Electrotehnică - Breviar de Seminar

- Document actualizat la 28 februarie 2020 -

Gabriela Ciuprina, Daniel Ioan

Mihai Popescu, Sorin Lup, Ruxandra Bărbulescu
Copyright © 2020 Gabriela Ciuprina, Daniel Ioan
Mihai Popescu, Sorin Lup, Ruxandra Bărbulescu

Copying prohibited

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced or transmitted in any form or by
any means, electronic or mechanical, including photocopying and recording, or by any information
storage or retrieval system, without the prior written permission of the publisher.

Art. No
ISBN
Edition 1.0

Cover design by Un student voluntar. Se ofera cineva?

Published by
Printed in UPB, LMN http://www.lmn.pub.ro
Cuprins

1 Circuite şi grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice 1
1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff) 4
1.3 Puteri 7
1.4 Potenţial electric 9
1.5 Probleme propuse 10
1.6 Studiu individual 12

2 Elemente ideale dipolare de circuit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

2.1 Rezistorul ideal liniar 14
2.2 Sursa ideală de tensiune (SIT) 16
2.3 Sursa ideală de curent (SIC) 17
2.4 Surse reale (SRT, SRC) 18
2.5 Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi 20
2.6 Bilanţul de puteri 22
2.7 Probleme propuse 23
2.8 Studiu individual 25
2.9 Despre simboluri 26

3 Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

3.1 Echivalenţa SR - SRT - SRC 29

3
3.2 SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare. Divizorul de
tensiune/curent. 32
3.3 SRT conectate ı̂n paralel/ SRC conectate ı̂n serie. Cazuri particulare. 35
3.4 Buna formulare a problemei. Arbore normal. 36
3.5 Metoda generatoarelor echivalente 38
3.6 Probleme propuse 42
3.7 Studiu individual 43
 Mulţumim următorilor studenţi care ne-au sugerat corecturi şi ı̂mbunătăţiri: lista este deschisă ...

Notă: Acest document este ı̂n lucru si de aceea vă sfatuim să nu ı̂l imprimati decât, eventual, la
sfârşitul semestrului. Informaţiile din acest document sunt un breviar. Pentru aprofundare vă rugăm
să consultaţi referinţele indicate.
1. Circuite şi grafuri

1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice 1

1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff) 4

1.3 Puteri 7

1.4 Potenţial electric 9

1.5 Probleme propuse 10

1.6 Studiu individual 12

În primul seminar de electrotehnică (ELTH) veţi discuta şi exersa următoarele chestiuni:
1. concepte ale teoriei grafurilor importante pentru teoria circuitelor electrice: bucle, secţiuni,
arbori, coarbori;
2. curent, tensiune - sensuri de referinţă;
3. legile lui Kirchhoff;
4. puteri şi reguli de asociere a sensurilor; teorema lui Tellegen;
5. potenţialul electric.

1.1 Noţiuni de topologie a circuitelor electrice

Definiţie 1.1 (Circuit electric) Un circuit electric este un ansamblu de elemente de circuit
conectate pe la borne.

Definiţie 1.2 (Element de circuit; Borne/Terminale) Un element de circuit electric este un

domeniu spaţial din spaţiul fizic a cărui conexiune cu exteriorul se realizează prin nişte puncte
de pe suprafaţa sa numite borne (sau terminale).

Definiţie 1.3 (Element dipolar de circuit) Un element dipolar de circuit (E2C) este un element
de circuit care are două borne.

Observaţii
1. Conexiunea este exclusiv electrică;
2. Spaţiul este topolgic, nu metric. În consecinţă desenul nu este important, un element de circuit poate fi de-
senat cât mai simplu posibil, de exemplu un arc de curbă orientat (Fig.1.1). În consecinţă reprezentarea
unui circuit devine un graf (Fig.1.2).
3. În acest seminar vom lucra exclusiv cu E2C.

1
2 1.1. Noţiuni de topologie a circuitelor electrice

Fig. 1.1: Reprezentarea unui E2C. Con-

tează modul de conexiune. Fig. 1.2: Graful circuitului.

Definiţie 1.4 (Graful unui circuit; Noduri; Laturi) Graful unui circuit este o mulţime de puncte
numite noduri (care reprezintă bornele E2C), unite prin arce de curbă (ı̂n particular segmente
de dreaptă) orientate, numite laturi (care reprezintă E2C).

Graful unui circuit are laturile orientate, pentru a indica modul ı̂n care sunt conectate elementele
cu borne polarizate (pentru care este importantă orientarea lor in circuit).
Notaţii:

• laturi: l, unde l = 1, 2, . . . , L, L este numărul total de laturi;

• noduri: (n), unde n = 1, 2, . . . , N, N este numărul total de noduri;

• l ∈ (n) - latura l este incidentă la nodul (n);

• l < (n) - latura l nu este incidentă la nodul (n).

(1) 3

2
(3)
1
(2) 4
Exemplu 1.1
N = 3, L = 4, 4 ∈ (2), 1 < (3)

Un nod reprezintă un terminal al unui element de circuit. El poate fi conectat cu unul sau mai multe noduri ale
altor elemente, sau poate fi lăsat neconectat. La un nod pot fi incidente una sau mai multe laturi.

Definiţie 1.5 (Bucla unui graf) O buclă ı̂n graful unui circuit este o mulţime de laturi care
alcătuiesc o curbă ı̂nchisă. Bucla este un obiect orientat.

Bucla are propria orientare, dar nu contează orientarea laturilor ı̂n buclă.
Seminar 1. Circuite şi grafuri 3

Notaţii:

• bucla: [b], unde b = 1, 2, . . .;

• l ∈ [b] - latura l aparţine buclei [b]);

• l < [b] - latura l nu aparţine buclei [b]).

3
[1]
2
1
4
Exemplu 1.2
[1] = {1, 3, 4}, 3 ∈ [1] 2 < [1]

Definiţie 1.6 (Cale ı̂ntr-un graf) O cale este o mulţime de laturi care alcătuiesc o curbă simplă,
fără ramificaţii.

Conceptul de ”ochi” este un caz particular de buclă, valabil doar pentru grafuri planare. Un ochi este o buclă
simplă (fără laturi interne) ı̂ntr-un graf planar. O buclă nu este neaparat ochi. De aceea preferăm termenul de
”buclă”, care este mai general.

Definiţie 1.7 (Secţiune ı̂ntr-un graf) O secţiune ı̂ntr-un graf este o mulţime de laturi din graf
obţinute prin intersecţia grafului cu o suprafaţă ı̂nchisă. Secţiunea este un obiect orientat (are
propria orientare, spre interior sau exterior, fără a ţine cont de orientarea laturilor).

Notaţii:

• secţiune: {s}, unde s = 1, 2, . . .;

• l ∈ {s} - latura l aparţine secţiunii {s};

• l < {s} - latura l nu aparţine secţiunii {s}.

5 4 {1}
6 3

7 2
9

Exemplu 1.3 8
{1} = {9, 7, 2, 3}, 2 ∈ {1} 4 < {1}
4 1.2. Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff)

Definiţie 1.8 (Arbore ı̂ntr-un graf. Ramuri) Un arbore ı̂ntr-un graf este o mulţime de laturi din
graf care:

1. atinge toate nodurile;

2. nu formează bucle.

Laturile unui arbore se numesc ramuri.

Definiţie 1.9 (Coarbore ı̂ntr-un graf. Coarde) Un coarbore ı̂ntr-un graf este o mulţime de laturi
complementară arborelui faţa de graf. Laturile unui coarbore se numesc coarde.

Sunt N − 1 ramuri şi L − N + 1 coarde ı̂n graful unui circuit.

Teorema 1.1 (Legătura ı̂ntre coarde şi bucle) Fiecare coardă defineşte ı̂n mod univoc o buclă.
Sistemul de bucle generat de coarde este un sistem independent de bucle.

Teorema 1.2 (Legătura ı̂ntre ramuri şi secţiuni) Fiecare ramură defineşte ı̂n mod univoc o
secţiune. Sistemul de secţiuni generat de ramuri este un sistem independent de secţiuni.

2
1 3

4
6
Exemplu 1.4
Sistemul fundamental de bucle:
[1] = {4, 1, 2}, [2] = {5, 2, 3}, [3] = {6, 1, 2, 3}
Sistemul fundamental de secţiuni:
{1} = {1, 4, 6}, {2} = {2, 6, 4, 5} {3} = {3, 5, 6}

1.2 Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff)

Definiţie 1.10 (Intensitatea curentului electric) Intensitatea curentului electric este o mărime
fizică scalară (poate fi pozitivă sau negativă), asociată unui sens de referinţă marcat de-a lungul
elementului.

Notaţie şi unitate de măsură:

• i(t) dacă mărimea este variabilă ı̂n timp;

• I dacă mărimea este constantă ı̂n timp;

Seminar 1. Circuite şi grafuri 5

• unitatea de măsură [A] (Ampere).

Ea reprezintă mărimea măsurată de un ampermetru, conectat ı̂n serie cu elementul, sensul de referinţă al
curentului fiind de la borna + la borna - a ampermetrului (Fig.1.3).

i + -
A

Fig. 1.3: Semnificaţia fizică a intensităţii curentului electric.

Definiţie 1.11 (Graf de curenţi) Graful de curenţi al unui circuit este un graf orientat pe laturile
căruia sunt marcate intensităţile curenţilor prin laturi.

-3 A

-4 A
5A
1A
1A
2A
Exemplu 1.5
Iată un exemplu de graf de curenţi.

Definiţie 1.12 (Tensiunea electrică) Tensiunea electrică este o mărime fizică scalară (poate fi
pozitivă sau negativă), asociată unui sens de referinţă corespunzător unei perechi orientate de
noduri.

Notaţie şi unitate de măsură:

• u(t) dacă mărimea este variabilă ı̂n timp;

• U dacă mărimea este constantă ı̂n timp;

• unitatea de măsură [V] (Volt).

Ea reprezintă mărimea măsurată de un voltmetru, conectat ı̂ntre cele două noduri, sensul de referinţă al
tensiunii fiind de la borna + la borna - a voltmetrului (Fig.1.4).
În cazul particular ı̂n care cele două noduri aparţin unei laturi, atunci se spune că tensiunea se măsoară
la bornele elementului, voltmetrul fiind conectat ı̂n paralel cu elementul.

În concluzie, sensurile de referinţă ale curenţilor şi tensiunilor indică modul ı̂n care sunt montate
ı̂n circuit aparatele (ampermetrul şi respectiv voltmetrul) care măsoară acele mărimi. Ele au deci un
caracter convenţional, putând fi alese arbitrar. La schimbarea lor se schimbă semnul maimii respective.
6 1.2. Mărimi primitive (i, u) şi legi (Kirchhoff)

+ V
-
u

Fig. 1.4: Semnificaţia fizică a tensiunii electrice.

Definiţie 1.13 (Graf de tensiuni) Graful de tensiuni al unui circuit este un graf orientat pe
laturile căruia sunt marcate tensiunile electrice la bornele laturilor.

3V
2V 1V
-1 V
0V
3V
Exemplu 1.6
Iată un exemplu de graf de tensiuni.

Curenţii şi tensiunile sunt supuse unor restricţii date de legile lui Kirchhoff.

Axioma 1.1 (Legea lui Kirchhoff pentru curenţi (Kirchhoff I)) Suma algebrică a intensităţilor
curenţilor care concură la orice nod dintr-un circuit este nulă.
XA
ik = 0, ∀(n) (1.1)
k∈(n)

Convenţia de semne:

• semnul este + atunci când sensul de referinţă al curentului iese din nod;

• şi minus ı̂n caz contrar.

Precizare: O sumă algebrică este o sumă aritmetică ı̂n care mărimile au un factor de semn.
XA X
xk = εk xk εk = ±1
k

De aceea este importantă precizarea unei convenţii de semne.

Consecinţe importante:
• Legea lui Kirchhoff pentru curenţi este valabilă şi pentru secţiuni;
• Curenţii se adună ca debitele.
• Putem genera un graf de curenţi care să satisfacă legea Kirchhoff pentru curenţi plasând valori arbitrare
ı̂n coarde şi calculând curenţii din ramuri.
Seminar 1. Circuite şi grafuri 7

Exerciţiul 1.1 Generaţi 5 grafuri de curent, cu complexitate din ce ı̂n ce mai mare, care să aibă
valori ale intensităţilor curenţilor numere ı̂ntregi (pozitive sau negative).

Axioma 1.2 (Legea lui Kirchhoff pentru tensiuni (Kirchhoff II)) Suma algebrică a tensiunilor
din laturile oricărei bucle dintr-un circuit este nulă.
XA
uk = 0, ∀[b] (1.2)
k∈[b]

Convenţia de semne:

• semnul este + atunci când sensul de referinţă al buclei coincide cu cel al laturii;

• şi minus ı̂n caz contrar.

Consecinţe importante:
• Tensiunea electrică dintre două noduri nu depinde de calea pe care a fost calculată;
• Tensiunile se adună ca vectorii;
• Putem genera un graf de tensiuni care să satisfacă legea Kirchhoff pentru tensiuni plasând valori arbi-
trare ı̂n ramuri şi calculând tensiunile din coarde.

Exerciţiul 1.2 Generaţi 5 grafuri de tensiune, cu aceeaşi topologie ca cele 5 grafuri de curent
generate anterior, care să aibă valori ale tensiunilor numere ı̂ntregi, pozitive sau negative.

1.3 Puteri

Definiţie 1.14 (Puterea electrică) Puterea electrică este o mărime scalară, pozitivă sau nega-
tivă, ce caracterizează energetic elementul de circuit.

Notaţie şi unitate de măsură:

• p(t) dacă mărimea este variabilă ı̂n timp;
• P dacă mărimea este constantă ı̂n timp;
• unitatea de măsură [W] (Watt).

Axioma 1.3 (Puterea electrică transferată de un E2C) Puterea electrică transferată de un

element dipolar de circuit este
p = ui

Deoarece valorile u şi i depind de alegerea unor sensuri de referinţă, atunci şi valoarea puterii
depinde de aceste sensuri de referinţă. Cele 4 cazuri posibile de alegere a sensurilor de referinţă
pentru tensiunea şi curentul unui element se grupează ı̂n două clase de echivalenţă numite regula de
la receptoare şi regula de la generatoare.
8 1.3. Puteri

Definiţie 1.15 (Regula de la receptoare) Tensiunea şi curentul unui E2C sunt ı̂n regula de la
receptoare dacă ele sunt plasate similar faţă de borne (Fig.1.5).

i i
p p
E2C u E2C u

Fig. 1.5: Regula de la receptoare. Sensul convenţional de transfer al puterii este de la circuit către
element.

În perechea de grafuri curent - tensiune a unui circuit, o latură pentru care s-a ales convenţia de la receptoare
este orientată la fel ı̂n ambele grafuri.
În regula de la receptoare sensul convenţional de transfer al puterii este de la circuit către element. Ceea
ce se ı̂ntâmplă ı̂n realitate depinde de semnul valorii p. Astfel:
• dacă p = ui > 0 atunci sensul real de transfer al puterii coincide cu cel convenţional, E2C este un
consumator;
• dacă p = ui < 0 atunci sensul real de transfer al puterii este opus celui convenţional, ı̂n realitate puterea
se transferă de la element la circuit, E2C este un producător de putere.

Definiţie 1.16 (Regula de la generatoare) Tensiunea şi curentul unui E2C sunt ı̂n regula de la
generatoare dacă ele sunt plasate diferit faţă de borne (Fig.1.6).

i i
p p
E2C u E2C u

Fig. 1.6: Regula de la generatoare. Sensul convenţional de transfer al puterii este de la element către
circuit.

În perechea de grafuri curent - tensiune a unui circuit, o latură pentru care s-a ales convenţia de la generatoare
este orientată diferit ı̂n cele două grafuri.
În regula de la generatoare sensul convenţional de transfer al puterii este de la element către circuit. Ceea
ce se ı̂ntâmplă ı̂n realitate depinde de semnul valorii p. Astfel:
• dacă p = ui > 0 atunci sensul real de transfer al puterii coincide cu cel convenţional, E2C este un
producător de putere;
• dacă p = ui < 0 atunci sensul real de transfer al puterii este opus celui convenţional, ı̂n realitate puterea
se transferă de la circuit la element, E2C este un consumator.
Seminar 1. Circuite şi grafuri 9

Exerciţiul 1.3 Pentru un E2C desenaţi toate cele patru variante de alegere a sensurilor de
referinţă pentru tensiune şi pentru curent, modificând valorile intensităţii curentului şi tensiunii
astfel ı̂ncât cele patru situaţii să reprezinte acelaşi element real. Calculaţi puterile transferate de
element şi interpretaţi sensurile de transfer.

Exerciţiul 1.4 Pentru cele 5 perechi de grafuri tensiune-curent pe care le-aţi creat, calculaţi
suma puterilor transferate de laturile aflate ı̂n regula de la receptoare PR şi suma puterilor tran-
ferate de laturile aflate ı̂n regula de la generatoare PG . Verificaţi că obţineţi rezultatul enunţat
de Teorema lui Tellegen.

Teorema 1.3 (Teorema lui Tellegen) Suma puterilor transferate de laturile unui circuit pentru
care se aplică regula de la receptoare este egală cu suma puterilor transferate de laturile unui
circuit pentru care se aplică regula de la generatoare.

1.4 Potenţial electric

Definiţie 1.17 (Potenţialul electric) Potenţialul electric este o mărime fizică scalară (poate fi
pozitivă sau negativă), asociată unui nod şi definită ca tensiunea de la acel nod la un nod de
referinţă pentru care potenţialul se consideră nul (Fig.1.7).

(n) Vn = Un0
Un0

V0 = 0

Fig. 1.7: Definiţia potenţialului electric. Notaţie v(t) sau V. Unitate de măsură: V (Volt).

Pentru a calcula potenţialele ı̂ntr-un circuit trebuie să alegeţi mai ı̂ntâi un nod de referinţă.

(1) 2V (2) V1=-5 V V2=-3 V V1=2 V V2=4 V

-5 V 3V -4 V

(4) (3)
Exemplu 1.7
7V V4=0 V3=-7 V V4=7 V V3=0

Iată exemple de valori pentru potenţiale, deduse din graful de tensiuni, după alegerea
potenţialului de referinţă.
Imaginaţi-vă cum conectaţi un voltmetru ı̂n circuit astfel ı̂ncât să măsuraţi potenţialele tuturor
nodurilor.

Potenţialul este definit până la o constantă aditivă, care se fixează o dată cu alegerea nodului de referinţă.
10 1.5. Probleme propuse

Teorema 1.4 Tensiunea dintre două noduri este egală cu diferenţa de potenţiale: potenţialul
nodului iniţial minus potenţialul nodului final:

Uab = Va − Vb (1.3)

Uab = Ua0 + U0b = Ua0 − Ub0 = Va − Vb

(a) (b)

Ub0 = Vb
Ua0 = Va
V0 = 0
Demonstraţie.


Exerciţiul 1.5 Faceţi o analogie ı̂ntre potenţial/tensiune şi altitudine/diferenţă de nivel.

1.5 Probleme propuse

Completaţi grafurile de curenţi şi de tensiuni şi verificaţi teorema lui Tellegen.

5A 3A −6 V

Problema 1.1
Pentru verificare: PG = PR = 18 W.

−2 A

2V
−3 V

1A

−1 V

3A
Problema 1.2
Pentru verificare: PG = PR = 4 W.
Seminar 1. Circuite şi grafuri 11

5V

−4 V
−1 A
2V
4A 1V

3V
2A −3 A
Problema 1.3
Pentru verificare: PG = PR = −13 W.

1V

−2 A
−2 V
1A 0A

3V
Problema 1.4
Pentru verificare: PG = PR = 3 W.

−1 A 4A −3 A

2A

3A
Problema 1.5

0V

10 V 8V

0V

18 V
12 1.6. Studiu individual

Pentru verificare: PG = PR = 80 W.

1.6 Studiu individual

• Quizul de antrenament de pe moodle.

• Daniel Ioan, Circuite electrice rezistive. Breviare teoretice si probleme, disponibil online la
http://www.lmn.pub.ro/ daniel/culegere.pdf, paginile 1-17.
2. Elemente ideale dipolare de circuit

2.1 Rezistorul ideal liniar 14

2.2 Sursa ideală de tensiune (SIT) 16

2.3 Sursa ideală de curent (SIC) 17

2.4 Surse reale (SRT, SRC) 18

2.5 Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi 20

2.6 Bilanţul de puteri 22

2.7 Probleme propuse 23

2.8 Studiu individual 25

2.9 Despre simboluri 26

În acest seminar veţi discuta şi exersa următoarele chestiuni:

1. rezistorul ideal liniar;

2. sursa ideală de tensiune;
3. sursa ideală de curent;
4. surse reale;
5. generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi;
6. bilanţul de puteri.

Pentru fiecare element studiat se vor prezenta: definiţia, simbolul, relaţia de definiţie/relaţia
constitutivă, parametri, cazuri particulare, caracterizarea energetică. În final veţi genera un
circuit având soluţia cunoscută, pentru care veţi verifica bilanţul de puteri.
După acest seminar aţi putea practic redacta o culegere de probleme de curent continuu (capi-
tolul de enunţuri şi cel de răspunsuri).

Definiţie 2.1 (Element ideal dipolar de circuit) Un element ideal dipolar de circuit este un
element de circuit care impune o anumită restricţie ı̂ntre tensiunea la bornele sale şi intensitatea
curentului ce-l străbate.

Definiţie 2.2 (Caracteristică / Relaţie constitutivă / Relaţie de funcţionare) Relaţia impusă

prin definiţie ı̂ntre tensiune şi curent pe la bornele unui element ideal se numeşte ecuaţie/relaţie
constitutivă/caracteristică de funcţionare.

Elementele ideale au caracteristici extrem de simplificate (idealizează cele mai răspândite elemente reale), dar
ele nu există ı̂n realitate, fiind totuşi foarte utile in modelarea elementelor reale.

13
14 2.1. Rezistorul ideal liniar

2.1 Rezistorul ideal liniar

Definiţie 2.3 (Rezistor ideal dipolar liniar) Rezitorul ideal dipolar liniar este un element dipolar
pentru care tensiunea la borne este proporţională cu curentul ce-l străbate.

Definiţiile elementelor ideale de circuit se fac funcţional şi nu structural.

Simbol

Relaţie constitutivă
Regula de la receptoare Regula de la generatoare
i i

u u

u = Ri (2.1) u = −Ri (2.2)

Relaţia constitutivă a rezistorului ideal liniar este valabilă şi pentru mărimi variabile ı̂n timp u(t) = Ri(t).
În cele ce urmează, dependenţa de timp nu va fi menţionata ı̂n mod explicit, deoarece ı̂n analiza circuitelor
rezistive timpul nu intervine.

Parametri
• R rezistenţa rezistorului; < R >SI = 1Ω

• G= 1
R conductanţa rezistorului; < G >SI = 1Ω−1 sau S sau ”mho”

De multe ori, relaţiei u = Ri i se spune ”Legea lui Ohm”. Aceasta provine din faptul că Ohm a fost acela
care a descoperit că, ı̂n anumite condiţii, există o relaţie de proporţionalitate ı̂ntre tensiune şi intensitatea
curentului electric pentru conductoare aflate ı̂n stare electrocinetică. Pentru un rezistor construit dintr-un
material conductor, rezistenţa R este ı̂ntotdeauna un parametru pozitiv. Definiţia de mai sus, consideră exclusiv
comportarea funcţională a elementului de circuit cu două terminale şi nu cea structurală. De aceea vom
admite că parametrii (R sau G) pot avea valori pozitive sau negative, iar relaţia u = Ri vom prefera să o
numim ”relaţie de definiţie/caracteristică a unui element rezistiv ideal, dipolar”. Altfel spus, elementele cu
două borne cu caracteristică u ∼ i pe care le vom folosi nu sunt neaparat conductoarele pe care le-a folosit
Ohm ı̂n experimentele sale.

Puterea convenţional primită

Să considerăm cazul ı̂n care u şi i sunt ı̂n regula de la receptoare. Atunci puterea convenţional
primită este
p = ui = Ri2 = Gu2 (2.3)
p>0 ⇔ R > 0. (2.4)
Un rezistor ideal liniar cu rezistenţă pozitivă este ı̂ntotdeauna un consumator de putere, deci un ele-
ment pasiv.
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 15

Cazuri particulare

1. R = 0 ⇒ u = 0 ∀i
Obţinem astfel definiţia unui nou element ideal de circuit, numit conductor perfect.

Conductorul perfect este un caz particular de rezistor cu rezistenţa nulă.

u=0

2. G = 0 ⇒ i = 0 ∀u
Obţinem astfel definiţia unui nou element ideal de circuit, numit izolator perfect.

Izolatorul perfect este un caz particular de rezistor cu conductanţa nulă.

i=0

Caracteristică
Pentru un element rezistiv, se poate desena caracteristica u-i - o curbă ı̂n planul u − i care indică
perechile posibile de valori.

Dacă R , 0 elementul este controlabil atât ı̂n tensiune cât şi ı̂n curent.

Conductorul perfect este controlabil ı̂n curent şi necontrolabil ı̂n tensiune.
16 2.2. Sursa ideală de tensiune (SIT)

Izolatorul perfect este controlabil ı̂n tensiune şi necontrolabil ı̂n curent.

2.2 Sursa ideală de tensiune (SIT)

Definiţie 2.4 (Sursa ideală de tensiune) Sursa ideală de tensiune (SIT) este un element dipolar
de circuit pentru care tensiunea la borne este independentă de curentul ce o străbate.

Simbol

Relaţie constitutivă
e e

u u

u=e (2.5) u = −e (2.6)

Parametru

• e tensiunea electromotoare (t.e.m.); < e >SI = 1V

Dacă t.e.m. este constantă ı̂n timp, se poate nota şi cu E.

Atenţie la semnul relaţiei de definiţie şi la sensurile din figură!

În relaţia constitutivă u este tensiunea la borne. Ea indică cum trebuie montat un voltmetru pentru a
”măsura” t.e.m.

Puterea convenţional cedată

Până acum nu a fost nevoie să marcăm un sens de referinţă pentru curent. În momentul ı̂n care
dorim să calculăm puterea transferată este necesară alegerea unui astfel de sens. Să presupunem că il
alegem astfel ı̂ncât să se respecte regula de la generatoare.
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 17

e
i

Cu această notaţie, puterea convenţional cedată este

p = ui = ei, (2.7)

şi ea poate fi pozitivă sau negativă. De aceea, SIT este un element activ.
Caz particular

1. e = 0 ⇒ u = 0 ∀i

Conductorul perfect este şi un caz particular de SIT cu t.e.m. nulă.

Deoarece conductorul perfect era şi un caz particular de rezistor cu rezistenţă nulă, se spune că o SIT
are rezistenţă internă nulă.
În acest caz particular p = 0 şi sursa devine element pasiv. De aceea operaţia de anulare a t.e.m. se
numeşte pasivizarea sursei ideale de tensiune.
Pasivizarea unei SIT ı̂nseamnă ı̂nlocuirea ei cu un conductor perfect.

Caracteristică
Exerciţiul 2.1 Desenaţi caracteristica unei surse ideale de tensiune, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n
planul i-u.

2.3 Sursa ideală de curent (SIC)

Definiţie 2.5 (Sursa ideală de curent) Sursa ideală de curent (SIC) este un element dipolar de
circuit pentru care intensitatea curentului ce o străbate este independentă de tensiunea la borne.

Simbol

Relaţie constitutivă
j j
i i

i= j (2.8) j = −i (2.9)
Parametru

• j curentul electromotor (c.e.m.); < j >SI = 1A

18 2.4. Surse reale (SRT, SRC)

Dacă c.e.m. este constant ı̂n timp, se poate nota şi cu J.

Atenţie la semnul relaţiei de definiţie şi la sensurile din figură!

În relaţia constitutivă i este intensitatea curentului prin element. Ea indică cum trebuie montat un amper-
metru pentru a ”măsura” c.e.m.

Puterea convenţional cedată

Până acum nu a fost nevoie să marcăm un sens de referinţă pentru tensiunea la bornele SIC. În
momentul ı̂n care dorim să calculăm puterea transferată este necesară alegerea unui astfel de sens. Să
presupunem că ı̂l alegem astfel ı̂ncât să se respecte regula de la generatoare.
j
i

u
Cu această notaţie, puterea convenţional cedată este
p = ui = u j (2.10)
şi ea poate fi pozitivă sau negativă. De aceea, SIC este un element activ.
Caz particular
1. j = 0 ⇒ i = 0 ∀u

Izolatorul perfect este şi un caz particular de SIC cu c.e.m. nul.

Deoarece izolatorul perfect era şi un caz particular de rezistor cu conductanţa nulă (”rezistenţa infinit”),
se spune că o SIC are o conductanţă internă nulă (”rezistenţa internă infinit”).
În acest caz particular p = 0 şi sursa devine element pasiv. De aceea operaţia de anulare a c.e.m. se
numeşte pasivizarea sursei ideale de curent.
Pasivizarea unei SIC ı̂nseamnă ı̂nlocuirea ei cu un izolator perfect.

Caracteristică
Exerciţiul 2.2 Desenaţi caracteristica unei surse ideale de curent, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n
planul i-u.

SIT şi SIC nu sunt elemente liniare de circuit. Relaţia lor constitutivă este neliniară, de tip afin.

2.4 Surse reale (SRT, SRC)

Definiţie 2.6 (Sursa reală de tensiune (SRT)) Conexiunea serie dintre un rezistor dipolar liniar
şi o SIT este un model pentru o sursă reală şi se numeşte sursă reală de tensiune.
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 19

E
Sursă R
i i
reală
u
u

Fig. 2.1: Sursa reală de tensiune este o conexiune serie ı̂ntre un rezistor ideal liniar şi o sursă ideală de
tensiune. Parametrii ei sunt R - rezistenţa internă şi E - tensiunea electromotoare.

Caracteristica sursei reale de tensiune din Fig.2.1 este dată de relaţia

u = E − Ri (2.11)

Exerciţiul 2.3 Desenaţi caracteristica sursei reale de tensiune din Fig.2.1, pentru care se cunosc
parametrii R şi E, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n planul i-u. Pentru reprezentare calculaţi coordonatele
punctelor de interesecţie ale caracteristicii cu axele. Care este semnificaţia fizică a acestor
puncte? Cum aţi putea măsura aceste valori?

Exerciţiul 2.4 Presupuneţi că puteţi măsura punctele care reprezinta intersecţiile caracteristicii
cu axele. Cum calculaţi parametrii unei surse reale de tensiuni folosind aceste măsuratori?

Definiţie 2.7 (Sursa reală de curent (SRC)) Conexiunea paralel dintre un rezistor dipolar liniar
şi o SIC este un model pentru o sursă reală şi se numeşte sursă reală de curent.

G
i
i Sursă

reală
J
u u

Fig. 2.2: Sursa reală de curent este o conexiune paralel ı̂ntre un rezistor ideal liniar şi o sursă ideală de
curent. Parametrii ei sunt G - conductanţa internă şi J - curentul electromotor.

Caracteristica sursei reale de curent din Fig.2.2 este dată de relaţia

i = J − Gu (2.12)

Exerciţiul 2.5 Desenaţi caracteristica sursei reale de curent din Fig.2.2, pentru care se cunosc
parametrii G şi J, atât ı̂n planul u-i cât şi ı̂n planul i-u. Pentru reprezentare calculaţi coordonatele
punctelor de interesecţie ale caracteristicii cu axele. Care este semnificaţia fizică a acestor
20 2.5. Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi

puncte? Cum aţi putea măsura aceste valori?

Exerciţiul 2.6 Presupuneţi că puteţi măsura punctele care reprezinta intersecţiile caracteristicii
cu axele. Cum calculaţi parametrii unei surse reale de curent folosind aceste măsuratori?

2.5 Generarea circuitelor electrice cu soluţii ı̂ntregi

În acest moment putem genera circuite electrice rezistive liniare, cu soluţii cunoscute. Vom folosi
aceste probleme ulterior pentru a exersa metode de rezolvare specifice teoriei circuitelor.
Ideea este de a porni de la grafurile de tensiune şi curent, a continua apoi cu alegerea elementelor
pe laturi şi calculul parametrilor lor. Un exemplu este dat ı̂n cele ce urmează.
Pasul 1:
Se generează o pereche de grafuri, unul de curent şi unul de tensiune. Se alege un arbore şi valori
arbitrare pentru curenţii din coarde şi tensiunile din ramuri. Iată un exemplu:

−3A

2V

1V
3V

1A

2A

Pasul 2:
Se completează grafurile şi se verifică teorema lui Tellegen. Această verificare este importantă pentru
că validează corectitudinea completării grafurilor.

−3A 3V

−4A
2V
5A 1V
1A 3V
1A
−1V
2A 0V

Fig. 2.3: Soluţia circuitului generat: stânga - graful de curenţi; dreapta - graful de tensiuni.

Exerciţiul 2.7 Verificaţi că grafurile au fost completate corect şi că PG = PR = −5W.

Pasul 3:
Se plasează elemente pe laturi. Putem alege un singur element ideal pe o latură, caz ı̂n care parametrul
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 21

său va fi determinat ı̂n mod univoc ı̂n funcţie de valorile din grafurile de curent sau putem alege o
sursă reală, caz ı̂n care unul din cei doi parametri va trebui ales arbitrar, iar cel de-al doilea va rezulta
ı̂n mod univoc.

Pasul 4:
Se calculează parametrii elementelor. Pe laturile pe care se află un singur element ideal este suficientă
inspecţia grafurilor.

E2
R2
1/
2Ω

5A
−3V
Ω
−1

E1
R1

Pe laturile pe care sunt plasate surse reale se scrie mai ı̂ntâi relaţia constitutivă, apoi se fixează un
parametru şi se calculează cel de al doilea.
De exemplu pentru latura cu parametrii R1 şi E1 , relaţia constitutivă este
0 = −2R1 + E1
şi dacă alegem R1 = 2Ω rezultă E1 = 4 V.
Exerciţiul 2.8 Ce valoare ar fi rezultat pentru R1 dacă am fi fixat E1 = 0?

Exerciţiul 2.9 Scrieţi relaţia constitutivă pentru latura cu parametrii R2 şi E2 şi verificaţi că
dacă R2 = 1Ω atunci rezultă că E2 = 6 V.

Circuitul final rezultat este cel din Fig.2.4.

Pasul 5:
Verificarea finală o constituie calculul puterilor transferate de elemente. Ea validează corectitudinea
calculului parametrilor.
22 2.6. Bilanţul de puteri

6V
1Ω

1/
2Ω
5A
−3V

Ω
−1
4V
2Ω

Fig. 2.4: Circuit generat, a cărui soluţie este dată de grafurile din Fig.2.3.

Vom finaliza acest pas ı̂n paragraful care urmează.

2.6 Bilanţul de puteri

Teorema lui Tellegen reprezintă un bilanţ de puteri care ia ı̂n considerare exclusiv sensurile de referinţă
ale tensiunilor şi curenţilor din laturi, grupând laturile ı̂n două categorii: cele pentru care sensurile de
referinţă ale tensiunii şi curentului sunt ı̂n regula de la receptoare şi cele pentru care s-a ales regula de
la generatoare.
Dorim acum să reformulăm teorema lui Tellegen ı̂ntr-o formă mai apropiată de semnificaţia fizică
(energetică) a elementelor ideale pe care le-am introdus. Ne-am dori să grupăm laturile ı̂n alte două
categorii şi anume: cele care consumă şi cele care produc putere.
Am văzut că rezistoarele ideale sunt pasive (consumă putere) dacă rezistenţele lor sunt pozitive şi
sursele ideale sunt elemente active, pentru că ele pot ı̂ntotdeauna să genereze putere ı̂n circuit. Vom
presupune pentru ı̂nceput că laturile circuitului conţin fiecare câte un singur element ideal: R, SIT sau
SIC, ca şi cum am considerat noduri toate bornele lor. Dacă ar exista o latură compusă, de tip SRT,
atunci am considera un nod suplimentar şi am ”descompune” această latură ı̂n două laturi conectate ı̂n
serie. Similar pentru SRC, doar că aceasta se ”descompune” ı̂n două laturi conectate ı̂n paralel.
Adoptăm acum, ı̂n mod sistematic, următoarea convenţie de asociere a sensurilor de referinţă:
• pentru laturile de tip R, regula de la receptoare; ı̂n acest caz, puterea este convenţional primită
de toate aceste elemente, fiecare rezistor Rk , parcurs de un curent Ik , primeşte de la circuit, ı̂n
mod convenţional, o putere egală cu Rk Ik2 .
• pentru laturile de tip SIT şi SIC, regula de la generatoare; ı̂n acest caz puterea este convenţional
cedată de toate aceste elemente, astfel:
– fiecare SIT Ek parcurs de curentul Ik , cedează circuitului ı̂n mod convenţional o putere
egală cu Ek Ik ;
– fiecare SIC Jk având la borne tensiunea Uk , cedează circuitului ı̂n mod convenţional o
putere egală cu Uk Jk .
Pentru această convenţie de reprezentare va rezulta
X X X
Rk Ik2 = Ek Ik + U k Jk
k∈IR k∈ISIT k∈ISIC
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 23

unde IR este o mulţime de indici ai laturilor care sunt rezistoare ideale liniare, ISIT , ISIC sunt
mulţimea indecşilor laturilor SIT şi, respectiv SIC. În general, sensurile de referinţă nu sunt exact
cele menţionate mai sus. Această situaţie afectează numai termenii corespunzători surselor ideale de
tensiune şi curent.

Forma finală a bilanţului de puteri este reperzentată de egalitatea dintre puterea consumată Pc care este
puterea transferată convenţional de circuit elementelor de tip R, şi puterea generată Pg care este puterea trans-
ferată convenţional de elementele SIT şi SIC restului circuitului:

Pc = Pg , (2.13)

unde Pc este o sumă aritmetică X

Pc = Rk Ik2 , (2.14)
k∈IR

şi Pg este o sumă algebrică

XA XA
Pg = E k Ik + Uk Jk . (2.15)
k∈IS IT k∈IS IC

Semnul + ı̂n expresia puterii generate corespunde demonstraţiei de mai sus:

• termenii corespunzători SIT se iau cu + atunci când sensul de referinţă al curentului Ik este ı̂n acelaşi
sens cu săgeata internă a tensiunii electromotoare Ek ;
• termenii corespunzători SIC se iau cu + atunci când sensul de referinţă al tensiunii la borne Uk este
ı̂n sens opus săgeţii interne a curentului electromotor Jk .

Atenţie! În formula Pg , tensiunea Uk este strict la bornele SIC. Dacă circuitul conţine o latură
compusă dintr-o SIC ı̂n serie cu alt element, atunci vă sfătuim să consideraţi un nod suplimentar,
astfel ı̂ncât SIC să fie singurul element al unei laturi.

Exerciţiul 2.10 Revenim acum la aplicaţia din paragraful anterior, pentru a finaliza Pasul 5:

1
Pc = (−1) · 12 + · (−4)2 + 2 · 22 + 1 · (−3)2 = 24 W
2
Pg = −(−3) · 1 + 4 · 2 − 6 · (−3) − 1 · 5 = 24 W

Plasarea elementelor ı̂n laturi nu se poate face chiar oricum, dar vom discuta acest aspect ı̂n seminarul
următor.

Exerciţiul 2.11 Pentru cele 5 perechi de grafuri tensiune-curent pe care le-aţi creat la seminarul
anterior şi pentru care aţi verificat Teorema lui Tellegen la exerciţiul 1.4, generaţi circuite care
să conţină toate elementele ideale prezentate. Pe cel puţin una din laturi plasaţi o SRT. Verificaţi
bilanţul de puteri.

2.7 Probleme propuse

Circuitele de mai jos au grafurile de curenţi şi de tensiuni pe care le-aţi completat ı̂n secţiunea ??.
Deduceţi parametrii elementelor ideale din schemă şi verificaţi bilanţul de puteri.
24 2.7. Probleme propuse

Problema 2.1 Vedeţi grafurile de curenţi şi de tensiuni ale problemei 1.1.

?A ?V ?Ω

Răspuns: Pg = Pc = 18 W.

Problema 2.2 Vedeţi grafurile de curenţi şi de tensiuni ale problemei 1.2.

?A

?V 1Ω
?Ω

?V
1Ω

?A

Răspuns: Pg = Pc = 14 W.

Problema 2.3 Vedeţi grafurile de curenţi şi de tensiuni ale problemei 1.3.

?V

?Ω ?V
?Ω
?Ω ?A

?V ?Ω

1Ω
?A

Răspuns: Pg = Pc = 28 W.
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 25

Problema 2.4 Vedeţi grafurile de curenţi şi de tensiuni ale problemei 1.4.

?Ω

?Ω

6V

?Ω ?A

?V
?Ω

Răspuns: Pg = Pc = 18 W.

Problema 2.5 Vedeţi grafurile de curenţi şi de tensiuni ale problemei 1.5. Pentru laturile cu
tensiune zero, au fost deja alese conductore perfecte.

?V 1Ω

?V ?Ω ?Ω

2Ω ?V
?A

1Ω
?A

Răspuns: Pg = Pc = 84 W.

2.8 Studiu individual

• Quizul de antrenament de pe moodle.

• Daniel Ioan, Circuite electrice rezistive. Breviare teoretice si probleme, disponibil online la
http://www.lmn.pub.ro/ daniel/culegere.pdf, paginile 23-41.
26 2.9. Despre simboluri

2.9 Despre simboluri

În lume există mai multe standarde pentru simbolurile elementelor de circuit, cele mai importante
fiind:

1. Europa: EN/IEC 60617 (sau British Standard BS 3939) - disponibil contra cost la
http://std.iec.ch/iec60617.

2. America: ANSI standard Y32 (sau IEEE Std 315) - disponibil la

http://ieeexplore.ieee.org/xpl/articleDetails.jsp?arnumber=985670

Există şi pagini web unde puteţi vedea simboluri, de exemplu la

http://www.rapidtables.com/electric/electrical symbols.htm.
Într-o postare pe net este scris: Most people that follow a published standard, use the old AN-
SI/IEEE Std 315 standard. I have worked at about 6 companies in my life, and only one of them used
this standard. All the others use a ”home grown” standard.
Toate cele de mai sus sunt argumente pentru a realiza că trebuie să recunoaşteţi simboluri diferite
pentru acelaşi element de circuit. Pentru moment trebuie să recunoaşteţi simbolurile din figurile de
mai jos.
Figura 2.5 prezintă simboluri pentru rezistoare ideale liniare. Vom folosi pe parcursul acestei
discipline standardul IEC, pentru că reprezentarea din standardul IEEE poate fi confundată cu o bobină
ı̂n desenele realizate de mână.

5 5

,(& ,(((

Fig. 2.5: Simboluri pentru rezistoare.

Figura 2.6 prezintă simboluri pentru sursa ideală de tensiune. Vom folosi pe parcursul acestei
discipline simbolul surselor pe care ı̂l veţi ı̂ntâlni ı̂n cărţile ı̂n limba română. Simbolul este mai sugestiv
decât celelalte pentru că vă reaminteşte că sursa ideală de tensiune are rezistenţa internă nulă, şi prin
pasivizare devine conductor perfect. Ultimul simbol desenat pe care ı̂l puteţi ı̂ntâni ı̂n diverse cărţi
are dezavantajul că nu are bornele polarizate, deşi poziţia unei astfel de surse influenţează starea
circuitului. În astfel de situaţii va trebui să căutaţi ı̂n context informaţii din care să vă daţi seama de
sensul tensiunii electromotoare.

H H H

FDUWL52 ,((( KRPHJURZQ

Fig. 2.6: Simboluri pentru surse ideale de tensiune.

Figura 2.7 conţine simboluri pentru sursa ideală de curent. Vom folosi pe parcursul acestei dis-
cipline simbolul surselor pe care ı̂l veţi ı̂ntâlni ı̂n cărţile ı̂n limba română. Simbolul este mai sug-
estiv decât celelalte pentru că vă reaminteşte că sursa ideală de curent are rezistenţa internă infinită
Seminar 2. Elemente ideale dipolare de circuit 27

(conductanţa internă nulă), prin pasivizare devine izolator perfect. Ultimul simbol desenat pe care
ı̂l puteţi ı̂ntâni ı̂n diverse cărţi are dezavantajul că nu are bornele polarizate, deşi poziţia unei astfel
de surse influenţează starea circuitului. În astfel de situaţii va trebui să căutaţi ı̂n context informaţii
din care să vă daţi seama de sensul curentului electromotor. În anumite materiale scrise cu mai puţină
grijă, chiar şi simbolul cu două cercuri nu are săgeata deasupra, caz ı̂n care trebuie să cautaţi ı̂n context
informaţii suplimentare.

M
M M M

FDUWL52 ,((( KRPHJURZQ

Fig. 2.7: Simboluri pentru surse ideale de curent.

În ce priveşte sursele reale, aţi mai ı̂ntâlnit simbolul din partea stângă a Fig. 2.8. Modelul unei
surse reale constă dintr-o sursă ideală de tensiune ı̂n serie cu un rezistor ideal (ı̂n partea dreapta a
figurii). Pentru a evita confuziile şi scrierea greşită a relaţiilor, vom evita folosirea simbolului sursei
reale şi vom folosi ı̂n schimb schema ei echivalentă, care conţine exclusiv elemente ideale de circuit.

H5 H
5

Fig. 2.8: Simbolul unei surse reale de tensiune (stânga) şi schema ei echivalentă (dreapta).
3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare

3.1 Echivalenţa SR - SRT - SRC 29

3.2 SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel.

Cazuri particulare. Divizorul de tensiune/curent. 32

3.3 SRT conectate ı̂n paralel/ SRC conectate ı̂n serie.

Cazuri particulare. 35

3.4 Buna formulare a problemei. Arbore normal. 36

3.5 Metoda generatoarelor echivalente 38

3.6 Probleme propuse 42

3.7 Studiu individual 43

În acest seminar veţi discuta şi exersa următoarele chestiuni:

1. conceptul de echivalenţă dintre două elemente dipolare de circuit (E2C);
2. echivalenţa: sursă reală (SR) - sursă reală de tensiune (SRT) - sursă reală de curent (SRC);
3. SRT conectate ı̂n serie/paralel şi cazuri particulare;
4. SRC conectate ı̂n serie/paralel şi cazuri particulare;
5. buna formulare a problemelor; arbore normal;
6. divizorul de tensiune şi de curent;
7. metoda generatoarelor echivalente.
Mesajul principal al acestui seminar este acela că echivalenţele pot simplifica foarte mult anal-
iza unui circuit şi ı̂nţelegerea funcţionării lui. În consecinţă, după acest seminar trebuie să puteţi
rezolva cu uşurinţă orice problema de circuit rezistiv liniar ı̂n care identificaţi numai conexiuni
de tip serie, paralel sau mixt (adică conexiuni combinate numai din conectări serie şi paralel).

Definiţie 3.1 (Echivalenţa a două elemente dipolare de circuit - I) Două E2C sunt echivalente
dacă ele au ecuaţii caracteristice identice.

Definiţie 3.2 (Echivalenţa a două elemente dipolare de circuit - II) Două E2C sunt echivalente
dacă ele impun aceeaşi relaţie ı̂ntre tensiunea la borne şi curentul prin element.

Definiţie 3.3 (Echivalenţa a două elemente dipolare de circuit - III) Două E2C sunt echiva-
lente dacă atunci când sunt interschimbate ı̂ntr-un circuit, restul circuitului nu simte această
schimbare.

Cele trei definitii de mai sus sunt echivalente. Conceptul de echivalenţă ı̂n teoria circuitelor se referă la
comportarea elementelor de circuit văzută pe la borne. Elementele de circuit echivalente ı̂ntre ele pot fi ı̂n
”interior” diferite, dar din ”exterior” se ”văd” identic.

28
Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 29

În acest seminar ne ocupăm de circuite rezistive liniare, care pot fi alcătuite din: rezistoare ideale liniare, surse
ideale de tensiune (SIT) şi surse ideale de curent (SIC). Chiar dacă SIT şi SIC nu sunt elemente liniare pentru
că au o caracteristică neliniară de tip afin, ele sunt incluse ı̂n clasa circuitelor rezistive liniare, pentru că altfel,
soluţia ı̂ntregului circuit, alcătuit numai din rezistoare ideale este cea nulă.

Există şi teoreme de echivalenţă pentru elemente multipolare. Celebre sunt de exemplu echivalenţele stea-
triunghi, valabile pentru elementele tripolare de circuit (E3C). Nu ne vom ocupa de acest caz ı̂n cadrul acestui
seminar. Cele mai importante idei referitoare la echivalenţe se pot transmite studiind cazul E2C.

3.1 Echivalenţa SR - SRT - SRC

Definiţie 3.4 (Sursă reală (SR)) O sursă reală (ı̂n general) este un element de circuit care are
caracteristica o dreaptă care nu trece prin origine (Fig. 3.1).

Fig. 3.1: Caracteristica unei surse reale. Nu este relevant cum este realizată sursa ı̂n interior.

O sursă reală este caracterizată de doi parametri: tensiunea de mers ı̂n gol (U0 ) şi curentul de
scurt-circuit Isc . Cei doi parametri reprezintă intersecţia caracteristicii sursei cu axele u − i.
1. Tensiunea de mers in gol:
def
U0 = u|i=0 (3.1)
2. Curentul de scurt-circuit:
def
Isc = i|u=0 (3.2)

Teorema 3.1 (Echivalenţa SR - SRT) O sursă reală caracterizată de U0 şi Isc este echivalentă
cu o sursă reală de tensiune (SRT) care are rezistenţa internă R şi tensiunea electromotoare E

E
Sursă R
i i
≡
reală
u
u
30 3.1. Echivalenţa SR - SRT - SRC

dacă şi numai dacă au loc relaţiile:

U0
R= (3.3)
Isc
E = U0 (3.4)

Demonstraţie. Pentru a demonstra această teoremă pornim de la ecuaţia caracteristicii SR, scrisă prin
”tăieturi”:
u i
+ =1 (3.5)
U0 Isc
De aici rezultă
U0
u=− i + U0 (3.6)
Isc
Pe de altă parte, dorim să echivalăm SR cu o SRT care are parametrii R şi E schemă pentru care relaţia
constitutivă este
u = −Ri + E (3.7)
SR va fi echivalentă cu SRT dacă şi numai dacă relaţiile (3.6) şi (3.7) sunt identice, lucru care se
realizează dacă şi numai dacă au loc relaţiile (3.3) şi (3.4). 

Pentru a scrie relaţiile exact ı̂n forma (3.3) şi (3.4) u şi i sunt ı̂n convenţia de la generatoare, iar sensul SIT
este ales ı̂n corelaţie cu sensul de referinţă ales pentru u. Nu este nicio problemă dacă adoptaţi convenţia de la
receptoare pentru u şi i, numai că trebuie să puneţi anumite semne celor două relaţii. Vă lăsăm acest calcul ca
un exerciţiu.

Teorema 3.2 (Echivalenţa SR - SRC) O sursă reală caracterizată de U0 şi Isc este echivalentă
cu o sursă reală de curent (SRC) care are conductanţa internă G şi curentul electromotor J

i Sursă i

reală ≡
J
u u

dacă şi numai dacă au loc relaţiile:

Isc
G= (3.8)
U0
J = Isc (3.9)

Demonstraţie. Pentru a demonstra această teoremă pornim din nou de la ecuaţia caracteristicii SR,
scrisă prin ”tăieturi”, dar de data această calculăm expresia intensităţii curentului

Isc
i=− u + Isc (3.10)
U0
Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 31

Pe de altă parte, dorim să echivalăm SR cu o SRC care are parametrii G şi J schemă pentru care relaţia
constitutivă este
i = −Gu + J (3.11)
SR va fi echivalentă cu SRC dacă şi numai dacă relaţiile (3.10) şi (3.11) sunt identice, lucru care se
realizează dacă şi numai dacă au loc relaţiile (3.8) şi (3.9). 

Pentru a scrie relaţiile exact ı̂n forma (3.8) şi (3.9) u şi i sunt ı̂n convenţia de la generatoare, iar sensul SIC
este ales ı̂n corelaţie cu sensul de referinţă ales pentru i. Nu este nicio problemă dacă adoptaţi convenţia de la
receptoare pentru u şi i, numai că trebuie să puneţi anumite semne celor două relaţii. Din nou, vă lăsăm acest
calcul ca un exerciţiu.

Deoarece relaţia de echivalenţă este tranzitivă, rezultă imediat o nouă teoremă de echivalenţă,
foarte importantă ı̂n teoria circuitelor.

Teorema 3.3 (Echivalenţa SRT - SRC) O sursă reală de tensiune care are rezistenţa internă R
şi tensiunea electromotoare E este echivalentă cu o sursă reală de curent care are conductanţa
internă G şi curentul electromotor J

E G
R

dacă şi numai dacă au loc relaţiile:

1
R= (3.12)
G
E = RJ (3.13)

Observaţi că ı̂n prezentarea acestei teoreme nu mai este nevoie să marcăm sensuri de referinţă pentru curent
şi tensiune. Ele s-au ”dizolvat” pentru că mărimile specifice unei surse generale (tensiunea de mers ı̂n gol şi
curentul de scurt-circuit) au fost eliminate din relaţii. Pentru scrierea relaţiilor sub forma (3.12) şi (3.13) este
important ca orientarea SIT din SRT şi orientarea SIC din SRC să se facă corelat, altfel trebuie să corectaţi a
doua relaţie de mai sus cu un semn minus. De aceea, vă sfătuim din nou, să nu rotiţi schemele de circuit când
faceţi echivalenţe, ca sa evitaţi greşelile sau ambiguităţile.
Observaţi de asemenea că laturile SRC şi SRT sunt laturi compuse din câte două elemente ideale. Sunt
evidenţiate doar nodurile care se conectează cu exteriorul şi nu nodurile interne.

Exerciţiul 3.1 Demonstraţi Teorema 3.3.

Teorema 3.3. este deosebit de importantă ı̂n teoria circuitelor şi este bine să o ţineţi minte pe de
rost. Acest lucru nu este dificil pentru că cele două SRT şi SRC au aceeaşi valoare a rezistenţei interne,
conform (3.12). De asemenea, relaţia (3.13) este simplu de memorat dacă o gandiţi dimensional:
1 V = 1Ω · 1 A. Să nu uitaţi ı̂nsă că SRT reprezintă o conexiune serie şi SRC o conexiune paralel.
 3.2. SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare. Divizorul de
32 tensiune/curent.

Exerciţiul 3.2 Ce credeţi că se ı̂ntâmplă in Teorema 3.3. dacă rezistenţa internă a SRT este
nulă? Dar dacă conductanţa internă a SRC este nulă?

O SIT nu se poate echivala cu o SRC. O SIC nu se poate echivala cu o SRT.

3.2 SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare.
Divizorul de tensiune/curent.
SRT conectate ı̂n serie. Divizorul de tensiune.
Teorema 3.4 (Conexiunea serie a SRT) O conexiune serie de SRT (de parametri Rk , ek ) este
echivalentă cu o SRT (de parametri R, e) care are rezistenţa internă R egală cu suma aritmetică
a rezistenţelor interne Rk ale surselor şi t.e.m. e egală cu suma algebrică a t.e.m ek . Semnul
este + dacă sursa ek este orientată la fel ca sursa echivalentă e, şi − ı̂n caz contrar (Fig. 3.2).

e1 en e
R1 Rn R

n
X
R= Rk (3.14)
k=1
Xn A
e= ek (3.15)
k=1

Fig. 3.2: Echivalarea conexiunii serie a SRT.

Exerciţiul 3.3 Demonstraţi Teorema 3.4 arătând că relaţiile constitutive ale celor două scheme
sunt identice.

Relaţia se particularizează uşor dacă toate ek = 0 (Fig. 3.3) sau toate Rk = 0 (Fig. 3.4).

R=
Pn
R1 R2 Rn k=1 Rk

Fig. 3.3: Echivalarea conexiunii serie a rezistoarelor.

Dacă toate Rk = R0 atunci R = nR0 .

Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 33

e= A
Pn
e1 e2 en k=1 ek

Fig. 3.4: Echivalarea conexiunii serie a SIT.

Teorema 3.5 (Divizorul rezistiv de tensiune) Tensiunea care cade pe un rezistor al unui divi-
zor rezistiv de tensiune este proporţională cu rezistenţa acelui rezistor (Fig. 3.5).

R1 u1 R1
u1 = u (3.16)
R1 + R2
u R2
u2 = u (3.17)
R2 u2 R1 + R2

Fig. 3.5: Divizor rezistiv de tensiune.

Exerciţiul 3.4 Demonstraţi relaţiile divizorului rezistiv de tensiune.

SRC conectate ı̂n paralel. Divizorul de curent.

Teorema 3.6 (Conexiunea paralel a SRC) O conexiune paralel de SRC (de parametri Gk , jk )
este echivalentă cu o SRC (de parametri G, j) care are conductanţa internă G egală cu suma
aritmetică a conductanţelor interne Gk ale surselor şi c.e.m. j egal cu suma algebrică a c.e.m
jk . Semnul este + dacă sursa jk este orientată la fel ca sursa echivalentă j, şi − ı̂n caz contrar
(Fig. 3.6 şi relaţiile (3.18) şi (??)).

G1 j1 Gn jn G j

Fig. 3.6: Echivalarea conexiunii paralel a SRC, unde parametrii echivalenţi sunt daţi de (3.18) şi (??).
 3.2. SRT conectate ı̂n serie/SRC conectate ı̂n paralel. Cazuri particulare. Divizorul de
34 tensiune/curent.

n
X
G= Gk (3.18)
k=1
Xn A
j= jk (3.19)
k=1

Exerciţiul 3.5 Demonstraţi Teorema 3.6 arătând că relaţiile constitutive ale celor două scheme
sunt identice.

Relaţia se particularizează uşor dacă toţi jk = 0 (Fig. 3.7) sau toate Gk = 0 (Fig. 3.8).

G=
Pn
G1 G2 Gn k=1 G k

Fig. 3.7: Echivalarea conexiunii paralel a rezistoarelor.

Cazuri particulare utile:

• dacă n = 2
R1 R2
G = G1 + G2 ⇔ R= (3.20)
R1 + R2

• dacă toate Gk = G0 atunci

R0
G = nG0 ⇔ R= , (3.21)
n
unde R = 1/G şi R0 = 1/G0 .

j= A
Pn
k=1 jk
j1 j2 jn

Fig. 3.8: Echivalarea conexiunii paralel a SIC.

Teorema 3.7 (Divizorul rezistiv de curent) Curentul care trece printr-un rezistor al unui divi-
zor rezistiv de curent este proporţional cu conductanţa acelui rezistor (Fig. 3.9).

Exerciţiul 3.6 Demonstraţi relaţiile divizorului rezistiv de curent.

Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 35

i1 i2 G1
i1 = i (3.22)
G1 + G2
G1 G2 G2
i2 = i (3.23)
G1 + G2

Fig. 3.9: Divizor rezistiv de curent.

3.3 SRT conectate ı̂n paralel/ SRC conectate ı̂n serie. Cazuri particulare.

SRT conectate ı̂n paralel.

Teorema 3.8 (Conexiunea paralel a SRT) O conexiune paralel de SRT (de parametri Rk , ek ),
unde Rk , 0 ∀k, este echivalentă cu o SRT (de parametri R, e) care are conductanţa internă 1/R
egală cu suma aritmetică a conductanţelor interne 1/Rk ale surselor şi t.e.m. e egală cu media
ponderată a t.e.m ek , cu ponderile conductanţele Gk = 1/Rk (ı̂n care suma este algebrică).
Semnul este + dacă sursa ek este orientată la fel ca sursa echivalentă e, şi − ı̂n caz contrar
(Fig. 3.10).

R1 R2 Rn R

e1 e2 en e

1
R = Pn 1
(3.24)
k=1 Rk
Pn,A ek
k=1 Rk
e = Pn 1
(3.25)
k=1 Rk

Fig. 3.10: Echivalarea conexiunii paralel a SRT.

Exerciţiul 3.7 Demonstraţi Teorema 3.8 folosind numai echivalenţe. Echivalaţi mai ı̂ntâi toate
laturile SRT cu SRC, aplicaţi formula (simplu de memorat) de la SRC conectate ı̂n paralel,
calculaţi SRC echivalent, apoi SRT echivalent, folosind echivalenţa SRT-SRC.
36 3.4. Buna formulare a problemei. Arbore normal.

În Teorema 3.8 toate rezistenţele au fost considerate nenule. Altfel, trebuie aplicată Teorema 3.9.

Un caz particular foarte util ı̂n practică este cel ı̂n care n = 2 unde t.e.m. echivalentă este
e1 R2 + e2 R1
e= (3.26)
R1 + R2

dacă e1 şi e2 au aceeaşi orientare ca e. În plus, dacă R1 = R2 , atunci e = (e1 + e2 )/2 este media
aritmetică a t.e.m.
Teorema 3.9 (SIT ı̂n paralel cu orice compatibil cu ea) O SIT, caracterizată de t.e.m. e, ı̂n
paralel cu orice element compatibil cu ea este echivalentă cu o SIT de t.e.m. e (Fig. 3.11) .

e e

Obs: sunt compatibile cu SIT numai ele-

mentele controlate ı̂n tensiune (nu SIT şi nu
∀ comp.
conductor perfect).

Fig. 3.11: Echivalarea SIT ı̂n paralel cu orice compatibil cu ea.

SRC conectate ı̂n serie.

Teorema 3.10 (Conexiunea serie a SRC) O conexiune serie de SRC (de parametri Gk , jk ),
unde Gk , 0 ∀k, este echivalentă cu o SRC (de parametri G, j) care are rezistenţa internă
1/G egală cu suma aritmetică a rezistenţelor interne 1/Gk ale surselor şi c.e.m. j egal cu
media ponderată a c.e.m. jk , cu ponderile rezistenţele Rk = 1/Gk (ı̂n care suma este algebrică).
Semnul este + dacă sursa jk este orientată la fel ca sursa echivalentă j, şi − ı̂n caz contrar
(Fig. 3.12).

Exerciţiul 3.8 Demonstraţi Teorema 3.10 folosind numai echivalenţe. Echivalaţi mai ı̂ntâi
toate laturile SRC cu SRT, aplicaţi formula (simplu de memorat) de la SRT conectate ı̂n serie,
calculaţi SRT echivalent, apoi SRC echivalent, folosind echivalenţa SRT-SRC.

În Teorema 3.10 toate conductanţele au fost considerate nenule. Altfel, trebuie aplicată Teorema 3.11.

Teorema 3.11 (SIC ı̂n serie cu orice compatibil cu ea) O SIC, caracterizată de c.e.m. j, ı̂n
serie cu orice element compatibil cu ea este echivalentă cu o SIC de c.e.m. j (Fig. 3.13).

3.4 Buna formulare a problemei. Arbore normal.

Revenind la Teorema 3.9, dacă am insista să desenăm un model de circuit ı̂n care să fie conectate
ı̂n paralel două SIT, atunci ajungem fie la o contradicţie matematică (dacă cele două SIT au t.e.m.
Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 37

G1 Gn G

j1 jn j

1
G = Pn 1
(3.27)
k=1 Gk
Pn,A Jk
k=1 Gk
j= Pn 1
(3.28)
k=1 Gk

Fig. 3.12: Echivalarea conexiunii serie a SRC.

j
j
∀ comp.
Obs: sunt compatibile cu SIC numai elementele contro-
late ı̂n curent (nu SIC şi nu izolator perfect).

Fig. 3.13: Echivalarea SIC ı̂n serie cu orice compatibil cu ea.

diferite), fie la o nedeterminare (dacă cele două SIT au t.e.m. corelate, caz ı̂n care curenţii prin cele
două SIT nu pot fi determinaţi, existând o infinitate de posibilităţi.) Un astfel de model nu poate fi un
model corect al realităţii, care are soluţie şi soluţia este unică.
Un raţionament similar, dual cu cel de mai sus, este cel ı̂n care insistăm să realizăm un model de
circuit ı̂n care să fie conectate ı̂n serie două SIC.
Reamintim că circuitele electrice sunt modele ale realităţii (existente sau viitoare), iar cazul ı̂n care
soluţia circuitului fie nu există, fie nu este unică, reprezintă o modelare incorectă, inutilă.
De exemplu, o modelare incorectă (fără soluţie) o constituie cazul unei SIT cu t.e.m. nenulă pusă
ı̂n scurtcircuit, sau cazul unei SIC cu c.e.m. nenul, lasată ı̂n gol. O modelare incorectă (cu o infinitate
de soluţii) o constituie cazul a două SIT cu t.e.m. egale şi orientate la fel faţa de noduri, conectate ı̂n
paralel. Un exemplu similar este cel al două SIC conectate ı̂n serie. În particular, două conductoare
perfecte conectate ı̂n paralel şi două izolatoare perfecte conectate ı̂n serie constituie modele incorecte.

Exerciţiul 3.9 Pentru fixarea cunoştinţelor de până acum vă recomandăm să construiţi un
tabel de echivalenţe astfel. Consideraţi liniile corespunzătoare următoarelor elemente de cir-
cuit: R (parametru R1 ), SIT (parametru E1 ), SIC (parametru J1 ), SRT (parametri R1 , E1 ), SRC
(parametri R1 , J1 ), conductor perfect, izolator perfect şi coloanele corespunzătoare unor ele-
mente similare: R (parametru R2 ), SIT (parametru E2 ), SIC (parametru J2 ), SRT (parametri
R2 , E2 ), SRC (parametri R2 , J2 ), conductor perfect, izolator perfect. Duceţi diagonala aces-
tui tabel, trasând diagonala dreptunghiurilor de pe diagonală. În fiecare căsuţă astfel formată
completaţi o schemă echivalentă minimală, deasupra diagonalei corespunzătoare conexiunii se-
38 3.5. Metoda generatoarelor echivalente

rie, iar sub diagonală corespunzătoare conexiunii paralel. În situaţiile ı̂n care căsuţa corespunde
unei modelări incorecte, haşuraţi-o.

Exisţa un criteriu topologic de recunoaştere a bunei formulări a unei probleme. Ea se bazează pe

construcţia unui arbore normal ı̂n circuit.

Definiţie 3.5 Un arbore normal ı̂ntr-un circuit rezistiv, este un arbore care conţine toate SIT şi
nicio SIC.

Se demonstrează următoarele teoreme.

Teorema 3.12 (Condiţie necesară şi suficientă de bună formulare) Un circuit rezistiv liniar,
fără surse comandate şi cu rezistenţe strict pozitive este bine formulat dacă şi numai dacă există
un arbore normal ı̂n circuit.

Teorema 3.13 (Condiţie necesară de bună formulare) Pentru ca un circuit să fie bine formulat
este necesar să existe un arbore normal.

Teorema 3.13 este uşor de ı̂nţeles dacă ne-am imagina o SIT cu t.e.m. nenulă aplicată unui divizor
rezistiv de tensiune, ı̂n care cele două rezistenţe sunt egale şi de semn contrar.

Exerciţiul 3.10 Verificaţi dacă cele 5 probleme pe care le-aţi creat ı̂n cele două seminarii
anterioare admit un arbore normal. În cazul ı̂n care ele nu admit un astfel de arbore, corectaţi-le
schimbând un număr minimal din elementele de circuit pe care le-aţi plasat pe laturi.

3.5 Metoda generatoarelor echivalente

În acest paragraf vom prezenta cea mai simplă metodă de rezolvare a circuitelor cu conexiune de tip
serie, paralel sau mixt. Ea se bazează pe toate teoremele anterioare, este o metoda nesistematică şi
nepotrivită pentru implementări pe calculator. Are ı̂nsă avantajul că permite analiza rapida a circuitelor
simple.
Să formulăm mai ı̂ntâi problema pe care o rezolvăm - analiza circuitelor electrice rezistive liniare.
Problema fundamentală a analizei circuitelor rezistive liniare
Se dau

• topologia circuitului (schemă de circuit, netlist sau matrice de descriere)

• parametrii elementelor pasive Rk ;

• parametrii elementelor active Ek , Jk ;

Se cer

• intensităţile curenţilor prin toate elementele (graful de curenţi);

• tensiunile la bornele tuturor elementelor (graful de tensiuni);

• puterile transferate de laturi (bilanţul de puteri).

Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 39

Ideea metodei nu poate fi descrisă printr-un algoritm precis. Rezolvarea depinde foarte mult de
experienţa fiecăruia. Ea se bazează pe faptul că două E2C conectate ı̂n serie sau paralel se reduc la 1
E2C, iar starea restului circuitului nu se modifică. Ca principiu, vă sfătuim mai ı̂ntâi să pregătiţi gra-
furile de curent şi de tensiune şi să completaţi ce se poate din inspecţia parametrilor problemei. Apoi,
se alege o latură pe care mărimile sunt necunoscute, se reduce restul circuitului la o singură latură,
iar curentul prin latura păstrată va rezulta din bucla astfel obţinută. Mărimea obţinută se plasează pe
graf, lucru ce va atrage după sine completarea altor mărimi. Relaţiile divizorului rezistiv de tensiune
şi curent sunt de multe ori utile ı̂n astfel de probleme.
Ca exemplu, să calculăm toţi curentii şi toate tensiunile circuitului următor.
1Ω

4A
1Ω 2Ω

3Ω 2Ω 6A 3A

2V 16V
1Ω

Dacă pentru această problemă am aplica o metodă Kirchhoff clasică ı̂n curenţi, ar trebui să scriem
7 ecuaţii Kirchhoff I şi 5 ecuaţii Kirchhoff II, deci rezolva ı̂n final un sistem de 12 ecuaţii cu 12
necunoscute. Folosirea echivalenţelor simplifică rezolvarea extrem de mult.
Pasul 1:
Pregătim grafurile de curenţi şi de tensiune şi completăm informaţia pe care o avem deja din
parametri (SIT sau conductoare perfecte, SIC sau izolatoare perfecte). Mărimile nou completate sunt
indicate cu roşu ı̂n figurile de mai jos.
4A

6A 3A

0V 0V

0V 0V
Pasul 2:
40 3.5. Metoda generatoarelor echivalente

Inspectăm circuitul şi observăm dacă se mai pot completa valori. De exemplu, ı̂n acest caz rezultă
curenţii din Kirchhoff I apoi din relaţia divizorului de curent. Aceaste calcule atrag după sine com-
pletarea altor tensiuni ı̂n grafurile de tensiuni. Mărimile completate ı̂n acest pas sunt indicate cu roşu
ı̂n figurile de mai jos. Observaţi că, pe latura care conţine un SIC ı̂n serie cu un rezistor, am plasat ı̂n
graful de tensiuni un nod suplimentar, pentru a putea calcula tensiune care cade numai pe SIC, utilă ı̂n
bilanţul de puteri.
10 A 4A

4A 6A 6A 3A

10 A 4A
0V 4V 0V

12 V 12 V 12 V

0V 4V 0V
Pasul 3:
Alegem acum o latură pentru care nu avem informaţie calculată şi echivalăm restul circuitului
până ajungem la o buclă. Să alegem, de exemplu latura cu R = 1Ω ı̂nseriată cu SIT având E = 2 V.
Figurile de mai jos conţin o succesiune de echivalenţe. Laturile marcate cu roşu sunt laturi care au
pierdut detaliile din circuitul iniţial.

4A

1Ω 2Ω 1Ω 2Ω
≡ ≡
3A −1 A

2V 16V 2V 16V
Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 41

1Ω 2Ω În bucla astfel formată calculăm curentul din

Kirchhoff II:
≡ i
(14 − 2) V
i= =4A
2V 14V (1 + 2) Ω

Pasul 4:
Plasăm acest rezultat nou calculat ı̂n graful de curenţi şi putem completa acum graful de curenţi
(folosind Kirchhoff I) şi grafurile de tensiuni (folosind relaţii constitutive şi Kirchhoff II). Rezultatul
final este
10 A 4A 8A

4A 6A 6A 4A 5A 3A

10 A 4A 8A
0V 14 V 4V 0V

12 V 12 V 12 V 6V 6V 6V

0V 4V 0V

În final, verificăm bilanţul de puteri:

Pc = 3 · 42 + 2 · 62 + 1 · 42 + 1 · 42 + 1 · 42 + 2 · 52 = 218 W
Pg = 6 · 12 + 4 · 14 + 3 · 6 − 2 · 4 + 16 · 5 = 218 W

Exerciţiul 3.11 Printre cele 5 probleme pe care le-aţi inventat, există una care este de tip serie,
paralel, mixt? Dacă da, atunci rezolvaţi-o folosind metoda generatoarelor echivalente.
42 3.6. Probleme propuse

3.6 Probleme propuse

Rezolvaţi problemele de mai jos cu metoda generatoarelor echivalente.

5A 6V 2Ω

Problema 3.1
Răspuns: Pg = Pc = 18 W.

2A

5V 1Ω
1Ω

1V
1Ω

Problema 3.2 3A
Răspuns: Pg = Pc = 14 W.

−8 V 1Ω

−10 V 2Ω 2Ω

2Ω 11 V
−2 A

1Ω
Problema 3.3 3A

Răspuns: Pg = Pc = 84 W.
Seminar 3. Teoreme de echivalenţă pentru circuite rezistive liniare 43

8V
1Ω

5V −13V 4V

4Ω 4Ω 3A

2Ω 2Ω 8Ω

2Ω
Problema 3.4 −6A
Răspuns: Pg = Pc = 136 W.

3.7 Studiu individual

• Quizul de antrenament de pe moodle.

• Daniel Ioan, Circuite electrice rezistive. Breviare teoretice si probleme, disponibil online la
http://www.lmn.pub.ro/ daniel/culegere.pdf, paginile 43-68.
44 3.7. Studiu individual