Communication
and its appearance are closely connected with the
entourage and insufficient and poor living
conditions. It is a disease of poverty; paradoxically
Oaş localities are poor overall. However, the
numbers of TB cases remain steady at best,
despite modern and affordable treatment. Among
the reasons:
–  no-show or late presentation to the doctor
because of embarrassment or shame (the disease
is still stigmatizing)
–  situations where living conditions are
poor-house without the constant heat, water or
sewer
–  presence of TB sanatorium from the 50s,
who on one side created jobs, but being in
contact with the local population, the disease
spreads easily
–  abandoning treatment (which lasts for
months) because of lack of toughness, negligence
and lack of correct attitude toward family
–  inconsistent migration makes treatment
difficult, the EU monitoring patients is difficult,
almost irresolvable.
Lifestyles and health
Agricultural work during the summer is the
most stable jobs in the lives of people left in
town. In winter, however, in some cases, physical
inactivity and excessive alcohol consumption
ASPECTELE BIOETICE ALE MIGRAŢIEI EUROPENE. EFECTELE MIGRAŢIEI
ASUPRA RELAŢIEI MEDIC-PACIENT ÎN ZONA OAŞULUI
Rezumat
Integrarea europeană din ianuarie 2007 a
deschis piaţa muncii europene pentru mai multe
milioane de cetăţeni români. Problemele medicale
ale muncitorilor din străinătate, dar şi necesităţile
sociale şi medicale ale membrilor de familie
rămaşi acasă, ridică multe probleme bioetice:
relaţia medic-pacient schimbată, confraternitatea
medicală europeană, transmiterea datelor cu
caracter personal, drepturile copiilor în absenţa
112  MEDICAL CONNECTIONS    NUMBER 2 (22)    JUNE 2011
causes more diseases: obesity, diabetes and
cardiovascular diseases are very common.
The feeding of children raised by grandparents
is often poor, spoiled children become
overweight, this increasing number of obese
children is alarming.
Mental diseases occur more often in the past
10 years, unemployment, migration, foreign
frustration often lead to psychiatric decompen­
sation, leading to returning home. Their
treatment and follow-up is difficult to control
because of frequent departures and the absence
from the doctor.
Conclusions
Migration is part of European culture and
society. ”Vere scire est per causa scire” Bacon
writes in this context, migration history of XXI
century is prepared by the great migrations of the
twentieth century. Migration is most often a way
to escape from the dictatorship, totalitarianism
and poverty.
Identification of the authentic values,
promoting true culture, old, simple, in the
context of modernization and the most important
preservation and understanding the measure in
the sense not to divert the grand, monumental,
are important objectives in the process of
education of the population.
părinţilor, drepturile pacienţilor şi probleme de
sănătate publică. Medicul practicant decide
spontan, deseori sub presiunea timpului şi a
mediului înconjurător. Însuşind teze ale
filozofiei, istoriei şi ştiinţelor juridice, intelectualul
etic răspunde mai uşor provocărilor tot mai
complexe, comunicarea medic-pacient devenind
mai uşoară.
Cuvinte cheie: migraţie, bioetica, educaţie
umanistă, decizii profesionale

Când am decis să prezentăm aspectele
bioetice ale migraţiei europene, nu am anticipat
că vom avea o sarcină atât de dificilă. Menţionăm
că planul de prezentare şi implicit rezumatul
lucrării s-a născut în perioada anterioară paşilor
politici spre Uniunea Europeană. Migraţia şi
imaginea migraţiei au întotdeauna o importantă
latură politică. Vom încerca să punctăm mai
multe aspecte ale migraţiei, mai puţin cel politic.
Condamnând totuşi politizarea totală şi forţată a
unor fenomene sociale, demografice şi chiar
istorice, pornim de la generalităţi spre concret.
În 2007 România devine membră a Uniunii
Europene, dar rămâne până în zilele noastre una
dintre cele mai sărace dintre cele 27 de ţări.
Integrarea europeană a deschis piaţa muncii
europene pentru cetăţenii români. Milioane de
oameni au părăsit ţara. Problemele medicale ale
muncitorilor din străinătate, dar şi necesităţile
sociale şi medicale ale membrilor de familie
rămaşi acasă ridică multe probleme bioetice:
relaţia medic-pacient schimbată, confraternitatea
între medici, transmiterea datelor cu caracter
personal, drepturile copiilor în absenţa părinţilor,
drepturile pacienţilor în diferite ţări şi probleme
de sănătate publică.
Zona Oaşului este un exemplu reprezentativ
pentru migraţia populaţiei, ea datând deja din
anii anteriori căderii comunismului, continuând
în număr mare în anii 90, iar din 2007 numărul
migranţilor nici nu mai este luat în evidenţă, un
drept fundamental ai cetăţenilor UE fiind libera
circulaţie. Mobilitatea este un fapt structural al
acestei regiuni, produs al unei lungi obişnuinţe
istorice. În special anii 1950-1989 au fost
caracterizaţi de aceste deplasări, fiind perioada
defrişării în numeroase regiuni româneşti. Satele
nefiind colectivizate, familiile nu puteau trăi doar
din munci agricole; astfel bărbaţii prin
intermediul cunoştiinţelor îndepărtate au fost
angajaţi ca şefi de echipă, ducând la rândul lor
alţi bărbaţi, în primul rând pe fiii lor.
Migraţia în străinătate începe la sfârşitul
regimului comunist. Primele plecări se fac de
manieră individuală, apoi pe măsură ce este
acumulat un stoc al traiectoriilor şi posibilităţilor
de pe pieţele de muncă occidentale, plecările în
grup devin mai numeroase.
MEDICAL CONNECTIONS    NUMBER 2 (22)    JUNE 2011  113
Communication
Actualmente nefiind un număr mare de
locuri de muncă stabile în comună şi în zonă,
migraţia populaţiei active este accentuată.
Numărul copiilor născuţi în străinătate în
praxisul nostru se evidenţiază astfel: 2001-
7,41%, 2002-8,11%, 2003-8,10%, 2004-
10,64%, 2005-29,26%, 2006-25%, 2007-
23,52%, 2008-34,09%, 2009-21,87%.
Din studierea certificatelor de naştere reiese că
locul de naştere a celor mai mulţi copii născuţi în
Franţa, este Aubervilliers, Saint-Denis, Val de
Marne, Montreuil, Stains. Aceste localităţi se
situează în departamentul Seine-Saint-Denis,
regiunea Ile-de-France. Numărul total al copiilor
născuţi în străinătate în perioada ianuarie
2000-septembrie 2010 este 81, din care procentul
copiilor născuţi în departamentul Seine Saint
Denis este 34,56%. Zona unde se nasc şi cresc
copii imigranţilor din Bixad este aşezată în suburbia
de nord-est a Parisului, care este foarte dens
populată (în cele 40 de localităţi din Seine-Saint-
Denis trăiesc aproximativ 1.500.000 de oameni).
Seine-Saint-Denis este însă cunoscută şi prin faptul
că are cel mai ridicat procent de imigranţi (21,7%).
14 grădiniţe, 15 şcoli elementare, 4 licee deservesc
populaţia din Aubervilliers [1].
Datele se referă la copii născuţi în Franţa,
reîntorşi şi înscrişi în praxisul nostru, dar pentru
noi, medicii, are o importanţă deosebită
cunoaşterea condiţiilor muncitorilor din Uniunea
Europeană. În acest mod vom înţelege cerinţele
sociale ale celor care vin acasă, dar şi atitudinea
mai tolerantă, deschisă a lor (ei trăiesc alături de
mai multe etnii, dar şi religii-aproape o treime a
populaţiei Seine-Saint-Denis sunt musulmani).
Copii născuţi în străinătate sunt incluşi sau
în sistemul educaţional din România, sau în ţara
locului de muncă a părinţilor. Statisticile din
şcoli arată mari variaţii: copilul termină un an
şcolar în România, pleacă, după care revine ori
continuă studiile în străinătate. Există situaţii în
care elevul a frecventat cursurile în mai multe ţări
europene. Modul de viaţă şi educaţia copiilor
sunt greu controlabile, mulţi abandonează
studiile de liceu, iar numărul studenţilor din
localitate este redus.
Copii născuţi în străinătate sunt incluşi sau
nu în sistemul sanitar al ţării respective şi a
Communication
României. Ajungând acasă, drepturile lor depind
de rezolvarea actelor din România de către părinţi
sau chiar aparţinători. Transmiterea datelor în
cadrul UE este greu controlabilă prin părinţi,
care dacă sunt ilegali într-o ţară nu se prezintă la
serviciul social de sănătate. Neefectuarea
vaccinărilor obligatorii reprezintă o importantă
problemă de epidemiologie pentru ambele ţări.
Problema copiilor în migraţia europeană
rămâne “călcâiul lui Achille”. Este analizată,
mediatizată, apelând la afecţiune, sentimente.
Obiectiv, este greu de controlat, studiat şi verificat
dacă drepturile copiilor sunt respectate.
Copii din Zona Oaşului în contextul
migrării
Părinţii îşi iau foarte devreme copii în călă­
toriile internaţionale, transmiţându-le astfel
gustul deplasării. Plecările minorilor se fac în
mare parte cu acordul părinţilor. Ei pleacă pentru:
–  Reorganizarea familială întrun mediu stabil
–  Reorganizarea familială întrun mediu instabil
–  Trimiterea copilului de către părinţii lui pe
lângă un alt membru al familiei
–  Plecarea izolată a unui minor
–  Fuga din cauza violenţei în familie
–  Plecarea unui copil în mod organizat de
către a treia persoană cu scopul de a-l exploata
Motivul major al plecării îl constituie căutarea
câştigului. Familiile incită la plecare dintrun cult
întreţinut al banului, nemărturisit ca atare, dar
prezentat prin prisma datoriei de a construi o casă
pentru ei şi pentru copii pe care îi vor avea.
Căutarea câştigului poate fi cauza principală şi
mai puţin contează mijloacele utilizate. Fenomenul
este exacerbat prin concurenţa între membrii
familiei şi ai comunităţii pentru a câştiga cât mai
mulţi bani. Banii trebuie să devină vizibili în ochii
altora, să fie investiţi pentru şi în onoarea familiei.
Migraţia populaţiei din zonă are efecte
benefice de netăgăduit, în special din punctul de
vedere al dezvoltării economice. Migrarea
tinerilor permite de asemenea mai multe şi mai
mari oportunităţi.
Există însă şi o latură negativă a migraţiei
adulţilor şi copiilor, antrenând un număr
important de minori în situaţii dificile şi
periculoase. Parcursurile lor, trăirile lor
114  MEDICAL CONNECTIONS    NUMBER 2 (22)    JUNE 2011
emoţionale, frica, nesiguranţa, compromit
dezvoltarea şi viitorul copiilor.
Tinerii migranţi, dar şi cei care care rămân
acasă cu bunicii, rude de diferite grade, prieteni
sau vecini ai părinţilor plecaţi la muncă în
străinătate, fac parte din categoria copiilor cu risc
pentru tulburări sau suferinţe psihice.
Suferinţa pricinuită de lipsa părinţilor poate
lua forma fie a dorului chinuitor de părinţi, fie a
complexului de copil abandonat sau părăsit,
chiar de cei care ar trebui să fie lângă el. Suferinţa
este cu atât mai mare cu cât copilul este la vârsta
la care conştientizează ce se petrece cu el, sau se
află în una din perioadele vulnerabile ale
dezvoltării (mai ales în pubertate şi adolescenţă).
Bunicii, în timp, ajung la substituirea aproape
completă a părinţilor. Se ajunge ca copiii să-şi
perceapă părinţii mai mult ca pe rude apropiate
care le aduc dulciuri şi cadouri, le satisfac anumite
dorinţe sau ca nişte persoane care le fac morală.
În sfera suferinţei psihice, copii crescuţi de bunici
sau alte persoane sunt marcaţi de dorul de părinţi,
de nemulţumirea că aceştia nu se află alături de ei
ori de câte ori simt nevoia să se confeseze. Ei au
sentimentul că nu sunt iubiţi destul.
În domeniul comportamentului şi a capacităţii
de adaptare socială, la vârste mici şi foarte mici,
bunicii, rudele, îi substituie fără dificultate pe
părinţi. Se constituie o relaţie de ataşament care
plasează părinţii pe un plan secundar. Se
structurează astfel un comportament capricios,
lăudaros, specific copilului răsfăţat. Au un
comportament agresiv verbal şi chiar fizic. Încep
cu cei de o vârstă cu ei, mai târziu sunt vizaţi
bunicii (primii care sunt jigniţi, loviţi) şi continuă
cu părinţii şi cu toţi cei din jur. Toate acestea
devin vizibile după vârsta de 3-5 ani şi mai ales
odată cu începerea şcolii. Cu cât mai departe au
fost părinţii de copii din punct de vedere afectiv,
cu atât mai mare este uimirea să constate că aceştia
sunt departe de ce şi-au dorit, sau au crezut că au.
Pubertatea şi adolescenţa adâncesc problema.
Apar conflicte pe tema comportamentului social
şi al valorilor. Toate cele menţionate mai înainte
nu sunt obligatorii, deoarece factorii protectivi
externi şi interni pot fi suficient de activi. Copiii
rămaşi acasă pot să prezinte, în funcţie de vârstă,
o simptomatologie variată pe plan psihic şi fizic:

Cei mici de 3-5 ani:
–  Tulburări emoţionale
–  Tulburări de somn
–  Tulburări de comportament (crize de afect)
–  Depresie cu somatizări
–  Tulburări de alimentaţie (anorexie)
Şcolarii:
–  Tulburări de învăţare
–  Tulburări emoţionale
–  Tulburări de comportament
–  Deprinderi nevrotice (ticuri, onicofagie)
–  Manifestări paroxistice de somn neepi­leptice
–  Somatizări multiple
Pubertate:
–  Tulburări de comportament (nesupunere)
–  Fuga de la şcoală
–  Somatizări
Adolescenţii (şi aşa vulnerabili):
–  Regres la învăţătură
–  Adicţie
–  Fuga de la şcoală (şi în grup)
–  Depresie (ideaţie suicid, tentaţie suicid)
Părinţii şi bunicii muncitorilor migranţi
reprezintă o importantă parte a populaţiei rămasă
în localitate. Ei deseori rămân cu copii, uneori
însă trăiesc singuri, ajutorul constând în banii
trimişi de la muncă din străinătate. Bătrânii
rămaşi singuri, suferind şi de boli cronice, deseori
nu sunt supravegheaţi corect de familie.
Sănătatea publică în contextul migraţiei
Numărul cazurilor de TBC este mai mare
faţă de media României şi a judeţului Satu Mare.
Tuberculoza şi apariţia ei este în stransa legătură
cu anturajul şi condiţiile de trai insuficiente şi
precare. Este o boală a sărăciei, paradoxal
localităţile din Oaş nu sunt per total sărace.
Totuşi numărul cazurilor de TBC rămâne în cel
mai bun caz constant, în ciuda tratamentului
modern şi accesibil. Printre motive:
–  neprezentare sau prezentare târzie la medic
din cauza jenei sau ruşinii (boala este stigmatizantă
încă)
–  situaţii în care condiţiile de trai sunt
insuficiente -case fără încălzire constantă, apă sau
canalizare
–  prezenţa sanatoriului TBC din anii 50,
care pe de o parte a creat locuri de muncă, dar
MEDICAL CONNECTIONS    NUMBER 2 (22)    JUNE 2011  115
Communication
fiind în contact cu populaţia locală, boala se
propagă mai uşor
–  abandonul tratamentului (care durează
luni de zile) din lipsă de tenacitate, din neglijenţă
şi lipsa atitudinii corecte faţă de familie
–  migraţia inconstantă îngreunează
tratamentul, urmărirea bolnavilor în UE este
dificilă, aproape nerezolvabilă.
Modul de viaţă şi starea de sănătate
Lucrările agricole în timpul verii sunt cele mai
stabile munci din viaţa oamenilor rămaşi în
localitate. În timpul iernii însă sedentarismul excesiv
şi în unele cazuri consumul de alcool cauzează mai
multe boli: obezitatea, diabetul zaharat şi bolile
cardiovasculare sunt foarte frecvente.
Alimentaţia copiilor crescuţi de bunici este
deseori necorespunzătoare, copii alintaţi devin
supraponderali, numărul copiilor obezi este întro
creştere alarmantă.
Bolile psihice apar tot mai des în ultimii 10
ani, şomajul, migraţia, frustrările în străinătate
duc deseori la decompensări psihice, determinând
întoarcerea în ţară. Tratamentul şi urmărirea lor
este greu de controlat din cauza plecărilor dese şi
neprezentării la medic.
Concluzii
Migraţia europeană este parte a culturii şi
societăţii europene. ”Vere scire est per causa scire”
scrie Bacon şi în acest context istoria migraţiei
din secolul XXI este pregătită de marile migraţii
din secolul XX. Migraţia reprezintă de cele mai
multe ori o modalitate de evadare din dictatură,
totalitarism şi sărăcie.
Identificarea valorilor autentice, promovarea
culturii adevărate, vechi, simple, în contextul
modernizării şi cel mai important păstrarea şi
înţelegerea măsurii, în sensul de a nu devia în
grandios, monumental, reprezintă obiective
importante în procesul de educare a populaţiei.
References (Referinţe)
  1. www.aubervilliers.fr
  2. Milea Ş, Profilaxia primară a tulburărilor psihice
la copil şi adolescent, vol II, pag.19-34,1 28-135,
Editura Lider, Bucureşti, 2006
Translation (Traducere): Bumbuluţ Călin