‘Superantigene Superantigenele sunt proteine care se leaga simultan: 1) la nivelul unor situsuri constante, situate in afara ‘cupei MHC Il, fara sa fie nevoie de o procesere a entigenului si 2) la nivelul unor CDR2 ale unor anumite lanturi TCRB. Regiuniea CDR2 este 0 regiune care, in cazul unel legaturi conventionale MHC-peptid, nu se leaga la MHC. Superantigenele realizeaza deci o legatura intre TCR-ul de pe un anumit limfocit T si molecula MHC TT de pe suprafata unui APC, legatura care ignora practic peptidul prezentat de MHC. Cu toate acestea, legatura este Suficient de puternica pentru a declansa semnalizarea intracelulara, responsabile pentru selectia negativa in ‘mus sau activarea in periferie. Pana in prezent, aceste interactiuni au putut fl observate numai intre moleculele MHC II si anumite TCRB ce contin segmente genice VB particulare. Denumirea de superantigen vine se sublinieze faptul ca un numar mare de limfocite T (intre 5 si 20%)’, care folosesc aceste segmente genice VB (in timp ce clonele de limfocite T care ‘AU contin aceste segmente genice nu vor fl activate), sunt activate ne-specific simultan. Ca urmare, RI care rezulta are 0 amplitudine foarte mare. Superantigenele sunt astfel mitogeni dependenti de MHC II (a) Exogenous (b) Endogenous superantigen superantigen. Ty cell Ty cell TCR TCR Peptide for Yp Vp which TCR Superantigen Superantigen is not Class I] MHC B specific “ e Class Il MHC Activarea limfocitelor Th va determina eliberarea unei cantitatiuriase de citokine pro-inflamatorii, cum ar fi IL-1 Si TNF, ceea ce poate conduce la aparitia socului toxico-septic. Pe de alta parte, concentrati foarte mari de superantigen, care determina o semnalizare intensa, pot conduce mai degraba la apoptoza limfocitelor T decat la activare, Superantigenele pot fi exogene (produsi ai unor bacteril care se replica) sau endogene (produsi ai unor virusuri integrate), ‘Superantigenele exogene includ toxine produse de bacterii Gram pozitive, cum ar fi enterotoxina produse de diverse specil de Staphylococcus (toxiinfectialimentare), exotoxina piogenica a unor specii de Streptococcus (febra reumatoida), sau exotoxinele sindromulul soculul toxic (produse atat de Staphylococcus cat si de Streptococcus), care determina o afectiune potential letala, Boala Crohn este asociata cu superantigenul SAG 12, care seamana cu un factor activator el transcriptiei ‘anumitor gene bacteriene ale florei bacteriene normale. SAG 12 activeaza un subset de limfocite T care Utlizeaza VBS si se speculeaza ca aceste limfocite T stimulate sunt cele care contribuie la patogeneza boli Superantigenele endogene sunt proteine codate de gene prezente in genomul uman, cum ar fi genele retrovirale. Unul dintre primele astfel de superantigene evidentiate a fost cel produs de anumite gene ale MMTV (mouse mammary tumor virus). "Tn cursul unui raspuns imun normal, sunt activate aproximativ 0,001% dintre clonele de limfocite T. Pt DFTABLE 10-4 EXOGENOUS SUPERANTIGENS AND THEIR V, SPECIFICITY W sectichy supermigen Disease” Mouse Hunn Staphylococcal enterotoxin SEA Food poisoning SEB. Food poisoning SECT Food poisoning SEC2 Food poisoning SEC3 Food poisoning SED Food poisoning SEE Food poisoning ‘Toxieshock-syndrome toxin (TST!) Texic-shock syndrome 15,16 Esfolltive- dermatitis toxin (ExFT) Scalded-skin syndrome 10,11. 15, Mycoplasma-arthitids supernatant (MAS) Arthritis, shock 681-83 nd Streptococcal pyrogenic exotoxins (SPE-A, B,C D) Rheumatic fever shock nd nd “Dieia a fo asin Py Tacs at podace he weed eae Antigene T independente (Ti) ‘Antigenele T independente nu necesita contactul dintre limfocitele Th si limfocitele B pentru a induce activarea ‘acestora din urma. Raspunsul limfocitelor B fata de aceste antigene este astfel rapid. In schimb, fata de aceste antigene, nu apar RI secundare, chiar in cazul unor expuneri repetate, ci doar raspunsuri imune de tip primar, cu Secretie de IgM. Comutarea de clasa practic nu apare!, dupa cum nu vor ‘apare nici centri germinal si nici diferentierea in celule cu memorie. Exista totodata dovezi ca 0 serie de antigene T independente au potentialul de a stimula direct celulele NK, dar sialte celule precum macrofagele si mastocitele, conducand la secretia de citokine. ‘Antigenele T independente pot fl impartite in doua categori: tip 1 si tip 2, avand caracteristic diferite. Daca raspunsul limfocitelor B fata de Ag-nele Ti-1 pot apare in conditi de completa absenta a contactului cu Th si a ‘itokinelor, raspunsul fata de Ti-2, desi nu necesita contact intercelular, necesita totus! ajutor din partea unul ‘set de citokine, produse de catre celulele din micromediul inconjurator. ai venga tee Takeo saute ta und Tetbalp + : : Aegan eps : ‘ ‘ieseaeta ictal 2 3 ional as neve : ind Sedma Bose 4 ‘ z aaa : : = sin rs i i va aaa oom toe ne paseo af: “te Poseesfinannsseny pereteS ce ea ase a acca cae eke Yea areata pt joer In cazuri foarte rare, comutarea de clasa poate apare ca urmare a generarii de citokine adecvate in micromediul de reactie de catre alte celule decatlimfocitele T.Antigenele Ti-1 La concentratiicrescute, aceste antigene se comporata ca activatori policionali ai limfocitelor 8, stimulandu-le Indiferent de specifcitatea acestora. Deoarece activarea limfocitelor 8 conduce la proliferare, antigenele Ti-1 sunt considerate mitogen’ ai acestor celule, cea ce implica feptul ca se leaga la limfocitele B eltundeva decat la BCR. Unele antigene T1-1 se leaga la un receptor diferit, asa cum e cazul LPS care se ataseaza la complexul TLR4/CD14. Totus}, la concentratii mici ale antigenului, se vor activa doar acelelimfocite care il pot recunoaste In mod specific (dec! antigenele nu vor exercita un efect mitogenic). Acest fenomen este insuficient inteles, dar se speculeaza ca ar fi datorat unei competi intre diferitele clone de limfocte B pentru o cantitate limitata de antigen. De asemenea, chiar sila cantitati mici de antigen, activarea ramane complet independenta de ajutorul limfocttelor Th. © alta diferenta importanta fata de antigenele T dependente seu T independente tip 2, este ca antigenele Ti-1 pot activa si limfocitele B imature, ceea ce sustine ideea ca interactiunea dintre acest tip de antigen si limfocitele B este ne-conventionala Antigenele Ti-2 ‘Aceste antigene sunt adesea molecule liniare cu greutate moleculara mare, cu epitopi repetitivi. Deoarece sunt in general dificil de procesat, au tendinta de a persista pe suprafata macrofageler pentru perioade lungi de timp. Ca urmare, Ti-2 actioneaza ca antigene multivalente ce se leaga cu 0 aviditate inalta la receptorii pentru antigen de pe suprafata unui limfocit B, realizand fenomenul de ,legare incrucisata” (cross-linking), in care regiunile Fab ale doua 19 sunt aduse impreuna prin legarea la acelasi antigen. Se crede ca prin intermediul acestui fenomen se ajunge la o stimulare prelungita a limfocitelor B si aceasta suplineste necesitatea unui contact direct cu imfocitele Th. Trebuie subliniat ca, spre deosebire de antigenele Ti-i, antigenele Ti-2 activeaza limfocitele 8 intr-o raniera species, In plus, citokinele intervin in raglarea raspunculul fata de antigenele Ti-2. Chiar daca factori solubili nu sunt produs! de limfocitele Th specifce ci de alte celule (ate limfocite Th, NK, macrofage si chiar limfocite B) , aceste Citokine pot creste magnitudinea raspunsului imun, dupa cum pot determina enumite comutari de clase sau ‘generarea de celule cu memorie. In plus, limfocitele 8 care raspund fata de antigene polizaharidice pot primi un autor si din partea sistemului complement, deoarece glucidele pot activa direct calea alternativa, find generate fragmente C3d, pe care le pot lega receptorii CR2 (CD21) exprimati pe suprafata limfocitelor B mature, Alte antigane T-Independente-tike Unele virusuri contin epitopi care nu se incadreaza in nici una dintre categorille de antigene T independente mentionate mai sus. De exemplu, o glicoproteina de suprafata a VSV (vesicular stomatitis virus) poate genera tun RI in absenta completa a oricarui contact celular, precum si a citokinelor, comportandu-se astfel ca un Ti-1 In schimb, acest antigen nu este un activator policional, chiar si la concentratii crescute, ceea ce caracterizeaza un antigen Ti-2, Eficienta si comportamentul unui astfel de antigen depind de rigiditatea si gradul de repetare al unel anumite structurl in cadrul antigenului respectv.Citokine Proprietsti generale, familii Citokinele sunt factor! solubili produsi de celule, diferiti termen! Istorici flnd utlizati de-a lungul timpulut limfokine ~ pentru factorit solubill produsi de limfocite, monokine ~ pentru factor solubili produsi ce macrofage. Termenul de Interleukine dorea se particularizeze: factor solubili produsi de leucocite, capabili sa actioneze asupra altor leucocite (astazi stim ca aceste citokine au 0 actiune mult mai larga). Chémokinele sunt factori Solubli care afecteaz chemotaxia si/sau comportamentul celular. CCitokinele au o serie de proprietati in comun cu hormenil si factorli de crestere, celelalte molecule importante Pentru comunicere, flind molecule solubile, secretate in cantitati extrem de scazute, capabile sa actioneze si s2- si exercite efectele doar cand se leagé la receptori specific, cu afinitate crescuta. De aceea, pot media efecte biologice la concentratti extrem de scazute. Cu toate acestea, citokinele difera de hormoni si factorll de crestere prin situsul de productie, modalitate de operare si spectrul de influenta. Hormonii sunt indusi de’stimull specifici si sunt sintetizati de catre glande specializate. Ting sa actioneze intr-o ‘maniera endocrina (la distanta si adesea sisternic), dar influenteaza un numar foarte limitat de celule, Factorit de crestere sunt de obicel produsi in mod constitutiv de catre celule individuale (atat leucocite cat si ‘non-leucocite). Multi dintre factorii de crestere (dar nu toti) sunt detectati la nivele semnnifcative in circulate si poate fi influentata o gama larga de celule. Citokinele sunt insa sintetizate sud un control reglator strict, de catre un numar mare de celule diverse (atat hematopoietice cat si non-hematopoletice), lar efectele sunt exercitate in general de o manlera autocrina ~ pe aceeasi celula, sau paracrina = pe celula partener (foarte rar endocrina ~ la distanté In organism). Au ‘capacitatea dea regla intensitatea si durata R.t. prin stimularea/inhibarea: = acbvarl = proliferéri s/sau diferentieri = secretiei de anticorpi/comutri de class + _ regléri secretiei de ate citokine Legarea unei citokine le 0 anumit celulé stimuleaz’ sau amplificé expresia receptorilor pentru citokina respectivl si secretia altorcitokine. Citokinele produse de un numir mic de limfoclte activate de Ag pot influenta activitatea a variate celule Implicate in R.1. Citokinele produse de limfocitele Th pot influenta activitatea limfocitelor B, limfocitelor Tc, NK, Mg, granulocitelor, celulelor stem hematopoietice Citokinele sunt peptide sau glicoproteine cu greutati moleculare foarte mici si cu functi foarte diverse, al caror rol principal este acela de comunicare interceluiara, Din punct de vedere al ciasificarilcitokinelor, acestea pot fi impartite in urmatoarele farili 1. hematopoletine: GM-CSF, G-CSF, IL-2, TL-3, IL-4, IL-5, IL-6, IL-7, Il-11, IL-12, IL-13, 1L-15 2. interferoni: 1FNa, TFNB, TFN; 3. chemokine: IL-8 4. TNE Daca sunt luate in considerare caracteristicile structurale intime, atunci citokinele pot fi impartite in urmatoarele fail us Ny ‘Long chin eh hen 1, 9.20 22, 1-24, 25 In as, thar Ta 120A 1208-29 ate weateas Bite TWF, tTa UB pte not Tore €(6rXC chemokine lymphotactin cc cheehine RANTES, MIP.1B, MCPS, eotaxin (OC cemekine 11h, SOF BLe (03¢ chemeine Factikine ober ee ts on tasCea mai mare familie structurala prezinta o structura proteica care Include 4 a-helix-url scurte, conectate intre le prin peptide liniare simple. Foile B pliate sunt in general absente din structura lor. (ap imterieukin 2 Spre deosebire de acestea, IL-1 si IL-18 formeaza o structura tertiara formata in intregime din 12 foi beta pliate, structura cunoscuta sub numele de f trefoil (trfoi 8). Membrii familiei TNF au o structura de homotrimeri cu o structura de clopot, cunoscuta sub numele de af jelly roll. Membrii familiei TGF eper ca homodimeri legati prin legaturi disulfidice, denumite ,nod de cisteine”. In schimb, chemokinele sunt impartite in functie de aranjarea reziduurilor N terminale de cisteine, Productia si efectele citokinelor pot fi reglate prin mai multe modalitati. Perioada de injumatatire a citokinelor si ' ARN-ulul mesager sunt in general foarte scurte, ceea ce inseamna ca noi procese de transcriptie si translatie Vor trebuie deciansate la receptionerea unui semal inductor. De asemenea, citokinele pot fi modificate si post- translational inainte sa fie secretate din celula. Actiunea citokinelor este influentata si la nivelul receptorilor Pentru citokine, deci la nivelul celulelor tinta. Deoarece majoritatea citokinelor actioneaza la distante foarte scurte, doar acele celule aflate in imediata vecinatate 2 celulei secretoare vor fi influentate. Citokinele au urmétoarele proprietat: « Target Cell Bet () CASCADE INDUCTION o Activation Protireraton GP Direrenttion ‘Activated TH etl Prorat ettetn 3 sucitige S ne Gi > Proliferation | € Bo 4 S 4 ve es) 3s * Induces class switeh 10 IgE G-s> @ & * igus ietien Pees resem 2 al Activated THels XT eet thet encepleiotropism: o citokin’ poate actiona pe mai multe celule diferite, determinand efecte diferite IL-4” + limfocite 8 = activare, proliferare, diferentiere > timocite = proiiferere mastocite = prolferare limfocite Th; = inhibare 2. redundanta: mai multe citokine diferite actioneaz’ asupra aceleiagicelule, determinand acelasi efect. 1L2 IL-4 } — limfocite 8 = proliferare ILS 3. sinergie: citokine difernite actionand asupra aceleiasi celule isi sumeazs fortele si determin acelasi efect La } limfocite 8 = comutare de clasa -» 19 LS 4, antagonism: citokine diferite au efecte opuse 14) } > limfocite B > blocheaz’ comutares de clas& la IGE IFNy 5. _actlune tn cascada: limfocit Th, activat > TFNy > Mg -> TL-12 ->limfocite Th, activate + IFNy, TNF, IL-2 Functii biologice ale citokinelor esi citokinele sunt produse de varietate de celule, principal secretori sunt limfocitele Th si macrofagele. Odata secretate, citokinele produse de aceste doua celule activeaza o intreaga retea de celule care interactioneaza. Printre numeroasele raspunsur' fiziologice care necesita implicarea citokinelor sunt raspunsurile Imune umorale si celulare, inductia raspunsului inflamator, reglarea hematopoiezel, controlul prolfererii si iferentieri celuiare, procesul de cicatrizare. esi raspunsul imun specific fata de un antigen ar putea include productla de citokine, trebuie subliniat ca actiunea acestora nu este antigen-specific, CCitokinele sunt implicate intr-o gama foarte larga de activitati care sunt apanajul imunitatii_ne-specfice, imunitatii specifice, inflamatiei sau hematopoiezei. In vivo, citokinele nu actioneaza singure, astfel ca celulele tinta vor fi supuse unei combinatii de factori solubill, ale caror efecte (sinergice sau antagonice) pot avea vari consecinte. In plus, citokinele induc adesea sinteza aitor citokine, conducand astfe la un efect in cascada. CCtokinele actioneaza asupra receptorilor pentru citokine; adesea, acesti receptor’ sunt exprimati de catre limfocite doar dupa ce acestea au interactionat cu antigenul. In acest fel, in timpul raspunsului imun specific, actiunea citokinelor este limitata la limfocitele activate de antigen. Declansarea secretie! de citokine necesita uneori contactul direct celula-celula, ceea ce mai departe asigura concentrarea efectiva si eliberarea citokinelor in imediata proximitate a tintel. In cazul limfocttelor Th, interectiunea celulara apare atunci cand limfocitele recunosc antigenul prezentat de MHC II de pe suprafata APC-ului, Citokinele secretate la jonctiunea cu acestea ating concentratii locale suficient de crescute cat sa poata afecta APC-ul, dar si nu alte celule aflate la distanta In plus, perioada de injumatatire a citokinelor din sange sau alte lichide extracelulare este foarte scurta, ceea ce asigura ca actiunea factorlor solubili sa se realizeze doar pentru o perioada limitata de timp.[EABLE 12-1 SELECTED FUNCTIONS OF SOME CYTOKINES Major blogic functions Cyokine Secreted by" Tare cetnues asiny Interleukin 11 Bone-mnarow stromal Plasmacytomas Supports growth an) calls Progenitor 8 ells Promotes differentiation Megakaryocytes Promotes differentiation Hepatocytes Induces synthesis of acute-phase proteins Tnvereukin 12 Macrophages, Bells Activated T, cells ‘Aas synergistically with IL-2 10 (en) induc dfferentation ato CTLs NK and LAK ells and Stimulates proliferation activated Ty cells Inveleukin IS Tyclls Macrophages Inhibits activation and release auets) of ilammaory cytokines: important regulator of inflammatory response Interleukin 15 Tells cells, intestinal Stimulates groveth of intestinal Lis) ‘epithelium epithelium, T-cell proliferation NK Supports proliferation Activated B cell ‘Co-mitogen for proliferation and itfrentation Interleukin 16 T cells (primarily D4" Teall Chemotaxis induces expression of at6) Ds") and class II MH; induces synthesis eosinophils of cytokines: suppresses antigen induced proliferation Monoeytes (Chemotaxis induces class II MITC Eosinophils Chemotaxis; induces cell adhesion Interleukin 17, Tells Macrophages Initiates and maintains inflamn Lt) Interleukin 18 Activated macrophages Tells Induces IFN-y production (iL-18) NK cells Enhances NK cel cytotoxicity Interferon alpha Leukocytes Uninfected cells Inhibits viral replication (FN-a) Interferon beta Fibroblasts Uningected cells Inhibits viral replication {EN-B) Receptori pentru citokine Deoarece receptorii pentru citokine sunt exprimati pe diferite tipuri celulare, citokinele pot afecta 0 varietate larga de calule. Structura receptorifor pentru citokine este destul de diversa, dar e! pot fi clasificati in 5 famili mari Receptor din superfamilia Ig-nelor Receptori pentru citokine din clasa I (pentru hematopoietine) Receptori pentru citokine din clasa II (pentru interferon!) Receptori pentru TNF Receptori pentru chemokineImmunoglobulin Superfamily TNE receptors receptors Glass) Cassi gftokine cytokine receptors receptors Conserved ‘oateines CChemotine receptors wows eve Ugands: M2 ll BNe Thea mse a rp TNEBwanTes a yy Coa) a ts cao tte iS) ese re uw 1. Contin cel putin un domeniu globular. Liganzi: IL-1, M-CSF, c-klt 2. Majoritatea receptorilor apartin acestei clase. Sunt compusi din 2 lanturi polipeptidice: un lant @ cu rol in legarea citokinei si un lant ® sau y cu rol de transmitere 2 semnalului. Exceptie fac IL-2 R si IL-15 R care sunt trimeri, Prezinta aa conservati la nivelul domenillor extracelulare: 4 aa de cys si o secventa WSXWS (triptofan/serina/orice aa/triptofan/serina). Liganzi: IL-2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 12, 13, 16, GM- CSF, G-CSF, OSM, LIF, CNTF, prolactina, hormon de crestere. 3. Au Secventa CCCC dar nu si WSXWS. Au caracteristici comune cu cei din familla 2: majoritatea sunt formati din mai multe lanturi (dimer), includ o subunitate specifica citokinei si o subunitate cu functie de transmitere a semnalulul (care nu este specifica receptorului si nu are rol in legerea ligandului). Liganzi: IFN-a,p, 1, IL-10. 4, Liganzil pentru aceasta famille de receptori pot fi molecule libere sau membranare. Liganzi: TNF-o, TTNE-p, Fas, CD40, NGF (nerve growth factor). 5. Receptorii pentru chemokine fac parte dintr-o superfamilie de receptori cuplati cu proteine G. Sunt descrisi ca avand forma de sarpe deoarece trec prin regiunea transmembranara de 7 ori. Pana in prezent sunt cunoscuti 8 receptori CC si 5 CXC. ‘Subfamilii de receptori pentru citokine din clasa I: a) GM-CSF Re: GM-CSF, IL-3, IL-5 b) IL-6 Re: IL-6, IL-L1, CNTF (cillary neurotrophic factor), LIF/OSM (leukemia inhibitory factor/oncostatin ©) IL-2 Re: IL-2, 4, 7, 9, 15. Prezinta o subunitate 7 comuna. Afectarea genetica a acestul lant conduce la SCID ~ X inlantutt. ° ° ° o ° uoana: Le a us nas e aR wR 6 Ca urmare a rolului central al IL-2 si a receptorulul sau in prolferarea clonala a celulelor T, 1L-2R a fost intens studiat. Lanturile B si y apartin lasei I de receptori pentru citokine (continand motivele ‘structurale CCC si WSXWS caracteristice) in timp ce lantul a (CD25), exprimat doar de limfocitele T activate, are o structura diferita si nu este membru al acestei famili de receptori, IL-2R poate apare in 3 forme, care au afinitatidiferte pentru IL-2: *"IL-2Ro monomeric, cu afinitate scazute + TLARBy dimeric, cu'afinitate intermediara = IL2Rapy trimeric, de inaita afintateLow afinty Intermediate afinty High afinty eae ear eae © ¢, +, 8 B Transmiterea semnalului de catre IL-2R se poate realiza atat de lanturile B si y, In schimb doar receptorul trimeric poate lega cu mare afinitate. Desi lantul y pare sa fie exprimat constitutiv pe majoritatea celuielor limfoide, expresia lanturlor a si B este mai restransa si este stimulata de catre antigen. Fenomenul asigura ca doar limfocitele T CD4+ si CD8+ activate exprima receptorul de mare afinitate si prolifereaza ca raspuns la hivele fiziologice de IL-2. Celulele T activate exprima aproximativ 5 x 10° receptori de mare afinitate si de 10 ori mai multi receptori cu afinitate scazuta, Celulele NK exprima de asemenea constitutiv subunitatile B si y, ceea ce demonstreaza capacitatea lor de a lega (si de a fi activate) IL-2 cu afinitate intermediara, ‘Transmiterea semnalului mediata receptoril pentru citokine Receptorilor din clasele I si II le lipsesc motivele structurale de semnalizare (domenii tirozin-kinazice). Totus, tunul dintre primele evenimente care are loc dupe interactiunea unei citokine cu unul dintre acesti receptor! estre reprezentat de 0 serie de fosforilari ale tirozinelor. Fenomenul a fost inteles prin studierea IFNy Rc. IFN-y a fost descoperita initial datorita capacitatii de a induce celulele sa blocheze replicarea unel mari iversitati de virusuri. Activtatea anti-virala este o caracteristica pe care o imparte cu IFN-a si IFN-B. Cu toate acestea, spre deosebire de ceilaltinterferoni, IFN-y joaca un rol central in multe procese imunoregiatoare, inclusiv'in reglarea fagocitoze! de catre mononuclear, comutarea de clasa catre anumite subclase 19G si ‘stimularea sau inhibarea dezvoltani anumitor subseturi de imfocite T. Descoperirea call majore de semnalizare declansata de interactiunea IFN-y cu receptorul sau a condus la intelegerea faptului ca, in cazul receptorilor de clasa I si II, transmiterea semnalului urmeaza aceleasi etape, care reprezinta baze unui model de semnalizare. a a Inrietese OFS pepsin 9G nem ope kis ni.A. Sub influenta citokine! are loc dimerizarea receptorulul 8. La subunitatile receptorulul se asociaza diferite PTK inactive: la lantul « se asociaza Jak-1 la lantul p se asociaza Jak-2 ‘Asocierea Jak se face spontan si nu necesita legares citokinel. Legarea citokine! induce asocierea @ 2 receptor si activarea Jak, Jak-1 si 2 se fosforileaza reciproc si se activeaza. Jak activate fosforieaza tirozine de la nivelu! lanturilor receptorultl la tirozinele fostorilate se leaga STAT (Signal Transducers and Activation of Transcription). *In cazul IFNy, STAT-1 se leaga la tyr fosfoniate ale lantulut a. STAT sunt fosforilate de catre Jak (Ia nivelul tyr) si se desfac de Ia nivelul receptorilor, indreptandu-se spre nucleu. Apol dimerizeaza si sufera o fosforlare suplimentara (ia nivelul serinei) Cea ce conduce la activarea completa a dimerului ca factor transcriptional. H. STAT translocat in nucieu Induce expresia unor gene care contin secvente reglatorl potrivte la nivelul romotorilor. ™mon ® ‘Sunt descrise ISG ~ IFN stimulated genes, care sunt induse rapid, dupa 15-20 de min. de la legarea ligandulul [Aceste gene contin 2 tipuri de secvente conservate la nivelul promotorilor: ISRE: IFN stimulated response element GAS: gamma-IFN activation site. In plus fata de IFN-y, alte citokine de clasa I si II determina de asemenea dimerizarea receptorilor lor. Un element important al specifcitatli citokinelor este determinat de specificitatea potriviri dintre citokine si receptor lor. Un alt aspect al specticitatl citokinelor este reprezentat de faptul ca fiecare particulara ctokina (sau grup de citokine redundant) induce transcriptia unui subset spectfic de gene intr-un anumit tip de calula, Produsil acestor gene mediaza apol efecte tipice pentru aces citokina. Spectctatea efectelorcitokinelor poate fi urmarta prin intermedi tel factor. ‘anumiti receptori pentru citokine decianseaza anumite cal JAK-STAT + activitatea trenscriptionala a STAT activate este specifica deoarece un particular homodimer sau heterodimer STAT va recunoaste doar anumite secvente si va putea astfel interactiona numai cu ‘anumiti promotor’ ai anumitor gene. = umal acele gene a caror expresie este permisa de un particular tip celular poate fi activata in cadrul acelel varietati celulare, Altfel spus, in orice tip celular, numai unui subset de gene tinta ale unui particular STAT Ii se permite expresia. Antagonistii citokinelor ‘Antagonistiicitokinelor sunt proteine care blocheaza (Inhiba) activitatea biologica a citokinelor. ‘Actioneaza in 2 moduri 1. se leaga la un receptor pentru citokina si blocheaza accesul citokinei, dar nu transmit nici un semnal 2._ se leaga la citokina si o inhiba. Cel mai bine caracterizat inhibitor este IL-1 Ra = antagonistul receptorulul pentru IL-1, care se leaga la receptor dar nu determina transmiterea unui semnal. Blocheaza in schimb legarea adevaratului ligand, Joaca un rol in reglarea intensitatiiraspunsulu inflamator. Multi antagonisti sunt gasit in sange sau lichidele interstitale si rezulta prin clivarea enzimatica a domeniulul extracelular al receptorului pentru citokine: IL-2, IL-4, IL-6, IL-7, IFWy, TNF-a, TNF-B. Cel mai bine caracterizat: sIL-2 R (receptor pentru IL-2 solubil), un fragment N terminal de 192 a@ din lantul a, cu 0 greutate de 45 kD, rezultat prin civaj proteolitc. Este totodata un marker al activaril cronice a limfocitelor , asa cum apar de exemply in autoimunitati, reactil de respingere a transplantulul, SIDA. Acesta poate lega IL- 2'si astfel impiedica interactiunea acestei citokine cu receptorul membranar. Unele virusuri produc: = proteine care se leaga la citokine = _proteine care seamana cu citakinele si se leaga la receptoril pentru citokine De ex. poxvirusurile produc: proteina solubila de legare @ TNF = _proteina solublla de legare a IL-1 Ca urmare, deoarece atat IL-1 cat si TNF au variate efecte in raspunsul inflamator, acesti factori solubili actioneaza reducend sau chiar stopand procesul inflamator. EBV produce o proteina IL-10-like (v IL-10) care suprima raspunsul mediat de limfocitele Tin. Moleculele produse de virusuri cere mimeeze citokinele permit virusurilor sa manipuleze RI astiel incat patogenul sa poata supravietui. Reglarea prin intermediul citokinelor Limfocitele Th actioneaza\ prin intermediul citokinelor, iar cele dou’ populatii de limfocite Th, 1 si 2, produc seturi diferite de citokine. Acestea determin’: activarea (proliferarea ) populatiei care lea produs = _inhibarea activérii si dezvoltaril celellalte populabi ‘Acest efect se numeste cross-reglare (reglare incrucisata). De exemplu, IFNy (produs de Thi) inhib preferential prolferarea Th2, in timp ce IL-4 (produs de Th2) ‘actioneazd asupra M@ si celulelor dendritice, caea ce va conduce la scéderea productiet de IL-12 (citokin8 foarteImportant pentru diferentierea limfocitelor Tht). In mod similar, aceste citokine au efecte opuse si asupra unor Colule tinta altele decat limfocitele T. Astfel, IL-4 actioneaz’ asupra limfocitelor 8. RezultS comutare de clasé la IgG1, IgE (soarece) dar si inhibarea comutril de cas’ la IgG2a. IFN-y promoveaza in schimb comutarea la 19628, dar inhiba 1gG1 si T9E. Cross-reglarea explicd de ce atuncl cénd productia de Ac este crescuté, rispunsul de tip Hipersensibilitate IV (ntdrziats) este sc3zut si invers, TL conduce la inhibarea sintezel subunitSti fa IL-12Rc si limfocitele devin ne-responsive la IL-12 si nu se pot diferentia in Th. In schimb, IFNy determind cresterea sinteze! subunit&tli§ a IL-12Rc i anuleazé efactele IL-4, Studille moleculare care au analizat maniera in care un anumit subset promoveaza propria expansiune, Inhiband dezvoltarea subsetului opus, au condus la dol factori transcriptionali, T-Bet si GATA-3. Expresia T-Bet conduce la diferentierea in limfocite Thi sila supresia diferentierl in Th2. Expresia GATA-3 are efecte opuse. In prezenta IFN-y, celulele isi amplifica expresia T-Bet si isi inhiba expresia GATA-3. Acest proces dependent de IFN-yR/Stat-1 determina comuterea profilului de citokine catre secretia de IFN-y. Pe de alte parte, un proces care implica IL-4R si Stat6 determina celula sa produca TL-4 si alte citokine Th2. Mai mult decat atat, s-a aratat ca amplificarea expresiei T-Bet conduce la reprimarea expresiel GATA-3. In mod similar, expresia GATA-3 determina innibarea expresie T-Bet, are 1IL-10 nu pare sa fie un inhibitor direct al limfocitelor Th1, in schimb actioneaz’ asupra Mo, Mb si determin’: ~ sciderea expresiei MHC II - ca urmare nu pot activa limfocite Thi + scéiderea productiei de oxid nitric *_ scdiderea productiel de IL-1, IL-6, IL-8, GM-CSF, G-CSF, TNFa [Aceste efecte supresoare asupra macrofagelor conduc la diminuarea consecintelor biologice ale activaril Thi. Boll in relasie cu citokinele Defectele retelel reglatorii complexe care controleaza expresia citokinelor conduc la o serie de afectiuni Infectile cu bacterii Gram ~ (E.col, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter aerogenes, Neisseria meningitidis): endotoxinele din peretele bacterian stimuleaz’ Mo si determin’ o secretie crescut8 de IL-1 si TNF-a, La cateva fore, apare socul septic caracterizat prin: scdderea tensiunil arteriale, febré, diaree, coagulare vasculars diseminata. Implicarea acestor citokine face ca ele sa devina totodata $i o tinta a terdpiel, find preconizata administrarea de anticorpi monocionali blocanti, sau de IL-LRa (antagonist al receptorulul pentru IL-1).. Unele microorganisme secret toxine care sunt super-Ag. Acestea sunt atagate la MHC IT in afara cupel si sunt recunoscute doar de Vp al TCR, deci de un numair crescut de limfocite Th care posed8 acelasi domeniu Vp. Astfel, tun superAg poate activa pnd la 25% din toate limfocitele Th ale organismului. Ca urmere, cantitatea dé cltokine eliberaté este foarte mare. Exemple: TST1 (Toxic Shock Syndrome Toxin) ~ produsé de Staphylococcus aureus Exotoxina pirogenicd ~ produsa de Streptococcus pyrogenes MAS = Mycoplasma Arthritidis Supernatant ‘Anormalitati ale productiei de citokine au fost observate si intr-o serie de neoplazii, nu doar limfoide sau mieloide, ci si ale unor organe solide. O secretie crescutd de IL-6 este observata in mixomul cardiac, in neoplasmele col uterin si de vezica urinara, precum si in plasmocitoame si mieloame, in acest ultim caz IL-6 exercitand si un efect de stimulare autocrina Boala Chagas este produs’ de Trypanosoma cruzii (protozoer) si este caracterizata de 0 severa supresie @ imunit§ti. Capacitatea T cruzi de a induce imunosupresia poate fi demonstrata in vitro prin cultivarea limfocttelor T cu T. Cruzii, urmat8 de stimularea cu mitogeni, care nu vor mai produce proliferarea limfocitelor. T cruzi determin 0 sc&dere dramatica (~90%) a sintezel subunitati a IL-2R, probabil prin intermediul unui factor solubilProgresia anumitor afectiuni depinde de balanta citokinelor Thi/Th2. Un exemplu bine studiat la om este lepra, al carei agent etiologic este Mycobacterium leprae, o bacterie intracelulara care poate supravietul in fagosomii macrofagelor. In lepra, exista un spectru de raspunsuriclinice, cu 2 forme distincte, a cele doue extremitati ale ‘spectrulul: lepra tuberculoida si lepra lepromatoasa. In lepra tuberculoida, respunsul predominant este de tip celular, cu formarea de aranuloame si distrugerea majoritatii patogenilor. Relativ putini patogeni raman cantonati in tesuturi. Desi pielea si nervil sunt afectate, lepra tuberculolda progreseaza lent si pacientii supravietulesc. In lepra lepromatoasa, raspunsul imun celular este deprimat si favorizat cel umoral, ajungandu-se la hipergammagiobulinemie. Bacterille sunt diseminate in macrofage, ajungand pana la 10#*/gram de tesut. Lepra lepromatoasa progreseaza catre o infectie diseminata a oaselor si Cartilajelor, cu leziuni intinse ale nervilor. Dezvoltarea unei forme sau alta de lepra cepinde de balanta Thi/Th2. ‘In forma tuberculoida predomina raspunsul de tip Thi, caracteristic hipersensiblitatii de tip intarziat, cu o secretie crescuta de IL-2, IFN-y si TNF- B. In cea lepromatoase, predomina raspunsul de tip Th2, cu o secretie inalta de IL-4, IL-5. Acest profil al Citokinelor explica imunitatea celulara scazuta si productia crescuta de anticorpl Virusul Epstein-Barr produce vIL-10 (IL-10 viral, 0 substanta IL-10-like), care are tendinta sa suprime activitatea Thi prin cross-reglare, S-a speculat ca in aceasta maniera, EBV respunsul imun mediat celular, conferindu-si astfel un avantaj in fata SI bazate pe Cytokine-Based Therapies In Clinical Use ent [Nature of agent Clinical application Enbrel Chimeric TNF receptor/IgG RBreurotoid artis constant region Remicade Monoctonal antibody Feuratoid aris against TNF-a receptor Interferon w Antiviral exokine Hepatitis 8 Hairy cl leukemia Kapos’s sarcoma Interferon «26 ‘Anthiral toting Hepatitis C Melanoma Interferon B “Antiviral extotine Mutiple slrosis ‘Actimmune Interferon y Chronic granulomatous disease (CGD) Osteopetrosis Neupogen G-SF (hematopoietic cytokine) ‘Stimulates production of netrophils Reduction of infection in cancer patients treated with chemotherapy Leukine ‘GIL-ESF (hematopoietie eytokine) Stimulates production of myelid cals ater bone-marrow transplartation Naumege Tnveieckin 11LAT) @ ‘Stimulates production of platelets hhematopoitic etokine Epogen Exythopoietin (hematopoietic Stimulates ed-bloodell production «ytokine)