Functia polinomialaé de gradul al doilea - probleme clasice - Mihai GARTAN® Se numeste functie polinomiald de gradul al doilea, functia f: RR f(v) = a2" +be+e, ab,c€R,a £0. Notand A = 0? — 4ac (discriminantul ecuatiei de gradul doi f(r) = 0), se gisegte c& multimea valorilor fanctiei f = f(x) este intervalul [—A / 4a, +00) in cazul a > 0, respectiv (—co,—A / 4a] in cazula <0. jntr-un sistem cartezian de axe din planul variabilelor x si y, graficul functiei y = = f(z) este-o curba, numita parabol%, Varful parabolei, notat.de obicei cu litera V, are coordonatele x = —b/2a, -A/4a. Dreapta de ecuatie 2 = —b/2a este axa de simetrie a parabolei, iar valoarea x =: —b/2a este punct de extrem al funcfiei f(x) gi anume punct de minim in cazul a > 0, respectiv punct de maxim in cazul a < 0. 1. Determinarea functici f: R — R, cAnd sunt'satisficute anumite conditti. a) Determinarea functiei cand se cunosc trei puncte ale graficului ei. Exemplu. Determinati functia f : R.— R, f(x) =,ax? + bx + ¢ stiind c& punctele M,(1,4), Mo(2.9) si Mfa(—1, 6) apartin graficului. Solutie: din ipoteza; rezulta f(1) = 4, f(2) =9 si f(—1) = 6. Se obtine sistemul: : atbt+co = 4 da+2b+ce = 9 a-b+c = 6 Rezolvand acest sistem, gisim @ = 2, b= —1, c= 3, deci f(z) = 27-2 +3. b) Determinarea functiei cdnd se cunose coordonatele varfului parabolei si ale unui alt punct al graficului. Exemplu. Sa se determine functia f : R > R,, f(x) = az? + be +e gtiind c& varful parabolei asociate este V(1,2) gi cd parabola trece prin punctul Af(2,—3). Solutie: avem f(1) = 2, f(2) = —3 si b/2a = 1, Se obtine sistemul : atb+c = 2 fat%M+e = —3 2a+b = 0 care are solutia unicd a = +5,b = 10,c = —3, deci f(z) = 5x? 4+ 102 — 3. Profesor, Liceul-Internat ”C. Negruzzi” lagi 1920 Chestiuni metodice 2, Studiul unor familii de functii ce depind de un parametru. a) Studiul pozitiei varfurilor parabolelor asociate fai de axa Ox sau fat de paralela la axa Oz de ecuatie y= 8. Exemplu. Determinati valorile parametrului real m astfel incAt varfurile parabolelor asociate familiei de functii fm: R — R, fm(z) = xz? — mz +1 sa se afle sub dreapta de ecuatie y = —3. Solutie: avem A = m? — 4, a = 1 si impunem conditia —A/4a < —3. Rezulté m? — 16 > 0, echivalent cu mé (—00, ~4) U (4, +00). b) Studiul pozitiel parabolelor asociate fafS de axa Ox sau fat’ deo paralel la axa Ox Exemplu. Studiati pozitia parabolelor asociate familiei de functii f,,:R— R, Sm(z) =x? — r+, fata de dreapta de ecuatie y = 1. Solutie: Se va studia semnul trinomului Tin(z) = fm(2) — 1, adic& Tin (z) = = 2? —¢+m-— 1, pentru care A =5— 4m. (1) Daca A < 0 < m € (5/4, +00),rezulta T,,(x) > 0,Vr € R, adicd parabolele asociate sunt situate deasupra dreptei de ecuatiey=1. (2) Dac&d A = 0 43 m = 5/4, parabola asociata are varful pe dreapta y = 1 si este situata deasupra acestei drepte. (3) Daca A > 0 « m < 5/4, T(z) are doud rédacini reale distincte, care sunt abscisele punctelor de intersectie ale parabolei respective cu dreapta y = 1. Varful acestor parabole se aflé sub aceasta dreapta. ¢) Locul geometric al varfurilor parabolelor asociate unei familii de functii (de gradul doi). Exemplu. Sa se afle locul geometric al varfurilor parabolelor asociate familiei de functii fm: R—R, fin(x) = mz? +2zr+1,m 40. Solutie: Varful unei parabole avand coordonatele « = —d/2a, y = —A/4a, in cazul de faf& avem x = —1/m, y = (m — 1)/m. Eliminand parametrul m din aceste relatii, gdsim ci y = x +1 (x £0) este ectatia locului geometric cdutat. d) Fascicul de parabole. Exemplu. Sa se arate c& parabolele asociate familiei de functii fn | R. > R, f(z) = =mz?4+2—m-—icume R’, trece prin doud puncte fixe, altfel spus formeazi un fascicul cu doua centre. Solutie: Punem conditia ca ecuatia y = mx? +2—m—1 si fie satisficuta de aceeagi pereche de numere z gi y, oricare ar fim € R*. Grup&nd gi ordonand dupa puterile lui m, obtinem m(1 — 2”) +y—2+1=0,¥m € R?. Rezultd sisteml 1 ~ x? = 0, y—x+1 =O care are solutiile c = 1, y = 0 si respectiv x = -1, y= —2. Cele doud puncte fixe cAutate sunt A(—1,—2) si B(1,0).Chestiunimetodice 21 3. Pozifille rédacinilor ecuatiel de gradul doi fata de anumite numere date. a) Ambele rédicini ale ecuatiel az? 4+- bz +-¢ = 0 (a # 0) s& fie mai mici decat un numér dat a. Bineinfeles, s-a admis c& atat coeficientii ecuatiei cAt gi numarul a sunt numere reale. Evident, se presupune c& in coeficientii ecuatiei apare un parametru. Facem substitutia y = 27a x= y+a si observim cd problema este echivalentd cu impunerea conditiilor ca ecuatia obtinuta in necunoscuta y sA aib& ambele rddacini negative. : Exemplu. Sa se determine m astfel inc&t ambele rédacini ale ecuatiei z?—ma-+2m = =0 sa fie mai mici decat. 3. Solutie. Facem substitutia z = y+3 gi Pentru aceasta din urma, impunem condi cele uzuale. Gasim inegalitatile: m?—8m>0, m-6<0, 9~m>0 btinem ecuatia y? — (m—6)y+9—m=0. je A > 0, § < Osi P 20, notatiile fiind din care rezulta m € (—co, 0} . b) Ambele ridicini s& fie mai mari decat un numr dat. Facem substitutia y = —3 <> x = y+d gi impunem conditia ca ecuatia in necunoscuta y s& aib’ améndoua rdacinile pozitive. ¢) O ridacin’ mai mic’ decat c, cealaltS mai mare decdt a. Cu alte cuvinte, 21 < < @ < 2g, Facem substitutia y = 2 — a <2 = y+ @ gi: impunem conditia ca-ecuatia in necunoscuta.y s& aiba o rédacina pozitivd gi una negativa. Cu notatiile obignuite, aceste condifii sunt A> 0 si P <0. Exemplu. Sa se determine m, astfel incAt rddacinile ecuatiel ma? + (2m+1)z-+ +m + 2=0 sa satisfac conditia 4) <4< 22. Solutie._Facem substitutia y = x — 4 si obfinem ecuatia my? + (10m & y+ +25m4-6 = 0. Impunandu-; i condifitle A2Z0si P <0, gasim m $j sime (—£,0).in concluzie, rezulta ca m € (~ 0) este conditia pe care trebuie sa 0 satisfaci parametrul m. B d) R&d&cinile ecuatiei s& satisfacd inegalitStile 21 0, P <0 gasim conditia necesara gi suficient& ca ecuatia data sa aiba o singuré rédacind 2, 0,P < 0 care ne vor da conditia necesara gi suficientd ca ecuatia inifialé s& aiba o singura rdd&cind x2 € (a, 8). Din satisfacerea simultana a celor doua conditii gasite, obtinem restrictiile care trebuie impuse parametrului. Exemplu. S& se determine m astfel incAt rédacinile ecuatiei 2? — 9a +m = 0 s& satisfaca conditiile 2) <2 2 = y+2 ne conduce la ecuatia y? — Sy+ +m —14 = 0. Impunaénd A > 0 si P < 0, gésim o prima condifie pentru m, $i anume m < 14. Pundnd t = (x — 2)/(x ~ 4) se ajunge, dupa simplificari, la ecuatia22 Chestiuni metodice (m — 20)é? — 2(m — 19)t +m — 14 = 0, cAreia i se impun conditiile A >0,P' <0 in urma c&rora gisim 14 << m < Cele doua restrictii impuse parametrului fiind incompatibile, rezulté c& nu exist nici o valoare m care sé indeplineasca condifiile cerute in enunt. ce) Ambele ridScini 21,2 s3 fie oe intervalul (a,f). Facem substitutia t = (2 - @)/(x — 8) gi in baza echivalentei t <0 a 0,5 <0, P>0. f) R&dacinile ecuafiei de gradul doi sd satisfac’ inegalitatile 11 0, P <0). FacAnd substitutia z = u + 8, Yom cere ca ecuatia obtinuta in necunoscuta u sai aibé o singur& rid&cina pozitiva (A’ > 0, P’ <0). Evident, raspun- sul la problema pusa este dat de indeplinirea simultana a celor doud condifii impuse parametrului de care depind coeficientii ecuatiei inifiale (in necunoscuta =). Exemplu. Sa se determine m, astfel incAt radacinile ecuatiei 2? +(3m—1)r—m = 0 s& satisfacé conditiile 2) <1, r2 > 2. Solutie. Facnd substitutia « = y +1 . obtinem ecuatia y? + (3m + 1)y+2m = 0. Impunand A > Osi P< 0, sisi © prima conditie pentru m, si anume m <0, Pacand substitutia 7 = u+2,obtinem w' P +-3(m+ 1)u+5m+2 = O0.Impunand . >Osi P' <0, gasim o a doua conditie pentru m, si anume m < —2/5. g) R&dcinile ecuatiei de gradul doi s& satisfacS conditille 21 € (a, 8), x2 € (7,6) Evident, s-a admis cA @ < 8 < y < 6. gésim o prima conditie Pacand substitutia t = (« —a)/(y — 8) vom impune condifia ca pentru ecuatia obfinuta si avem A > 0 gi P <0, ceea ce este echivalent cu faptul cA ecuatia initiald are o singuré réddcina in intervalul (a, 8). Astfel gasim o prima conditie asupra paramerului 7m. Facdnd sub- stitutia s = (x — 7)/(y— 6) si judecAnd asemanator, gasim o alta conditie ce trebuie impus& paramerului m. indeplinirea simultand a celor dou condifii ne di réspunsul la problema propusa.