.
ae ——
oe A an
*
‘andar proteasome ae aaa
Ca si alte proteine, lanturile a si f2 microglobulina ale MHC I sunt sintetizate la nivel ribozomal (in
polisomii situati de-a lungul membranei RER) si apoi translocate in reticul. Molecula complet de
MHC I necesita nu doar aceste lanturi, pliate si asamblate corect, ci si prezenta peptidului din cupa.
Asamblarea acestor componente intr-o molecul8 stabil8, care s8 poaté pardsi RER, are loc in céteva
etape care implica participarea unor chaperoni moleculari, care vor facllita plierea polipeptidelor.
Primul astfel de chaperon care intra in actiune este calnexina, 0 proteina de 88 de kDa, rezident al
membranei reticululul endoplasmatic. Cainexina se asociaz8 cu grupurile glicozil ale lanturilor «
libere, promovand plierea acestuia si formarea legaturilor disulfidice. Totodat’, calnexina
Moleculele TAP au ,preferinje” dpdv al anumitortipuri de aa, la nivelul anumitor pozitii. Unele dintre aceste
preferine sunt specifice specie Astfel, TAP de soarece se leagi la peptide cu reziduuri aromatice sau aliftice la
capatul C terminal coordoneazé asocierea lantului 8,uG (care este sintetizat si exprimat in mod sincron cu lantul a).
La om, cénd lantul 2 microglobulina se leaga la lantul a, calnexina este eliberat& si Inlocult cu un
al doilea chaperon, calreticulina (un omolog solubil al calnexinei). fn plus fat de acesti chaperoni,
molecula MHC I este asociat& cu 0 oxidoreductaza thiol-dependent numitS Erp57 (endoplasmic
reticulum protein 57), care catalizeaza formarea si desfacerea legiturilor disulfidice, O alti
molecul denumit tapasin& (TAP-associated protein), va fi de asemenea asociat acestui complex.
Tapasina este 0 glicoproteiné transmembranari. de 48 kDa, membré a superfamili
imunoglobulinelor, bogaté in prolin’. Domeniul transmembranar hidrofobic contine un reziduu de
lizin& care interactioneaz& cu transportorul TAP. Ca si in cazul altor gene ce codeaz’ pentru
molecule implicate in procesarea antigenului, expresia genei pentru tapasin’® poate fi indus’ de
tre IFNy. De vreme ce moleculele de tapasiné prezinté situsuri de legare distincte pentru lantul a
al MHC gi TAP, se crede c& tapasina functioneaz’ ca o punte intre MHC si TAP, ajutand la
stabilizarea moleculei MHC I intr-o conformatie adecvat8 pentru inc&rcarea unui peptid*. Asocierea
fizicé a heterodimerului format din lantul a si 62 microglobulin’ cu proteina TAP faciliteazS
capturarea peptidului inainte ca acesta sa fie expus mediului din interiorul RER. Peptidele care nu
sunt capturate astfel de c&tre MHC I sunt rapid degradate. Un heterodimer TAP este legat de 4
molecule de tapasind (si astfel la 4 molecule MHC I, complexate cu calreticulin’ si Erp57), cea ce
face s& creascé sansa ca peptidul sé poat fi legat macar la cupa unei molecule MHC I. Tapasina ar
mai putea avea rolul de a retine in reticul acele molecule MHC I care au fost incércate incorect sau
suboptimal
Consecint a leg&rii peptidului, MHC I devine stabil8 si se poate disocia de chaperoni, poate
RER si, via complexul Golgi, se indreaptd spre suprafata celular’.
din
Antigene exogene ~ Calea endocitic’
‘APC ~ celule prezentatoare de antigen: in aceasta categorie functional sunt Incluse celule diverse,
aparent foarte diferite intre ele. Caracteristica lor comun& este aceea c& prezintS pe suprafata lor
molecula MHC II. Implicit, aceste celule sunt capabile s& proceseze Ag-nul pe calea endocitics, s&-1
prezinte limfocitelor Th, dar, mai mult decat atat, ele trebuie, de asemenea, s& fie capabile s&
furnizeze acestor limfocite si un semnal denumit co-stimulator. Doar un numar limitat de celule pot
functiona ca celule prezentatoare de antigen (APC) profesioniste, datorit expresiei de MHC II si de
molecule co-stimulatorii, celule care sunt astfel capabile s8 activeze eficient limfocitele Th. Celulele
Prezentatoare de antigen profesioniste includ celulele dendritice (DC), limfocitele B si
Monocitele/macrofagele. Aceste celule diferd intre ele din punct de vedere al mecanismulul de
Preluare @ Ag-nului, al expresiei constitutive de MHC II si al activitatil co-stimulatorii. O serie de
alte celule pot fi stimulate astfel incét s& exprime tranzitoriu MHC II, de obicei in cursul unui
raspuns inflamator: fibroblaste dermice, celule gliale (SNC), celule’pancreatice beta, celule
epiteliale timice, celule epiteliale tiroidiene, dar si alte celule epiteliale, celule endoteliale sau
mezenchimale. Aceste celule sunt capabile s& actioneze ca APC-uri neprofesioniste, pentru o
Perioada limitat’ de timp; incapacitatea lor de a oferi semnale co-stimulatoare face ca rolul acestor
celule in activarea limfocitelor T s& fie limitat.
Celulele dendritice (DC) reprezinta principalele celule prezentatoare de antigen (APC) pentru
limfocitele T. DC sunt capabile sa induca insa nu numai activarea limfocitara ci si toleranta. Chiar
daca reprezinta 0 populatie de celule relativ putin numeroasa, DC reprezinta, in fapt, 0 populatie
foarte heterogena. O prima clasificare le imparte in doua grupuri mari: conventionale si
plasmacitoide. Cele conventionale pot fi fie rezidente, fle migratoril, DC rezidente sunt intalnite in
Ganglionii limfatici, splina si timus. Cand nu sunt activate, aceste DC, (denumite si DC
conventionale sau interdigitate) sunt imature si pot fi impartite, la randul lor, in 2 subgrupuri:
A. derivate din snge (splina nu are vase limfatice si receptloneaz’ doar astfel de DC)
a) CD8+ (preponderent dimerul aa) si lectina DEC205+): odat& stimulate, produc cantit&ti
crescute de IL-12, induc diferentierea de limfocite Thi si determina proliferarea limfocitelor Tc
b) CD4+: se gasesc in special in zona marginalé a splinei.
¢) CD4- CDB-: se gsesc mai ales in ggl.
8. derivate din tesut (care sunt prezente in ganglionli limfatici si alte organe limfoide
secundare si timus):
* Gena pentru tapasina umana este localizata in afara complexului MHC uman, dar doar la 500 de kb de genele
care codeazit pentru TAP,
“ Funofia tapasinei este similard celei a moleculei HLA-DM, a) celule Langerhans (LC): se g&sesc in epiderm; contin granule Birbeck (tubuli citoplasmatici
cu aspect striat, legati de membrana plasmaticé, care contin lectine ce pot functiona in
procesul de endocitoza).
b) DC interstitiale: care se gisesc in aproape toate tesuturile periferice non-limfoide.
= DC timice joaca un rol important in procesele de selectie
- DC plasmacitoide: exprim’ 6220 (marker de celulé B), au continut crescut de RE,
exprim8 CD4 si/sau CD8, IL-3R. Sunt localizate preferential in snge si ganglionii limfatici.
sunt importante pentru raspunsurile antivirale, deoarece sunt capabile sa recunoasca ADN-
ul sau ARN-ul viral prin intermediul TLR 7'si TLR9. Dupa activare, DC plasmacitoide
prezinta Ag-nul si produc cantitati importante de IFN I (IFNa si IFNB).
*La om, DC conventionale derivate din sange si din tesuturi sunt denumite celule DC1, iar cele
plasmacitoide sunt denumite DC2.
Ll Nt
THieb ease ara
Cont tdeonce suns Regus Taeance ‘Pecipeatces
De asemenea, DC pot fi imprtite in DC mature si imature. Precursorii diferitelor subseturi
migreaz& in sange si insémanteazé tesuturi limfoide si non-limfoide. \ Pete Paani antics aa Fapitgian oC
cna
ip Gsarcnin oy Paheqan ia ar Mecmtccadcic Dy LFS Ave
DC imature sintetizeaz’ MHC I si o parte este transportaté la suprafata celular, dar aceste
molecule sunt apoi rapid internalizate si intoarse in compartimentul intracelular. Majoritatea
moleculelor MHC II sintetizate sunt directionate c&tre endolizozomi si retinute in sistemul endocitc.
Desi num@rul de molecule MHC II prezente pe suprafata este mic, in schimb exist 0 multime de
receptori responsabili pentru procesul de endocitozé.
Unii dintre acesti receptori nu vor mai fi reciclati dup’ procesul de endocitoz& (FcyR 11), altii vor
elibera antigenul la pH-ul acid din compartimentul endosomal si vor avea posibilitatea de a se
itoarce intacti pe suprafata celulard (receptorul pentru manoz)..
DC mature.
© proprietate cheie a DC este capacitatea lor de a migra, proces controlat de un ansamblu de
receptori pentru citokine si molecule de adeziune. Prin intermediul unor molecule ca E-cadherin,
DC imature reactioneaz’ cu diverse celule din tesuturi non-limfoide si astfel DC imature au o
distributie foarte larga. De aici, pot rispunde rapid la chemokine si migreaz& la situsul infectiei sau
inflamatiel, unde vor prelua antigenul. Produsi virali, bacterieni si citokine vor determina DC
imature s& inceap’ procesul de maturare. Chiar si moleculele MHC II contribuie la procesul de
semnalizare.
Celulele dendritice astfel incarcate vor migra ulterior din tesuturile non-limfoide si vor pltrunde in
circulatia sanguina sau limfaticé, indreptandu-se c&tre splin& si ganglioni. Subpopulatille de DC
Imature localizate strategic sub stratul epitelial intestinal captureaza antigenul, iar DC mature il vor
transporta apoi ctre placile Peyer sau ganglionii mezenterici.
Contactul cu celulele apoptotice nu poate induce maturarea DC, spre deosebire de contactul cu
celulele necrotice. Astfel, tipul de moarte celulara asociata cu dezvoltarea normal nu produce un
raspuns imun, in timp ce un alt tip de moarte celular justific’ acest rspuns. In cazul celulelor
tumorale, acestea elibereaz3 cantitati importante de proteine de soc termic, a cSror expresie este
indus& sub influenta stress-ului
Odat stabilite in localizarile lor limfoide, DC continu’ s& se matureze, pierzandu-si capacitatea de
a mai endocita, dar castig capacitatea de a stimula limfocitele Th. Se produce o sc&dere a
internalizérii moleculelor MHC II si o modificare a traficului intracelular al moleculelor MHC Il, ceea
ce conduce la 0 crestere a expresiei MHC II de suprafata de 5-20 de ori
DC mature sunt cele mai eficiente in activarea celulelor T naive din urmatoarele motive:
- expresie crescuta de molecule MHC II
- _ exprim& DC-SIGN (DC-specific ICAM-3 grabbing non-integrin), care recunoaste reziduurile
de manoz& si se crede c& promoveaz’ adeziunea initial cu limfocitele Th naive
- exprim& nivele foarte scazute de acid sialic, ceea ce conduce la sciderea fortelor de
respingere naturale dintre celule
+ expresie crescut de molecule de adeziune
-__expresie de molecule co-stimulatorii, cum ar fi 87-2 si CD40L
Odatii ce se realizeazé activarea limfocitelor T, DC vor mal juca un rol si in diferentierea ulterioar’
a acestora. Interactiunea cu DC1 conduce la diferentierea in efectori de tip Thi produciitor de IFNy
i IL-2. Interactiunea cu DC2 va conduce la diferentierea in efectori de tip Th2, producator de IL-4
si IL-10. Dogma acceptata pana in prezent este aceea ca DC imature induc toleranta si doar DC mature sunt
capabile sa determine activarea limfocitelor T naive, Exista totusi celule DC tolerogenice (TolDC)
mature, celule care prezinta Ag-nul si care migreaza catre organele limfoide. ToIDC includ deci
Celle imature, celulerezistente la maturare sau celule activate.
DC pot prezenta Ag-nul limfocitelor T in trei modalitati diferite: direct, indirect si semi-direct.
Calea directa implica ca DC ale donatorului sa prezinte peptide ale donatorului asaciate cu molecule
MHC ale donatorului. Acest tip de prezentare conduce la rejetul acut.
Calea indirecta implica prezentarea de Ag ale donatorului de catre molecule MHC ale primitorului si
pare sa fie responsabila de rejetul cronic.
Calea semi-directa implica prezentarea de catre DC ale primitorului de molecule MHC ale
donatorului.
Monocitele/Macrofagele trebuie inti activate prin fagocitoza microorganismelor inainte s8 poat’
exprima MHC II sau molecule co-stimulatoril. Macrofagele actioneaz’ ca APC-uri mai degraba
pentru celulele T efector (activate) sau cu memorie. Limfocitele Th activate secret IFNy, care
activeazi macrofagele si determina cresterea expresiei de MHC II, inclusiv pe macrofagele si DC
din vecinatate.
Limfocitele B exprima MHC II in mod constitutiv, dar trebuie intai activate pentru a putea exprima
si moleculele co-stimulatorli. Reprezinté un APC foarte interesant si eficient, deoarece va
Fecunoaste si internaliza antigenul cu ajutorul BCR, chiar si cand antigenul ‘se gaseste in
concentratii foarte mici (de 100-10 000 de ori mai scdzute decat cele necesare pentru activarea
receptorilor endocitici). Limfocitele B cu memorie exprima o cantitate mai mare de molecule co-
stimulatorii decat cele naive si sunt capabile sa determine o activare eficienta a limfocitelor T.
Limfocitele B nu servesc ca APC-uri in raspunsurile imune umorale primare.
Odaté ce un Ag este internalizat, acesta va fi degradat in peptide Ia nivelul compartimentelor ce
apartin c&li endocitice de procesare. Calea endocttic’ pare s& Implice trei compartimente cu pH
progresiv tot mai acidic:
1. endozomii precoce (early endosomes), cu un pH de 6.0 - 6.5,
2. endozomii tardivi (late endosomes) sau endolizozomi, cu un pH de 5.0 - 6.0
3. lizozomi, cu un pH de 4.5 - 5.0
‘Ag-nul internalizat se misc de la nivelul endosomilor precoce catre cei tardivi si, in final, c&tre
lisosomi, intdlnind in acest fel enzime hidrolitice si un pH din ce in ce mai scizut in fiecare
compartiment.
Lizozomil, de exemplu, contin o colectie unic’ de mai mult de 40 de hidrolaze acid-dependente,
inclusiv ‘proteaze, nucleaze, glicozidaze, lipaze, fosfolipaze si fosfataze. In _interiorul
compartimentelor c&li endocitice, Ag-nul este degradat in oligopeptide de circa 13-18 reziduuri,
care sunt ideale ca lungime pentru cupa MHC II. Deoarece enzimele hidrolitice au 0 activitate
optims la un pH sc&zut, procesarea antigenului poate fi impiedicat& de orice agent chimic care
reste pH-ul acestor compartimente (cloroquina) sau de inhibitori de proteaze (leupeptina).
Actiunea acestor enzime este favorizata prin desfacerea legaturilor disulfidice ale moleculelor de Ag
cu ajutorul GILT (IFNy-inducible lysosomal thiol reductase), 0 enzima lizozomala care isi pastreaza
activitatea sila un pH scazut. Sex
~|-®
—
a
y
Nu se stie cu exactitate de ce proteinele nu sunt degradate pana la nivel de aa, probabil pentru c&
fie c8 vor fi incarcate in cupa MHC, fie, pur si simplu, sunt mai rezistente.
Citokinele din micromediu pot avea o actiune reglatorie asupra pH-ului compartimentului lizozomal
si astfel asupra actiunii enzimelor, dupa cum si metoda de capturare a antigenului (receptor pentru
manoza, receptor Fc, BCR, macropinocitoza, fagocitoza) poate influenta localizarea si progresia
peptidelor antigenice.
Mecanismul prin care un Ag se misc de la un compartiment la altul n-a fost inc demonstrat cu
claritate, exist&nd sugestii potrivit cBrora lizozomil precoce se misc’ spre interior pentru a deveni
endozomi tardivi si apoi lizozomi, in timp ce altii au sugerat existenta unor mici vezicule care s&
transporte proteinele de la un compartiment al complexului Golgi la _altul. Eventual,
compartimentele endocitice, sau portiuni ale acestora, se intorc la periferia celulel, acolo unde
fuzioneazé cu membrana plasmatic’, in aceast manierd putnd fi reciclati receptorii celular.
35-40
Huaoee
3 _
aw 35-40
no~ 122
eon
anigen Hunore
Processed pepudes
Lanturile «si fale MHC TI, sintetizate la nivel ribosomal si introduse apoi in reticul, par s8 alba si
ele nevoie initial de calnexin8, un chaperon care s& le protejeze cat timp aceste lanturi s8 se poata
plia si s& poat forma cupa. De vreme ce APC-urile exprima atét MHC I cat si MHC II, trebuie si
existe un mecanism care s& prevind inc&rcarea aceluiasi set de peptide antigenice de catre MHC TI
a si moleculele MHC 1, Acest mecanism este reprezentat de fapt de un lant, denumit I/ (CD74)
(invariant), care ocup3 cupa MHC II, prevenind inc&rcarea peptidelor derivate din citosol si
transportate de cdtre TAP. Trei perechi de molecule a si se asociaz cu un trimer Ii preasamblat.
Totodaté, lantul li actioneaz’ si ca un chaperon, p&rdnd s& fie implicat si in plierea corect’ a
lanturilor a $1 B, lesirea moleculei din RER si orientarea consecutivé a MHC II din reteaua trans~ 10
Golgi c&tre calea endocitics de procesare (in compartimentul numit MIIC, MHC class I
compartments), ca urmare a existentei unor seminale de sortare la nivelul cozii citoplasmatice.
ie NCH a gi
in cadrul c&ii endocitice, complexele se migc& de la nivelul endosomilor precoce, la nivelul celor
tardivi si apoi catre lisosomi. Pe m&sura ce activitatea proteoliticS creste, lantul Ii este in cele din
urma degradat, iar in cup& nu mai rimane decét un peptid scurt denumit CLIP (class II ~
associated invariant chain peptide). CLIP ocupa fizic cupa, ceea ce va preveni o legare prematur’ a
vreunui peptid Ag-nic, dar si degradarea MHC II.
rie
Micra de pe eee fh ep in RE, ids ape W
© moleculé MHC II non-clasic’, HLA-DM, joacd un rol foarte important in inl&turarea CLIP,
catalizand schimbul dintre CLIP si un peptid antigenic. Reactia dintre HLA-DM si CLIP poate fi
inhibat& de prezenta HLA-DO (exprimat doar In celulele B si in celulele epiteliale timice), care se
leaga la HLA-DM si blocheaza astfel schimbul.
Initial s-a crezut ca data fiind invaribilitatea lantului Ii, legarea CLIP la cupa MHC II nu se facea
‘intr-o maniera stabild si tocmai aceasta instabilitate era cea care facilita inlocuirea sa cu un alt
peptid. Astzi, ca urmare a izolérii complexulul HLA-DR3 - CLIP dintr-o linie celular& incapabil3 sé
‘exprime HLA-DM, stim c& legarea CLIP se face in aceeasi manier ca si un peptid Ag-nic adevarat.
Ca si in cazul MHC I, prezenta unui peptid in cupa MHC II se dovedeste imperios necesaré pentru
stabilitatea moleculel. Odat& peptidul legat, complexul este transportat la suprafata celulel, acolo
unde pH-ul Sneutru permite obtinerea unei forme compacte, stabile. Peptidul este legat atat de
puternic incat, in conditii fiziologice, peptidul Ag-nic nu mai poate fi inlocuit.
Prezentare incrucisata
Exista 0 serie de exceptii de la regulile prezentate anterior.
- Celule prezentatoare de antigen neinfectate pot achizitiona antigene virale prin
internalizarea de debris-uri provenite din celule care au murit prin necroza sau prin
apoptoza, cea ce inseamna ca unele proteinele virale sunt capabile fizic sa traverseze de
la celula catre un APC. Ulterior, APC-ul va prezenta acest Ag in cupa sa MHC TI, ca si cum
ar fi fost procesat chiar in interiorul acestui APC si va amorsa un raspuns CTL CD8+
Impotriva antigenului respectiv, fenomen denumit
You might also like
- The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good LifeFrom EverandThe Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good LifeRating: 4 out of 5 stars4/5 (5814)
- The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You AreFrom EverandThe Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You AreRating: 4 out of 5 stars4/5 (1092)
- Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On ItFrom EverandNever Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On ItRating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (845)
- Grit: The Power of Passion and PerseveranceFrom EverandGrit: The Power of Passion and PerseveranceRating: 4 out of 5 stars4/5 (590)
- Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space RaceFrom EverandHidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space RaceRating: 4 out of 5 stars4/5 (897)
- Shoe Dog: A Memoir by the Creator of NikeFrom EverandShoe Dog: A Memoir by the Creator of NikeRating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (540)
- The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy AnswersFrom EverandThe Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy AnswersRating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (348)
- Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic FutureFrom EverandElon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic FutureRating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (474)
- Her Body and Other Parties: StoriesFrom EverandHer Body and Other Parties: StoriesRating: 4 out of 5 stars4/5 (822)
- The Emperor of All Maladies: A Biography of CancerFrom EverandThe Emperor of All Maladies: A Biography of CancerRating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (271)
- The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)From EverandThe Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)Rating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (122)
- The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy LivingFrom EverandThe Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy LivingRating: 3.5 out of 5 stars3.5/5 (401)
- The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first CenturyFrom EverandThe World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first CenturyRating: 3.5 out of 5 stars3.5/5 (2259)
- Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New AmericaFrom EverandDevil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New AmericaRating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (266)
- The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)From EverandThe Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)Rating: 4 out of 5 stars4/5 (98)
- A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True StoryFrom EverandA Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True StoryRating: 3.5 out of 5 stars3.5/5 (231)
- Team of Rivals: The Political Genius of Abraham LincolnFrom EverandTeam of Rivals: The Political Genius of Abraham LincolnRating: 4.5 out of 5 stars4.5/5 (234)
- On Fire: The (Burning) Case for a Green New DealFrom EverandOn Fire: The (Burning) Case for a Green New DealRating: 4 out of 5 stars4/5 (74)
- Actualitati in Semio Resp Si Cardiovasc Mitu 2011Document347 pagesActualitati in Semio Resp Si Cardiovasc Mitu 2011Anca Hrituleac67% (3)
- The Unwinding: An Inner History of the New AmericaFrom EverandThe Unwinding: An Inner History of the New AmericaRating: 4 out of 5 stars4/5 (45)
- Curs 6 PDFDocument16 pagesCurs 6 PDFDavid ChiritaNo ratings yet
- Curs 7 PDFDocument12 pagesCurs 7 PDFDavid ChiritaNo ratings yet
- Curs Semiologie 2Document91 pagesCurs Semiologie 2icolbanNo ratings yet
- Etilism Cronic - Chiriță David, Ilie-Constantinescu Alexandru, Ipatov Antonie, Sukkar Shady PDFDocument3 pagesEtilism Cronic - Chiriță David, Ilie-Constantinescu Alexandru, Ipatov Antonie, Sukkar Shady PDFDavid ChiritaNo ratings yet
- Calin (File Din Poveste) - Cele 3 PartiDocument3 pagesCalin (File Din Poveste) - Cele 3 PartiDavid Chirita0% (1)
