drept ajutor pe diseipotul stu Heraclas, fratele Amonius Sakkas, parintele neoplatonismulli, Origen i-a cedat Iui Heraclas instruirea cateht cate fi una dintre cauzele care au dus ta infruntarea di igen si episcopul Demetrios. in toata aceasta eonjunetita) in primul rand, Origen fusese hirotonit iin Cezateea\# u, desi acesta cunostea regulile ierathice si canonice ale disputa dintre cei doi mari barbati a fost inevitabilas 4| doilea plan ni-l prezinté pe Origen ¢a inyajator em siguri ca acesta facea parte integrantay din Biseriea J - faptul cd in jurul ei migunau eretici, filosofi neopl «ul trebuiau aduse la ascultare in dubull Biseri | wreilea rand, Origen chiar dae nu a colaborab desi existé indicii c& fi audia — era atent la ce tre idei gi percepte le descoperise el in Sfantas Ibidem, p. 19 Z ” Origen, Contra lui Celsus:‘unii cu Rabbi Hillel, care nu talmudice se pare c& a fost in x Vom insista putin asupra séu si anume — hirotonirea sa, CAl fost hirotonit de catre Teoetist, terusalimului un ‘mare prieten st dzuiratOF iremediabila dintre invafator $i Demetrios, epi iu ne spune in a sa Istorie biseric banui: Origen vrednic de rasplata (presbeion) si de cea mat ati de faptul c& Demetrios al Alexandriei nu-i a + al Jor si un raspuns la atitudinea episeopulut al acest gest al rbise in Cezareea cu cdtiva ani inainte, nefind elerien‘exercita impreund funefiile ep Chiar dac& unele din tezel si de dreapta ei indeparteazét tn nici un fel de traditia arhon”. Nic&ieri n-a exprimat atat de bit coneret, dar unde si puterile cerestt Sunt de sia morjilor™. ,lerarhia ii, atat in ce priveste eredi Despre biserica — locas de inchinare, care ‘ori Origen. Orientarea spre Rasarit, ings crise in acelasi tratat, Despre rugdciune, dar ca sunt de fata ingerii, mai ales Ia Bote. © Ibidem, p. 72 * Ibidem, p. 16 " Origen, De prinei ” Idem, Menin ce priveste Taina Sfintei Bubaristii, simbolice, teologii protestanti au eautat $a Va prezenfa euhari cunoscut si afirmat clar acest adevar ortodox: une au devenit Trupul Domnului, ste adevarat c4 uneori pare s& faca dependent! credinciosului, dar aceasta numai in aparenfa | , Si mai mult cauta protestantii $4 Se Lucriri ca ale Jui Paschmann gi Hal Koch ~ se Straidtiie ca unei preotii harismatice, B drept ef Origen a preotului cere s& corespunda cheméaril Sale, J. Danielou, The Theology of Jewish Christ Ibidem, p. 70 % Origen, Kata Kelsou, VIII, 32, 19 BGs J. Danielou, op.cit., p. 16 * B. Paschmann, J Scriitori Bisericesti”, Edit‘S-a crezut apoi ef Origen oo, prin intermediul dascdlului ac ceferea la un alt teolog, prin anti 268-2: Viata bisericeasca la Alexandria tn timg fiind intr-o perioada de clarificari In ¢e priveste voiaw s& vind la Hristos. Seoala din Alexandtia a atitorii isi spuneau punctul de vedere, iar 4eent in timpul lui Clement Alexandrinul se poate Spi te invafatura si fn ce masura aceasta eta confor si datorita confiuntirilor sale eu ferarhit = a18e adaicd, toate au s Contributia celor doi mari barbafi alexandrini la nide la inceput, au devenit o forja ~ eu teats te a tezaurului Bi « putut sterge urmele pagilor lor in Istoria Bis rziu n-at Sfantul Atanasie cel Mare gi Scoala din Ale: ‘Atanasie s-a ndseut in anul 295 Fi iiy reme a petrecut in apropierea marilor Pustnlel aii © caracterizare a personalitatii $1 amrnumiri ea: anomel, ome singa) de la Niveea parea 62 de cinci ori @ mrebuit $i plece in nectintita .. Bl era pentris 1 sporanye. Nu 5-2 Oil tia ~108 gerisul sau este inf ireprosabil intruparea Cuvantulut. jn aceasta, cuvantului stu. Simful $20 Gteysah alan a Jui Atanasie reflect laturile variate jeste adevarul. Nu este dispis Ia mei fel pecetiui pe dusmanit gandinl sales derea deosebirile de limba} voritd cu ve Importanja decisis lexandrine si in modul ca unui Dumnezew unie, pe de alte Bisericii All cum era ea reflecta de o parte ide insusi datorita persoanelor Treimie unitatea lui Dumnezeu. Termenul HOMOUSIOS (eofiinta) cireula ul Atanasie preludndu-l $b dandu-i importanta- mului care né canscendenta Tui Dumnezets €2h Lui interpersonal intema, Gate le 0 parte t si iubirea °° jpidem, p.9 Otto Barde Patrologie, p49 ge