Main Seminar 26martie

Electrotehnică - Breviar de Seminar
- Document actualizat la 26 martie 2020 -
Gabriela Ciuprina, Daniel Ioan

Mihai Popescu, Sorin Lup, Ruxandra Bărbulescu
Copyright © 2020 Gabriela Ciuprina, Daniel Ioan
Mihai Popescu, Sorin Lup, Ruxandra Bărbulescu
Copying prohibited
All rights reserved. No part of this publication may be reproduced or transmitted in any form or by
any means, electronic or mechanical, including photocopying and recording, or by any information
storage or retrieval system, without the prior written permission of the publisher.
Art. No
ISBN
Edition 1.0
Cover design by Un student voluntar. Se ofera cineva?
Published by
Printed in UPB, LMN http://www.lmn.pub.ro
Cuprins
1 Circuite şi grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice 1
1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff) 4
1.3 Puteri 7
1.4 Potenţial electric 9
1.5 Probleme propuse 10
1.6 Studiu individual 12
2 Elemente ideale dipolare de circuit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

2.1 Rezistorul ideal liniar 14
2.2 Sursa ideală de tensiune (SIT) 16
2.3 Sursa ideală de curent (SIC) 17
2.4 Surse reale (SRT, SRC) 18
2.5 Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi 20
2.6 Bilanţul de puteri 22
2.9 Despre simboluri 26
3 Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

3.1 Echivalenţa SR - SRT - SRC 29
3
3.2 SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare. Divizorul de
tensiune/curent. 32
3.3 SRT conectate ı̂n paralel/ SRC conectate ı̂n serie. Cazuri particulare. 35
3.4 Buna formulare a problemei. Arbore normal. 36
3.5 Metoda generatoarelor echivalente 38
4 Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi. Metoda curenţilor de coarde. . . . . . . . . . . . . . . . . 45

4.1 Teoremele lui Kirchhoff 45
4.2 Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi 46
4.3 Metoda curenţilor de coarde 50
4.4 Curenţi ciclici/de bucle 54
4.5 Reţeta de asamblare 55
5 Metoda tensiunilor ramurilor. Metoda nodală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

5.2 Metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni 62
5.3 Metoda tensiunilor ramurilor 67
5.4 Metoda potenţialelor nodurilor (metoda nodală) 70
5.5 Reţeta de asamblare a ecuaţiilor metodei nodale 74
5.6 Metoda nodală modificată (MNA) 76
5.8 Studiu individual. Referinţe 82
6 Metodele Thévenin şi Norton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

6.1 Teorema şi formula Thévenin 83
6.2 Teorema şi formula Norton 84
6.3 Algoritmii metodelor Thévenin şi Norton 86
6.4 Teorema transferului maxim de putere 89
6.5 Probleme rezolvate 91
Mulţumim următorilor studenţi care ne-au sugerat corecturi şi ı̂mbunătăţiri: Alexandru Nicula,
lista este deschisă ...
Notă: Acest document este ı̂n lucru si de aceea vă sfatuim să nu ı̂l imprimati decât, eventual, la
sfârşitul semestrului. Informaţiile din acest document sunt un breviar. Pentru aprofundare vă rugăm
să consultaţi referinţele indicate.
1. Circuite şi grafuri
1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice 1
1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff) 4
1.3 Puteri 7
1.4 Potenţial electric 9
În primul seminar de electrotehnică (ELTH) veţi discuta şi exersa următoarele chestiuni:
1. concepte ale teoriei grafurilor importante pentru teoria circuitelor electrice: bucle, secţiuni,
arbori, coarbori;
2. curent, tensiune - sensuri de referinţă;
3. legile lui Kirchhoff;
4. puteri şi reguli de asociere a sensurilor; teorema lui Tellegen;
5. potenţialul electric.
1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice
Definiţie 1.1 (Circuit electric) Un circuit electric este un ansamblu de elemente de circuit
conectate pe la borne.
Definiţie 1.2 (Element de circuit; Borne/Terminale) Un element de circuit electric este un

domeniu spaţial din spaţiul fizic a cărui conexiune cu exteriorul se realizează prin nişte puncte
de pe suprafaţa sa numite borne (sau terminale).
Definiţie 1.3 (Element dipolar de circuit) Un element dipolar de circuit (E2C) este un element
de circuit care are două borne.
Observaţii
1. Conexiunea este exclusiv electrică;
2. Spaţiul este topolgic, nu metric. În consecinţă desenul nu este important, un element de circuit poate fi de-
senat cât mai simplu posibil, de exemplu un arc de curbă orientat (Fig.1.1). În consecinţă reprezentarea
unui circuit devine un graf (Fig.1.2).
3. În acest seminar vom lucra exclusiv cu E2C.
1
2 1.1. Noţiuni de topologie a circuitelor electrice
Fig. 1.1: Reprezentarea unui E2C. Con-

tează modul de conexiune. Fig. 1.2: Graful circuitului.
Definiţie 1.4 (Graful unui circuit; Noduri; Laturi) Graful unui circuit este o mulţime de puncte
numite noduri (care reprezintă bornele E2C), unite prin arce de curbă (ı̂n particular segmente
de dreaptă) orientate, numite laturi (care reprezintă E2C).
Graful unui circuit are laturile orientate, pentru a indica modul ı̂n care sunt conectate elementele
cu borne polarizate (pentru care este importantă orientarea lor in circuit).
Notaţii:
• laturi: l, unde l = 1, 2, . . . , L, L este numărul total de laturi;
• noduri: (n), unde n = 1, 2, . . . , N, N este numărul total de noduri;
• l ∈ (n) - latura l este incidentă la nodul (n);
• l < (n) - latura l nu este incidentă la nodul (n).
(1) 3
2
(3)
1
(2) 4
Exemplu 1.1
N = 3, L = 4, 4 ∈ (2), 1 < (3)
Un nod reprezintă un terminal al unui element de circuit. El poate fi conectat cu unul sau mai multe noduri ale
altor elemente, sau poate fi lăsat neconectat. La un nod pot fi incidente una sau mai multe laturi.
Definiţie 1.5 (Bucla unui graf) O buclă ı̂n graful unui circuit este o mulţime de laturi care
alcătuiesc o curbă ı̂nchisă. Bucla este un obiect orientat.
Bucla are propria orientare, dar nu contează orientarea laturilor ı̂n buclă.
Seminar 1. Circuite şi grafuri 3
Notaţii:
• bucla: [b], unde b = 1, 2, . . .;
• l ∈ [b] - latura l aparţine buclei [b]);
• l < [b] - latura l nu aparţine buclei [b]).
3
[1]
2
1
4
Exemplu 1.2
[1] = {1, 3, 4}, 3 ∈ [1] 2 < [1]
Definiţie 1.6 (Cale ı̂ntr-un graf) O cale este o mulţime de laturi care alcătuiesc o curbă simplă,
fără ramificaţii.
Conceptul de ”ochi” este un caz particular de buclă, valabil doar pentru grafuri planare. Un ochi este o buclă
simplă (fără laturi interne) ı̂ntr-un graf planar. O buclă nu este neaparat ochi. De aceea preferăm termenul de
”buclă”, care este mai general.
Definiţie 1.7 (Secţiune ı̂ntr-un graf) O secţiune ı̂ntr-un graf este o mulţime de laturi din graf
obţinute prin intersecţia grafului cu o suprafaţă ı̂nchisă. Secţiunea este un obiect orientat (are
propria orientare, spre interior sau exterior, fără a ţine cont de orientarea laturilor).
Notaţii:
• secţiune: {s}, unde s = 1, 2, . . .;
• l ∈ {s} - latura l aparţine secţiunii {s};
• l < {s} - latura l nu aparţine secţiunii {s}.
5 4 {1}
6 3
7 2
9
Exemplu 1.3 8
{1} = {9, 7, 2, 3}, 2 ∈ {1} 4 < {1}
4 1.2. Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff)
Definiţie 1.8 (Arbore ı̂ntr-un graf. Ramuri) Un arbore ı̂ntr-un graf este o mulţime de laturi din
graf care:
1. atinge toate nodurile;
2. nu formează bucle.
Laturile unui arbore se numesc ramuri.
Definiţie 1.9 (Coarbore ı̂ntr-un graf. Coarde) Un coarbore ı̂ntr-un graf este o mulţime de laturi
complementară arborelui faţa de graf. Laturile unui coarbore se numesc coarde.
Sunt N − 1 ramuri şi L − N + 1 coarde ı̂n graful unui circuit.
Teorema 1.1 (Legătura ı̂ntre coarde şi bucle) Fiecare coardă defineşte ı̂n mod univoc o buclă.
Sistemul de bucle generat de coarde este un sistem independent de bucle.
Teorema 1.2 (Legătura ı̂ntre ramuri şi secţiuni) Fiecare ramură defineşte ı̂n mod univoc o
secţiune. Sistemul de secţiuni generat de ramuri este un sistem independent de secţiuni.
2
1 3
4
6
Exemplu 1.4
Sistemul fundamental de bucle:
[1] = {4, 1, 2}, [2] = {5, 2, 3}, [3] = {6, 1, 2, 3}
Sistemul fundamental de secţiuni:
{1} = {1, 4, 6}, {2} = {2, 6, 4, 5} {3} = {3, 5, 6}
1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff)
Definiţie 1.10 (Intensitatea curentului electric) Intensitatea curentului electric este o mărime
fizică scalară (poate fi pozitivă sau negativă), asociată unui sens de referinţă marcat de-a lungul
elementului.
Notaţie şi unitate de măsură:
• i(t) dacă mărimea este variabilă ı̂n timp;
• I dacă mărimea este constantă ı̂n timp;

• unitatea de măsură [A] (Ampere).
Ea reprezintă mărimea măsurată de un ampermetru, conectat ı̂n serie cu elementul, sensul de referinţă al
curentului fiind de la borna + la borna - a ampermetrului (Fig.1.3).
i + -
A
Fig. 1.3: Semnificaţia fizică a intensităţii curentului electric.
Definiţie 1.11 (Graf de curenţi) Graful de curenţi al unui circuit este un graf orientat pe laturile
căruia sunt marcate intensităţile curenţilor prin laturi.
-3 A
-4 A
5A
1A
1A
2A
Exemplu 1.5
Iată un exemplu de graf de curenţi.
Definiţie 1.12 (Tensiunea electrică) Tensiunea electrică este o mărime fizică scalară (poate fi
pozitivă sau negativă), asociată unui sens de referinţă corespunzător unei perechi orientate de
noduri.

• u(t) dacă mărimea este variabilă ı̂n timp;
• U dacă mărimea este constantă ı̂n timp;
• unitatea de măsură [V] (Volt).
Ea reprezintă mărimea măsurată de un voltmetru, conectat ı̂ntre cele două noduri, sensul de referinţă al
tensiunii fiind de la borna + la borna - a voltmetrului (Fig.1.4).
În cazul particular ı̂n care cele două noduri aparţin unei laturi, atunci se spune că tensiunea se măsoară
la bornele elementului, voltmetrul fiind conectat ı̂n paralel cu elementul.
În concluzie, sensurile de referinţă ale curenţilor şi tensiunilor indică modul ı̂n care sunt montate
ı̂n circuit aparatele (ampermetrul şi respectiv voltmetrul) care măsoară acele mărimi. Ele au deci un
caracter convenţional, putând fi alese arbitrar. La schimbarea lor se schimbă semnul maimii respective.
6 1.2. Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff)
+ V
-
u
Fig. 1.4: Semnificaţia fizică a tensiunii electrice.
Definiţie 1.13 (Graf de tensiuni) Graful de tensiuni al unui circuit este un graf orientat pe
laturile căruia sunt marcate tensiunile electrice la bornele laturilor.
3V
2V 1V
-1 V
0V
3V
Exemplu 1.6
Iată un exemplu de graf de tensiuni.
Curenţii şi tensiunile sunt supuse unor restricţii date de legile lui Kirchhoff.
Axioma 1.1 (Legea lui Kirchhoff pentru curenţi (Kirchhoff I)) Suma algebrică a intensităţilor
curenţilor care concură la orice nod dintr-un circuit este nulă.
XA
ik = 0, ∀(n) (1.1)
k∈(n)
Convenţia de semne:
• semnul este + atunci când sensul de referinţă al curentului iese din nod;
• şi minus ı̂n caz contrar.
Precizare: O sumă algebrică este o sumă aritmetică ı̂n care mărimile au un factor de semn.
XA X
xk = εk xk εk = ±1
k
De aceea este importantă precizarea unei convenţii de semne.
Consecinţe importante:
• Legea lui Kirchhoff pentru curenţi este valabilă şi pentru secţiuni;
• Curenţii se adună ca debitele.
• Putem genera un graf de curenţi care să satisfacă legea Kirchhoff pentru curenţi plasând valori arbitrare
ı̂n coarde şi calculând curenţii din ramuri.
Exerciţiul 1.1 Generaţi 5 grafuri de curent, cu complexitate din ce ı̂n ce mai mare, care să aibă
valori ale intensităţilor curenţilor numere ı̂ntregi (pozitive sau negative).
Axioma 1.2 (Legea lui Kirchhoff pentru tensiuni (Kirchhoff II)) Suma algebrică a tensiunilor
din laturile oricărei bucle dintr-un circuit este nulă.
XA
uk = 0, ∀[b] (1.2)
k∈[b]
Convenţia de semne:
• semnul este + atunci când sensul de referinţă al buclei coincide cu cel al laturii;
• şi minus ı̂n caz contrar.
Consecinţe importante:
• Tensiunea electrică dintre două noduri nu depinde de calea pe care a fost calculată;
• Tensiunile se adună ca vectorii;
• Putem genera un graf de tensiuni care să satisfacă legea Kirchhoff pentru tensiuni plasând valori arbi-
trare ı̂n ramuri şi calculând tensiunile din coarde.
Exerciţiul 1.2 Generaţi 5 grafuri de tensiune, cu aceeaşi topologie ca cele 5 grafuri de curent
generate anterior, care să aibă valori ale tensiunilor numere ı̂ntregi, pozitive sau negative.
1.3 Puteri
Definiţie 1.14 (Puterea electrică) Puterea electrică este o mărime scalară, pozitivă sau nega-
tivă, ce caracterizează energetic elementul de circuit.

• p(t) dacă mărimea este variabilă ı̂n timp;
• P dacă mărimea este constantă ı̂n timp;
• unitatea de măsură [W] (Watt).
Axioma 1.3 (Puterea electrică transferată de un E2C) Puterea electrică transferată de un

element dipolar de circuit este
p = ui
Deoarece valorile u şi i depind de alegerea unor sensuri de referinţă, atunci şi valoarea puterii
depinde de aceste sensuri de referinţă. Cele 4 cazuri posibile de alegere a sensurilor de referinţă
pentru tensiunea şi curentul unui element se grupează ı̂n două clase de echivalenţă numite regula de
la receptoare şi regula de la generatoare.
8 1.3. Puteri
Definiţie 1.15 (Regula de la receptoare) Tensiunea şi curentul unui E2C sunt ı̂n regula de la
receptoare dacă ele sunt plasate similar faţă de borne (Fig.1.5).
i i
p p
E2C u E2C u
Fig. 1.5: Regula de la receptoare. Sensul convenţional de transfer al puterii este de la circuit către
element.
În perechea de grafuri curent - tensiune a unui circuit, o latură pentru care s-a ales convenţia de la receptoare
este orientată la fel ı̂n ambele grafuri.
În regula de la receptoare sensul convenţional de transfer al puterii este de la circuit către element. Ceea
ce se ı̂ntâmplă ı̂n realitate depinde de semnul valorii p. Astfel:
• dacă p = ui > 0 atunci sensul real de transfer al puterii coincide cu cel convenţional, E2C este un
consumator;
• dacă p = ui < 0 atunci sensul real de transfer al puterii este opus celui convenţional, ı̂n realitate puterea
se transferă de la element la circuit, E2C este un producător de putere.
Definiţie 1.16 (Regula de la generatoare) Tensiunea şi curentul unui E2C sunt ı̂n regula de la
generatoare dacă ele sunt plasate diferit faţă de borne (Fig.1.6).
i i
p p
E2C u E2C u
Fig. 1.6: Regula de la generatoare. Sensul convenţional de transfer al puterii este de la element către
circuit.
În perechea de grafuri curent - tensiune a unui circuit, o latură pentru care s-a ales convenţia de la generatoare
este orientată diferit ı̂n cele două grafuri.
În regula de la generatoare sensul convenţional de transfer al puterii este de la element către circuit. Ceea
ce se ı̂ntâmplă ı̂n realitate depinde de semnul valorii p. Astfel:
• dacă p = ui > 0 atunci sensul real de transfer al puterii coincide cu cel convenţional, E2C este un
producător de putere;
• dacă p = ui < 0 atunci sensul real de transfer al puterii este opus celui convenţional, ı̂n realitate puterea
se transferă de la circuit la element, E2C este un consumator.
Exerciţiul 1.3 Pentru un E2C desenaţi toate cele patru variante de alegere a sensurilor de
referinţă pentru tensiune şi pentru curent, modificând valorile intensităţii curentului şi tensiunii
astfel ı̂ncât cele patru situaţii să reprezinte acelaşi element real. Calculaţi puterile transferate de
element şi interpretaţi sensurile de transfer.
Exerciţiul 1.4 Pentru cele 5 perechi de grafuri tensiune-curent pe care le-aţi creat, calculaţi
suma puterilor transferate de laturile aflate ı̂n regula de la receptoare PR şi suma puterilor tran-
ferate de laturile aflate ı̂n regula de la generatoare PG . Verificaţi că obţineţi rezultatul enunţat
de Teorema lui Tellegen.
Teorema 1.3 (Teorema lui Tellegen) Suma puterilor transferate de laturile unui circuit pentru
care se aplică regula de la receptoare este egală cu suma puterilor transferate de laturile unui
circuit pentru care se aplică regula de la generatoare.
1.4 Potenţial electric
Definiţie 1.17 (Potenţialul electric) Potenţialul electric este o mărime fizică scalară (poate fi
pozitivă sau negativă), asociată unui nod şi definită ca tensiunea de la acel nod la un nod de
referinţă pentru care potenţialul se consideră nul (Fig.1.7).
(n) Vn = Un0
Un0
V0 = 0
Fig. 1.7: Definiţia potenţialului electric. Notaţie v(t) sau V. Unitate de măsură: V (Volt).
Pentru a calcula potenţialele ı̂ntr-un circuit trebuie să alegeţi mai ı̂ntâi un nod de referinţă.
(1) 2V (2) V1=-5 V V2=-3 V V1=2 V V2=4 V
-5 V 3V -4 V
(4) (3)
Exemplu 1.7
7V V4=0 V3=-7 V V4=7 V V3=0
Iată exemple de valori pentru potenţiale, deduse din graful de tensiuni, după alegerea
potenţialului de referinţă.
Imaginaţi-vă cum conectaţi un voltmetru ı̂n circuit astfel ı̂ncât să măsuraţi potenţialele tuturor
nodurilor.
Potenţialul este definit până la o constantă aditivă, care se fixează o dată cu alegerea nodului de referinţă.
10 1.5. Probleme propuse
Teorema 1.4 Tensiunea dintre două noduri este egală cu diferenţa de potenţiale: potenţialul
nodului iniţial minus potenţialul nodului final:
Uab = Va − Vb (1.3)
Uab = Ua0 + U0b = Ua0 − Ub0 = Va − Vb

(a) (b)
Ub0 = Vb
Ua0 = Va
V0 = 0
Demonstraţie.

Exerciţiul 1.5 Faceţi o analogie ı̂ntre potenţial/tensiune şi altitudine/diferenţă de nivel.
1.5 Probleme propuse
Completaţi grafurile de curenţi şi de tensiuni şi verificaţi teorema lui Tellegen.
5A 3A −6 V
Problema 1.1
Pentru verificare: PG = PR = 18 W.
−2 A
2V
−3 V
1A
−1 V
3A
Problema 1.2
5V
−4 V
−1 A
2V
4A 1V
3V
2A −3 A
Problema 1.3
Pentru verificare: PG = PR = −13 W.
1V
−2 A
−2 V
1A 0A
3V
Problema 1.4
−1 A 4A −3 A
2A
3A
Problema 1.5
0V
10 V 8V
0V
18 V
12 1.6. Studiu individual
1.6 Studiu individual

• Quizul de antrenament de pe moodle.
• Daniel Ioan, Circuite electrice rezistive. Breviare teoretice si probleme, disponibil online la
http://www.lmn.pub.ro/ daniel/culegere.pdf, paginile 1-17.
2. Elemente ideale dipolare de circuit
2.1 Rezistorul ideal liniar 14
2.2 Sursa ideală de tensiune (SIT) 16
2.3 Sursa ideală de curent (SIC) 17
2.4 Surse reale (SRT, SRC) 18
2.5 Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi 20
2.6 Bilanţul de puteri 22
2.9 Despre simboluri 26
În acest seminar veţi discuta şi exersa următoarele chestiuni:
1. rezistorul ideal liniar;

2. sursa ideală de tensiune;
3. sursa ideală de curent;
4. surse reale;
5. generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi;
6. bilanţul de puteri.
Pentru fiecare element studiat se vor prezenta: definiţia, simbolul, relaţia de definiţie/relaţia
constitutivă, parametri, cazuri particulare, caracterizarea energetică. În final veţi genera un
circuit având soluţia cunoscută, pentru care veţi verifica bilanţul de puteri.
După acest seminar aţi putea practic redacta o culegere de probleme de curent continuu (capi-
tolul de enunţuri şi cel de răspunsuri).
Definiţie 2.1 (Element ideal dipolar de circuit) Un element ideal dipolar de circuit este un
element de circuit care impune o anumită restricţie ı̂ntre tensiunea la bornele sale şi intensitatea
curentului ce-l străbate.
Definiţie 2.2 (Caracteristică / Relaţie constitutivă / Relaţie de funcţionare) Relaţia impusă

prin definiţie ı̂ntre tensiune şi curent pe la bornele unui element ideal se numeşte ecuaţie/relaţie
constitutivă/caracteristică de funcţionare.
Elementele ideale au caracteristici extrem de simplificate (idealizează cele mai răspândite elemente reale), dar
ele nu există ı̂n realitate, fiind totuşi foarte utile in modelarea elementelor reale.
13
14 2.1. Rezistorul ideal liniar
2.1 Rezistorul ideal liniar
Definiţie 2.3 (Rezistor ideal dipolar liniar) Rezitorul ideal dipolar liniar este un element dipolar
pentru care tensiunea la borne este proporţională cu curentul ce-l străbate.
Definiţiile elementelor ideale de circuit se fac funcţional şi nu structural.
Simbol
Relaţie constitutivă
Regula de la receptoare Regula de la generatoare
i i
u u
u = Ri (2.1) u = −Ri (2.2)
Relaţia constitutivă a rezistorului ideal liniar este valabilă şi pentru mărimi variabile ı̂n timp u(t) = Ri(t).
În cele ce urmează, dependenţa de timp nu va fi menţionata ı̂n mod explicit, deoarece ı̂n analiza circuitelor
rezistive timpul nu intervine.
Parametri
• R rezistenţa rezistorului; < R >SI = 1Ω
• G= 1
R conductanţa rezistorului; < G >SI = 1Ω−1 sau S sau ”mho”
De multe ori, relaţiei u = Ri i se spune ”Legea lui Ohm”. Aceasta provine din faptul că Ohm a fost acela
care a descoperit că, ı̂n anumite condiţii, există o relaţie de proporţionalitate ı̂ntre tensiune şi intensitatea
curentului electric pentru conductoare aflate ı̂n stare electrocinetică. Pentru un rezistor construit dintr-un
material conductor, rezistenţa R este ı̂ntotdeauna un parametru pozitiv. Definiţia de mai sus, consideră exclusiv
comportarea funcţională a elementului de circuit cu două terminale şi nu cea structurală. De aceea vom
admite că parametrii (R sau G) pot avea valori pozitive sau negative, iar relaţia u = Ri vom prefera să o
numim ”relaţie de definiţie/caracteristică a unui element rezistiv ideal, dipolar”. Altfel spus, elementele cu
două borne cu caracteristică u ∼ i pe care le vom folosi nu sunt neaparat conductoarele pe care le-a folosit
Ohm ı̂n experimentele sale.
Puterea convenţional primită

Să considerăm cazul ı̂n care u şi i sunt ı̂n regula de la receptoare. Atunci puterea convenţional
primită este
p = ui = Ri2 = Gu2 (2.3)
p>0 ⇔ R > 0. (2.4)
Un rezistor ideal liniar cu rezistenţă pozitivă este ı̂ntotdeauna un consumator de putere, deci un ele-
ment pasiv.
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 15
Cazuri particulare
1. R = 0 ⇒ u = 0 ∀i
Obţinem astfel definiţia unui nou element ideal de circuit, numit conductor perfect.
Conductorul perfect este un caz particular de rezistor cu rezistenţa nulă.
u=0
2. G = 0 ⇒ i = 0 ∀u
Obţinem astfel definiţia unui nou element ideal de circuit, numit izolator perfect.
Izolatorul perfect este un caz particular de rezistor cu conductanţa nulă.
i=0
Caracteristică
Pentru un element rezistiv, se poate desena caracteristica u-i - o curbă ı̂n planul u − i care indică
perechile posibile de valori.
Dacă R , 0 elementul este controlabil atât ı̂n tensiune cât şi ı̂n curent.
Conductorul perfect este controlabil ı̂n curent şi necontrolabil ı̂n tensiune.
16 2.2. Sursa ideală de tensiune (SIT)
Izolatorul perfect este controlabil ı̂n tensiune şi necontrolabil ı̂n curent.
2.2 Sursa ideală de tensiune (SIT)
Definiţie 2.4 (Sursa ideală de tensiune) Sursa ideală de tensiune (SIT) este un element dipolar
de circuit pentru care tensiunea la borne este independentă de curentul ce o străbate.
Simbol
e e
u u
u=e (2.5) u = −e (2.6)

Parametru
• e tensiunea electromotoare (t.e.m.); < e >SI = 1V
Dacă t.e.m. este constantă ı̂n timp, se poate nota şi cu E.
Atenţie la semnul relaţiei de definiţie şi la sensurile din figură!

În relaţia constitutivă u este tensiunea la borne. Ea indică cum trebuie montat un voltmetru pentru a
”măsura” t.e.m.
Puterea convenţional cedată

Până acum nu a fost nevoie să marcăm un sens de referinţă pentru curent. În momentul ı̂n care
dorim să calculăm puterea transferată este necesară alegerea unui astfel de sens. Să presupunem că il
alegem astfel ı̂ncât să se respecte regula de la generatoare.
e
i
Cu această notaţie, puterea convenţional cedată este
p = ui = ei, (2.7)
şi ea poate fi pozitivă sau negativă. De aceea, SIT este un element activ.
Caz particular
1. e = 0 ⇒ u = 0 ∀i
Conductorul perfect este şi un caz particular de SIT cu t.e.m. nulă.

Deoarece conductorul perfect era şi un caz particular de rezistor cu rezistenţă nulă, se spune că o SIT
are rezistenţă internă nulă.
În acest caz particular p = 0 şi sursa devine element pasiv. De aceea operaţia de anulare a t.e.m. se
numeşte pasivizarea sursei ideale de tensiune.
Pasivizarea unei SIT ı̂nseamnă ı̂nlocuirea ei cu un conductor perfect.
Caracteristică
Exerciţiul 2.1 Desenaţi caracteristica unei surse ideale de tensiune, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n
planul i-u.
2.3 Sursa ideală de curent (SIC)
Definiţie 2.5 (Sursa ideală de curent) Sursa ideală de curent (SIC) este un element dipolar de
circuit pentru care intensitatea curentului ce o străbate este independentă de tensiunea la borne.
Simbol
j j
i i
i= j (2.8) j = −i (2.9)
Parametru
• j curentul electromotor (c.e.m.); < j >SI = 1A

18 2.4. Surse reale (SRT, SRC)
Dacă c.e.m. este constant ı̂n timp, se poate nota şi cu J.
Atenţie la semnul relaţiei de definiţie şi la sensurile din figură!

În relaţia constitutivă i este intensitatea curentului prin element. Ea indică cum trebuie montat un amper-
metru pentru a ”măsura” c.e.m.
Puterea convenţional cedată

Până acum nu a fost nevoie să marcăm un sens de referinţă pentru tensiunea la bornele SIC. În
momentul ı̂n care dorim să calculăm puterea transferată este necesară alegerea unui astfel de sens. Să
presupunem că ı̂l alegem astfel ı̂ncât să se respecte regula de la generatoare.
j
i
u
Cu această notaţie, puterea convenţional cedată este
p = ui = u j (2.10)
şi ea poate fi pozitivă sau negativă. De aceea, SIC este un element activ.
Caz particular
1. j = 0 ⇒ i = 0 ∀u
Izolatorul perfect este şi un caz particular de SIC cu c.e.m. nul.

Deoarece izolatorul perfect era şi un caz particular de rezistor cu conductanţa nulă (”rezistenţa infinit”),
se spune că o SIC are o conductanţă internă nulă (”rezistenţa internă infinit”).
În acest caz particular p = 0 şi sursa devine element pasiv. De aceea operaţia de anulare a c.e.m. se
numeşte pasivizarea sursei ideale de curent.
Pasivizarea unei SIC ı̂nseamnă ı̂nlocuirea ei cu un izolator perfect.
Caracteristică
Exerciţiul 2.2 Desenaţi caracteristica unei surse ideale de curent, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n
planul i-u.
SIT şi SIC nu sunt elemente liniare de circuit. Relaţia lor constitutivă este neliniară, de tip afin.
2.4 Surse reale (SRT, SRC)
Definiţie 2.6 (Sursa reală de tensiune (SRT)) Conexiunea serie dintre un rezistor dipolar liniar
şi o SIT este un model pentru o sursă reală şi se numeşte sursă reală de tensiune.
E
Sursă R
i i
reală
u
u
Fig. 2.1: Sursa reală de tensiune este o conexiune serie ı̂ntre un rezistor ideal liniar şi o sursă ideală de
tensiune. Parametrii ei sunt R - rezistenţa internă şi E - tensiunea electromotoare.
Caracteristica sursei reale de tensiune din Fig.2.1 este dată de relaţia
u = E − Ri (2.11)
Exerciţiul 2.3 Desenaţi caracteristica sursei reale de tensiune din Fig.2.1, pentru care se cunosc
parametrii R şi E, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n planul i-u. Pentru reprezentare calculaţi coordonatele
punctelor de interesecţie ale caracteristicii cu axele. Care este semnificaţia fizică a acestor
puncte? Cum aţi putea măsura aceste valori?
Exerciţiul 2.4 Presupuneţi că puteţi măsura punctele care reprezinta intersecţiile caracteristicii
cu axele. Cum calculaţi parametrii unei surse reale de tensiuni folosind aceste măsuratori?
Definiţie 2.7 (Sursa reală de curent (SRC)) Conexiunea paralel dintre un rezistor dipolar liniar
şi o SIC este un model pentru o sursă reală şi se numeşte sursă reală de curent.
G
i
i Sursă
reală
J
u u
Fig. 2.2: Sursa reală de curent este o conexiune paralel ı̂ntre un rezistor ideal liniar şi o sursă ideală de
curent. Parametrii ei sunt G - conductanţa internă şi J - curentul electromotor.
Caracteristica sursei reale de curent din Fig.2.2 este dată de relaţia
i = J − Gu (2.12)
Exerciţiul 2.5 Desenaţi caracteristica sursei reale de curent din Fig.2.2, pentru care se cunosc
parametrii G şi J, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n planul i-u. Pentru reprezentare calculaţi coordonatele
punctelor de interesecţie ale caracteristicii cu axele. Care este semnificaţia fizică a acestor
20 2.5. Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi
puncte? Cum aţi putea măsura aceste valori?
Exerciţiul 2.6 Presupuneţi că puteţi măsura punctele care reprezinta intersecţiile caracteristicii
cu axele. Cum calculaţi parametrii unei surse reale de curent folosind aceste măsuratori?
2.5 Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi
În acest moment putem genera circuite electrice rezistive liniare, cu soluţii cunoscute. Vom folosi
aceste probleme ulterior pentru a exersa metode de rezolvare specifice teoriei circuitelor.
Ideea este de a porni de la grafurile de tensiune şi curent, a continua apoi cu alegerea elementelor
pe laturi şi calculul parametrilor lor. Un exemplu este dat ı̂n cele ce urmează.
Pasul 1:
Se generează o pereche de grafuri, unul de curent şi unul de tensiune. Se alege un arbore şi valori
arbitrare pentru curenţii din coarde şi tensiunile din ramuri. Iată un exemplu:
−3A
2V
1V
3V
1A
2A
Pasul 2:
Se completează grafurile şi se verifică teorema lui Tellegen. Această verificare este importantă pentru
că validează corectitudinea completării grafurilor.
−3A 3V
−4A
2V
5A 1V
1A 3V
1A
−1V
2A 0V
Fig. 2.3: Soluţia circuitului generat: stânga - graful de curenţi; dreapta - graful de tensiuni.
Exerciţiul 2.7 Verificaţi că grafurile au fost completate corect şi că PG = PR = −5W.
Pasul 3:
Se plasează elemente pe laturi. Putem alege un singur element ideal pe o latură, caz ı̂n care parametrul
său va fi determinat ı̂n mod univoc ı̂n funcţie de valorile din grafurile de curent sau putem alege o
sursă reală, caz ı̂n care unul din cei doi parametri va trebui ales arbitrar, iar cel de-al doilea va rezulta
ı̂n mod univoc.
Pasul 4:
Se calculează parametrii elementelor. Pe laturile pe care se află un singur element ideal este suficientă
inspecţia grafurilor.
E2
R2
1/
2Ω
5A
−3V
Ω
−1
E1
R1
Pe laturile pe care sunt plasate surse reale se scrie mai ı̂ntâi relaţia constitutivă, apoi se fixează un
parametru şi se calculează cel de al doilea.
De exemplu pentru latura cu parametrii R1 şi E1 , relaţia constitutivă este
0 = −2R1 + E1
şi dacă alegem R1 = 2Ω rezultă E1 = 4 V.
Exerciţiul 2.8 Ce valoare ar fi rezultat pentru R1 dacă am fi fixat E1 = 0?
Exerciţiul 2.9 Scrieţi relaţia constitutivă pentru latura cu parametrii R2 şi E2 şi verificaţi că
dacă R2 = 1Ω atunci rezultă că E2 = 6 V.
Circuitul final rezultat este cel din Fig.2.4.

Pasul 5:
Verificarea finală o constituie calculul puterilor transferate de elemente. Ea validează corectitudinea
calculului parametrilor.
22 2.6. Bilanţul de puteri
6V
1Ω
1/
2Ω
5A
−3V
Ω
−1
4V
2Ω
Fig. 2.4: Circuit generat, a cărui soluţie este dată de grafurile din Fig.2.3.
Vom finaliza acest pas ı̂n paragraful care urmează.
2.6 Bilanţul de puteri

Teorema lui Tellegen reprezintă un bilanţ de puteri care ia ı̂n considerare exclusiv sensurile de referinţă
ale tensiunilor şi curenţilor din laturi, grupând laturile ı̂n două categorii: cele pentru care sensurile de
referinţă ale tensiunii şi curentului sunt ı̂n regula de la receptoare şi cele pentru care s-a ales regula de
la generatoare.
Dorim acum să reformulăm teorema lui Tellegen ı̂ntr-o formă mai apropiată de semnificaţia fizică
(energetică) a elementelor ideale pe care le-am introdus. Ne-am dori să grupăm laturile ı̂n alte două
categorii şi anume: cele care consumă şi cele care produc putere.
Am văzut că rezistoarele ideale sunt pasive (consumă putere) dacă rezistenţele lor sunt pozitive şi
sursele ideale sunt elemente active, pentru că ele pot ı̂ntotdeauna să genereze putere ı̂n circuit. Vom
presupune pentru ı̂nceput că laturile circuitului conţin fiecare câte un singur element ideal: R, SIT sau
SIC, ca şi cum am considerat noduri toate bornele lor. Dacă ar exista o latură compusă, de tip SRT,
atunci am considera un nod suplimentar şi am ”descompune” această latură ı̂n două laturi conectate ı̂n
serie. Similar pentru SRC, doar că aceasta se ”descompune” ı̂n două laturi conectate ı̂n paralel.
Adoptăm acum, ı̂n mod sistematic, următoarea convenţie de asociere a sensurilor de referinţă:
• pentru laturile de tip R, regula de la receptoare; ı̂n acest caz, puterea este convenţional primită
de toate aceste elemente, fiecare rezistor Rk , parcurs de un curent Ik , primeşte de la circuit, ı̂n
mod convenţional, o putere egală cu Rk Ik2 .
• pentru laturile de tip SIT şi SIC, regula de la generatoare; ı̂n acest caz puterea este convenţional
cedată de toate aceste elemente, astfel:
– fiecare SIT Ek parcurs de curentul Ik , cedează circuitului ı̂n mod convenţional o putere
egală cu Ek Ik ;
– fiecare SIC Jk având la borne tensiunea Uk , cedează circuitului ı̂n mod convenţional o
putere egală cu Uk Jk .
Pentru această convenţie de reprezentare va rezulta
X X X
Rk Ik2 = Ek Ik + U k Jk
k∈IR k∈ISIT k∈ISIC
unde IR este o mulţime de indici ai laturilor care sunt rezistoare ideale liniare, ISIT , ISIC sunt
mulţimea indecşilor laturilor SIT şi, respectiv SIC. În general, sensurile de referinţă nu sunt exact
cele menţionate mai sus. Această situaţie afectează numai termenii corespunzători surselor ideale de
tensiune şi curent.
Forma finală a bilanţului de puteri este reperzentată de egalitatea dintre puterea consumată Pc care este
puterea transferată convenţional de circuit elementelor de tip R, şi puterea generată Pg care este puterea trans-
ferată convenţional de elementele SIT şi SIC restului circuitului:
Pc = Pg , (2.13)
unde Pc este o sumă aritmetică X

Pc = Rk Ik2 , (2.14)
k∈IR
şi Pg este o sumă algebrică

XA XA
Pg = E k Ik + Uk Jk . (2.15)
k∈IS IT k∈IS IC
Semnul + ı̂n expresia puterii generate corespunde demonstraţiei de mai sus:

• termenii corespunzători SIT se iau cu + atunci când sensul de referinţă al curentului Ik este ı̂n acelaşi
sens cu săgeata internă a tensiunii electromotoare Ek ;
• termenii corespunzători SIC se iau cu + atunci când sensul de referinţă al tensiunii la borne Uk este
ı̂n sens opus săgeţii interne a curentului electromotor Jk .
Atenţie! În formula Pg , tensiunea Uk este strict la bornele SIC. Dacă circuitul conţine o latură
compusă dintr-o SIC ı̂n serie cu alt element, atunci vă sfătuim să consideraţi un nod suplimentar,
astfel ı̂ncât SIC să fie singurul element al unei laturi.
Exerciţiul 2.10 Revenim acum la aplicaţia din paragraful anterior, pentru a finaliza Pasul 5:
1
Pc = (−1) · 12 + · (−4)2 + 2 · 22 + 1 · (−3)2 = 24 W
2
Pg = −(−3) · 1 + 4 · 2 − 6 · (−3) − 1 · 5 = 24 W
Plasarea elementelor ı̂n laturi nu se poate face chiar oricum, dar vom discuta acest aspect ı̂n seminarul
următor.
Exerciţiul 2.11 Pentru cele 5 perechi de grafuri tensiune-curent pe care le-aţi creat la seminarul
anterior şi pentru care aţi verificat Teorema lui Tellegen la exerciţiul 1.4, generaţi circuite care
să conţină toate elementele ideale prezentate. Pe cel puţin una din laturi plasaţi o SRT. Verificaţi
bilanţul de puteri.

Circuitele de mai jos au grafurile de curenţi şi de tensiuni pe care le-aţi completat ı̂n secţiunea 1.5.
Deduceţi parametrii elementelor ideale din schemă şi verificaţi bilanţul de puteri.
Problema 2.1 Vedeţi grafurile de curenţi şi de tensiuni ale problemei 1.1.
?A ?V ?Ω
Răspuns: Pg = Pc = 18 W.
?A
?V 1Ω
?Ω
?V
1Ω
?A
?V
?Ω ?V
?Ω
?Ω ?A
?V ?Ω
1Ω
?A
?Ω
?Ω
6V
?Ω ?A
?V
?Ω
Problema 2.5 Vedeţi grafurile de curenţi şi de tensiuni ale problemei 1.5. Pentru laturile cu
tensiune zero, au fost deja alese conductore perfecte.
?V 1Ω
?V ?Ω ?Ω
2Ω ?V
?A
1Ω
?A

26 2.9. Despre simboluri
2.9 Despre simboluri
În lume există mai multe standarde pentru simbolurile elementelor de circuit, cele mai importante
fiind:
1. Europa: EN/IEC 60617 (sau British Standard BS 3939) - disponibil contra cost la
http://std.iec.ch/iec60617.
2. America: ANSI standard Y32 (sau IEEE Std 315) - disponibil la

http://ieeexplore.ieee.org/xpl/articleDetails.jsp?arnumber=985670
Există şi pagini web unde puteţi vedea simboluri, de exemplu la

http://www.rapidtables.com/electric/electrical symbols.htm.
Într-o postare pe net este scris: Most people that follow a published standard, use the old AN-
SI/IEEE Std 315 standard. I have worked at about 6 companies in my life, and only one of them used
this standard. All the others use a ”home grown” standard.
Toate cele de mai sus sunt argumente pentru a realiza că trebuie să recunoaşteţi simboluri diferite
pentru acelaşi element de circuit. Pentru moment trebuie să recunoaşteţi simbolurile din figurile de
mai jos.
Figura 2.5 prezintă simboluri pentru rezistoare ideale liniare. Vom folosi pe parcursul acestei
discipline standardul IEC, pentru că reprezentarea din standardul IEEE poate fi confundată cu o bobină
ı̂n desenele realizate de mână.
5 5
,(& ,(((
Fig. 2.5: Simboluri pentru rezistoare.
Figura 2.6 prezintă simboluri pentru sursa ideală de tensiune. Vom folosi pe parcursul acestei
discipline simbolul surselor pe care ı̂l veţi ı̂ntâlni ı̂n cărţile ı̂n limba română. Simbolul este mai sugestiv
decât celelalte pentru că vă reaminteşte că sursa ideală de tensiune are rezistenţa internă nulă, şi prin
pasivizare devine conductor perfect. Ultimul simbol desenat pe care ı̂l puteţi ı̂ntâni ı̂n diverse cărţi
are dezavantajul că nu are bornele polarizate, deşi poziţia unei astfel de surse influenţează starea
circuitului. În astfel de situaţii va trebui să căutaţi ı̂n context informaţii din care să vă daţi seama de
sensul tensiunii electromotoare.
H H H
FDUWL52 ,((( KRPHJURZQ
Fig. 2.6: Simboluri pentru surse ideale de tensiune.
Figura 2.7 conţine simboluri pentru sursa ideală de curent. Vom folosi pe parcursul acestei dis-
cipline simbolul surselor pe care ı̂l veţi ı̂ntâlni ı̂n cărţile ı̂n limba română. Simbolul este mai sug-
estiv decât celelalte pentru că vă reaminteşte că sursa ideală de curent are rezistenţa internă infinită
(conductanţa internă nulă), prin pasivizare devine izolator perfect. Ultimul simbol desenat pe care
ı̂l puteţi ı̂ntâni ı̂n diverse cărţi are dezavantajul că nu are bornele polarizate, deşi poziţia unei astfel
de surse influenţează starea circuitului. În astfel de situaţii va trebui să căutaţi ı̂n context informaţii
din care să vă daţi seama de sensul curentului electromotor. În anumite materiale scrise cu mai puţină
grijă, chiar şi simbolul cu două cercuri nu are săgeata deasupra, caz ı̂n care trebuie să cautaţi ı̂n context
informaţii suplimentare.
M
M M M
FDUWL52 ,((( KRPHJURZQ
Fig. 2.7: Simboluri pentru surse ideale de curent.
În ce priveşte sursele reale, aţi mai ı̂ntâlnit simbolul din partea stângă a Fig. 2.8. Modelul unei
surse reale constă dintr-o sursă ideală de tensiune ı̂n serie cu un rezistor ideal (ı̂n partea dreapta a
figurii). Pentru a evita confuziile şi scrierea greşită a relaţiilor, vom evita folosirea simbolului sursei
reale şi vom folosi ı̂n schimb schema ei echivalentă, care conţine exclusiv elemente ideale de circuit.
H5 H
5
Fig. 2.8: Simbolul unei surse reale de tensiune (stânga) şi schema ei echivalentă (dreapta).
3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare
3.1 Echivalenţa SR - SRT - SRC 29
3.2 SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel.

Cazuri particulare. Divizorul de tensiune/curent. 32
3.3 SRT conectate ı̂n paralel/ SRC conectate ı̂n serie.

Cazuri particulare. 35
3.4 Buna formulare a problemei. Arbore normal. 36
3.5 Metoda generatoarelor echivalente 38

1. conceptul de echivalenţă dintre două elemente dipolare de circuit (E2C);
2. echivalenţa: sursă reală (SR) - sursă reală de tensiune (SRT) - sursă reală de curent (SRC);
3. SRT conectate ı̂n serie/paralel şi cazuri particulare;
4. SRC conectate ı̂n serie/paralel şi cazuri particulare;
5. buna formulare a problemelor; arbore normal;
6. divizorul de tensiune şi de curent;
7. metoda generatoarelor echivalente.
Mesajul principal al acestui seminar este acela că echivalenţele pot simplifica foarte mult anal-
iza unui circuit şi ı̂nţelegerea funcţionării lui. În consecinţă, după acest seminar trebuie să puteţi
rezolva cu uşurinţă orice problema de circuit rezistiv liniar ı̂n care identificaţi numai conexiuni
de tip serie, paralel sau mixt (adică conexiuni combinate numai din conectări serie şi paralel).
Definiţie 3.1 (Echivalenţa a două elemente dipolare de circuit - I) Două E2C sunt echivalente
dacă ele au ecuaţii caracteristice identice.
Definiţie 3.2 (Echivalenţa a două elemente dipolare de circuit - II) Două E2C sunt echivalente
dacă ele impun aceeaşi relaţie ı̂ntre tensiunea la borne şi curentul prin element.
Definiţie 3.3 (Echivalenţa a două elemente dipolare de circuit - III) Două E2C sunt echiva-
lente dacă atunci când sunt interschimbate ı̂ntr-un circuit, restul circuitului nu simte această
schimbare.
Cele trei definitii de mai sus sunt echivalente. Conceptul de echivalenţă ı̂n teoria circuitelor se referă la
comportarea elementelor de circuit văzută pe la borne. Elementele de circuit echivalente ı̂ntre ele pot fi ı̂n
”interior” diferite, dar din ”exterior” se ”văd” identic.
28
Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 29
În acest seminar ne ocupăm de circuite rezistive liniare, care pot fi alcătuite din: rezistoare ideale liniare, surse
ideale de tensiune (SIT) şi surse ideale de curent (SIC). Chiar dacă SIT şi SIC nu sunt elemente liniare pentru
că au o caracteristică neliniară de tip afin, ele sunt incluse ı̂n clasa circuitelor rezistive liniare, pentru că altfel,
soluţia ı̂ntregului circuit, alcătuit numai din rezistoare ideale este cea nulă.
Există şi teoreme de echivalenţă pentru elemente multipolare. Celebre sunt de exemplu echivalenţele stea-
triunghi, valabile pentru elementele tripolare de circuit (E3C). Nu ne vom ocupa de acest caz ı̂n cadrul acestui
seminar. Cele mai importante idei referitoare la echivalenţe se pot transmite studiind cazul E2C.
3.1 Echivalenţa SR - SRT - SRC
Definiţie 3.4 (Sursă reală (SR)) O sursă reală (ı̂n general) este un element de circuit care are
caracteristica o dreaptă care nu trece prin origine (Fig. 3.1).
Fig. 3.1: Caracteristica unei surse reale. Nu este relevant cum este realizată sursa ı̂n interior.
O sursă reală este caracterizată de doi parametri: tensiunea de mers ı̂n gol (U0 ) şi curentul de
scurt-circuit Isc . Cei doi parametri reprezintă intersecţia caracteristicii sursei cu axele u − i.
1. Tensiunea de mers in gol:
def
U0 = u|i=0 (3.1)
2. Curentul de scurt-circuit:
def
Isc = i|u=0 (3.2)
Teorema 3.1 (Echivalenţa SR - SRT) O sursă reală caracterizată de U0 şi Isc este echivalentă
cu o sursă reală de tensiune (SRT) care are rezistenţa internă R şi tensiunea electromotoare E
E
Sursă R
i i
≡
reală
u
u
30 3.1. Echivalenţa SR - SRT - SRC
dacă şi numai dacă au loc relaţiile:

U0
R= (3.3)
Isc
E = U0 (3.4)
Demonstraţie. Pentru a demonstra această teoremă pornim de la ecuaţia caracteristicii SR, scrisă prin
”tăieturi”:
u i
+ =1 (3.5)
U0 Isc
De aici rezultă
U0
u=− i + U0 (3.6)
Isc
Pe de altă parte, dorim să echivalăm SR cu o SRT care are parametrii R şi E schemă pentru care relaţia
constitutivă este
u = −Ri + E (3.7)
SR va fi echivalentă cu SRT dacă şi numai dacă relaţiile (3.6) şi (3.7) sunt identice, lucru care se
realizează dacă şi numai dacă au loc relaţiile (3.3) şi (3.4).
Pentru a scrie relaţiile exact ı̂n forma (3.3) şi (3.4) u şi i sunt ı̂n convenţia de la generatoare, iar sensul SIT
este ales ı̂n corelaţie cu sensul de referinţă ales pentru u. Nu este nicio problemă dacă adoptaţi convenţia de la
receptoare pentru u şi i, numai că trebuie să puneţi anumite semne celor două relaţii. Vă lăsăm acest calcul ca
un exerciţiu.
Teorema 3.2 (Echivalenţa SR - SRC) O sursă reală caracterizată de U0 şi Isc este echivalentă
cu o sursă reală de curent (SRC) care are conductanţa internă G şi curentul electromotor J
i Sursă i
reală ≡
J
u u

Isc
G= (3.8)
U0
J = Isc (3.9)
Demonstraţie. Pentru a demonstra această teoremă pornim din nou de la ecuaţia caracteristicii SR,
scrisă prin ”tăieturi”, dar de data această calculăm expresia intensităţii curentului
Isc
i=− u + Isc (3.10)
U0
Pe de altă parte, dorim să echivalăm SR cu o SRC care are parametrii G şi J schemă pentru care relaţia
constitutivă este
i = −Gu + J (3.11)
SR va fi echivalentă cu SRC dacă şi numai dacă relaţiile (3.10) şi (3.11) sunt identice, lucru care se
realizează dacă şi numai dacă au loc relaţiile (3.8) şi (3.9).
Pentru a scrie relaţiile exact ı̂n forma (3.8) şi (3.9) u şi i sunt ı̂n convenţia de la generatoare, iar sensul SIC
este ales ı̂n corelaţie cu sensul de referinţă ales pentru i. Nu este nicio problemă dacă adoptaţi convenţia de la
receptoare pentru u şi i, numai că trebuie să puneţi anumite semne celor două relaţii. Din nou, vă lăsăm acest
calcul ca un exerciţiu.
Deoarece relaţia de echivalenţă este tranzitivă, rezultă imediat o nouă teoremă de echivalenţă,
foarte importantă ı̂n teoria circuitelor.
Teorema 3.3 (Echivalenţa SRT - SRC) O sursă reală de tensiune care are rezistenţa internă R
şi tensiunea electromotoare E este echivalentă cu o sursă reală de curent care are conductanţa
internă G şi curentul electromotor J
E G
R

1
R= (3.12)
G
E = RJ (3.13)
Observaţi că ı̂n prezentarea acestei teoreme nu mai este nevoie să marcăm sensuri de referinţă pentru curent
şi tensiune. Ele s-au ”dizolvat” pentru că mărimile specifice unei surse generale (tensiunea de mers ı̂n gol şi
curentul de scurt-circuit) au fost eliminate din relaţii. Pentru scrierea relaţiilor sub forma (3.12) şi (3.13) este
important ca orientarea SIT din SRT şi orientarea SIC din SRC să se facă corelat, altfel trebuie să corectaţi a
doua relaţie de mai sus cu un semn minus. De aceea, vă sfătuim din nou, să nu rotiţi schemele de circuit când
faceţi echivalenţe, ca sa evitaţi greşelile sau ambiguităţile.
Observaţi de asemenea că laturile SRC şi SRT sunt laturi compuse din câte două elemente ideale. Sunt
evidenţiate doar nodurile care se conectează cu exteriorul şi nu nodurile interne.
Exerciţiul 3.1 Demonstraţi Teorema 3.3.
Teorema 3.3. este deosebit de importantă ı̂n teoria circuitelor şi este bine să o ţineţi minte pe de
rost. Acest lucru nu este dificil pentru că cele două SRT şi SRC au aceeaşi valoare a rezistenţei interne,
conform (3.12). De asemenea, relaţia (3.13) este simplu de memorat dacă o gandiţi dimensional:
1 V = 1Ω · 1 A. Să nu uitaţi ı̂nsă că SRT reprezintă o conexiune serie şi SRC o conexiune paralel.
3.2. SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare. Divizorul de
32 tensiune/curent.
Exerciţiul 3.2 Ce credeţi că se ı̂ntâmplă in Teorema 3.3. dacă rezistenţa internă a SRT este
nulă? Dar dacă conductanţa internă a SRC este nulă?
O SIT nu se poate echivala cu o SRC. O SIC nu se poate echivala cu o SRT.
3.2 SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare.
Divizorul de tensiune/curent.
SRT conectate ı̂n serie. Divizorul de tensiune.
Teorema 3.4 (Conexiunea serie a SRT) O conexiune serie de SRT (de parametri Rk , ek ) este
echivalentă cu o SRT (de parametri R, e) care are rezistenţa internă R egală cu suma aritmetică
a rezistenţelor interne Rk ale surselor şi t.e.m. e egală cu suma algebrică a t.e.m ek . Semnul
este + dacă sursa ek este orientată la fel ca sursa echivalentă e, şi − ı̂n caz contrar (Fig. 3.2).
e1 en e
R1 Rn R
n
X
R= Rk (3.14)
k=1
Xn A
e= ek (3.15)
k=1
Fig. 3.2: Echivalarea conexiunii serie a SRT.
Exerciţiul 3.3 Demonstraţi Teorema 3.4 arătând că relaţiile constitutive ale celor două scheme
sunt identice.
Relaţia se particularizează uşor dacă toate ek = 0 (Fig. 3.3) sau toate Rk = 0 (Fig. 3.4).
R=
Pn
R1 R2 Rn k=1 Rk
Fig. 3.3: Echivalarea conexiunii serie a rezistoarelor.
Dacă toate Rk = R0 atunci R = nR0 .

e= A
Pn
e1 e2 en k=1 ek
Fig. 3.4: Echivalarea conexiunii serie a SIT.
Teorema 3.5 (Divizorul rezistiv de tensiune) Tensiunea care cade pe un rezistor al unui divi-
zor rezistiv de tensiune este proporţională cu rezistenţa acelui rezistor (Fig. 3.5).
R1 u1 R1
u1 = u (3.16)
R1 + R2
u R2
u2 = u (3.17)
R2 u2 R1 + R2
Fig. 3.5: Divizor rezistiv de tensiune.
Exerciţiul 3.4 Demonstraţi relaţiile divizorului rezistiv de tensiune.
SRC conectate ı̂n paralel. Divizorul de curent.
Teorema 3.6 (Conexiunea paralel a SRC) O conexiune paralel de SRC (de parametri Gk , jk )
este echivalentă cu o SRC (de parametri G, j) care are conductanţa internă G egală cu suma
aritmetică a conductanţelor interne Gk ale surselor şi c.e.m. j egal cu suma algebrică a c.e.m
jk . Semnul este + dacă sursa jk este orientată la fel ca sursa echivalentă j, şi − ı̂n caz contrar
(Fig. 3.6 şi relaţiile (3.18) şi (3.19)).
G1 j1 Gn jn G j
Fig. 3.6: Echivalarea conexiunii paralel a SRC, unde parametrii echivalenţi sunt daţi de (3.18) şi
(3.19).
3.2. SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare. Divizorul de
34 tensiune/curent.
n
X
G= Gk (3.18)
k=1
Xn A
j= jk (3.19)
k=1
Exerciţiul 3.5 Demonstraţi Teorema 3.6 arătând că relaţiile constitutive ale celor două scheme
sunt identice.
Relaţia se particularizează uşor dacă toţi jk = 0 (Fig. 3.7) sau toate Gk = 0 (Fig. 3.8).
G=
Pn
G1 G2 Gn k=1 G k
Fig. 3.7: Echivalarea conexiunii paralel a rezistoarelor.
Cazuri particulare utile:
• dacă n = 2
R1 R2
G = G1 + G2 ⇔ R= (3.20)
R1 + R2
• dacă toate Gk = G0 atunci

R0
G = nG0 ⇔ R= , (3.21)
n
unde R = 1/G şi R0 = 1/G0 .
j= A
Pn
k=1 jk
j1 j2 jn
Fig. 3.8: Echivalarea conexiunii paralel a SIC.
Teorema 3.7 (Divizorul rezistiv de curent) Curentul care trece printr-un rezistor al unui divi-
zor rezistiv de curent este proporţional cu conductanţa acelui rezistor (Fig. 3.9).
Exerciţiul 3.6 Demonstraţi relaţiile divizorului rezistiv de curent.

i1 i2 G1
i1 = i (3.22)
G1 + G2
G1 G2 G2
i2 = i (3.23)
G1 + G2
Fig. 3.9: Divizor rezistiv de curent.
3.3 SRT conectate ı̂n paralel/ SRC conectate ı̂n serie. Cazuri particulare.
SRT conectate ı̂n paralel.
Teorema 3.8 (Conexiunea paralel a SRT) O conexiune paralel de SRT (de parametri Rk , ek ),
unde Rk , 0 ∀k, este echivalentă cu o SRT (de parametri R, e) care are conductanţa internă 1/R
egală cu suma aritmetică a conductanţelor interne 1/Rk ale surselor şi t.e.m. e egală cu media
ponderată a t.e.m ek , cu ponderile conductanţele Gk = 1/Rk (ı̂n care suma este algebrică).
Semnul este + dacă sursa ek este orientată la fel ca sursa echivalentă e, şi − ı̂n caz contrar
(Fig. 3.10).
R1 R2 Rn R
e1 e2 en e
1
R = Pn 1
(3.24)
k=1 Rk
Pn,A ek
k=1 Rk
e = Pn 1
(3.25)
k=1 Rk
Fig. 3.10: Echivalarea conexiunii paralel a SRT.
Exerciţiul 3.7 Demonstraţi Teorema 3.8 folosind numai echivalenţe. Echivalaţi mai ı̂ntâi toate
laturile SRT cu SRC, aplicaţi formula (simplu de memorat) de la SRC conectate ı̂n paralel,
calculaţi SRC echivalent, apoi SRT echivalent, folosind echivalenţa SRT-SRC.
36 3.4. Buna formulare a problemei. Arbore normal.
În Teorema 3.8 toate rezistenţele au fost considerate nenule. Altfel, trebuie aplicată Teorema 3.9.
Un caz particular foarte util ı̂n practică este cel ı̂n care n = 2 unde t.e.m. echivalentă este
e1 R2 + e2 R1
e= (3.26)
R1 + R2
dacă e1 şi e2 au aceeaşi orientare ca e. În plus, dacă R1 = R2 , atunci e = (e1 + e2 )/2 este media
aritmetică a t.e.m.
Teorema 3.9 (SIT ı̂n paralel cu orice compatibil cu ea) O SIT, caracterizată de t.e.m. e, ı̂n
paralel cu orice element compatibil cu ea este echivalentă cu o SIT de t.e.m. e (Fig. 3.11) .
e e
Obs: sunt compatibile cu SIT numai ele-

mentele controlate ı̂n tensiune (nu SIT şi nu
∀ comp.
conductor perfect).
Fig. 3.11: Echivalarea SIT ı̂n paralel cu orice compatibil cu ea.
SRC conectate ı̂n serie.

Teorema 3.10 (Conexiunea serie a SRC) O conexiune serie de SRC (de parametri Gk , jk ),
unde Gk , 0 ∀k, este echivalentă cu o SRC (de parametri G, j) care are rezistenţa internă
1/G egală cu suma aritmetică a rezistenţelor interne 1/Gk ale surselor şi c.e.m. j egal cu
media ponderată a c.e.m. jk , cu ponderile rezistenţele Rk = 1/Gk (ı̂n care suma este algebrică).
Semnul este + dacă sursa jk este orientată la fel ca sursa echivalentă j, şi − ı̂n caz contrar
(Fig. 3.12).
Exerciţiul 3.8 Demonstraţi Teorema 3.10 folosind numai echivalenţe. Echivalaţi mai ı̂ntâi
toate laturile SRC cu SRT, aplicaţi formula (simplu de memorat) de la SRT conectate ı̂n serie,
calculaţi SRT echivalent, apoi SRC echivalent, folosind echivalenţa SRT-SRC.
În Teorema 3.10 toate conductanţele au fost considerate nenule. Altfel, trebuie aplicată Teorema 3.11.
Teorema 3.11 (SIC ı̂n serie cu orice compatibil cu ea) O SIC, caracterizată de c.e.m. j, ı̂n
serie cu orice element compatibil cu ea este echivalentă cu o SIC de c.e.m. j (Fig. 3.13).
3.4 Buna formulare a problemei. Arbore normal.

Revenind la Teorema 3.9, dacă am insista să desenăm un model de circuit ı̂n care să fie conectate
ı̂n paralel două SIT, atunci ajungem fie la o contradicţie matematică (dacă cele două SIT au t.e.m.
G1 Gn G
j1 jn j
1
G = Pn 1
(3.27)
k=1 Gk
Pn,A Jk
k=1 Gk
j= Pn 1
(3.28)
k=1 Gk
Fig. 3.12: Echivalarea conexiunii serie a SRC.
j
j
∀ comp.
Obs: sunt compatibile cu SIC numai elementele contro-
late ı̂n curent (nu SIC şi nu izolator perfect).
Fig. 3.13: Echivalarea SIC ı̂n serie cu orice compatibil cu ea.
diferite), fie la o nedeterminare (dacă cele două SIT au t.e.m. corelate, caz ı̂n care curenţii prin cele
două SIT nu pot fi determinaţi, existând o infinitate de posibilităţi.) Un astfel de model nu poate fi un
model corect al realităţii, care are soluţie şi soluţia este unică.
Un raţionament similar, dual cu cel de mai sus, este cel ı̂n care insistăm să realizăm un model de
circuit ı̂n care să fie conectate ı̂n serie două SIC.
Reamintim că circuitele electrice sunt modele ale realităţii (existente sau viitoare), iar cazul ı̂n care
soluţia circuitului fie nu există, fie nu este unică, reprezintă o modelare incorectă, inutilă.
De exemplu, o modelare incorectă (fără soluţie) o constituie cazul unei SIT cu t.e.m. nenulă pusă
ı̂n scurtcircuit, sau cazul unei SIC cu c.e.m. nenul, lasată ı̂n gol. O modelare incorectă (cu o infinitate
de soluţii) o constituie cazul a două SIT cu t.e.m. egale şi orientate la fel faţa de noduri, conectate ı̂n
paralel. Un exemplu similar este cel al două SIC conectate ı̂n serie. În particular, două conductoare
perfecte conectate ı̂n paralel şi două izolatoare perfecte conectate ı̂n serie constituie modele incorecte.
Exerciţiul 3.9 Pentru fixarea cunoştinţelor de până acum vă recomandăm să construiţi un
tabel de echivalenţe astfel. Consideraţi liniile corespunzătoare următoarelor elemente de cir-
cuit: R (parametru R1 ), SIT (parametru E1 ), SIC (parametru J1 ), SRT (parametri R1 , E1 ), SRC
(parametri R1 , J1 ), conductor perfect, izolator perfect şi coloanele corespunzătoare unor ele-
mente similare: R (parametru R2 ), SIT (parametru E2 ), SIC (parametru J2 ), SRT (parametri
R2 , E2 ), SRC (parametri R2 , J2 ), conductor perfect, izolator perfect. Duceţi diagonala aces-
tui tabel, trasând diagonala dreptunghiurilor de pe diagonală. În fiecare căsuţă astfel formată
completaţi o schemă echivalentă minimală, deasupra diagonalei corespunzătoare conexiunii se-
38 3.5. Metoda generatoarelor echivalente
rie, iar sub diagonală corespunzătoare conexiunii paralel. În situaţiile ı̂n care căsuţa corespunde
unei modelări incorecte, haşuraţi-o.
Verificaţi rezultatul cu tabelul de la sfârşitul acestui seminar.
Exisţa un criteriu topologic de recunoaştere a bunei formulări a unei probleme. Ea se bazează pe

construcţia unui arbore normal ı̂n circuit.
Definiţie 3.5 Un arbore normal ı̂ntr-un circuit rezistiv, este un arbore care conţine toate SIT şi
nicio SIC.
Se demonstrează următoarele teoreme.

Teorema 3.12 (Condiţie necesară şi suficientă de bună formulare) Un circuit rezistiv liniar,
fără surse comandate şi cu rezistenţe strict pozitive este bine formulat dacă şi numai dacă există
un arbore normal ı̂n circuit.
Teorema 3.13 (Condiţie necesară de bună formulare) Pentru ca un circuit să fie bine formulat
este necesar să existe un arbore normal.
Teorema 3.13 este uşor de ı̂nţeles dacă ne-am imagina o SIT cu t.e.m. nenulă aplicată unui divizor
rezistiv de tensiune, ı̂n care cele două rezistenţe sunt egale şi de semn contrar.
Exerciţiul 3.10 Verificaţi dacă cele 5 probleme pe care le-aţi creat ı̂n cele două seminarii
anterioare admit un arbore normal. În cazul ı̂n care ele nu admit un astfel de arbore, corectaţi-le
schimbând un număr minimal din elementele de circuit pe care le-aţi plasat pe laturi.
3.5 Metoda generatoarelor echivalente
În acest paragraf vom prezenta cea mai simplă metodă de rezolvare a circuitelor cu conexiune de tip
serie, paralel sau mixt. Ea se bazează pe toate teoremele anterioare, este o metoda nesistematică şi
nepotrivită pentru implementări pe calculator. Are ı̂nsă avantajul că permite analiza rapida a circuitelor
simple.
Să formulăm mai ı̂ntâi problema pe care o rezolvăm - analiza circuitelor electrice rezistive liniare.
Problema fundamentală a analizei circuitelor rezistive liniare
Se dau
• topologia circuitului (schemă de circuit, netlist sau matrice de descriere)
• parametrii elementelor pasive Rk ;
• parametrii elementelor active Ek , Jk ;
Se cer
• intensităţile curenţilor prin toate elementele (graful de curenţi);
• tensiunile la bornele tuturor elementelor (graful de tensiuni);
• puterile transferate de laturi (bilanţul de puteri).

Ideea metodei nu poate fi descrisă printr-un algoritm precis. Rezolvarea depinde foarte mult de
experienţa fiecăruia. Ea se bazează pe faptul că două E2C conectate ı̂n serie sau paralel se reduc la 1
E2C, iar starea restului circuitului nu se modifică. Ca principiu, vă sfătuim mai ı̂ntâi să pregătiţi gra-
furile de curent şi de tensiune şi să completaţi ce se poate din inspecţia parametrilor problemei. Apoi,
se alege o latură pe care mărimile sunt necunoscute, se reduce restul circuitului la o singură latură,
iar curentul prin latura păstrată va rezulta din bucla astfel obţinută. Mărimea obţinută se plasează pe
graf, lucru ce va atrage după sine completarea altor mărimi. Relaţiile divizorului rezistiv de tensiune
şi curent sunt de multe ori utile ı̂n astfel de probleme.
Ca exemplu, să calculăm toţi curentii şi toate tensiunile circuitului următor.
1Ω
4A
1Ω 2Ω
3Ω 2Ω 6A 3A
2V 16V
1Ω
Dacă pentru această problemă am aplica o metodă Kirchhoff clasică ı̂n curenţi, ar trebui să scriem
7 ecuaţii Kirchhoff I şi 5 ecuaţii Kirchhoff II, deci rezolva ı̂n final un sistem de 12 ecuaţii cu 12
necunoscute. Folosirea echivalenţelor simplifică rezolvarea extrem de mult.
Pasul 1:
Pregătim grafurile de curenţi şi de tensiune şi completăm informaţia pe care o avem deja din
parametri (SIT sau conductoare perfecte, SIC sau izolatoare perfecte). Mărimile nou completate sunt
indicate cu roşu ı̂n figurile de mai jos.
4A
6A 3A
0V 0V
0V 0V
Pasul 2:
40 3.5. Metoda generatoarelor echivalente
Inspectăm circuitul şi observăm dacă se mai pot completa valori. De exemplu, ı̂n acest caz rezultă
curenţii din Kirchhoff I apoi din relaţia divizorului de curent. Aceaste calcule atrag după sine com-
pletarea altor tensiuni ı̂n grafurile de tensiuni. Mărimile completate ı̂n acest pas sunt indicate cu roşu
ı̂n figurile de mai jos. Observaţi că, pe latura care conţine un SIC ı̂n serie cu un rezistor, am plasat ı̂n
graful de tensiuni un nod suplimentar, pentru a putea calcula tensiune care cade numai pe SIC, utilă ı̂n
bilanţul de puteri.
10 A 4A
4A 6A 6A 3A
10 A 4A
0V 4V 0V
12 V 12 V 12 V
0V 4V 0V
Pasul 3:
Alegem acum o latură pentru care nu avem informaţie calculată şi echivalăm restul circuitului
până ajungem la o buclă. Să alegem, de exemplu latura cu R = 1Ω ı̂nseriată cu SIT având E = 2 V.
Figurile de mai jos conţin o succesiune de echivalenţe. Laturile marcate cu roşu sunt laturi care au
pierdut detaliile din circuitul iniţial.
4A
1Ω 2Ω 1Ω 2Ω
≡ ≡
3A −1 A
2V 16V 2V 16V
1Ω 2Ω În bucla astfel formată calculăm curentul din

Kirchhoff II:
≡ i
(14 − 2) V
i= =4A
2V 14V (1 + 2) Ω
Pasul 4:
Plasăm acest rezultat nou calculat ı̂n graful de curenţi şi putem completa acum graful de curenţi
(folosind Kirchhoff I) şi grafurile de tensiuni (folosind relaţii constitutive şi Kirchhoff II). Rezultatul
final este
10 A 4A 8A
4A 6A 6A 4A 5A 3A
10 A 4A 8A
0V 14 V 4V 0V
12 V 12 V 12 V 6V 6V 6V
0V 4V 0V
În final, verificăm bilanţul de puteri:
Pc = 3 · 42 + 2 · 62 + 1 · 42 + 1 · 42 + 1 · 42 + 2 · 52 = 218 W
Pg = 6 · 12 + 4 · 14 + 3 · 6 − 2 · 4 + 16 · 5 = 218 W
Exerciţiul 3.11 Printre cele 5 probleme pe care le-aţi inventat, există una care este de tip serie,
paralel, mixt? Dacă da, atunci rezolvaţi-o folosind metoda generatoarelor echivalente.
Rezolvaţi problemele de mai jos cu metoda generatoarelor echivalente.
5A 6V 2Ω
Problema 3.1
2A
5V 1Ω
1Ω
1V
1Ω
Problema 3.2 3A
−8 V 1Ω
−10 V 2Ω 2Ω
2Ω 11 V
−2 A
1Ω
Problema 3.3 3A
8V
1Ω
5V −13V 4V
4Ω 4Ω 3A
2Ω 2Ω 8Ω
2Ω
Problema 3.4 −6A

Table 3.1: Tabel de echivalenţe.
serie J1
paralel R1 R1
E1 J1 E1
R1
R1 + R2
R2 R2 R1 + R2 R1 + R2 R2
R1 R2 E1 J1 E1 J1 R 1
R1 +R2
E1 + E2 R1 R1
E2 E2 J1 E1 + E2 E 2 + J1 R 1 E2
N/A
N/A
J2 N/A
J2 E1 J2 J2 J2
J1 + J2
R1
R1 + R2
E1 + E2
R1 R2
R2 R1 +R2 E2 R1 R2 R1 + R2 R2
E2 R1 +R2 E1 E2 + J1 R2 E 2 + J1 R 1 E2
R1 R2
R1 +R2 E1 R2+E2 R1
R1 +R2
R1 + R2
J1 R 1 + J2 R 2
J2 J2 J1 + J2 J2 + RE11 J2
E1 J1 + J2
R1 R2 R1 R2
R2 R1 +R2 R2 R1 +R2 R2
R1 R2
R1 +R2
N/A
N/A
J1 N
R1 R1
E1 J1 E1
R1
4. Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi. Metoda curenţilor de coarde.
4.2 Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi 46
4.3 Metoda curenţilor de coarde 50
4.4 Curenţi ciclici/de bucle 54
4.5 Reţeta de asamblare 55

1. independenţa relaţiilor Kirchhoff (Teoremele Kirchhoff);
2. forma particulară a relaţiei Kirchhoff II;
3. metoda Kirchhoff ı̂n curenţi;
4. metoda curenţilor de coarde;
5. ce sunt curenţii ciclici/de bucle.
Mesajul principal al acestui seminar este acela că există metode sistematice de rezolvare a
circuitelor electrice, ce permit determinarea tuturor curenţilor şi tuturor tensiunilor din circuit.
Efortul de calcul se poate simplifica dacă se aleg ca necunoscute un număr minimal de curenţi,
egal cu numărul de coarde din circuit (L− N +1) minus numărul de surse ideale de curent (nSIC ).
Sistemul de rezolvat este asamblat din ecuaţii Kirchhoff II scrise pe bucle generate de coardele
care nu sunt SIC şi are dimensiunea L − N + 1 − nSIC .
4.1 Teoremele lui Kirchhoff

Legile lui Kirchhoff, enunţate ı̂n paragraful 1.2, se referă la orice nod/secţiune (legea Kirchhoff I) şi re-
spectiv la orice buclă din circuit (legea Kirchhoff II). Teoremele lui Kirchhoff se referă la independenţa
acestor relaţii. Să notăm cu N numărul de noduri din circuit şi cu L numărul de laturi.
Teorema 4.1 (Teorema Kirchhoff pentru curenţi) N − 1 relaţii Kirchhoff pentru curenţi sunt
independente, oricare ar fi nodurile (secţiunile independente) pe care se aplică.
Teorema 4.2 (Teorema Kirchhoff pentru tensiuni) Pentru orice circuit L − N + 1 relaţii Kirch-
hoff pentru tensiuni sunt independente.
Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi este extinderea metodei pe care aţi ı̂nvăţat-o ı̂n liceu, ı̂n cazul ı̂n care
circuitul are şi SIC. Metoda curenţilor de coarde este o aplicare inteligentă a ei, care simplifică extrem
de mult efortul de calcul şi pe care v-o recomandăm ca alternativă la metoda Kirchhoff ı̂n curenţi.
45
46 4.2. Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi
4.2 Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi

Vom rezolva aceeaşi problemă formulată general ı̂n paragraful 3.5, pe care o vom presupune bine
formulată. În metoda Kirchhoff ı̂n curenţi, necunoscutele principale vor fi intensităţile curenţilor.
Laturi standard. Necunoscutele metodei.

Să presupunem că circuitul este alcătuit din laturi de tip sursă reală de tensiune (SRT) şi sursă ideală
de curent (SIC) (Fig. 4.1).
Ek Jk
Rk
Fig. 4.1: Laturi standard ı̂n metoda Kirchhoff ı̂n curenţi sau ı̂n metoda curenţilor de coarde: sursă reală
de tensiune (SRT) şi sursă ideală de curent (SIC).
În particular, o latură de tip SRT poate fi un rezistor ideal sau o sursă ideală de tensiune (SIT),
considerarea acestor laturi standard nediminuând generalitatea metodei. O latură SRT va introduce ca
necunoscută intensitatea curentului prin ea, iar o latură SIC va introduce ca necunoscută tensiunea la
bornele ei. În metoda Kirchhoff ı̂n curenţi sistemul asamblat are următoarele L necunoscute: L − nSIC
curenţi prin laturile de tip SRT; nSIC tensiuni la bornele SIC.
Forma particulară a legii Kirchhoff II

Să considerăm o buclă b oarecare ı̂ntr-un circuit care are laturile standard descrise mai sus şi să pre-
supunem sensurile de referinţă ale tensiunilor şi curenţilor ca ı̂n Fig. 4.2.
Ek Jk
Rk
Ik
Uk
Fig. 4.2: Sensuri de referinţă alese prin laturile standard, utile pentru a deduce forma particulară a
Teoremei Kirchhoff II. Curentul Ik este ales ı̂n acelaşi sens cu Ek , dar tensiunea Uk este arbitrară, nu
este corelează cu sensul lui Jk .
Conform legii Kirchhoff II:

X A X A
Uk + Uk = 0, (4.1)
k∈[b]∩ISRT k∈[b]∩ISIC
unde [b] ∩ ISRT reprezintă laturile SRT din bucla b, iar [b] ∩ ISIC reprezintă laturile SIC din bucla b.
Înlocuind expresia tensiunii la bornele laturilor SRT din buclă rezultă
X A X A
(Rk Ik − Ek ) + Uk = 0, (4.2)
k∈[b]∩ISRT k∈[b]∩ISIC
de unde se obţine forma particulară a relaţiei Kirchhoff II.

Seminar 4. Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi. Metoda curenţilor de coarde. 47
Teorema 4.3 (Kirchhoff II - forma particulară)

X A X A X A
Rk Ik + Uk = Ek . (4.3)
k∈[b]∩ISRT k∈[b]∩ISIC k∈[b]∩ISRT
Relaţia (4.3) arată ca suma algebrică a căderilor de tensiune dintr-o buclă plus suma algebrică
a tensiunilor la bornele SIC din buclă este egală cu suma algebrică a tensiunilor electromotoare
din buclă. Convenţia de semne este:
• căderea de tensiune pe un rezistor Rk Ik se ia cu plus atunci când sensul curentului Ik

coincide cu sensul de parcurs al buclei şi cu minus ı̂n caz contrar;
• tensiunea la bornele unei SIC Uk se ia cu plus atunci când orientarea ei coincide cu sensul
de parcurs al buclei şi cu minus ı̂n caz contrar;
• tensiunea electromotoare Ek se ia cu plus atunci când orientarea t.e.m este ı̂n sensul de
parcurs pe buclă si cu minus ı̂n caz contrar.
Forma particulară a legii Kirchhoff II vă e familiară din liceu, numai că acolo nu aţi ı̂ntâlnit sursele ideale de
curent. Acestea apar ı̂n acelaşi membru cu căderile de tensiune pe rezistoare. În consecinţă, pentru aplicarea
acestei teoreme se parcurge fiecare buclă independentă de trei ori: prima dată se urmăresc doar rezistoarele,
apoi doar SIC, se pune semnul egal şi apoi se parcurg SIT.
Algoritmul metodei
Sistemul de ecuaţii asamblat ı̂n metoda Kirchhoff ı̂n curenţi conţine L ecuaţii: N − 1 relaţii indepen-
dente Kirchhoff I şi L − N + 1 relaţii independente Kirchhoff II. Algoritmul metodei este următorul.
• Pasul 1: Se determină parametrii topologici: N - numărul de noduri; L - numărul de laturi; nSIC

- numărul de surse ideale de curent.
• Pasul 2: Se verifică dacă există un arbore normal, adică un arbore care conţine toate SIT (inclu-
siv conductoare perfecte) şi nicio SIC. Dacă nu există un arbore normal, problema se declară a
fi fără soluţie şi se abandonează rezolvarea. Acest lucru se ı̂ntâmplă când există surse ı̂n exces,
adica SIT (inclusiv conductoare perfecte) care formeaza bucle sau SIC care formează secţiuni.
• Pasul 3: Se aleg sensuri de referinţă arbitrare şi se notează curenţii din laturile SRT şi tensiunile
la bornele SIC.
• Pasul 4: Se scriu N − 1 relaţii Kirchhoff I pentru N − 1 noduri alese arbitrar;
• Pasul 5: Se aleg L − N + 1 bucle independente care se orientează arbitrar;
• Pasul 6: Se scriu L − N + 1 relaţii Kirchhoff II de tipul (4.3) pentru buclele independente alese
la pasul anterior;
• Pasul 7: Se rezolvă sistemul de L ecuaţii cu L necunoscute şi rezultă curenţii prin laturile SRT
şi tensiunile la bornele SIC.
• Pasul 8: Se completează graful de curenţi;

48 4.2. Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi
• Pasul 9: Se completează graful de tensiuni. Pe laturile SRT tensiunile rezultă din relaţii consti-
tutive;
• Pasul 10: Se verifică bilanţul de puteri.
Problemă rezolvată
Vom ilustra algoritmul descris anterior pentru a rezolva circuitul din Fig. 4.3.
13 V
4Ω
1Ω
1V
3Ω 3
A 1Ω
2V −4 V
2Ω
−4 A
Fig. 4.3: Circuit de rezolvat cu metoda Kirchhoff ı̂n curenţi. Aceeaşi problemă se va rezolva şi cu
metoda curenţilor de coarde.
• Pasul 1: Determinăm parametrii topologici: numărul de noduri este N = 4, numărul de laturi

este L = 7 şi numărul de surse ideale de curent este nSIC = 2. Sistemul de rezolvat ı̂n metoda
Kirchhoff ı̂n curenţi va fi de dimensiune L = 7.
• Pasul 2: Se poate observa că circuitul admite un arbore normal, care are N − 1 = 3 ramuri.
Deoarece toate rezistenţele sunt pozitive, problema este bine formulată, va avea o soluţie unică.
Exerciţiul 4.1 Desenaţi un arbore normal al acestui circuit.
• Pasul 3: Alegem sensuri de referinţă arbitrare pentru curenţii din laturile SRT şi pentru tensiu-
nile la bornele SIC (Fig. 4.4) şi notăm aceste L = 6 necunoscute.
• Pasul 4: Scriem N − 1 = 3 relaţii Kirchhoff I, de exemplu pentru nodurile (1), (2) şi (3)
(1) : I5 − I1 − I2 − 3 = 0 (4.4)
(2) : I1 − I5 − I4 + 4 = 0 (4.5)
(3) : −I3 + I4 + 3 = 0 (4.6)
13 V
4Ω
I1
[1]
I5 (2)
(1)
1Ω
1V
3Ω 1Ω
U6 [3]
I2 I4
3
A
2V [2] −4 V
I3
(4) (3)
2Ω
[4]
U7
−4 A
Fig. 4.4: Necunoscutele sunt marcate cu roşu: 5 intensităţi de curenţi I1 , . . . , I5 şi două tensiuni la
bornele SIC: U6 şi U7 . Sensurile de referinţă au fost alese arbitrar.
• Pasul 5: Alegem L − N + 1 = 4 bucle independente (de exemplu ochiurile ca ı̂n Fig. 4.4.), pe
care le orientăm arbitrar.
• Pasul 6: Scriem L − N + 1 = 4 relaţii Kirchhoff II pentru buclele independente alese la pasul

anterior şi astfel completăm sistemul de rezolvat, cu ı̂ncă 4 ecuaţii:
[1] : 4I1 + 1 · I5 = 13 + 1 (4.7)

[2] : 3I2 − 2I3 + U6 = −2 (4.8)
[3] : 1 · I5 − 1 · I4 − U6 = 1 + 4 (4.9)
[4] : 2I3 + 1 · I4 − U7 = −4 (4.10)
• Pasul 7: Se rezolvă sistemul de L = 7 ecuaţii cu L = 7 necunoscute (relaţiile (4.4)-(4.10)) şi

rezultă curenţii prin laturile SRT (I1 , . . . , I5 ) şi tensiunile la bornele SIC (U6 , U7 ).
50 4.3. Metoda curenţilor de coarde
Pentru că sistemul este relativ mare pentru o rezolvare manuală, vom folosi un instrument soft-
ware numeric pentru rezolvare https://octave-online.net/. Pentru aceasta trebuie să
asamblăm manual sistemul de ecuaţii algebrice de rezolvat. Vom presupune că vectorul ne-
cunoscutelor este
x = [I1 ; I2 ; I3 ; I4 ; I5 ; U6 ; U7 ] (4.11)
Sistemul de rezolvat va fi Ax = b unde A ∈ R7×7 şi b ∈ R7×1 şi rezolvarea lui se poate observa
ı̂n Fig. 4.5.
Fig. 4.5: Rezolvarea sistemului de ecuaţii asamblat ı̂n metoda Kirchhoff ı̂n curenţi.
Soluţia sistemului conduce la I1 = 2 A, I2 = 1 A, I3 = 3 A, I4 = 0 A (calculul numeric are erori

de rotunjire), I5 = 6 A, U6 = 1 V, U7 = 10 V.
• Pasul 8: Putem acum să completăm graful de curenţi (Fig. 4.6). Prezentarea soluţiei pe grafuri
este mai sugestivă şi permite verificări imediate, pe noduri sau secţiuni.
• Pasul 9: Completăm acum şi graful de tensiuni (Fig. 4.7). Pe laturile SRT tensiunile rezultă din
relaţii constitutive;
• Pasul 10: În final verificăm bilanţul de puteri.
Pc = 1 · 62 + 1 · 02 + 2 · 32 + 3 · 12 + 4 · 22 = 73 W
Pg = 13 · 2 + 1 · 6 − 4 · 0 − 2 · 1 + 3 · 1 + 4 · 10 = 73 W
4.3 Metoda curenţilor de coarde
Ideea metodei. Necunoscute.

La seminarul 1 aţi văzut că putem genera grafuri de curenţi plasând valori arbitrare ı̂n coarde şi cal-
culând curenţii din ramuri ı̂n funcţie de curenţii din coarde. Rezultatul acesta este de fapt o altă formă
a Teoremei Kirchhoff I, care se poate demonstra.
Teorema 4.4 (Altă formă a Teoremei Kirchhoff pentru curenţi) Curenţii din ramuri se exprimă
ı̂n mod univoc ı̂n funcţie de curenţii din coarde.
2A 5V
6A 5V
3A 1V
1A 0A 5V 4V
3A 6V
−4 A 10 V
Fig. 4.6: Graful de curenţi. Fig. 4.7: Graful de tensiuni.
Metoda curenţilor de coarde se bazează pe această formă a Teoremei Kirchhoff I. Numărul de

curenţi necunoscuţi poate fi redus dacă lucrăm numai cu curenţii din coarde.
Să presupunem din nou că circuitul este alcătuit din laturi de tip sursă reală de tensiune (SRT)
şi laturi de tip sursă ideală de curent (SIC), aceleaşi ca la metoda Kirchhoff ı̂n curenţi (Fig. 4.1).
Necunoscutele metodei sunt curenţii prin coarde. Dar deoarece SIC sunt de asemenea plasate ı̂n
coarde, numărul de curenţi necunoscuţi este de fapt L − N + 1 − nSIC .
Curenţii prin ramuri se exprimă simbolic, ca fiind combinaţii de curenţi din coarde, exact cu
procedura pe care aţi ı̂nvăţat-o la generarea grafurilor de curenţi. Teorema Kirchhoff I este astfel
rezolvată pe graful circuitului şi ce rămâne de aplicat este Teorema Kirchhoff II. Numărul de ecuaţii
independente Kirchhoff II este ı̂nsă L − N + 1 şi nu L − N + 1 − nSIC , deci aparent mai mare decât
necesar. Pentru a scrie exact L − N + 1 − nSIC ecuaţii Kirchhoff II independente din care să rezulte
curenţii necunoscuţi, este necesar să alegem numai o parte din buclele sistemului fundamental de
bucle, şi anume pe cele generate de coardele care nu sunt SIC. În acest fel numărul total de ecuaţii şi
necunoscute ı̂n metoda curenţilor de coarde este astfel L − N + 1 − nSIC .
Algoritmul metodei
Sistemul de ecuaţii asamblat ı̂n metoda curenţilor ı̂n coarde conţine L − N + 1 − nSIC ecuaţii care sunt
relaţiile Kirchhoff II explicite, scrise pe buclele generate de coardele care nu sunt SIC. Algoritmul
metodei urmează următorii paşi:
• Pasul 1: Se determină parametrii topologici: N - numărul de noduri; L - numărul de laturi; nSIC

- numărul de surse ideale de curent.
52 4.3. Metoda curenţilor de coarde
• Pasul 3: Se aleg sensuri de referinţă arbitrare şi se notează cu simboluri curenţii din coardele
SRT şi cu valori numerice curenţii din coardele SIC.
• Pasul 4: Se aleg sensuri de referinţă arbitrare pentru curenţii din ramuri şi se calculează expre-
siile simbolice ale acestor curenţi, ı̂n funcţie de curenţii din coarde.
• Pasul 5: Se determină şi se orientează arbitrar buclele generate de coardele care nu sunt SIC, ı̂n
număr de L − N + 1 − nSIC .
• Pasul 6: Se scriu relaţiile Kirchhoff II de tipul (4.3) pentru buclele alese la pasul anterior; aceste
relaţii nu conţin tensiuni la bornele SIC.
• Pasul 7: Se rezolvă sistemul de L− N +1−nSIC ecuaţii cu L− N +1−nSIC necunoscute şi rezultă

curenţii necunoscuţi şi astfel toţi curenţii din circuit.
• Pasul 8: Se completează graful de curenţi;
• Pasul 9: Se completează graful de tensiuni. Pe laturile SRT tensiunile rezultă din relaţii con-
stitutive. Pe laturile SIC tensiunile rezultă din relaţiile Kirchhoff II, acest calcul putându-se
efectua direct pe graf.
Vom ilustra algoritmul descris anterior pentru a rezolva din nou circuitul din Fig. 4.3.

este L = 7 şi numărul de surse ideale de curent este nSIC = 2. Sistemul de rezolvat ı̂n metoda
curenţilor de coarde va fi de dimensiune L − N + 1 − nSIC = 2, mai mic decât cel de la metoda
Kirchhoff ı̂n curenţi.
• Pasul 2: Circuitul admite arbore normal, care are N − 1 = 3 ramuri. Arborele este marcat cu
roşu ı̂n Fig. 4.8. Deoarece toate rezistentele sunt pozitive, problema este bine formulată, va avea
o soluţie unică. Acest arbore va fi util ı̂n continuare ı̂n metoda curenţilor de coarde.
• Pasul 3: Alegem sensuri de referinţă arbitrare şi notăm cu simboluri curenţii din coardele SRT
şi cu valori numerice curenţii din coardele SIC În Fig. 4.8 curenţii din coarde sunt notaţi cu
roşu.
• Pasul 4: Alegem sensuri de referinţă arbitrare pentru curenţii din ramuri şi calculăm expresiile
simbolice ale acestor curenţi, ı̂n funcţie de curenţii din coarde (Fig. 4.8).
• Pasul 5: Determinăm şi orientăm arbitrar buclele generate de coardele care nu sunt SIC, ı̂n
număr de L − N + 1 − nSIC = 2. (Fig. 4.8 - buclele utile sunt marcate cu verde).
13 V
4Ω
I1
[1]
I1 + I2 + 3
1Ω
1V
3Ω 1Ω
I2 −I2 + 1
[2]
3
A
3A
2V −4 V
−I2 + 4
2Ω
−4 A
−4 A
Fig. 4.8: Notaţii utile ı̂n metoda curenţilor de coarde: arborele, curenţii ı̂n coarde, curenţii ı̂n ramuri
se calculează, buclele generate de coardele care nu sunt SIC.
• Pasul 6: Scriem relaţiile Kirchhoff II explicit pentru buclele independente alese la pasul ante-
rior;
[1] : 4I1 + 1 · (I1 + I2 + 3) = 13 + 1 (4.12)

[2] : 3I2 + 1 · (I1 + I2 + 3) − 1 · (−I2 + 1) − 2(−I2 + 4) = −2 + 1 + 4 (4.13)
Aducem sistemul de rezolvat la o formă simplă:
5I1 + I2 = 11 (4.14)
I1 + 7I2 = 9 (4.15)
• Pasul 7: Rezolvăm sistemul de L − N + 1 − nSIC = 2 ecuaţii cu tot atâtea necunoscute şi rezultă
curenţii necunoscuţi I1 = 2 A, I2 = 1 A şi astfel toţi curenţii din circuit.
• Pasul 8: Se completează graful de curenţi (Fig. 4.9);
54 4.4. Curenţi ciclici/de bucle
• Pasul 9: Se completează graful de tensiuni (Fig. 4.10). Pe laturile SRT tensiunile rezultă din
relaţii constitutive. Pe laturile SIC tensiunile rezultă din relaţiile Kirchhoff II, care pot fi rezol-
vate direct pe graf.
2A 5V
6A 5V
3A 1V
1A 0A 5V 4V
3A 6V
−4 A 10 V
Fig. 4.9: Graful de curenţi. Fig. 4.10: Graful de tensiuni.

Pc = 1 · 62 + 1 · 02 + 2 · 32 + 3 · 12 + 4 · 22 = 73 W
Pg = 13 · 2 + 1 · 6 − 4 · 0 − 2 · 1 + 3 · 1 + 4 · 10 = 73 W
4.4 Curenţi ciclici/de bucle
În literatură puteţi ı̂ntâlni terminologia de curenţi ciclici/de bucle. Curenţii ciclici sunt curenţi fictivi,
asociaţi acestor bucle orientate, intensitătile curenţilor prin laturi fiind combinaţii liniare ale acestor
curenţii ciclici. Este o schimbare de variabilă ı̂n curenţi care asigură ı̂ndeplinirea legii Kirchhoff I.
Ei sunt ı̂n strânsă legătură cu curenţii de coarde. Pentru a ı̂nţelege această afirmaţie, să ne ima-
ginăm buclele independente ı̂n graful unui circuit (de exemplu ochiurile ı̂n Fig. 4.11).
Pentru curenţii ciclici din Fig. 4.11, curenţii din laturi sunt I4 = −I10 + I20 , I6 = −I10 − I30 , I2 = I20 , etc.
După realizarea acestei schimbări de variabilă, singurele relaţii rămase de scris sunt cele Kirchhoff
II explicite, ı̂n care curenţii sunt substituiţi cu expresiile lor ı̂n funcţie de curenţii ciclici. O aplicare
neinteligentă a acestei schimbări de variabilă, de exemplu cea ı̂n care printr-o SIC ar trece doi curenţi
ciclici, ar conduce la un sistem de ecuaţii care are ca necunoscute curenţii ciclici şi tensiunile la bornele
SIC, un număr de L − N + 1 + nSIC ecuaţii.
Aplicarea inteligentă a metodei curenţilor ciclici presupune alegerea buclelor astfel ı̂ncât printr-o
latură cu SIC să treacă exact un singur curent ciclic. Acest mod de alegere a buclelor face ca numărul
de curenţi ciclici necunoscuţi să scadă cu numărul de SIC. Ecuaţiile Kirchhoff II scrise pe aceste bucle
vor fi ı̂n număr de L − N + 1 − nSIC , suficient pentru a calcula curenţii ciclici necunoscuţi.
I2
I02 I5
I4
I1 I3
I01 I03
I6
Fig. 4.11: Curenţii ciclici/de buclă sunt asociaţi unor bucle independente.
Cel mai inteligent mod de a alege buclele astfel ı̂ncât printr-o SIC să treacă exact un curent ciclic
este cu ajutorul unui arbore normal. Dacă buclele alese ı̂n metoda curenţilor ciclici sunt generate
cu ajutorul unui arbore care nu conţine SIC, atunci curenţii ciclici sunt chiar curenţii de coarde din
paragraful anterior.
În concluzie, metoda curenţilor ciclici/de buclă, aplicată ı̂n mod inteligent, este exact metoda
curenţilor de coarde. Sau şi mai simplu, ı̂ntr-o aplicare inteligentă, curenţii ciclici/de buclă sunt curenţi
de coarde.
4.5 Reţeta de asamblare
În literatură se practică şi furnizarea unei reţete de asamblare a ecuaţiilor metodei curenţilor de coard-
e/ciclici/de buclă. Deşi nu este greu de memorat, nu o promovăm pentru lucrul la seminar, pentru ca
ea ascunde legătura dată de teoria grafurilor.
O astfel de reţetă ar putea fi utilă celor care doresc să scrie un program care să implementeze
această metodă. Puteţi intui această reţetă dacă scrieţi ecuaţiile metodei curenţilor de coarde pe o
problemă doar cu SRT, ı̂n care să nu lucraţi cu valori numerice. Semnificaţia termenilor sistemului
asamblat se poate demonstra ı̂n mod riguros, dacă se lucrează cu formele matriceale ale Teoremelor
Kirchhoff.
Exerciţiul 4.2 Alegeţi o problemă cu 3 bucle, cu toate laturile de tip SRT şi scrieţi simbolic,
ecuaţiile metodei curenţilor de coarde. Observaţi structura matricei coeficienţilor şi vectorul
termenilor liberi.
Reţeta de asamblare a sistemului de ecuaţii se bazează pe asamblarea directă a unui sistem de

L − N + 1 ecuaţii cu tot atâtea necunoscute
R0 I0 = E0 , (4.16)
unde I0 este vectorul curenţilor ciclici, R0 este matricea rezistenţelor ciclice, iar E0 este vectorul t.e.m.
ciclice. Este esenţial ca buclele să fie alese inteligent, adică o SIC să fie străbătută de exact un curent
ciclic. Relaţiile (4.16) se scriu doar pentru buclele care nu conţin SIC şi se asamblează astfel:
• Termenii diagonali ai matricei R0kk - reprezintă suma rezistenţelor din bucla k;

56 4.5. Reţeta de asamblare
• Termenii nediagonali ai matricei R0k j = R0jk (ı̂n problemele fără surse comandate) - reprezintă
suma algebrică a rezistenţelor parcurse ı̂n comun de bucla k şi bucla j, unde semnul este plus
dacă cele două bucle parcurg rezistenţa comună ı̂n acelaşi sens şi minus ı̂n caz contrar;
• Termenii liberi Ek0 reprezintă suma algebrică a t.e.m. din bucla k, este exact termenul liber din
relaţia Kirchhoff II scrisă ı̂n forma ei particulară (4.3).
Ecuaţiile pentru buclele care conţin SIC se ı̂nlocuiesc cu valorile curenţilor ciclici, care sunt cunoscute
pentru că un astfel de curent ciclic străbate exact o SIC. În acest fel, sistemul de rezolvat are de fapt
dimensiunea L − N + 1 − nSIC .
Ca exemplu, să reluăm problema pe care am rezolvat-o cu metoda curenţilor de coarde. Este important
să marcăm toate buclele acum, nu numai cele care corespund laturilor SRT. Vom ı̂ncepe numerotarea
cu buclele generate de coarde SRT şi apoi vom numerota buclele care corespund coardelor SIC.
Conform reţetei, trebuie să scriem un sistem de o = L − N + 1 = 4 ecuaţii, dar pentru buclele
determinate de coarde SIC vom scrie direct valorile curenţilor ciclici. Constatăm că două din cele
patru ecuaţii pot fi şi vor fi eliminate din sistem. Ele corespund curenţilor cicilici care trec prin SIC.
R011 I10 + R012 I20 + R013 I30 + R014 I40 = E10 (4.17)
R021 I10 + R022 I20 + R023 I30 + R024 I40 = E20 (4.18)
I30 = 3 (4.19)
I40 = 4 (4.20)
Valorile rezistenţelor ciclice sunt
R011 = 4 + 1 = 5 (4.21)
R022 = 3+1+1+2 = 7 (4.22)
R012 = R021 =1 (4.23)
R013 =1 (4.24)
R014 =0 (4.25)
R023 = 1+1 = 2 (4.26)
R024 = −2 − 1 = −3 (4.27)
şi valorile t.e.m. ciclice sunt
E10 = 13 + 1 = 14 (4.28)
E20 = −2 + 1 + 4 = 3 (4.29)
Substituind valorile cunoscute, rămâne de rezolvat următorul sistem de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute
5I10 + I20 = 11 (4.30)

I10 + 7I20 =9 (4.31)
sistem care este identic cu cel dat de relaţiile (4.14) şi (4.15).
13 V
4Ω
I1
I01
1Ω
1V
3Ω 1Ω
I03
I2
I02
3
A
3A
2V −4 V
2Ω
I04
−4 A
−4 A
Fig. 4.12: Notaţii utile ı̂n metoda curenţilor ciclici - varianta directă, de tip ”reţetă”. Este necesară
marcarea tuturor buclelor.
Exerciţiul 4.3 Rezolvaţi cele 5 probleme pe care le-aţi inventat pe parcursul seminariilor ante-
rioare cu metoda curenţilor de coarde. Estimaţi care este dimensiunea sistemului de rezolvat ı̂n
cazul folosirii metodei Kirchhoff ı̂n curenţi.
Să se rezolve problemele următoare folosind metoda curenţilor de coarde. Estimaţi care este
dimensiunea sistemului de rezolvat ı̂n cazul folosirii metodei Kirchhoff ı̂n curenţi.
1Ω
9V −5 A
1Ω 2Ω 3Ω 13 V
2Ω
4Ω 6V
3Ω 10 V
3V 3V
Problema 4.1 −5 A
Răspuns: Problema este prost formulată.
1Ω
9V −5 A
1Ω 2Ω 3Ω 13 V
2A
2A 4Ω
10 V
3A 3V
3Ω
Problema 4.2 4A
27 V
1Ω
1A 2Ω −3 A 13 V
2Ω
4Ω 6V
3Ω −8 A
3V 3V
3Ω
Problema 4.3 4A
27 V
9V
1Ω 2Ω 3Ω −2 A
2Ω
4Ω 6V
3A 10 V −4 A
3V
Problema 4.4 3Ω
27 V
9V
1Ω 2Ω 3Ω −2 A
2Ω
4Ω 6V
3A 10 V −4 A
3V
Problema 4.5 3Ω 3Ω

5. Metoda tensiunilor ramurilor. Metoda nodală
5.2 Metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni 62
5.3 Metoda tensiunilor ramurilor 67
5.4 Metoda potenţialelor nodurilor (metoda nodală) 70
5.5 Reţeta de asamblare a ecuaţiilor metodei nodale 74
5.6 Metoda nodală modificată (MNA) 76
5.8 Studiu individual. Referinţe 82

1. independenţa relaţiilor Kirchhoff (Teoremele Kirchhoff);
2. forma particulară a relaţiei Kirchhoff I;
3. metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni;
4. metoda tensiunilor ramurilor;
5. metoda potenţialelor nodurilor;
6. metoda nodală modificată.
Mesajul principal al acestui seminar este acela că există metode sistematice de rezolvare a
circuitelor electrice, ce permit determinarea tuturor curenţilor şi tuturor tensiunilor din circuit.
Efortul de calcul se poate simplifica dacă se aleg ca necunoscute un număr minimal de tensiuni
sau potenţiale, egal cu numărul de ramuri din circuit (N − 1) minus numărul de surse ideale
de tensiune (nSIT ). Sistemul de rezolvat este asamblat din ecuaţii Kirchhoff I scrise pe secţiuni
generate de ramuri care nu sunt SIT şi are dimensiunea N − 1 − nSIT . Dacă SIT-urile din circuit
formează un subgraf conex, atunci sistemul de rezolvat poate fi asamblat din ecuaţii Kirchhoff I
scrise pentru noduri care nu aparţin subgrafului conex al SIT şi are tot dimensiunea N −1−nSIT .
Deşi nu generează cel mai mic sistem de ecuaţii posibil, o variantă a metodei potenţialelor
nodurilor, numită ”metoda nodală modificată” (MNA1 ) este implementată de toate simulatoarele
de circuit deoarece are flexibilitate maximă ı̂n reprezentarea elementelor, şi de aceea este impor-
tant ca ideea ei să fie ı̂nţeleasă. Necunoscutele MNA sunt potenţialele nodurilor şi curenţii prin
SIT, numărul de necunoscute fiind N − 1 + nSIT .
5.1 Teoremele lui Kirchhoff

Legile lui Kirchhoff, enunţate ı̂n paragraful 1.2, se referă la orice nod/secţiune (legea Kirchhoff I)
şi, respectiv. la orice buclă din circuit (legea Kirchhoff II). Teoremele lui Kirchhoff se referă la
independenţa acestor relaţii. Să notăm cu N numărul de noduri din circuit şi cu L numărul de la-
turi.
Teorema 5.1 (Teorema Kirchhoff pentru curenţi) N − 1 relaţii Kirchhoff pentru curenţi sunt
independente, oricare ar fi nodurile (secţiunile independente) pe care se aplică.
1 din limba engleză modified nodal analysis
61
62 5.2. Metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni
Teorema 5.2 (Teorema Kirchhoff pentru tensiuni) Pentru orice circuit L − N + 1 relaţii Kirch-
hoff pentru tensiuni sunt independente. exista
Metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni este duală metodei Kirchhoff ı̂n curenţi, iar metoda tensiunilor ra-
murilor este duală metodei curenţilor de coarde, prezentate ı̂n seminarul anterior. Raţionamentele
”nodale” din metoda potenţialelor nodurilor şi metoda nodală modificată sunt frecvent folosite ı̂n
analiza circuitelor.
5.2 Metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni

Vom rezolva aceeaşi problemă formulată general ı̂n paragraful 3.5, pe care o vom presupune bine
formulată. În metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni, necunoscutele principale sunt tensiuni la bornele laturilor.
Laturi standard. Necunoscutele metodei.

Să presupunem că circuitul este alcătuit din laturi de tip sursă reală de curent (SRC) şi sursă ideală de
tensiune (SIT) (Fig. 5.1).
Gk Ek
Jk
Fig. 5.1: Laturi standard ı̂n metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni sau ı̂n metoda tensiunilor ramurilor: sursă
reală de curent (SRC) şi sursă ideală de tensiune (SIT).
În particular, o latură de tip SRC poate fi un rezistor ideal sau o sursă ideală de curent (SIC),
considerarea acestor laturi standard nediminuând generalitatea metodei. O latură SRC va introduce ca
necunoscută tensiunea la bornele ei, iar o latură SIT va introduce ca necunoscută intensitatea curentu-
lui prin ea.
O latură de tip SRC care are conductanţa nenulă este echivalentă cu o latură de tip SRT care are
rezistenţa nenulă. Latura de tip SRC are avantajul că, ı̂n particular devine SIC (dacă conductanţa ei
este nulă), caz care nu poate fi obţinut prin particularizarea unei SRT. Dacă dorim să evităm folosirea
laturilor SRC (care sunt elemente compuse din două laturi ı̂n paralel), atunci trebuie să considerăm ı̂n
locul lor laturi SRT cu rezistenţă nenulă şi laturi SIC, deci ı̂n total, ı̂mpreună cu laturile SIT, trei feluri
de laturi standard. De fapt, laturile de tip SRC (echivalente cu laturi SRT cu rezistenţă nenulă şi laturi
SIC) reprezintă laturi controlate ı̂n tensiune, pe când laturile SIC reprezintă laturi controlate ı̂n curent.
Separarea ı̂n cele două feluri de laturi standard are deci, ca esenţă, separarea după tipul de control2 .
În metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni sistemul asamblat are următoarele L necunoscute: L−nSIT tensiuni
la bornele laturilor SRC; nSIT intensităţi de curenţi prin laturile SIT.
Forma particulară a legii Kirchhoff I - laturi SRC şi SIT

Să considerăm un nod n oarecare ı̂ntr-un circuit care are laturile standard descrise mai sus şi să pre-
supunem sensurile de referinţă ale tensiunilor şi curenţilor ca ı̂n Fig. 5.2.
2 La metoda Kirchhoff ı̂n curenţi si derivatele ei - coarde, ciclici - laturile standard sunt cele controlate ı̂n curenţi - SRT
şi cele controlate ı̂n tensiuni - SIC.
Seminar 5. Metoda tensiunilor ramurilor. Metoda nodală 63
Gk Ek
Ik
(n) Jk (n)
Uk
Fig. 5.2: Sensuri de referinţă alese prin laturile standard, utile pentru a deduce forma particulară a
Teoremei Kirchhoff I. Tensiunea Uk este alesă ı̂n sens contrar cu Jk , dar curentul Ik este arbitrar, nu
este corelat cu sensul lui Ek .
Conform legii Kirchhoff I:

X A X A
Ik + Ik = 0, (5.1)
k∈(n)∩ISRC k∈(n)∩ISIT
unde (n) ∩ ISRC reprezintă laturile SRC care concură la nodul n, iar (n) ∩ ISIT reprezintă laturile SIT
care concură la nodul n. Înlocuind expresia curentului prin SRC care concură la nod rezultă
X A X A
(Gk Uk − Jk ) + Ik = 0, (5.2)
k∈(n)∩ISRC k∈(n)∩ISIT
de unde se obţine forma particulară a relaţiei Kirchhoff I.
Teorema 5.3 (Kirchhoff I - forma particulară)

X A X A X A
Gk Uk + Ik = Jk . (5.3)
k∈(n)∩ISRC k∈(n)∩ISIT k∈(n)∩ISRC
Relaţia (5.3) arată ca suma algebrică a intensităţilor curenţilor din rezistoarele care concură la
un nod plus suma algebrică a intensităţilor curenţilor prin laturile SIT care concură la nod este
egală cu suma algebrică a curenţilor electromotori care concură la nod. Convenţia de semne
este:
• curentul prin rezistor Gk Uk se ia cu plus atunci când sensul tensiunii Uk iese din nod şi
cu minus ı̂n caz contrar;
• curentul prin SIT Ik se ia cu plus atunci când iese din nod şi cu minus ı̂n caz contrar;
• curentul electromotor Jk se ia cu plus atunci când intră ı̂n nod şi cu minus ı̂n caz contrar,
motiv pentru care spunem ca Jk este conventional ”injectat ı̂n nod”.
Forma particulară a legii Kirchhoff I este duală formei particulare a legii Kirchhoff II. Pentru aplicarea acestei
teoreme se parcurg laturile care concură la un nod de trei ori: prima dată se urmăresc doar rezistoarele, apoi
doar SIT, se pune semnul egal şi apoi se parcurg SIC.
Algoritmul metodei
Sistemul de ecuaţii asamblat ı̂n metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni conţine L ecuaţii: N − 1 relaţii indepen-
dente Kirchhoff I şi L − N + 1 relaţii independente Kirchhoff II. Algoritmul metodei este următorul.
• Pasul 1: Se determină parametrii topologici: N - numărul de noduri; L - numărul de laturi; nSIT

- numărul de surse ideale de tensiune.
• Pasul 3: Se aleg sensuri de referinţă arbitrare şi se notează tensiunile la bornele laturilor SRC
şi intensităţile curenţilor prin SIT.
• Pasul 4: Se scriu N − 1 relaţii Kirchhoff I de tipul (5.3) pentru N − 1 noduri alese arbitrar;
• Pasul 5: Se aleg L − N + 1 bucle independente care se orientează arbitrar (de exemplu buclele
generate de arborele normal);
• Pasul 6: Se scriu L−N+1 relaţii Kirchhoff II pentru buclele independente alese la pasul anterior;
• Pasul 7: Se rezolvă sistemul de L ecuaţii cu L necunoscute şi rezultă tensiunile la bornele SRC
şi curenţii prin SIT.
• Pasul 8: Se completează graful de tensiuni;
• Pasul 9: Se completează graful de curenţi. Pe laturile SRC intensităţile curenţilor rezultă din
relaţii constitutive;
Metoda are un efort de calcul identic cu metoda Kirchhoff ı̂n curenţi şi deoarece există metode mai eficiente
decât ea, nu vom continua cu un exemplu ı̂n acest sens şi nici nu vom recomanda aplicarea ei. Forma particulară
(5.3) va fi ı̂nsă utilă ı̂n discuţia metodelor mai eficiente, mai ales ı̂n cazul metodei nodale modificate.
Evitarea laturilor SRC

De multe ori se preferă echivalarea unei laturi SRC cu o latură SRT, mai comodă uneori ı̂n utilizare.
Echivalenţa este posibilă doar dacă latura SRC nu are conductanţa nulă. Într-un astfel de scenariu,
este util să considerăm trei tipuri de laturi standard: SRT cu rezistenţa nenulă, SIC şi SIT (Fig. 5.3).
Ek(SRT) Ek
Rk ,0
Ik
(n) (n) (n)
Uk Jk
Fig. 5.3: Sensuri de referinţă alese prin laturile standard ı̂n care am evitat folosirea SRC. Tensiunea
Uk este alesă ı̂n sens contrar cu t.e.m. a laturii SRT, dar curentul Ik este arbitrar, nu este corelat cu
sensul lui Ek .
Conform legii Kirchhoff I:

X A X A X A
Ik + Ik + Ik = 0, (5.4)
k∈(n)∩ISRT k∈(n)∩ISIC k∈(n)∩ISIT
unde (n) ∩ ISRT reprezintă laturile SRT care concură la nodul n, iar (n) ∩ ISIC reprezintă laturile SIC
care concură la nodul n. Înlocuind expresia curentului prin SRT şi prin SIC, rezultă
(SRT)
X A Uk − Ek X A X A
+ (−Jk ) + Ik = 0, (5.5)
Rk
k∈(n)∩ISRT k∈(n)∩ISIT k∈(n)∩ISIT
de unde se obţine forma particulară a relaţiei Kirchhoff I ı̂n acest caz.

(SRT)
X A 1 X A X A X A Ek
Uk + Ik = Jk + . (5.6)
Rk Rk
k∈(n)∩ISRT k∈(n)∩ISIT k∈(n)∩ISIC k∈(n)∩ISRT
Termenii din membrul drept reprezintă ”injecţiile de curent ı̂n noduri”, adică suma algebrică a curenţilor
de scurtcircuit ai laturilor de tip SIC şi SRT (cu rezistenţe nenule).
O metodă mai simplă de a scrie forma particulară a relaţiei Kirchhoff I

Atât (5.3) cât şi (5.6) par complicat de memorat. De aceea vă sugerăm mai degrabă să abordaţi
următoarea strategie:
1. ı̂n laturile SIT - curenţii sunt necunoscuţi şi fie se vor evita ı̂n scrierea ecuaţiilor (ı̂n metoda
tensiunilor ramurilor sau potenţialelor nodurilor), fie se vor nota ca necunoscute (ı̂n MNA);
2. ı̂n laturile SIC - curenţii sunt cunoscuţi, daţi de c.e.m;
3. ı̂n laturile SRT (cu rezistenţe nenule) - curenţii se pot exprima uşor dacă se desenează (eventual
imaginar) tensiunea strict la bornele rezistorului din latură, ı̂n regula de la receptoare, apoi se
construiesc (eventual imaginar) două tensiuni ajutătoare (conform regulii de adunare a vecto-
rilor), care se exprimă uşor ı̂n funcţie de tensiunea laturii sau potenţialele nodurilor şi t.e.m din
latură; un exemplu este dat mai jos.
Exemplu 5.1 (Deducerea rapidă a curentului printr-o latură SRT, cu rezistenţă nenulă) Să
presupunem că vrem să exprimăm rapid curentul prin latura de mai jos, ı̂n care sunt date Rk ,
Ek , Uk .
Ek
Rk ,0
Ik =?
Uk
Primul pas este de a identifica căderea de tensiune pe rezistor şi a o orienta astfel ı̂ncât ea să fie
ı̂n regula de la receptoare faţă de curentul pe care dorim să ı̂l calculăm. Faptul că ı̂n figura de
mai jos am notat tensiunea cu * sugerează faptul că, ı̂n final, ne dorim să puteţi face astfel de
raţionamente fără a fi neaparat nevoie să marcaţi pe grafuri aceste tensiuni ajutătoare.
Ek
Rk Ik = R∗k
∗
Uk
Urmează apoi vizualizarea a două tensiuni ajutătoare, construite astfel ı̂ncât suma lor să reprez-
inte căderea de tensiune pe rezistor. Ele sunt notate cu ** şi *** ı̂n figura de mai jos. Analogia
cu adunarea vectorilor (regula poligonului) este foarte utilă ı̂n acest caz.
E
Rk Ik = (∗∗)+(∗∗∗) k
Rk
∗∗∗
∗∗
Uk
În final, ultimele două tensiuni ajutătoare sunt exprimate ı̂n funcţie de valorile cunoscute (ten-
siunea la borne/potenţialele nodurilor şi t.e.m):
Ek
Rk Ik = Uk +Ek
Rk
∗∗∗
∗∗
Uk
Exemplu 5.2 (Scrierea rapidă a curentului printr-o latură SRT. Alte exemple) În metodele care
urmează vom aplica acest mod de scriere al Teoremei Kirchhoff I şi de aceea este important să
vi-l ı̂nsuşiţi. În acest scop, iată alte exemple de exprimare rapidă a curentului printr-o latură
SRT. Tensiunile ajutătoare nu au mai fost desenate. Verificaţi că relaţiile sunt corecte. Pentru
aceasta vizualizaţi mental tensiunile ajutătoare şi remarcaţi ordinea ı̂n care termenii au fost
scrişi la numărătorul fracţiei.
Ek
Rk ,0
Ik =? −Ek + V2 − V1
V1 V2 ⇒ Ik =
Rk
Ek
Rk ,0
Ik =? V1 − V2 − Ek
V1 V2 ⇒ Ik =
Rk
Ek
Rk ,0
Ik =? −Uk − Ek
⇒ Ik =
Rk
Uk
5.3 Metoda tensiunilor ramurilor

La seminarul 1 aţi văzut că putem genera grafuri de tensiuni plasând valori arbitrare ı̂n ramuri şi
calculând tensiunile din coarde ı̂n funcţie de tensiunile din ramuri. Rezultatul acesta este de fapt o altă
formă a Teoremei Kirchhoff II, care se poate demonstra.
Teorema 5.4 (Altă formă a Teoremei Kirchhoff pentru tensiuni) Tensiunile din coarde se
exprimă ı̂n mod univoc ı̂n funcţie de tensiunile din ramuri.
Metoda tensiunilor ramurilor se bazează pe această formă a Teoremei Kirchhoff II. Numărul de
tensiuni necunoscute poate fi redus dacă lucrăm numai cu tensiunile din ramuri.
Să presupunem din nou că circuitul este alcătuit din laturi de tip sursă reală de curent (SRC) şi
laturi de tip sursă ideală de tensiune (SIT), aceleaşi ca la metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni (Fig. 5.1).
Alternativ, putem considera circuitul alcătuit din laturi de tip SRT cu rezistenţe nenule, laturi de tip
SIC şi laturi de tip SIT. Necunoscutele metodei sunt tensiunile ramurilor. Dar deoarece SIT sunt de
asemenea plasate ı̂n ramuri, numărul de tensiuni necunoscute este de fapt N − 1 − nSIT .
Tensiunile din coarde se exprimă simbolic, ca fiind combinaţii de tensiuni din ramuri, exact cu
procedura pe care aţi ı̂nvăţat-o la generarea grafurilor de tensiuni. Teorema Kirchhoff II este astfel
rezolvată pe graful circuitului şi ce rămâne de aplicat este Teorema Kirchhoff I. Numărul de ecuaţii
independente Kirchhoff I este ı̂nsă N −1 şi nu N −1−nSIT , deci aparent mai mare decât necesar. Pentru
a scrie exact N − 1 − nSIT ecuaţii Kirchhoff I independente din care să rezulte tensiunile necunoscute,
este necesar să alegem numai o parte din secţiunile sistemului fundamental de secţiuni, şi anume pe
cele generate de ramurile care nu sunt SIT. În acest fel numărul total de ecuaţii şi necunoscute ı̂n
metoda tensiunilor ramurilor este N − 1 − nSIT .
Algoritmul metodei
Sistemul de ecuaţii asamblat ı̂n metoda tensiunilor ramurile conţine N − 1 − nSIT ecuaţii care sunt
relaţiile Kirchhoff I particulare, scrise pe secţiunilor generate de ramurile care nu sunt SIT. Algoritmul

• Pasul 3: Se aleg sensuri de referinţă arbitrare şi se notează cu simboluri tensiunile din ramurile
SRC (SRT cu rezistenţe nenule) şi cu valori numerice tensiunile din ramurile SIT.
• Pasul 4: Se aleg sensuri de referinţă arbitrare pentru tensiunile din coarde şi se calculează
expresiile simbolice ale acestor tensiuni, ı̂n funcţie de tensiunile ramurilor.
• Pasul 5: Se determină şi se orientează arbitrar secţiunile generate de ramurile care nu sunt SIT,
ı̂n număr de N − 1 − nSIT .
68 5.3. Metoda tensiunilor ramurilor
• Pasul 6: Se scriu relaţiile Kirchhoff I de tipul (5.3) pentru secţiunile alese la pasul anterior;
aceste relaţii nu conţin intensităţi de curenţi prin SIT.
• Pasul 7: Se rezolvă sistemul de N − 1 − nSIT ecuaţii cu N − 1 − nSIT necunoscute şi rezultă

tensiunile necunoscute şi astfel toate tensiunile din circuit.
relaţii constitutive. Pe laturile SIT curenţii rezultă din relaţiile Kirchhoff I, acest calcul putându-
se efectua direct pe graf.
8V
1Ω
Ω
1
−1
A
V
4
−7 V 3Ω
Ω
2
6
V
2Ω
12 V
Fig. 5.4: Circuit de rezolvat cu metoda tensiunilor ramurilor. Sistemul de rezolvat are dimensiunea 2.
Dacă ar fi fost rezolvat cu metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni, sistemul asamblat ar fi avut dimensiunea 8.

este L = 8 şi numărul de surse ideale de curent este nSIT = 2. Sistemul de rezolvat ı̂n metoda
tensiunilor ramurilor va fi de dimensiune N − 1 − nSIT = 2, mai mic decât cel de la metoda
Kirchhoff ı̂n tensiuni.
• Pasul 2: Circuitul admite arbore normal, care are N − 1 = 4 ramuri. Arborele este marcat cu
roşu ı̂n Fig. 5.5. Deoarece toate rezistentele sunt pozitive, problema este bine formulată, va avea
o soluţie unică. Acest arbore va fi util ı̂n continuare ı̂n metoda tensiunilor ramurilor.
U2 − U1 − 7
8V
1Ω {2}
Ω
1
−1
A
V
U2 − 6
4
−U1 − 1
−7 V 7V 3Ω U2
6V
Ω
2
6
6 − U1
V
2Ω
12 V
{1}
U1
Fig. 5.5: Notaţii utile ı̂n metoda tensiunilor ramurilor: arborele, tensiunile ramurilor, tensiunile din
coarde se calculează, secţiunile generate de ramurile care nu sunt SIT.
• Pasul 3: Alegem sensuri de referinţă arbitrare şi notăm cu simboluri tensiunile din ramurile
SRC (SRT cu rezistenţe nenule) şi cu valori numerice tensiunile din ramurile SIT. În Fig. 5.5
tensiunile necunoscute din ramuri sunt scrise cu roşu, iar valorile tensiunilor cunoscute din
ramuri sunt notate direct pe figură.
• Pasul 4: Alegem sensuri de referinţă arbitrare pentru tensiunile din coardeşi calculăm expresiile
simbolice ale acestor tensiuni, ı̂n funcţie de tensiunile din ramuri (Fig. 5.5).
• Pasul 5: Determinăm şi orientăm arbitrar secţiunile generate de ramurile care nu sunt SIT, ı̂n
număr de N − 1 − nSIT = 2. (Fig. 5.5 - secţiunile 1 şi 2).
• Pasul 6: Alegem sensuri de referinţă arbitrare pentru curenţi şi scriem relaţiile Kirchhoff I
particulare pentru secţiunile independente alese la pasul anterior; metoda de scriere adoptată
70 5.4. Metoda potenţialelor nodurilor (metoda nodală)
este cea ”rapidă”, explicată la paragraful anterior.

U1 + 12 6 − U1 −8 + U2 − U1 − 7
− −1− = 0
2 2 1
U2 U2 − 6 − 4 −8 + U2 − U1 − 7
+ + = 0
3 1 1
2U1 − U2 = −17 (5.7)

−U1 + 7
3 U2 = 25 (5.8)
• Pasul 7: Rezolvăm sistemul de N − 1 − nSIT = 2 ecuaţii cu tot atâtea necunoscute şi rezultă
tensiunile necunoscute U1 = −4 V, U2 = 9 V şi astfel toate tensiunile din circuit.
• Pasul 8: Se completează graful de tensiuni (Fig. 5.6);
• Pasul 9: Se completează graful de curenti (Fig. 5.7). Pe laturile SRC (SRT cu rezistenţe nenule)
curenţii rezultă din relaţii constitutive. Pe laturile SIT curenţii rezultă din relaţiile Kirchhoff I,
care pot fi rezolvate direct pe graf.
6V 2A
3V 3V −1 A
1A
7V 9V 1A −3 A
10 V 6V
5A 7A
−4 V 4A
Fig. 5.6: Graful de tensiuni. Fig. 5.7: Graful de curenţi.
Pc = 1 · 22 + 1 · 12 + 2 · 52 + 2 · 42 + 3 · 32 = 114 W
Pg = −(−7) · 1 + 12 · 4 + 8 · 2 + 6 · 7 − (−4) · (−1) + (−1) · 3 = 114 W
5.4 Metoda potenţialelor nodurilor (metoda nodală)

În metoda tensiunilor ramurilor, ideea este de a rezolva legea Kirchhoff II pe graf, prin notaţii ale vari-
abilelor independente şi a scrie doar numărul strict necesar de ecuaţii Kirchhoff I pentru a determina
aceste variabile independente.
O altă metoda de a avea satisfăcută legea Kirchhoff II este de a lucra cu potenţialele nodurilor.
Schimbarea de variabile de la tensiuni ı̂n ramuri la potenţiale ale nodurilor asigură realizarea legii
Kirchhoff II şi aceasta constituie de fapt o altă formă a Teoremei Kirchhoff II, care se poate demonstra.
Teorema 5.5 (Altă formă a Teoremei Kirchhoff pentru tensiuni) Dacă tensiunile se exprimă
ca diferenţe de potenţiale (potenţialul iniţial minus potenţialul final), atunci legea Kirchhoff II
este identic satisfăcută pentru orice buclă.
Metoda potenţialelor nodurilor se bazează pe această formă a Teoremei Kirchhoff II. Numărul
de potenţiale necunoscute este N − 1, pentru că unul din noduri trebuie ales nod de referinţă. Să
presupunem că numerotarea este făcută astfel ı̂ncât VN = 0.
În metoda tensiunilor ramurilor numărul de necunoscute scădea cu numărul de surse ideale de
tensiune, care impuneau valori cunoscute unor tensiuni ı̂n ramuri. Pentru a se realiza o situaţie similară
şi ı̂n cazul ı̂n care lucrăm ı̂n potenţiale, trebuie să avem ı̂ndeplinite două condiţii:
• SIT să formeze un subgraf conex;
• Potenţialul de referinţă să fie ales unul din nodurile subgrafului conex al SIT.
Acest paragraf presupune aceste două condiţii ı̂ndeplinite. În această situaţie, toate nodurile sub-
grafului conex al SIT vor avea potenţiale cunoscute, deoarece pentru oricare nod al acestui subgraf
există o cale către nodul de referinţă, alcătuită numai din SIT. În consecinţă, numărul de necunoscute
va scădea şi aici, şi va fi N − 1 − nSIT , exact ca la metoda tensiunilor ramurilor.
Numărul de ecuaţii independente Kirchhoff I este ı̂nsă N − 1 şi nu N − 1 − nSIT , deci aparent mai
mare decât necesar. Pentru a scrie exact N − 1 − nSIT ecuaţii Kirchhoff I independente din care să
rezulte tensiunile necunoscute, este necesar să alegem numai o parte din nodurile circuitului, şi anume
pe cele care nu aparţin subgrafului conex al SIT. În acest fel numărul total de ecuaţii şi necunoscute ı̂n
metoda potenţialelor nodurilor este N − 1 − nSIT .
Algoritmul metodei
Sistemul de ecuaţii asamblat ı̂n metoda potenţialelor nodurilor conţine N − 1 − nSIT ecuaţii care sunt
relaţiile Kirchhoff I particulare, scrise pe nodurile care nu aparţin subgrafului conex al SIT. Algoritmul

• Pasul 3: Se verifică dacă SIT formează un subgraf conex şi se continuă cu pasul 4.
Dacă nu este ı̂ndeplinită această condiţie există următoarele alternative:
– se aplică metoda tensiunilor ramurilor - care va genera un sistem de ecuaţii de dimensiune

N − 1 − nSIT ;
– se aplică metoda nodală modificată, explicată ı̂n paragraful următor, care va genera un
sistem de ecuaţii de dimensiune N − 1 + nSIT
72 5.4. Metoda potenţialelor nodurilor (metoda nodală)
– se construieşte o problemă echivalentă (de exemplu folosind Teorema Vaschy se elimină o

parte din SIT din circuit) cu problema iniţiala din punct de vedere al curenţilor, ı̂n care SIT
formează un subgraf conex, se rezolvă problema modificată, apoi se revine la problema
iniţială pentru calculul tensiunilor.
• Pasul 4: Se alege un nod de referinţă unul din nodurile subgrafului conex al SIT.
• Pasul 5: Se aleg orientări arbitrare pentru curenţii din laturile care concură la nodurile care nu
aparţin subgrafului conex al SIT şi se exprimă aceşti curenţi ı̂n funcţie de potenţialele nodurilor.
• Pasul 6: Se scriu relaţiile Kirchhoff I de tipul (5.3) pentru nodurile care nu aparţin subgrafului
conex al SIT; aceste relaţii nu conţin intensităţi de curenţi prin SIT.
• Pasul 7: Se rezolvă sistemul de N − 1 − nSIT ecuaţii cu N − 1 − nSIT necunoscute şi rezultă
potenţialele necunoscute şi astfel toate tensiunile din circuit.
relaţii constitutive. Pe laturile SIT curenţii rezultă din relaţiile Kirchhoff I, acest calcul putându-
se efectua direct pe graf.
8V
1Ω
Ω
1
2Ω
V
4
1
A
3Ω
Ω
2
9V
6
V
−4 V
Fig. 5.8: Circuit de rezolvat cu metoda potenţialelor nodurilor. Sistemul de rezolvat are dimensiunea
2. Dacă ar fi fost rezolvat cu metoda Kirchhoff ı̂n tensiuni, sistemul ar fi avut dimensiunea 8.
• Pasul 1: Determinăm parametrii topologici: N = 5 noduri; L = 8 laturi; nSIT = 2 surse ideale de

tensiune.
• Pasul 2: Circuitul admite arbore normal, care are N − 1 = 4 ramuri. Deoarece toate rezistentele
sunt pozitive, problema este bine formulată, va avea o soluţie unică.
• Pasul 3: SIT formează un subgraf conex. În Fig. 5.9 este marcat cu roşu subgraful conex al
SIT.
8V
V1 V2
1Ω
Ω
1
2Ω
V
4
1
A
V3 = 6 V 3Ω
Ω
2
9V
6
−4 V V
V4 = −4 V
Fig. 5.9: Notaţii ı̂n metoda potenţialelor nodurilor: necunoscutele sunt potenţialele nodurilor care nu
aparţin grafului conex al SIT. Ecuaţiile care se scriu sunt Kirchhoff I pentru aceste noduri.
• Pasul 4: Alegem nodul de referinţă unul din nodurile subgrafului conex al SIT, de exemplu
nodul comun al celor două SIT.
• Pasul 5: Algeme orientări arbitrare pentru curenţii din laturile care concură la nodurile care nu
aparţin subgrafului conex al SIT;
• Pasul 6: Scriem relaţiile Kirchhoff I pentru nodurile care nu aparţin subgrafului conex al SIT;
aceste relaţii nu conţin intensităţi de curenţi prin SIT; metoda de scriere adoptată este cea
”rapidă”, explicată la paragraful anterior.
9 + (−4) − V1 −8 + V2 − V1
− −1− = 0
2 1
V2 − 0 V2 − 6 − 4 −8 + V2 − V1
+ + = 0
3 1 1
2 V1 − V2 = − 2
3 9
(5.9)
−V1 + 37 V2 = 18 (5.10)
• Pasul 7: Rezolvăm sistemul de N − 1 − nSIT = 2 ecuaţii cu tot atâtea necunoscute şi rezultă
potenţialele necunoscute V1 = 3 V, V2 = 9 V;
74 5.5. Reţeta de asamblare a ecuaţiilor metodei nodale
• Pasul 8: Se completează graful de tensiuni (Fig. 5.10);

• Pasul 9: Se completează graful de curenti (Fig. 5.11). Pe laturile SRC (SRT cu rezistenţe
nenule) curenţii rezultă din relaţii constitutive. Pe laturile SIT curenţii rezultă din relaţiile Kirch-
hoff I, care pot fi rezolvate direct pe graf.
6V 2A
3V 3V −1 A
1A
7V 9V 1A −3 A
10 V 6V
5A 7A
−4 V 4A
Fig. 5.10: Graful de tensiuni. Fig. 5.11: Graful de curenţi.
• Pasul 10: Se verifică bilanţul de puteri

Pc = 2 · 12 + 1 · 22 + 1 · 12 + 2 · 52 + 2 · 42 + 3 · 32 = 116 W
Pg = −(−9) · 1 + 12 · 4 + 8 · 2 + 6 · 7 − (−4) · (−1) + (−1) · 3 = 116 W
5.5 Reţeta de asamblare a ecuaţiilor metodei nodale
În literatură se practică şi furnizarea unei reţete de asamblare a ecuaţiilor metodei potenţialelor nodurilor.
Reamintim că se presupune că SIT formează un subgraf conex, iar nodul de referinţă este unul din
nodurile acestui subgraf.
O astfel de reţetă ar putea fi utilă celor care doresc să scrie un program care să implementeze
această metodă. Puteţi intui această reţetă dacă scrieţi ecuaţiile metodei potenţialelor nodurilor pe o
problemă doar cu SRT cu rezistenţe nenule, ı̂n care să nu lucraţi cu valori numerice. Semnificaţia
termenilor sistemului asamblat se poate demonstra ı̂n mod riguros, dacă se lucrează cu formele ma-
triceale ale Teoremelor Kirchhoff.
Exerciţiul 5.1 Alegeţi o problemă cu 4 noduri, cu toate laturile de tip SRT cu rezistenţe
nenule şi scrieţi simbolic, ecuaţiile metodei potenţialelor nodurilor. Observaţi structura ma-
tricei coeficienţilor şi vectorul termenilor liberi.
Reţeta de asamblare a sistemului de ecuaţii se bazează pe asamblarea directă a unui sistem de N −1

ecuaţii cu tot atâtea necunoscute
G0 V0 = J0 , (5.11)
unde V0 este vectorul potenţialelor, G0 este matricea conductanţelor nodale, iar J0 este un vector
injecţiilor de curent ı̂n noduri. Relaţiile (5.11) se scriu doar pentru nodurile k care nu aparţin subgra-
fului conex al SIT şi se asamblează astfel:
• Termenii diagonali ai matricei G0kk - reprezintă suma conductanţelor laturilor care concură la
nodul k;
• Termenii nediagonali ai matricei G0k j = G0jk (ı̂n problemele fără surse comandate) - reprezintă
suma conductanţelor laturilor care unesc direct nodul k cu nodul j, luată cu semnul minus;
• Termenii liberi Jk0 reprezintă suma algebrică a curenţilor electromotori care concură la nodul k.
Dacă laturile sunt reprezentate ı̂n forma SRT (cu rezistenţa nenulă), aceşti curenţi electromotori
reprezintă curenţi de scurtcircuit ai laturilor, şi au expresia Ek /Rk sau Jk . Semnul se ia cu plus
atunci când curentul electromotor Jk sau tensiunea Ek intră ı̂n nod şi cu minus ı̂n caz contrar.
De fapt, fiecare din aceste ecuaţii reprezintă o relaţie Kirchhoff I pentru curenţi ı̂ntr-un circuit ı̂n
care ne inchipuim că toate SRT au fost echivalate cu SRC. De exemplu, ecuatia n spune că suma
curenţilor care părăsesc nodul n prin laturile n-k, de valori Gnk (Vn − Vk ) este egală cu suma curenţilor
electromotori Jk , injectaţi ı̂n nodul n de SRC.
Ecuaţiile pentru nodurile care aparţin subgrafului conex al SIT se ı̂nlocuiesc cu valorile potenţialelor,
care sunt cunoscute pentru că există o cale către referinţă, formată numai din SIT. În acest fel, sistemul
de rezolvat are de fapt dimensiunea N − 1 − nSIT .
Ca exemplu, să reluăm problema din Fig. 5.12 pe care am rezolvat-o anterior.
8V
V1 V2
1Ω
Ω
1
2Ω
V
4
1
A
V3 = 6 V 3Ω
Ω
2
9V
6
V
−4 V
V4 = −4 V
Fig. 5.12: Notaţii utile ı̂n metoda potenţialelor nodurilor - varianta directă, de tip ”reţetă”. Este nece-
sară numerotarea tuturor nodurilor.
Conform reţetei, trebuie să scriem un sistem de N − 1 = 4 ecuaţii, dar pentru nodurile care aparţin
subgrafului conex al SIT valorile potenţialelor. Constatăm că două din cele patru ecuaţii pot fi şi vor
fi eliminate din sistem. Ele corespund nodurilor de potenţiale cunoscute. Dar, ATENTIE! aceasta
eliminare nu reduce numarul de termeni din celelalte ecuatii. Termenii corespunzători potenţialelor
cunoscute vor trece ı̂n membrul drept.
76 5.6. Metoda nodală modificată (MNA)
G011 V1 + G012 V2 + G013 V3 + G014 V4 = J10 (5.12)

G021 V1 + G022 V2 + G023 V3 + G024 V4 = J20 (5.13)
V3 = 6 (5.14)
V4 = −4 (5.15)
Valorile conductanteor nodale sunt

1 1 3
G011 = + = (5.16)
2 1 2
1 1 1 7
G022 = + + = (5.17)
1 1 3 3
1
G012 = G021 = − (5.18)
1
G013 = 0 (5.19)
1
G014 = − (5.20)
2
1
G023 = − (5.21)
1
G024 = 0 (5.22)
şi valorile injecţiilor de curent sunt

9 8 5
J10 = + + 1 − = − (5.23)
2 1 2
8 4
J20 = + + 0 = 12. (5.24)
1 1
Substituind valorile cunoscute, rămâne de rezolvat următorul sistem de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute
2 V1 − V2 = − 2
3 9
(5.25)
−V1 + 73 V2 = 18 (5.26)
sistem care este identic cu cel dat de relaţiile (5.9) şi (5.10). Constatam că, termenii diagonali ai
matricei sistemului sunt pozitivi, iar cei nediagonali sunt simetrici şi negativi. Se obţine din nou
soluţia din Fig. 5.10 şi Fig. 5.11.
Se poate demonstra că, ı̂n cazul circuitelor cu rezistenţe pozitive şi fără surse comandate, termenii diagonali
ai matricei conductanţelor nodale sunt pozitivi, iar termenii nediagonali sunt negativi şi simetrici. Mai mult,
pentru un astfel de circuit matricea conductanţelor nodale este pozitiv definită, aspect care constituie un avantaj
ı̂n alegerea unor metode eficiente de rezolvare numerică.
5.6 Metoda nodală modificată (MNA)
În cazul ı̂n care SIT nu formează un subgraf conex, putem continua să lucrăm cu potenţialele nodurilor
ca necunoscute, dacă adăugăm ca necunoscute suplimentare curenţii prin SIT. Această metodă este
importantă deoarece ea este metoda implementată de majoritatea simulatoarele de circuit, putând fi
uşor genralizată pentru cazul circuitelor cu surse de orice fel, independente sau comandate.
Lucrând ı̂n potenţiale, singurele ecuaţii care trebuie scrise sunt ecuaţiile Kirchhoff I, pentru toate
nodurile din circuit. La ele se adaugă restricţiile pentru potenţiale, impuse de laturile SIT. Metoda
asamblează şi rezolvă un sistem de N − 1 + nS IT ecuaţii cu tot atâtea necunoscute.
Algoritmul metodei urmează următorii paşi:

• Pasul 4: Se alege un nod de referinţă şi se notează (numerotează) celelalte noduri.
• Pasul 5: Se aleg orientări arbitrare pentru curenţii din laturi. Curenţii din laturile SIT vor fi
necunoscute ale problemei.
• Pasul 6: Se scriu relaţiile Kirchhoff I de tipul (5.3) pentru N − 1 noduri; ı̂n aceste ecuaţii pot
apare şi intensităţi de curenţi prin SIT.
• Pasul 7: Se adaugă sistemului nSIT ecuaţii care corespund restricţiilor impuse de SIT.
• Pasul 8: Se rezolvă sistemul de N − 1 + nSIT ecuaţii cu N − 1 + nSIT necunoscute şi rezultă

potenţialele tuturor nodurilor şi curenţii prin SIT.
relaţii constitutive. Pe laturile SIT curenţii au fost obţinuţi din rezolvarea sistemului.
Ca exemplu, să reluăm problema din Fig. 5.13 pe care am rezolvat-o anterior. Necunoscutele
problemei sunt cele 4 potenţiale V1 , . . . , V4 şi doi curenţin prin SIT: I5 şi I6 . Sistemul asamblat conţine
4 relaţii Kirchhoff I şi două restricţii impuse de SIT. Pentru scrierea relaţiilor Kirchhoff I, folosim din
nou, metoda de scriere ”rapidă”:
9 + V4 − V1 −8 + V2 − V1
− −1− = 0
2 1
V2 − 0 V2 − V3 − 4 −8 + V2 − V1
+ + = 0
3 1 1
V3 − V4 V2 − V3 − 4
+ I5 − +1 = 0
2 1
V3 − V4 9 + V4 − V1
I6 − + = 0
2 2
V3 − 0 = 6
V4 − 0 = −4
78 5.6. Metoda nodală modificată (MNA)
8V
V1 1Ω V2
Ω
1
2Ω
V
4
1
A
V3 3Ω
Ω
2
9V
I5
6
V
−4 V
I6
V4
Fig. 5.13: Notaţii utile ı̂n metoda nodală modificată. Necunoscutele sunt toate potenţialele şi curenţii
prin SIT.
Un astfel de sistem ı̂l vom rezolva cu un instrument software şi atunci este necesară asamblarea ma-
tricei sistemului şi a vectorului termenilor liberi.
 2 + 1 0 0   V1   92 + 1 − 81 
 1
− 12
   
−1 0
 −1 13 + 1 + 1 −1 0 0   V2   18 + 41 
  
0
 
2 +1
1
− 12 1 0   V3   −1 − 14 
  
 0 −1
 
 = (5.27)
2 + 2 0 1   4  
 − 1 0 − 21 1 1  
 V   − 92

2 

+6

 0 0 1 0 0 0   I5  
  
   
I6 −4

0 0 0 1 0 0
Constatăm că algoritmul de asamblare automată a matricei sistemului este unul foarte simplu.
Fiecare rezistor conectat ı̂ntre nodurile n şi k contribuie cu patru elemente la matrice, adaugă un fel de
”ştampilă” de tipul
1/R −1/R
−1/R 1/R
ı̂n liniile n, k şi coloanele n, k. Sursele contribuie cu
−J
J
sau
−E/R
E/R
ı̂n liniile n (nodul iniţial, de la care pleaca sursa), şi respectiv k (nodul la care ajunge sursa) din
termenul liber. Acestea sunt contrubutiile din metoda nodală. La metoda nodală modificată, fiecare
SIT, orientată de la n la k şi parcursă de curentul Im contribuie cu
+1 −1
ı̂n linia m şi ı̂n coloanele n respectiv k, dar şi cu
+1
−1
ı̂n coloana m şi liniile n respectiv k, precum si cu −E la termenul liber ı̂n linia m, corespunzătoare
curentului din sursă.
Pentru mai multe detalii despre asamblarea ecuaţiilor MNA consultaţi [2,3].
Rezolvarea sistemului se poate observa ı̂n Fig. 5.14 şi ea conduce la aceeaşi soluţie găsită anterior.
Fig. 5.14: Rezolvarea sistemului de ecuaţii asamblat ı̂n metoda nodală modificată.
Şi pentru că MNA este o metodă implementată de simulatoarele de circuit, ı̂n Fig. 5.15 puteţi
observa descrierea şi soluţia acestei probleme ı̂n LTSpice ı̂n Fig. 5.16.
Fig. 5.15: Folosirea unui simulator: descrierea circuitului se poate face cu o schemă, sau cu un limbaj
de descriere a listei elementelor şi conexiunilor dintre ele.
Fig. 5.16: Rezultatele simulării.
Exerciţiul 5.2 Rezolvaţi cele 5 probleme pe care le-aţi inventat pe parcursul seminariilor ante-
rioare cu metoda potenţialelor nodurilor, tensiunilor ramurilor sau metoda nodală modificată.
Să se rezolve problemele următoare folosind una din metodele prezentate ı̂n acest seminar
3Ω
−4 V
5Ω
7V
6V 1Ω 2V
V
−1
4Ω
Problema 5.1 2A
Răspuns: Problema este prost formulată.
3Ω
−4 V
5Ω
Ω
7V 2
6V
V 3V
−1
Problema 5.2 2A −2 V
3Ω
−4 V
5Ω
Ω
7V 2
6V −3 V
V
−1
2Ω
3Ω
−4 V
5Ω
Ω
3V 7V 2
V 3V
−1
1Ω
82 5.8. Studiu individual. Referinţe
3Ω
−4 V
5Ω
Ω
3V 7V 2
V 3V 2V
−1
1Ω
2Ω 4Ω
Problema 5.5 2A
5.8 Studiu individual. Referinţe

[1 ] Daniel Ioan, Circuite electrice rezistive. Breviare teoretice si probleme, disponibil online la
[2 ] Daniel Ioan, Teoremele fundamentale ale circuitelor electrice. Note de curs, disponibile la
http://www.lmn.pub.ro/ daniel/BazeELTH-6-Teoremele circuitelor.pdf, paginile
38-41.
[3 ] Gabriela Ciuprina, Algoritmi numerici pentru analiza circuitelor electrice liniare (c.c. şi c.a.).
Note de curs, disponibile la http://an.lmn.pub.ro/slides2017/03 AN.pdf.
6. Metodele Thévenin şi Norton
6.1 Teorema şi formula Thévenin 83
6.2 Teorema şi formula Norton 84
6.3 Algoritmii metodelor Thévenin şi Norton 86
6.4 Teorema transferului maxim de putere 89
6.5 Probleme rezolvate 91

1. Teorema Thévenin; Formula Thévenin;
2. Teorema Norton; Formula Norton;
3. Metoda Thévenin;
4. Metoda Norton;
5. Teorema transferului maxim de putere.
Metodele Thévenin şi Norton sunt metode de rezolvare bazate pe teoreme de echivalenţă cu
acelaşi nume, care permit calculul unei singure mărimi din circuit (un curent sau o tensiune).
Se spune că ele sunt metode nesistematice şi, deşi nu permit calculul tuturor mărimilor din
circuit, ele devin avantajoase atunci când se doreşte:
• un studiu parametric (de exemplu dependenţa tensiunii sau curentului printr-un rezistor,
ı̂n funcţie de valoarea rezistenţei sale);
• studiul unui circuit rezistiv neliniar care are un singur element neliniar (metoda dreptei de
sarcină);
• studiul unui circuit liniar de ordinul unu, aflat ı̂ntr-un regim tranzitoriu dintr-o stare
staţionară ı̂n altă stare staţionară (metoda identificării constantelor).
În acest seminar veţi studia metodele Thévenin şi Norton şi aplicarea lor pentru un studiu para-
metric, enunţat sub forma unei teoreme a transferului maxim de putere. Metoda dreptei de
sarcină o veţi studia ı̂n seminarul 8, iar metoda identificării constantelor ı̂n seminarul 10.
6.1 Teorema şi formula Thévenin
Teorema 6.1 (Teorema Thévenin) Orice circuit rezistiv liniar, controlabil afin ı̂n curent (deci
cu elemente liniare şi surse independente) faţă de două borne A şi B, este echivalent faţa de
aceste borne cu o sursă reală de tensiune (numită şi generator/schemă echivalent/ă Thévenin)
care are tensiunea electromotoare egală cu tensiunea de mers ı̂n gol (UAB0 ) şi rezistenţa internă
egală cu rezistenţa echivalentă (RAB0 ) a circuitului pasivizat şi ı̂n gol (Fig. 6.1).
83
84 6.2. Teorema şi formula Norton
A A
E=UAB0
≡
R=RAB0
+elemente
liniare
B B
Fig. 6.1: Theorema Thévenin.
Enunţul de mai sus a fost dat pentru circuite rezistive pentru că până acum am tratat la seminar numai circuitele
de acest tip, dar el este mai general, fiind valabil pentru orice fel de circute liniare (rezistive sau reactive). În
cazul unui enunţ general, termenul ”rezistenţă” se ı̂nlocuieşte cu operatorul ”impedanţă”.
Definiţie 6.1 Pasivizarea unui circuit ı̂nseamnă pasivizarea tuturor surselor independente, adică
ı̂nlocuirea surselor ideale de tensiune cu conductoare perfecte şi ı̂nlocuirea surselor ideale de
curent cu izolatoare perfecte. Sursele comandate liniar se lasă nemodificate.
Datorită echivalenţei, atunci când conectăm un rezistor (numit ı̂n mod uzual ”de sarcină”) ı̂ntre
cele două borne A şi B, intensitatea curentului prin el va fi aceeaşi, indiferent dacă vom considera
conexiunea la circuitul iniţial, sau la schema echivalentă Thévenin (Fig. 6.2).
A A
E=UAB0
RAB ≡ RAB
R=RAB0
+elemente IAB IAB
liniare
B B
Fig. 6.2: Intensitata curentului IAB este aceeaşi ı̂n ambele scheme.
Formula Thévenin este expresia curentului prin rezistorul de sarcină, şi se demonstrează imediat,
aplicând Kirchhoff II pe bucla formată ı̂n schema din dreapta din Fig. 6.2, că are expresia:
UAB0
IAB = (6.1)
RAB + RAB0
Un circuit care nu este controlabil afin ı̂n curent (de exemplu un SIC sau un circuit cu elemente neliniare altele
decât SRC şi SIT) nu admite schemă echivalentă Thévenin.
6.2 Teorema şi formula Norton

Teorema Norton este duala teoremei Thévenin.
Seminar 6. Metodele Thévenin şi Norton 85
Teorema 6.2 (Teorema Norton) Orice circuit rezistiv liniar afin controlabil ı̂n tensiune (deci
cu elemente liniare şi surse independente) faţă de două borne A şi B, este echivalent faţa de
aceste borne cu o sursă reală de curent (numită şi generator/schemă echivalent/ă Norton) care
are curentul electromotor egală cu intensitatea curentului de scurtcircuit (IscAB ) şi conductanţa
internă egală cu conductanţa echivalentă (GAB0 ) a circuitului pasivizat şi ı̂n gol (Fig. 6.3).
A A
≡ J=IscAB G=GAB0
+elemente
liniare
B B
Fig. 6.3: Theorema Norton.
Şi enunţul de mai sus este mai general, fiind valabil pentru orice fel de circute liniare (rezistive sau reactive).
În cazul unui enunţ general, termenul ”conductanţă” se ı̂nlocuieşte cu operatorul ”admitanţă”.
Datorită echivalenţei, atunci când conectăm un rezistor ”de sarcină” ı̂ntre cele două borne A şi B,
tensiunea la bornele lui va fi aceeaşi, indiferent dacă vom considera conexiunea la circuitul iniţial, sau
la schema echivalentă Norton.
A A
GAB0
GAB UAB ≡ IscAB GAB UAB
+elemente
liniare
B B
Fig. 6.4: Tensiunea UAB este aceeaşi ı̂n ambele scheme.
Formula Norton este expresia tensiunii la bornele rezistorului de sarcină, şi se demonstrează ime-
diat, aplicând Kirchhoff I ı̂n nodul A pe schema din dreapta din Fig. 6.4, că are expresia:
IscAB
U AB = (6.2)
GAB + GAB0
Un circuit care nu este controlabil afin ı̂n tensiune (de exemplu un SIT sau un circuit care conţine elemente
neliniare altele decât SRT şi SIC) nu admite schemă echivalentă Norton.
Datorită tranzitivităţii relaţiei de echivalenţă, are loc

86 6.3. Algoritmii metodelor Thévenin şi Norton
Teorema 6.3 (Teorema surselor echivalente Thévenin şi Norton) Un circuit rezistiv liniar
este echivalent faţă de două borne cu o sursă reală de tensiune (generator echivalent Thévenin)
sau o sursă reală de curent (generator echivalent Norton). Dacă ambele echivalenţe sunt posi-
bile, atunci cele două scheme sunt echivalente ı̂ntre ele şi sunt echivalente cu circuitul iniţial,
caz ı̂n care:
1
RAB0 = , (6.3)
GAB0
UAB0 = RAB0 IscAB . (6.4)
SRT poate fi SIT, caz ı̂n care circuitul nu admite schemă Norton.
SRC poate fi SIC, caz ı̂n care circuitul nu admite schemă Thévenin.
6.3 Algoritmii metodelor Thévenin şi Norton
Thévenin
Să presupunem că dorim să calculăm numai intensitatea curentului IAB printr-o rezistenţă RAB conec-
tată ı̂ntre bornele A şi B ale unui circuit rezistiv, liniar, cu surse independente. Algoritmul metodei
Thévenin urmează următorii paşi:
• Pasul 1: Se reprezintă pe circuit sensul de referinţă al curentului prin rezistor, de la A la B.
• Pasul 2: Se elimină rezistorul de sarcină RAB , bornele A şi B se lasă ı̂n gol şi se calculează
tensiunea de mers ı̂n gol UAB0 cu orice metoda sistematică de analiză.
Observaţie. Circuitul de analizat are o latură mai puţin decât circuitul iniţial. Deoarece scopul
acestui pas este calculul unei tensiuni, metodele naturale de rezolvare sunt cele orientate pe
tensiuni/potenţiale.
Dacă acest pas conduce la o problemă prost formulată, atunci metoda se abandonează şi se aplică
metoda Norton, circuitul echivalent este de fapt un SIC, deci un caz particular de schemă Norton.
• Pasul 3: Se pasivizează circuitul de la pasul 2 şi se calculează rezistenţa echivalentă RAB0 ı̂ntre
bornele A şi B.
Metodele de calcul ale acestei rezistenţe echivalente sunt prezentate mai jos.
• Pasul 4: Se calculează intensitatea curentului cu formula Thévenin.
• Pasul 5: Dacă este nevoie, se calculează tensiunea pe rezistorul de sarcină cu UAB = RAB IAB .
Norton
Să presupunem că dorim să calculăm numai tensiunea UAB la bornele unui rezistor de conductanţă
GAB conectat ı̂ntre bornele A şi B ale unui circuit rezistiv, liniar cu surse independente. Algoritmul
metodei Norton urmează următorii paşi:
• Pasul 1: Se reprezintă pe circuit sensul de referinţă al tensiunii la bornele rezistorului, de la A

la B.
• Pasul 2: Se elimină rezistorul de sarcină GAB , bornele A şi B se scurtcircuitează şi se calculează
intensitatea curentului de scurtcircuit IscAB cu orice metoda sistematică de analiză.
Observaţie. Circuitul de analizat are un nod mai puţin decât circuitul iniţial (cele două noduri
scurtcircuitate au acelaşi potenţial, se mai spune că formează un ”pseudonod”). Deoarece
scopul acestui pas este calculul unui curent, metodele naturale de rezolvare sunt cele orientate
pe curenţi.
Dacă acest pas conduce la o problemă prost formulată, atunci metoda se abandonează şi se aplică
metoda Thévenin, circuitul echivalent este de fapt un SIT, deci un caz particular de schemă Thévenin.
• Pasul 3: Se pasivizează circuitul de la pasul 2 şi se calculează conductanţa echivalentă GAB0

ı̂ntre bornele A şi B.
Metodele de calcul ale acestei conductanţe echivalente sunt prezentate mai jos.
• Pasul 4: Se calculează tensiunea la bornele rezistorului de sarcină cu formula Norton.
• Pasul 5: Dacă este nevoie, se calculează intensitatea curentului prin rezistorul de sarcină cu
IAB = GAB UAB .
Rezistenţa/conductanţa internă a generatorului echivalent

Rezistenţa internă a generatorului echivalent Thévenin, notată cu RAB0 este rezistenţa circuitului pa-
sivizat şi ı̂n gol, faţă de bornele A şi B (Fig. 6.5). Conductanţa internă a generatorului echivalent
Norton, notată cu GAB0 este conductanţa circuitului pasivizat şi ı̂n gol, faţă de bornele A şi B.
A A
RAB
+elemente +elemente
liniare liniare
B B
Fig. 6.5: Stânga: circuit activ, cu sarcină; Dreapta: circuitul pasivizat şi ı̂n gol; RAB0 este rezistenţă
echivalentă a acestui circuit, ı̂ntre bornele A şi B. Pentru pasivizare, SIT se ı̂nlocuiesc cu conductoare
perfecte, iar SIC cu izolatoare perfecte.
Dacă ambele generatoare echivalente există atunci are loc (6.3). Pentru calculul acestei mărimi se
poate folosi una din metodele descrise mai jos.
88 6.3. Algoritmii metodelor Thévenin şi Norton
1. Dacă circuitul pasivizat şi ı̂n gol are o topologie de tip serie, paralel sau mixt (serie şi paralel)
atunci se pot aplica formulele de echivalenţă, pentru rezistoare ı̂n serie, paralel sau mixt.
Pentru a aplica astfel de echivalenţe, circuitul nu trebuie să aibă surse comandate. Exemplele discutate
până acum nu au avut astfel de surse. Cazul surselor comandate va fi discutat ı̂n seminarul următor.
2. Se alimentează circuitul pasiv cu o sursă ideală de tensiune, având tensiunea electromotoare

E şi se calculează curentul absorbit de circuit cu ajutorul unei metode sistematice de analiză
(Fig. 6.6). Să notăm acest curent cu I.
A
I
+elemente
liniare
B
Fig. 6.6: Determinarea rezistenţei echivalente excitând ı̂n tensiune şi calculând curentul absorbit de
circuitul pasiv.
Rezistenţa circuitului pasivizat şi ı̂n gol va fi

E
RAB0 = . (6.5)
I
Calculul se poate face simbolic, sau numeric, dând o valoare arbitrară mărimii E. Deoarece
circuitul este liniar, raportul E/I este independent de valoarea lui E.
Dacă această problemă, corespunzătoare alimentării cu E este prost formulată, atunci este de asteptat
ca RAB0 să fie nulă, generatorul echivalent Thévenin este un SIT. Pentru verificare, se poate aplica metoda
următoare, ı̂n care circuitul se alimentează ı̂n curent.
3. Se alimentează circuitul pasiv cu o sursă ideală de curent, având curentul electromotor J şi
se calculează tensiunea la bornele circuitului cu ajutorul unei metode sistematice de analiză
(Fig. 6.7). Să notăm această tensiune cu U.
Rezistenţa circuitului pasivizat şi ı̂n gol va fi
U
RAB0 = .
J
Calculul se poate face simbolic, sau analitic, dând o valoare arbitrară mărimii J. Deoarece
circuitul este liniar, raportul U/J este independent de valoarea lui J.
Dacă această problemă, corespunzătoare alimentării cu J este prost formulată, atunci este de asteptat
ca GAB0 să fie nulă, generatorul echivalent Norton este un SIC. Pentru verificare, se poate aplica metoda
anterioară, ı̂n care circuitul se alimentează ı̂n tensiune.
J U
+elemente
liniare
B
Fig. 6.7: Determinarea rezistenţei echivalente excitând ı̂n curent şi calculând tensiunea la bornele
circuitului pasiv.
4. Dacă schema echivalentă nu este degenerată (SIT sau SIC), o metodă de calcul a mărimii RAB0
constă ı̂n calculul tensiunii de mers ı̂n gol (ca la metoda Thévenin, Fig. 6.8, stânga) şi a curentuui
de scurtcircuit (ca la metoda Norton, Fig. 6.8, dreapta).
A A
UAB0 IscAB
+elemente +elemente
liniare liniare
B B
Fig. 6.8: Stânga: circuit activ ı̂n gol; Dreapta: circuit activ ı̂n scurtcircuit.
Rezistenţa circuitului pasivizat şi ı̂n gol se calculează ca

UAB0
RAB0 = . (6.6)
IscAB
6.4 Teorema transferului maxim de putere

Unul din avantajele metodelor Thévenin şi Norton este acela că ele permit analize parametrice. De
exemplu, să analizăm cum depinde intensitatea curentului, tensiunea la borne, sau puterea absorbită
de un rezistor, ı̂n funcţie de valoarea rezistenţei acestuia.
Conform formulei Thévenin intensitatea curentului este
UAB0
I(R) = , (6.7)
R + RAB0
de unde tensiunea la borne, ı̂n regula de la receptoare, se obţine prin ı̂nmulţire cu R:
R
U(R) = UAB0 , (6.8)
R + RAB0
iar puterea convenţional absorbită de rezistor va fi produsul dintre tensiune şi curent
R
P(R) = U2 . (6.9)
(R + RAB0 )2 AB0
90 6.4. Teorema transferului maxim de putere
În cazurile extreme:
• R = 0, adică scurtcircuit: tensiunea la borne este zero, curentul este cel de scurtcircuit, iar
puterea absorbită este nulă;
• R → ∞, adică gol: curentul este nul, tensiunea la borne este cea de mers ı̂n gol, iar puterea
absorbită este nulă.
Puterea dată de (6.9) are o valoare maximă, care se determină impunând condiţia de punct critic pentru
funcţia P(R), adică dP/dR = 0. Se demonstrează astfel următoarea teoremă:
Teorema 6.4 (Teorema transferului maxim de putere) Puterea disipată de un rezistor de

rezistenţă R conectat ı̂ntr-o reţea (circuit) rezistivă liniară cu surse, este maximă atunci când R
este egală cu rezistenţă echivalentă a reţelei pasivizate.
Exerciţiul 6.1 Demonstraţi că, pentru cazul unei puteri maxime disipate:
2
UAB0 IscAB UAB0
Pmax = , I|P=Pmax = , U|P=Pmax = . (6.10)
4RAB0 2 2
Exerciţiul 6.2 Anlizaţi circuitul şi graficele din Fig. 6.9 şi verificaţi că au loc relaţiile (6.10).
Fig. 6.9: Ilustrarea transferului maxim de putere, folosind simulatorul de circuit LTSpice.
6.5 Probleme rezolvate

Problemă rezolvată - Thévenin
Să considerăm circuitul din Fig. 6.10 şi să calculăm intensitatea curentului şi tensiunea la bornele
rezistorului RAB = 2 Ω, plasat orizontal ı̂n circuit.
A RAB = 2 Ω B
IAB
4V
U AB
2Ω 4A 1Ω
2Ω
8V
2Ω
Fig. 6.10: Problemă rezolvată cu metoda Thévenin.
Vom alege pentru rezolvare metoda Thévenin pentru că intuim că rezolvarea circuitului activ ı̂n
gol va fi simplă, deoarece eliminarea rezistorului va conduce la ı̂mpărţirea circuitului ı̂n două părţi
care nu se vor influenţa.
Calculul tensiunii de mers ı̂n gol
A U AB0 B
4V
2Ω 4A 1Ω
2Ω
8V
2Ω
Fig. 6.11: Circuitul activ, ı̂n gol.
Mai ı̂ntâi desenăm circuitul ı̂n gol şi sensul de referinţă al tensiunii de calculat (Fig. 6.11).
Grafurile de curent şi de tensiune ale acestei probleme se completează imediat, cu raţionamente
simple (Fig. 6.12). Rezultă imediat că
UAB0 = 2 + 8 − 4 = 6 V.
92 6.5. Probleme rezolvate
A B
1A 1A 4A 4A
0A
A B
U AB0
2V 2V 4V 4V
8V
Fig. 6.12: Grafurile de curenţi şi tensiuni ale circuitului activ, ı̂n gol.
Calculul rezistenţei circuitului pasivizat şi ı̂n gol. Desenăm acum schema circuitului pasivizat
şi ı̂n gol (Fig. 6.13).
A B
RAB0
2Ω 2Ω 1Ω
2Ω
Fig. 6.13: Circuitul pasiv, ı̂n gol.
Deoarece topologia este de tip serie-paralel, rezistenţa echivalentă se calculează uşor ca
2·2
RAB0 = + 2 + 1 = 4 Ω.
2+2
Calculul mărimilor sarcinii. Conform formulei Thévenin rezultă

UAB0 6
IAB = = = 1 A,
RAB + RAB0 2 + 4
iar tensiunea pe sarcină se va calcula din relaţia constitutivă
UAB = RAB IAB = 2 V.
Problemă rezolvată - Norton

Să considerăm circuitul din Fig. 6.14 şi să calculăm intensitatea curentului şi tensiunea la bornele
rezistorului RAB = 2 Ω, plasat vertical ı̂n circuit.
2Ω
8V
U AB RAB = 2 Ω
4A 1Ω
2Ω
IAB
B 1Ω
10 V
Fig. 6.14: Problemă rezolvată cu metoda Norton.
Vom alege pentru rezolvare metoda Norton pentru că intuim că rezolvarea circuitului activ ı̂n
scurtcircuit va fi simplă, deoarece scurtcircuitul ı̂ntre A şi B va conduce la ı̂mpărţirea circuitului ı̂n
două părţi care nu se vor influenţa, din cauza conductorului perfect care va fi ı̂n paralel cu fiecare din
cele două părţi.
Calculul curentului de scurtcircuit
Mai ı̂ntâi desenăm circuitul ı̂n scurtcircuit şi sensul de referinţă al curentului de calculat (Fig. 6.15).
Deoarece nu interesează detaliile acestui circuit, ci doar curentul prin conductorul perfect, putem
echivala sursa reală de curent din partea dreaptă cu o sursă reală de tensiune (Fig. 6.16).
Grafurile de curent şi de tensiune ale acestei probleme se completează imediat, cu raţionamente
simple (Fig. 6.17).
Rezultă imediat că
IscAB = 7.5 A.
Calculul conductanţei circuitului pasivizat şi ı̂n gol. Desenăm acum schema circuitului pa-
sivizat şi ı̂n gol (Fig. 6.18). Deoarece topologia este de tip serie-paralel, rezistenţa echivalentă se
calculează uşor ca
2·4 4
RAB0 = = Ω.
2+4 3
de unde conductanţa este
3
GAB0 = Ω−1 .
4
94 6.5. Probleme rezolvate
2Ω
8V
I scAB 4A 1Ω
2Ω
B 1Ω
10 V
Fig. 6.15: Circuitul activ, ı̂n scurtcircuit.
2Ω
8V 4V
I scAB
2Ω 1Ω
B 1Ω
10 V
Fig. 6.16: Circuitul activ, ı̂n scurtcircuit, simplificat
A A
0V 0V 0V 4A I scAB 3.5 A
B B
Fig. 6.17: Grafurile de curenţi şi tensiuni ale circuitului activ, ı̂n gol, simplificat
A 2Ω
2Ω 1Ω
1Ω
Fig. 6.18: Circuitul pasiv, ı̂n gol.
Calculul mărimilor sarcinii

Conform formulei Norton rezultă
15
IscAB 2
UAB = = = 6 V,
GAB + GAB0 1
2 + 43
iar intensitatea curentului prin sarcină se va calcula din relaţia constitutivă

1
IAB = GAB UAB = · 6 = 3 A.
2
Exerciţiul 6.3 Pentru fiecare din cele 5 probleme pe care le-aţi inventat pe parcursul seminari-
ilor anterioare, alegeţi câte un rezistor pe care să ı̂l consideraţi sarcină şi determinaţi tensiunea
şi curentul prin el, aplicând metoda Thévenin sau Norton, la alegere.
Exerciţiul 6.4 Pentru fiecare din problemele propuse la seminariile unde s-au prezentat metoda
generatoarele echivalente, metodele sistematice ı̂n curenţi şi metodele sistematice ı̂n tensiuni,
alegeţi câte un rezistor pe care să ı̂l consideraţi sarcină şi determinaţi tensiunea şi curentul prin
el, aplicând metoda Thévenin sau Norton, la alegere.

[1 ] Daniel Ioan, Circuite electrice rezistive. Breviare teoretice si probleme, disponibil online la

Main Seminar 26martie

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Main Seminar 26martie

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Electrotehnică - Breviar de Seminar

- Document actualizat la 26 martie 2020 -

Gabriela Ciuprina, Daniel Ioan

Cover design by Un student voluntar. Se ofera cineva?

1 Circuite şi grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

2 Elemente ideale dipolare de circuit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

3 Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

4 Metoda Kirchhoff ı̂n curenţi. Metoda curenţilor de coarde. . . . . . . . . . . . . . . . . 45

5 Metoda tensiunilor ramurilor. Metoda nodală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

6 Metodele Thévenin şi Norton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice 1

1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff) 4

1.4 Potenţial electric 9

1.5 Probleme propuse 10

1.6 Studiu individual 12

1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice

Definiţie 1.2 (Element de circuit; Borne/Terminale) Un element de circuit electric este un

Fig. 1.1: Reprezentarea unui E2C. Con-

• laturi: l, unde l = 1, 2, . . . , L, L este numărul total de laturi;

• noduri: (n), unde n = 1, 2, . . . , N, N este numărul total de noduri;

• l ∈ (n) - latura l este incidentă la nodul (n);

• l < (n) - latura l nu este incidentă la nodul (n).

• bucla: [b], unde b = 1, 2, . . .;

• l ∈ [b] - latura l aparţine buclei [b]);

• l < [b] - latura l nu aparţine buclei [b]).

• secţiune: {s}, unde s = 1, 2, . . .;

• l ∈ {s} - latura l aparţine secţiunii {s};

• l < {s} - latura l nu aparţine secţiunii {s}.

1. atinge toate nodurile;

Laturile unui arbore se numesc ramuri.

Sunt N − 1 ramuri şi L − N + 1 coarde ı̂n graful unui circuit.

1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff)

Notaţie şi unitate de măsură:

• i(t) dacă mărimea este variabilă ı̂n timp;

• I dacă mărimea este constantă ı̂n timp;

• unitatea de măsură [A] (Ampere).

Fig. 1.3: Semnificaţia fizică a intensităţii curentului electric.

Notaţie şi unitate de măsură:

• U dacă mărimea este constantă ı̂n timp;

• unitatea de măsură [V] (Volt).

Fig. 1.4: Semnificaţia fizică a tensiunii electrice.

• şi minus ı̂n caz contrar.

De aceea este importantă precizarea unei convenţii de semne.

• şi minus ı̂n caz contrar.

Notaţie şi unitate de măsură:

Axioma 1.3 (Puterea electrică transferată de un E2C) Puterea electrică transferată de un

1.4 Potenţial electric

(1) 2V (2) V1=-5 V V2=-3 V V1=2 V V2=4 V

Uab = Ua0 + U0b = Ua0 − Ub0 = Va − Vb

Exerciţiul 1.5 Faceţi o analogie ı̂ntre potenţial/tensiune şi altitudine/diferenţă de nivel.

1.5 Probleme propuse

1.6 Studiu individual

2.1 Rezistorul ideal liniar 14

2.2 Sursa ideală de tensiune (SIT) 16

2.3 Sursa ideală de curent (SIC) 17

2.4 Surse reale (SRT, SRC) 18

2.5 Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi 20

2.6 Bilanţul de puteri 22

2.7 Probleme propuse 23

2.8 Studiu individual 25

2.9 Despre simboluri 26

În acest seminar veţi discuta şi exersa următoarele chestiuni:

1. rezistorul ideal liniar;

Definiţie 2.2 (Caracteristică / Relaţie constitutivă / Relaţie de funcţionare) Relaţia impusă

FDUWL52 ,((( KRPHJURZQ

FDUWL52 ,((( KRPHJURZQ